Elemente de analiza Fourier

Maria Joiţa

1 Serii Fourier
1.1 Spaţii Hilbert
De…niţia 1.1 Un spaţiu Hilbert este un spaţiu vectorial complex H cu produs
scalar h ; i şi care este complet în raport cu norma k k2 indus¼a de produsul
scalar.
De…niţia 1.2 Fie H un spaţiu Hilbert şi B = fxi gi2I H: B este o baz¼a
1 daca i = j
ortonormat¼a pentru H dac¼a hxi ; xj i = şi spaţiul vectorial
0 daca i 6= j
generat de B este dens în H:
Un spaţiu Hilbert H este separabil dac¼a admite o baz¼a ortonormat¼a cel mult
num¼arabil¼a.
Teorema 1.3 Fie H un spaţiu Hilbert separabil, B = fxn gn2N o baz¼a ortonor-
mat¼a şi x 2 H: Atunci:
P
1 P
1
1. Seria hx; xn i xn este convergent¼a şi x = hx; xn i xn ;
n=0 n=0

2 P
1
2
2. kxk2 = jhx; xn ij (identitatea lui Parseval).
n=0

Numerele complexe hx; xn i ; n 2 N sunt numite coe…cienţii Fourier asoci-

P
1
aţasociai vectorului x; iar seria hx; xn i xn este numit¼
a seria Fourier asociat¼
a
n=0
vectorului x:
Exemplul 1.4 Mulţimea
( )
2
R 2
L ([ ; ]) = f :[ ; ] ! C; m¼asurabil¼a Lebesgue; f (t) dt < 1

este un spaţiu Hilbert cu operaţiile punctuale de adunare a dou¼a funcţii şi în-
mulţire a unei funcţii cu un num¼ar şi produsul scalar de…nit de
R
hf; gi = f (t) g (t)dt:

1
 În plus, L2 ([ ; ]) este spaţiu Hilbert separabil, B = f p12 'n gn2Z ; 'n (t) =
eint ; t 2 [ ; ]; n 2 Z; este o baz¼a ortonormat¼a.

1.2 aT =
Cazul funcţiilor periodice cu perioada principal¼
2
Fie f : R ! R o funcţie periodic¼
a cu perioada principal¼
a T = 2 ; astfel încât
f j[ ; ] 2 L2 ([ ; ]):
Pentru orice n 2 Z; …e

1 1 R int
cn = hf; 'n i = f (t) e dt:
2 2

Atunci, seria Fourier asociat¼

a funcţiei f devine
P 1 1 P
f; p 'n p 'n = cn 'n :
n2Z 2 2 n2Z

P 1
R
De…niţia 1.5 Seria cn einx ; x 2 R; unde cn = 2 f (t) e int
dt; n 2 Z;
n2Z
este numit¼a seria Fourier complex¼a asociat¼a funcţiei f:
R
Numerele complexe cn = 21 f (t) e int dt; n 2 Z; sunt numite coe…cienţii
Fourier asociaţi funcţiei f:

Observaţia 1.6 Identitatea lui Parseval devine

P 2 1 R 2
jcn j = jf (t)j dt:
n2Z 2

Într-adev¼ar, avem
2 2
R 2 P 1 P 1 P 2
jf (t)j dt = hf; f i = f; p 'n = 2 hf; 'n i =2 jcn j :
n2Z 2 n2Z 2 n2Z

Observaţia 1.7 1. Pentru orice n 2 N;

1 R 1 R
cn = f (t) e int dt = f (t) eint dt = c n
2 2

şi
!
1 R int 1 1R 1R
cn = f (t) e dt = f (t) cos (nt) dt i f (t) cos (nt) dt
2 2
1
= (an ibn )
2

2
 8
> 1
R
>
< an = f (t) cos (nt) dt; n 2 N
unde R : Atunci
>
> 1
: bn = f (t) sin (nt) dt; n 2 N

cn einx + c ne
inx
= 2 Re cn einx = 2 Re ((an ibn ) (cos (nx) + i sin (nx)))
= an cos (nx) + bn sin (nx)

pentru orice n 2 N ; şi

1 R 1
c0 = f (t) dt = a0 2 R:
2 2

2. Pentru orice n 2 N;
P
n P
n P
n
Sn = ck eikx = c0 + ck eikx + c ke
ikx
k= n k=1 k=1
P
n
ikx
= c0 + ck e + ck eikx
k=1
a0 Pn
= + ak cos (kx) + bk sin (kx)
2 k=1

este un polinom trigonometric.

Seria trigonometric¼
a
a0 P1
+ an cos (nx) + bn sin (nx)
2 n=1

unde 8
> 1
R
>
> a0 = f (t) dt
>
>
>
<
1
R
an = f (t) cos (nt) dt; n 2 N
>
>
>
> R
>
> 1
: bn = f (t) sin (nt) dt; n 2 N

este numit¼ a seria Fourier real¼a asociat¼

a funcţiei f:
Numerele reale a0 ; an ; bn ; n 2 N sunt numite coe…cienţii Fourier reali aso-
ciaţi funcţiei f

Observaţia 1.8 Identitatea lui Parseval devine

a20 P1 1R 2
+ a2n + b2n = jf (t)j dt:
2 n=1

Într-adev¼ar, pentru orice n 2 N ;

2 2 1 2 1 2
jc nj = jcn j = jan ibn j = a + b2n
4 4 n

3
şi atunci

1 R 2 P 2 P 2 a20 P1
2
jf (t)j dt = jcn j = c20 + jcn j = +2 jcn j
2 n2Z n2Z 4 n=1

a20 1 P
1
= +2 a2 + b2n :
4 4 n=1 n

În ce condiţii seria Fourier asociat¼

a funcţiei f este convergent¼
a ? Dac¼
a este
convergent¼
a, suma seriei este f ? Este uniform convergent¼ a?

Exemplul 1.9 Fie f : R ! R;

1 daca x 2 [0; )
f (x) = ;
1 daca x 2 [ ; 0)

periodic¼a cu perioada principal¼a T = 2 :Determinaţi coe…cienţii Fourier ai

funcţiei f şi seria Fourier asocit¼a.

Dem. Funcţia f este integrabil¼

a pe orice interval compact din R;

1R 1 R0 1R
an = f (x) cos (nx) dx = cos (nx) dx + cos (nx) dx = 0; 8n 2 N
0

şi

1R 1 R0 1R
bn = f (x) sin (nx) dx = sin (nx) dx + sin (nx) dx
0
n
2R 21 ( 1)
= sin (nx) dx = ; 8n 2 N :
0 n

Prin urmare,
an = 0 8n 2 N
b2n = 0 8n 2 N
4
b2n+1 = (2n+1) 8n 2 N
şi
4 P
1 1
f (x) sin ((2n + 1) x) :
n=0 2n +1
este seria Fourier asociat¼
a funcţiei f .

Observaţia 1.10 Dac¼a reprezent¼am gra…c funcţia f şi funcţiile

4 P
n 1
Sn (x) = sin ((2k + 1) x) ; n = 0; 1; 2; 3;
k=0 2k +1

vom observa c¼a Sn (x) aproximeaz¼a bine f (x) în jurul punctelor de continuitate
dar nu şi în jurul punctelor de discontinuitate.

4
Teorema 1.11 (Dirichlet) Fie f : R ! R o funcţie periodic¼a, cu perioada
principal¼a T = 2 : Dac¼a:

1. f este continu¼a pe porţiuni pe [ ; ] ( f este continu¼a pe [ ; ] mai

puţin un num¼ar …nit de puncte şi f are limite laterale …nite în orice punct
din [ ; ]);
2. f este derivabil¼a pe porţiuni pe [ ; ] ( f este derivabil¼a pe ( ; ) mai
puţin un num¼ar …nit de puncte şi f are derivate laterale …nite în orice
punct din [ ; ]);

atunci seria Fourier asociat¼a funcţiei f este punctual convergent¼a pe R şi

a0 P1 f (x 0) + f (x + 0)
+ an cos (nx) + bn sin (nx) = ;x 2 R
2 n=1 2

Corolarul 1.12 Fie f : R ! R o funcţie periodic¼a cu perioada principal¼a

T = 2 . Dac¼a f este continu¼a şi derivabil¼a pe porţiuni pe [ ; ]; atunci seria
Fourier asociat¼a funcţiei f este punctual convergent¼a pe R şi
a0 P1
+ an cos (nx) + bn sin (nx) = f (x) ; 8x 2 R:
2 n=1

Teorema 1.13 Fie f : R ! R o funcţie periodic¼a, cu perioada principal¼a

T = 2 , continu¼a. Dac¼a exist¼a f 0 continu¼a pe porţiuni pe [ ; ]; atunci seria
Fourier asociat¼a funcţiei f este absolut şi uniform convergent¼a cu suma f:

Corolarul 1.14 Fie f : R ! R o funcţie periodic¼a, cu perioada principal¼a

T = 2 . Dac¼a f este de clasa C 1 , atunci seria Fourier asociat¼a funcţiei f este
absolut şi uniform convergent¼a cu suma f:

Lema 1.15 (Riemann) Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a pe porţiuni. Atunci

Rb Rb
lim f (x) cos (nx) dx = lim f (x) sin (nx) dx = 0:
n!1 a n!1 a

Corolarul 1.16 Fie f : R ! R o funcţie periodic¼a, cu perioada principal¼a

T = 2 , continu¼a pe porţiuni, an , n 2 N şi bn , n 2 N coe…cienţii Fourier
asociaţi. Atunci lim an = lim bn = 0:
n!1 n!1

Interpret¼ari …zice. Presupunem c¼

a funcţia f este un semnal periodic cu
perioada principal¼
aT =2 :

a0 1
R
2 = 2 f (x) dx reprezint¼
a media semnalului;

a1 cos (x)+b1 sin (x) reprezint¼

a "oscilaţia principal¼
a" a semnalului în jurul
poziţiei medii;

5
 an cos (nx) + bn sin (nx) ; n 2 N sunt "armonicele oscilaţiei principale";
p
An = a2n + b2n este amplitudinea semnalului şi lim An = 0:
n!1

a0 P
1
2 + an cos (nx)+bn sin (nx) este descompunerea semnalului în armon-
n=1
ice.

Exemplul 1.17 Fie f : R ! R;

1 daca x 2 [0; )
f (x) = ;
1 daca x 2 [ ; 0)

periodic¼a cu perioada principal¼a T = 2 :

1. Suma seriei Fourier asociat¼a funcţiei f .

P
1
( 1)n
2. Folosind dezvoltarea funcţiei f în serie Fourier, calculaţi 2n+1 şi
n=0
P
1
1
(2n+1)2
:
n=0

Dem. (1) Funcţia f este periodic¼ a cu perioada principal¼

a T = 2 ; veri…c¼
a
condiţiile Dirichlet pe [ ; ] : Prin urmare,
8
4 P1 1 < 1 daca x 2 (0; )
sin ((2n + 1) x) = 1 daca x 2 ( ; 0) :
n=0 2n + 1 :
0 daca x 2 f ; 0; g

(2) Pentru x = 2;

4 P
1 1 4 P
1 1 n
1= sin (2n + 1) = ( 1)
n=0 2n +1 2 n=0 2n + 1

de unde decucem c¼
a
P1 ( 1)n
= :
n=0 2n + 1 4
Din identitatea lui Parseval, avem c¼
a

16 P
1 1 P
1 1R 2 1
2 2 = b22n+1 = jf (x)j dx = 2 =2
n=0 (2n + 1) n=0

de unde
P
1 2
1
2 = :
n=0 (2n + 1) 8

6
Observaţia 1.18 În jurul unui punct de discontinuitate al unei funcţii date,
seria Fourier asociat¼a converge doar punctual. Acest fapt conduce la un defect de
convergenţ¼a al şirului sumelor parţiale asociat seriei Fourier, numit fenomenul
Gibbs. Ilustr¼am acest fapt cu exemplu de mai sus.
Din
Pn Pn
cos ((2k + 1) x) + i sin ((2k + 1) x)
k=0 k=0
P
n 1 ei(2k+2)x
= ei(2k+1)x = eix
k=0 1 ei2x
sin ((n + 1) x)
= (cos ((n + 1) x) + i sin ((n + 1) x)) ; x 6= k ; k 2 Z
sin x
rezult¼a c¼a
P
n sin (2 (n + 1) x)
cos ((2k + 1) x) = ; x 6= k ; k 2 Z:
k=0 2 sin x
Atunci
P
n 1 Rx P
n Rx sin (2 (n + 1) t)
sin ((2k + 1) x) = cos ((2k + 1) t) dt = dt:
k=0 2k + 1 0 k=0 0 2 sin t
Prin urmare,
2 Rx sin (2 (n + 1) t)
Sn (x) = dt; t 2 (0; )
0 sin t
şi
0 2 sin (2 (n + 1) x)
Sn (x) = ; x 2 (0; ):
sin x
Observ¼am c¼a x = 2(n+1) este un punct de maxim local pentru Sn şi

