Transformata Laplace

Maria Joiţa

1 De…niţii. Propriet¼
aţi. Exemple
De…niţia 1.1 O funcţie f : R ! C se numeşte funcţie original Laplace dac¼a:

1. f (t) = 0 pentru orice t < 0;

2. f este continu¼a pe porţiuni (în orice interval închis, f are un num¼ar …nit
de puncte de discontinuitate de prima speţ¼a);
3. exist¼a s0 0 (numit indice de creştere exponenţial¼a) şi M > 0 astfel încât

jf (t)j M es0 t pentru orice t 0:

Mulţimea funcţiilor original Laplace este notat¼a cu O:

Observaţia 1.2 O este un spaţiu vectorial complex cu operaţiile de adunare a

funcţiilor şi înmulţire a unei funcţii cu un num¼ar complex.
Într-adev¼ar, dac¼a f 2 O şi 2 C, atunci f veri…c¼a condiţiile din De…niţia
1.1.
Fie f; g 2 O. Clar, f + g veri…c¼a condiţiile (i) şi (ii) din De…niţia 1.1. Dac¼a
jf (t)j M1 es1 t şi jg(t)j M2 es2 t pentru orice t 0, atunci

j(f + g) (t)j M1 es1 t + M2 es2 t M es0 t pentru orice t 0

unde M = maxfM1 ; M2 g şi s0 = maxfs1 ; s2 g:

Observaţia 1.3 Dac¼a f; g 2 O de indice s1 respectiv s2 ; atunci f g 2 O de

indice s1 + s2 :
Într-adev¼ar, f g veri…c¼a condiţiile (i) şi (ii) din De…niţia 1.1. Din

j(f g) (t)j = jf (t)j jg (t)j M1 es1 t M2 es2 t = M1 M2 e(s1 +s2 )t pentru orice t 0

rezult¼a c¼a f g veri…c¼a condiţia (iii) din De…niţia 1.1. Deci f g 2 O de indice
s1 + s2 :
1 daca t 0
Exemplul 1.4 1. Funcţia u(t) = este funcţie original
0 daca t < 0
Laplace de indice s0 = 0.

1
 (a) f (t) = e!t u (t) este funcţie original Laplace de indice s0 = maxf0; Re(!)g:
(b) f (t) = cosh (!t) u (t) este funcţie original Laplace de indice s0 =
jRe(!)j :
(c) f (t) = sinh (!t) u (t) este funcţie original Laplace de indice s0 =
jRe(!)j :
(d) f (t) = cos (!t) u (t) este funcţie original Laplace de indice s0 =
jIm(!)j :
(e) f (t) = sin (!t) u (t) este funcţie original Laplace de indice s0 =
jIm(!)j :
2
Exemplul 1.5 Funcţia f (t) = et u(t) nu este o funcţie original Laplace.
2
Într-adev¼ar, presupunem c¼a exist¼a s0 0 şi M > 0 astfel încât et M ets0
pentru orice t 0: Atunci
2
et ts0
M pentru orice t 0
2 2
şi astfel funcţia t ! et ts0
este m¼arginit¼a pe [0; 1), contradicţie ( lim et ts0
=
t!1
1).
1
t daca t>0
Exemplul 1.6 Funcţia f (t) = nu este funcţie original
0 daca t 0
Laplace, deoarece lim+ f (t) = 1:
t!0

Lema 1.7 Fie f : R ! C o funcţie care veri…c¼a condiţiile (i) şi (ii) din
De…niţia 1.1. Dac¼a exist¼a 0 0 astfel încât lim f (t)e 0 t = 0; atunci
t!1
f 2 O de indice 0 :
0t 0t
Dem. Din lim f (t)e = 0; deducem c¼
a exist¼
a > 0 astfel încât f (t)e
t!1
1 pentru orice t cu jtj > :
Deoarece f veri…c¼ a condiţia (ii) din De…niţia 1.1, exist¼
a M1 > 0 astfel încât
f (t)e 0 t M1 pentru orice t cu jtj :
Atunci
jf (t)j M e 0 t
pentru orice t, unde M = maxf1; M1 g: Prin urmare, f 2 O de indice 0:

Exemplul 1.8 Dac¼a p(t) este un polinom de gradul n, atunci p(t)u(t) este
funcţie original Laplace de indice s0 > 0:

Teorema 1.9 Fie f 2 O de indice s0 şi s 2 C cu Re(s) > s0 : Atunci

R1 ts
f (t) e dt
0

este absolut convergent¼a.

2
Dem. Deoarece f este o funcţie original Laplace, exist¼a M > 0 astfel încât
jf (t)j M es0 t pentru orice t 0: Fie s 2 C cu Re(s) > s0 : Atunci
ts t Re(s) (Re(s) s0 )t
f (t)e = jf (t)j e Me pentru orice t 0

şi întrucât
1
R1 (Re(s) s0 )t 1 (Re(s) s0 )t 1
e dt = e =
0 Re(s) s0 0 Re(s) s0

R1 ts
integrala f (t) e dt este absolut convergent¼
a.
0

De…niţia 1.10 Fie f 2 O de indice s0 şi S (s0 ) = fs 2 C; Re(s) > s0 g: Funcţia

L (f ) : S (s0 ) ! C;
R1
L (f ) (s) = f (t) e ts dt
0

se numeşte transformata Laplace a funcţiei f sau imaginea Laplace a funcţiei

f: Atunci când dorim s¼a punem în evidenţ¼a variabila independent¼a t a funcţiei
f vom nota L [f (t)] :

