Elemente de analiz¼

a complex¼
a

Maria Joiţa

1 Numere complexe
1.1 Structura algebric¼
a
Teorema 1.1 Exist¼a un corp commutativ (C; +; ) cu urm¼atoarele propriet¼aţi:

1. Corpul numerelor reale se identi…c¼a cu un subcorp în C;

2. Ecuaţia x2 + 1 = 0 are exact dou¼a soluţii în C;
3. Dac¼a i este una dintre soluţiile ecuaţiei x2 + 1 = 0, atunci aplicaţia :
R2 ! C; (x; y) = x + iy este bijectiv¼a.

Dem. Fie C = R R. Pe C de…nim dou¼

a legi de compoziţie intern¼
a:
de…niţie
(x1 ; y1 ) + (x2 ; y2 ) = (x1 + x2 ; y1 + y2 )

şi
de…niţie
(x1 ; y1 ) (x2 ; y2 ) = (x1 x2 y1 y2 ; y1 x2 + x1 y2 )
(x1 ; y1 ) ; (x2 ; y2 ) 2 C: Se veri…c¼
a c¼
a (C; +; ) are structur¼ a de corp commutativ.
(1) Fie CR = f(x; 0) ; x 2 Rg: Clar, CR este un subcorp în C şi aplicaţia
' : CR ! R; ' (x; 0) = x este un izomor…sm de corpuri. Astfel, (x; 0) se
identi…c¼ a cu x; (x; 0) x pentru orice x 2 R:
(2) Fie i = (0; 1). Observ¼ am c¼a i2 = (0; 1) (0; 1) = ( 1; 0) 1: Atunci

x2 + 1 = x2 i2 = (x i) (x + i)

şi x2 + 1 = 0 implic¼a x i = 0 sau x + i = 0 şi deci x = i sau x = i:

(3) Fie (x; y) 2 C: Atunci

(x; y) = (x; 0) + (0; y) = (x; 0) + (y; 0) (0; 1) x + iy:

Clar, aplicaţia : R2 ! C; (x; y) = x+iy este surjectiv¼ a. Fie (x1 ; y1 ) ; (x2 ; y2 )

2 C astfel încât (x1 ; y1 ) = (x2 ; y2 ) : Atunci x1 + iy1 = x2 + iy2; de unde
rezult¼
a c¼
a (x1 ; y1 ) = (x2 ; y2 ) ; şi deci este injectiv¼
a.

De…niţia 1.2 Corpul commutativ (C; +; ) este numit corpul numerelor com-
plexe.

1
1.1.1 Forma algebric¼
a a numerelor complexe.
notat
Fie z 2 C. Atunci exist¼ a şi sunt unice numerele reale x = Re z şi numit
notat
partea real¼
a a num¼arului complex z şi y = Im z şi numit partea imaginar¼
aa
num¼arului complex z astfel încât z = x + iy:
Fie z1 = x1 + iy1 şi z2 = x2 + iy2 : Atunci:

z1 + z2 = (x1 + x2 ) + i (y1 + y2 )
z1 z2 = (x1 x2 y1 y2 ) + i (x2 y1 + x1 y2 )

z = x + iy = 0 () x = y = 0:

Oric¼
arui num¼ arul complex z = x
ar complex z = x + iy îi associem num¼ iy;
numit conjugatul num¼arului complex z:

Propoziţia 1.3 1. z = z; 8z 2 C;
2. z1 + z2 = z1 + z2 ; 8z1 ; z2 2 C;
3. z1 z2 = z1 z2 ; 8z1 ; z1 2 C;
4. i = i;
5. x = x; 8x 2 R;
z+z z z
6. Dac¼a z 2 C, atunci Re z = 2 şi Im z = 2i :
p
Oric¼
arui num¼
ar complex z = x + iy îi associem num¼
arul real jzj = x2 + y 2 ;
numit modulul num¼arului complex z:

Propoziţia 1.4 1. jzj = 0 () z = 0;

2. jzj = jzj ; 8z 2 C;
2
3. jzj = zz; 8z 2 C;
4. jzj jRe zj + jIm zj ; 8z 2 C;
5. Re z jzj şi Im z jzj ; 8z 2 C;
6. jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j ; 8z1 ; z2 2 C;
7. jz1 z2 j = jz1 j jz2 j ; 8z1 ; z1 2 C;
z1 jz1 j
8. z2 = jz2 j ; 8z1 ; z2 2 C; z2 6= 0:

2
1.1.2 Forma trigonometric¼
a a numerelor complexe
not¼
am
Cnf0g = C :
(C ; ) are o structur¼
a de grup comutativ şi U = fz 2 C; jzj = 1g este un
subgrup în C :

Propoziţia 1.5 Fie f : R ! U; f ( ) = cos + i sin : Atunci:

1. f este un mor…sm surjectiv de grupuri dac¼a pe R consider¼am structura de

grup aditiv;
2. f ( + 2k ) = f ( ) pentru orice 2 R şi pentru orice k 2 Z;
3. f j( ; ] :( ; ] ! U este o aplicaţie bijectiv¼a.

Dem. (1) Fie 1; 2 2 R: Atunci

f ( 1 )f ( 2 ) = (cos 1 + i sin 1 ) (cos 2 + i sin 2 )

= (cos 1 cos 2 sin 1 sin 2 ) + i (cos 1 sin 2 + sin 1 cos 2)
= cos ( 1 + 2 ) + i sin ( 1 + 2 )
= f ( 1 + 2) :

Prin urmare, f este mor…sm de grupuri.

a 2 R astfel încât jzj = cos2 + sin2 :
Fie z 2 U. Deoarece jzj = 1; exist¼
Prin urmare, exist¼
a 2 R astfel încât z = cos + i sin = f ( ) :
(2) Evident.
(3) Evident.
z z
Fie z 2 C . Atunci jzj 2 U; şi deci exist¼
a 2 R astfel încât jzj =
cos +i sin ; de unde z = jzj (cos + i sin ) ; forma trigonometric¼a a num¼
arului
complex z:

Observaţia 1.6 Fie z1 = jz1 j (cos 1 + i sin 1 ) ; z2 = jz2 j (cos 2 + i sin 2) şi
z = jzj (cos + i sin ) : Atunci:

1. z1 z2 = jz1 j jz2 j (cos ( 1 + 2) + i sin ( 1 + 2 )) ;

n
2. z n = jzj cos (n ) + i sin (n ) pentru orice n 2 N;
3. z = jzj (cos ( ) + i sin ( )) ;
z1 jz1 j
4. z2 = jz2 j (cos ( 1 2) + i sin ( 1 2 )) :

Fie z 2 C : Mulţimea

arg (z) = f 2 R; z = jzj (cos + i sin )g

este numit¼
a argumentul numarului complex z:

Observaţia 1.7 Fie z1 ; z2 ; z 2 C :

3
 1. Dac¼a 2 arg (z) atunci 2 arg (z) ;
2. Dac¼a 2 arg (z) atunci n 2 arg (z n ) pentru orice n 2 N;
3. Dac¼a 0 2 arg (z) atunci arg (z) = f 0 + 2k ; k 2 Zg;
4. Dac¼a 1 2 arg (z1 ) şi 2 2 arg (z2 ) atunci 1 + 2 2 arg (z1 z2 ) ;
z1
5. Dac¼a 1 2 arg (z1 ), 2 2 arg (z2 ) şi z2 6= 0; atunci 1 2 2 arg z2 :

Propoziţia 1.8 Fie z 2 C ; 0 2 R şi I = ( 0 ; 0 + 2 ] sau I = [ 0 ; 0 + 2 ):

Atunci arg (z) \ I = f ArgjI (z)g

Fie z 2 C ; Arg(z) = Argj( ; ] (z) este numit argumentul principal al

num¼
arului complex z:

Observaţia 1.9 Fie R = fO; ! e1 ; !

e2 g un reper ortonormat direct. Oric¼arui
num¼ar complex z = x + iy îi asociem un singur punct M (x; y): Atunci:
!
1. jzj = OM = kr!
Mk ;

2. Pentru orice z 2 C ; Arg(z), argumentul principal al num¼arului z; este

unghiul format de vectorii !
e1 şi r!M;
8
>
< arcsin Im(z)
jzj daca Re(z) > 0
Arg(z) = arcsin Im(z)
jzj daca Re(z) 0 şi Im(z) 0 :
>
: Im(z)
arcsin jzj daca Re(z) < 0 şi Im(z) < 0

1.2 Structura topologic¼

a
Propoziţia 1.10 Aplicaţia d : C C ! C; d (z1 ; z2 ) = jz1 z2 j este o distanţa
pe C:

Corolarul 1.11 (C; d) este un spaţiu metric.

Fie z0 = x0 + iy0 2 C şi r > 0.

Dr (z0 ) = fz 2 C; jz z0 j < rg este discul deschis cu centrul în z0 şi raz¼

a
r:
Dr (z0 ) = fz 2 C; jz z0 j rg este discul închis cu centrul în z0 şi raz¼
a r:

De…niţia 1.12 1. Fie z0 2 C şi V C: V este o vecin¼atate a lui z0 dac¼a

exist¼a r > 0 astfel încât Dr (z0 ) V:
2. Submulţimea G C este mulţime deschis¼a dac¼a pentru orice z 2 G; exist¼a
r > 0 astfel încât Dr (z) G:
3. Submulţimea F C este mulţime închis¼a dac¼a CnF = fz 2 C; z 2
= Fg C
este deschis¼a.

4
 4. Fie A C:
o
(a) A = fz 2 C; 9r > 0 astfel încât Dr (z) Ag este interiorul mulţimii
A;
(b) A = fz 2 C; 8r > 0; Dr (z) \ A 6= c/g este închiderea mulţimii A;
o
(c) @A = AnA este frontiera mulţimii A;
(d) A0 = fz 2 C; 8r > 0; (Dr (z)nfzg) \ A 6= c/g este mulţimea punctelor
de acumulare ale mulţimii A;
(e) A este m¼arginit¼a dac¼a exist¼a R > 0 astfel încât A DR (0);
(f ) A este compact¼a dac¼a A este închis¼a şi m¼arginit¼a.

5. Fie C:

(a) este conex¼a dac¼a nu exist¼a G1 şi G2 deschise astfel încât

G1 [ G2 ;
Gi \ 6= c/; i = 1; 2;
G1 \ G2 = c/:
(b) este un domeniu dac¼a este mulţime deschis¼a şi conex¼a;
(c) este un domeniu simplu conex dac¼a Cn este un domeniu.

Fie (zn )n2N un şir de numere complexe şi l 2 C:

De…niţia 1.13 Spunem c¼a şirul (zn )n2N are limita l; lim zn = l; dac¼a pentru
n!1
orice " > 0; exist¼a n" 2 N astfel încât jzn lj < " pentru orice n n" :

Dac¼
a (zn )n2N este un şir de numere complexe (zn )n2N ; atunci (Re(zn ))n2N
şi (Im(zn ))n2N sunt dou¼
a şiruri de numere reale.

Propoziţia 1.14 Şirul de numere complexe (zn )n2N are limita l dac¼a şi nu-
mai dac¼a şirurile de numere reale (Re(zn ))n2N şi (Im(zn ))n2N au limita Re(l)
respectiv Im(l):

De…niţia 1.15 Şirul de numere complexe (zn )n2N este convergent dac¼a are
limit¼a.

Propoziţia 1.16 Şirul de numere complexe (zn )n2N este convergent dac¼a şi
numai dac¼a şirurile de numere reale (Re(zn ))n2N şi (Im(zn ))n2N sunt conver-
gente.

De…niţia 1.17 Şirul (zn )n2N este şir Cauchy dac¼a pentru orice " > 0; exist¼a
n" 2 N astfel încât jzn zn j < " pentru orice n n" şi orice m n" :

Propoziţia 1.18 Şirul de numere complexe (zn )n2N este şir Cauchy dac¼a şi
numai dac¼a şirurile de numere reale (Re(zn ))n2N şi (Im(zn ))n2N sunt şiruri
Cauchy.

5
Propoziţia 1.19 Şirul de numere complexe (zn )n2N este şir Cauchy dac¼a şi
numai dac¼a este convergent.

Corolarul 1.20 (C; d) este un spaţiu metric complet.

Fie C = C [ f1g:
Operaţii cu 1 :

z+1=1+z =z 1= 1 + z = 1; 8z 2 C;
z1 = 1z = 1; 8z 2 C [f1g;
z
1 = 0; 8z 2 C;
z
0 = 1; 8z 2 C [f1g

Operaţii cu 1 f¼
ar¼
a sens:

1 1;
1 0
1; 0

01; 10:

De…niţia 1.21 O submulţime V C este o vecin¼atate a punctului de la in…nit

dac¼a exist¼a R > 0 astfel încât fz 2 C; jzj > Rg V:

De…niţia 1.22 Spunem c¼a şirul (zn )n2N are limita 1; lim zn = 1; dac¼a
n!1
pentru orice " > 0; exist¼a n" 2 N astfel încât jzn j > " pentru orice n n" :

Propoziţia 1.23 Fie (zn )n2N un şir de numere complexe. Atunci lim zn = 1
n!1
dac¼a şi numai dac¼a lim jzn j = 1:
n!1

2 Funcţii complexe
2.1 Funcţii complexe de o variabil¼
a real¼
a
Fie I R un interval deschis.

De…niţia 2.1 O funcţie f : I ! C se numeşte funcţie complex¼a de o variabil¼a

real¼a.
Funcţiile reale x; y : I ! R de…nite prin x (t) = Re (f (t)) ; respectiv y (t) =
Im (f (t)) ; sunt numite partea real¼a, respectiv partea imaginar¼a a funcţiei f; şi
sunt notate x = Re (f ) ; respectiv y = Im (f ) .

De…niţia 2.2 Fie t0 un punct de acumulare pentru I şi l 2 C. Spunem c¼a l

este limita funcţiei f în t0 ; şi not¼am lim f (t) = l; dac¼a pentru orice " > 0;
t!t0
exist¼a " > 0 astfel încât jf (t) lj < " pentru orice t 2 Inft0 g cu jt t0 j < ".

6
Propoziţia 2.3 Fie t0 un punct de acumulare pentru I, l 2 C şi f : I ! C.
Atunci lim f (t) = l dac¼a şi numai dac¼a lim (Re (f )) (t) = Re (l) şi
t!t0 t!t0
lim (Im (f )) (t) = Im (l) :
t!t0

De…niţia 2.4 Funcţia complex¼a de o variabil¼a real¼a f : I ! C este continu¼a

în punctul t0 2 I dac¼a exist¼a lim f (t) = f (t0 ): Funcţia f : I ! C este continu¼a
t!t0
pe I dac¼a este continu¼a în orice punct din I:

Propoziţia 2.5 Funcţia complex¼a de o variabila real¼a f : I ! C este continu¼a

în punctul t0 2 I (pe I) dac¼a şi numai dac¼a funcţiile reale Re (f ) ; Im (f ) : I ! R
sunt continue în punctul t0 (pe I):

De…niţia 2.6 Funcţia complex¼a de o variabila real¼a f : I ! C este derivabil¼a

în punctul t0 2 I dac¼a exist¼a şi este …nit¼a

f (t) f (t0 ) notat 0

lim = f (t0 )
t!t0 t t0
şi numit¼a derivata funcţiei f în t0 : Funcţia f : I ! C este derivabil¼a pe I dac¼a
este derivabil¼a în orice punct din I:

Propoziţia 2.7 Funcţia complex¼a de o variabila real¼a f : I ! C este derivabil¼a

în punctul t0 2 I (pe I) dac¼a şi numai dac¼a funcţiile reale x = Re (f ) ; y =
Im (f ) : I ! R sunt derivabile în punctul t0 (pe I). În plus, avem c¼a

f 0 (t0 ) = x0 (t0 ) + iy 0 (t0 ):

2.2 Funcţii complexe de o variabil¼

a complex¼
a
2.2.1 Limita. Continuitate
Fie C o mulţime deschis¼
a nevid¼
a.

De…niţia 2.8 O funcţie f : ! C se numeşte funcţie complex¼a de o variabila

complex¼a.
Funcţiile reale u; v : ! R de…nite prin u (x; y) = Re (f (x + iy)) ; respectiv
v (x; y) = Im (f (x + iy)) ; sunt numite partea real¼a, respectiv partea imaginar¼a
a funcţiei f; şi sunt notate u = Re (f ) ; respectiv v = Im (f ) .

De…niţia 2.9 Fie z0 un punct de acumulare pentru şi l 2 C. Spunem c¼a l

este limita funcţiei f în z0 ; şi not¼am lim f (z) = l; dac¼a pentru orice " > 0;
z!z0
exist¼a " > 0 astfel încât jf (z) lj < " pentru orice z 2 nfz0 g cu jz z0 j < ".

Propoziţia 2.10 Fie z0 un punct de acumulare pentru ; l 2 C şi f : ! C.

Atunci lim f (z) = l dac¼a şi numai dac¼a lim (Re (f )) (x; y) = Re (l) şi
z!z0 (x;y)!(x0 ;y0 )
lim (Im (f )) (x; y) = Im (l) :
(x;y)!(x0 ;y0 )

7
De…niţia 2.11 Funcţia complex¼a de o variabila complex¼a f : ! C este con-
tinu¼a în punctul z0 2 dac¼a lim f (z) = f (z0 ): Funcţia f : ! C este
z!z0
continu¼a pe dac¼a este continu¼a în orice punct din :

Propoziţia 2.12 Funcţia complex¼a de o variabila complex¼a f : ! C este

continu¼a în punctul z0 = x0 + iy0 2 (pe ) dac¼a şi numai dac¼a funcţiile reale
Re (f ) ; Im (f ) : ! R sunt continue în punctul (x0 ; y0 ) (pe ):

2.2.2 Funcţii C-diferenţiabile

Fie C o mulţime deschis¼
a, nevid¼
a, z0 2 şi f : ! C.

De…niţia 2.13 Spunem c¼a f este C-diferenţiabil¼a în z0 dac¼a exist¼a 0 2 C şi

o funcţie ! 0 : ! C continu¼a în z0 cu ! 0 (z0 ) = 0 astfel încât

f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) 0 + jz z0 j ! 0 (z) ; 8z 2 :

Observaţia 2.14 1. Pentru orice z 2 ; z 6= z0 ;avem c¼a

f (z) f (z0 ) jz z0 j
= 0 + ! 0 (z) :
z z0 z z0
jz z0 j
Deoarece lim z z0 ! 0 (z) = lim j! 0 (z)j = j! 0 (z0 )j = 0; exist¼a
z!z0 z!z0

f (z) f (z0 ) notat

lim = 0 = f 0 (z0 ):
z!z0 z z0
Numarul complex f 0 (z0 ) este numit derivata funcţiei f în z0 :
2. Funcţia ! 0 cu propriet¼aţile din teorema anterioar¼a este unic¼a. Dac¼a ! :
! C este o alt¼a funcţie continu¼a în z0 cu ! (z0 ) = 0 astfel încât

f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) 0 + jz z0 j ! (z) ; 8z 2 :

Aunci
jz z0 j ! (z) = jz z0 j ! 0 (z) ; 8z 2
de unde rezult¼a c¼a ! (z) = ! 0 (z) ; 8z 2 ; z 6= z0 . Deoarece ! 0 (z0 ) = 0 =
! (z0 ) ; ! (z) = ! 0 (z) ; 8z 2 :
3. Dac¼a f este C-diferenţiabil¼a în z0 , atunci

lim f (z) = lim (f (z0 ) + (z z0 ) 0 + jz z0 j ! 0 (z)) = f (z0 ) ;

z!z0 z!z0

întrucât funcţia ! 0 : ! C este continu¼a în z0 cu ! 0 (z0 ) = 0: Prin

urmare, funcţia f este continu¼a în z0 :

De…niţia 2.15 Fie f : ! C o funcţie C-diferenţiabil¼a în z0 2 : Aplicaţia

C-liniar¼a df (z0 ) : C ! C; df (z0 ) (z) = f 0 (z0 )z este numit¼a diferenţiala funcţiei
f în z0 :

8
Exemplul 2.16 Studiaţi C-diferenţiabilitatea urm¼atoarelor funcţii:

1. f : C ! C; f (z) = c;

2. f : C ! C; f (z) = z n ;
3. f : C ! C; f (z) = z:

Dem. Fie z0 2 C:
(1) Din
f (z) f (z0 ) c c
lim = lim = 0; 8z0 2 C;
z!z0 z z0 z!z0 z z0
deducem c¼ a în orice punct din C şi f 0 (z) = 0:
a f este C-diferenţiabil¼
(2) Din

f (z) f (z0 ) z n z0n

lim = lim = lim z n 1
+ zn 2
z0 + + z0n 1
z!z0 z z0 z!z0 z z0 z!z0

= nz0n 1 ; 8z0 2 C;

deducem c¼ a în orice punct din C şi f 0 (z) = nz n

a f este C-diferenţiabil¼ 1
:
(3) Presupunem c¼ a f este C-diferenţiabil¼a în z0 . Atunci

f (z) f (z0 ) f (z0 + h) f (z0 ) h

lim = lim = lim :
z!z0 z z0 h!0 h h!0 h

h 1
Dar lim nu exist¼
a deoarece pentru şirul (zn )n cu zn = avem c¼
a lim zn = 0
h!0 h n n!1
şi lim zn = 1 iar pentru şirul ( n )n cu n = i
avem c¼
a lim n = 0 şi
n!1 zn n n!1
lim n
= i: Prin urmare, f nu este C-diferenţiabil¼
a în niciun punct din C:
n!1 n

De…niţia 2.17 Funcţia f : ! C este C-diferenţiabil¼a sau derivabil¼a pe

dac¼a este C-diferenţiabil¼a în orice punct din : Dac¼a f : ! C este C-
diferenţiabil¼a pe , atunci exist¼a o funcţie f 0 : ! C, numit¼a derivata lui
f , care aplic¼a z 2 în f 0 (z) :

Propoziţia 2.18 Fie f; g : ! C funcţii C-diferenţiabile în z0 , respectiv pe

; şi ; 2 C:

1. Funcţia f+ g: ! C este C-diferenţiabil¼a în z0 , respectiv pe ; şi

0
( f + g) (z0 ) = f 0 (z0 ) + g 0 (z0 ):

2. Funcţia f g : ! C este C-diferenţiabil¼a în z0 , respectiv pe ; şi

0
(f g) (z0 ) = f 0 (z0 )g(z0 ) + f (z0 )g 0 (z0 ):

9
 3. Dac¼a g(z0 ) 6= 0;, respectiv g(z) 6= 0 pentru orice z 2 ; atunci funcţia
f
g : nfz; g (z) = 0g ! C este C-diferenţiabil¼a în z0 , respectiv pe ; şi
0
f f 0 (z0 )g(z0 ) f (z0 )g 0 (z0 )
(z0 ) = :
g g(z0 )2

Propoziţia 2.19 Fie i C; i = 1; 2 dou¼a mulţimi deschise, nevide, z0 2 1

şi dou¼a funcţii f : 1 ! C şi g : 2 ! C astfel încât f ( 1 ) 2 . Dac¼
a f
este C-diferenţiabil¼a în z0 ;respectiv pe 1 ; şi g este C-diferenţiabil¼a în f (z0 ) ;
respectiv pe 2 ; atunci funcţia g f : 1 ! C este C-diferenţiabil¼a în z0 ; respectiv
pe 1 ; şi
0
(g f ) (z0 ) = g 0 (f (z0 ))f 0 (z0 ):

2.2.3 Funcţii R-diferenţiabile. Condiţiile Cauchy-Riemann

Fie C o mulţime deschis¼
a, nevid¼
a, z0 2 şi f = u + iv : ! C.