2 R
2(n+1)
sin (2 (n + 1) t) 1 R sin u
Sn = dt = u du
2(n + 1) 0 sin t (n + 1) 0 sin 2(n+1)

de unde
1 R sin u 2 R sin u
lim Sn = lim u du = du
n!1 2(n + 1) n!1 (n + 1) 0 sin 2(n+1) 0 u
k k
2R P
1 ( 1) P1 ( 1) 2 2k
= u2k du =
0 k=0 (2k + 1)! k=0 (2k + 1)! (2k + 1)

3
Cu o eroare mai mic¼a de 10 , obţinem

lim Sn t 1:1789
n!1 2(n + 1)
şi
lim Sn f (0 + 0) t 0:1789:
n!1 2(n + 1)

7
1.3 a T 6=
Cazul funcţiilor periodice cu perioada principal¼
2
Fie f : R ! R o funcţie periodic¼ a cu perioada principal¼
a T = 2l; l 6= ; integra-
a pe orice interval închis din R; şi ! = 2T = l :
bil¼
Dac¼ a f este un semnal periodic, cu perioada principal¼ a T; ! = 2T este
pulsaţia semnalului.
Consider¼am g : R ! R;
l
g (t) = f t :

Funcţia g este o funcţie periodic¼a cu perioada principal¼

a T = 2 ; integrabil¼
a
pe orice interval închis din R: Atunci
1R 1R l
an = g (t) cos (nt) dt = f t cos (nt) dt

1 Rl 1 Rl
= f (x) cos n x dx = f (x) cos (n!x) dx; n 2 N
l l l l l
şi
1R 1R l
bn = g (t) sin (nt) dt = f t sin (nt) dt

1 Rl 1 Rl
= f (x) sin n x dx = f (x) sin (n!x) dx; n 2 N :
l l l l l
Numerele reale an ; n 2 N şi bn ; n 2 N de…nite mai sus sunt numite coe…cienţii
Fourier ai funcţiei f:
Seria trigonometric¼ a
a0 P1
+ an cos (n!x) + bn sin (n!x)
2 n=1

este seria Fourier asociat¼ a funcţiei f:

Dac¼ a funcţia f veri…c¼
a condiţiile Dirichlet pe [ l; l] ; atunci funcţia g veri…c¼
a
condiţiile Dirichlet pe [ ; ] ; deci seria Fourier asociat¼ a funcţiei f este punctual
convergent¼ a pe R şi
a0 P1 g (!x 0) + g (!x + 0)
+ an cos (n!x) + bn sin (n!x) = ;x 2 R
2 n=1 2
f (x 0) + f (x + 0)
= ; x 2 R:
2
Identitatea Parseval devine
2
a20 P1 1R 2 1R l 1 Rl 2
+ a2n + b2n = jg (t)j dt = f t dt = jf (x)j dx:
2 n=1 l l

Teorema 1.19 Fie f : R ! R o funcţie periodic¼a. Dac¼a f este de clasa C (1) ,

atunci seria Fourier asociat¼a funcţiei f este absolut şi uniform convergent¼a cu
suma f:

8
1.4 Dezvolt¼
ari în serie Fourier
Fie f : [a; b] ! R o funcţie care veri…c¼
a condiţiile Dirichlet pe [a; b]:
Consider¼ am funcţia fe : R ! R; periodic¼
a cu perioada principal¼ aT =b a;
fe(x) = f (x) :

Atunci ! = 2T şi coe…cienţii Fourier asociaţi funcţiei fe sunt de…niţi de urm¼

a-
toarele relaţii:
2 Rb e 2 Rb
an = f (t) cos (n!t) dt = f (x) cos (n!t) dt; n 2 N
Ta Ta
şi
2 Rb e 2 Rb
bn = f (t) sin (n!t) dtx = f (t) sin (n!t) dt; n 2 N :
Ta Ta
a funcţiei fe
Seria Fourier asociat¼
(
P1 f (x 0)+f (x+0)
a0 2 daca x 2 (a; b)
+ an cos (n!x) + bn sin (n!x) = f (b 0)+f (a+0) :
2 n=1 2 daca x 2 fa; bg:

Din identitatea lui Parseval, avem c¼

a
a20 P1 2 Rb 2
+ a2n + b2n = jf (t)j dt:
2 n=1 T a

1.5 Dezvolt¼
ari în serie de sin
Fie f : [0; l] ! R o funcţie care veri…c¼a condiţiile Dirichlet pe [0; l]:
Consider¼ am funcţia imparā f1 : [ l; l] ! R;
f (x) daca x 2 [0; l]
f1 (x) = :
f ( x) daca x 2 [ l; 0)
2
Funcţia f1 veri…c¼
a condiţiile Dirichlet pe [ l; l]: Atunci, ! = 2l = l ;

2 Rl
an = f1 (t) cos (n!t) dt = 0; n 2 N
2l l
şi
2 Rl 2 Rl
bn = f1 (t) sin (t) dt = f (t) sin (n!t) dt; n 2 N :
2l l l0
Dezvoltând funcţia f1 în serie Fourier, obţinem
(
P
1 f1 (x 0)+f1 (x+0)
2 daca x 2 ( l; l)
bn sin (n!x) = f1 (l 0)+f1 ( l+0)
n=1 2 daca x 2 f l; lg:
f (x 0)+f (x+0)
daca x 2 (0; l)
= 2 :
0 daca x 2 f0; lg:

9
Formula de mai sus se numeşte dezvoltarea funcţiei f în serie de sin :
Din identitatea lui Parseval, avem c¼
a

P
1 2 Rl 2 2 Rl 2
b2n = jf1 (t)j dt = jf (t)j dt:
n=1 2l l l0

1.6 Dezvolt¼
ari în serie de cos
Fie f : [0; l] ! R o funcţie care veri…c¼ a condiţiile Dirichlet pe [0; l]:
Consider¼ am funcţia parā f2 : [ l; l] ! R;

f (x) daca x 2 [0; l]

f2 (x) = :
f ( x) daca x 2 [ l; 0)
2
Funcţia f2 veri…c¼
a condiţiile Dirichlet pe [ l; l]: Atunci ! = 2l = l ;

2 Rl 2 Rl
an = f2 (t) cos (n!t) dt = f (t) cos (n!t) dt; n 2 N
2l l l0

şi
2 Rl
bn = f2 (t) sin (n!t) dt = 0; n 2 N :
2l l
Dezvoltând funcţia f2 în serie Fourier, obţinem
(
P1 f2 (x 0)+f2 (x+0)
a0 2 daca x 2 ( l; l)
+ an cos (n!x) = f2 (l 0)+f2 ( l+0)
2 n=1 2 daca x 2 f l; lg:
8 f (x 0)+f (x+0)
< 2 daca x 2 (0; l)
= f (0 + 0) daca x=0 :
:
f (l 0) daca x=l

Formula de mai sus se numeşte dezvoltarea funcţiei f în serie de cos :

Observ¼
am c¼
a:
a0 P
1
+ an = f (0 + 0)
2 n=1

şi
a0 P1
n
+ ( 1) an = f (l 0) :
2 n=1

Din identitatea lui Parseval, avem c¼

a

a20 P1 2 Rl 2 2 Rl 2
+ a2n = jf2 (t)j dt = jf (t)j dt:
2 n=1 2l l l 0

10
1.7 Exerciţii
0 daca x 2 [0; 1]
Exemplul 1.20 1. Fie f (x) = :
x daca x 2 (1; 2]

(a) Dezvoltaţi în serie Fourier funcţia f:

(b) Folosind dezvoltarea funcţiei f în serie Fourier, calculaţi suma seriei
P1
1
(2n+1)2
:
n=0

Dem. Funcţia f veri…c¼a condiţiile Dirichlet.

2
Avem c¼a T = 2 0 = 2 şi ! = T = : Coe…cienţii Fourier sunt:

2 R2 R2
an = f (x) cos (n!x) dx = x cos (n x) dx
T0 1
3
2 daca n = 0
= 1 ( 1)n
n2 2 daca n 1
şi
2 R2 R2
bn = f (x) sin (n!x) dx = x sin (n x) dx
T0 1
n
( 1) 2
= ;n 1:
n
Seira Fourier asociat¼a funcţiei f;
a0 P1
+ an cos (n!x) + bn sin (n!x)
2 n=1
n n
3 P
1 1 ( 1) ( 1) 2
= + cos ( nx) + sin ( nx)
4 n=1 n2 2 n
8
>
> 0 daca x 2 (0; 1)
<
x daca x 2 (1; 2)
= :
>
> 1 daca x 2 f0; 2g
: 1
2 daca x=1
Pentru x = 0; avem c¼a
n
3 P
1 1 ( 1)
+ =1
4 n=1 n2 2
de unde rezult¼a c¼a n
P
1 1 2
( 1)
2
=
n=1 n 4
şi deci
P
1 2
1
2 = :
n=0 (2n + 1) 8

11
 0 daca x 2 [0; 1]
2. Fie f (x) = :
1 daca x 2 (1; 2]

(a) Dezvoltaţi în serie de sin funcţia f:

(b) Folosind dezvoltarea in serie de sin a funcţiei f; calculaţi suma seriei
P1
( 1)n
2n+1 :
n=0

Dem. Funcţia f veri…c¼a condiţiile Dirichlet.

Avem c¼a l = 2; ! = l = 2 şi atunci
2 R2 R2
bn = f (x) sin (n!x) dx = sin n x dx
l0 1 2
2 2 2 n
n
= cos n x = ( 1) cos ;n 1:
n 2 1 n 2
Seira de sin asociat¼a funcţiei f;
P
1 P1 2 n n n
bn sin (n!x) = cos ( 1) sin x
n=1 n=1 n 2 2
8
>
> 0 daca x 2 [0; 1)
<
1 daca x 2 (1; 2)
= 1 :
>
> daca x=1
: 2
0 daca x=2
Pentru x = 1; obţinem seria
P1 2 n n n 1
cos ( 1) sin = :
n=1 n 2 2 2
2 n
Fie cn = n cos n2 ( 1) sin n2 : Avem
2
c2k = (cos (k ) 1) sin (k ) = 0
2k
şi
2 (2k + 1) (2k + 1)
c2k+1 = cos + 1 sin
(2k + 1) 2 2
k
2 k ( 1) 2
= (0 + 1) ( 1) = :
(2k + 1) (2k + 1)
Înlocuind în seria de mai sus obţinem c¼a
k
P
1 ( 1) 2 1
=
k=0 (2k + 1) 2
de unde deducem c¼a
P1 ( 1)n
= :
n=0 2n + 1 4

12
 0 daca x 2 [0; 1]
3. Fie f (x) = :
1 daca x 2 (1; 2]

(a) Dezvoltaţi în serie de cos funcţia f:

(b) Folosind dezvoltarea funcţiei f în serie de cos, calculaţi suma seriei
P1
1
(2n+1)2
:
n=0

Dem. Funcţia f veri…c¼a condiţiile Dirichlet.

