Sunteți pe pagina 1din 8

Cele Şase Sunete Vindecătoare

09FEB2014Lasă un comentariu
by evinteler in meloterapie 
Liu Zi Jue

„Cele Şase Sunete Vindecătoare” este o practică antică de păstrare


a sănătăţii. Esenţa practicii constă în vocalizarea a şase sunete
diferite în momentul expiraţiei: SI, CHUI, XU, HE, HU, XI.
Sunet Organ Element
SI Plămâni Metal
CHUI Rinichi Apă
XU Ficat Lemn
HE Inimă Foc
HU Splina Pământ
XI Triplul încălzitor

În cartea Esenţele atingerii longevităţii, Leng Qian descrie cele


şase sunete vindecătoare:

Practicând XU primăvara redă strălucirea ochilor şi susţine ficatul

Practicând HE toamna reduce focul inimii

Practicând SI iarna stabilizează şi umezeşte plămânii

Practicând CHUI linişteşte rinichii

Practicând XI curăţă căldura şi agitaţia din Triplul Încălzitor

Practicând HU întăreşte splina în toate cele patru anotimpuri

Pronunţarea lor în tăcere


Depăşeşte orice elixir al imortalităţii.

Cele Şase Sunete Vindecătoare se bazează pe teoriile medicinii


tradiţionale chineze legate de yin şi yang, cele cinci elemente,
ciclurile de generare şi restrângere, unitatea dintre om şi natură.
Cele Şase Sunete Vindecătoare asociază secvenţa celor patru
anotimpuri cu proprietăţile celor cinci organe energetice (ficat,
inimă, splină, plămâni şi rinichi). Practica utilizează forma gurii
pentru a pronunţa cele cinci tonuri muzicale (Jiao, Zhi, Gong,
Shang şi Yu) şi le asociază cu mişcările respiraţiei, minţii şi
trupului. Qi-ul terestru urcă şi Qi-uil celest coboară, vechiul este
expirat şi noul este inspirat. Aceste qi-uri ale naturii se unesc cu
qi-ul postnatal de apărare şi de hrănire şi activează adevărata
sursă (Zhen Yuan), îmbunătăţesc circulaţia qi-ului şi sângelui prin
organele interne eliminând staza şi stagnarea, elimină toxinele,
reglează absenţa sau epuizarea qi-ului, reconstruieşte şi
reîntinereşte, îmbunătăţeşte sănătatea mentală şi fizică şi permite
atingerea longevităţii. De asemenea cele Şase Sunete
Vindecătoare pot trata boli determinate de difuncţia organelor
interne.
Metoda de practică
Vocalizarea sunetelor este precedată de adoptarea acestei poziţii.
Practica se realizează când suntem într-o stare caracterizată de
“relaxat, calm, natural” şi când qi-ul şi sângele circulă liber. Stăm
cu tălpile picioarelor depărtate la o lăţime de umeri, cu capul şi
ceafa drepte cu Bai Hui îndreptat în sus. Ne concentrăm pe
abdomenul inferior, cu gura uşor închisă şi limba în cerul gurii
(vârful limbii apasă uşor în interiorul gurii, pe gingia superioară,
puţin deasupra incisivilor centrali). Umerii şi coatele sunt
relaxaţi, braţele atârnă natural în lateral. Pieptul este uşor retras
în interior, spatele este drept (cu curbura naturală în formă de S),
şalele sunt relaxate, genunchii sunt uşor îndoiţi şi relaxaţi. Mintea
este limpede, respiraţia este naturală şi calmă. Nu ne forţăm şi nu
depunem efort. Ne bucurăm de starea liniştită a minţii vide, fără
gânduri, de inima liniştită, fără emoţii, de poziţia verticală şi de
corpul relaxat.

Sunetul XU calmează qi-ul ficatului


Poziţia gurii: Buzele sunt strânse cu o uşoară tensiune
orizontală (vedeţi în a doua figură legătura gurii cu prima ramură
din meridianul ficatului). Vârful limbii este îndreptată în faţă şi
uşor curbată înapoi, cu cele două laterale ale limbii uşor curbate
spre centru. Cu dinţii uşor depărtaţi se expiră. (Pentru români
este mult mai uşor pentru că practic se pronunţă sunetul Şşşşşşî!
Încercaţi să pronunţaţi  şî expirat şi să conştientizaţi cum este
dispusă limba, dinţii şi buzele în gură.)

Mişcarea corpului : Mâinile din lateral sunt aduse în faţă, la


nivelul abdomenului inferior. Cu dosul mâinilor îndreptate una
spre alta, se ridică mâinile pe axa centrală a corpului şi se inspiră
natural. Când mâinile sunt deasupra capului, acestea sunt
depărtate în lateral precum o pasăre îşi deschide aripile (palmele
se deschid în sus şi spre exterior), se expiră şi se pronunţă şî. Pe
expiraţie ochii sunt larg deschişi. Mâinile se relaxează şi sunt
aduse înapoi la nivelul capului cu palmele în jos şi se inspiră
natural. Mâinile sunt coborâte cu palma în jos pe axa centrală
trecând pe lângă faţă, piep, abdomen şi se expiră natural.
Rămânem pentru puţin timp în repaus după care repetăm ciclul.
Acest ciclu de respiraţie şi mişcare a corpului se repetă de şase ori.

