Hei,

Este un material mai special, în sensul că nu este un interviu cu

un singur candidat, ci cu două candidate care au învățat împreună
pentru examen.
Dacă îți place să înveți cu colegii sau prietenii, uite o experiență
povestită, pe placul tău, care te poate ajuta.

Dacă în general înveți singur, poate îți iei câteva lecții de aici.

Dacă dai rezidențiatul anul acesta, știi că este o perioadă foarte

dificilă, pentru că totul e o nebuloasă:
• Cât de grele vor fi grilele?
• Cât ar trebui să învăț ca să îmi asigur specializarea dorită?
• Cum se presupune că ar trebui să învăț eu zeci de tabele, dozaje și
clasificări din niște compendii care sunt... așa cum sunt?

Credem că studenții de anul VI care dau

rezidențiatul au nevoie de repere. Au nevoie să
urmeze modelul unor oameni care nu doar că au
reușit, dar au și excelat.

Anul acesta, continuăm o serie de interviuri

text cu actuali medici rezidenți care au luat
note foarte mari la rezidențiat. Îți mulțumesc,
în numele echipei Grile-Rezidentiat.ro, pentru
descărcarea acestui interviu.
 Întrebările pe care le-am adresat sunt trimise de comunitate, de
utilizatorii platformei Grile-Rezidentiat.ro care au completat un chestionar
numit „Ce l-ai întreba pe un proaspăt medic rezident care a obținut peste
900 puncte la rezidențiat?”

Am primit sute de întrebări în două momente diferite (începutul lui

2019 și începutul lui 2020), le-am sortat, le-am centralizat și le-am ales
pe cele mai comune, dar și cele mai importante.

Mai jos, găsești răspunsuri la aceste întrebări, văzute prin prisma a

două candidate, dr. Cristina Buzatu și dr. Ștefania Dumitru, care explică
modul în care au învățat împreună pentru marele examen.
Au obținut 939, respectiv 926 la examenul de rezidențiat.
1. În primul rând, Cristina și Ștefania, care este secretul?
Cum ați reușit să luați, amândouă, note atât de mari?

Cred că noi am avut mai multe secrete,

nu doar unul. Primul este faptul că am învățat
împreună, în felul asta am avut energia necesară
de a face un efort susținut și aproape constant
timp de aproximativ un an de zile.

Al doilea secret este faptul că am știut de

la început că examenul de rezidențiat nu este
ca alte examene din facultate, în sensul că cere
multă „exactitate” în noțiunile acumulate și asta
implică o muncă mai mare.

Practic dacă vrei o notă mare, trebuie să înțelegi ce vrea exmenul de la tine
și să te adaptezi. Un alt secret cred că a fost faptul că ne-am propus să nu urâm
cărțile de rezi (deși uneori e greu) și să încercăm, cumva, să învățăm cu plăcere.
Fie că îți plac, fie că nu, fie că le consideri prost scrise, fie că nu, pentru o notă mare
trebuie să le înveți. Așa că am încercat să vedem partea plină a paharului și în felul
asta să ne facem viață mai ușoară, învățând.

2. Voi sunteți acum medici rezidenți pe ATI în

București, respectiv oncologie în Craiova. Ați știut
încă de când învățați pentru rezi că vă doreați aceste
specialități? Și dacă da, v-a motivat asta în vreun fel?

Se zice că dacă vrei să urci un munte,

trebuie să începi cu vârful, adică să știi
unde vrei să ajungi. Noi când am început să
învățăm, am știut că vrem să luăm o notă
mare (ce-i drept, nu chiar atât de mare),
dar niciuna dintre noi nu știa exact ce
specialitate vrea să urmeze. Aveam fiecare
mai multe opțiuni care ne plăceau.
3. În continuare, iată
cea mai mare curiozitate
a studenților: Când v-ați
apucat de învățat?

Am avut o încercare de a ne
apuca în septembrie de citit, dar între
timp am hotărât să prelungim vacanța
cu o plecare, așa că ne-am reapucat în
octombrie, odată cu începerea facultății.

4. Pentru că studenții încearcă

să cuantifice cumva învățarea,
foarte mulți sunt curioși să afle:
De câte ori a trebuit să treacă
prin materie cineva care a luat
939, respectiv 926 de puncte?

Am trecut de 2 ori împreună prin materie, apoi de 4 ori fiecare separat.

Trebuie să menționez că aveam program, în sensul că stabileam ce învățăm în
fiecare zi și teoretic exista un termen când trebuia să terminăm, dar niciodată nu
am reușit să respectăm niciunul dintre programele pe care le-am făcut.

Așa că, pot să zic că doar prima trecere a fost completă. La a doua mai
rămăseseră capitole necitite, mici, ce-i drept. Așa se întâmplă la fiecare trecere, nu
ne încadrăm și decideam să renunțăm la un capitol, două în ideea că revenim la el
la următoarea trecere. Practic, pot să spun că, în mare, au fost 6 treceri, deși au fost
unele capitole la care am avut 5 treceri.
5. Dar cum arăta o zi din viața
ta înainte de rezi? Câte ore/
pagini pe zi învățai?