De…niţia 2.20 Spunem c¼a f este R-diferenţiabil¼a în z0 = x0 + iy0 dac¼a exist¼a

; 2 C şi o funcţie ! : ! C continu¼a în z0 cu ! (z0 ) = 0 astfel încât

( ) f (z) = f (z0 ) + (x x0 ) + (y y0 ) + jz z0 j ! (z) ; 8z = x + iy 2 :

Observaţia 2.21 1. Pentru z = x + iy0 ; relaţia ( ) devine

f (x + iy0 ) = f (z0 ) + (x x0 ) + jx x0 j ! (x + iy0 )

de unde
f (x + iy0 ) f (z0 ) jx x0 j
= + ! (x + iy0 ) ; pentru x 6= x0 :
x x0 x x0
Din
jx x0 j
lim ! (x + iy0 ) = lim j! (x + iy0 )j = j! (z0 )j = 0;
x!x0 x x0 x!x0

deducem c¼a exist¼a

f (x + iy0 ) f (z0 ) notata @f
lim = = (z0 )
x!x0 x x0 @x
numit¼a derivata funcţiei f în raport cu x calculat¼a în z0 :
În mod asem¼an¼ator, deducem c¼a exist¼a
f (x0 + iy) f (z0 ) notata @f
lim = = (z0 )
y!y0 y y0 @y
numit¼a derivata funcţiei f în raport cu x calculat¼a în z0 :
2. Funcţia ! cu propriet¼aţile din De…niţia 2.20 este unic¼a.

10
 3. Funcţia f = u + iv este R-diferenţiabil¼a în z0 = x0 + iy0 dac¼a şi numai
dac¼a funcţiile u şi v sunt diferenţiabile în (x0 ; y0 ). Într-adev¼ar, relaţia ( )
este echivalent¼a cu urmatoarele dou¼a relaţii

u (x; y) = u (x0 ; y0 ) + (x x0 ) Re( ) + (y y0 ) Re( )

p
+ (x x0 )2 + (y y0 )2 ! 1 (x; y) ; pentru orice (x; y) în

unde ! 1 = Re(!) şi

v (x; y) = v (x0 ; y0 ) + (x x0 ) Im( ) + (y y0 ) Im( )

p
+ (x x0 )2 + (y y0 )2 ! 2 (x; y) ; pentru orice (x; y) în

unde ! 2 = Im(!). Clar, funcţiile ! 1 şi ! 2 sunt continue în (x0 ; y0 ) şi

! 1 (x0 ; y0 ) = ! 2 (x0 ; y0 ) = 0: Prin urmare, funcţiile u şi v sunt diferenţi-
abile în (x0 ; y0 ) : În plus avem:
(
@u @f
@x (x0 ; y0 ) = Re( @x (z0 ))
@u @f
@y (x0 ; y0 ) = Re( @y (z0 ))

şi (
@v
@x (x0 ; y0 ) = Im( @f
@x (z0 )) :
@v
@y (x0 ; y0 ) = Im( @f
@y (z0 ))

Propoziţia 2.22 Funcţia f : ! C este R-diferenţiabil¼a în z0 = x0 + iy0

e : ! C, continu¼a în z0 cu
dac¼a şi numai dac¼a exist¼a A; B 2 C şi o funcţie !
e (z0 ) = 0 astfel încât
!

( ) f (z) = f (z0 ) + (z z0 )A + (z z0 ) B + jz e (z) ; 8z 2 :

z0 j !

Dem. Presupunem c¼ a f : ! C este R-diferenţiabil¼ a în z0 = x0 + iy0 .

Înlocuind x = z+z2 şi y = z z
2i în relaţia ( ) şi luând în considerare faptul c¼
a
@f @f
= @x (z0 ) şi = @y (z0 ) ; relaţia ( ) devine

1 @f @f
f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) (z0 ) i (z0 )
2 @x @y
1 @f @f
+ (z z0 ) (z0 ) + i (z0 ) + jz z0 j ! (z) ; 8 z 2 :
2 @x @y

@f
Deci, exist¼a A= 1
2 @x (z0 ) i @f
@y (z0 ) ; B =
1
2
@f
@x (z0 ) + i @f e =!
@y (z0 ) şi !
astfel încât

f (z) = f (z0 ) + (z z0 )A + (z z0 ) B + jz e (z) ; 8z 2 :

z0 j !

Reciproc, înlocuind z = x + iy şi z = x iy în relaţia ( ), aceasta devine

f (z) = f (z0 ) + (x x0 ) (A + B) + (y y0 ) i (A B) + jz e (z) ; 8z 2 :

z0 j !

11
Prin urmare, exist¼
a = (A + B) ; = i (A e astfel încât
B) şi ! = !
f (z) = f (z0 ) + (x x0 ) + (y y0 ) + jz z0 j ! (z) ; 8z 2 :

De…niţia 2.23 Dac¼a funcţia f : ! C este R-diferenţiabil¼a în z0 , expresiile

1 @f @f notat @f
(z0 ) i (z0 ) = (z0 )
2 @x @y @z
şi
1 @f @f notat @f
(z0 ) + i (z0 ) = (z0 )
2 @x @y @z
sunt numite derivatele Wirtinger (sau derivatele areolare) ale funcţiei f în z0 :
Observaţia 2.24 Dac¼a funcţia f : ! C este R-diferenţiabil¼a în z0 , atunci
din demonstraţia Propoziţiei 2.22, rezult¼a c¼a A = @f @f
@z (z0 ) şi B = @z (z0 ) ; şi

@f @f
f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) (z0 ) + (z z0 ) (z0 ) + jz e (z) ; 8z 2 :
z0 j !
@z @z
De…niţia 2.25 Fie f : ! C o funcţie R-diferenţiabil¼a în z0 2 : Aplicaţia
R-liniar¼a df (z0 ) : C ! C; df (z0 ) (z) = @f @f
@z (z0 ) z + @z (z0 ) z este numit¼
a difer-
enţiala real¼a a funcţiei f în z0 :
Teorema 2.26 Fie C o mulţime deschis¼a, nevid¼a, z0 2 şi f : ! C:
1. Funcţia f este C-diferenţiabil¼a în z0 dac¼a şi numai dac¼a f este R-diferenţiabil¼a
în z0 şi @f
@z (z0 ) = 0:

2. Dac¼a funcţia f este C-diferenţiabil¼a în z0 , atunci

@f @f @f
f 0 (z0 ) = (z0 ) = (z0 ) = i (z0 ) :
@z @x @y

Dem. (1) Dac¼ a funcţia f este C-diferenţiabil¼ a f 0 (z0 ) şi o

a în z0 ; atunci exist¼
funcţie ! : ! C continu¼ a în z0 cu ! (z0 ) = 0 astfel încât
f (z) = f (z0 ) + (z z0 )f 0 (z0 ) + jz z0 j ! (z)
= f (z0 ) + (z z0 )f 0 (z0 ) + (z z0 ) 0 + jz z0 j ! (z) ; 8z 2 :
@f
Prin urmare, f este R-diferenţiabil¼ a în z0 ; (z0 ) = f 0 (z0 ) şi @f
@z @z (z0 ) = 0:
Reciproc, dac¼a funcţia f este R-diferenţiabil¼
a în z0 ; atunci exist¼ a @f @f
@z (z0 ) ; @z (z0 )
e : ! C continu¼
şi o funcţie ! e (z0 ) = 0 astfel încât
a în z0 cu !
@f @f
f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) (z0 ) + (z z0 ) (z0 ) + jz e (z)
z0 j !
@z @z
@f
( (z0 ) = 0)
@z
@f
= f (z0 ) + (z z0 ) (z0 ) + jz e (z) ; 8z 2 :
z0 j !
@z

12
Prin urmare, f este C-diferenţiabil¼a în z0 şi f 0 (z0 ) = @f
@z (z0 ) :
(2) Dac¼a funcţia f este C-diferenţiabil¼
a în z0 , atunci
8
< @f (z0 ) = 1 @f (z0 ) + i @f (z0 ) = 0
@z 2 @x @y
: f 0 (z0 ) = @f
(z0 ) = 1 @f
(z0 ) i @f
@z 2 @x @y (z0 )

de unde rezult¼
a c¼
a
@f @f @f
f 0 (z0 ) = (z0 ) = (z0 ) = i (z0 ) :
@z @x @y

Ecuaţia
@f
(z0 ) = 0
@z
este cunoscut¼
a ca ecuaţia Cauchy-Riemann.
Întrucât
@f 1 @f @f
(z0 ) = (z0 ) + i (z0 )
@z 2 @x @y
1 @u @v @u @v
= (x0 ; y0 ) + i (x0 ; y0 ) + i (x0 ; y0 ) + i (x0 ; y0 )
2 @x @x @y @y
1 @u @v 1 @u @v
= (x0 ; y0 ) (x0 ; y0 ) + i (x0 ; y0 ) + (x0 ; y0 ) ;
2 @x @y 2 @y @x
ecuaţia Cauchy-Riemann este echivalent¼
a cu sistemul de ecuaţii
(
@u @v
@x (x0 ; y0 ) = @y (x0 ; y0 )
@u @v
@y (x0 ; y0 ) = @x (x0 ; y0 )

numit sistemul de ecuaţii Cauchy-Riemann.

2.2.4 Funcţii olomorfe

Fie C o mulţime deschis¼
a, nevid¼
a.

De…niţia 2.27 Funcţia f : ! C este olomorf¼a pe ; dac¼a f este C-diferenţiabil¼a

în orice punct din :
Funcţia f : ! C este antiolomorf¼a pe ; dac¼a f este olomorf¼a pe :
Funcia f : ! C este olomorf¼a în z0 dac¼a exist¼a Dr (z0 ) astfel încât f
este olomorf¼a pe Dr (z0 ) :

Observaţia 2.28 Dac¼a f : ! C este olomorf¼a în z0 , atunci f este C-

diferenţiabil¼a în z0 . Reciproca este fals¼a. Funcţia f : C ! C; f (z) = zz este
C-diferenţiabil¼a în z = 0; dar nu este olomorf¼a în z = 0: Într-adev¼ar, …e z0 2 C.
Din
f (z0 + h) f (z0 ) (z0 + h) z0 + h z0 z0 h
= = z0 + z0 + h
h h h

13
 h f (z0 +h) f (z0 )
deoarece nu exist¼a lim , deducem c¼a exist¼a lim dac¼a şi numai
h!0 h h!0 h
dac¼a z0 = 0. Prin urmare, singurul punct din C în care f este C-diferenţiabil¼a
este z = 0:

Observaţia 2.29 Dac¼a f : ! C este olomorf¼a pe , atunci exist¼a o funcţie

f 0 : ! C, numit¼a derivata lui f , care aplic¼a z 2 în f 0 (z) :

Observaţia 2.30 Fie O ( ) = ff : ! C; f este olomorf¼a pe g. O ( ) are

structur¼a de spaţiu vectorial complex cu operaţiile punctuale de adunare a dou¼a
funcţii şi înmulţire a unei funcţii cu nu num¼ar complex.

Teorema 2.31 Fie C o mulţime deschis¼a, nevid¼a, şi f = u + iv : ! C:

Funcţia f este olomorf¼a pe dac¼a şi numai dac¼a funcţiile u şi v sunt difer-
enţiabile pe şi veri…c¼a sistemul de ecuaţii Cauchy -Riemann
(
@u @v
@x (x; y) = @y (x; y)
@u @v ; 8 (x; y) 2 :
@y (x; y) = @x (x; y)

Exemplul 2.32 Determinaţi punctele în care funcţia f : C ! C este C-diferenţiabil¼a

apoi calculaţi derivata funcţiei f în aceste puncte. Este f olomorf¼a ?
3
1. f (z) = f (x + iy) = x3 i (1 y)
2. f (z) = x2 y 2 + 2xyi
3
Dem. (1) Funcţiile u(x; y) = x3 şi v (x; y) = (1 y) sunt diferenţiabile pe
2
R2 ; @u 2 @u @v @v
@x (x; y) = 3x ; @y (x; y) = 0; @x (x; y) = 0 şi @y (x; y) = 3 (1 y) :
Sistemul de ecuaţii Cauchy -Riemann
(
@u @v 2
@x (x; y) = @y (x; y) 3x2 = 3 (1 y)
@u @v ,
@y (x; y) = @x (x; y) 0 = 0

este veri…cat pentru x = (1 y) : Prin urmare, funcţia f este C-diferenţiabil¼

a
pe mulţimea M = fz = x + iy; x = 1 y sau x = 1 + yg. Derivata funcţiei f
în aceste puncte este dat¼
a de
@f 3 2
f 0 (z) = (z) = 3x2 = (z + z) :
@x 4
Funcţia f nu este este olomorf¼ a în niciun punct din M , deoarece pentru un
punct z0 2 M , nu exist¼ a Dr (z0 ) M:
(2) Funcţiile u(x; y) = x2 y 2 şi v (x; y) = 2xy sunt diferenţiabile pe
2 @u @u @v @v
R ; @x (x; y) = 2x; @y (x; y) = 2y; @x (x; y) = 2y şi @y (x; y) = 2x
Sistemul de ecuaţii Cauchy -Riemann
(
@u @v
@x (x; y) = @y (x; y) 2x = 2x
@u @v ,
@y (x; y) = @x (x; y) 2y = 2y

14
este veri…cat în orice punct din R2 . Prin urmare, funcţia f este C-diferenţiabil¼
a
pe C. Derivata funcţiei f este dat¼
a de
@f
f 0 (z) = (z) = 2x + 2yi = 2z:
@x
Funcţia f este olomorf¼
a pe C:

2.2.5 Funcţii armonice

De…niţia 2.33 Fie R2 o mulţime deschis¼a, nevid¼a. O funcţie u : ! R
este o funcţie armonic¼a pe dac¼a u este o funcţie de clas¼a C 2 pe şi u =
@2u @2u
@x 2 + @y 2 = 0 pe :

Propoziţia 2.34 Fie C o mulţime deschis¼a, nevid¼a şi f = u + iv : ! C.

Dac¼a f este olomorf¼a pe şi funcţiile u şi v sunt de clas¼a C 2 pe , aunci u şi
v sunt armonice.

Dem. Din ecuaţiile Cauchy-Riemann avem c¼a

(
@u @v
@x = @y
@u @v :
@y = @x

Derivând în raport cu x prima ecuaţie şi în raport cu y cea de-a doua şi având
în vedere faptul c¼ a C 2 ; avem c¼
a funcţiile u şi v sunt de clas¼ a
( 2
@ u @2v
@x2 = @x@y
@2u @2v @2v
@y 2 = @y@x = @x@y

de unde deducem c¼
a u = 0: În mod asem¼
an¼
ator deducem c¼
a u = 0:

De…niţia 2.35 Fie R2 o mulţime deschis¼a, nevid¼a şi u; v : ! R dou¼a

funcţii armonice pe . Dac¼a exist¼a o funcţie f : ! C olomorf¼a astfel încât
u = Re(f ) şi v = Im(f ), spunem c¼a u şi v sunt funcţii armonice conjugate.

Teorema 2.36 Fie R2 o mulţime deschis¼a, nevid¼a şi u : ! R o funcţie

armonic¼a pe : Atunci pentru orice z0 2 exist¼a Dr (z0 ) = fz 2 C; jz z0 j <
rg şi f : Dr (z0 ) ! C o funcţie olomorf¼a astfel încât u = Re(f ) sau
u = Im(f ):

Dem. Fie z0 2 : Întrucât este o mulţime deschis¼ a, exist¼

a Dr (z0 ) = fz 2
C; jz z0 j < rg a ! = @u
. Forma diferenţial¼ @y dx + @u
@x dy este o form¼a
1
diferenţial¼
a de clasa C pe Dr (z0 ). Din

@ @u @2u @2u
= = ( u este armonic¼
a)
@x @x @x2 @y 2
@ @u
=
@y @y

15
deducem c¼ a ! este o form¼
a diferenţial¼
a închis¼
a şi deoarece Dr (z0 ) este un dome-
niu simplu conex, ! este o form¼ a diferenţial¼
a exact¼ a. Prin urmare, exist¼ a o
funcţie v : Dr (z0 ) ! R de clas¼a C 2 astfel încât dv = @u @y dx + @u
@x dy: Atunci
(
@v @u
@x = @y
@v @u
@y = @x

a C 2 pe Dr (z0 ) ; deci diferenţi-

pe Dr (z0 ) şi întrucât funcţiile u şi v sunt de clas¼
abile, funcţia f : Dr (z0 ) ! C; f = u + iv este olomorf¼ a pe Dr (z0 ) şi u = Re(f ):
Fie g : Dr (z0 ) ! C; g = if . Atunci g este olomorf¼ a pe Dr (z0 ) şi u = Im(g):

Observaţia 2.37 1. Funcţia f este unic¼a modulo o constant¼a pur imaginar¼a

dac¼a u = Re(f ); respectiv o constant¼a real¼a dac¼a u = Im(f ):
2. Dac¼a este un domeniu simplu conex, atunci funcţia f este de…nit¼a şi
olomorf¼a pe :
3. Din demonstraţia Teoremei 2.36, deducem c¼a
Rz @u @u
v(x; y) = z0
dx + dy
@y @x

calculat¼a pe orice curb¼a ( ) neted¼a pe porţiuni din Dr (z0 ) cu originea în

z0 = x0 + iy0 şi extremitatea …nal¼a în z = x + iy:
Astfel, dac¼a alegem:
0 0 0
(a) ( ) = [z0 ; z ] [ [z ; z0 ]; unde z = x + iy0 ;
R x @u R y @u
v(x; y) = x0 @y
(t; y0 ) dt + y0 (x; t) dt
@x
00 00 00
(b) ( ) = [z0 ; z ] [ [z ; z0 ]; unde z = x0 + iy;
R x @u R y @u
v(x; y) = x0 @y
(t; y) dt + y0 (x0 ; t) dt:
@x
Exemplul 2.38 Ar¼ataţi c¼a exist¼a o funcţie olomorf¼a f : C ! C astfel încât
Re(f ) = u; unde u : R2 ! R; u (x; y) = ex cos y: Determinaţi o astfel de
funcţie.

Dem. Funcţia u : R2 ! R; u (x; y) = ex cos y este de clas¼ a C 2 pe R2 şi

2 2
u (x; y) = @@ 2 ux (x; y) + @@ 2uy (x; y) = ex cos y ex cos y = 0 pentru orice (x; y) 2
2
R . Prin urmare, u este armonic¼ a pe R2 şi întrucât C este un domeniu simplu
conex, exist¼
a o funcţie olomorf¼ a f : C ! C astfel încât Re(f ) = u:

16
 Atunci
R x @u R y @u
v (x; y) = x0 @y
(t; y0 ) dt + y0 (x; t) dt
@x
Rx Ry
= x0 et sin y0 dt + y0 ex cos tdt = ex sin y0 ex0 sin y0 + ex sin y ex sin y0
= ex sin y ex0 sin y0 ;
unde z0 = x0 + iy0 este un punct oarecare din C: Pentru z0 = 0; v (x; y) =
ex sin y: Funcţia f : C ! C
f (z) = ex cos y + iex sin y
este o funcţie olomorf¼
a pe C astfel încât Re(f ) = u:

2.2.6 Interpretarea geometrica a derivatei. Transformari conforme

Pe C consider¼ am structura de spaţiu vectorial real şi produsul scalar real hz1 ; z2 i =
Re(z1 z2 ).
O transformare R-liniar¼ a F : C ! C p¼ astreaz¼a unghiurile dac¼ a ] (F (z1 ) ; F (z2 )) =
] (z1 ; z2 ) pentru orice z1 ; z2 2 C şi orientarea dac¼ a det([F ]Bc ) > 0; unde
[F ]Bc este matricea transform¼ arii F în baza canonic¼ a Bc = f1; ig:
Exemplul 2.39 Fie a = + i 2 C . Transformarea F : C ! C; F (z) = az
p¼astreaz¼a unghiurile şi orientarea. Într-adev¼ar,
Re(az1 az2 ) aa Re(z1 z2 ) Re(z1 z2 )
cos ] (F (z1 ) ; F (z2 )) = = 2 = = cos ] (z1 ; z2 )
jaz1 j jaz2 j jaj jz1 j jz2 j jz1 j jz2 j
şi
2 2 2
det = + = jaj > 0;

unde este matricea lui F în baza canonic¼a Bc = f1; ig:

Transformarea F este conform¼a dac¼ a p¼

astreaz¼a unghiurile.
Fie C un domeniu, f = u+iv : ! C o funcţie olomorf¼ a şi z0 2 astfel
încât f 0 (z0 ) 6= 0: Întrucât f 0 (z0 ) 6= 0, diferenţiala lui f în z0 ; df (z0 ) : C ! C;
df (z0 ) (z) = f 0 (z0 )z; este o transformare R-liniar¼ a care p¼
astreaz¼ a unghiurile şi
orientarea.
Dac¼ a u şi v sunt de clas¼a C 1 , funcţia f = u + iv de…neşte o transformare T :
2
! R ; T (x; y) = (u (x; y) ; v(x; y)). Întrucât
@u @u
@x (z0 ) @y (z0 ) @u @v @u @v
det (J(T ) (z0 )) = @v @v = (z0 ) (z0 ) (z0 ) (z0 )
@x (z0 ) @y (z0 ) @x @y @y @x
(condiţiile Cauchy-Riemann)
2 2 2
@u @v @u @v
= (z0 ) + (z0 ) = (z0 ) + i (z0 )
@x @x @x @x
2
@f 2
= (z0 ) = jf 0 (z0 )j > 0;
@x

17
T de…neşte o transformare regulat¼
a pe o vecin¼
atate a punctului (x0 ; y0 ) :

Fie ( 1 ) şi ( 2 ) dou¼

a curbe netede în ; 1 : [a1 ; b1 ] ! şi 2 : [a2 ; b2 ] !
; care se intersecteaz¼ a în z0 , deci exist¼
a t1 2 (a1 ; b1 ) şi t2 2 (a2 ; b2 ) astfel încât
z0 = 1 (t1 ) = 2 (t2 ). Unghiul format de curbele ( 1 ) şi ( 2 ) în z0 este unghiul
format de vectorii tangenţi la curbe în z0 , deci unghiul format de vectorii 01 (t1 )
şi 02 (t2 ). Prin transformarea T; curbele netede ( 1 ) şi ( 2 ) sunt duse în curbele
netede ( 1 ) şi ( 2 ) din T ( ) = f ( ); 1 : [a1 ; b1 ] ! f ( ); 1 (t) = f ( 1 (t)) şi
2 : [a2 ; b2 ] ! f ( ); 2 (t) = f ( 2 (t)) ; care se intersecteaz¼ a în f (z0 ). Din
0
1 (t1 ) = f 0 ( 1 (t1 )) 0
1 (t1 ) = df (z0 ) ( 0
1 (t1 ))

şi
0
2 (t2 ) = f 0 ( 2 (t2 )) 0
2 (t2 ) = df (z0 ) ( 0
2 (t2 ))
deducem c¼ a unghiul format de curbele ( 1 ) şi ( 2 ) în f (z0 ) este unghiul format
de vectorii df (z0 ) ( 01 (t1 )) şi df (z0 ) ( 02 (t2 )) : Întrucât diferenţiala lui f în z0 este
o transformare care p¼ astreaz¼ a unghiurile şi orientarea, unghiul format de vectorii
df (z0 ) ( 01 (t1 )) şi df (z0 ) ( 02 (t2 )) este egal cu unghiul format de vectorii 01 (t1 )
şi 02 (t2 ). Prin urmare funcţia f de…neşte în z0 (pe o vecinatate a punctului z0 )
o transformare conform¼ a care p¼ astreaz¼
a orientarea.

