Trunchiul cerebral este format din trei etaje: bulb, puntea lui Varolio şi
pedunculii cerebrali (mezencefal). Bulbul şi puntea au o porţiune ventrală (bazilară), în
care predomină substanţă albă, şi o porţiune dorsală (tegmentală), în care predomină
substanţă cenuşie. Spre deosebire de aceste prime două etaje, mezencefalul prezintă trei
porţiuni: una anterioară, reprezentată de picioarele pedunculilor, prin care trec fibrele
fasciculului piramidal, una mijlocie, calota mezencefalului, unde se află nucleul roşu, şi
cea de-a treia, lama cvadrigemina (tectum), formată din patru coliculi cvadrigemeni: doi
superiori şi doi inferiori. Între nucleul roşu şi picioarele pedunculilor se află substanţa
neagră.
Trunchiul cerebral prezintă: o faţă ventrală şi una posterioara.
Faţa ventrală prezintă trei etaje care, de jos în sus, sunt: bulbar, pontin şi
peduncular.
Etajul bulbar are ca limită inferioară decusaţia piramidală, iar ca limită
superioară şanţul bulbo-pontin, unde îşi au originea aparentă nervii cranieni VI, VII şi
VIII. Bulbul prezintă toate elementele descrise la măduvă. Pe linia mediană remarcăm
fisura mediană anterioară (continuarea fisurei mediane a măduvei) şi se termină la nivelul
şanţului bulbo-pontin printr-o mică dilatare, numită foramen caecum.
Cordoanele anterioare ale măduvei, la nivelul bulbului devin piramidele bulbare,
în profunzimea cărora se află fibrele fasciculului piramidal.
Lateral de acestea remarcăm şanţurile antero-laterale, iar în afara acestora
cordoanele laterale, care le continuă pe cele din măduvă şi în partea lor superioară
prezintă o proeminenţă ovoidă, numită oliva bulbară. În şanţul dinapoia olivei (şanţ
retroolivar) se văd originile aparente ale nervilor IX, X şi XI, iar în şanţul situat anterior
de olivă (şanţ preolivar) originea aparentă a nervului XII.
Etajul pontin este limitat inferior de şanţul bulbopontin, iar superior de şanţul
ponto-mezencefalic. Se prezinţă sub forma unei benzi de substanţă albă, formată din
fascicule de fibre transversale pe extremitatea superioară a bulbului.
Pe linia mediană remarcăm şanţul arterei bazilare (artera care contribuie la
vascularizaţia encefalului, alături de artera carotidă internă). De o parte şi de alta se văd
piramidele pontine, în profunzimea cărora trec fibrele fasciculului piramidal.
Lateral de piramidele pontine se află originea aparentă a nervului V; în afara
acestuia sunt pedunculii cerebeloşi mijlocii care fac legătura între punte şi cerebel.
Etajul peduncular este limitat inferior de şanţul ponto-mezencefalic, iar superior
de chiasma optică ce se continuă lateral cu tracturile optice. Remarcăm la acest nivel
picioarele pedunculilor cerebrali, care sunt două cordoane de substanţă albă divergentă
cranial. În profunzimea lor trec fibrele fasciculului piramidal. În spaţiul dintre picioarele
pedunculilor se găseşte glanda hipofiză (neurohipofiza), suspendată de tuber cinereum
prin intermediul înfundibulului. Sub aceste formaţiuni se află cei doi corpi mamilari sub
care se remarcă originea aparentă a nervilor III.
Faţa posterioară se poate vedea numai după îndepărtarea cerebelului. Limitele
dintre bulb, punte şi mezencefal sunt mai puţin evidente.
La acest nivel, de jos în sus, distingem: etajul bulbar, etajul fosei romboide şi
etajul peduncular, cu cei patru coliculi (doi superiori şi doi inferiori) care formează lama
cvadrigemina.
Etajul bulbar. În partea sa inferioară este asemănător măduvei, iar superior se
află trigonul bulbar al fosei romboide. În partea inferioară, etajul bulbar prezintă, pe linia
mediană, şanţul median dorsal care continuă şanţul omonim de la nivelul măduvei.