Avem c¼a l = 2; ! = l = 2 şi atunci

2 R2 R2
an = f (x) cos (n!x) dx = cos n x dx
l0 1 2
1 daca n = 0
= 2 :
n sin n2 daca n 1

Observ¼am c¼a (
a2n = 0 n 1
1)n+1
a2n+1 = 2(
(2n+1) n 0
Seira de cos asociat¼a funcţiei f;
a0 P1
+ an cos (n!x)
2 n=1
1 P1 2 n n
= + sin cos x
2 n=1 n 2 2
1 1 2 ( 1)n+1
P n
= + cos x
2 n=0 (2n + 1) 2
8
>
> 0 daca x 2 [0; 1)
<
1 daca x 2 (1; 2]
= :
> 21 daca
> x=1
:

Din formula lui Parseval avem c¼a

a20 P1 1 P
1 4
+ a2n = +
2 n=1 2 n=0 (2n + 1)2 2

2 Rl 2 R2
= f (x) dx = dx = 1
l0 1

de unde
P
1 2
1
2 = :
n=0 (2n + 1) 8

13
 sin x
4. Dezvoltaţi în serie Fourier funcţia f (x) = 5+4 cos x ; x2[ ; ]:
Dem. Funcţia f veri…c¼a condiţiile Dirichlet.
Pentru orice n 2 N ;
1 R 1 R sin x
c n = f (x) einx dx = einx dx
2 2 5 + 4 cos x
R 1 1 R
1 z 1 1 z2 1
= 2i z
zn dz = zn 1
dz
2 jzj=1 5 + 4 12 z + 1
z
iz 4 2
jzj=1 2z + 5z + 2

1 R z2 1
= zn 1
dz
4 jzj=1 (2z + 1) (z + 2)

1 z2 1 1
= 2 iRez zn 1
;
4 (2z + 1) (z + 2) 2
n 1
i 34 1 n 1 i
= = ( 1) :
2 2 32 2 2n+2
Dar
1
c n = (an + ibn )
2
şi din
1 n 1 i
(an + ibn ) = ( 1)
2 2n+2
1 n 1
obţinem c¼a an = 0; n 2 N şi bn = ( 1) 2n+1 ; n 2 N :
R
Deoarece f este impar¼a, a0 = 1 f (x) dx = 0:

Seria Fourier asociat¼a funcţiei f ,

P1 ( 1)n+1 sin x
sin (nx) = ; x 2 R:
n=1 2n+1 5 + 4 cos x

2 Aplicaţii. Metoda separ¼ arii variabilelor pen-

tru rezolvarea unor ecuaţii cu derivate parţiale
2.0.1 Oscilaţiile libere ale unei coarde vibrante …nite (Problema
mixt¼a pentru ecuaţia coardei vibrante )
Consider¼ am o coard¼ a vibrant¼
a omogen¼ a prins¼a la capete care oscileaz¼a în jurul
poziţiei de echilibru cu vitez¼
a iniţial¼
a şi care în momentul iniţial se identi…c¼ a
cu gra…cul unei funcţii: Oscilaţiile sunt descrise de o funcţie u(x; t); x 2 [0; l] şi
t 0; de clas¼ a C 2 pe (0; l) (0; 1) astfel încât
@2u @2u
2
= a2 2 ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; l)
@t @x

14
 (CL) u(0; t) = u(l; t) = 0; 8t 0
şi
u(x; 0) = f (x); x 2 [0; l]
(CI) @u :
@t(x; 0) = g (x) ; x 2 [0; l]
Remarc¼ am c¼a din (CL) şi (CI) rezult¼ a c¼
a f (0) = f (l) = 0:
Metoda separ¼arii variabilelor const¼a în a determina soluţii de forma u(x; t) =
X(x)T (t) pentru ecuaţie care s¼a veri…ce (CL):
Funcţia u(x; t) = X(x)T (t) veri…c¼ a ecuaţia coardei vibrante dac¼ a şi numai
dac¼
a
X (2) (x) T (2) (t)
X(x)T (2) (t) = a2 X (2) (x)T (t) , = 2 = c:
X(x) a T (t)
Funcţia u(x; t) = X(x)T (t) veri…c¼
a (CL) dac¼
a şi numai dac¼
a

X(0)T (t) = X(l)T (t) = 0; 8t 0

de unde deducem c¼
a
X(0) = X(l) = 0;
în caz contrar, T (t) = 0; 8t 0 şi atunci u(x; t) = 0; 8t 2 [0; 1) şi 8x 2 [0; l];
contradicţie, u(x; 0) = f (x) 6= 0:
Prin urmare, funcţia u(x; t) = X(x)T (t) este o soluţie a ecuaţiei coardei
vibrante cu (CL) u(0; t) = u(l; t) = 0; 8t 0 dac¼ a şi numai dac¼
a

X (2) (x) cX(x) = 0 şi X(0) = X(l) = 0

şi
T (2) (t) ca2 T (t) = 0:
Vom determina soluţiile ecuaţiei liniare omogene X (2) (x) cX(x) = 0 care
veri…c¼
a X(0) = X(l) = 0:
a c = 2 ; > 0; r¼
Dac¼ ad¼
acinile polinomului caracteristic sunt şi soluţia
general¼
a este
X (x) = c1 e x + c2 e x ; c1 ; c2 2 R.
Din X(0) = X(l) = 0; rezult¼
a c¼
a

c1 + c2 = 0
c1 e l + c2 e l
= 0

şi deci c1 = c2 = 0: Atunci X (x) = 0 şi u(x; t) = 0; contradicţie:

Dac¼a c = 0; polinomul caracteristic are r¼ ad¼acina dubl¼
a = 0 şi soluţia
general¼ a este
X (x) = c1 + c2 x; c1 ; c2 2 R.
Din X(0) = X(l) = 0; rezult¼
a c¼
a

c1 = 0
c1 + c2 l = 0

15
şi deci c1 = c2 = 0: Atunci X (x) = 0 şi u(x; t) = 0; contradicţie.
2
Dac¼ac= ; > 0; r¼
ad¼acinile polinomului caracteristic sunt i şi soluţia
general¼ a este
X (x) = c1 cos ( x) + c2 sin ( x) ; c1 ; c2 2 R.
Din X(0) = X(l) = 0; rezult¼
a c¼
a

c1 = 0
:
c2 sin ( l) = 0

Dac¼ a c2 = 0; atunci X (x) = 0 şi u(x; t) = 0; contradicţie, deci c2 6= 0: Atunci

sin ( l) = 0; de unde deducem c¼a = nl ; n 2 N :
2
Prin urmare, pentru orice n 2 N ; ecuaţia X (2) (x) + nl X(x) = 0 cu
condiţiile X(0) = X(l) = 0; admite soluţii de forma
n
Xn (x) = cn sin x ; cn 2 R:
l
n 2 n 2
Pentru c = l ; ecuaţia T (2) (t) ca2 T (t) = 0; devine T (2) (t)+ l a T (t) =
0; cu soluţii de forma
n n
Tn (t) = An cos at + Bn sin at ; An ; Bn 2 R; n 2 N :
l l
2 2
Prin urmare, ecuaţia @@t2u = a2 @@xu2 cu (CL) u(0; t) = u(l; t) = 0; 8t 0; are un
şir de soluţii de forma
n n n
un (x; t) = an cos at + bn sin at sin x ; an ; bn 2 R; n 2 N .
l l l
Se observ¼ a c¼
a orice sum¼
a …nit¼
a de soluţii de forma de mai sus este soluţie pentru
ecuaţia coardei vibrante cu (CL): Din principiul suprapunerii efectelor, o soluţie
formal¼a pentru ecuaţia coardei vibrante cu (CL) este de forma
P
1 P
1 n n n
u (x; t) = un (x; t) = an cos at + bn sin at sin x :
n=1 n=1 l l l

Alegem coe…cienţii an şi bn astfel încât u (x; t) s¼

a veri…ce formal (CI):
Din (CI); rezult¼a c¼a
8 P1
>
< u (x; 0) = an sin nl x = f (x); x 2 [0; l]
n=1 :
> P1
: @u@t (x; 0) = b n
n
l a sin n
l x = g (x) ; x 2 [0; l]
n=1

Aceste egalit¼
aţi sunt dezvolt¼
arile în serie de Fourier de sin pe [0; l] ale funcţi-
Rl
ilor f; respectiv g; şi deci an = 2l f (x) sin nl x dx; n 2 N şi n l a bn =
0
2
Rl n
l g (x) sin l x dx; n 2 N :
0

16
 Prin urmare, soluţia formal¼
a pentru ecuaţia coardei vibrante cu (CL) şi (CI)
este de forma
P
1 n n n
u (x; t) = an cos at + bn sin at sin x
n=1 l l l

unde 8
> Rl
>
< an = 2
f (x) sin n
x dx; n 2 N
l l
0 :
>
> 2
Rl n
: bn = n a g (x) sin l x dx; n 2 N
0

Observaţia 2.1 Se ştie c¼a, dac¼a f este o funcţie de clas¼a C k pe R;cu derivata
de ordinul k + 1 continu¼a pe porţiuni, periodic¼a, de perioad¼a 2l, atunci seria
P1
nk (jan j + jbn j) ; unde an şi bn sunt coe…cienţii Fourier asociaţi funcţiei f;
n=1
este convergent¼a.
Dac¼a f este o funcţie de clas¼a C 3 pe [0; l] astfel încât f (0) = f (l) =
f (0) = f (2) (l) = 0 şi g este o funcţie de clas¼a C 2 pe [0; l]; astfel încât
(2)

g (0) = g (l) = 0; folosind rezultatul de mai sus şi Criteriul lui Weierstrass de
convergenţ¼a uniform¼a se poate ar¼ata c¼a seria
P
1 n n n
an cos at + bn sin at sin x
n=1 l l l

unde coe…cienţii an şi bn ; n 1 sunt calculaţi cu formulele de mai sus, este

absolut şi uniform convergent¼a pe [0; l] R şi poate … derivat¼a termen cu termen
de dou¼a ori în raport cu x şi de dou¼a ori în raport cu t:
Deci, dac¼a f este o funcţie de clas¼a C 3 pe [0; l] astfel încât f (0) = f (l) =
f (0) = f (2) (l) = 0 şi g este o funcţie de clas¼a C 2 pe [0; l]; astfel încât
(2)

g (0) = g (l) = 0; atunci soluţia ecuaţiei coardei vibrante cu (CL) şi (CI) este
data de
P
1 n n n
u (x; t) = an cos at + bn sin at sin x
n=1 l l l

unde 8
> Rl
>
< an = 2
f (x) sin n
x dx; n 2 N
l l
0
:
>
> 2
Rl n
: bn = n a g (x) sin l x dx; n 2 N
0

Observaţia 2.2 Termenul n din serie

n n n
un (x; t) = an cos at + bn sin at sin x
l l l
p n n
= a2n + b2n sin at + n sin x
l l

17
 an
unde sin n =p şi cos n = p b2n 2 ; este o vibraţie armonic¼a cu frecvenţa
a2n +b2n an +bn
n a
p
şi amplitudinea a 2 + b2 sin n x : Şirul n a este numit spectrul
l n n l l n2N
frecvenţelor proprii ale sistemului oscilant. Vibraţia armonic¼a cu frecvenţa
a
l ; u1 (x; t) ; este numit¼
a tonul fundamental al coardei, iar şirul (un (x; t))n 2
este numit şirul armonicelor. Soluţia problemei puse se obţine din suprapunerea
tonului fundamental al coardei şi a armonicelor, acţiunea lor formând timbrul
sunetului emis de coard¼a.

Exemplul 2.3 Determinaţi soluţia ecuaţiei

@2u 1 @2u
2
= ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; )
@t 4 @x2
care veri…c¼a
(CL) u(0; t) = u( ; t) = 0; 8t 0
şi
u(x; 0) = sin (2x) ; x 2 [0; ]
(CI) @u :
@t (x; 0) = 0; x 2 [0; ]

Dem. Avem c¼ a: a = 21 ; l = ; f (x) = sin (2x) şi g (x) = 0: Funcţia f este de

a C 3 pe [0; ]; f (0) = f ( ) = f (2) (0) = f (2) ( ) = 0: Atunci soluţia este
clas¼
P
1 n n
u (x; t) = an cos t + bn sin t sin (nx)
n=1 2 2

unde 8
> R
>
< an = 2
sin (2x) sin (nx) dx; n 2 N
0 :
> R
>
: bn = 4
0 sin (nx) dx; n 2 N
n
0

Deoarece
2R 1R
an = sin (2x) sin (nx) dx = (cos ((n 2) x) cos ((n + 2) x)) dx
0 0
0 daca n 6= 2
=
1 daca n=2

şi
bn = 0; 8n 2 N
soluţia problemei date este

u (x; t) = a2 cos t sin 2x = cos t sin 2x:

Observaţie. Putem s¼ a determin¼

am coe…cienţii an şi bn din forma general¼
a
a soluţiei prin identi…care.