Observaţia 1.11 Fie f 2 O: Atunci

lim L (f ) (s) = 0
Re(s)!1

Propoziţia 1.12 Fie f; g 2 O de indice s1 ; respectiv s2 şi ; 2 C: Atunci

f + g 2 O şi

L [ f + g] (s) = L (f ) (s) + L (g) (s) ; s 2 S (s1 ) \ S (s2 ) :

Dem. Fie s 2 S (s1 ) \ S (s2 ) : Atunci

R1 ts
R1 ts
R1 ts
L [ f + g] (s) = ( f + g) (t) e dt = f (t) e dt + g (t) e dt
0 0 0
= L (f ) (s) + L (g) (s) :

Propoziţia 1.13 Fie f; g 2 O de indice s1; respectiv s2 : Atunci exist¼a f g

2 O şi
L (f g) (s) = L (f ) (s) L (g) (s) ; s > s0 = maxfs1 ; s2 g

Dem. Fie t 2 R: Atunci f (x)g(t x) = 0 pentru x < 0 sau x > t: Prin urmare,
exist¼
a 8 t
R1 < R
f (x)g(t x)dx daca t 0
f (x)g(t x)dx = 0 :
1 :
0 daca t < 0

3
Deci, exist¼
af g;
8 t
< R
f (x)g(t x)dx daca t 0
(f g) (t) = 0 :
:
0 daca t<0
Clar, f g veri…c¼
a condiţiile (i) şi (ii) din De…niţia 1.1. Din
Rt Rt Rt
j(f g) (t)j jf (x)g(t x)j dx M1 es1 x M2 es2 (t x)
dx M es0 t dx
0 0 0
s0 t (s0 +1)t
= M te Me pentru orice t 0
unde M = M1 M2 , deducem c¼ a f g 2 O. În plus, conform Observaţiei 1.3, f g
este de indice se0 > s0 : Atunci
R1 Rt ts
RR ts
L (f g) (s) = f (x)g(t x)dx e dt = f (x)g(t x)e dxdt
0 0 D
(D = f(x; t) 2 R; x tg )
R1 R1 ts
= f (x)g(t x)e dt dx
0 x
R1 tx
R1 (t x)s
= f (x)e g(t x)e dt dx
0 x
R1 tx
R1 s
= f (x)e g( )e d dx
0 0
R1 tx
R1 s
= f (x)e dx g( )e d
0 0
= L (f ) (s) L (g) (s) :

1
Exemplul 1.14 1. L [u (t)] (s) = s pentru Re(s) > 0
Într-adev¼ar, avem
1
R1 ts 1 ts 1 ts 1 1
L [u (t)] (s) = e dt = e = lim e + = :
0 s 0 s t!1 s s

n!
2. L [tn u (t)] (s) = sn+1 pentru Re(s) > 0 şi n 2 N:
Într-adev¼ar, avem
1
R1 n 1 n n R1 n
L [tn u (t)] (s) = t e ts
dt = t e ts
+ t 1
e ts
dt
0 s 0 s0
n n! n! 1
= L tn 1
u (t) (s) = ::: = n
L [u (t)] (s) = n
s s s s
n!
= n+1
:
s

4
 ( +1)
3. L [t u (t)] (s) = s +1 pentru Re(s) > 0 şi > 1:
Într-adev¼ar, pentru s > 0 avem
R1 1 R1 1 R1 1
t e ts dt = +1 (st) e ts dt = +1 x e x
dx = +1
( + 1) :
0 s 0 s 0 s
Funcţiile L [t u (t)] (s) şi F (s) = s 1+1 ( + 1) sunt olomorfe pe semi-
planul Re(s) > 0; L [t u (t)] (s) = F (s) pentru s 2 [0; 1) şi atunci din
Principiul prelungirii analitice, L [t u (t)] (s) = F (s) = s 1+1 ( + 1) pe
semiplanul Re(s) > 0:
1
4. L [e!t u (t)] (s) = s ! pentru Re(s) > maxf0; Re(!)g:
Într-adev¼ar, avem
1
R1 !t R1 1
L e!t u (t) (s) = e e ts
dt = e t(s !)
dt = e t(s !)
0 0 s ! 0
1 t(s !) 1 1
= lim e + = :
s ! t!1 s ! s !
s
5. L [cosh (!t) u (t)] (s) = s2 ! 2 pentru Re(s) > jRe(!)j :
Într-adev¼ar, avem
e!t + e !t
L [cosh (!t) u (t)] (s) = L u (t) (s)
2
1 1
= L e!t u (t) (s) + L e !t u (t) (s)
2 2
1 1 1 1 s
= + = 2 :
2s ! 2s+! s !2
!
6. L [sinh (!t) u (t)] (s) = s2 ! 2 pentru Re(s) > jRe(!)j :
Într-adev¼ar, avem
e!t e !t
L [sinh (!t) u (t)] (s) = L u (t) (s)
2
1 1
= L e!t u (t) (s) L e !t u (t) (s)
2 2
1 1 1 1 !
= = 2 :
2s ! 2s+! s !2
s
7. L [cos (!t) u (t)] (s) = s2 +! 2 pentru Re(s) > jIm(!)j :
Într-adev¼ar, avem
ei!t + e i!t
L [cos (!t) u (t)] (s) = L u (t) (s)
2
1 1
= L ei!t u (t) (s) + L e i!t u (t) (s)
2 2
1 1 1 1 s
= + = 2 :
2 s i! 2 s + i! s + !2