De…niţia 2.40 Vom spune ca funcţia olomorf¼a f : ! C este o transformare

conform¼a care p¼astreaz¼a orientarea.

Fie a; b; c; d 2 C astfel încât ad bc 6= 0.

Dac¼a c 6= 0; funcţia f : Cnf dc g ! Cnf ac g;
az + b
f (z) =
cz + d
de…neşte o transformare conform¼a. Într-adev¼ ar, f este o funcţie bijectiv¼
a şi
olomorf¼a cu
0 ab dc
f (z) = 2 6= 0:
(cz + d)
Transformarea pastreaz¼
a orientarea dac¼
a ab dc > 0; şi schimb¼ a orientarea în
caz contrar.
Remarc¼ a lim f (z) = 1 şi lim f (z) = ac : Prin urmare transformarea
am c¼
z! d z!1
c

f extinde la o transformare conform¼

a bijectiv¼
a f : C ! C.
O transformare de forma
az + b
w = f (z) = ; a; b; c; d 2 C; ad bc 6= 0
cz + d
se numeşte transformare omogra…c¼a.
Clar, inversa unei transform¼
ari omogra…ce este tot o transformare omo-
gra…c¼a.

18
 Cazuri particulare de transform¼ari omogra…ce sunt transform¼arile a…ne,(c =
0) f (z) = az + b cu f (1) = 1 şi (a = d = 0) f (z) = z1 cu f (0) = 1 şi
f (1) = 0: De fapt, orice transformare omogra…c¼ a este o compunere de astfel
de transform¼
ari
az + b a bc ad
f (z) = = + :
cz + d c c (cz + d)
Observaţia 2.41 Prin calcul direct se poate veri…ca c¼a transform¼arile omo-
gra…ce au urm¼atoarele propriet¼ati:

1. Transform¼a cercuri în cercuri (unde prin cerc cu raza R = 1 înţelegem o

dreapt¼a);
2. P¼astreaz¼a raportul armonic a patru puncte distincte din C;

r(z1 ; z2 ; z3 ; z4 ) = r(f (z1 ) ; f (z2 ) ; f (z3 ) ; f (z4 ))

pentru orice patru puncte distincte z1 ; z2 ; z3 ; z4 2 C; unde

z3 z1 z4 z1
r(z1 ; z2 ; z3 ; z4 ) = : :
z3 z2 z4 z2

O transformare omogra…c¼ a are trei parametrii liberi, se poate împ¼ arţi cu

oricare este nenul dintre parametrii a; b; c sau d: Prin urmare, date trei puncte
distincte z1 ; z2 ; z3 2 C şi alte trei puncte distincte w1 ; w2 ; w3 2 C; exist¼ a o
singur¼ a transformare omogra…c¼ a f (z) = az+b
cz+d astfel încât f (z k ) = wk ; k =
1; 2; 3; dat¼
a de relaţia
f (z) w1 w3 w1 z z1 z3 z1
: = : :
f (z) w2 w3 w2 z z2 z3 z2
Dac¼
a z3 = w3 = 1; atunci relaţia de mai sus devine
f (z) w1 z z1
=
f (z) w2 z z2

de unde rezult¼ a f (z) = wz11 zw22 z + w2 zz11 w

a c¼ z2
1 z2
; deci o transformare a…n¼
a.
Dac¼
a z3 = 0 şi w3 = 1; atunci relaţia de mai sus devine
f (z) w1 z z1 z2
=
f (z) w2 z z2 z1

de unde rezult¼ a f (z) = w1 zz11 w

a c¼ z2
2 z2
+ z1 z2z(w 2 w1 ) 1
1 z2 z , deci o transformare a…n¼
a.
Rezultatul urm¼ ator este foarte util pentru a construi transformari conforme
(omogra…ce) cu propriet¼ aţi dorite.
Spunem c¼ a dou¼a puncte z şi w sunt simetrice faţ¼a de cercul @DR (z0 ) de
centru z0 şi raz¼
a R dac¼ a
R2
w z0 = :
z z0

19
Propoziţia 2.42 O transformare omogra…c¼a duce puncte simetrice în raport
cu cercul @DR (z0 ) de centru z0 şi raz¼a R în puncte simetrice în raport cu cercul
f (@DR (z0 )).
Exemplul 2.43 Determinaţi forma general¼a a transform¼arilor omogra…ce f (z) =
az+b +
cz+d care duc semiplanul superior H = fz 2 C; Im(z) > 0g pe discul unitate
D1 (0):
d
Întrucât H+ este nem¼arginit¼a, c 6= 0 şi f c = 1: Punctele w = 0 şi w =
1 sunt simetrice faţ¼a de cercul unitate @D1 (0), şi atunci punctele z = db şi z =
d
c sunt simetrice în raport cu axa real¼ a, deoarece f ( db ) = 0 şi f d
c = 1:
b d
Prin urmare, a = şi c = , unde 2 C. Atunci
az
f (z) = :
cz
Din f ( ) = 0 2 D1 (0) rezult¼a c¼a 2 H+ şi deci Im ( ) > 0:
Deoarece 0 2 @H+ , trebuie ca f (0) 2 @D1 (0): Atunci jf (0)j = 1: Dar jf (0)j =
a
c = ac : Atunci ac = 1; de unde rezult¼a c¼a ac = ei , 2 R:
Prin urmare,
z
f (z) = ei ; 2 R, 2 C cu Im ( ) > 0:
z

2.2.7 Funcţii elementare

Funcţia polinomial¼a Fie 0; 1; 2 ; :::; n 2 C; n 6= 0:
Funcţia p : C !C;
2 n
p (z) = 0 + 1z + 2z + ::: + nz

a pe C şi p0 (z) =
este olomorf¼ 1 +2 2z + ::: + n nz
n 1
:
Din
nP1
n k
jp (z)j j n j jzj j k j jzj ; 8z 2 C
k=0
rezult¼
a c¼
a
lim p (z) = 1:
z!1

a Fie p şi q dou¼

Funcţia raţional¼ a polinoame cu coe…cienţi complecşi.
Funcţia f : Cnfz 2 C; q (z) = 0g!C; f (z) = p(z)
q(z) este olomorf¼
a şi

p0 (z)q(z) p(z)q 0 (z)

f 0 (z) = :
q(z)2
2 n
Presupunem c¼ a p (z) = 0 + 1z + 2z + ::: + nz şi q (z) = b0 + b1 z + b2 z 2 +
::: + bm z m ; atunci
8
p(z) < 1 daca n>m
lim = 0 daca n<m :
z!1 q (z) : an daca n=m
bm

20
Funcţia exponenţial¼
a
De…niţia 2.44 Funcţia exp : C !C; exp(z) = eRe(z) (cos(Im(z)) + i sin(Im(z)))
se numeşte funcţia exponenţial¼a complex¼a.

Propoziţia 2.45 1. jexp(z)j = eRe(z) şi arg (exp(z)) = fIm(z) + 2k ; k 2

Zg:
2. exp : C !C este olomorf¼a şi exp0 (z) = exp(z); 8z 2 C.
3. exp (x + i0) = ex ; 8x 2 R: Deci funcţia exponenţial¼a complex¼a extinde
funcţia exponenţial¼a real¼a.
4. exp(z + 2k i) = exp(z); 8z 2 C; 8k 2 Z
5. exp : (C; +) ! (C ; ) este un mor…sm surjectiv de grupuri.

Dem. (1) Este evident.

(2) Funcţiile u; v : R2 ! R, u (x; y) = Re(exp(x + iy)) = ex cos y şi u (x; y) =
Im(exp(x + iy)) = ex sin y sunt diferenţiabile pe R2 şi veri…c¼
a condiţiile Cauchy-
Riemann, deoarece
@u @v
(x; y) = ex cos y = (x; y) ; 8 (x; y) 2 R2
@x @y
şi
@u @v
(x; y) = ex sin y = (x; y) ; 8 (x; y) 2 R2 :
@y @x
Prin urmare exp este olomorf¼
a pe C; şi
@u @v
exp0 (z) = (x; y) + i (x; y) = ex cos y + iex sin y = exp(z); 8z 2 C:
@x @x
(3) Fie x 2 R. Atunci

exp (x + i0) = ex (cos 0 + i sin 0) = ex :

(4) Fie z 2 C şi k 2 Z. Atunci

exp(z + 2k i) = eRe(z) (cos(Im(z) + 2k ) + i sin(Im(z) + 2k ))

= eRe(z) (cos(Im(z)) + i sin(Im(z))) = exp (z) :

(5) Din

exp (z1 + z2 ) = eRe(z1 +z2 ) (cos(Im(z1 + z2 )) + i sin(Im(z1 + z2 )))

= eRe(z1 )+Re(z2 ) (cos(Im(z1 ) + Im (z2 )) + i sin(Im(z1 ) + Im (z2 )))
= eRe(z1 ) eRe(z2 ) (cos(Im(z1 )) cos(Im (z2 )) sin(Im(z1 )) sin(Im (z2 ))
+i cos(Im(z1 )) sin(Im (z2 )) + i cos(Im(z1 )) sin(Im (z2 ))
= eRe(z1 ) eRe(z2 ) (cos(Im(z1 )) + i sin(Im(z1 )))(cos(Im(z2 )) + i sin(Im(z2 )))
= exp (z1 ) exp (z2 ) ; 8z1 ; z2 2 C:

21
deducem c¼ a exp este un mor…sm de grupuri.
Fie z0 2 C : Exist¼ a 0 2 ( ; ] astfel încât z0 = jz0 j (cos 0 + i sin 0 ) :
Atunci exp (ln jz0 j + i 0 ) = elnjz0 j (cos 0 + i sin 0 ) = jz0 j (cos 0 + i sin 0 ) =
z0 :

Observaţia 2.46 Nu exist¼a lim exp (z) :

z!1
Într-adev¼ar, pentru

fzn gn ; zn = n; este un şir cu lim zn = 1 şi

n!1

lim exp (zn ) = lim exp (n) = lim en = 1

n!1 n!1 n!1

fzn gn ; zn = 2n i; este un şir cu lim zn = 1 şi

n!1

lim exp (zn ) = lim exp (2n i) = lim e0 (cos (2n ) + i sin (2n )) = 1:
n!1 n!1 n!1

Funcţiile trigonometrice şi hiperbolice

exp(iz)+exp( iz)
De…niţia 2.47 1. Funcţia cos : C !C; cos (z) = 2 se numeşte
funcţia cosinus complex¼a.
exp(iz) exp( iz)
2. Funcţia sin : C !C; sin (z) = 2i se numeşte funcţia sinus
complex¼a.
exp(z)+exp( z)
3. Funcţia cosh : C !C; cosh (z) = 2 se numeşte funcţia cosinus
hiperbolic complex¼a.
exp(z) exp( z)
4. Funcţia sinh : C !C; sinh (z) = 2 se numeşte funcţia sinus
hiperbolic complex¼a.

Propoziţia 2.48 1. Toate funcţiile de…nite anterior sunt olomorfe.

(a) cos0 (z) = sin(z); 8z 2 C;

0
(b) sin (z) = cos(z); 8z 2 C;
(c) cosh0 (z) = sinh(z); 8z 2 C;
(d) sinh0 (z) = cosh(z); 8z 2 C:

2. Funcţiile de…nite anterior extind funcţiile reale cos : R ! R; sin : R ! R; cosh :

R ! R; sinh : R ! R;
3. cos (iz) = cosh (z) şi sin (iz) = i sinh (z) ; 8z 2 C;
4. cos2 (z) + sin2 (z) = 1; 8z 2 C;
cosh2 (z) sinh2 (z) = 1; 8z 2 C;
5. cos (z + 2k ) = cos (z) şi sin (z + 2k ) = sin (z) ; 8z 2 C; 8k 2 Z;
cosh (z + 2k i) = cosh (z) şi sinh (z + 2k i) = sinh (z) ; 8z 2 C; 8k 2 Z;

22
 6. cos ( z) = cos (z) şi sin ( z) = sin (z) ; 8z 2 C;
cosh ( z) = cosh (z) şi sinh ( z) = sinh (z) ; 8z 2 C;
7. cos (z1 z2 ) = cos(z1 ) cos(z2 ) sin(z1 ) sin(z2 ) şi sin (z1 z2 ) = sin(z1 ) cos(z2 )
cos(z1 ) sin(z2 ); 8z1 ; z2 2 C;
cosh (z1 z2 ) = cosh(z1 ) cosh(z2 ) sinh(z1 ) sinh(z2 ) şi sin (z1 z2 ) =
sinh(z1 ) cosh(z2 ) cosh(z1 ) sinh(z2 ); 8z1 ; z2 2 C;
8. cos (x + iy) = cos(x) cosh(y) i sin(x) sinh(y) şi sin (x + iy) = sin(x) cosh(y)+
i cos(x) sinh(y); 8x; y 2 R;
2 2
9. jcos (x + iy)j = cos2 (x)+sinh2 (y) şi jsin (x + iy)j = sin2 (x)+sinh2 (y); 8x; y 2
R:

Observaţia 2.49 Pentru x 2 R

eix e ix
sin x =
2i
şi
eix + e ix
cos x =
2
formulele lui Euler.

Funcţia arg .
Fie z0 ; z1 2 C . Dac¼ a din M0 (z0 ) ne deplas¼am în M1 (z1 ) far¼a s¼
a ocolim
originea, O(0), pentru argumentul lui z1 avem o valoare 1 : Dac¼ a din M0 (z0 )
ne deplas¼am în M1 (z1 ) ocolind originea o singur¼ a dat¼a, atunci argumentul lui
z1 este 1 + 2 dac¼ a originea a fost ocolit¼
a în sens pozitiv ( trigonometric) şi
1 2 dac¼ a originea a fost ocolit¼
a în sens invers trigonometric.
Aplicaţia z 7! arg (z) de la C în R nu este o funcţie, spunem c¼ a este o
funcţie multivoc¼ a sau multiform¼a şi z = 0 este punct critic.
Pentru orice interval I semideschis de lungime 2 ; ArgI : C ! I; ArgI (z) =
arg(z) este o ramur¼ a sau o determinare a funcţei multivoce arg, Arg este numit¼a
ramura principal¼ a.

Propoziţia 2.50 Funcţia z !Arg(z) ; z 2 C nu este continu¼a pe C dar este

continu¼a pe Cnfz 2 C; Re(z) 0 şi Im(z) = 0g:

Dem. Ştiim c¼
a
8
>
> arcsin Im(z)
dac¼
a Re (z) > 0
>
< jzj

Arg (z) = arcsin Im(z)

jzj dac¼
a Re (z) 0 şi Im(z) 0 :
>
>
>
: Im(z)
arcsin jzj dac¼
a Re (z) < 0 şi Im(z) < 0

Funcţia Arg este continu¼

a pe Cnffz 2 C; Re(z) 0 şi Im(z) = 0g [ fz 2
C; Re(z) = 0 gg:

23
 Fie z0 8
= iy0 ; y0 > 0 şi z = x + iy cu y > 0 şi x 6= 0: Atunci Arg(z0 ) = 2 şi
< arcsin y dac¼
a x>0
jzj
Arg(z) = : Astfel, avem c¼a
: arcsin jzjy
dac¼
a x<0

y
jArg (z0 ) Arg (z)j = Arg (z) = arcsin ;
2 2 jzj
şi atunci
y
lim jArg (z0 ) Arg (z)j = lim arcsin = 0:
z!z0 (x;y)!(0;y0 ) 2 jzj
Prin urmare, funcţia Arg este continu¼ a în z0 = iy0 ; y0 > 0:
Fie z0 =8
iy0 ; y0 < 0 şi z = x + iy cu y < 0 şi x 6= 0: Atunci Arg(z0 ) = 2
< arcsin jzjy
dac¼ a x>0
şi Arg(z) = : Astfel, avem c¼
a
: arcsin jzjy
dac¼ a x<0

y
jArg (z0 ) Arg (z)j = Arg (z) = + arcsin ;
2 2 jzj
şi atunci
y
lim jArg (z0 ) Arg (z)j = lim + arcsin = 0:
z!z0 (x;y)!(0;y0 ) 2 jzj
Prin urmare, funcţia Arg este continu¼a în z0 = iy0 ; y0 < 0:
Fie z0 = x0 cu x0 < 0: Atunci Arg(z0 ) = : Consider¼ am şirurile (zn )n cu
zn = x0 + n1 i şi ( n )n cu n = x0 n1 i: Clar, lim zn = lim n = z0 : Din
n!1 n!1

1
n 1
Arg (zn ) = arcsin = arcsin p
jzn j n2 x20 +1
rezult¼
a c¼
a lim Arg(zn ) = şi din
n!1

1
n 1
Arg ( n) = arcsin = + arcsin p
jzn j n x20 + 1
2

rezult¼
a c¼
a lim Arg( n) = . Aceste relaţii arat¼
a c¼
a nu exist¼
a lim Arg(z) :
n!1 z!z0
Prin urmare, Arg nu este continu¼
a în z0 = x0 cu x0 < 0:

Observaţia 2.51 Ramura ArgI a funcţei multivoce (sau multiforme) arg este
0
continu¼a pe C nfz 2 C; arg z = InIg:

Propoziţia 2.52 Fie C un domeniu ( mulţime deschis¼a şi conex¼a). Dac¼a

ramurile ArgI1 şi ArgI2 ale funcţiei multiforme arg sunt continue pe ; atunci
exist¼a k0 2 Z astfel încât ArgI1 (z) = ArgI2 (z) + 2k0 pentru orice z 2 :

24
Dem. Fie ' : ! C; ' (z) = ArgI1 (z) ArgI2 (z). Atunci pentru orice
z 2 exist¼
a un singur element kz 2 Z astfel încât ' (z) = 2kz : Deoarece '
este continu¼
a pe ; funcţia f : ! Z; f (z) = kz este continu¼ a. Mulţimea
…ind conex¼a şi f continu¼
a, f ( ) este o summulţime conex¼a a lui Z; ceea ce
înseamn¼a c¼
a f ( ) este format¼ a dintr-un singur punct. Prin urmare, f (z) = k0
pentru orice z 2 ; şi deci ' (z) = 2k0 ; pentru orice z 2 :

Funcţia logaritm .
Fie z 2 C . Din exp(w) = z rezult¼
a c¼
a

Re (w) = ln jzj şi Im (w) 2 arg(z):

Ecuaţia exp(w) = z are o in…nitate de soluţii, w 2 fln jzj + i ; 2 arg(z)g:

De…niţia 2.53 Mulţimea

log (z) = fln jzj + i ; 2 arg(z)g

se numeste logaritmul num¼arului complex z:

Observaţia 2.54 1. Dac¼a 0 2 arg(z); atunci log (z) = fln jzj+i ( 0 + 2k ) ; k 2

Zg:
2. exp (log (z)) = z; 8z 2 C ;
3. log (exp (z)) = fz + i2k ; k 2 Zg; 8z 2 C:

Fie I un interval semideschis de lungime 2 . Funcţia exp : fz 2 C; Im(z) 2

Ig ! C este bijectiv¼a. Inversa sa este funcţia LogI : C ! fz 2 C; Im(z) 2 Ig;

LogI (z) = ln jzj + iArgI (z) :

Funcţia LogI este o ramur¼ a a funcţiei multiforme z 7! log(z):

notat
Pentru I = ( ; ]; funcţia LogI = Log este numit¼ a ramur¼
a principal¼
aa
funcţiei multiforme z 7! log(z):

Observaţia 2.55 Ramur¼a principal¼a a funcţiei multiforme z 7! log(z) extinde

funcţia real¼a ln. Întar-adev¼ar, dac¼a x > 0;atunci

Log (x) = Log (x + i0) = ln x + iArg (x + i0) = ln x:

Propoziţia 2.56 Fie I un interval semideschis de lungime 2 .