18
 a: a = 12 ; l = ; f (x) = sin (2x) şi g (x) = 0: Soluţia este de forma
Avem c¼
P
1 n n
u (x; t) = an cos t + bn sin t sin (nx) :
n=1 2 2
Pentru t = 0;
P
1
u (x; 0) = an sin (nx) = sin (2x)
n=1
de unde deducem c¼ a an = 0; pentru orice n 2 N , n 6= 2 şi a2 = 1:
Pe de alt¼
a parte,
@u P1 n n n n
(x; t) = an sin t + bn cos t sin (nx)
@t n=1 2 2 2 2
şi pentru t = 0;
@u P1 n
(x; 0) = bn sin (nx) = 0
@t n=1 2

de unde deducem c¼
a bn = 0; pentru orice n 2 N : Prin urmare, u (x; t) =
cos t sin 2x:
Exemplul 2.4 Determinaţi soluţia ecuaţiei
@2u @2u
= 9 ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; 2)
@t2 @x2
care veri…c¼a
(CL) u(0; t) = u(2; t) = 0; 8t 0
şi
u(x; 0) = sin x; x 2 [0; 2]
(CI) @u :
@t (x; 0) = 2 sin (2x) ; x 2 [0; 2]

Dem. Avem c¼ a: a = 3; l = 2; f (x) = sin 2x şi g (x) = 2 sin (2 x) : Funcţia f

a C 3 pe [0; 2]; f (0) = f (2) = f (2) (0) = f (2) (2) = 0; funcţia g este
este de clas¼
(2)
de clas¼
a C pe [0; 2]; g (0) = g (2) = 0: Atunci soluţia este
P
1 3n 3n n
u (x; t) = an cos t + bn sin t sin x
n=1 2 2 2
unde 8
> R2
>
< an = 2
sin x
sin n
x dx; n 2 N
2 2 2
0 :
>
> 2
R2 n
: bn = 3n 2 sin (2 x) sin 2 x dx; n 2 N
0
Deoarece
R2 x n 1 R2 (n 1) (n + 1)
an = sin sin x dx = cos x cos x dx
0 2 2 20 2 2
0 daca n 6= 1
=
1 daca n=1

19
şi

2 R2 n 2 R2 (n 4) (n + 4)
bn = 2 sin (2 x) sin x dx = cos x cos x dx
3n 0 2 3n 0 2 2
0 daca n 6= 2
= 1
3 daca n = 2

soluţia problemei date este

3 x
u (x; t) = a1 cos t sin + b4 sin (6 t) sin (2 x)
2 2
3 x 1
= cos t sin + sin (6 t) sin (2 x) :
2 2 3
x
Observaţie. Avem c¼ a: a = 3; l = 2; f (x) = sin 2 şi g (x) = 2 sin (2 x) :
Soluţia este de forma
P
1 3n 3n n
u (x; t) = an cos t + bn sin t sin x :
n=1 2 2 2

Pentru t = 0;
P
1 n x
u (x; 0) = an sin x = sin
n=1 2 2
de unde deducem c¼ a an = 0; pentru orice n 2 N , n 6= 1 şi a1 = 1:
Pe de alt¼
a parte,

@u P1 3n 3n 3n 3n n
(x; t) = an sin t + bn cos t sin x
@t n=1 2 2 2 2 2

şi pentru t = 0;
@u P1 3n n
(x; 0) = bn sin x = 2 sin (2 x)
@t n=1 2 2

de unde deducem c¼ a bn = 0; pentru orice n 2 N ; n 6= 4 şi 122 b4 = 2 , b4 = 3

1
:
Prin urmare, u (x; t) = cos 32 t sin 2x + 31 sin (6 t) sin (2 x) :

Exemplul 2.5
@2u 1 @2u
2
= ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; )
@t 4 @x2
(CL) u(0; t) = u(2 ; t) = 0; 8t 0
şi
u(x; 0) = x (x ) ; x 2 [0; ]
(CI) @u :
@t (x; 0) = 0; x 2 [0; ]

20
 a: a = 12 ; l = ; f (x) = x (x
Dem. Avem c¼ ) şi g (x) = 0: Soluţia este de
forma
P1 n n
u (x; t) = an cos t + bn sin t sin (nx)
n=1 2 2
unde 8
> R
2
>
< an = 2
x (x ) sin (nx) dx; n 2 N
0
:
>
> 2
R2
: bn = n 0dx = 0; n 2 N
0

Avem c¼
a
2R 2 2R 0
an = x2 x sin (nx) dx = x2 x (cos (nx)) dx
0 n0
2 2 R
= x2 x cos (nx) 0
(2x ) cos (nx) dx
n 0
2 R 0 2 R
= 2
(2x ) (sin (nx)) dx = 2 (2x ) sin (nx)j0 2 sin (nx) dx
n 0 n 0
4
= cos (nx)j0
n3
4 n 0; dac¼a n = 2k
= (( 1) 1) = 8
a n = 2k + 1 :
n3 3 ; dac¼
(2k+1)

Prin urmare,
P
1 n P1 8 2k + 1
u (x; t) = an cos t sin (nx) = 3 cos t sin ((2k + 1) x)
n=1 2 k=0 (2k + 1) 2
8 P
1 1 2n + 1
= 3 cos t sin ((2n + 1) x) :
n=0 (2n + 1) 2

2.0.2 Propagarea c¼ aldurii într-o bar¼

a …nit¼
a (Problema mixt¼
a pentru
ecuaţia c¼
aldurii )
Consider¼am o bar¼a omogen¼a cu suprafaţa lateral¼a izolat¼a termic şi temperatura
în capete nul¼a. Dac¼a în momentul iniţal temperatura este cunoscut¼a, distribuţia
c¼aldurii în bar¼a este descris¼a de o funcţie u(x; t); x 2 [0; l] şi t 0 de clas¼a
C (2) pe (0; l) (0; 1) astfel încât

@u @2u
= a2 2 ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; l)
@t @x
(CL) u(0; t) = u(l; t) = 0; 8t 0
şi
(CI) u(x; 0) = f (x); x 2 [0; l] :

21
 Remarc¼ am c¼
a din (CL) şi (CI) rezult¼ a c¼
a f (0) = f (l) = 0:
Metoda separarii variabilelor const¼a în a determina soluţii de forma u(x; t) =
X(x)T (t) pentru ecuaţie care s¼a veri…ce (CL):
Funcţia u(x; t) = X(x)T (t) veri…c¼ a ecuaţia c¼
aldurii dac¼
a şi numai dac¼
a

X (2) (x) T (1) (t)

X(x)T (1) (t) = a2 X (2) (x)T (t) , = 2 = c:
X(x) a T (t)
Funcţia u(x; t) = X(x)T (t) veri…c¼
a (CL) dac¼
a şi numai dac¼
a

X(0)T (t) = X(l)T (t) = 0; 8t 0

de unde deducem c¼
a
X(0) = X(l) = 0;
în caz contrar, T (t) = 0; 8t 0 şi atunci u(x; t) = 0; 8t 2 [0; 1) şi 8x 2 [0; l];
contradicţie, u(x; 0) = f (x) 6= 0:
Prin urmare, funcţia u(x; t) = X(x)T (t) este o soluţie a ecuaţiei c¼
aldurii cu
(CL) u(0; t) = u(l; t) = 0; 8t 0 dac¼a şi numai dac¼a

X (2) (x) cX(x) = 0 şi X(0) = X(l) = 0

şi
T (1) (t) ca2 T (t) = 0:
Ecuaţia X (2) (x) cX(x) = 0 cu condiţiile X(0) = X(l) = 0; are soluţii
diferite de soluţia nul¼
a (dac¼
a X (x) = 0; atunci u (x; t) = 0;contradicţie, u (x; 0) =
n 2
f (x) iar f este o funcţie nenul¼
a) dac¼ac= l ; n 2 N ( vezi discuţiile de la
problema mixt¼ a pentru ecuaţia coardei vibrante). În plus, pentru orice n 2 N ;
2
ecuaţia X (2) (x) + nl X(x) = 0 cu condţiile X(0) = X(l) = 0; admite soluţii
de forma
n
Xn (x) = cn sin x ; cn 2 R:
l
n 2 n a 2
Pentru c = l ; ecuaţia T (1) (t) ca2 T (t) = 0; devine T (1) (t)+ l T (t) =
0; cu soluţii de forma
2
Tn (t) = An e ( l ) t ; n 2 N :
n a

Prin urmare, ecuaţia c¼

aldurii cu (CL) u(0; t) = u(l; t) = 0; 8t 0; are un şir de
soluţii de forma
n n a 2
un (x; t) = an sin x e ( l ) t ; an 2 R; n 2 N .
l
Se observ¼a c¼
a orice sum¼ a …nit¼
a de soluţii de forma de mai sus este soluţie pen-
tru ecuaţia c¼
aldurii cu (CL): Din principiul "suprapunerii efectelor", o soluţie
formal¼
a pentru ecuaţia c¼ aldurii cu (CL) este de forma
P
1 P
1 n n a 2
u (x; t) = un (x; t) = an sin x e ( l ) t:
n=1 n=1 l

22
Alegem coe…cienţii an astfel încât u (x; t) s¼
a veri…ce formal (CI):
Din (CI); rezult¼a c¼
a
P
1 n
u (x; 0) = an sin x = f (x) ; 8x 2 [0; l];
n=1 l

2
Rl n
dezvoltarea funcţiei f în serie Fourier de sin pe [0; l]: Atunci an = l f (x) sin l x dx;
0
n2N :
Dac¼
a f este continu¼
a pe [0; l] şi are derivata continu¼
a pe porţiuni, atunci
P
1 n a 2 Rl
seria an sin nl x e ( l ) t ; unde an = 2l f (x) sin nl x dx; n 2 N ; este
n=1 0
uniform şi absolut convergent¼ a pe [0; l] [0; 1) şi poate … derivat¼
a termen cu
termen de dou¼ a ori în raport cu x şi o dat¼
a în raport cu t:
Prin urmare,
P1 n n a 2
u (x; t) = an sin x e ( l )t
n=1 l
unde
2 Rl n
an = f (x) sin x dx; n 2 N
l0 l
este soluţie pentru ecuaţia c¼
aldurii cu (CL) şi (CI):
Exemplul 2.6 Determinaţi soluţia ecuaţiei
@u @2u
= ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; 1)
@t @x2
care veri…c¼a
(CL) u(0; t) = u(1; t) = 0; 8t 0
şi
(CI) u(x; 0) = 6 sin(3 x) sin ( x) ; 8x 2 [0; 1]:
Dem. Avem c¼ a: a = 1; l = 1 şi f (x) = 6 sin(3 x) sin ( x) : Funcţia f este de
a C (2) pe [0; 1] şi f (0) = f (1) = 0: Atunci soluţia este dat¼
clas¼ a de
P
1
(n )2 t
u (x; t) = an sin (n x) e
n=1

unde
R1
an = 2 (6 sin(3 x) sin ( x)) sin (n x) dx; n 2 N :
0
Avem c¼
a
R1
an = (6 cos((n 3) x) 6 cos((n + 3) x) cos ((n 1) x) + cos ((n + 1) x)) dx
0
8
< 1 daca n=1
= 6 daca n=3 :
:
0 daca n 6= 1şi n 6= 3

23
Soluţia problemei este
2 2
t 9 t
u (x; t) = a1 sin ( x) e + a3 sin (3 x) e
2 2
t 9 t
= sin ( x) e + 6 sin (3 x) e :
Observaţie. Avem c¼a: a = 1; l = 1 şi f (x) = 6 sin(3 x) sin ( x) : Soluţia
este de forma
P
1 2
u (x; t) = an sin (n x) e (n ) t :
n=1
Pentru t = 0;
P
1
u (x; 0) = an sin (n x) = 6 sin(3 x) sin ( x) ;
n=1

de unde deducem c¼ a a1 = 1; a3 = 6 şi an = 0 pentru orice n 2 N , n 6= 1 şi

2 2
t
n 6= 3: Prin urmare, u (x; t) = sin ( x) e + 6 sin (3 x) e 9 t :
Exemplul 2.7 Determinaţi soluţia ecuaţiei
@u @2u
= 4 2 ; t 2 (0; 1) şi x 2 (0; 2)
@t @x
care veri…c¼a
(CL) u(0; t) = u(2; t) = 0; 8t 0
şi
x; dac¼a x 2 [0; 1]
(CI) u(x; 0) = :
2 x; dac¼a x 2 (1; 2]
x; dac¼
a x 2 [0; 1]
Dem. Avem c¼
a: a = 1; l = 2 şi f (x) = : Soluţia este
2 x; dac¼
a x 2 (1; 2]
de forma
P
1 n 2
x e ( 2 ) t;
n
u (x; t) = an sin
n=1 2
cu
2 R2 n
an = f (x) sin x dx; n 2 N :
20 2
Avem c¼
a
R1 n R2 n
an = x sin x dx + (2 x) sin x dx
0 2 1 2
2 R1 n 0 R2 n 0
= x cos x dx + (2 x) cos x dx
n 0 2 1 2
2 n 1 R1 n n 2 R2 n
= x cos x cos x dx + (2 x) cos x + cos x dx
n 2 0 0 2 2 1 1 2
!
1 2
2 n 2 n n 2 n
= cos sin x cos + sin x
n 2 n 2 0 2 n 2 1

8 n 0, dac¼
a n = 2k
= sin = k :
n2 2 2 ( 1) ; dac¼a n = 2k + 1

24
Prin urmare,
P
1
k (2k + 1) (2k+1)2 2
t
u (x; t) = ( 1) sin x e 4 :
k=0 2

2.0.3 Problema Dirichlet interioar¼

a pentru disc
Problema Dirichlet interioar¼a pentru disc const¼a în a gasi o funcţie u continu¼a
pe discul închis cu centrul în (0; 0) şi raz¼a r, Dr (0; 0) = f(x; y) 2 R2 ; x2 + y 2
rg; armonic¼a pe Dr (0; 0) = f(x; y) 2 R2 ; x2 + y 2 < 1g ( u este de clas¼a C (2) pe
2 2
Dr (0; 0) şi u = @@xu2 + @@yu2 = 0 pe Dr (0; 0)) şi astfel încât uj@Dr (0;0) ia valori
prescrise.