Lateral de acest şanţ - fasciculul gracilis, iar în afara lui, fasciculul cuneat.
Etajul fosei romboide. Fosa romboidă, aşa cum arată şi numele, are forma unui
romb şi reprezintă podişul ventriculului IV. Un şanţ transvers care constituie axul mic al
rombului împarte fosa romboidă în trigon bulbar şi trigon pontin. În vârful trigonului
bulbar se află o lamă de substanţă cenuşie (obex). În timp ce la vârful trigonului pontin se
află apeductul Sylvius, un canal prin care ventriculul IV comunică cu ventriculul III. În
unghiurile laterale fosei romboide se află tuberculul acustic, în profunzimea căruia se
găsesc nucleii acustic (cohleari).
Etajul peduncular. La acest nivel remarcăm prezenţa celor patru coliculi care
formează lama cvadrigmina (tectum). Între cei doi coliculi superioari se află glanda
epifiză. Coliculii superiori sunt legaţi prin bratul coliculului de corpii geniculaţi externi la
care soseşte calea optică, în timp ce coliculii inferiori sunt legaţi prin bratul inferior de
corpii geniculaţi interni la care soseşte calea acustică. La nivelul tectumului,sub coliculii
cvadrigemeni inferiori îşi are originea aparentă nervul IV.
NERVII CRANIENI
Fac parte din sistemul nervos periferic şi sunt în număr de 12 perechi. Se
deosebesc de nervii spinali prin aceea că nu au o dispoziţie metamerică şi nu au două
rădăcini (dorsală şi ventrală), cum au nervii spinali. În general, nervii cranieni se
distribuie extremităţii cefalice şi regiunii cervicale, excepţie făcând nervul vag, care
străbate gâtul, toracele, diafragma şi sfârşeşte în abdomen.
Nervii cranieni sunt nervi a căror origine aparentă se găseşte pe suprafaţa exterioară a
encefalului şi al căror teritoriu de distribuţie este reprezentat de formaţiunile somatice ale
capului şi gâtului şi de viscerele capului, gâtului, toracelui şi abdomenului.
În traiectul lor spre teritoriul de distribuţie exocranian, aceşti nervi vor trebui să
străbată în mod obligatoriu orificiile bazei craniului.
Nervul glosofaringian în
regiunea paraamigdaliană
1. Muşchiul ridicător al
vălului palatin drept
2. Muşchiul tensor al vălului
palatin
3. Fascia pterigoidiană
4. Muşchii intrinseci ai limbii
5. Muşchiul buccinator
(porţiunea posterioară)
6. Muşchiul constrictor
mijlociu al faringelui
7. Muşchiul stilofaringian
8. Nervul glosofaringian
9. Rafeul pterigomandibular
10. Muşchiul constrictor
superior al faringelui
APLICAŢII CLINICE
Dacă sunt atinse orofaringele şi uvula, se declaşează un reflex de tuse sau de deglutiţie, care închid
laringele şi traheea de către epiglotă. Dacă pacientul este anesteziat, reflexul nu are loc. Mai mult chiar,
pacientul inconştient vomită adesea. Este deci absolut necesar ca pacientul să nu consume nimic (mâncare
sau lichide) cu 8-12 ore înainte de operaţie; altfel, pacientul va vomita în mod inconştient (fără control), iar
conţinutul acid din stomac va pătrunde în trahee (acum larg deschisă), în bronhii şi plămâni, ducând, în cel
mai bun caz, la pneumonie prin aspiraţie, dacă nu la sufocaţie (rezultat fatal).