0
1. Funcţia LogI : C ! C este continu¼a pe C nfz 2 C; arg z = InIg:
0
2. Funcţia LogI : C ! C este olomorf¼a pe C nfz 2 C; arg z = InIg şi
Log0I (z) = z1 :

25
 0
Dem. (1) Am v¼ azut c¼
a funcţia ArgI este continu¼
a pe C nfz 2 C; arg z = InIg.
Întrucât funcţia z ! ln jzj este continu¼a pe C , funcţia LogI : C ! C este
0
continu¼
a pe C nfz 2 C; arg z = InIg:
0
(2) Fie z0 2 C nfz 2 C; arg z = InIg: Din
LogI (z) LogI (z0 ) LogI (z) LogI (z0 )
lim = lim
z!z0 z z0 exp (LogI (z)) exp (LogI (z0 ))
z!z0
w w0
= lim
w!w0 exp (w) exp (w0 )
1 1 1
= lim exp(w) exp(w ) = = :
w!w0 0 exp (w0 ) z0
w w0

Observaţia 2.57 Fie z0 ; z1 ; z2 2 C ; n 2 Z; I1 şi I2 dou¼a intervale semi-

deschise de lungime 2 :

1. LogI1 (z0 ) LogI2 (z0 ) 2 f2k i; k 2 Zg

2. LogI1 (z1 z2 ) LogI1 (z1 ) LogI1 (z2 ) 2 f2k i; k 2 Zg
3. LogI1 (z0n ) nLogI1 (z0 ) 2 f2k i; k 2 Zg:
p p p
Exemplul 2.58 1. Log (1 + i 3) 3 i =Log 2 3 + 2i = ln 4 + i 6
p p
Log(1 + i 3)+Log 3 i = ln 2 + i 3 + ln 2 i 6 = 2 ln 2 + i 6
p p p p
)Log (1 + i 3) 3 i Log(1 + i 3) Log 3 i = 0
p
2. Log[ 2 (1 + i)] =Log( 2 2i) = ln 8 + i( + 4 ) = 32 ln 2 + i( 34 )
p
Log( 2)+Log(1 + i) = (ln 2 + ) + ln 2 + i 4 = 32 ln 2 + i 54
)Log[ 2 (1 + i)] Log( 2) Log(1 + i) = 2 i
2
3. Log( 1 + i) =Log( 2i) = ln 2 i2
p
2Log( 1 + i) = 2 ln 2 + i 4 = ln 2 + i 32
2
)Log( 1 + i) 2Log( 1 + i) = 2 i:

Propoziţia 2.59 Fie C un domeniu ( mulţime deschis¼a şi conex¼a). Dac¼a

ramurile LogI1 şi LogI2 ale funcţiei multiforme log sunt continue pe ; atunci
exist¼a k0 2 Z astfel încât LogI1 (z) = LogI2 (z) + 2k0 i pentru orice z 2 :

Dem. Fie ' : ! C; ' (z) = LogI1 (z) LogI2 (z). Atunci pentru orice z 2
exist¼
a un singur element kz 2 Z astfel încât ' (z) = 2kz i: Deoarece ' este
continu¼a pe ; funcţia f : ! Z; f (z) = kz este continu¼ a. Mulţimea …ind
conex¼a şi f continu¼
a, f ( ) este o submulţime conex¼
a a lui Z; ceea ce înseamn¼
a
c¼
a f ( ) este format¼ a dintr-un singur punct. Prin urmare, f (z) = k0 pentru
orice z 2 ; şi deci ' (z) = 2k0 i; pentru orice z 2 :

26
Funcţia putere .
Fie 2 C şi z 2 C :

De…niţia 2.60 Mulţimea

p (z) = exp ( log (z)) = fexp ( l) ; l 2 log(z)g

se numeşte "puterea a num¼arului complex z":

Funcţia z 7! p (z) de la C în C este o funcţie multivoc¼ a.

Orice ramu¼ a continu¼
a (olomorf¼ a) a funcţiei multivoce log determin¼
a o ramu¼
a
continu¼
a (olomorf¼a) funcţiei "puterea "; p :
0
Propoziţia 2.61 Fie LogI : C nfz 2 C; arg z = InIg ! C o ramur¼a olomorf¼a
0
a funcţiei multivoce log : Atunci p ;I : C nfz 2 C; arg z = InIg ! C;

p ;I (z) = exp ( LogI (z))

este o ramur¼a olomorf¼a a funcţiei multivoce p şi p0 ;I (z) = p 1;I (z) :

0
Dem. Clar, p ;I este olomorf¼ a pe C nfz 2 C; arg z = InIg; deoarece este
compunere de funcţii olomorfe.
0
Fie z0 2 C nfz 2 C; arg z = InIg: Atunci
1
p0 ;I (z0 ) = exp0 ( LogI (z0 )) Log0I (z0 ) = exp ( LogI (z0 ))
z0
1
= exp ( LogI (z0 ))
exp (LogI (z0 ))
= exp (( 1) LogI (z0 )) = p0 1;I (z0 ) :

Ramura principal¼ a a funcţiei multivoce log determin¼

a ramura pricipal¼
a a
funcţiei multivoce p , notat¼
a z 7! z şi de…nit¼
a prin

z = exp ( Log (z))

şi care este olomorf¼

a pe Cn( 1; 0]:

Observaţia 2.62 1. Dac¼a n 2 Z; atunci

pn (z) = exp (nlog (z)) = fexp (n (ln jzj + iArg (z) + 2k i)) ; k 2 Zg
= fexp (n ln jzj + inArg (z) + 2kn i) ; k 2 Zg
= en lnjzj (cos (nArg (z) + 2kn ) + i sin(nArg (z) + 2kn ))
n
= jzj (cos (nArg (z)) + i sin(nArg (z)))
n
= (jzj (cos (Arg (z)) + i sin(Arg (z)))) = z n ; 8z 2 C :

27
 2.
ez = exp (zLog (e)) = exp (z (ln e + i0)) = exp (z) ; 8z 2 C :
Exemplul 2.63 Calculaţi:
1. ii = exp (iLog(i)) = exp i ln 1 + i 2 = exp 2 =e 2 :
2. i1+i = exp ((1 + i) Log(i)) = exp (1 + i) ln 1 + i 2 = exp 2 + i2 =
e 2 cos 2 + i sin 2 = ie 2 :
i p p
3. (1 + i) = exp (iLog(1 + i)) = exp i ln 2 + i 4 = exp 4 + i ln 2 =
p p
e 4 cos ln 2 + i sin(ln 2) :
4. ei = exp (i) = cos 1 + i sin 1:
2
5. pi;( 32 ; 72 ] (e) = exp iLog( 32 ; 72 ] (e) = exp (i (ln e + i2 )) = e (cos 1 + i sin 1) :

Exemplul 2.64 Fie = 21 . Atunci

1 1
p 21 (z) = log (z) = fexp
exp (ln jzj + i ) ; 2 arg(z)g
2 2
p
= fexp ln jzj + i ; 2 arg(z)g
2
p Arg(z) + 2k
= exp ln jzj + i ;k 2 Z
2
p Arg(z) Arg(z)
= jzj cos +k + i sin +k ;k 2 Z
2 2
k
p Arg(z) Arg(z)
= ( 1) jzj cos + i sin ;k 2 Z
2 2
p Arg(z) Arg(z) p Arg(z) Arg(z)
= jzj cos + i sin ; jzj cos + i sin :
2 2 2 2
notat p
Prin urmare, funcţia complex¼a "p 12 (z) = z" are 2 ramuri ( determin¼ari).
1
Exemplul 2.65 Fie = n. Atunci
1 1
p n1 (z) = explog (z) = fexp (ln jzj) + i ; 2 arg(z)g
n n
p
= fexp ln n jzj + i ; 2 arg(z)g
n
p Arg(z) + 2k
= exp ln n jzj + i ;k 2 Z
n
p
n Arg(z) + 2k Arg(z) + 2k
= jzj cos + i sin ; k 2 f0; 1; :::; n 1g :
n n
notat p
Prin urmare, funcţia complex¼a "p n1 (z) = n z" are n ramuri ( determin¼ari).

28
3 Integrala complex¼
a
3.1 Funcţii complexe de o variabil¼
a real¼
a
Fie f : [a; b] ! C; : a = t0 < t 1 < < tn 1 < tn = b o diviziune a
intervalului [a; b]; k k = maxftk tk 1 ; k = 1; 2; :::; ng; norma diviziunii şi
fsk gk=1;n cu sk 2 [tk 1 ; tk ]; k = 1; n; un sistem de puncte intermediare relativ
la diviziunea : Suma
P
n
(f; sk ) = f (sk ) (tk tk 1 )
k=1

se numeşte suma Riemann asociat¼

a funcţiei f; diviziunii şi sistemul de puncte
intermediarefsk gk=1;n :
De…niţia 3.1 Funcţia f este integrabil¼a pe [a; b] dac¼a exist¼a If 2 C cu urm¼a-
toarea proprietate
8" > 0; 9 " > 0 astfel încât s¼a avem jIf (f; sk )j < "
pentru oricice diviziune a intervalului [a; b] cu k k < "

şi pentru orice sistem de puncte intermediare fsk gk relativ la diviziunea :

Numarul complex If cu proprietatea de mai sus este unic, este numit inte-
grala funcţiei f pe intervalul [a; b] şi notat
Rb
If = f (t) dt:
a

Este uşor de demonstrat urm¼

atorul rezultat.
Propoziţia 3.2 Funcţia f : [a; b] ! C este integrabil¼a pe [a; b] dac¼a şi numai
dac¼a funcţiile reale x = Re(f ) şi y = Im(f ) sunt integrabile pe [a; b] şi
Rb Rb Rb Rb Rb
f (t) dt = Re(f ) (t) dt + i Im(f ) (t) dt = x (t) dt + i ydt
a a a a a

Exemplul 3.3 Calculaţi:

R2
1. sin2 (t) 2 cos (t) + i cos2 (t) 2 dt:

R2
sin2 (t) 2 cos (t) + i cos2 (t) 2 dt

R2 R2
= sin2 (t) 2 cos (t) dt + i cos2 (t) 2 dt

R2 1 cos (2t) R2 1 + cos (2t)

= 2 cos (t) dt + i 2 dt
2 2
3 3 3 9
= 2 + i( 3 )= 2 i :
4 4 4 4

29
 R2
2. (et 2i) dt
0

R2 R2 R2
et 2i dt = et dt + i ( 2) dt = e2 1 4i:
0 0 0

3.2 Funcţii complexe de o variabil¼

a complex¼
a
Fie C o submulţime deschis¼ a nevid¼a, 0 , 1 2 şi f : ! C. De
la punctul A ( 0 ) la punctul B ( 1 ) ne deplas¼ am în domeniul pe o curb¼ a
neted¼ a pe porţiuni cu originea în A ( 0 ) şi extremitatea …nal¼ a în B ( 1 ) ;
: [a; b] ! ; (t) = x (t) + iy(t):
Partiţion¼am curba în n curbe prin punctele Mk (zk ), k = 0; n; cu M0 = A
şi Mn = B. Mulţimea = fzk ; k = 0; ng este numit¼ a diviziune a curbei .
Sistemul de puncte fzk0 ; k = 1; ng; unde Mk (zk0 ) ; k = 1; n; sunt puncte pe
poziţionate între Mk 1 (zk 1 ) şi Mk (zk ); este numit sistem de puncte interme-
diare relativ la diviziunea :
0
Pentru orice zk ; k = 0; n; zk0 ; k = 1; n; exist¼ a tk ; tk 2 (a; b) astfel încât
0 0
(tk ) = zk şi (tk ) = zk . Deoarece punctele de pe curb¼ a, Mk (zk ) ; k =
0; n; Mk0 (zk0 ) ; k = 1; n; sunt ordonate, obţinem o diviziune 0 : a = t0 < t1 <
< tn 1 < tn = b a intervalului [a; b] cu t0k 2 [tk 1 ; tk ] ; k = 1; n:
Norma diviziunii ; k k = k 0 k = maxftk tk 1 ; k = 1; 2; :::; ng:
Suma
P
n
(f; zk0 ) = f (zk0 ) (zk zk 1 )
k=1
se numeşte suma Riemann asociat¼
a funcţiei f; diviziunii şi sistemul de puncte
intermediare fzk0 gk=1;n :
De…niţia 3.4 Funcţia f este integrabil¼a pe curba din dac¼a exist¼a If 2 C
cu urm¼atoarea proprietate
8" > 0; 9 " > 0 astfel încât s¼a avem jIf (f; zk0 )j < "
pentru oricice diviziune a curbei cu k k < "

şi pentru orice sistem de puncte intermediare fzk0 gk relativ la diviziunea :

Numarul complex If cu proprietatea de mai sus este unic, este numit inte-
grala funcţiei f pe curba şi notat
R
If = f (z) dz:

Presupunem c¼ a este o curb¼ a simpl¼

a neted¼
a ( este funcţie de clas¼a C 1 şi
0
(t) 6= 0 pentru orice t 2 (a; b)).
Deoarece este de clas¼a C 1 ; exist¼
a sk 2 (tk 1 ; tk ) astfel încât (tk )
0
(tk 1 ) = (sk ) (tk tk 1 ) ; pentru orice k = 1; n: Atunci
P
n 0
(f; zk0 ) = f tk 0
(sk ) (tk tk 1) :
k=1

30
Folosind aceast¼ a relaţie, obţinem o formul¼
a de calcul a integralei complexe a
funcţiei f pe curba neted¼ a :

Propoziţia 3.5 Funcţia f : ! C este integrabil¼a pe curba neted¼a din ;

: [a; b] ! ; dac¼a şi numai dac¼a funcţia (f ) 0 este integrabil¼a pe [a; b] şi

R Rb 0
f (z) dz = (f ) (t) (t) dt:
a

Dac¼
a f = u + iv şi = x + iy, atunci

Rb 0
Rb
(f ) (t) (t) dt = (u (x (t) ; y (t)) + iv (x (t) ; y (t))) (x0 (t) + iy 0 (t)) dt
a a
Rb
= (u (x (t) ; y (t)) x0 (t) v (x (t) ; y (t)) y 0 (t)) dt
a
Rb
+i (v (x (t) ; y (t)) x0 (t) + u (x (t) ; y (t)) y 0 (t)) dt:
a

Propoziţia 3.6 Funcţia f : ! C este integrabil¼a pe curba simpl¼a neted¼a

din ; : [a; b] ! ; dac¼a şi numai dac¼a funcţiile reale u = Re(f ) şi v = Im(f )
sunt integrabile de-a lungul curbei şi
R R R
f (z) dz = udx vdy + vdx + udy:

Observaţia 3.7 Pe curbele închise, dac¼a nu este precizat un sens de parcurg-

ere, vom considera sensul direct, sensul trigonometric de parcurgere a unei
curbe. Curbele închise vor … parcurse o singura dat¼a.

Propoziţia 3.8 Fie f; g : ! C dou¼a funcţii integrabile pe curba neted¼a pe

porţiuni din ; ; 2 C:

1. Funcţia f+ g: ! C este integrabil¼a pe ( ) şi

R R R
( f (z) + g (z)) dz = f (z) dz + g (z) dz:

R R
2. f (z) dz = f (z) dz:
+

3. Dac¼a = 1 [ 2; atunci f este integrabil¼a pe curbele 1 şi 2; şi

R R R
f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz:
1 2

R
4. jdzj = l ( ) (lungimea curbei ):

31
 R
5. Dac¼a f este continu¼a, atunci f (z) dz l ( ) supfjf (z)j ; z 2 ( )g:

Exemplul 3.9 Calculaţi:

R n
1. (z z0 ) dz; unde @Dr (z0 ) = fz 2 C; jz z0 j = rg
@Dr (z0 )

R
2. x2 + y + ixy dz

(a) Curba este porţiunea din parabola y = x2 care uneşte punctele

z1 = 0 şi z2 = 2 + 4i:
(b) Curba este segmentul de dreapt¼a [z1 ; z2 ] care uneşte punctele z1 = 0
şi z2 = 2 + 4i:

Dem. (1) : [0; 2 ] ! C; (t) = z (t) = z0 + reit

R n R
2 R
2
(z z0 ) dz = rn eint ireit dt = irn+1 ei(n+1)t dt
@Dr (z0 ) 0 0
R
2 R
2
0 pentru n 6= 1
= irn+1 cos ((n + 1) t) dt + i sin ((n + 1) t) dt =
0 0 2 i pentru n = 1
(2) (a) : [0; 2] ! C; (t) = z (t) = t + it2 : Atunci

R R2 R2
x2 + y + ixy dz = f ( (t)) 0
(t) dt = t2 + t2 + it3 (1 + 2ti) dt
0 0
R2 112
= 2t2 2t4 + i5t3 dt = + 20i:
0 15

(b) : [0; 1] ! C; (t) = z (t) = z1 + t (z2 z1 ) = 2t + 4ti: Atunci

R R1 R1
x2 + y + ixy dz = f ( (t)) 0
(t) dt = 4t2 + 4t + i8t2 (2 + 4i) dt
0 0
10 8 56
= (2 + 4i) + i = 4+ i:
3 3 3

R 1
Observaţia 3.10 z z0 dz = 2 i:
@Dr (z0 )

3.3 Primitive
De…niţia 3.11 Fie C o submulţime deschis¼a nevid¼a şi f : ! C. Funcţia
f admite primitive pe dac¼a exist¼a o funcţie F : ! C olomorf¼a pe ; numit¼a
primitiv¼a a funcţiei f; astfel încât F 0 = f:

32
Teorema 3.12 Fie C o submulţime deschis¼a nevid¼a şi f : ! C o funcţie
R
continu¼a pe . Atunci f are primitive dac¼a şi numai dac¼a f (z) dz = 0 pentru
orice ( ) curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din :

Dem. Fie F : ! C o primitiv¼ a a lui f şi 0 o curb¼

a simpl¼
a neted¼
a din care
uneşte punctele z1 şi z2 ; şi 0 : [a; b] ! C o parametrizare pe 0 : Atunci

R Rb 0
Rb Rb 0
f (z) dz = f( 0 (t)) 0 (t) dt = F 0 ( 0 (t)) 0
0 (t) dt = (F 0) (t) dt
0 a a a

= F( 0 (b)) F( 0 (a)) = F (z2 ) F (z1 ) :

R
Prin urmare, f (z) dz = 0 pentru orice ( ) curb¼
a închis¼
a, neted¼
a pe porţiuni
din : R
Reciproc, presupunem c¼
a f (z) dz = 0 pentru orice curb¼
a închis¼
a, net-
ed¼
a pe porţiuni din , ceea ce înseamn¼ a c¼
a pentru orice puncte z1 ; z2 2 ;
R R
f (z) dz = f (z) dz pentru orice dou¼
a curbe netede pe porţiuni 1 şi 2 care
1 2
unesc punctele z1 şi z2 :
Fie z0 2 : Consider¼ am funcţia F : ! C de…nit¼
a prin
R
F (z) = f ( )d
z

unde z este o curb¼ a neted¼a pe porţiuni din care uneşte punctele z0 şi z.
Deoarece este deschis¼ a, exist¼
a r > 0 astfel încât Dr (z) : Atunci, pentru
h 2 C cu jhj < r avem c¼
a

F (z + h) F (z) 1 R R1
= f ( ) d = f (z + ht) dt
h h[z;z+h] 0

unde [z; z + h] este segmentul de dreapt¼ a care uneşte punctele z şi z + h (

= (t) = z + ht; t 2 [0; 1]):
Fie " > 0: Deoarece f este continu¼ a " > 0 astfel încât jf (z 0 ) f (z)j <
a, exist¼
0 0
" pentru orice z 2 cu jz zj < " : Atunci

F (z + h) F (z) R1 R1
f (z) = f (z + ht) dt f (z) dt
h 0 0
R1
jf (z + ht) f (z)j dt < " pentru jhj < minfr; "g
0

F (z+h) F (z)
şi deci exist¼
a lim h = f (z) : Prin urmare, F este C-diferenţiabil¼
a în
h!0
0
z şi F (z) = f (z):

33
Observaţia 3.13 Fie f : ! C o funcţie continu¼a pe . Dac¼a funcţia f :
! C admite primitive pe ; atunci F : ! C de…nit¼a prin F (z) =
R notat R
z
f ( )d = f ( ) d este o primitiv¼a a funcţiei f:
z z0

Observaţia 3.14 Fie f : ! C o funcţie continu¼a pe care admite primitive

pe : Dac¼a F : ! C este o primitiv¼a a funcţiei f; atunci
Rz2
f (z) dz = F (z1 ) F (z2 ) (Formula Leibniz-Newton).
z1

1
Observaţia 3.15 Funcţia f : C ! C; f (z) = z nu are primitive pe C deoarece
R 1 R 1 it
2
z dz = eit ie dt = 2 i 6= 0.
@D1 (0) 0

Exemplul 3.16 Calculaţi:

R+2i z +2i
1. cos 2 dz = 2 sin z2 0
= 2 sin 2 +i 2 sin 0 = 2 cos (i)
0

Ri Ri 0 i
2. z sin (z) dz = ( z cos(z) + sin z) dz = z cos (z) + sin(z)j0 = i cos (i)+
0 0
1 1 1 1
e +e e e
sin(i) = 2i + 2i = ie:

3.4 Teorema lui Cauchy

Fie C un domeniu simplu conex, f : ! C o funcţie olomorf¼ a pe şi o
curb¼a închis¼
a, neted¼
a pe porţiuni din :
Presupunem c¼ a f = u + iv şi c¼ a C 1 pe :
a funcţiile reale u şi v sunt de clas¼
Din condiţiile Cauchy-Riemann
(
@v @u
@x = @y
@v @u
@y = @x

rezult¼
a c¼ a C 1 pe ; ! 1 = udx vdy şi ! 2 = vdx+udy
a formele diferenţiale de clas¼
sunt forme diferenţiale închise şi deci exacte, deoarece C este un domeniu
R R
simplu conex. Prin urmare, udx vdy = 0 şi vdx + udy = 0: Atunci

R R R
f (z) dz = udx vdy + i vdx + udy = 0:

Rezultatul obţinut mai sus este valabil dac¼

a renunţam la condiţia ca funcţiile
reale u şi v s¼ a C 1 pe :
a …e de clas¼

34
Teorema 3.17 (Teorema lui Cauchy). Fie C un domeniu simplu conex,
f : ! C o funcţie olomorf¼a pe : Atunci
R
f (z) dz = 0

pentru orice curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din :

Corolarul 3.18 Fie C un domeniu simplu conex. Orice funcţie f : !C

olomorf¼a pe admite primitive.