5
 !
8. L [sin (!t) u (t)] (s) = s2 +! 2 pentru Re(s) > jIm(!)j :
Într-adev¼ar, avem
ei!t e i!t
L [sin (!t) u (t)] (s) = L u (t) (s)
2i
1 1
= L ei!t u (t) (s) L e i!t u (t) (s)
2i 2i
1 1 1 1 !
= = 2 :
2i s i! 2i s + i! s + !2
Teorema 1.15 Fie f 2 O de indice s0 : Atunci L [f (t)] este olomorf¼a pe S (s0 )
şi
(1)
L [f (t)] (s) = L [tf (t)] (s) :

Dem. Dac¼ a f 2 O de indice s0 ; atunci conform Observaţiei 1.3, tf (t) 2 O de

indice se0 > s0 :
Fie s 2 S(s0 ) şi h 2 C astfel încât Re(s) jhj > s0 : Atunci
1
(L [f (t)] (s + h) L [f (t)] (s)) + L [tf (t)] (s)
h
1 R1 1 R1
= f (t) e t(s+h) e ts + hte ts dt = f (t) e ts e th 1 + ht dt
h0 h0
1 R1 P1 ( 1)n
n
= f (t) e ts (ht) 1 + ht dt
h0 n=0 n!
1 R1 P1 ( 1)n
n
= f (t) e ts (ht) dt
h0 n=2 n!
1 R1 P1 1
n
f (t) e ts jhj tn dt
jhj 0 n=2 n!
R1 P1 1
n 2 n
M jhj e t(Re(s) s0 ) jhj t dt
0 n=2 n!
R1 P
1 1 m
= M jhj e t(Re(s) s0 ) jhj tm+2 dt
0 m=0 (m + 2)!
R1 2 t(Re(s) s0 ) P 1 1 m R1
M jhj t e jhj tm dt = M jhj t2 e t(Re(s) s0 ) ejhjt dt
0 m=0 m! 0
R1 2 t(Re(s) jhj s0 ) 2
= M jhj t e dt = M jhj 3
0 (Re(s) jhj s0 )
2
şi deoarece lim M jhj (Re(s) jhj s0 )3
= 0; exist¼
a
h!0

1
lim (L [f (t)] (s + h) L [f (t)] (s)) = L [tf (t)] (s) :
h!0 h

(1)
Astfel, am ar¼
atat c¼
a L [f (t)] este olomorf¼
a pe S (s0 ) şi L [f (t)] (s) = L [tf (t)] (s) :

6
2 Teorema de inversiune
Fie f 2 O de indice s0 şi s = + i 2 S (s0 ) : Funcţia g (t) = f (t) e t este
absolut integrabil¼
a pe R: Într-adev¼
ar, pentru t < 0; g(t) = 0 iar pentru t 0;
t
jg (t)j = f (t) e M es0 t e t
= Me t( s0 )
pentru orice t 0
R1 t( s0 ) 1
R1
şi e dt = s0 : Deci jg (t)j dt < 1: Atunci
0 1

t
R1 t it
R1 t( +i )
F f (t) e ( )= f (t) e e dt = f (t) e dt = L [f (t)] ( + i ) :
1 0

Astfel am obţinut o relaţie între transformata Laplace şi transformata Fourier.

Teorema 2.1 (Mellin-Fourier) Fie f 2 O de indice s0 . Dac¼a f este continu¼a,
atunci
R
1 +i1
f (t) = L (f ) (s) ets ds pentru orice > s0 :
2 i i1
Dem. Fie s = +i 2 S (s0 ) : Atunci > s0 ; şi conform Teoremei de Inversiune
Fourier, avem
t 1 R1 1 R1
f (t) e = F f (t) e t ( ) eit d = L [f (t)] ( + i ) eit d
2 1 2 1
1 R1 i
= L (f ) ( + i ) et( +i ) t d
2 1 i
e t R
+i1 e t R
+i1
= L (f ) (s) ets ds = L (f ) (s) ets ds
2 i i1 2 i i1

1
R
+i1
de unde deducem c¼
a f (t) = 2 i L (f ) (s) ets ds :
i1

Corolarul 2.2 Fie f; g 2 O de indice s1 ; respectiv s2 : Dac¼a f şi g sunt continue

şi L (f ) (s) = L (g) (s) pe S(s1 ) \ S(s2 ); atunci f = g:
Observaţia 2.3 Fie f 2 O de indice s0 . Atunci
f (t + 0) + f (t 0) R
1 +i1
= L (f ) (s) ets ds pentru orice > s0 :
2 2 i i1
Observaţia 2.4 Fie f; g 2 O de indice s1 ; respectiv s2 : Dac¼a L (f ) (s) = L (g) (s)
pe S(s1 ) \ S(s2 ); atunci f = g a.p.t.
Teorema 2.5 Fie f 2 O de indice s0 . Dac¼a f este continu¼a şi dac¼a L (f ) se
prelungeşte la o funcţie olomorf¼a pe Cnfs1 ; :::; sN g; notat¼a L (f ) ; astfel încât
lim L (f ) (s) = 0; atunci
s!1

P
N
f (t) = Rez(L (f ) (s) ets ; sk ):
k=1

7
Dem. Fie > s0 . Exist¼
a R0 > 0 astfel încât fs1 ; :::; sN g DR0 ( ): Fie R > R0
şi R = [ iR; + iR] [ R ; unde R : s = + Rei ; 2 [ 2 ; 32 ]: Atunci