În octombrie putem spune că am

început destul de lejer, cred că reușeam
să facem 5 pagini pe zi, aproximativ 6
ore/zi. Am început să creștem numărul
de pagini de la lună la lună, iar după
sesiunea de iarnă am realizat că ne
mișcăm cam încet și am grăbit puțin
pasul.
La începutul verii aveam target să citim 20 de pagini, dar au fost destule zile
în care nu ne puteam ține de program. După licență (septembrie), am început cu
30 de pagini.

6. Cum v-ați organizat

materia și procesul de
învățare propriu-zis? Cât de
des recapitulați și cum vă
testați?

Noi am mers pe ideea de a citi de

mai multe ori. Așa că, nu recapitulam
un capitol după ce îl învățăm, dar fiind
împreună, ne puneam întrebări din
chestiile mai grele ca să le mai fixăm.
Astfel, teoretic de la a doua trecere trebuia să înceapă și recapitulatul,
evident că știam de la cei mai mari că a doua trecere e tot un învățat și nu o
recapitulare, pentru că e greu să integrezi atâta informație din prima.
 Totuși, supriză mare și momentul de cumpănă pentru noi a fost să vedem că
și a treia trecere e tot un învățat și nu o recapitulare. Când am început a treia trecere
(la începutul verii) și am văzut că nu stăpânim mai deloc informația și practic
trebuie să o învățăm din nou, am intrat în panică.

Ne-am demoralizat și putem zice că a fost cea mai grea trecere, pentru că
psihic ne simțeam total depășite de situație (acesta e un sentiment care ne-a
încercat de mai multe ori în perioada de pregătire), dar important este că am
continuat să învățăm și să încercăm să ne ridicăm la nivelul pe care ni-l doream,
deși tot timpul părea de neatins.

În ceea ce privește testarea, am fost la câteva simulări și am făcut toate

examenele care s-au dat în anii trecuți. Considerăm că ne-a ajutat să vedem ce
fel de grile s-au dat. În felul acesta am înțeles mai bine cum trebuie să învățăm,
iar la examen au mai fost grile care mergeau pe aceeși idee ca unele grile din anii
precedenți.

7. Cât de mult v-au ajutat

grilele în procesul de învățare,
fixare și testare a materiei?
Pentru că mulți au întrebat
pe ce să pună accentul: pe
învățat materia, sau pe făcut
grile?

E un paradox, pentru că noi considerăm că grilele sunt foarte utile în

procesul de învățare, mai ales în fixarea detaliilor, fiind în același timp și un
antrenament pentru examen (examenul fiind grilă). Cu toate acestea, am făcut
puține grile.

Puțin înainte de examen am renunțat să mai facem grile, am preferat să
folosim timpul respectiv pentru citit. Asta a funcționat pe metoda noastră, depinde
de fiecare cum fixează materia mai bine.
 Așa cum am spus mai sus, rezolvarea grilelor de la examenele precedente
ne-a ajutat foarte mult.

În principiu, făcutul de grile trebuie să fie o parte din procesul de învățare.

Deci răspunsul este: accentul trebuie pus clar pe învățat materia, iar grilele
reprezintă un adjuvant în acest proces.

8. Care a fost modul vostru de învățare? Ați încercat să

memorați, sau v-ați bazat mai mult pe înțeles și învățare
logică? Vă făceați scheme și schițe ca să învățați?

Noi considerăm că sunt două lucruri care nu pot fi setate ca obiectiv dacă
vrei să iei un punctaj mare. Nu poți doar să memorezi fără să înțelegi, e imposibil, și
în același timp nu poți doar să înțelegi fără să memorezi.

Noi am făcut scheme la anumite capitole care ni s-au părut mai greu de
reținut.
9. Cum ați reușit să rețineț toate
detaliile (tabelele, clasificările,
dozajele la medicamente)?
Cu cât le repeți de mai multe ori, cu
atât le reții mai bine... acesta este singurul
secret :) Bineînțeles, după fiecare învățare
se uită... și o luăm de la capăt, inclusiv
cu grile... Ne-au ajutat mult și formulele
memotehnice.

10. Apropo de învățat...

V-au ajutat și cunoștințele
dobândite în cei 6 ani de
facultate?

Da, ne-au ajutat cunoștințele dobândite în cei 6 ani de facultate și ne-au

încurcat cunoștințele nedobândite în facultate, pe care trebuia să le recuperăm.
În principiu, materiile pe care l-am învățat bine în facultate au fost mai ușor de
învățat și din cartea de rezi.
11. A fost greu învățatul
pentru rezidențiat? Cum ați
reușit să vă păstrați motivația,
și mai ales viața socială?

Da, a fost greu, dar ceea ce ne-a ajutat

pe noi a fost faptul că am învățat împreună
până la începutul verii, apoi am realizat că nu
este sufiecient timp pentru a continua învățatul
în aceeași formulă. De aceea, am hotărât să
locuim în continuare împreună, să urmăm
același program, dar învățând separat.