Teorema 3.19 ( formula lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe) Fie
C un domeniu cu frontiera curb¼a neted¼a pe porţiuni, f : ! C o funcţie
continu¼a şi olomorf¼a pe : Atunci
R n R
P
f (z) dz = f (z) dz
k=1 k

pentru orice curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din , unde k ; k = 1; :::; n ,

sunt curbe netede pe porţiuni cu proprietatea c¼a Dk \ = c/ şi Dk D; k =
1; :::; n; unde Dk C este domeniul m¼arginit de curba k ; k = 1; :::; n iar D C
este domeniul m¼arginit de curba :

3.5 Formulele integrale ale lui Cauchy

Teorema 3.20 (Formula integral¼a a lui Cauchy). Fie C un domeniu
simplu conex, f : ! C o funcţie olomorf¼a pe şi z0 2 . Atunci

1 R f (z)
f (z0 ) = dz
2 i z z0

pentru orice curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din care ocoleşte o singura
dat¼a punctul z0 :

Dem. Fie o curb¼ a închis¼a, neted¼

a pe porţiuni din care ocoleşte o singura
dat¼
a punctul z0 şi r > 0 astfel încât Dr (z0 ) D, unde D este domeniul m¼ arginit
f (z)
de curba ( ). Funcţia g : nDr (z0 ) ! C; g (z) = z z0 este continu¼a şi olomorf¼a
pe domeniul dublul conex nDr (z0 ); atunci din Teorema lui Cauchy pe domenii
multiplu conexe, avem c¼ a
R f (z) R f (z)
dz = dz:
z z0 @Dr (z0 ) z z0

Deoarece f este continu¼

a, pentru orice " > 0; exist¼
a " > 0 astfel încât

jf (z) f (z0 )j < " pentru orice z 2 cu jz z0 j < ":

35
Alegem r < " astfel încât Dr (z0 ) D: Atunci

R f (z) R f (z) R f (z0 )

dz 2 if (z0 ) = dz dz
@Dr (z0 ) z z0 @Dr (z0 ) z z0 @Dr (z0 ) z z0
R f (z) f (z0 )
= dz
@Dr (z0 ) z z0
jf (z) f (z0 )j
2 r supf ; jz z0 j = rg
jz z0 j
= 2 supfjf (z) f (z0 )j ; jz z0 j = rg
< 2 ";
R f (z)
de unde deducem c¼
a lim z z0 dz = 2 if (z0 ). Prin urmare,
r!0
@Dr (z0 )

R f (z)
dz = 2 if (z0 ) :
z z0

Corolarul 3.21 Fie C un domeniu simplu conex, f; g : ! C dou¼a

funcţii olomorfe pe şi o curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din : f (z) =
g (z) pentru orice z 2 ; atunci f (z) = g (z) pentru orice z 2 D; domeniul
marginit de curba :
Teorema 3.22 Fie C o mulţime deschis¼a, f : ! C o funcţie olomorf¼a
pe : Atunci f 0 : ! C este o funcţie olomorf¼a pe :
Dem. Fie z0 2 şi r > 0 astfel încât Dr (z0 ) : Pentru orice z 2 Dr (z0 ) ;
avem c¼
a
!
f (z) f (z0 ) 1 1 R f( ) R f( )
= d d
z z0 2 i z z0 @Dr (z0 ) z @Dr (z0 ) z0
1 R f( )
= d :
2 i@Dr (z0 ) ( z) ( z0 )

Din
R f( ) R f( )
d 2d
@Dr (z0 ) ( z) ( z0 ) @Dr (z0 ) ( z0 )
R f( )
= jz z0 j 2d
@Dr (z0 ) ( z) ( z0 )
jf ( )j
jz z0 j 2 r supf 2;j z0 j = rg
j zj j z0 j
Mr
jz z0 j 2 r ;
(r jz z0 j) r2

36
unde Mr = supfjf ( )j ; j z0 j = rg; rezult¼
a c¼
a exist¼
a

f (z) f (z0 ) 1 R f( ) 2 Mr
lim 2d lim jz z0 j =0
z!z0 z z0 2 i@Dr (z0 ) ( z0 ) z!z0 (r jz z0 j) r

şi deci
1 R f( )
f 0 (z0 ) = 2d :
2 i@Dr (z0 ) ( z0 )
Atunci pentru orice z 2 Dr (z0 ) avem c¼
a
!
f 0 (z) f 0 (z0 ) 1 1 R f( ) R f( )
= 2d 2d
z z0 2 i z z0 @Dr (z0 ) ( z) @Dr (z0 ) ( z0 )
1 R f ( ) [( z0 ) + ( z)]
= 2 2 d :
2 i@Dr (z0 ) ( z) ( z0 )

Din
R f ( ) [( z0 ) + ( z)] R f( )
2 2 d 2 3d
@Dr (z0 ) ( z) ( z0 ) @Dr (z0 ) ( z0 )
h i
2 2
R f( ) ( z0 ) + ( z) ( z0 ) 2( z)
= jz z0 j 2 3 d
@Dr (z0 ) ( z) ( z0 )
jf ( )j j( z0 ) + 2 ( z)j
jz z0 j 2 r supf 2 3 ;j z0 j = rg
j zj j z0 j
3rMr
jz z0 j 2 r 2 ;
(r jz z0 j) r3
rezult¼
a c¼
a exist¼
a
f 0 (z) f 0 (z0 ) 2 R f( ) 3 Mr
lim 3d lim jz z0 j 2 = 0:
z!z0 z z0 2 i@Dr (z0 ) ( z0 ) z!z0 (r jz z0 j) r

Prin urmare, f 0 este C-diferenţiabil¼

a în z0 şi
2 R f( )
f 00 (z0 ) = 3d :
2 i@Dr (z0 ) ( z0 )

Corolarul 3.23 Fie C o mulţime deschis¼a, f : ! C o funcţie olomorf¼a

pe şi z0 2 . Atunci
n! R f (z)
f (n) (z0 ) = dz
2 i@Dr (z0 ) (z z0 )n+1

pentru orice n 2 N şi pentru orice r > 0 cu Dr (z0 ) :

37
Dem. Se demonstreaz¼
a prin inducţie dup¼
a n:

Corolarul 3.24 (Formulele integrale ale lui Cauchy) Fie C un domeniu

simplu conex, f : ! C o funcţie olomorf¼a pe şi z0 2 . Atunci
n! R f (z)
f (n) (z0 ) = dz
2 i (z z0 )n+1

pentru orice n 2 N şi pentru orice curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din
care ocoleşte o singura dat¼a punctul z0 :

Dem. Fie o curb¼ a închis¼a, neted¼

a pe porţiuni din care ocoleşte o singura
a punctul z0 şi r > 0 astfel încât Dr (z0 ) D; unde D este domeniul marginit
dat¼
de : Funcţiile gn : nDr (z0 ) ! C; gn (z) = (z fz(z) )n+1
; n 2 N sunt continue şi
0

olomorfe pe domeniul dublul conex nDr (z0 ); atunci din Teorema lui Cauchy
pe domenii multiplu conexe, avem c¼
a
R f (z) R f (z) 2 i (n)
n+1 = n+1 dz = f (z0 ) :
(z z0 ) @Dr (z0 ) (z z0 ) n!

Corolarul 3.25 Fie C o mulţime deschis¼a, f : ! C o funcţie olomorf¼a

pe : Atunci Re(f ) şi Im(f ) sunt funcţii de clas¼a C 1 pe :

Exemplul 3.26 Calculaţi:

R e2z
1. z 2 +4 dz

y2
(a) : x2 + 4 = 1
2 2
(b) : (x 1) + (y 1) = 4
x2 y2
(c) : 9 + 4 =1
R
2. Log(z + 3)dz
jzj=2

R cos z
3. z 2 6z+5 dz
jzj=4

R ez
2
4. (z+i)2
dz
jzj=2

R sin z
5. (z i)2
dz
jz 2j=3

R e z
6. (z+1)3
dz
jzj=4

38
 2z
Dem. (1) Funţia f (z) = ze2 +4 este olomorf¼
a pe Cnf 2ig . Fie D domeniul
m¼
arginit de ( ) :
(a) Deoarece 2i2D;
= din Teorema lui Cauchy rezult¼
a c¼
a

R e2z
dz = 0:
( ) z2+4

(b) Deoarece 2i 2 D; 2i2D;

= din Formula lui Cauchy avem c¼
a
e2z
R e2z R (z+2i)
dz = dz = 2 ig (2i) ;
(z + 2i) (z 2i) ( ) (z 2i)

2z
e
unde g (z) = (z+2i) :
R e2z 4i
Deci, z2 +4 dz = 2 i e 4i = 2e
4i

(c) Deoarece 2i 2 D; nu putem s¼

a aplic¼
am direct Formulele lui Cauchy.
Observ¼
am c¼
a
1 1 1 1 1
= = :
z2 + 4 (z + 2i) (z 2i) 4i z 2i z + 2i

Atunci
R e2z 1 R e2z 1 R e2z 2 i 4i 2 i 4i
2
dz = dz dz = e e = sinh (4i) :
z +4 4i z + 2i 4i z 2i 4i 4i

(2) Întrucât funcţia f (z) =Log(z + 3) este olomorf¼

a pe Cn( 1; 3] şi curba
R
jzj = 2 este în Cn( 1; 3]; din Teorema lui Cauchy rezult¼ a c¼
a Log(z +
jzj=2
3)dz = 0:
(3)Funcţia f (z) = z2 cos6z+5
z
este olomorf¼
a pe Cnf2; 3g: Punctele 2 şi 3 sunt
în D, deoarece j2j < 4; respectiv j3j < 4: Descompunem z2 16z+5 în fracţii
simple,
1 1 1 1
= = :
z 2 6z + 5 (z 3) (z 2) z 3 z 2
Atunci
R cos z R cos z R cos z
dz = dz dz = 2 i (cos 3 cos 2) :
jzj=4 z2 6z + 5 jzj=4 z 3 jzj=4 z 2

z2
e
(4) Funcţia f (z) = (z+i) 2 este olomorf¼
a pe Cnf ig şi i 2 D; deoarece
j ij < 2: Din Formulele lui Cauchy, avem c¼ a
2
R ez 2 i 0 1
2 dz =
1!
g ( i) = 4 e ;
jzj=2 (z + i)

39
 2 2
unde g (z) = ez şi g 0 (z) = 2zez :
(5)Funcţia f (z) = (zsini)z 2 este olomorf¼
a pe Cnfig şi i 2 D; deoarece ji 2j =
p
5 < 3: Din Formulele lui Cauchy, avem c¼ a
R sin z 2 i 0
2 dz =
1!
g (i) = 2 i cos i;
jz 2j=3 (z i)

unde g (z) = sin z:

e z
(6) Funcţia f (z) = (z+1) 3 dz este olomorf¼
a pe Cnf 1g şi 1 2 D; deoarece
j1j < 3: Din Formulele lui Cauchy, avem c¼ a
R e z
2 i 00 1
3 dz =
2!
g ( 1) = ie :
jzj=4 (z + 1)

3.6 Consecinţe ale formulele integrale ale lui Cauchy

Urmatorul rezultat poate … privit ca o reciproca a Teoremei lui Cauchy.

Teorema 3.27 (Teorema Morera) Fie C o mulţime deschis¼a, f : !Co

R
funcţie continu¼a pe cu proprietatea c¼a f (z) dz = 0 pentru orice curb¼a
închis¼a, neted¼a pe porţiuni din : Atunci f este olomorf¼a pe :
R
Dem. Deoarece f (z) dz = 0 pentru orice curb¼
a închis¼
a, neted¼
a pe porţiuni
din ; exist¼a o funcţie olomorf¼
aF : ! C astfel încât F 0 = f . Din Teorema
3.22 rezult¼
a c¼
a f este olomorf¼
a pe :

Corolarul 3.28 Fie C o mulţime deschis¼a, z0 2 şi f : ! C o funcţie

continu¼a pe şi olomorf¼a pe nfz0 g. Atunci f este olomorf¼a pe :

Dem. Deoarece este mulţime deschis¼ a, exist¼

a DR (z0 ) : A ar¼
ata c¼ a f este
olomorf¼
a pe este echivalent cu a ar¼
ata c¼a f este olomorf¼a pe DR (z0 ): Conform
R
Teoremaei Morera, este su…cient s¼
a ar¼
at¼
am c¼ a f (z) dz = 0 pentru orice curb¼ a
închis¼
a, neted¼ a pe porţiuni din DR (z0 ):
Fie M = supfjf (z)j ; z 2 DR (z0 )g ( f …ind continu¼ a pe DR (z0 ) este m¼
arginit¼
a)
şi o curb¼ a închis¼
a, neted¼
a pe porţiuni din DR (z0 ) şi D domeniul m¼ arginit de
aceast¼a curb¼ a.
Dac¼a z0 2 DR (z0 )nD, atunci exist¼ a un deschis G astfel încât D G şi
R
z0 2= G şi deci f (z) dz = 0:
Dac¼
a z0 2 D; atunci exist¼
a Dr (z0 ) D; şi
R R
f (z) dz = f (z) dz pentru orice Dr (z0 ) D
@Dr (z0 )

40
Din
R
f (z) dz 2 r supfjf (z)j ; jz z0 j = rg 2 rM
@Dr (z0 )

deducem c¼
a R
lim f (z) dz = 0;
r!0
@Dr (z0 )
R
şi deci f (z) dz = 0:
Dac¼ a z0 2 ( ) ; atunci exist¼a Dr (z0 ) DR (z0 ) şi frontiera acestui disc
intersecteaz¼a curba în punctele A(zr1 ) şi B (zr2 ). Fie 0 curba închis¼
a obţinut¼a
prin juxtapunerea porţiunii AB din curba cuprins¼ a între punctele A(zr1 ) şi
B (zr2 ) ( z0 2
= AB ) şi porţiunea @Dr (z0 )BA din cercul @Dr (z0 ) cuprins¼a între
R
punctele B (zr2 ) şi A(zr1 ) care nu ocoleşte punctul z0 . Atunci f (z) dz = 0.
0
Dar R R R
f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz:
0 AB @Dr (z0 )BA

Prin urmare,
R R
f (z) dz = f (z) dz pentru orice Dr (z0 ) DR (z0 ):
AB @Dr (z0 )AB

Din
R
f (z) dz 2 rM;
@Dr (z0 )AB

rezult¼
a c¼
a R
lim f (z) dz = 0:
r!0
@Dr (z0 )AB

Atunci
R R R
f (z) dz = lim f (z) dz = lim f (z) dz = 0:
r!0 r!0
AB @Dr (z0 )AB

Teorema 3.29 (Teorema de medie) Fie C o mulţime deschis¼a, f : !

C o funcţie olomorf¼a pe şi z0 2 . Atunci
1 2R
f (z0 ) = f z0 + reit dt
2 0

pentru orice r > 0 cu Dr (z0 ) :

Dem. Fie r > 0 cu Dr (z0 ) : Din Formula lui Cauchy avem c¼
a
1 R f (z) 1 2R f z0 + reit 1 2R
f (z0 ) = dz = it
ireit dt = f z0 + reit dt:
2 i@Dr (z0 ) z z0 2 i0 re 2 0

41
Corolarul 3.30 (Teorema de medie pentru funcţii armonice) Fie R2 o
mulţime deschis¼a, u : ! R o funcţie armonic¼a pe şi (x0 ; y0 ) 2 . Atunci

1 2R
u (x0 ; y0 ) = u (x0 + r cos t; y0 + r sin t) dt
2 0

pentru orice r > 0 cu Dr (x0 ; y0 ) :

Dem. Deoarece u este o funcţie armonic¼ a pe ; exist¼

a f : ! C o funcţie
olomorf¼
a pe astfel încât u = Re(f ): Din Teorema de medie avem c¼
a

1 2R
u (x0 ; y0 ) = Re(f (x0 + iy0 )) = Re f x0 + iy0 + reit dt
2 0
1 2R 1 2R
= Re f x0 + iy0 + reit dt = u (x0 + r cos t; y0 + r sin t) dt
2 0 2 0

pentru orice r > 0 cu Dr (x0 ; y0 ) :

Teorema 3.31 (Teorema maximului modulului) Fie C un domeniu.

1. Dac¼a f : ! C este o funcţie olomorf¼a pe ; cu proprietatea c¼a exist¼a

z0 2 astfel încât jf (z)j jf (z0 )j pentru orice z 2 ; atunci f este
constant¼a.
2. Dac¼a este m¼arginit şi f : ! C este o funcţie continu¼a, neconstant¼a
şi olomorf¼a pe , atunci funcţia jf j este m¼arginit¼a şi îşi atinge maximul
pe frontiera lui ;

supfjf (z)j ; z 2 g = supfjf (z)j ; z 2 Fr( )g:

Dem. (1) Dac¼ a jf (z0 )j = 0; atunci f (z) = 0 pentru orice z 2 :

Presupunem c¼ a jf (z0 )j =
6 0. Fie R > 0 astfel încât DR (z0 ) : Pentru
r 2 (0; R), din Teorema de medie, avem c¼ a

1 2R
f (z0 ) = f z0 + reit dt
2 0

de unde deducem c¼
a
!
1 2R f z0 + reit
1= Re dt:
2 0 f (z0 )

Întrucât jf (z)j jf (z0 )j pentru orice z 2 ; avem c¼ a

!
f z0 + reit f z0 + reit
Re 1:
f (z0 ) f (z0 )

42
Atunci,
!!
1 2R f z0 + reit
1 Re dt
2 0 f (z0 )
!
1 2R 1 2R f z0 + reit
= dt Re dt = 0
2 0 2 0 f (z0 )

f (z0 +reit )
de unde, folosind faptul c¼
a funcţia t ! 1 Re f (z0 ) este continu¼
a şi
pozitiv¼
a pe [0; 2 ]; deducem c¼
a
!
f z0 + reit
Re = 1; pentru orice t 2 [0; 2 ]:
f (z0 )

Prin urmare,
!
f z0 + reit f z0 + reit
Re = = 1; pentru orice t 2 [0; 2 ];
f (z0 ) f (z0 )

şi deci
f z0 + reit = f (z0 ) ; pentru orice t 2 [0; 2 ]:
Aceasta înseamn¼ a c¼
a f (z) = f (z0 ) pentru orice z 2 @Dr (z0 ) ; şi cum r 2 (0; R)
este oarecare şi f este continu¼a, f (z) = f (z0 ) pentru orice z 2 DR (z0 ) :
Mulţimea nevid¼ a f 1 (ff (z0 )g) este deschis¼
a, deoarece DR (z0 ) f 1 (ff (z0 )g)
1
iar pentru orice alt punct z1 2 f (f f (z0 )g), repetând raţionamentul, g¼ asim
DR1 (z1 ) f 1 (ff (z0 )g).
Pe de alt¼a parte, deoarece f este continu¼ a şi ff (z0 )g este închis¼
a în C;
mulţimea f 1 (ff (z0 )g) este o submulţime închis¼ a în C. Prin urmare, nf 1 (ff (z0 )g)
este o mulţime deschis¼ a.
Presupunem c¼ a nf 1 (ff (z0 )g) 6= c/: Atunci
1 1
= nf (ff (z0 )g) [ f (ff (z0 )g)

este reuniunea a dou¼ a mulţimi deschise, nevide, disjuncte, ceea ce contrazice

faptul c¼a este conex¼ a. Prin urmare, f 1 (ff (z0 )g) = şi atunci f (z) = f (z0 )
pentru orice z 2 :
(2) Fie F : ! C; F (z) = jf (z)j. Funcţia F este continu¼ a pe compactul
; deci este m¼ arginit¼
a şi îşi atinge marginile. Prin urmare, exist¼a z0 2 astfel
încât jf (z0 )j = supfjf (z)j ; z 2 g:
Presupunem c¼ a z0 2 . Atunci din (1) rezult¼ a c¼
a f (z) = f (z0 ) pentru orice
z 2 ; şi cum f este continu¼ a rezult¼
a c¼
a f (z) = f (z0 ) pentru orice z 2 ;
contradicţie. Prin urmare, z0 2Fr( ) şi a…rmaţia este demonstrat¼ a.

Teorema 3.32 (Teorema lui Liouville) Orice funcţie olomorf¼a şi m¼arginit¼a pe
C este constant¼a.

43
Dem. Fie f : C ! C olomorf¼ a şi m¼
arginit¼
a pe C; z1 ; z2 2 C; z1 6= z2 : Atunci
exist¼
a M > 0 astfel încât jf (z)j < M pentru orice z 2 C: Din Formula lui
Cauchy, avem c¼
a
1 R f (z) 1 R f (z)
f (z1 ) f (z2 ) = dz dz
2 i@DR (0) z z1 2 i@DR (0) z z2
1 R (z1 z2 ) f (z)
= dz:
2 i@DR (0) (z z1 ) (z z2 )

pentru orice R > 0 cu z1 ; z2 2 DR (0). Atunci

jz1 z2 j jf (z)j
jf (z1 ) f (z2 )j 2 R supf ; jzj = Rg
2 jz z1 j jz z2 j
jz1 z2 j RM
(R jz1 j) (R jz2 j)

pentru orice R > 0 cu z1 ; z2 2 DR (0), de unde rezult¼

a c¼
a f (z1 ) = f (z2 ),
jz1 z2 jRM
deoarece lim (R jz1 j)(R jz2 j) = 0:
R!1

Corolarul 3.33 (Teorema Gauss-D’Alambert) Orice polinom neconstant cu co-

e…cienti complecşi are cel puţin o r¼ad¼acin¼a în C:

Dem. Fie p(z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + + an 1 z n 1 + an z n cu an 6= 0:

Presupunem c¼ a p(z) 6= 0 pentru orice z 2 C. Atunci funcţia f : C ! C;
1
f (z) = p(z) este olomorf¼a.
Pentru jzj = R > 0; avem c¼ a

jp(z)j jan j Rn jan 1j R

n 1
ja1 j R ja0 j

de unde deducem c¼
a funcţia p : C ! C este nem¼
arginit¼
a, lim p(z) = 1: Atunci
z!1
lim f (z) = 0:
z!1
Deoarece lim f (z) = 0; exist¼
a r > 0 astfel încât jf (z)j 1 pentru orice
z!1
z 2 C cu jzj > r: Funcţia f …ind continu¼ a pe compactul Dr (z0 ); este marginit¼
a.
Prin urmare, f este m¼ arginit¼ a pe C:
Funcţia f …ind olomorf¼ a şi marginit¼
a pe C, din Teorema lui Liouville rezult¼
a
c¼
a f este constant¼a. Atunci polinomul p este constant, contradicţie.

4 Serii de puteri. Serii Laurent

4.1 Serii de numere complexe
De…niţia 4.1 Fie (an )n un şir de numere complexe. Perechea de şiruri ((an )n ; (sn )n );
Pn P
unde sn = ak ; notat¼a an ; se numeate
¾ serie de numere complexe cu ter-
k=0 n
menul general an şi şirul sumelor parţiale (sn )n :

44
 P
De…niţia 4.2 Seria de numere complexe an este convergent¼a dac¼a şirul sumelor
n
parţialeP(sn )n este convergent. Suma seriei este limita şirul sumelor parţiale
(sn )n ; an = lim sn :
n n!1
P
În caz contrar, spunem c¼a seria an este divergent¼a.
n
P
Propoziţia 4.3 Seria de numere complexe an este convergent¼a dac¼a şi nu-
P n P
mai dac¼a seriile de numere reale Re(an ) şi Im(an ) sunt convergente şi
P P P n n
an = Re(an ) + Im(an ):
n n n
P
De…niţia 4.4 Seria de numere complexe an este absolut convergent¼a dac¼a
P n
seria de numere reale jan j este convergent¼a.
n
P
Propoziţia 4.5 Seria de numere complexe an este obsolut convergent¼a dac¼a
P n P
şi numai dac¼a seriile de numere reale Re(an ) şi Im(an ) sunt absolut con-
n n
vergente.