Propoziţia 2.8 Dac¼a problema Dirichlet pentru disc are soluţie, aceasta este
unic¼a.

Dem. Presupunem c¼ a u1 ; u2 : Dr (0; 0) ! R sunt soluţii pentru ecuaţia Laplace cu

(CL): Atunci v = u1 u2 este o funcţie continu¼ a C (2) pe
a pe Dr (0; 0) şi de clas¼
Dr (0; 0);
v = u1 u2 = 0 pe Dr (0; 0)
şi
vj@Dr (0;0) = u1 j@Dr (0;0) u2 j@Dr (0;0) = 0:
Atunci
H @v @v
v dx + v dy = 0:
@Dr (0;0) @y @x
Conform teoremei Riemann-Green
ZZ !
2 2
H @v @v @v @v
0= v dx + v dy = + dxdy
@Dr (0;0) @y @x @x @y
Dr (0;0)

@v @v
de unde rezult¼
a c¼
a @x = @y = 0 pe Dr (0; 0): Atunci v (x; y) = c pe Dr (0; 0):
Deoarece v este continu¼
a pe Dr (0; 0);

c= lim v (x; y) = v (r; 0) = 0:

(x;y)!(r;0)

Prin urmare, v = 0; şi deci u1 = u2 :

În coordonate polare, problema Dirichlet interioar¼ a pentru disc se refor-
muleaz¼ a astfel:
Determinaţi o funcţie u ( ; ) continu¼a pe [0; r] R; de clas¼a C (2) pe [0; r) R
astfel încât
2
2@ u @u @ 2 u
+ + 2 = 0; ( ; ) 2 [0; r) R
@ 2 @ @

25
şi
(CL) u (r; ) = f ( ) ; 2 R;
unde f este o funcţie continu¼a, periodic¼a, cu perioda pricipal¼a T = 2 :
C¼
aut¼am soluţii de forma u ( ; ) = X ( ) Y ( ) :
2
@2u
a ecuaţia 2 @@ u2 + @u
Funcţia u ( ; ) = X ( ) Y ( ) veri…c¼ @ + @ 2 = 0 dac¼
a şi
numai dac¼a
2
X (2) ( ) Y ( ) + X (1) ( ) Y ( ) + X ( ) Y (2) ( ) = 0,
2
X (2) ( ) + X (1) ( ) Y (2) ( )
= =c,
X( ) Y( )
2
X (2) ( ) + X (1) ( ) cX ( ) = 0
:
Y (2) ( ) + cY ( ) = 0
Din (CL) obţinem c¼
a

X (r) Y ( ) = f ( ) ; 8 2 R:

Prin urmare, funcţia Y este periodic¼a cu perioda pricipal¼ aT =2 :

Vom determina soluţii pentru ecuaţia Y (2) ( ) + cY ( ) = 0:
2
Dac¼ac= ; > 0; r¼
ad¼acinile polinomului caracteristic sunt şi soluţia
general¼
a este
Y ( ) = c1 e + c2 e ; c1 ; c2 2 R.
Din Y ( ) = Y ( + 2 ) ; 8 2 R; rezult¼ a c¼a c1 = c2 = 0 şi Y ( ) = 0: Atunci
u (r; ) = 0; contradicţie.
Dac¼a c = 0; polinomul caracteristic are r¼ ad¼
acina dubl¼
a = 0 şi soluţia
general¼a este
Y ( ) = c0 + c1 ; c0 ; c1 2 R.
Din Y ( ) = Y ( + 2 ) ; 8 2 R; rezult¼a c¼
a c1 = 0 şi Y ( ) = c0 2 R:
Dac¼a c = 2 ; > 0; r¼ad¼
acinile polinomului caracteristic sunt i şi soluţia
general¼
a este
Y ( ) = c1 cos ( ) + c2 sin ( ) ; c1 ; c2 2 R.
Din Y ( ) = Y ( + 2 ) ; 8 2 R; rdeducem c¼
a = n; n 2 N şi

Y ( )= n cos (n ) + n sin (n ) ; n; n 2 R.
2
Pentru c = 0; ecuaţia X (2) ( ) + X (1) ( ) cX ( ) = 0; devine X (2) ( ) +
(1)
X (1) ( ) = 0: Observ¼ a X (2) ( )+X (1) ( ) = X (1) ( )
am c¼ . Atunci X (1) ( ) =
c1
; de unde
X ( ) = c1 ln + c2 ; c1 ; c2 2 R:
Deoarece X ( ) este continu¼
a pe [0; r] şi lim ln = 1; c1 = 0: Prin urmare,
!0
soluţia ecuaţiei este X ( ) = c2 ; c2 2 R:

26
 Dac¼ a c = n2 ; n 2 N ; ecuaţia 2 X (2) ( ) + X (1) ( ) cX ( ) = 0; devine
2
X ( ) + X (1) ( ) n2 X ( ) = 0; ecuaţie de tip Euler. Prin schimbarea de
(2)

a = et , ecuaţia devine
variabil¼

d2 X (t)
n2 X (t) = 0
dt2
cu sluţia general¼
a

X (t) = C1 ent + C2 e nt
; C1 ; C2 2 R:

Soluţia general¼
a a ecuţiei iniţiale este
n n
X ( ) = C1 + C2 :
n
Deoarece X ( ) este continu¼
a pe [0; r] şi lim = 1 avem c¼
a C2 = 0: Astfel,
!0

n
X ( ) = Cn ; Cn 2 R.

Rezumând, pentru orice n 2 N,

n
un ( ; ) = (An cos (n ) + Bn sin (n )) ; An ; Bn 2 R

este o soluţie a ecuaţiei date.

Din principiul "suprapunerii efectelor", o soluţie formal¼
a pentru ecuaţia
Laplace este
P
1 P
1
n
u( ; ) = un ( ; ) = A0 + (An cos (n ) + Bn sin (n )) ; A0 ; An ; Bn 2 R:
n=0 n=1

Din (CL) rezult¼

a c¼
a
P
1
u (r; ) = A0 + rn (An cos (n ) + An sin (n )) = f ( ) ;
n=1

dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei f , şi atunci

1 R
A0 = f (t) dt
2
1 R
An = f (t) cos (nt) dt; n 1
rn
1 R
Bn = f (t) sin (nt) dt; n 1:
rn

Deci, soluţia formal¼

a a problemei Dirichlet interioar¼
a pe disc este
a0 P1 n
u( ; ) = + (an cos (n ) + bn sin (n ))
2 n=1 r

27
unde
1R
a0 = f (t) dt

1R
an = f (t) cos (nt) dt; n 1

1R
bn = f (t) sin (nt) dt; n 1:

n
Având în vedere faptul c¼ a lim an = lim bn = 0 şi 0 r 1, dac¼
a
n!1 n!1
P
1 n
a C (1) , seria a20 +
f este de clas¼ r (an cos (n ) + bn sin (n )) este absolut
n=1
şi uniform convegent¼ a pe [0; r] R. De asemenea, poate … derivat¼ a termen cu
termen de dou¼ a ori în raport cu şi de dou¼
a ori în raport pe (0; r) R: Prin
urmare, exist¼a
a0 P1 n
u( ; ) = + (an cos (n ) + bn sin (n ))
2 n=1 r

continu¼
a pe [0; r] R, de clas¼ a C (2) pe (0; r) R, care veri…c¼a (CL) şi ecuaţia
2 2
2@ u @u @ u
@ 2 + @ + @ 2 = 0 pe [0; r) R:
Astfel, soluţia problemei Dirichlet interioar¼
a pe disc este
a0 P1 n
u( ; ) = + (an cos (n ) + bn sin (n ))
2 n=1 r

unde
1R
a0 = f (t) dt

1R
an = f (t) cos (nt) dt; n 1

1R
bn = f (t) sin (nt) dt; n 1

este soluţia problemei Dirichlet interioar¼

a pe disc.

28
 Folosind expresia coe…cienţilor, obţinem soluţia problemei Dirichlet inte-
rioar¼
a pe disc sub forma Poisson,
! ! !
1 R 1 P1 n R R
u( ; ) = f (t) dt + f (t) cos (nt) cos (n ) + f (t) sin (nt) sin (n )
2 n=1 r

1 R 1 P1 n R
= f (t) dt + f (t) cos (n (t )) dt
2 n=1 r
1 R P1 n
= f (t) 1 + 2 cos (n (t )) dt
2 n=1 r
1 R P
1 n
= f (t) Re 1 + 2 ein(t ) dt
2 n=1 r
1 R 1
= f (t) Re 1 + 2 ei(t ) dt
2 r 1 r ei(t )
1 R r + ei(t )
= f (t) Re dt
2 r ei(t )
1 R r2 2
= f (t) 2 dt
2 r 2r cos (t )+ 2
1 R
= f (t) P (t ) dt ( formula Poisson).
2

r2 2
Expresia P ( ) = r 2 2r cos + 2 ; 2 (0; r) ; 2 R este numit¼
a nucleul Pois-
son.

Exemplul 2.9 Determinaţi soluţia problemei Dirichlet interioar¼a pentru discul

D3 (0; 0) cu condiţia la limit¼a u (3; ) = cos + sin2 :

Dem. Soluţia problemei este de forma

a0 P1 n
u( ; ) = + (an cos (n ) + bn sin (n ))
2 n=1 3

29
unde
1R 1R
a0 = f (t) dt = cos t + sin2 t dt = 1

1R
an = cos t + sin2 t cos (nt) dt

1 R 1 1
= cos ((n + 1) t) + cos ((n 1) t) + cos (nt) cos ((n + 2) t) cos ((n 2) t) dt
2 2 2
8
< 1 daca n=1
1
= 2 daca n=2
:
0 daca n 6= 1 şi n 6= 2
1R
bn = cos t + sin2 t sin (nt) dt

1 R 1 1
= sin ((n + 1) t) + sin ((n 1) t) + sin (nt) sin ((n + 2) t) sin ((n 2) t) dt
2 2 2
= 0; 8n 1:

Deci
a0 2
u( ; ) = + (a1 cos + b1 sin ) + (a2 cos (2 ) + b2 sin (2 ))
2 3 3
2
1
= + cos cos (2 ) :
2 3 18
a: r = 3 şi f ( ) = cos + sin2 : Soluţia problemei este
Observaţie. Avem c¼
de forma
a0 P1 n
u( ; ) = + (an cos (n ) + bn sin (n )) :
2 n=1 3

Pentru = 3;
a0 P
1 1 cos (2 )
u (3; ) = + (an cos (n ) + bn sin (n )) = cos + sin2 = cos +
2 n=1 2
1 1
= + cos cos (2 )
2 2
1
de unde deducem c¼
a: a0 = 1; a1 = 1; a2 = 2 şi an = 0 pentru orice n 2 N , n
2
1
3; bn = 0 pentru orice n 2 N : Prin urmare, u ( ; ) = 2 + 3 cos 18 cos (2 ) :

2.0.4 Propagarea c¼ aldurii într-o bar¼

a in…nit¼
a (Problema Cauchy pen-
tru ecuaţia c¼
aldurii )
Consider¼am o bar¼a omogen¼a care se identi…c¼a cu axa real¼a

@u @2u
= a2 2 ; t 2 (0; 1) şi x 2 R
@t @x

30
şi
(CI) u(x; 0) = f (x); x 2 R;
a C 1 , absolut integrabil¼
unde f este o funcţie de clas¼ a pe R:
Metoda separarii variabilelor const¼a în a determina soluţii pentru ecuaţie de
forma u(x; t) = X(x)T (t):
Funcţia u(x; t) = X(x)T (t) veri…c¼ a ecuaţia c¼
aldurii dac¼
a şi numai dac¼
a

X (2) (x) T (1) (t)

X(x)T (1) (t) = a2 X (2) (x)T (t) , = 2 = c; c 2 R:
X(x) a T (t)