Numele Funcţia
Originea Originea Traiect Distribuţie
reală aparentă
X. Nervul vag Este un Fibrele Se află la De la Fibrele motorii
(pneumogastric) nerv mixt, motorii îşi nivelul originea inervează
care are şi au originea şanţului sa musculatura
fibre în nucleul retro- aparentă, laringelui şi
parasimpat ambiguu. olivar. nervul se muşchiul constrictor
ice. Fibrele îndreaptă inferior al faringelui.
senzitive spre Fibrele senzitive
(senzoriale) gaura (senzoriale)
îşi au jugulară, inervează mucoasa
originea în părăsind valeculelor şi a
ganglionul craniul, laringelui Fibrele
superior şi străbate parasimpatice se
inferior de gâtul, distribuie la organele
pe traiectul toracele, din torace şi
nervului diafragm abdomen. În torace
unde se află a şi se distribuie cordului
protoneuron sfârşeşte traheei, bronhiilor,
ul; în plămânului şi
deutoneuron abdomen. esofagului. în
ul se află în abdomen se
nucleul distribuie
solitar din stomacului,
bulb. intestinului subţire,
Fibrele cecului, colonului
parasimpati ascendent şi
ce provin transvers. Colonul
din nucleul descendent, sigmoid,
dorsal al rectul, vezica urinară
vagului. şi organele genitale
primesc fibre
parasimpatice din
măduva sacrată.
Nervii vagi la intrarea în torace
1. Rafeul median al gâtului2.Muşchiul
milohioidian3.Muşchiul omohioidian şi
sternohioidian secţionaţi 4.Muşchiul
ridicător al glandei tiroide 5.Istmul
glandei tiroide 6.Artera subclavie
7.Vena subclavie 8.Nervul vag stâng
9.Vena tiroidiană inferioră 10.Traheea
11.Nervul frenic 12.Plexul brahial
13.Vena tiroidiană mijlocie 14.Lobul
drept al glandei tiroide 15.Artera
tiroidiană superioară 16.Osul hioid
17.Pântecele anterior al muşchiului
digastric
a)1. Muşchiul constrictor superior al faringelui b) 1. Nervul laringeu superiro (ramura internă
2. Muşchiul constrictor mijlociu al faringelui perforând membrana tirohioidiană)
3. muşchiul hioglos 2. Cartilajul aritenoid (proces muscular)
4. Nervul laringeu superior (ramura internă) 3. Muşchiul cricoaritenoidian posterior drept
5. Muşchiul tirihioidian 4. Tendonul cricoesofagian
6. Muşchiul cricotiroidian 5. Fibrele musculare circulare (interne) ale
7. Nervul laringeu recurent drept esofagului
8. nervul laringeu superior (ramura externă) 6. Lumenul traheei
9. Muşchiul constrictor inferior al faringelui 7. Lama cartilajului cricoid
10.Rafeul pterigomandibular (inserţia pentru m. 8. Cartilajul aritenoid (proces vocal)
constrictpr superior al faringelui posterior şi 9. Muşchiul transvers aritenoidian
pentru m. buccinator anterior) 10.Muşchiul oblic aritenoidian
11.Nervul glosofaringian 11.Plica ariepiglotică
12.Artera carotidă internă
13.Muşchiul ridicător al vălului palatin
14.Nervul mandibular
Aplicaţii practice:LEZIUNI NEUROLOGICE
Lezările cantonate la nivelul nervului vag provoacă paralizia muşchilor faringelui, o deviere a
peretelui faringian de partea opusă leziunii (semnul Vernet) şi tulburări de deglutiţie. Leziunea
nucleului ambiguu are drept consecinţe disfagia, disfonia, dispneea. Disfonia este cauzată şi de
paralizia nervului laringeu recurent
Lezarea nervului hipoglos dă paralizia unei jumătăţi de limbă, care este derivată de partea
leziunii, abolirea tonusului şi degenerarea atrofică a muşchilor afectaţi.
Juxtapunerea rădăcinii nervului cu tractul cortico-spinal constituie baza anatomică a
hemiplegiei alternante hipoglosale inferioare, care constă în lezarea neuronului motor inferior
ipsilateral pentru limbă combinată cu hemiplegia (neuron motor superior) jumătăţii contralaterale
a corpului pronunţată în special în extremităţi.