Propoziţia 4.6 O seria de numere complexe absolut convergent¼a este conver-

gent¼a.
P P
Propoziţia 4.7 Fie an şi bn dou¼a serii de numere complexe, convergente
n P n P
şi ; 2 C. Atunci seria ( an + bn ) este convergent¼a şi ( an + bn ) =
P P n n
an + bn :
n n
P P
Propoziţia 4.8 Fie an şi bn dou¼a serii de numere complexe, absolut
n P n P
convergente: Atunci seria cn ; unde cn = ak bj ; numit¼a produsul de con-
n k+j=n
P P
voluţie al serilor an şi bn , este absolut convergent¼a şi
n n

P P P
cn = an bn :
n n n

4.2 Serii de puteri

P
De…niţia 4.9 O serie de forma an z n ; z 2 C se numeşte serie de puteri.
n
P
Teorema 4.10 (Teorema lui Abel) Fie an z n o serie de puteri. Atunci ex-
n2N
ist¼a R 2 [0; 1] astfel încât
P
1. seria an z n este absolut convergent¼a în orice z 2 C cu jzj < R;
n2N

45
 P
2. seria an z n este divergent¼a în orice z 2 C cu jzj > R;
n2N

3. seria este uniform convergent¼a pe orice disc închis Dr (0) DR (0)

P
Num¼
arul R se numeşte raza de convergenţ¼
a a seriei de puteri an z n ; iar
n
DR (0) este mulţimea de convergenţ¼
a a seriei.
P
Teorema 4.11 ( Teorema Cauchy-Hadamard) Fie an z n o serie de puteri
n2N
cu raza de convergenţ¼a R: Atunci
1
R= p
n
lim sup jan j
n!1
1 1
(cu 0 = 1 şi
= 0). 1
P
Teorema 4.12 Fie an z n o serie de puteri cu raza de convergenţ¼a R:
n2N
P P
1. Seria de puteri nan z n 1
= (n + 1) an z n (obţinut¼a prin derivarea
n2N n2N
termen cu termen a seriei date) are raza de convergenţ¼a R:
P
2. Dac¼a f (z) = an z n ; z 2 DR (0); atunci f este olomorf¼a pe DR (0) şi
n2N
pentru orice k 2 N;
P
f (k) (z) = k!Cnk an z n ; z 2 DR (0):
n=k

f (n) (0)
În plus, an = n! :
P P
Propoziţia 4.13 Fie an z n şi bn z n dou¼a serii de puteri cu razele de
n2N n2N
convergenţ¼a R1 şi R2 :
P
1. Seria de puteri (an + bn ) z n are raza de convergenţ¼a R minfR1 ; R2 g
n2N
şi P P P
(an + bn ) z n = an z n + bn z n ; jzj < minfR1 ; R2 g:
n2N n2N n2N

P P P
n
2. Seria de puteri cn z n ; cn = ak bj = ak bn k are raza de con-
n2N k+j=n k=0
vergenţ¼a R minfR1 ; R2 g şi
P P P
cn z n = an z n bn z n ; jzj < minfR1 ; R2 g:
n2N n2N n2N
P
3. Dac¼a 2 C ; atunci seria de puteri an z n are raza de convergenţ¼a
n2N
R1 şi P P
an z n = an z n ; jzj < R1 :
n2N n2N

46
4.3 Serii Taylor
P
1
n
De…niţia 4.14 O serie de puteri de forma an (z z0 ) ; z 2 C se numeşte
n=0
serie de puteri centrat¼a în z0 .
P
1
n
Observaţia 4.15 Raza de convergenţ¼a a serie de puteri centrate în z0 ; an (z z0 ) ;
n=0
P
1
n
este R, raza de convergenţ¼a a seriei de puteri an z ; iar mulţimea de con-
n=0
vergenţ¼a este discul de raz¼a R şi centru z0 ; DR (z0 ):

Teorema 4.16 (Teorema de dezvoltare în serie de puteri) Fie C o mulţime

deschis¼a, z0 2 ; R =dist(z0 ; Cn ) şi f : ! C o funcţie olomorf¼a. Atunci
exist¼a şi este unic¼a o serie de puteri centrat¼a în z0 cu raza de convergenţ¼a mai
mare sau egal¼a cu R astfel încât
P
1
n
f (z) = an (z z0 ) pentru orice z 2 DR (z0 )
n=0

şi
1 n
an = f (z0 ); 8n 2 N:
n!
Dem. Dac¼ a R =dist(z0 ; Cn ); atunci DR (z0 ) = fz 2 C; jz z0 j < Rg :
Fie r 2 (0; R). Din Formula lui Cauchy, rezult¼
a c¼
a
1 R f( )
f (z) = d pentru orice z 2 Dr (z0 ):
2 i@Dr (z0 ) z

Fie 2 (0; r) şi z 2 D (z0 ). Atunci,

n
1 1 1 1 1 P
1 z z0
= = z z0 =
z ( z0 ) (z z0 ) z0 1 z0
z0 k=0 z0

z z0
deoarece z0 r < 1, şi astfel
!
f( ) P
1
n f( )
= (z z0 ) n+1
z n=0 ( z0 )
P
1
n f( )
Seria de funcţii (z z0 ) ( z0 )n+1
este uniform convergent¼
a pe @Dr (z0 ),
k=0
deoarece
n
n f( ) j(z z0 ) j
(z z0 ) n+1 jf ( )j
( z0 ) n+1
( z0 )
supfjf ( )j ; j z0 j = rg n
; 8n 2 N; 8 2@Dr (z0 )
r r

47
şi r < 1. Atunci
!
1 R f( ) P
1 1 R f( ) n
f (z) = d = n+1 d (z z0 )
2 i@Dr (z0 ) z n=0 2 i@Dr (z0 ) ( z0 )
P
1
n
= an (z z0 )
n=0

1
R f( )
unde an = 2 i ( z0 )n+1
d ; n 2 N: Din Formulele lui Cauchy, avem c¼
a
@Dr (z0 )

1 R f( ) 1 (n)
2 i@Dr (z0 ) ( n+1 d =
n!
f (z0 ) ; 8r 2 (0; R) ; 8n 2 N
z0 )

1 (n)
şi deci an = n! f (z0 ) ; 8n 2 N:
Prin urmare, pentru orice z 2 DR (z0 ), funcţia f este suma unei serii de
P
1
n 1 (n)
puteri centrate în z0 , f (z) = an (z z0 ) ; unde an = n! f (z0 ) ; 8n 2 N:
n=0
Presupunem c¼ a exist¼
a o alt¼
a dezvoltare în serie Taylor centrat¼
a în z0 a
funcţiei f pe DR (z0 );
P
1
n
f (z) = bn (z z0 ) ; z 2 DR (z0 ):
n=0

Atunci, pentru orice m 2 N şi r 2 (0; R); din

R f (z) P1 R n m
m dz = bn (z z0 ) dz = 2 ibm
@Dr (z0 ) (z z0 ) n=0 @Dr (z0 )

1
R f (z) f (m) (z0 )
rezul¼
a c¼
a bm = 2 i (z z0 )m dz = m! = am :
@Dr (z0 )

P
1
f (n) (z0 ) n
Observaţia 4.17 Seria de puteri n! (z z0 ) este seria Taylor asoci-
n=0
at¼a funcţiei f în z0 :

De…niţia 4.18 Fie C o mulţime deschis¼a şi f : ! C. Spunem c¼a

funcţia f este analitic¼a în punctul z0 dac¼a exist¼a Dr (z0 ) şi o serie de puteri
P
1
n P
1
n
an (z z0 ) astfel încât f (z) = an (z z0 ) pentru orice z 2 Dr (z0 )
n=0 n=0
Funcţia f este analitic¼a pe dac¼a f este analitica în orice punct din :

Corolarul 4.19 (Teorema Weierstrass-Riemann-Cauchy) Fie C o mulţime

deschis¼a şi f : ! C. Funcţia f este olomorf¼a pe dac¼a şi numai dac¼a f este
analitic¼a pe :

1
P
1
Exemplul 4.20 1. 1 z = z n ; z 2 D1 (0) :
n=0

48
 1
P
1
2. Pentru p 2 N ; (1 z)p+1
= Cnp z n p
; z 2 D1 (0) :
n=p

P
1
1 n
3. exp(z) = n! z ; z 2 C:
n=0

P
1
( 1)n 2n
4. cos(z) = (2n)! z ; z 2 C:
n=0

P
1
( 1)n 2n+1
5. sin(z) = (2n+1)! z ; z 2 C:
n=0

P
1
1 2n
6. cosh (z) = (2n)! z ; z 2 C:
n=0

P
1
1 2n+1
7. sinh (z) = (2n+1)! z ; z 2 C:
n=0

P
1
1 n
8. Log(1 z) = nz ; z 2 D1 (0) :
n=1

De…niţia 4.21 Fie G C o mulţime deschis¼a, f : G ! C, olomorf¼a şi z0 2 G:

Spunem c¼a z0 este un zerou cu multiplicitatea m 2 N pentru funcţia f dac¼a
exist¼a r > 0 astfel încât Dr (z0 ) G şi o funcţie olomorf¼a g : Dr (z0 ) ! C
m
astfel încât g (z0 ) 6= 0 şi f (z) = (z z0 ) g (z) pentru orice z 2 Dr (z0 ) :

Teorema 4.22 (Teorema zerourilor). Fie C un domeniu, f : ! C,

olomorf¼a şi Zf = fz 2 ; f (z) = 0g:

1. Dac¼a f nu este identic nul¼a, atunci Zf este o mulţime închis¼a f¼ar¼a puncte
de acumulare în ( Zf este discret¼a cel mult num¼arabil¼a).
2. Dac¼a z0 2 Zf ; atunci exist¼a un singur num¼ar natural m 2 N , numit
ordinul lui z0 , şi o funcţie olomorf¼a g : ! C; g (z0 ) 6= 0 astfel încât
m
f (z) = (z z0 ) g(z):

Dem. Deoarece f este continu¼ a şi Zf = f 1 (f0g); Zf este închis¼a. Atunci

mulţimea A a punctelor de acumulare ale mulţimii Zf este o submulţime închis¼
a
a lui Zf :
(1) Fie z0 2 Zf . Conform Teoremei de dezvoltare în serie de puteri,
P
1
n
f (z) = an (z z0 ) pentru orice z 2 DR0 (z0 ) ;
n=0

unde R0 =dist(z0 ; Cn ). Avem dou¼ a posibilit¼aţi:

(a) an = 0 pentru orice n. Atunci f (z) = 0 pentru orice z 2 DR0 (z0 ) ; şi
deci DR0 (z0 ) A:
(b) Exist¼a m 2 N astfel încât am 6= 0 şi ak = 0 pentru orice k < m: În acest
caz,
m P
1
n
f (z) = (z z0 ) am+n (z z0 ) :
n=0

49
 P
1
n
Întrucât funcţia h : DR0 (z0 ) ! C; h (z) = am+n (z z0 ) este olomorf¼
a pe
n=0
DR0 (z0 ) şi h (z0 ) = am 6= 0; exist¼ a Dr (z0 ) DR (z0 ) astfel încât f (z) 6= 0
pentru orice z 2 Dr (z0 ) nfz0 g. Deci z0 este un punct izolat în Zf . Prin urmare,
z0 2= A:
Fie z1 2 A: Atunci suntem în cazul (a) şi deci exist¼ a R1 > 0 astfel încât
DR1 (z1 ) A: Prin urmare, A este deschis¼ a. Întrucât A este o submulţime
închis¼a şi deschis¼a a domeniului ; A = sau A = c/: Dac¼ a A = ; atunci
f este funcţia identic nul¼ a. Prin urmare, A = c/; şi deci Zf nu are puncte de
acumulare.
1 (m)
(2) Fie z0 2 Zf . Atunci exist¼ a m 2 N astfel încât m! f (z0 ) 6= 0 şi
1 (n)
n! f (z 0 ) = 0 pentru orice n < m: Consider¼ a m funcţia g : ! C;
(
f (z)
(z z0 )m dac¼a z 6= z0
g (z) = 1 (m)
:
m! f (z0 ) dac¼a z = z0
m 1 (m)
Clar, f (z) = (z z0 ) g (z) ; 8z 2 şi g (z0 ) = m! f (z0 ) 6= 0: Funcţia g este
olomorf¼ a pe ; întrucât este continu¼
a pe , olomorf¼ a pe nfz0 g:
Presupunem c¼ a exist¼
a m1 2 N şi g1 : ! C; olomorf¼ a pe cu g1 (z0 ) 6=
m
0 astfel încât f (z) = (z z0 ) 1 g1 (z) ; 8z 2 : Presupunem c¼ a m < m1 :
Atunci
m m m
(z z0 ) g (z) (z z0 ) 1 g1 (z) ; 8z 2 ;
m m
de unde rezult¼ a g (z) = (z z0 ) 1
a c¼ g1 (z) ; 8z 2 nfz0 g: Deoarece g şi
m m
g1 sunt funcţii continue, g (z0 ) = lim g (z) = lim (z z0 ) 1 g1 (z) = 0;
z!z0 z!z0
contradicţie. Deci m este unic.

Corolarul 4.23 (Principiul prelungirii analitice) Fie C un domeniu, f; g :

! C dou¼a funcţii olomorfe. Dac¼a mulţimea fz 2 ; f (z) = g(z)g are puncte
de acumulare în ; atunci f = g:

Dem. Conider¼ am funcţia h : ! C; h(z) = f (z) g(z). Funcţia h este

olomorf¼
a pe şi Zh = fz 2 ; f (z) = g(z)g: Presupunem c¼ a h nu este identic
nul¼
a. Atunci din Teorema zerourilor rezult¼
a c¼
a Zh nu are puncte de acumulare,
o contradicţie.
1 1
Exemplul 4.24 Exist¼a o funcţie f olomorf¼a pe C astfel încât f 2n =f 2n+1 =
1
n pentru orice n 2 N ?

1 1
Dem. Presupunem c¼ a exist¼
a f : C ! C astfel încât f 2n = f 2n+1 = n1
pentru orice n 2 N . Atunci g : C ! C; g (z) = f (z) 2z este olomorf¼ a pe C şi
1 1
g 2n = 0 pentru orice n 2 N . Deoarece f 2n ; n 2 N g are puncte de acumulare,
1 1
g(z) = 0; şi deci f (z) = 2z; pentru oroice z 2 C. Atunci f ( 2n+1 ) = 2 2n+1 6= n1 ;
contradicţie. Prin urmare, nu exist¼ a o funcţie f olomorf¼ a pe C astfel încât
1 1
f 2n = f 2n+1 = n1 pentru orice n 2 N :

50
 1 1
Exemplul 4.25 Fie f : D2 (0) ! C olomorf¼a astfel încât f n = f n
pentru orice n 2 N . Calculaţi f (3) (0) :

Dem. Deoarece f este olomorf¼ a şi f n1 ; n 2 N g D2 (0) are puncte de acu-

3
mulare, f (z) = f ( z) pentru orice z 2 D2 (0) : Atunci f (3) (z) = ( 1) f (3) ( z)
pentru orice z 2 D2 (0). Prin urmare,

f (3) (0) = f (3) (0)

de unde f (3) (0) = 0:

Exemplul 4.26 Determinaţi functia olomorf¼a f : fz 2 C; Im(z) > 0g ! C;

1 y
dac¼a f (x + iy) = x2 +(yx 1)2 + i x2 +(y 1)2

Dem. Deoarece fz = x + i2; x 2 Rg fz 2 C; Im(z) > 1g are puncte de

acumulare, f este olomorf¼
a şi
x 1 x i x i 1 1
f (x + i2) = +i = 2 = = =
x2 + 1 x2 + 1 x +1 (x i) (x + i) x+i (x + 2i) i
1
din principiul prelungirii analitice, f (z) = z i:

Exemplul 4.27 Ar¼ataţi c¼a f : C ! C; dac¼a f (x + iy) = sin x2 y 2 cosh (2xy)+

i cos x2 y 2 sinh (2xy) este olomorf¼a pe C: Calculaţi f 0 (z):

Dem. Funcţiile
u (x; y) = sin x2 y 2 cosh (2xy)
şi
v (x; y) = cos x2 y 2 sinh (2xy)
sunt de clas¼a C (1) pe R2 :Atunci f este olomorf¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a u şi v veri…c¼
a
condiţiile Cauchy-Riemann.
Avem c¼ a
@u @v
= 2x cos x2 y 2 + 2y sin x2 y 2 sinh (2xy) =
@x @y
şi
@u @v
= 2y cos x2 y 2 + 2x sin x2 y 2 sinh (2xy) = :
@y @x
Deci u şi v veri…c¼
a condiţiile Cauchy-Riemann şi funcţia f este olomorf¼
a.
Deoarece fz = x + i0; x 2 Rg C are puncte de acumulare, f este olomorf¼ a
şi

f (x + i0) = sin x2 cosh (0) + i cos x2 sinh (0) = sin x2 ; 8x 2 R

din principiul prelungirii analitice, f (z) = sin z 2 şi f 0 (z) = 2z cos z 2 :

51
4.4 Serii Laurent
Fie z0 2 C:

De…niţia 4.28 O serie de forma

P
1 1 P1
n
c n n + cn (z z0 )
n=1 (z z0 ) n=0

unde (c n )n 1 şi (cn )n 0 sunt şiruri de numere complexe, se numeşte serie

Laurent centrat¼a în z0 :
Numerele r; R 2 [0; 1];
1 p
R= p şi r = lim sup n
jc nj
lim sup n jcn j n!1
n!1

sunt numite raza exterioar¼a respectiv raza interioar¼a de convergen¼a a seriei Lau-
rent.

Dac¼
a r < R; mulţimea

C (z0 ; r; R) = fz 2 C; r < jz z0 j < Rg

este numit¼
a coroan¼
a circular¼
a centrat¼
a în z0 şi de raze r şi R.

Observaţia 4.29 Dac¼a r = 0 şi R < 1; coroan¼a circular¼a centrat¼a în z0 ; C (z0 ; 0; R)

este numit¼a disc punctat.
Dac¼a r > 0 şi R = 1; coroan¼a circular¼a centrat¼a în z0 ; C (z0 ; r; 1) este
exteriorul unui disc închis.
P
1
1
Teorema 4.30 Fie r şi R razele de convergenţ¼a ale seriei c n (z z0 )n +
n=1
P
1
n
cn (z z0 ) . Atunci:
n=0

P
1
1
P
1
n
1. Seria c n (z z0 )n + cn (z z0 ) este divergent¼a dac¼a jz z0 j > R
n=1 n=0
sau jz z0 j < r
P
1
n
2. Dac¼a R > 0, seria cn (z z0 ) este absolut convergent¼a pe DR (z0 ) şi
n=0
uniform convergent¼a pe orice compact din DR (z0 ): Funcţia
P
1
n
f + (z) = cn (z z0 )
n=0

este olomorf¼a pe DR (z0 ):

52
 P
1
1
3. Dac¼a r < 1, seria c n (z z0 )n este absolut convergent¼a pe CnDr (z0 )
n=1
şi uniform convergent¼a pe orice compact din CnDr (z0 ): Funcţia
P
1 1
f (z) = c n n
n=1 (z z0 )

este olomorf¼a pe CnDr (z0 ):

P
1
1
P
1
n
4. Dac¼a r < R; atunci seria c n (z z0 )n + cn (z z0 ) ste absolut
n=1 n=0
convergent¼a pe C (z0 ; r; R) şi uniform convergent¼a pe orice compact din
C (z0 ; r; R) : Funcţia
P
1 1 P1
n
f (z) = c n n + cn (z z0 ) = f (z) + f + (z)
n=1 (z z0 ) n=0

este olomorf¼a pe C (z0 ; r; R). Coe…cienţii cn ; n 2 Z sunt daţi de relaţiile

1 R f (z)
cn = dz; n 2 Z
2 i@D (z0 ) (z z0 )n+1

pentru 2 (r; R) :

Teorema 4.31 (Formula lui Cauchy pentru coroane circulare) Fie C o

mulţime deschis¼a astfel încât sa existe C (z0 ; r; R) şi f : ! C o funcţie
olomorf¼a. Atunci
1 R f( ) 1 R f( )
f (z) = d d ; 8z 2 C (z0 ; r; R) :
2 i@DR (z0 ) z 2 i@Dr (z0 ) z

Dem. Fie z 2 C (z0 ; r; R) : Funcţia g : ! C;

(
f ( ) f (z)
z dac¼
a =z
g( ) = 0
f (z) dac¼
a 6= z

este continu¼
a pe şi olomorf¼
a pe nfzg; deci este olomorf¼
a. Atunci, din Teo-
rema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, avem c¼
a
R f( ) f (z) R f( ) f (z)
d = d :
@DR (z0 ) z @Dr (z0 ) z

Dar
R f( ) f (z) R f( ) R 1
d = d f (z) d
@DR (z0 ) z @DR (z0 ) z @DR (z0 ) z
R f( )
= d f (z) 2 i
@DR (z0 ) z

53
şi
R f( ) f (z) R f( ) R 1
d = d f (z) d
@Dr (z0 ) z @Dr (z0 ) z @Dr (z0 ) z
R f( )
= d :
@Dr (z0 ) z

Prin urmare,

1 R f( ) 1 R f( )
f (z) = d d :
2 i@DR (z0 ) z 2 i@Dr (z0 ) z

Teorema 4.32 (Teorema de dezvoltare în serie Laurent) Fie f : C (z0 ; r; R) !

P
1
C o funcţie olomorf¼a. Atunci exist¼a o singur¼a serie Laurent c n (z 1z0 )n +
n=1
P
1
n
cn (z z0 ) absolut convergent¼a pe C (z0 ; r; R) astfel încât
n=0

P
1 1 P1
n
f (z) = c n n + cn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; r; R) :
n=1 (z z0 ) n=0

În plus,
1 R f (z)
cn = dz; n 2 Z
2 i@D (z0 ) (z z0 )n+1

pentru orice 2 (r; R) :

Dem. Fie z 2 C (z0 ; r; R) : Exist¼a 1 ; 2 2 (r; R) astfel încât r < 1 < jz z0 j <
2 < R. Atunci, din Formula lui Cauchy pentru coroane circulare, avem c¼ a

1 R f( ) R 1 f( )
f (z) = d d :
2 i@D (z0 ) z @D (z0 ) 2 i z
2 1

z z0 jz z0 j
Pentru 2 @D 2
(z0 ) ; z0 = < 1; şi atunci
2

n
f( ) f( ) 1 f( ) P 1 z z0
= z z0 =
z z0 1 z0
z0 n=0 z0
P
1
n f( )
= (z z0 ) n+1 :
n=0 ( z0 )

54
 P
1
n f( )
Deoarece seria (z z0 ) ( z0 )n+1
este uniform convergent¼
a pe @D 2
(z0 ) ;
n=0

1 R f( ) 1 P 1
n R f( )
d = (z z0 ) n+1 d
2 i@D (z0 ) z 2 i n=0 @D ( z0 )
2 2 (z0 )
!
P
1 1 R f( ) n
= n+1 d (z z0 )
n=0 2 i@D (z0 ) ( z0 )
2

P
1
n
= cn (z z0 ) ;
n=0

unde
1 R f( )
cn = n+1 d ; 8n 2 N:
2 i@D (z0 ) ( z0 )
2

z0
Pentru 2 @D 1
(z0 ) ; z z0 = 1
jz z0 j < 1; şi atunci

n
f( ) f( ) 1 f( ) P
1 z0
= z0
=
z z z0 1 z z0
z z0 n=0 z z0
n n 1
P
1 ( z0 ) f ( ) P
1 ( z0 ) f( )
= n+1 = n :
n=0 (z z0 ) n=1 (z z0 )

P
1
( z0 )n 1 f ( )
Deoarece seria (z z0 )n este uniform convergent¼
a pe @D 1
(z0 ) ;
n=1

1 R f( ) 1 P 1 1 R n 1
d = f ( )( z0 ) d
2 i@D (z0 ) z 2 i n=1 (z z0 )n @D 1 (z0 )
1
!
P
1 1 R n 1 1
= f ( )( z0 ) d n
n=1 2 i@D (z0 ) (z z0 )
1

P
1 1
= c n n;
n=1 (z z0 )

unde
1 R n 1 1 R f( )
c n = f ( )( z0 ) d = n+1 d ; 8n 2 N :
2 i@D (z0 ) 2 i@D (z0 ) ( z0 )
1 1

Prin urmare,
P
1 1 P1
n
f (z) = c n n + cn (z z0 ) :
n=1 (z z0 ) n=0

55
Din Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, obţinem c¼
a
R f( ) R f( )
n+1 d = n+1 d ; 8n 2 N
@D 1
(z0 ) ( z0 ) @D (z0 ) ( z0 )
şi
R f( ) R f( )
n+1 d = n+1 d ; 8n 2 N
@D 2 (z0 )
( z0 ) @D (z0 ) ( z0 )

pentru orice 2 (r; R) : Prin urmare,

1 R f (z)
cn = dz; n 2 Z
2 i@D (z0 ) (z z0 )n+1

Presupunem c¼
a exist¼
a o alt¼
a dezvoltare în serie Laurent pe C (z0 ; r; R) a
funcţiei f;
P
1 1 P1
n
f (z) = b n n + bn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; r; R) :
n=1 (z z0 ) n=0

Atunci, pentru orice m 2 Z; 2 (r; R) ;

R f (z) P
1 R 1 P
1 R n m 1
m+1 dz = b n n+m+1 dz + bn (z z0 ) dz
@D (z0 ) (z z0 ) n=1 @D (z0 ) (z z0 ) n=0 @D (z0 )
= 2 ibm

deoarece
R 1 R
2
it(k+m) 2 i daca k + m = 0
k+m+1
dz = ie dt =
@D (z0 ) (z z0 ) 0 0 daca k + m 6= 0

Prin urmare, cn = bn ; 8n 2 Z:
P
1
n
Observaţia 4.33 f + (z) = cn (z z0 ) se numeşte partea regulat¼a a funcţiei
n=0
P
1
1
f iar f (z) = c n (z z0 )n se numeşte partea principal¼a sau singular¼a a
n=1
funcţiei f .