Prin urmare, funcţia u(x; t) = X(x)T (t) este o soluţie a ecuaţiei c¼

aldurii dac¼
a
şi numai dac¼
a
X (2) (x) cX(x) = 0
şi
T (1) (t) ca2 T (t) = 0:
a a ecuaţiei T (1) (t)
Soluţia general¼ ca2 T (t) = 0 este
2
T (t) = Ceca t ; C 2 R:

Dac¼
a c > 0, atunci lim jT (t)j = 1; cea ce este exclus. Prin urmare, c =
t!1
2
; a pentru ecuaţia X (2) (x)
> 0: Atunci, soluţia general¼ cX(x) = 0 este

X (x) = A cos ( x) + B sin ( x) ; A ; B 2 R:

2
Deci, pentru orice > 0; funcţia u (x; t) = (a cos ( x) + b sin ( x)) e ( a) t
veri…c¼ a ecuaţia c¼
aldurii. În general, o astfel de funcţie nu veri…c¼
a (CI): C¼
aut¼
am
soluţii pentru ecuaţie de forma
R1 ( a)2 t
u (x; t) = (a cos ( x) + b sin ( x)) e d
0

Din (CI) obţinem c¼

a
R1
f (x) = u (x; 0) = (a cos ( x) + b sin ( x)) d ;
0

de unde folosind reprezentarea funcţiei f ca o integral¼

a Fourier (vezi secţiunea
urm¼atoare), deducem c¼a
8
> 1
R1
>
< a = f ( ) cos ( ) d
1
> R1
>
: b = 1
f ( ) sin ( )d
1

31
 Atunci

u (x; t)
R1 2
= (a cos ( x) + b sin ( x)) e ( a) t d
0
! ! !
1 R1 R1 R1 ( a)2 t
= f ( ) cos ( ) d cos ( x) + f ( ) sin ( )d sin ( x) e d
0 1 1
!
1 R1 R1 ( a)2 t
= f ( ) (cos ( ) cos ( x) + sin ( ) sin ( x)) d e d
0 1
!
1 R1 R1 ( a)2 t
= f ( ) cos (( x) ) d e d
0 1
!
1 R1 R1 ( a)2 t
= f( ) e cos (( x) ) d d
1 0
R1 ( a)2 t
( e cos (( x) ) d
0
r
1 (x )2
= e ;
vezi exerciţiul urm¼
4a2 t ator)
2a t
r !
1 R1 1 (x )2
= f( ) e 4a2 t d
1 2a t
1 R1 (x )2
= p f ( )e 4a2 t d (integrala Poisson).
2a t 1

Exemplul 2.10 Determinaţi soluţia ecuaţiei

@u @2u
4 = ; t 2 (0; 1) şi x 2 R
@t @x2
care veri…c¼a
x2
(CI) u(x; 0) = e2x ; x 2 R:
2
Dem. Avem c¼ a a = 1 şi f (x) = e2x x : Funcţia f este de clas¼
a C 1 şi absolut
R 1 2x x22 R1 (x 1)2
p
integrabil¼
a ( 1e dx = e 1 e dx = e ). Atunci soluţia problemi

32
Cauchy este dat¼
a de
1 R1 (x )2 1 R1 2 2 (x )2
u (x; t) = p f ( ) e 4a2 t d = p e e t d
2a t 1 t 1
1 R1 2 t 2 t x2 2 +2x
= p e t d
t 1
1 (x+t)2 x2 R1 t+1 x+t 2
= p e t(t+1) t e t ( t+1 ) d
t 1
r
2x x2 +t R
1 t 1 2
= p e t e s ds
t t + 1 1
1 2x x2 +t p
= p e t
(t + 1)
1 2x x2 +t
= p e t :
(t + 1)

R z2
Exercitii 2.11 Pornind de la integrala complex¼a e dz pe conturul p¼atratu-
lui cu vârfurile în A ( R) ; B (R) ; C(R + ia); D( R + ia); R > 0 oarecare, a > 0
R1 2 p 2
…xat, ar¼ataţi c¼a e x cos (2ax) dx = 2 e a :
0
R 2
Dem. Din Teorema lui Cauchy, e z dz = 0 pentru orice R > 0:
Pe de alt¼a parte
R z2 R z2
R z2
R z2
R z2
e dz = e dz + e dz e dz e dz
[ R;R] [R;R+ia] [ R+ia;R+ia] [ R; R+ia]

RR x2
R1 (R+iat)2
RR (x+ai)2
R1 ( R+iat)2
= e dx + i e dt e dx i e dt; 8R > 0:
R 0 R 0

Avem:
RR x2
R1 x2
p
1. lim e dx = e dx = ;
R!1 R 1

RR (x+ia)2
R1 x2 +a2
R1 x2 +a2
2. lim e dx = e cos (2ax) dx i e sin (2ax) dx =
R!1 R 1 1
R1 x2 +a2
2 e cos (2ax) dx;
0

R1 (R+iat)2 R2 +a2 R!1

3. i e dt e ! 0;
0

R1 ( R+iat)2 R2 +a2 R!1

4. i e dt e ! 0:
0

33
 Prin urmare p
R1 x2 +a2
e cos (2ax) dx =
0 2
de unde p
R1 x2 a2
e cos (2ax) dx = e :
0 2

Observaţia 2.12 Folosind integrala de mai sus, putem calcula

R1 ( a)2 t 1 R1 p 2 x p p
e cos (( x) ) d = p e ( a t)
cos p a t a td
0 a t0 a t
p 2
r
1 px 1 ( x)2
= p e 2a t = e 4a2 t :
a t 2 2a t

3 Integrala Fourier
R1
Fie L1 (R) =ff : R ! C;masurabil¼
a Lebesgue, jf (t)j dt < 1g spaţiul vecto-
1
rial al funcţiilor absolut integrabile.
Teorema 3.1 Fie f 2 L1 (R) o funcţie neperiodic¼a care veri…c¼a condiţiile Dirich-
let pe orice interval compact. Atunci
!
f (x + 0) + f (x 0) 1 R1 R1
= f (t) e i (t x) dt d :
2 2 1 1

Dem. ( Ideea lui Fourier, demonstraţia nu este riguroas¼ a)

Fie l > 0 şi f1 = f j[ l;l] : Funcţia f1 veri…c¼
a condiţiile lui Dirichlet pe [ l; l]
şi atunci
f (x + 0) + f (x 0) P P 1 Rl
= cn ein!x = f (t) e in!t
dtein!x
2 n2Z n2Z 2l l

P 1 Rl in!(t x)
= f (t) e dt
n2Z 2l l

(! = ; ! n = n!; ! n+1 ! n = )
l l!
P 1 Rl
= f (t) e i!n (t x) dt (! n+1 !n ) :
n2Z 2 l
Ultima sum¼a poate … privit¼
a ca o sum¼ a Riemann, şi dac¼
a l ! 1;
!
f (x + 0) + f (x 0) R1 1 R1 i (t x)
= f (t) e dt d
2 1 2 1
!
1 R1 R1 i (t x)
= f (t) e dt d :
2 1 1

34
Observaţia 3.2
f (x + 0) + f (x 0)
2 !
1 R1 R1
= f (t) e i (t x)
dt d
2 1 1
! !
1 R1 R1 1 R1 R1
= f (t) cos ( (t x)) dt d i f (t) sin ( (t x)) dt d
2 1 1 2 1 1
!
1 R1 R1
= f (t) cos ( (t x)) dt d
0 1
! ! !
R1 1 R1 1 R1
= f (t) cos ( t) dt cos ( x) + f (t) sin ( t) dt sin ( x) d
0 1 1
R1
= (A cos ( x) + B sin ( x)) d ; x 2 R;
0

1
R1 1
R1
unde A = f (t) cos ( t) dt şi B = f (t) sin ( t) dt:
1 1

Observaţia 3.3 1. Dac¼a f este par¼a,

f (x + 0) + f (x 0) 2 R1 R1
= f (t) cos ( t) dt cos ( x) d ; x 2 R:
2 0 0

2. Dac¼a f este impar¼a

f (x + 0) + f (x 0) 2 R1 R1
= f (t) sin ( t) dt sin ( x) d ; x 2 R:
2 0 0

Exemplul 3.4 Reprezentaţi funcţia

1 dac¼a jxj < 1
f (x) =
0 dac¼a jxj 1
ca o integral¼a Fourier.
Dem. Întrucât f este contiunu¼
a pe Rnf 1gşi absolut integrabil¼ a pe (0; 1),
!
f (x + 0) + f (x 0) 1 R1 R1
= f (t) e i (t x) dt d
2 2 1 1
! !
1 R1 R1 i (t x) 1 R1 R1 i t
= e dt d = e dt ei x d
2 1 1 2 1 1

1 R1 R1 1 R1 sin i x
= cos ( t) dt ei x d = e d
2 1 0 2 1
1 R1sin
= cos ( x) d :
0

35
Observaţie
8
R1sin < daca jxj < 1
cos ( x) d = 2 daca x 2 f 1; 1g :
0 :
0 daca jxj > 1

kx
Exemplul 3.5 Reprezentaţi funcţia f (x) = e ; x > 0; k > 0 ca o integral¼a
Fourier de sin :

Dem. Întrucât f este contiunu¼

a şi absolut integrabil¼
a pe (0; 1),

2 R1 R1
f (x) = f (t) sin ( t) dt sin ( x) d
0 0
2 R1 R1 kt
= e sin ( t) dt sin ( x) d ; x > 0:
0 0

Din
0 1
R1 kt
R1 1 kt 1 kt 1 R1 kt
e sin ( t) dt = e sin ( t) dt = e sin ( t) + e cos ( t) dt
0 0 k k 0 k0
0
R1 1 kt
= e cos ( t) dt
k0 k
1
1 kt 1 R1 kt
= e sin cos ( t) e sin ( t) dt
k k 0 k0
2R1
kt
= e sin ( t) dt
k2 k2 0

rezult¼
a c¼
a
R1 kt
e sin ( t) dt = 2
:
0 + k2
Atunci
2 R1
f (x) = 2
sin ( x) d ; x > 0:
0 + k2

kx
Exemplul 3.6 Reprezentaţi funcţia f (x) = e ; x > 0; k > 0 ca o integral¼a
Fourier de cos :

Dem. Întrucât f este contiunu¼

a şi absolut integrabil¼
a pe (0; 1),

2 R1 R1
f (x) = f (t) cos ( t) dt cos ( x) d
0 0
2 R1 R1 kt
= e sin ( t) dt cos ( x) d ; x > 0:
0 0

36
Din
0 1
R1 kt
R1 1 kt 1 kt 1 R1 kt
e cos ( t) dt = e cos ( t) dt = e cos ( t) e sin ( t) dt
0 0 k k 0 k0
0
1 R1 1 kt
= e sin ( t) dt
k k0 k
1
1 1 kt 1 R1 kt
= e sin ( t) + e cos ( t) dt
k k k 0 k0
2R
1
1 kt
= e cos ( t) dt
k k2 0

rezult¼
a c¼
a
R1 kt k
e sin ( t) dt = 2
:
0 + k2
Atunci
2k R1 1
f (x) = 2
sin ( x) d ; x > 0:
0 + k2

Observaţie Din ultimele dou¼

a exerciţii am obţinut urm¼
atoarele integrale,
numite integralele Laplace,
R1 sin ( x) kx
2 + k2
d = e
0 2

şi
R1cos ( x) kx
2 2
d = e
0 k + 2k
pentru orice x > 0; k > 0:

4 Transformata Fourier
4.1 De…niţie. Interpretare …zic¼
a
Fie f 2 L1 (R) şi ! 2 R:
Întrucât
i!t
f (t) e jf (t)j ; 8t 2 R
R1 R1
şi a fb : R ! C; fb(!) =
jf (t)j dt < 1; exist¼ f (t) e i!t
dt:
1 1

R1
De…niţia 4.1 Funcţia fb : R ! C; fb(!) = f (t) e i!t
dt se numeşte trans-
1
formata Fourier a funcţiei f:
Aplicaţia F : L1 (R) ! fh : R ! Cg; F (f ) = fb este numit¼a transformata
Fourier.