R P
N
L (f ) (s) ets ds = 2 i Rez(L (f ) (s) ets ; sk )
R k=1

pentru orice R > R0 : Pe de alt¼

a parte,
R R R
L (f ) (s) ets ds = L (f ) (s) ets ds + L (f ) (s) ets ds:
R [ iR; +iR] R

Fie MR = supf L (f ) + Rei ; 2 [ 2 ; 32 ]g: Atunci

3
R R2 +Rei
L (f ) (s) ets ds = L (f ) + Rei et( ) iRei d
R 2
3

t i 3 R2
e R supf L (f ) + Re ; 2[ ; ]g etR cos d
2 2
2

R2
= et RMR e tR cos
d
2

R2
= 2et RMR e tR sin
d
0
2
(sin ; 2 [0; ])
2
R2 tR 2
2et RMR e d
0

= 2et RMR 1 e Rt
2Rt
MR t Rt
= e 1 e pentru orice t > 0:
t
Deoarece lim L (f ) (s) = 0;
s!1

3
lim MR = lim supf L (f ) + Rei ; 2[ ; ]g = 0
R!1 R!1 2 2
şi deci
MR t Rt
lim e 1 e = 0:
R!1 t
Prin urmare R
lim L (f ) (s) ets ds = 0:
R!1
R

8
Astfel, avem c¼
a

P
N R
2 i Rez(L (f ) (s) ets ; sk ) = lim L (f ) (s) ets ds
k=1 R!1
R
!
R ts
R ts
= lim L (f ) (s) e ds + L (f ) (s) e ds
R!1
[ iR; +iR] R
R
= lim L (f ) (s) ets ds
R!1
[ iR; +iR]

R
+iR
= lim L (f ) (s) ets ds
R!1 iR
R
+i1
= L (f ) (s) ets ds = 2 if (t) ;
i1

de unde deducem c¼
a
P
N
f (t) = Rez(L (f ) (s) ets ; sk ):
k=1

3 Propriet¼
aţi de calcul ale transformatei Laplace
1. Teorema aseman¼arii
Fie f 2 O de indice s0 şi > 0: Atunci
1 s
L [f ( t)] (s) = L [f (t)] :

Într-adev¼
ar, avem
R1 ts 1 R1 ts
L [f ( t)] (s) = f ( t) e dt = f ( t) e dt
0 0
1 R1 s 1 s
= f ( )e d = L [f (t)] :
0

2. Teorema deplas¼arii
Fie f 2 O de indice s0 şi 2 C: Atunci
t
L e f (t) (s) = L [f (t)] (s + ) :

Într-adev¼
ar, avem

t
R1 t ts
R1 t(s+ )
L e f (t) (s) = e f (t) e dt = f (t) e dt = L [f (t)] (s + ) :
0 0

9
 t
Exemplul 3.1 (a) L e cos (!t) u (t) (s) = L [cos (!t) u (t)] (s + ) =
s+
(s+ )2 +! 2
:
t !
(b) L e sin (!t) u (t) (s) = L [sin (!t) u (t)] (s + ) = (s+ )2 +! 2
:
t s+
(c) L e cosh (!t) u (t) (s) = L [cosh (!t) u (t)] (s + ) = (s+ )2 ! 2
:
t !
(d) L e sinh (!t) u (t) (s) = L [sinh (!t) u (t)] (s + ) = (s+ )2 ! 2
:
t n n!
(e) L e t u (t) (s) = L [tn u (t)] (s + ) = (s+ )n+1
:

3. Teorema întârzierii
Fie f 2 O de indice s0 şi > 0: Atunci
s
L [f (t )] (s) = e L [f (t)] (s) :

Într-adev¼
ar, avem
R1 ts
R1 ts
L [f (t )] (s) = f (t )e dt = f (t )e dt
0

s
R1 (t )s
= e f (t )e dt

s
R1 us s
= e f (u) e du = e L [f (t)] (s) :
0

s
Exemplul 3.2 (a) L [cos (! (t )) u (t )] (s) = e L [cos (!t) u (t)] (s) =
s
e s s2 +! 2:

s s !
(b) L [sin (! (t )) u (t )] (s) = e L [sin (!t) u (t)] (s) = e s2 +! 2 :
n s s n!
(c) L [(t ) u (t )] (s) = e L [tn u (t)] (s) = e sn+1 :

4. Teorema deriv¼arii originalului

Fie f 2 O de indice s0 ; derivabil¼ a f (k) 2 O;
a de n ori pe porţiuni. Dac¼
k = 1; :::; n; atunci
h i nP1
L f (n) (t) (s) = sn L [f (t)] (s) sn 1 k (k)
f 0+ :
k=0

Demonstr¼
am formula prin inducţie.
Pentru n = 1; avem
h i R1 (1) R1
ts 1
L f (1) (t) (s) = f (t) e ts
dt = f (t) e 0
f (t) se ts
dt
0 0

ts ts
R1 ts
= lim f (t) e lim f (t) e + s f (t) e dt
t!1 t!0 0
= f 0+ + sL [f (t)] (s) :