Exemplul 4.34 Dezvoltaţi în serie Laurent funcţia f : Cnf1; 3g ! C; f (z) =

2
z 2 4z+3 pe

1. C (0; 0; 1) = fz 2 C; 0< jzj < 1g

2. C (0; 1; 3) = fz 2 C; 1< jzj < 3g
3. C(0; 3; 1) = fz 2 C; 3< jzjg

56
 2 1 1
Dem. Descompunem funcţia f în fracţii simple, z2 4z+3 = z 3 z 1:
(1) Pentru z 2 C (0; 0; 1) ; avem c¼
a 0 < jzj < 1.
Din
1 1 1 1 P1 z n P
1 1 n
= z = = z pentru jzj < 3
z 3 31 3 3 n=0 3 n=0 3n+1

şi
1 1 P
1
= = z n pentru jzj < 1:
z 1 z 1 n=0

rezult¼
a c¼
a

P
1
n 1P1
n P1 1
f (z) = n+1
z + z = 1 z n pentru 0 < jzj < 1:
n=0 3 n=0 n=0 3n+1

(2) Pentru z 2 C (0; 0; 1) ; avem c¼

a 1 < jzj < 3:
Din
1 1 1 1 P1 z n P
1 1
= z = = n+1
z n pentru jzj < 3
z 3 31 3 3 n=0 3 n=0 3

şi
1 1 1 1 P1 1 P1 1 P1 1
= 1 = = = pentru jzj > 1
z 1 z1 z
z n=0 z n n=0 z
n+1
n=1 z
n

rezult¼
a c¼
a
P
1 1 P
1 1
f (z) = zn + pentru 1 < jzj < 3:
n=0 3n+1 n=1 zn
(3) Pentru z 2 C (0; 3; 1) ; avem c¼
a jzj > 3:
Din
n
1 1 1 1 P1 3 P
1 1 P
1 1
= 3 = = 3n = 3n 1
pentru jzj > 3
z 3 z1 z
z n=0 z n=0 z n+1 n=1 zn

şi
1 1 1 1 P1 1 P1 1 P1 1
= 1 = n
= n+1
= n
pentru jzj > 1
z 1 z1 z
z n=0 z n=0 z n=1 z

rezult¼
a c¼
a
P
1 1 P1 1 P1 1
f (z) = 3n 1
n
+ n
= 3n 1
1 pentru jzj > 3:
n=1 z n=1 z n=1 zn

Exemplul 4.35 Dezvoltaţi în serie Laurent funcţia f : Cnf g ! C; f (z) =

z sin z 1 pe C( ; 0; 1) = Cnf g:

57
 P
1
( 1)n 2n+1
Dem. Funcţia f este olomorf¼
a pe Cnf g: Ştiim c¼
a sin z = (2n+1)! z
n=0
pentru orice z 2 C: Atunci
2n+1
1 P
1 ( 1)n 1
sin = pentru z 6= :
z n=0 (2n + 1)! z

Astfel
2n+1
1 P
1 ( 1)n 1 P
1( 1)n (z )+
z sin = z = 2n+1
z n=0 (2n + 1)! z n=0 (2n + 1)! (z )
!
P
1 n
( 1) 1 1
= 2n + 2n+1 pentru z 6= :
n=0 (2n + 1)! (z ) (z )

Prin urmare,
P
1 1
f (z) = 1 + c n n;z 2 C( ; 0; 1)
n=1 (z )
( 1)n ( 1)n 1
unde c 2n = (2n+1)! şi c (2n 1) = (2n 1)! ;n 2 N :

5 Puncte singulare. Teorema reziduurilor

5.1 Puncte singulare. Reziduuri
Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼
a. Punctul z0 este numit
punct singular izolat pentru funcţia f:
Conform Teoremei 4.32, funcţia f este dezvoltabil¼ a în serie Laurent pe
coraoana circular¼ a C (z0 ; 0; R) ;
P
1 1 P1
n
f (z) = c n n + cn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; 0; R) :
n=1 (z z0 ) n=0

De…niţia 5.1 Spunem z0 este:

1. punct singular aparent (sau înl¼aturabil) dac¼a c n = 0 pentru orice n 1:

2. pol de ordinul m 2 N dac¼a c m 6= 0 şi c n = 0 pentru orice n > m:
3. punct singular esenţial dac¼a mulţimea pentru orice c n 6= 0 exist¼a m 2
N ; m > n astfel încât c m 6= 0.

Observaţia 5.2 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a.

1. Punctul z0 este punct singular aparent dac¼a şi numai dac¼a lim (z z0 ) f (z) =
z!z0
0.
m
2. Punctul z0 este pol de ordinul m dac¼a şi numai dac¼a exist¼a lim (z z0 ) f (z) 2
z!z0
C :

58
Propoziţia 5.3 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a.

1. Punctul z0 este punct singular aparent dac¼a şi numai dac¼a exist¼a lim f (z)
z!z0
2 C.
2. Punctul z0 este pol dac¼a şi numai dac¼a exist¼a lim f (z) = 1:
z!z0

3. Punctul z0 este punct singular esenţial dac¼a şi numai dac¼a nu exist¼a
lim f (z) :
z!z0

Dem. (1) Dac¼ a z0 este punct singular aparent, atunci partea principal¼
a a serie
Laurent asociata funcţiei f pe C (z0 ; 0; R) este nul¼
a şi
P
1
n
f (z) = cn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; 0; R) :
n=0

Atunci
lim f (z) = c0 :
z!z0

Reciproc, dac¼
a exist¼
a lim f (z) = a 2 C, atunci funcţia g : DR (z0 ) ! C;
z!z0

f (z) dac¼
a z 2 DR (z0 )nfz0 g
g (z) =
a dac¼
a z = z0

este continu¼ a pe DR (z0 ) şi olomorf¼

a pe DR (z0 )nfz0 g: Prin urmare, g este olo-
morf¼a şi deci dezvoltabil¼
a în serie Taylor pe DR (z0 );
P
1
n
g (z) = cn (z z0 ) :
n=0

Atunci
P
1
n
f (z) = cn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; 0; R)
n=0

şi deci z0 este punct singular aparent.

(2) Dac¼a z0 este pol, atunci exist¼a m > 0 astfel încât coe…cientul c m din
dezvoltarea funcţiei f pe C (z0 ; 0; R) este nenul şi c n = 0 pentru orice n > m,
P
m 1 P1
n
f (z) = c n n + cn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; 0; R) :
n=1 (z z0 ) n=0
m
Deoarece, exist¼
a limz!z0 (z z0 ) f (z) = c m 6= 0; funcţia g : DR (z0 ) ! C;
m
(z z0 ) f (z) dac¼
a z 2 DR (z0 )nfz0 g
g (z) =
c m dac¼
a z = z0

este continu¼
a pe DR (z0 ) şi g (z0 ) 6= 0: Atunci
g (z)
lim f (z) = lim m = 1:
z!z0 z!z0 (z z0 )

59
 a lim f (z) = 1; exist¼
Reciproc, dac¼ a Dr (z0 ) DR (z0 ) astfel încât jf (z)j 1
z!z0
1
pentru orice z 2 Dr (z0 ) nfz0 g: Atunci exist¼
a h : Dr (z0 ) nfz0 g ! C; h (z) = f (z) .
Deoarece lim h (z) = 0; funcţia h poate … prelungit¼ a prin continuitate la o
z!z0
funcţie H olomorf¼a pe Dr (z0 ) : Întrucât H (z0 ) = 0; exist¼a şi este unic m 2 N şi
m
o funcţie olomorf¼
a G pe Dr (z0 ) astfel încât H(z) = (z z0 ) G(z) şi G(z0 ) 6= 0.
Atunci
1
f (z) = m g (z) ; 8z 2 Dr (z0 ) nfz0 g;
(z z0 )
1
unde g : Dr (z0 ) ! C; g(z) = G(z) este o funcţie olomorf¼
a cu g (z0 ) 6= 0. Funcţia
g este dezvoltabil¼
a în serie Taylor pe Dr (z0 ) ;
P
1
n
g (z) = an (z z0 ) ; 8z 2 Dr (z0 )
n=0

cu a0 = g (z0 ) 6= 0: Atunci

1 P1
n
f (z) = m an (z z0 )
(z z0 ) n=0
Pm 1 P1
n
= am n n + am+n (z z0 ) ; 8z 2 Dr (z0 ) nfz0 g:
n=1 (z z0 ) n=0

Prin urmare, z0 este pol pentru f:

(3) Rezult¼
a din (1) şi (2):

Observaţia 5.4 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a.

1. Punctul z0 este punct singular aparent dac¼a şi numai dac¼a funcţia f poate
… prelungit¼a prin continuitate la o funcţie olomorf¼a pe DR (z0 ).
2. Punctul z0 este pol de ordinul m dac¼a şi numai dac¼a z0 este un zerou cu
1
multiplicitate m pentru funcţia f (z) olomorf¼a pe Dr (z0 ) DR (z0 ):

De…niţia 5.5 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a. Reziduul

funcţiei f în z0 ; Rez(f; z0 ) ; este egal cu c 1 ; coie…cientul lui z 1z0 din dezvoltarea
în serie Laurent a funcţiei f:

1
R
Observaţia 5.6 Rez(f; z0 ) = 2 i f (z)dz; pentru orice 2 (0; R):
@D (z0 )

Presupunem c¼
a z0 este un pol de ordinul m: Atunci
1 1 1
f (z) = c m m + c m+1 m 1 + +c 1
(z z0 ) (z z0 ) z z0
P
1
n
+ cn (z z0 ) ; 8z în D (z0 ; 0; R) :
n=0

60
 m
Înmulţind relaţia de mai sus cu (z z0 ) ; aceasta devine
m 1 m 1
(z z0 ) f (z) = c m+ c m+1 (z z0 ) + +c 1 (z z0 )
P
1
n+m
+ cn (z z0 ) ; 8z în C (z0 ; 0; R) ;
n=0

de unde prin derivare de m 1 ori în raport cu z; obţinem c¼

a
dm 1
m P
1
n+1
((z z0 ) f (z)) = (m 1)!c 1+ (n + m) (n + 2) cn (z z0 ) ; 8z 2 C (z0 ; 0; R) :
dz m 1
n=0

Propoziţia 5.7 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a. Dac¼a

z0 este un pol de ordinul m; atunci
1 dm 1
m
Rez (f; z0 ) = lim ((z z0 ) f (z)) :
(m 1)! z!z0 dz m 1

Observaţia 5.8 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a. Dac¼a

z0 este un pol simplu, atunci
Rez (f; z0 ) = lim (z z0 ) f (z):
z!z0

Observaţia 5.9 Fie z0 2 C şi f : DR (z0 )nfz0 g ! C o funcţie olomorf¼a.

Dac¼a z0 este un pol simplu şi f (z) = h(z) g(z) , unde g este o funcţie olomorf¼a
pe DR (z0 )nfz0 g; h este o funcţie olomorf¼a pe DR (z0 ) şi h(z0 ) 6= 0; atunci
h(z0 )
Rez (f; z0 ) = :
g 0 (z0 )

Întar-adev¼ar, avem c¼a

h(z)
Rez (f; z0 ) = lim (z z0 ) f (z) = lim (z z0 )
z!z0 z!z0 g(z)
z z0 1
= h(z0 ) lim = h(z0 ) 0 :
z!z0 g(z) g(z0 ) g (z0 )
Exemplul 5.10 Calculaţi reziduurile urm¼atoarelor funcţii.
e2z
1. f (z) = z2 4 ; z 2 Cnf 2g:
e2z
Dem. Funcţia f este olomorf¼a pe Cnf 2g. Deoarece f (z) = (z 2)(z+2) şi
2( 2)
e 6= 0; z1 = 2 şi z2 = 2 sunt poli simplei. Atunci
e2z e4
Rez(f; 2) = lim (z 2) =
z!2 (z 2) (z + 2) 4
şi
e2z e 4
Rez(f; 2) = lim (z + 2) = :
z! 2 (z 2) (z + 2) 4

61
 sin z
2. f (z) = z ;z 2 Cnf0g:
sin z
Dem. Funcţia f este olomorf¼a pe Cnf0g: Deoarece lim z = 1; z0 = 0
z!0
este punct singular aparent şi atunci
Rez(f; 0) = 0:

sin( z)
3. f (z) = (z 1)3
;z 2 Cnf1g:
sin( z)
Dem. Funcţia f este olomorf¼a pe Cnf1g. Deoarece sin = 0 şi lim 3 =
z!1 (z 1)
1; z0 = 1 este pol, dar nu de ordinul 3. Punctul z0 = 1 este pol de ordinul
2, întrucât
sin( z)
sin ( z) z 1
f (z) = 3 = 2
(z 1) (z 1)
sin( z)
şi lim z 1 = 6= 0; sau echivalent cu faptul c¼a urm¼atoarea limit¼a
z!1
exist¼a şi este nenul¼a
2 sin ( z) sin ( z)
lim (z 1) 3 = lim = 6= 0
z!1 (z 1) z!1 z 1

Prin urmare,
!
1 d 2 sin ( z) d sin ( z)
Rez(f; 1) = lim (z 1) 3 = lim
1! z!1 dz (z 1) z!1 dz z 1
(z 1) cos ( z) sin ( z)
= lim 2
z!1 (z 1)
2
cos ( z) (z 1) sin ( z) cos ( z)
= lim = 0:
z!1 2 (z 1)
Observaţie. Reziduul funcţiei f poate … calculat folosind dezvoltarea funcţie
f în serie Laurent,

sin ( z) sin ( (z 1) + ) 1
f (z) = 3 = 3 sin ( (z 2 = 1))
(z 1) (z 1) (z 1)
1 ( 1)n 2n+1
P
1
2n+1
= 3 (z 1)
(z 1) n=0 (2n + 1)!
P1 ( 1)n+1
2n+1 2n 2
= (z 1)
n=0 (2n + 1)!
1 1 ( 1)n+1
P 2n+1 2n 2
= + (z 1)
1! (z 1)2 n=1 (2n + 1)!
n
1 P
1 ( 1) 2n+3 2n
= 2 + (z 1) ; z 2 Cnf1g:
(z 1) n=0 (2n + 3)!

62
 Astfel, Rez(f; 1) = c 1 = 0:
1
4. f (z) = (z 1) e z ; ; z 2 Cnf0g:
Dem. Funcţia f este olomorf¼a pe Cnf0g. Deoarece
1
pentru şirul 2n i n care converge la 0;

1 1
lim f ( ) = lim 1 e2n i
= 1
n!1 2n i n!1 2n i

1
pentru şirurl 2n i+ 2 i care converge la 0;
n

1 1
lim f ( ) = lim 1 e2n i+ 2 i
= i
n!1 2n i + 2 i n!1 2n i + 2 i
1
nu exist¼a lim (z 1) e z : Prin urmare, z0 = 0 este punct singular esenţial.
z!0
Reziduul funcţiei f va … calculat folosind dezvoltarea funcţie f în serie
Laurent pe C(0; 0; 1),

1 P1 1 1 P
1 1 z 1 P1 1 1 1
f (z) = (z 1) e z = (z 1) n
= n
=
n=0 n! z n=0 n! z n=0 n! zn 1 zn
P
1 1 1 1
= z+ ; z 2 Cnf0g:
n=1 (n + 1)! n! z n
1 1
Prin urmare, Rez(f; 0) = c 1 = 2! 1= 2:

5.2 Teorema reziduurilor

Teorema 5.11 Fie C un domeniu simplu conex, f : nfz1 ; z2 ; :::; zN g ! C
o funcţie olomorf¼a şi o curb¼a închis¼a, neted¼a pe porţiuni din nfz1 ; z2 ; :::; zN g:
Atunci R P
f (z) dz = 2 i Rez(f; zk )
zk 2S\D

unde S = fz1 ; z2 ; :::; zN g şi D este domeniul m¼arginit de curba ; curba …ind
parcurs¼a în sens trigonometric.

Dem. Din Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, avem c¼
a
R P R P
f (z) dz = f (z) dz = 2 iRez(f; zk )
zk 2S\D @D (zk ) zk 2S\D
k
P
= 2 i Rez(f; zk ):
zk 2S\D

R e z
Exemplul 5.12 Calculaţi z 2 +1 dz:

63
 1. este cercul cu centru în origine şi raz¼a 21 :
2. este frontiera domeniului D = fz 2 C; 0 < Im(z) < 3; jRe(z)j < 3
Im(z)g:
3. este frontiera domeniului D = fz 2 C; jIm(z)j < 2; jRe(z)j < 1g:
z
Dem. Funcţia f (z) = ze2 +1 ; z 2 Cnf ig este olomorf¼
a pe Cnf ig; z1 = i şi
z2 = i …ind poli simpli. Atunci
z
e e z e i i
Rez(f; z1 ) = lim (z i) = lim (z i) = =
z!i z2 +1 z!i (z i) (z + i) 2i 2
şi
z
e e z e i i
Rez(f; z2 ) = lim (z + i) = lim (z + i) = =
z! i z2 + 1 z! i (z i) (z + i) 2i 2
1
(1) Deoarece z1 ; z2 2
= D 12 (0) = fz 2 C; jzj 2 g,

R e z
dz = 0:
z2 + 1

(2) Deoarece z1 2 D şi z2 2

= D;
R e z i
dz = 2 iRez(f; z1 ) = 2 i = :
z2 + 1 2

(3) Deoarece z1 ; z2 2 D;
R e z i i
dz = 2 i (Rez(f; z1 ) + Rez(f; z2 )) = 2 i = 0:
z2 + 1 2 2

R 1 1
Exemplul 5.13 Calculaţi z 1 e dz:
z

jzj=2

1
Dem. Funcţia f (z) = z 1 1 e z ; z 2 Cnf0; 1g este olomorf¼
a pe Cnf0; 1g:
Punctul z1 = 1 este pol simplu pentru f şi se gaseşte în discul de raz¼ a 2:
Atunci Rez(f; 1) = e
Punctul z = 0 este punct singular esenţial deoarece nu exist¼ a lim f (z) şi se
z!0
gaseşte în discul de raz¼
a 2: Pentru a calcula reziduul în 0; vom dezvolta funcţia
în serie Laurent pe C(0; 0; 1). Din

1 1 P
1 P1 1 1
ez = zn n
z 1 n=0 n=0 n! z
11 1 1 1 1
= 1 + z + z 2 + ::: + z n + ::: (1 + + + ::: + + ::::)
1! z 2! z 2 n! z n

64
rezul¼
a c¼
a
1 1 1
Rez(f; 0) = c 1 = + + ::: + + ::: = e + 1:
1! 2! n!
Prin urmare,
R 1 1
e z dz = 2 i (e e + 1) = 2 i:
jzj=2 z 1

5.3 Reziduul in punctul de la in…nit

De…niţia 5.14 Fie f : C(0; r; 1) ! C; r > 0; olomorf¼a. Punctul de la in…nit
este punct singular aparent (rspectiv pol, respectiv punct singular esenţial) pen-
tru f dac¼a punctul z0 = 0 este punct singular aparent (rspectiv pol, respectiv
punct singular esenţial) pentru funcţia g : C(0; 0; 1r ) ! C; g (z) = f z1 :

Observaţia 5.15 Spunem c¼a funcţia f este olomorf¼a în punctul de la in…nit

dac¼a punctul de la in…nit este punct singular aparent pentru f (echivalent cu
faptul c¼a g este olomorf¼a în z0 = 0):

De…niţia 5.16 Reziduul funcţiei f în punctul de la in…nit,

1 R
Rez(f; 1) = f (z)dz;
2 ijzj=R

unde R > r, oarecare.

P
1
1
P
1
Observaţia 5.17 Dac¼a f (z) = c n zn + cn z n este dezvoltarea în serie
n=1 n=0
Laurent a funcţiei f pe C(0; r; 1), atunci
1 P1
n P
1 1
g (z) = f ( ) = c nz + cn
z n=1 n=0 zn

este dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei g pe C(0; 0; 1r ). Prin urmare,

1 1
Rez(f; 1) = Rez( f ( ); 0):
z2 z
Teorema 5.18 Fie f : Cnfz1 ; z2 ; :::; zN g ! C olomorf¼a. Atunci
P
N
Rez(f; zk ) + Rez(f; 1) = 0:
k=1

Dem. Într-adev¼ar, …e R > 0 astfel încât fz1 ; z2 ; :::; zN g DR (0): Atunci, din
Teorema reziduurilor, avem c¼
a
R P
N
f (z)dz = 2 i Rez(f; zk ):
jzj=R k=1

65
 Prin urmare,
P
N 1 R 1 R
Rez(f; zk ) + Rez(f; 1) = f (z)dz f (z)dz = 0:
k=1 2 ijzj=R 2 ijzj=R

Exemplul 5.19 Calculaţi reziduurile pentru funcţia f în in punctul de la in-

…nit.
ez
1. f (z) = (z 1)2

1 z
2. f (z) = z2 1 cos z+1

Dem. (1) Pentru a calcula Rez(f (z); 1) folosim formula

1 1
Rez (f (z); 1) = Rez f ( ); 0 :
z2 z
Avem
1
1 1 1 ez 1 1 P
1 P1 1 1
f( ) = 2 = 2e
z = nz n 1
; 0 < jzj < 1
z2 z z2 1
1 (1 z) n=1 n=0 n! z
n
z

de unde
1 1 P
1 1 P1 1
Rez f ( ); 0 =c 1 = = = e:
z2 z n=1 (n 1)! n=0 n!