37
 Presupunem c¼ a f 2 L1 (R) este un semnal continuu
F [f (t)] (!) = A(!)ei (!) ; ! 2 R:

A(!) = jF [f (t)] (!)j ; ! 2 R este spectrul în frecvenţ¼

a al semnalului f:
(!) =Arg( F [f (t)] (!)) (modulo 2 ); ! 2 R este faza în frecvenţ¼
a a
semnalului f:

Exemplul 4.2 Determinaţi spectrul în frecvenţ¼a pentru semnalul dreptunghi,

T T
A dac¼a 2 t 2
f (t) =
0 în rest

A > 0; T > 0:

Dem. Spectrul în frecvenţa,

T T
R1 i!t
R2 i!t
R2
F [f (t)] (!) = f (t) e dt = Ae dt = 2A cos (!t) dt
1 T 0
2

AT daca !=0
= 2A
! sin ! T2 daca ! 6= 0
T
= AT sa !
2
sin x
x daca x 6= 0
unde sa(x) = este funcţia sin atenuat:
1 daca x=0

Exemplul 4.3 Calculaţi transformata Fourier pentru funcţia

jtj
f (t) = 1 (u (t + 2a) u(t 2a)); a > 0
a

0 dac¼a t < 0
unde u (t) = :
1 dac¼a t 0

Dem. Observ¼
am c¼
a
0 daca t < 2a sau t 2a
u (t + 2a) u(t 2a) =
1 daca 2a t < 2a

şi atunci
0 daca t< 2a sau t 2a
f (t) = jtj :
1 a daca 2a t < 2a

38
Astfel
R1 R2a jtj
F [f (t)] (!) = fb(!) = f (t) e i!t
dt = 1 e i!t
dt
1 2a a
0
R2a t R2a t 1
= 2 1 cos (!t) dt = 2 1 sin (!t) dt
0 a 0 a !
2a
t 1 R2a 1 1
= 2 1 sin (!t) +2 sin (!t) dt
a ! 0 0 a!
2a
2 2 1
= sin (2a!) + cos (!t)
! a! ! 0
2 2
= sin (2a!) + (1 cos (2a!))
! a! 2
4 4
= sin (!a) cos (!a) + sin2 (!a) ; ! 6= 0
! a! 2
şi
R1 R2a t
F [f (t)] (0) = fb(0) = f (t) dt = 2 1 dt = 4a 4a = 0:
1 0 a

1
Exemplul 4.4 Calculaţi transformata Fourier pentru funcţia f (t) = t2 +a2 ; t 2
R; a > 0:

Dem.
R1 R1 1
F [f (t)] (!) = fb(!) = f (t) e i!t
dt = 2 + a2
e i!t
dt
1 1 t
8 1 i!z
< 2 iRez( z2 +a2e ; ia) daca !<0
1
= 2 iRez( z2 +a2 ; ia) daca !=0
: 1 i!z
2 iRez( z2 +a2 e ; ia) daca !>0
8 1 a!
< 2 i 2ai e daca !<0
1
= 2 i 2ai daca !=0
: 1
2 i 2ai e a! daca !>0
8 a!
< ae daca ! < 0
= a daca ! = 0 :
: a!
ae daca ! > 0

4.2 Formula de inversiune

R1
L1 (R) =ff : R ! C;masurabil¼
a Lebesgue, jf (t)j dt < 1g este un spaţiu
1
R1
Banach cu norma kf k1 = jf (t)j dt; f 2 L1 (R):
1

39
 Fie f; g : R ! C; masurabile Lebesgue. Spunem c¼ a f = g a.p.t (aproape
peste tot ), dac¼
a pentru orice " > 0; mulţimea A = ft 2 R; f (t) 6= g(t)g poate
… acoperit¼a cu intervale astfel încât suma lungimilor acestora s¼
a …e mai mic¼ a
decât ").
C0 (R) = fh : R ! C; h este continu¼ a, şi lim h (t) = 0g este un spaţiu
t! 1
Banach cu norma khkC0 (R) = supfjh ((t))j ; t 2 Rg:

Teorema 4.5 Transformata Fourier F : L1 (R) !C0 (R) este o aplicaţie liniar¼a
contractiv¼a, kF (f )kC0 (R) kf k1 pentru orice f 2 L1 (R):

Observaţia 4.6 Transformata Fourier F : L1 (R) !C0 (R) este injectiv¼a în

sensul c¼a F (f ) = F (g) implic¼a f = g a.p.t, dar nu este surjectiv¼a.

Observaţia 4.7 În general, F (f ) 2 = L1 (R); dar exist¼a f 2 L1 (R) astfel încât

2
F (f ) 2 L1 (R): De exemplu, funcţia f : R ! R; f (t) = e t 2 L1 (R); F (f ) (!) =
p ! 2
e 4 şi F (f ) 2 L1 (R) .

Teorema 4.8 ( teorema de inversiune a lui Fourier) Fie f 2 L1 (R), continu¼a

astfel íncât F (f ) 2 L1 (R): Atunci

1 R1
f (t) = F (f ) (!) ei!t d!; t 2 R:
2 1

Corolarul 4.9 Fie f 2 L1 (R) astfel íncât F (f ) 2 L1 (R): Dac¼a f este continu¼a
pe porţiuni pe orice interval compact, atunci

f (t + 0) + f (t 0) 1 R1
= F (f ) (!) ei!t d!; t 2 R:
2 2 1

Exemplul 4.10 Determinaţi funcţia f (t) care veri…c¼a

8
R1 < 1 daca j!j < a
f (t) e it! dt = 1
dac¼a j!j =a :
1 : 2
0 dac¼a j!j > a

Dem. Funcţia 8
< 1 dac¼
a j!j < a
1
g (!) = 2 dac¼
a j!j = a
:
0 dac¼
a j!j > a
este continu¼
a şi absolut integrabil¼
a pe R. Atunci, din teorema de inversiune
R1 Ra Ra 2 sin (at)
f (t) = g (!) eit! d! = eit! d! = 2 cos (t!) d! = ; t 6= 0
1 a 0 t

şi
R1 Ra
f (0) = g (!) d! = d! = 2a:
1 a

40
 p
Un semnal din L2 (R) este un semnal de energie şi kf k2 = hf; f i =
! 12
R1 2
jf (t)j dt este energia semnalului.
1

Teorema 4.11 Aplicaţia P : L2 (R) ! L2 (R);

1 R1 i!t
P (f ) (!) = p f (t) e dt
2 1

1
este o aplicaţie liniar¼a bijectiv¼a care pastreaz¼a produsul scalar, P : L2 (R) !
L2 (R); P 1 (f ) (!) = P (f ) ( !)
Aplicaţia liniar¼
a P este numit¼
a operatorul Plancherel-Fourier.
Fie f; g 2 L2 (R) \ L1 (R). Atunci
R1 1 R1
hf; gi = hP (f ) ; P (g)i = P (f ) (!) P (g) (!)d! = F (f ) (!) F (g) (!)d!:
1 2 1
Dac¼
a f = g; obţinem c¼
a
R1 2 R1 2
2 jf (t)j dt = jF (f ) (!)j d!
1 1

formula lui Parseval de conservare a energiei.

Observaţia 4.12 S = ff : R ! C; f 2 C 1 , pentru orice k; n 2 N; funcţia
t ! tk f (n) (t) este m¼arginit¼ag L2 (R)\L1 (R) este un subspaţiu vectorial, numit
spaţiul funcţiilor rapid descresc¼atoare. Transformata Fourier F : S ! S este o
aplicaţie liniar¼a bijectiv¼a, F 1 : S ! S; F 1 (f ) (!) = F (f ) ( !) : Pentru orice
f 2 S;
1 R1
f (t) = F (f ) (!) ei!t d!; t 2 R:
2 1

4.3 Propriet¼
aţi ale transformatei Fourier
1. Simetrie

Propoziţia 4.13 Fie f 2 L1 (R); f : R ! R: Atunci

F [f (t)] (!) = F [f (t)] ( !) ; 8! 2 R:

Dem. Într-adev¼
ar,
R1 R1 R1
F [f (t)] (!) = f (t) e i!t dt = f (t) e i!t dt = f (t) ei!t dt
1 1 1
= F [f (t)] ( !) ; 8! 2 R:

41
2. Liniaritate

Propoziţia 4.14 Fie f; g 2 L1 (R); ; 2 C: Atunci

F [( f + g) (t)] = F [f (t)] + F [g (t)] :

Dem. Într-adev¼
ar,
R1 i!t
R1 i!t
F [( f + g) (t)] (!) = ( f + g) (t) e dt = ( f (t) + g (t)) e dt
1 1
R1 i!t
R1 i!t
= f (t) e dt + g (t) e dt
1 1
= F [f (t)] (!) + F [g (t)] (!) ; 8! 2 R:

3. Schimbarea de scal¼
a

Propoziţia 4.15 Fie f 2 L1 (R); 2 R; 6= 0: Atunci

1 !
F [f ( t)] (!) = F [f (t)] ; 8! 2 R:
j j

Dem. Într-adev¼
ar,
R1 i!t 1 R1 i! t
F [f ( t)] (!) = f ( t) e dt = f ( t) e dt
1 1
1 R1 i!s 1 !
= f (s) e ds = F [f (t)] ; 8! 2 R:
j j 1 j j

4. Deplasarea în timp (translaţie)

Propoziţia 4.16 Fie f 2 L1 (R); 2 R: Atunci

i!
F [f (t )] (!) = e F [f (t)] (!) ; 8! 2 R:

Dem. Într-adev¼
ar,
R1 i!t
R1 i!(t ) i!
F [f (t )] (!) = f (t )e dt = f (t )e dt
1 1

i!
R1 i!s i!
= e f (s) e ds = e F [f (t)] (!) ; 8! 2 R:
1

42
5. Deplasarea în spectru (modulaţie)

Propoziţia 4.17 Fie f 2 L1 (R); 2 R: Atunci

i t
F e f (t) (!) = F [f (t)] (! + ) ; 8! 2 R:

Dem. Într-adev¼
ar,

i t
R1 i t i!t
R1 i!t i t
F e f (t) (!) = e f (t) e dt = f (t) e dt
1 1
R1 i(!+)t
= f (t) e dt = F [f (t)] (! + ) ; 8! 2 R:
1

6. Derivarea în timp

Propoziţia 4.18 Fie f 2 L1 (R) astfel încât s¼a existe f (k) 2 L1 (R); k =
1; :::; n şi lim f (k) (t) = 0; k = 0; 1; :::; n 1: Atunci
t! 1
h i
n
F f (n) (t) (!) = (i!) F [f (t)] (!) ; 8! 2 R:

Dem. Din lim f (k) (t) = 0 pentru orice k 2 f0; 1; :::; n 1g şi f (k) (t) e i!t
=
t! 1
f (k) (t) pentru orice t 2 R şi pentru orice k 2 f0; 1; :::; n 1g rezult¼
a c¼
a
lim f (k) (t) e i!t = 0 pentru orice k 2 f0; 1; :::; n 1g. Vom demonstra
t! 1
a…rmaţia prin inducţie.
Pentru n = 1; avem c¼a
h i R1 (1)
F f (1) (t) (!) = f (t) e i!t
dt
1
R1
= lim f (1) (t) e i!t
lim f (1) (t) e i!t
f (t) ( i!) e i!t
dt
t!1 t! 1 1
= i!F [f (t)] (!) ; 8! 2 R:
m
Presupunem c¼ a F f (m) (t) (!) = (i!) F [f (t)] (!) ; 8! 2 R şi pentru
orice m k: Atunci
h i R1 (k+1)
F f (k+1) (t) (!) = f (t) e i!t dt
1
R1
= lim f (k) (t) e i!t
lim f (k) (t) e i!t
f (k) (t) ( i!) e i!t
dt
t!1 t! 1 1
h i
k+1
= i!F f (k) (t) (!) = (i!) F [f (t)] (!) ; 8! 2 R:

43
7. Derivarea în spectru

Propoziţia 4.19 Fie f 2 L1 (R), continu¼a astfel încât pentru orice k =

1; 2; :::; n funcţia t ! tk f (t) este în L1 (R): Atunci F [f (t)] este clas¼a
C n şi
(n) n
F [f (t)] = F [( it) f (t)] :

Dem. Vom demonstra a…rmaţia prin inducţie.