10
 jP1
a L f (j) (t) (s) = sj L [f (t)] (s)
Presupunem c¼ sj 1 k (k)
f (0+ ) pen-
k=0
tru orice j = 1; :::; m şi ar¼
at¼ a L f (m+1) (t) (s) = sm+1 L [f (t)] (s)
am c¼
P
m
sm k f (k) (0+ ) : Avem
k=0

h i (1) h i
L f (m+1) (t) (s) = L f (m) (t) (s) = sL f (m) (t) (s) f (m) 0+

P1
m
= s sm L [f (t)] (s) sm 1 k (k)
f 0+ f (m) 0+
k=0
P1
m
= sm+1 L [f (t)] (s) sm 1 k (k)
f 0+ f (m) 0+
k=0
Pm
= sm+1 L [f (t)] (s) sm k (k)
f 0+ :
k=0

5. Teorema deriv¼arii imaginii

Fie f 2 O de indice s0 : Atunci
(n) n
L [f (t)] (s) = ( 1) L [tn f (t)] (s) :

Într-adev¼ ar, conform Teoremei 1.15, L [f (t)] este o funcţie olomorf¼

a pe
(1)
S(s0 ) şi L [f (t)] (s) = L [tf (t)] (s) :
(n) n (n+1)
Presupunem c¼a L [f (t)] (s) = ( 1) L [tn f (t)] (s) şi ar¼
at¼
am c¼
a L [f (t)] (s) =
n+1 n+1
( 1) L t f (t) (s) : Avem
(1) (1)
(n+1) (n) n
L [f (t)] (s) = L [f (t)] (s) = (( 1) L [tn f (t)]) (s)
n n+1
= ( 1) ( L [t (tn f (t))] (s)) = ( 1) L tn+1 f (t) (s) :

(1)
(1) s
Exemplul 3.3 (a) L [t cos (!t) u (t)] (s) = L [cos (!t) u (t)] (s) = s2 +! 2
s2 ! 2
= (s2 +! 2 )2
:
(1)
(1) ! 2s!
(b) L [t sin (!t) u (t)] (s) = L [sin (!t) u (t)] (s) = s2 +! 2 = (s2 +! 2 )2
:
(1)
(1) 1 1
(c) L [te!t u (t)] (s) = L [e!t u (t)] (s) = s ! = (s !)2
:
(2)
(2) 1 2
(d) L t2 e!t u (t) (s) = L [e!t u (t)] (s) = s ! = (s !)3
:
(s )2 ! 2
(e) L te t cos (!t) u (t) (s) = L [t cos (!t) u (t)] (s )= 2:
((s )2 +! 2 )

6. Teorema integr¼arii originalului

11
 Rt
Fie f 2 O de indice s0 : Atunci g (t) = f ( ) d este din O şi
0

Rt 1
L f ( )d (s) = L [f (t)] (s) :
0 s

Într-adev¼
ar, avem

Rt R1 ts
L f ( )d (s) = L [g (t)] (s) = g (t) e dt
0 0
1
1 ts
R1 (1) 1 ts
= g (t) e g (t) e dt
s 0 0 s
1 ts ts 1 R1 ts
= lim g (t) e lim g (t) e + f (t) e dt
s t!1 t!0 s0
1
= L [f (t)] (s) :
s

7. Teorema integr¼arii imaginii

h i
f (t) f (t)
Fie f 2 O de indice s0 : Dac¼
a t 2 O şi lim L t (s) = 0, atunci
s!1

f (t) R1
L (s) = L [f (t)] ( ) d :
t s

f (t)
daca t > 0
Într-adev¼
ar, …e g (t) = t . Atunci
0 daca t 0
(1)
L [f (t)] (s) = L [tg (t)] (s) = L [g (t)] (s) :

Prin urmare, L [g (t)] (s) este o primitiv¼

a a funcţiei L [f (t)] (s) şi
R1 f (t)
L [f (t)] ( ) d = lim ( L [g (t)]) ( )+L [g (t)] (s) = L [g (t)] (s) = L (s) :
s !1 t

8. Teorema de dezvoltare
Fie F o funcţie complex¼ a olomorf¼a pe coroana circular¼ a C(0; r; 1) astfel
P1
an P
1
an n 1
încât F (s) = sn : Atunci seria (n 1)! t este absolut şi uniform
n=1 n=1
P
1
an n 1
convergent¼
a, iar funcţia f (t) = (n 1)! t u (t) este o funcţie original
n=1
Laplace şi
L [f (t)] (s) = F (s) :

9. Transformata Laplace a semnalelor periodice

12
Fie f 2 O de indice s0 cu proprietatea c¼ a exist¼a T > 0 astfel încât f (t) =
f (t + T ) pentru orice t 0 şi f0 (t) = f (t) (u (t) u (t T )) (fereastra
funcţiei f pe [0; T ] ). Atunci

L [f0 (t)] (s) 1 RT st

L [f (t)] (s) = = f (t)e dt:
1 e sT 1 e sT
0

Într-adev¼
ar, avem

R1 P
1 (n+1)T
R
st st
L [f (t)] (s) = f (t)e dt = f (t)e dt
0 n=0 nT
1 RT
P P1 RT
= f ( + nT )e s( +nT ) d = e nsT
f ( )e s
d
n=0 0 n=0 0
!
RT s P
1
= f ( )e d e nsT
0 n=0
sT Re(s)T s0 T
(deoarece e = e <e < 1)
!
RT s 1
= f ( )e d sT
0 1 e
R1 s 1 L [f0 (t)] (s)
= f0 ( )e d sT
=
0 1 e 1 e sT

Exemplul 3.4 Fie semnalul periodic f 2 O;