Observaţie Pentru a calcula Rez(f (z); 1) putem s¼ a folosim Teorema 5.18.

Funcţia f are un singur punct singular, z0 = 1 care este pol de ordinul 2,
deoarece
2 ez
lim (z 1) = e 6= 0:
z!1 (z 1)2
Atunci
Rez(f; 1) + Rez(f; 1) = 0
de unde
(1)
1 2 ez
Rez(f; 1) = Rez(f; 1) = lim (z 1)
1! z!1 (z 1)2
(1)
= lim (ez ) = lim ez = e:
z!1 z!1

(2) Avem c¼
a
1 1
Rez (f (z); 1) = Rez f ( ); 0 :
z2 z
Din
1 1 1
2
f( ) = cos
z z 1 z2 1+z

66
 1 1
deducem c¼
a funcţia g (z) = z2 f ( z ) este olomorf¼
a în z = 0; şi atunci
1 1
Rez (f (z); 1) = Rez f ( ); 0 = 0:
z2 z

Exercitii 5.20 Calculaţi

R 1 z
1. z 2 1 cos z+1 dz
jz ij=3
R 1 1
2. z 1 e dz:
z

jzj=2

1 z
Dem. (1) Puncte singulare pentru funcţia f (z) = z2 1 cos z+1 ; z1 = 1 şi
z2 = 1: Din Teorema 5.18 rezult¼
a c¼
a
Rez(f; 1) + Rez(f; 1) + Rez(f; 1) = 0
p p
Deoarece jz1 ij = 2 < 3 şi jz2 ij = 2 < 3; punctele z1 şi z2 se g¼
asesc
în domeniul m¼ arginit de curba pe care integr¼
am. Aunci
R 1 z
cos dz = 2 i (Rez(f; 1) + Rez(f; 1))
jz ij=3 z2 1 z+1
= 2 iRez(f; 1) = 0 ( din exerciţiul anterior)
1 1
(2) Puncte singulare pentru funcţia f (z) = z 1e ;
z z1 = 1 şi z2 = 0: Din
Teorema 5.18 rezult¼
a c¼
a
Rez(f; 1) + Rez(f; 0) + Rez(f; 1) = 0
Deoarece jz1 j = 1 < 2 şi jz2 j = 0 < 2; punctele z1 şi z2 se g¼
asesc în domeniul
m¼
arginit de curba pe care integr¼ am. Aunci
R 1 1
e z dz = 2 i (Rez(f; 1) + Rez(f; 0)) = 2 iRez(f; 1):
jzj=2 z 1

Dar
1 1 1
Rez(f; 1) = Rez( f ; 0) = Rez( ez ; 0)
z2 z z (z 1)
1
= lim z ez
z!0 z (z 1)
(z0 = 0 este pol simplu)
= 1:
Prin urmare,
R 1 1
e z dz = 2 i ( 1) = 2 i:
jzj=2 z 1

67
5.4 Aplicaţii
R
2
5.4.1 Calculul integralelor R(cos t; sin t)dt
0

Propoziţia 5.21 Fie R (x; y) o funcţie raţional¼a f¼ar¼a poli pe cercul unitate.
Atunci
R
2 R 1 1 1 1 1
R(cos t; sin t)dt = R z+ ; z dz:
0 @D1 (0) 2 z 2i z iz

Dem. Parametrizarea pe cercul unitate, z = eit = cos t + i sin t; t 2 [0; 2 ];

implic¼
a
1 1 1 1
cos t = z+ şi sin t = z
2 z 2i z
şi atunci

R 1 1 1 1 1 R
2 1 it
R z+ ; z dz = R(cos t; sin t) ie dt
@D1 (0) 2 z 2i z iz 0 ieit
R
2
= R(cos t; sin t)dt:
0

Observaţia 5.22 Fie R (x; y) o funcţie raţional¼a f¼ar¼a poluri pe cercul unitate
şi m; n 2 Z . Atunci

R
2 R 1 1 1 1 1
R(cos (nt) ; sin (mt))dt = R zn + ; zm dz:
0 @D1 (0) 2 zn 2i zm iz

R
2
dt
Exemplul 5.23 Calculaţi a+b cos t ; a > b > 0:
0

1
Dem. Funcţia R(x; y) = a+bx nu are poluri pe cercul unitate. Avem c¼
a

R
2 dt R 1 1 R 2i
= dz = dz
0 a + b cos t @D1 (0) a + b 12 z + 1
z
iz @D1 (0) bz 2 + 2az + b

q
a a2 a
Soluţiile ecuaţiei bz 2 + 2az + b = 0; z1 = b b2 1 şi z2 = b +
q
a2 2i
b2 1; sunt poluri simple pentru f , f (z) = bz 2 +2az+b : Deoarece z1 2
= D1 (0)

68
şi z2 2 D1 (0) ;
R
2 dt 2i
= 2 iRez(f; z2 ) = 2 i
0 a + b cos t 2bz2 + 2a
1
= 2 q
a a2 a
b b + b2 1+ b

2 2
= q =p :
b a2
1 a2 b2
b2

R
2
1+sin t
Exemplul 5.24 Calculaţi 2+cos t dt:
0

1+y
Dem. Funcţia R(x; y) = 2+x nu are poluri pe cercul unitate. Atunci

R
2 R 1 1
1 + sin t 1 + 2i z z 1
dt = 1 1 dz
0 2 + cos t @D1 (0) 2 + 2 z + z
iz
2
R (z + i)
= 2 + 4z + 1)
dz:
@D1 (0) z(z
p p
Punctele z1 = 0; z2 = 2 + 3 şi z3 = 2 3 sunt poluri simple pentru
2
funcţia f; f (z) = z(z2(z+i)
+4z+1) : Deoarece z 1 ; z 2 2 D1 (0) şi z3 2
= D1 (0);

R
2 1 + sin t
dt = 2 i (Rez(f; z1 ) + Rez(f; z2 ))
0 2 + cos t
0 1
2 (z2 +i)2
(z1 + i) z2
= 2 i@ 2 + A
z1 + 4z1 + 1 2z2 + 4
p p !
6 4 3+2 2+ 3 i
= 2 i 1 p p
2 3 2+ 3
p ! p
3+i 2 3
= 2 i 1 p = :
3 3

R dt
Exemplul 5.25 Calculaţi 1+sin2 t

1
Dem. Funcţia R(x; y) = 1+y 2 nu are poluri pe cercul unitate. Avem c¼
a

R dt R 1 1 R 4iz
f (z) = 2 = 2 dz = 4
dz:
1 + sin t @D1 (0) 1 + 1
z 1 iz @D1 (0) z 6z 2 + 1
2i z

69
 4
p p p
Soluţiile ecuaţiei
pz 6z 2 + 1 = 0; z1 = 1 + 2; z2 = 1 2; z3 = 1 2
şi z4 = 1 + 2 sunt poluri simple pentru f , f (z) = z4 4iz 6z 2 +1 : Deoarece
= D1 (0) şi z3 ; z4 2 D1 (0) ;
z1 ; z 2 2
R dt
= 2 i (Rez (f; z3 ) + Rez (f; z4 ))
1 + sin2 (t)
4iz3 4iz4
= 2 i + 3
4z33 12z3 4z4 12z4
1 1
= 2 2 + 2
z3 3 z4 3
1 1 p
= 2 p + p = 2:
2 2 2 2

R1
5.4.2 Calculul integralelor f (x)dx
1

Lema 5.26 (Lemma lui Jordan) Fie z0 2 C şi V un unghi centrat în z0 cu

deschiderea ; R arcul din cercul cu centrul în z0 şi raz¼a R cuprins în acest
unghi şi f : V ! C o funcţie continu¼a.
R
1. Dac¼a lim (z z0 ) f (z) = a; atunci lim f (z) dz = i a:
z!z0 R!0
R

R
2. Dac¼a lim (z z0 ) f (z) = a; atunci lim f (z) dz = i a:
z!1 R!1
R

Dem. (1) Fie g : V ! C; g (z) = (z z0 ) f (z) a: Funcţia g este continu¼

a şi
a f (z) = g(z)+a
lim g (z) = 0: Avem c¼ z z0 pentru z =
6 z 0 ; şi atunci
z!z0

R R g (z) + a R g (z) R 1
f (z) dz = dz = dz + a dz
R R
z z 0 R
z z 0 R
z z0
R g (z) R2 1 R g (z)
= dz + a it
iReit dt = dz + ia :
R
z z0 1
Re R
z z0
Din
R g (z) jg (z)j
dz R sup ;z 2 ( R) g = supf g z0 + Reit ; 1 t 1g
R
z z0 jz z0 j
(funcţia g este continu¼
a)
it0
= g z0 + Re
şi faptul c¼
a lim g (z) = 0; rezult¼
a c¼
a
z!z0

R g (z)
lim dz lim g z0 + Reit0 = 0:
R!0
R
z z0 R!0

70
Prin urmare,
!
R R g (z)
lim f (z) dz = lim dz + ia = ia :
R!0
R
R!0
( R)
z z0

(2) Demonstraţia este similar¼

a cu demonstraţia punctului (1).

Propoziţia 5.27 Fie f : Cnfz1 ; z2 ; :::; zN g ! C o funcţie olomorf¼a astfel încât

R1
fz1 ; z2 ; :::; zN g CnR şi lim zf (z) = 0: Dac¼a f (x)dx este convergent¼a,
z!1 1
atunci
R1 P
f (x)dx = 2 i Rez(f; zk ):
1 Im(zk )>0

Dem. Exist¼ a R0 > 0 astfel încât fz1 ; z2 ; :::; zN g DR0 (0) : Fie R = [ R; R] [
CR ; R > R0 ; unde CR este semicercul cu centrul în origine şi raz¼ a R din semi-
planul superior, fz 2 C; Im (z) > 0g: Atunci, conform Teoremei reziduurilor,
R P
f (z) dz = 2 i Rez(f; zk ):
R Im(zk )>0

Pe de alta parte,

R R R RR R
f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz = f (x) dx + f (z) dz:
R [ R;R] CR R CR

Din Lema Jordan (2),

R
lim f (z) dz = 0:
R!1 C
R

Atunci
!
R RR R R1
lim f (z) dz = lim f (x) dx + f (z) dz = f (x)dx
R!1 R!1 R CR 1
R

de unde deducem c¼
a
R1 P
f (x)dx = 2 i Rez(f; zk ):
1 Im(zk )>0

R1 x2 +1
Exemplul 5.28 Calculaţi x4 +1 dx:
1

z 2 +1
Dem. Consider¼
a funcţia f (z) = z 4 +1 ; z 2 fz 2 C; z 4 + 1 6= 0g: Soluţiile ecuaţiei
p p p
z 4 + 1 = 0 sunt z1 = 22 (1 + i) ; z2 = 2
2
( 1 + i) ; z3 = 2
2
( 1 i) ; z4 =
p
2
2 (1 i) şi sunt poluri simple pentru f:

71
 Funcţia f este analitic¼
a pe Cnfz1 ; z2 ; z3 ; z4 g; fz1 ; z2 ; z3 ; z4 g CnR şi
lim zf (z) = 0: Atunci,
z!1

R1 x2 + 1 P
4
dx = 2 i Rez(f; zk ) = 2 i (Rez (f; z1 ) + Rez (f; z2 ))
1x +1 Im(zk )>0

z12 + 1 z22 + 1 i+1 i+1

= 2 i + =2 i p + p
4z13 4z23 2 2 (i 1) 2 2 (i + 1)
p
2 i 2i + 2i p
= = 2 :
2 2

Propoziţia 5.29 Fie f : Cnfz1 ; z2 ; :::; zN ; x1 ; :::; xm g ! C o funcţie olomorf¼a

astfel încât fz1 ; z2 ; :::; zN g CnR; x1 ; :::; xm sunt poluri simple pe axa real¼a şi
R1
lim zf (z) = 0: Dac¼a f (x)dx este convergent¼a în sensul valorii principale,
z!1 1
atunci
!
R1 P P
m
VP f (x)dx =2 i Rez(f; zk ) + i Rez(f; xk ):
1 Im(zk )>0 k=1

Dem. Ocolim punctele xk ; k = 1; m cu semicercuri k cu centrul în xk şi raz¼ ar

( k : [0; ] ! C; k (t) = xk +reit ): Fie R > 0 astfel încât fz1 ; z2 ; :::; zN ; x1 ; :::; xm g
mS 1
DR (0) şi = R [[ R; x1 r][ k [ [xk + r; xk+1 r] [ m [[xm +r; R]:
k=1
Atunci R P
f (z) dz = 2 i Rez(f; zk ):
Im(zk )>0

Pe de alt¼
a parte
R R m R
P R
f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz + f (z) dz
R k=1 [ R;x1 r]
k

P1
m R R
+ f (z) dz + f (z) dz
k=1 [xk +r;xk+1 r] [xm +r;R]

R m R
P x1R r
= f (z) dz + f (z) dz + f (x) dx
R k=1 R
k

P1 xk+1
m R r RR
+ f (x) dx + f (x) dx
k=1 xk +r xm +r

pentru orice R foarte mare şi r foarte mic.

Din Lema lui Jordan (2), deoarece lim zf (z) = 0;
z!1
R
lim f (z) dz = 0;
R!1
R

72
şi atunci
R
f (z) dz
!
R x1R r RR
= lim f (z) dz + f (x) dx + f (x) dx
R!1 R xm +r
R

m R
P P1 xk+1
m R r
+ f (z) dz + f (x) dx
k=1 k=1 xk +r
k

x1R r R1 m R
P P1 xk+1
m R r
= f (x) dx + f (x) dx + f (z) dz + f (x) dx
1 xm +r k=1 k=1 xk +r
k

pentru orice r foarte mic.

Deoarece zk = xk ; k = 1; m sunt poluri simple, lim (z xk ) f (z) =Rez(f; xk ); k =
z!xk
1; m; şi din Lema lui Jordan (1), deducem c¼
a
R
lim f (z) dz = iRez(f; xk ); 8k = 1; m:
r!0
k

Atunci
P
2 i Rez(f; zk )
Im(zk )>0
R
= f (z) dz
!
x1R r R1 P
m R P1 xk+1
m R r
= lim f (x) dx + f (x) dx + f (z) dz + f (x) dx
r!0 1 xm +r k=1 ( k=1 xk +r
k)
!
R1 P
m
= VP f (x)dx i Rez(f; xk ):
1 k=1

!
R1 x 2
Exemplul 5.30 Calculaţi V P x4 1 dx :
1

2
Dem. Consider¼ a funcţia f (z) = z4z 1 ; z 2 fz 2 C; z 4 1 6= 0g. Soluţiile
4
ecuaţiei z 1 = 0 sunt z1 = i; z2 = i; z3 = 1; z4 = 1 şi sunt poluri simple
pentru f; z3 şi z4 sunt poluri simple pe axa real¼a. Funcţia f este analitic¼
a pe

73
Cnfz1 ; z2 ; z3 ; z4 g şi lim zf (z) = 0: Atunci,
z!1
!
R1 x2 P P
VP dx dx = 2 i Rez(f; zk ) + i Rez(f; zk )
1 x4 1 Im(zk )>0 Im(zk )=0

= 2 iRez (f; z1 ) + i (Rez (f; z3 ) + Rez (f; z4 ))

z2 z32 z2
= 2 i 13 + i 3 + 43
4z1 4z3 4z4
1 1 1
= 2 i + i + = :
4i 4 4 2

R1
5.4.3 Calculul integralelor f (x) eia dx; a 2 R
1

Propoziţia 5.31 Fie f : Cnfz1 ; z2 ; :::; zN g ! C o funcţie raţional¼a astfel încât

R1
fz1 ; z2 ; :::; zN g CnR şi lim f (z) = 0: Dac¼a f (x)eiax dx este convergent¼a,
z!1 1
atunci
8 P
>
< 2 i Rez(f (z) eiaz ; zk ) dac¼a a > 0
R1 Im(zk )>0
f (x)e iax
dx = P
1 >
: 2 i Rez(f (z) eiaz ; zk ) dac¼a a < 0
Im(zk )<0

Dem. Presupunem a > 0.

Exist¼a R0 > 0 astfel încât fz1 ; z2 ; :::; zN g DR0 (0) : Fie R = [ R; R] [ CR ;
R > R0 ; unde CR este semicercul cu centrul în origine şi raz¼ a R din semiplanul
superior, fz 2 C; Im (z) > 0g: Atunci, conform Teoremei reziduurilor,
R P
f (z) eiaz dz = 2 i Rez(f; zk ):
( R) Im(zk )>0

Pe de alta parte,

R RR R
f (z) eiaz dz = f (x) eiax dx + f (z) eiaz dz:
R R CR

Deoarece lim f (z) = 0; exist¼

a R1 > 0 astfel încât jf (z)j < 1 pentru orice z
z!1

74
cu jzj > R1 : Fie R > maxfR0 ; R1 g: Atunci

R R it R
f (z) eiaz dz = f Reit eiaRe iReit dt R f Reit e aR sin t
dt
CR 0 0

R aR sin t
R2 aR sin t
R e dt = 2R e dt
0 0

R2 aR 2t 2t
2R e dt (deoarece sin t ; 8t 2 [0; ])
0 2
aR
aR 1 e
= 2R e 1 = :
2aR a
de unde
R 1 e aR
lim f (z) eiaz dz lim = 0:
R!1 C
R
R!1 a
R
Prin urmare, lim f (z) eiaz dz = 0: Atunci
R!1 C
R

!
P iaz
RR iax
R iaz
2 i Rez(f (z) e ; zk ) = lim f (x) e dx + f (z) e dz
Im(zk )>0 R!1 R CR
R1
= f (x) eiax dx:
1

R1 R1
Observaţia 5.32 Dac¼a f (x)eiax dx este convergent¼a, atunci integralele f (x) cos (ax) dx
1 1
R1
şi f (x) sin (ax) dx sunt convergente,
1
!
R1 R1 iax
f (x) cos (ax) dx = Re f (x)e dx
1 1

şi
!
R1 R1 iax
f (x) sin (ax) dx = Im f (x)e dx :
1 1

R1cos(ax)
Exemplul 5.33 Calculaţi I(a) = 1+x2 dx; a 2 R
0

Dem. Observ¼
am c¼
a
I( a) = I(a) şi I(0) = :
2

75
Deci putem s¼
a presupunem a > 0: Pe de alt¼
a parte,
!
R1cos(ax) 1 R1 cos(ax) 1 R1 cos(ax) R1 sin(ax)
I(a) = 2
dx = 2
dx = 2
dx + i 2
dx
0 1 + x 2 1 1 + x 2 1 1+x 1 1+x

1 R1 eiax
= dx
2 1 1 + x2
1 1
Funcţia f (z) = 1+z 2 este olomorf¼
a pe Cnf ig şi lim 2 = 0: Punctele sin-
z!1 1+z
gulare z1 = i şi z2 = i sunt poluri simple pentru f: Deoarece Im(z1 ) > 0 şi
Im(z2 ) < 0;

R1 eiax eiaz eiaz1 e a a

2
dx = 2 iRez( 2
; z1 ) = 2 i =2 i = e :
11+x 1+z 2z1 2i

Deci
jaj
I(a) = e :
2

R cos2 (nx) 1
Exemplul 5.34 Calculaţi V P cos x cos
2
dx :
2n
0

Dem. Avem c¼
a

R cos2 (nx) 12 R 1+cos(2nx)

2
1
2 1 R cos (2nx)
dx = dx = dx:
0 cos x cos 2n 0 cos x cos 2n 2 0 cos x cos 2n

Dar
R cos (2nx) R cos (2n (2
2 t)) R
2 cos (2nt)
dx = dt = dt
0 cos x cos 2n cos (2 t) cos 2n cos (t) cos 2n

şi atunci
R cos2 (nx) 12 1 2R cos (2nt)
dx = dt:
0 cos x cos 2n 4 0 cos t cos 2n
R
2
cos(2nt) R
2
sin(2nt)
Fie I = cos t cos 2n dt şi J = cos t cos 2n dt . Atunci
0 0

R
2 cos (2nt) + i sin (2nt) R z 2n 1
I + iJ = dt = 1 1 dz
0 cos t cos 2n @D1 (0) 2 z+ z cos 2n iz
R 2iz 2n
= 2
dz:
@D1 (0) z 2z cos 2n + 1

2n
Funcţia f (z) = z2 2z2iz
cos 2n +1 este olomorf¼
a pe Cnfz1 ; z2 g; z1 = cos 2n +i sin 2n ; z2 =
cos 2n i sin 2n sunt poluri pe @D1 (0), cercul unitate. Ocolim aceste puncte

76
cu arce din cercurile centrate in z1 , respectiv z2 ; şi raza r; situate in interiorul
cercului unitate, 1r ; respectiv 2r : Atunci

R 2iz 2n
dz = 0; 8r > 0 (Teorema lui Cauchy).
r
z2 2z cos 2n + 1

Dar
R 2iz 2n R 2iz 2n
dz = dz
r
z2 2z cos 2n + 1 0;r
z2 2z cos 2n + 1
R 2iz 2n R 2iz2n
dz dz
1r
z2 2z cos 2n + 1 2r
z2 2z cos 2n + 1

unde 0;r este porţiunea din cercul unitate @D1 (0) din exteriorul discurilor
centrate in z1 ; respectiv z2 :
Deoarece lim (z zi ) f (z) =Rez(f; zi ); i = 1; 2, rezult¼
a c¼
a
z!zi

R 2iz 2n
lim dz = iRez(f; z1 )
r!0
1r
z2 2z cos 2n + 1

şi
R 2iz 2n
lim dz = iRez(f; z2 ):
r!0
2r
z2 2z cos 2n + 1
Pe de alta parte,
R 2iz 2n R 2iz 2n
lim dz = dz
r!0
0;r
z2 2z cos 2n + 1 @D1 (0) z2 2z cos 2n + 1
R
2 cos (2nt) + i sin (2nt)
= dt:
0 cos t cos 2n

Prin urmare,

2iz12n 2iz22n
I + iJ = i (Rez(f; z1 ) + Rez(f; z2 )) = i +
2z1 2 cos 2n 2z2 2 cos 2n
i i
= i + = 0:
i sin 2n i sin 2n

Atunci I = 0 şi
R cos2 (nx) 12 1
dx = I = 0:
0 cos x cos 2n 4

77