Pentru n = 1, întrucât
i!t
f (t) e jf (t)j ; 8t 2 R; 8! 2 R

R1
a f 2 L1 (R); integrala
şi faptul c¼ f (t) e i!t
dt este uniform convergent¼
a
1
în raport cu ! 2 R:
i!t
Pe de alta parte, funcţia (t; !) ! f (t) e este continu¼
a, exist¼
a (t; !) !
@ i!t i!t
R1 @ i!t
@! f (t) e = itf (t) e continu¼
a şi @! f (t) e dt este uni-
1
@
form convergent¼ a în raport cu ! 2 R, deoarece @! f (t) e i!t jtf (t)j
1
pentru orice t; ! 2 R şi t ! tf (t) este în L (R): Prin urmare ! !
a C 1 şi
F [f (t)] (!) este de clas¼

(1) R1 @ i!t
F [f (t)] (!) = f (t) e dt
1 @!
R1 i!t
= itf (t) e dt = F [( it) f (t)] (!) ; 8! 2 R:
1

(m) m
a F [f (t)] 2 C m şi F [f (t)]
Presupunem c¼ = F [( it) f (t)] pentru
orice m k:
k i!t @ k i!t
Deoarece (t; !) ! ( it) f (t) e este continu¼
a, exist¼
a (t; !) ! @! ( it) f (t) e =
k+1
( it) f (t) e i!t continu¼ a şi integralele
R1 k R
1
@ k
( it) f (t) e i!t dt şi @! ( it) f (t) e
i!t
dt
1 1
k i!t
sunt uniform convergente în raport cu ! 2 R (deoarece ( it) f (t) e
@ k
tk f (t) şi @! ( it) f (t) e i!t
tk+1 f (t) pentru orice t; ! 2 R
şi fucţiile t ! tk f (t) şi t ! tk+1 f (t) sunt în L1 (R) ), funcţia ! !

44
 R1 h i
k i!t k
( it) e a C 1 şi
dt = F ( it) f (t) (!) este de clas¼
1

h i(1) R1 @
k k
F ( it) f (t) (!) = ( it) e i!t dt
1 @!
R1 k+1
= ( it) f (t) e i!t dt
1
h i
k+1
= F ( it) f (t) (!) ; 8! 2 R:
h i
k (k)
Conform ipotezei de inducţie, F ( it) f (t) (!) = F [f (t)] (!) ; 8! 2
h i(k+1)
(k+1) k+1
R; şi deci F [f (t)] 2 C k+1 şi F [f (t)] = F ( it) f (t) :

4.4 Transformata Fourier a produsului de convoluţie

R1
De…niţia 4.20 Fie f; g : R ! C astfel încât pentru orice t 2 R exist¼a f ( ) g (t )d :
1
R1
Funcţia f g : R ! C; (f g) (t) = f ( ) g (t ) d este numit¼a produsul
1
de convoluţie al funcţiilor f şi g:

Teorema 4.21 Fie f; g 2 L1 (R): Atunci exist¼a f g 2 L1 (R): În plus, avem:

1. f g = g f pentru orice f; g 2 L1 (R);

2. (f g) h = f (g h)pentru orice f; g; h 2 L1 (R);
3. (f1 + f2 ) g = f1 g + f2 g pentru orice f1 ; f2 ; g 2 L1 (R) ;
4. ( ) (f g) = ( f ) ( g) pentru orice f; g 2 L1 (R) şi pentru orice ; 2
C

Corolarul 4.22 L1 (R) cu produsul de convoluţie este o algebr¼a comutativ¼a.

Teorema 4.23 Fie f; g 2 L1 (R): Atunci:

1. F (f g) = F (f ) F (g) (convoluţia în timp);

2. Dac¼a f; g 2 L2 (R); f şi g sunt funcţii continue, atunci
1
F (f g) = F (f ) F (g)
2
(convoluţia în spectru).

45
Dem. (1)
!
R1 i!t
R1 R1 i!t
F (f g) (!) = (f g) (t)e dt = f ( ) g (t )d e dt
1 1 1

(teorema Fubini)
!
R1 R1 i!t
= f( ) g (t )e dt d
1 1
!
R1 R1 i!(t ) i!
= f( ) g (t )e dt e d
1 1
R1 i!
R1 i!
= f ( ) F (g) (!) e d = F (g) (!) f ( )e d
1 1
= F (g) (!) F (f ) (!) = (F (f ) F (g)) (!) ; 8! 2 R:

(2)
R1 i!t
F (f g) (!) = f (t) g(t)e dt
1
(teorema de inversiune)
!
R1 1 R1
= f (t) F (g) ( ) eit d e i!t
dt
1 2 1
(teorema Fubini)
!
1 R1 R1 i(! )t
= F (g) ( ) f (t) e dt d
2 1 1

1 R1 1
= F (g) ( ) F (f ) (! )d = F (g) F (f ) (!)
2 1 2
1
= F (f ) F (g) (!) 8! 2 R:
2

Corolarul 4.24 Fie f; g 2 L1 (R) \ L2 (R): Dac¼a f şi g sunt continue, atunci

1 R1
(f g) (t) = F (f ) (!) F (g) (!) ei!t d!:
2 1

4.5 Transformata Fourier prin cos

Fie f 2 L1 (0; 1):
R1
De…niţia 4.25 Funcţia Fc (f ) : (0; 1)! C; Fc (f ) (!) = f (t) cos (!t) dt se
0
numeşte transformata Fourier prin cos a funcţiei f:

46
Observaţia 4.26 Fie f1 : R ! C;
8
< f (t) daca t > 0
f1 (t) = 0 daca t = 0
:
f ( t) daca t < 0
Evident, f1 este par¼a şi f1 2 L1 (R): Atunci
R1 R1
F (f1 ) (!) = f1 (t) e i!t dt = 2 f (t) cos (!t) dt = 2Fc (f ) (!); 8! 2 (0; 1) :
1 0

Propoziţia 4.27 Fie f 2 L (0; 1); continu¼a astfel încãt Fc (f ) 2 L1 (0; 1);
1

atunci
2 R1
f (t) = Fc (f ) (!) cos (!t) d!; t 2 (0; 1) :
0

Corolarul 4.28 Fie f 2 L1 (0; 1) astfel íncât Fc (f ) 2 L1 (0; 1): Dac¼a f este
continu¼a pe porţiuni pe orice interval compact, atunci
f (t + 0) + f (t 0) 2 R1
= Fc (f ) (!) cos (!t) d!; t 2 (0; 1) :
2 0

Exemplul 4.29 Calculaţi transfomata Fourier prin cos a funcţiei

1 dac¼a 0 < t < a
f (t) = ; a > 0:
0 dac¼a t a
Dem.
R1 Ra 1
Fc (f ) (!) = f (t) cos (!t) dt = cos (!t) dt = sin (!a) ; ! > 0
0 0 !

Exemplul 4.30 Determinaţi funcţia f care veri…c¼a relaţia

8
R
1 < 2 cos x daca 0 x<
f (t) cos (tx) dt = daca x= :
0 :
0 daca x>
Dem. Funcţia
8
< 2 cos x daca 0 x<
g (x) = daca x=
:
0 daca x>
este continu¼
a şi absolut integrabil¼
a pe (0; 1) : Atunci, din formula de inversiune,
2R 1 2R
f (t) = g (x) cos (tx) dx = 2 cos x cos (tx) dx
0 0
R
= 2 (cos x (t 1) cos x (t + 1)) dx
0
8 4 sin( t)
< 1 t2 daca t 6= 1
= 2 daca t = 1 :
:
2 daca t = 1

47
4.6 Transformata Fourier prin sin
Fie f 2 L1 (0; 1):
R1
De…niţia 4.31 Funcţia Fs (f ) : (0; 1)! C; Fs (f ) (!) = f (t) sin (!t) dt se
0
numeşte transformata Fourier prin sin a funcţiei f:

Observaţia 4.32 Fie f2 : R ! C;

8
< f (t) daca t > 0
f2 (t) = 0 daca t = 0
:
f ( t) daca t < 0

Evident, f2 este impar¼a şi f2 2 L1 (R): Atunci

R1 i!t
R1
F (f2 ) (!) = f2 (t) e dt = 2i f (t) sin (!t) dt = 2iFs (f ) (!); 8! 2 (0; 1) :
1 0

Propoziţia 4.33 Fie f 2 L1 (0; 1); continu¼a astfel încãt Fs (f ) 2 L1 (0; 1);
atunci
2 R1
f (t) = Fs (f ) (!) sin (!t) d!; t 2 (0; 1) :
0

Corolarul 4.34 Fie f 2 L1 (0; 1) astfel íncât Fs [f (t)] 2 L1 (0; 1) : Dac¼a f

este continu¼a pe porţiuni pe orice interval compact, atunci

f (t + 0) + f (t 0) 2 R1
= Fs (f ) (!) sin (!t) d!; t 2 (0; 1) :
2 0

Exemplul 4.35 Calculaţi transfomata Fourier prin sin a funcţiei f (t) =

1 daca 0 < t < a
; a > 0:
0 daca t a

Dem.
R1 Ra 2 sin2 !a
2
Fs (f ) (!) = f (t) sin (!t) dt = sin (!t) dt = ; ! > 0:
0 0 !

Exemplul 4.36 Determinaţi funcţia f care veri…c¼a relaţia

R1 x
f (t) sin (tx) dt = e ; x > 0:
0

48
Dem. Funcţia
x
g (x) = e
este continu¼
a şi absolut integrabil¼
a pe (0; 1) : Atunci, din teorema de inversiune,
2 R1 2 R1 x
f (t) = g (x) sin (tx) dx = e sin (tx) dx
0 0
2 x 1 R1 x
= e sin (tx) 0
+ e t cos (tx) dx
0
2 x 1 R1 x
= t e cos (tx) 0
e t sin (tx) dx
0
2 2
= t t2 f (t)

de unde
2t
f (t) = :
+ 2t2

5 Transformata Fourier discret¼

a
P
Fie x : Z ! C astfel încât seria x(n) este absolut convergent¼
a.
n2Z
P inm
De…niţia 5.1 Funcţia X : Z ! C , X(m) = x(n)e este transformata
n2Z
Fourier a funcţiei x : Z ! C:

Valorile funcţiei x sunt rezultate din m¼ aur¼atori. În practic¼

a, se fac m¼
a-
sur¼
atori pe un interval [0; N ]; şi atunci funcţia x este periodic¼
a cu perioada
principal¼
a, T = N:
Fie x : Z ! C, un semnal discret periodic cu perioada principal¼ a, T = N 2
N :
NP1
1 i 2N nm
De…niţia 5.2 Funcţia X : Z ! C , X(m) = N x(n)e se numeşte
n=0
transformata Fourier discret¼a a semnalului periodic discret periodic x : Z ! C:

Observaţia 5.3 1. Transformata Fourier discret¼a este o funcţie periodic¼a

cu perioada T = N:
NP1 2
2. x(m) = X(n)ei N nm ; m 2 Z; formula de inversiune.
n=0

NP1 NP1
i 2N 1
Dac¼
aw=e ; atunci X(m) = N x(n)wnm şi x (m) = X(n)wnm
n=0 n=0

N 1
De…niţia 5.4 Matricea FN = [wnm ]n;m=0 se numeşte matrice Fourier.

49
Propoziţia 5.5 Fie x un semnal discret, periodic, cu perioada principal¼a N:
Atunci:
1. FN FN = FN FN = N IN ; unde IN este matricea unitate de ordinul N:
2 3 2 3
x(0) X(0)
6 7 6 7
6 7 6 7
6
2. Dac¼a x = 6 7 şi X = 6 7 ; atunci X = 1 FN x şi
7 6 7 N
4 5 4 5
x (N 1) X (N 1)
x = FN X:
N 1
Dem. (1) FN FN = [akj ]k;j=0
Atunci
NP1 NP1 2 NP1
i 2N lj 2
akj = wlk wlj = ei N lk e = ei N l(k j)
l=0 l=0 l=0
8 NP1
>
< e0 daca k=j
= l=0
>
:
2
1 ei N N (k j)
2 daca k 6= j
1 ei N (k j)

N daca k = j
= :
0 daca k =
6 j
(2) Evident.
3 2
0
6 1 7
Exemplul 5.6 Fie x = 6 7
4 4 5 : Determinaţi matricea Fourier şi X:
9
2
Dem. N = 4 şi w = e i 4 =e i2
= i:
Atunci
2 0 3 2 0 0 0 0 3
w w0 w0 w0 ( i) ( i) ( i) ( i)
6 w0 w w2 w3 7 6 ( i)
0
( i) ( i)
2
( i) 7
3
F4 = 6 4 w0 w2
7 6
6 5=4
7
i) 5
0 2 4 6
w4 w ( i) ( i) ( i) (
w0 w3 w6 w9 ( i)
0
( i)
3
( i)
6
( i)
9
2 3
1 1 1 1
6 1 i 1 i 7
= 46 7
1 1 1 1 5
1 i 1 i
şi
2 32 3 23 2 7
3
1 1 1 1 0 14 2
16 1 i 1 i 7 6 1 7 1 6 8i 4 7 6 1 + 2i 7
X= 6 76 7= 6 7=6 7:
44 1 1 1 1 54 4 5 44 6 5 4 63
2
5
1 i 1 i 9 4 8i 1 2i

50