A daca t 2 [0; a)
f (t) =
0 daca t 2 [a; T )

cu perioada T > 0: Calculaţi L [f (t)] :

Dem. Avem

1 RT st 1 Ra st
L [f (t)] (s) = sT
f (t)e dt = sT
Ae dt
1 e 0 1 e 0
a
A 1 ts
= sT
e
1 e s 0
ta
A 1 ta 1 A(1 e )
= sT
e + = sT )
:
1 e s s s (1 e

13
4 Aplicaţii
4.1 Rezolvarea unor ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi
liniare cu coe…cienţi constanţi
Consider¼
am ecuaţia diferenţial¼
a de ordinul întâi liniar¼
a cu coe…cienţi constanţi
y (n) + a1 y (n 1)
+ + an 1y
(1)
+ an y = f (t)
cu a1 ; :::; an 2 R şi f 2 O:
C¼aut¼ am soluţii y 2 O care veri…c¼
a
8
< y (0+ ) = y10
(CI) :
: (n 1) +
y (0 ) = yn0
Not¼ am Y (s) = L [y (t)] (s). Aplicând operatorul L în ambii membri ai
ecuaţiei şi folosind Teorema de derivare a originalului, obţinem
nP1 nP2
sn Y (s) sn 1 k (k)
y (0+ ) + a1 sn 1
Y (s) sn 2 k (k)
y (0+ ) + ::: +
k=1 k=1
an 1 (sY (s) y (0+ )) + an Y (s) = L [f (t)] (s):
Ecuaţia de mai sus poate … scris¼
a în forma
p (s) Y (s) q (s) = L [f (t)] (s)
numit¼ a, unde p (s) = sn + a1 sn 1 + ::: + an 1 s + an , poli-
a ecuaţie operaţional¼
nomul caracteristic al ecuaţiei, şi q este un polinom de grad mai mic sau egal
cu n 1. Din ecuaţia operaţional¼ a obţinem
L [f (t)] (s) + q (s)
Y (s) =
p (s)
de unde recuper¼ am funcţia original y(t) folosind Teorema 2.5 sau propriet¼
aţile
de calcul ale transformatei Laplace.
Exemplul 4.1 Determinaţi soluţia y(t) 2 O a ecuaţiei
y (2) + y (1) 2y = e t ; t > 0
cu condiţiile iniţiale
y (0+ ) = 0
:
y (0+ )
(1)
= 1
Dem. Not¼ am Y (s) = L [y (t)] (s): Aplicând operatorul L ecuaţiei şi folosind
Teorema de derivare a originalului, obţinem
s2 Y (s) sy 0+ y (1) 0+ + sY (s) y 0+ 2Y (s) = L e t u (t) (s) ,
s2 + s 2 Y (s) 1
= L [u (t)] (s + 1) ,
1
s2 + s 2 Y (s) = 1 + ,
s+1
s+2
(s + 2) (s 1)Y (s) = :
s+1

14
Din ecuaţia de mai sus rezult¼
a c¼
a
1
Y (s) = = L [sinh (t) u (t)] (s):
s2 1
de unde
y (t) = sinh (t) :
Observaţie. Deoarece exist¼
a lim Y (s) = 0; pentru a determina funcţia origi-
s!1
1
nal Laplace putem aplica Teorema 2.5. Punctele critice ale funcţiei Y (s) = s2 1
sunt s1 = 1 şi s2 = 1; care sunt poli simpli. Atunci
1 1
y(t) = Rez( ets ; 1) + Rez( ets ; 1)
s2 1 s2 1
1 1
= lim (s 1) ets + lim (s + 1) ets
s!1 s2 1 s! 1 s2 1
1 t 1 t
= e e = sinh (t) :
2 2

Exemplul 4.2 Determinaţi soluţia y(t) 2 O a ecuaţiei

y (2) + 4y = u (t ) u (t 2 )
cu condiţiile iniţiale
y (0+ ) = 1
:
y (0+ )
(1)
= 0
Dem. Not¼ am Y (s) = L [y (t)] (s). Aplicând operatorul L ecuaţiei şi folosind
Teorema de derivare a originalului, obţinem
s2 Y (s) sy 0+ y (1) 0+ + 4Y (s) = L [u (t )] (s) L [u (t 2 )] (s) ,
2 s 2 s
s + 4 Y (s) s = e L [u (t)] (s) e L [u (t)] (s) ,
1
s2 + 4 Y (s) = s+ e s e 2 s
:
s
Din ecuaţia de mai sus rezult¼
a c¼
a
s 1
Y (s) = + e s e 2 s
s2 + 4 s (s2 + 4)
s 1 1 s
= + e s e 2 s
s2 + 4 4 s s2 + 4
1
= L [cos (2t) u (t)] (s) + (L [u (t)] (s) L [cos (2t) u (t)] (s)) e s e 2 s
4
1
= L [cos (2t) u (t)] (s) + (L [u (t )] (s) L [cos (2 (t )) u (t )] (s))
4
1
(L [u (t 2 )] (s) L [cos (2 (t 2 )) u (t 2 )] (s))
4
1 1
= L cos (2t) u (t) + (1 cos (2t)) u (t ) (1 cos (2t)) u (t 2 ) (s)
4 4

15
de unde
1
y (t) = cos (2t) u (t) + (u (t ) u (t 2 )) sin2 t:
2
Observaţie. Fie şirul de numere complexe (sn )n ; sn = n. Avem c¼a

lim sn = 1
n!1

şi
n 1 n
lim Y (sn ) = lim e e2 n
= 1:
n!1 n!1 n2 +4 n (n2 + 4)
Deoarece nu exist¼
a lim Y (s) = 0; pentru a determina funcţia original Laplace
s!1
nu putem aplica Teorema 2.5:

Exemplul 4.3 Rezolvaţi folosind transformata Laplace sistemul de ecuaţii difer-

enţiale
x(1) y (1) 2x + 2y = sin t
;t > 0
x(2) + 2y (1) + x = 0
8
< x (0+ ) = 0
cu condiţiile iniţiale (CI) x(1) (0+ ) = 0 :
:
y (0+ ) = 0

Dem. Fie X(s) = L [x (t)] (s) şi Y (s) = L [y (t)] (s): Aplicând operatorul L
ambelor ecuaţii, şi folosind Teorema deriv¼
arii originalului, obţinem
1
sX (s) sY (s) 2X (s) + 2Y (s) = s2 +1
s2 X (s) + 2sY (s) + X(s) = 0
1
(s 2) X (s) (s 2) Y (s) = s2 +1
,
s2 + 1 X (s) + 2sY (s) = 0

de unde ( 2s
X (s) = (s 2)(s+1)2 (s2 +1)
1 :
Y (s) = (s 2)(s+1)2

Deoarece lim X (s) = 0 şi lim Y (s) = 0; recuper¼

am funcţiile original
s!1 s!1
folosind Teorema 2.5. Atunci

x (t) = Rez(X (s) ets ; 2)+Rez(X (s) ets ; 1)+Rez(X (s) ets ; i)+Rez(X (s) ets ; i)

şi
y (t) = Rez(Y (s) ets ; 2) + Rez(Y (s) ets ; 1):
Avem:
2s 4 2t
Rez(X (s) ets ; 2) = lim (s 2) 2 ets = e
s!2 (s 2) (s + 1) (s2 + 1) 45

16
 !(1)
2 2s
Rez(X (s) ets ; 1) = lim (s + 1) 2 ets
s! 1 (s 2) (s + 1) (s2 + 1)
!
2st 4s3 + 4s2 4
= lim + ets
s! 1 (s 2) (s + 1) (s 2)2 (s2 + 1)2
2

t 1 t
= + e
3 9

2s
Rez(X (s) ets ; i) = Rez( 2 ets ; i)
(s 2) (s + 1) (s2 + 1)
2i 1
= 2 eit = eit
(i 2) (i + 1) 2i 2 + 4i
1 + 2i it
= e
10
2s
Rez(X (s) ets ; i) = Rez( 2 ets ; i)
(s 2) (s + 1) (s2 + 1)
2i 1
= 2 e it = e 2i
( i 2) ( i + 1) ( 2i) 2 4i
1 + 2i it
= e
10
1
Rez(Y (s) ets ; 2) = Rez( ts
2 e ; 2)
(s 2) (s + 1)
1 2t
= e
9
!(1)
ts 2 1 ts
Rez(Y (s) e ; 1) = lim (s + 1) 2e
s! 1 (s 2) (s + 1)
!
t 1
= lim + 2 ets
s! 1 s 2 (s 2)
t 1
= + e t:
3 9
Atunci
4 2t t 1 t 1 + 2i it 1 + 2i it
x(t) = e + + e + e e
45 3 9 10 10
4 2t t 1 t 1 2
= e + + e cos t sin t; t > 0
45 3 9 5 5
şi
1 2t t 1
y (t) = e + + e t ; t > 0:
9 3 9

17
4.2 Ecuaţii diferenţiale cu argument întârziat
Acestea sunt ecuaţii de forma
nP1
x(n) (t) + ak x(k) (t k) = f (t) ; t 0
k=0

unde a0 ; :::; an 1 2 R; 0 > 0; :::; n 1 > 0 şi f 2 O:

Vom determina soluţii y 2 O care veri…c¼ a
8
< x (0+ ) = 0
(CI) :
: (n 1) +
x (0 ) = 0

Not¼
am X(s) = L [x (t)] (s). Aplicând operatorul L ecuaţiei şi folosind Teo-
rema de derivare a originalului şi întârzierii, obţinem
h i nP1 h i
L x(n) (t) (s) + ak L x(k) (t k) (s) = L [f (t)] (s) ,
k=0
h i nP1 h i
L x(n) (t) (s) + ak e ks
L x(k) (t) (s) = L [f (t)] (s) ,
k=0
nP1
sn X (s) + ak sk e ks
X(s) = L [f (t)] (s)
k=0

de unde
L [f (t)] (s)
X (s) = nP1
:
sn + ak sk e ks

k=0

Funcţia original x(t) poate … recuperat¼

a folosind dezvoltarea în serie Laurent a
imaginii Laplace în jurul punctului de la 1:

Exemplul 4.4 Rezolvaţi în multimea funcţiilor original Laplace ecuaţia difer-

enţial¼a cu argument întârziat

x(2) (t) 2x(1) (t 1) = t; t 0

cu condiţiile iniţiale
x (0+ ) = 0
:
x(1) (0+ ) = 0

Dem. Not¼ am X(s) = L [x (t)] (s). Aplicând operatorul L ecuaţiei şi folosind
Teorema de derivare a originalului şi întârzierii, obţinem
h i h i
L x(2) (t) (s) 2L x(1) (t 1) (s) = L [tu (t)] (s) ,
h i 1
s2 X(s) e s L x(1) (t) (s) = ,
s2
1
s2 X (s) 2se s X(s) =
s2

18
de unde
1
X (s) = :
s2 (s2 2se s)

Vom dezvolta funcţia X (s) în serie Laurent în jurul punctului de la 1: Avem

ns ns
1 1 P 1
ne P1
ne
X (s) = = 2 = 2 pentru jses j > 2:
s4 1 2 es
s s4 n=0 sn n=0 sn+4

Astfel
e ns
P
1 P1
n e
ns
X (s) = = 2n 2 L tn+3 u(t) (s)
n=0 sn+4 n=0 (n + 3)!
P1 2n h i
n+3
= L (t n) u(t n) (s)
n=0 (n + 3)!

de unde obţinem
P
1 2n n+3
x (t) = (t n) u(t n):
n=0 (n + 3)!