Asta ne-a ajutat pentru că timpul trecea altfel, mai făceam glume, haz de
necaz și cel mai importnant, ne susțineam și ne încurajam dacă vreuna dintre noi
avea o zi mai proastă. E mai ușor să treci prin experiența asta atunci când ai pe ci-
neva alături, care trece prin aceleași stări și prin urmare poate să te înțeleagă mai
bine.

Viață socială aveam duminică, pentru că era ziua noastră liberă. De aseme-
nea, pe pracursul anului am mai avut diverse plecări cu grupul de prieteni – la
munte de revelion, la mare după sesiunea din vară. Am încercat să avem un
echilibru, știind că e nevoie și de perioade de relaxare pentru a putea face față
acestui efort susținut.

12. Ce ne puteți spune despre

mișcare, alimentație și somn?
Întreb pentru că majoritatea
studenților la medicină se
chinuie să găsească un echilibru.

Noi cred că am găsit un echilibru la

acest capitol. Dormeam în jur de 7-8h pe
noapte, aveam 3 mese pe zi, mișcare nu am
făcut. Ne-am antrenat mai mult creierul, ca
să fac o glumă :))
13. Cum ți s-a părut marele
examen? Cum ai trecut
peste emoții? Mai mult, ai
știut toate grilele, sau ai
reușit să și intuiești anumite
răspunsuri?

Ștefania: Am avut emoții până în momentul în care am primit foaia, apoi

m-am calmat și am încercat să fiu atentă și să rezolv cât pot de bine grilele. Nu
cred că este cineva care poate să spună că a știut toate grilele, sunt și răspunsuri
pe care le intuiești. Este un amalgam: muncă, atenție și bineînțeles, noroc.

Cristina: Eu, în general, sunt o fire stăpână pe mine, rar s-a întâmplat să las
emoțiile să mă controleze. Așa a fost și ziua examenului. Am reușit să îmi păstrez
calmul, siguranța și să mă focusez pe rezolvarea grilelor. Sunt grile la care ești
sigur pe răspuns/răspunsuri, altele la care excluzi unele variante ca să ajungi la
răspunsurile corecte și sunt grile la care pui variante și la nimereală.

14. Ești mulțumită de

specialitatea aleasă? A
meritat tot efortul depus?

Ștefania: Am fost foarte nehotărâtă.

Am ales, în final, oncologia. Este o materie
care mi-a plăcut, o să pot să mă pronunț
când o să întru în clinică și o să realizez
exact dacă mi se potrivește. Dar, da, a
meritat tot efortul!
 Cristina: Am tatonat cu Anestezia și Terapia Intensivă încă din anul 3,
practic pot spune că a fost prima mea opțiune mult timp. Totuși, în fața alegerii am
avut un moment de cumpănă, știam că îmi place, dar în același timp îmi era frică
să o aleg.

Practic, pentru mine ATI e o provocare. Am ezitat mult până am făcut

alegerea, dar în final mi-am luat inima în dinți și m-am aventurat în această
specialitate. Se spune că soarta îi ajută pe cei îndrăzneți, sper să fie așa și în cazul
meu. În ceea ce privește efortul, sunt de părere că merită tot efortul depus, nimic
nu se obține fără efort și muncă, iar la final rămâi cu gustul plăcut al reușitei, îți
consolidezi încrederea în tine și, cel mai important, cu cât ai un punctaj mai mare,
cu atât ai o paletă mai mare din care poți să alegi.

15. Pe final, ați vrea să transmiteți ceva colegilor care dau

anul acesta rezi?

Sfatul nostru ar fi să pornească la drum împreună cu un coleg cu care

se înțeleg, timpul trece altfel și nu simți povara examenului la același nivel. De
asemenea, să nu își ia pauze prea lungi, te deconectezi și atunci îți este foarte
greu să revii.

Să citească de cât mai multe ori și să încerce să rețină de la început cât pot
de mult (prima trecere îți cam definește și trecerile următoare, adică un capitol
învățat bine și complet prima dată va fi învățat bine de fiecare dată, iar un capitol
neglijat cam așa va rămâne până la final).

De asemenea, noi nu am pornit niciodată de la ideea că „asta nu au cum

să dea la examen”. Din contră, am considerat că „la examen pot să dea ORICE”
– așa că am încercat să învățăm tot.

Evident că nu poți reuși, dar credem că merită să încerci. Până la urmă, cu

cât țintești mai sus, cu atât ești mai aproape. Multă baftă și putere de muncă le
doresc colegilor mai mici!
 Ai ajuns la final.

Dacă vrei să fii la curent cu ultimele materiale pe care le pregătim pentru

comunitatea noastră, inclusiv pe blog, te așteptăm pe platforma Grile-Rezidenti-
at.ro

Întreaga noastră echipă îți urează mult succes în continuare.

Fii pe fază, pentru că urmează interviuri noi!