Traiectoria qi-ului: Pe expiraţie se apasă uşor cu degetul mare


solul. Mintea ghidează qi-ul ficatului care urcă de la degetul mare
al piciorului, de la Da Dun (LV1), Tai Chong (LV3) şi Zhong Du
(LV6) trecând prin partea interioară gambei, a genunchiului şi a
coapsei, înconjură organele genitale, ajunge la abdomenul
inferior, traversează ambele părţi ale stomacului şi se uneşte cu
ficatul şi bila. De aici urcă penetrând diafragma şi se răspândeşte
în regiunea hipocondriacă.
O ramură urcă prin spatele gâtului spre craniu conectându-se cu
ochiul şi creierul şi se uneşte cu canalul guvernor în creier în
punctul numit Palatul noroios (GV20). Ce-a de-a doua ramură,
care pleacă din ficat, urcă spre plămân după ce trece prin
diafragmă. Apoi trece prin punctele Zhong Fu (LU1) şi Yun Men
(LU2) şi continuă de-a lungul interiorului braţului sfârşind în
punctul Shao Shang (LU11) în partea interioară a degetului mare
de la mână.
După ce se practică o perioadă mai lungă de timp, se simte qi-ul
în ochi. Unele persoane cu probleme pot resimţi durere, lăcrimare
sau o o amorţire în zona ochilor sau o tensiune la punctul Shao
Shang (LU11). Treptat ochii îşi recapătă strălucirea şi vederea se
îmbunătăţeşte.

Precizare: Expiră printre dinţi şi apoi respiră natural, trecând


progresiv la respiraţia abdominală.  Împinge abdomenul în timpul
inspiraţiei, în timp ce diafragma coboară şi aerul coboară în
abdomen. Relaxează întregul corp şi linişteşte mintea. În timpul
expiraţiei cu pronunţarea XU se poate contracta sfincterul anal,
perineul, abdomenul şi muşchii coapselor odată cu ridicarea
diafragmei şi schimbarea punctului de susţinere a greutăţii pe
călcâie. Odată cu pronunţarea XU, qi-ul terestru este condus în
sus dinspre punctul-izvor Da Dun (degetul mare de la picior) când
degetele mari apasă uşor solul. La sfârşitul expirării, pieptul şi
abdomenul sunt goale.
Scop: Sunetul XU poate vindeca boli ale ochilor şi poate
îmbunătăţi simptomele hiperactivităţii focului ficatului şi
vacuităţii ficatului, hepatomegalia, apetitul slab, indigestia,
uscăciunea ochilor şi vertigo.
Modul de utilizare a exerciţiului
Exerciţiul  se poate utiliza pentru a menţine starea de sănătate sau
pentru vindecare. În primul caz se utilizează ciclul de generare a
celor cinci elemente, în al doilea caz ciclul de restrângere.
Ciclul de generare ne spune să pronunţăm sunetele în următoarea
ordine:  Xū (Lemn) → Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī
(Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn – Triplul
Încălzitor). Dacă aveţi doar puţin timp la dispoziţie, puteţi
practica doar sunetul asociat anotimpului prezent. De exemplu
dacă este iarnă practicaţi sunetul Chui pentru a întări rinichii.
Ultimul sunet Xi poate fi practicat tot timpul anului pentru a
întări Triplul Încălzitor.

Ciclul de restrângere este Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī


(Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn – Triplul
Încălzitor)→ Xū (Lemn) . Restricţionarea unui element poate
determina întărirea altui element. De exemplu dacă qi-ul
plămânilor este slăbit (vid), se poate pronunţa HE. Focul
restrânge Metalul şi slăbirea elementului care restrânge Metalul
conduce la întărirea Metalului, în acest caz la întărirea qi-ului
plămânilor.
Dacă un organ necesită o atenţie specială, practicaţi sunetul
corespunzător organului respectiv, cu precizarea că organul
energetic din Medicina chineză nu corespunde pe de-a întregul cu
organul din medicina occidentală.

În versiunea iniţială, antică, „Cele Şase sunete vindecătoare” era o


tehnică pură de respiraţie, care nu includea mişcări ale corpului.
Ulterior au fost adăugate mişcările pentru a facilita curgerea qi-
ului şi a permite eliminarea mai bună a Bing Qi-ului, energiei
patogene. Mişcările apar prima dată în Dinastia Ming (1386 –
1644) în tratatele lui Hu Wenhuan şi Gao Lian.

Începătorii trebuie să pronunţe cu glas tare sunetele pentru a


preveni blocarea respiraţiei şi pentru a-i obişnui cu curgerea qi-
ului prin corp la pronunţarea fiecărui sunet. Odată cu
familiarizarea cu fiecare tip de vibraţie asociat fiecărui sunet,
faptul că acest sunet este audibil sau nu devine mai puţin
important. Important nu este sunetul în sine, ci modul în care
este produs şi în special tipul de activitate mentală care pune în
mişcare un anumit flux de qi.
About these ads

S-ar putea să vă placă și