4.3 Ecuaţii integrale de tip Voltera

Ecuaţia de tip Voltera de speţa a doua de tip convoluţie este o ecuaţie de forma

Rt
x (t) = f (t) + g(t )x ( ) d ; t 0
0

unde f şi g sunt funcţii continue cunoscute, de…nite pe [0; 1); iar x este o funcţie
continu¼ a necunoscut¼a. Ecuaţia are soluţie unic¼
a.
Pentru a determina soluţia acestei ecuaţii, privim funcţiile f; g; x ca funcţii
în O şi aplic¼
am operatorul L ambilor membri ai ecuaţiei. Astfel, obţinem

Rt
L [x (t)] (s) = L [f (t)] (s) + L g(t )x ( ) d (s) ,
0
L [x (t)] (s) = L [f (t)] (s) + L [(g x) (t)] (s) ,
L [x (t)] (s) = L [f (t)] (s) + L [g (t)] (s) L [x (t)] (s)

de unde
L [f (t)] (s)
L [x (t)] (s) = :
1 L [g (t)] (s)
Funcţia x (t) ; t 0; se determin¼
a folosind Teorema 2.5 sau propriet¼
aţile de
calcul ale Transformatei Laplace.

19
Exemplul 4.5 Rezolvaţi ecuaţia de tip Voltera

Rt
x(t) + x(t )e d = 2t 3; t 0
0

în mulţimea funcţiilor original Laplace.

Dem. Ecuaţia poate … scris¼

a în forma

x(t) + (x g) (t) = 2t 3; t 0

unde g (t) = et u (t) : Aplic¼

am operatorul L în ambii membri ai ecuaţiei şi
obţinem

L [x (t)] (s) + L [(x g) (t)] (s) = L [(2t 3) u (t)] (s) ,

L [x (t)] (s) + L [x (t)] (s) L et u (t) (s) = 2L [tu (t)] (s) 3L [u (t)] (s) ,
1 1
L [x (t)] (s) (1 + L [u (t)] (s 1)) = 2 2 3 ,
s s
1 1 1
L [x (t)] (s) 1 + = 2 2 3 ,
s 1 s s
1 2 3
L [x (t)] (s) = 1 ,
s s2 s
5 3 2
L [x (t)] (s) = 2
,
s s s3
L [x (t)] (s) = 5L [tu (t)] (s) 3L [u (t)] (s) L t2 u (t) (s) ,
L [x (t)] (s) = L 5t 3 t2 u (t) (s)

de unde
x (t) = 5t 3 t2 u (t) :

4.4 Calculul unor integrale improprii

R1f (t)
Fie f 2 O: Presupunem c¼
a integrala improprie t dt este convergent¼
a. Dac¼
a
0
f (t) f (t)
exist¼
a lim t …nit¼
a, atunci t u (t) 2 O şi
t&0

f (t) R1f (t) ts

R1
L u (t) (s) = e dt = L [f (t) u (t)] ( ) d :
t 0 t s

Pentru s ! 0; obţinem c¼
a
R1f (t) R1
dt = L [f (t) u (t)] ( ) d
0 t 0

20
Exemplul 4.6 Folosind transformata Laplace calculaţi
R1e at
e bt
dt
0 t
unde a > 0 şi b > 0.
at bt
Dem. Fie f (t) = e e ; t 2 R: Clar, f (t)u (t) este o funcţie original
Laplace şi
f (t) u (t)
lim = 0:
t!0 t
Atunci
R1e at e bt R1 R1 at bt
dt = L [f (t) u (t)] (s) ds = L e u (t) (s) L e u (t) (s) ds
0 t 0 0
R1
= (L [u (t)] (s + a) L [u (t)] (s + b)) ds
0
1
R1 1 1 s+a a b
= ds = ln = ln = ln :
0 s+a s+b s+b 0 b a

Exemplul 4.7 Folosind transformata Laplace calculaţi

R1 cos x
2
dx:
0 1+x

Dem. Consider¼
am funcţia f : R ! C;
8 1
< R cos(tx) dx daca t 0
f (t) = 1+x2 :
: 0
0 daca t<0
Clar, f 2 O şi
R1 ts
R1 R1cos (tx) ts
L [f (t)] (s) = f (t) e dt = 2
dx e dt
0 0 0 1+x
R1 1 R1 ts
= cos (tx) e dt dx
0 1 + x2 0
R1 1
= L [cos (tx)] (s) dx
0 1 + x2
R1 1 s
= dx
0 1 + x s + x2
2 2

1
= ; s > 0:
2 s+1
t
Atunci f (t) = 2e u (t) şi
R1 cos x 1
2
dx = f (1) = e :
0 1+x 2

21