Sunteți pe pagina 1din 3

Holocaust- istorii si lecții de viață

Holocaust este un termen utilizat pentru a descrie, uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate
vârstele, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, programul de exterminare a evreilor, plănuit și
executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia.
Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid. Consider ca Holocaust, a fost o tragedie
umana de nedescris. Reprezintă una din cele mai îngrozitoare pagini din istoria omenirii.
Oamenii ce nu erau de o rasa ,,pur- germană” erau omorâți cu sânge rece. Majoritatea copiilor mureau în
ghetouri din cauza lipsei de hrană, de îmbrăcăminte, de adăpost. Uneori erau folosiți la munci silnice, însă,
era mare probabilitatea că vor fi foarte curând deportați în lagăre de concentrare sau în lagărele morții
(împreună cu bătrânii, bolnavii și invalizii), unde de obicei erau uciși. După ce erau aduși la Auschwitz sau
în alt lagăr de exterminare, cea mai mare partea dintre copii erau trimiși imediat la moarte în camerele de
gazare. Pe teritoriile Poloniei și Uniunii Sovietice ocupate de Germania, mii de copii au fost împușcați și
aruncați în gropi comune. Unii copii evrei găseau totuși câte un mijloc de a supraviețui. Între anii 1938 și
1940 a funcționat „Kindertransport" (în germ. — „Transport pentru copii"). Astfel se numea campania de
salvare a copiilor evrei-fugari (fără părinți). Unii ne-evrei ofereau adăpost pentru copiii refugiați, iar uneori,
cum a fost în cazul Annei Frank, chiar și membrilor familiei lor. Anne Frank este o supraviețuitoare a acestui
genocid. Anne Frank a ținut un jurnal, o autobiografie. ,,Jurnalul Annei Frank (în neerlandeză Het
Achterhuis) este o carte formată din fragmente dintr-un jurnal intim în limba neerlandeză ținut de Anne
Frank în cei doi ani cât a stat ascunsă, împreună cu familia ei, în perioada ocupației naziste a Țărilor de Jos.”
Holocaustul s-a manifestat și în România și Basarabia. Holocaustul în România este diferit de Holocaustul din
alte ţări ale Europei şi ale Uniunii Sovietice. În primul rând, uciderea evreilor a fost înfăptuită de autorităţile române sub
dictatura militară a Mareşalului Ion Antonescu (1941-1944), un aliat important al Germaniei. În al doilea rând, moartea
evreilor nu a fost numai rezultatul uciderilor sistematice în masă, ci şi rezultatul deportărilor şi al urmărilor acestora.
Evreiii erau scoși din case, bătuţi, jefuiţi, omorâiţi, iar sute de cadavre au rămas să zacă întinse pe străzi. În
curtea Chesturii au urmat primele mii de victime, murind în special cei care au încercat să evadeze, după ce
au aflat că vor fi deportați. Peste noapte, cei rămași în viață au fost îmbarcați în două trenuri, care au rămas
în memorie ca „trenurile morții”. „Am mers spre gară și acolo ne-am întâlnit cu trupele românești care se
duceau pe front. În gară ni s-a ordonat să ne culcăm la pământ ca să nu vedem ce fac. Până la urmă soldații
au trecut peste noi, ne călcau pe cap, pe ochi și cine avea ghinionul și nimerea îi găurea creierul. Ne-au
ordonat să urcăm în vagoane. Vagoanele erau de vite, văruite, usturau la ochi. Ca să încăpem cât mai mulți
ne loveau cu patul armei peste picioare și în felul acesta 'atingeau performanța' de 200 de oameni într-un
vagon. Noi știam că plecăm în Siberia și ne-am luat haine groase. Asta desigur a contribuit la mărirea
căldurii. După aceea, au închis ușile. Erau zile ca astăzi, fierbinți, groaznice, fără apă. Ne-au plimbat cu
vagoanele astea până pocnea tabla și până în sfârșit au reușit să ne doboare. Au căzut majoritatea, în vagon
se formau bănci pe care se așezau cadavrele. Cine nu rezista și adormea, murea. Bineînțeles că după ce
majoritatea au fost exterminați, au deschis vagoanele în gară. Noi nu știam că ele de fapt făceau o navetă din
stație în stație ca să înghițim căldura aceia și până la urmă au reușit să ne nimicească. Când am ajuns la Podu
Iloaiei oamenii nu mai ieșeau, lunecau afară. Se deschideau ușile larg și cadavrele cădeau din vagon,
transpirate și astfel au fost duși la morminte”, își amintește Marcel Fischer.
O persoana marcanta din povestea Holocaustului este Josef Mengele, medic german din lagarele de
concentrare, acesta i-a torturat pe cei aflati acolo, l-a atras in general, gemenii și persoanele speciale, accesta
a realizat experimentele pentru a crea ,, persoana perfecta”. Supraviețuitorii, (gemeni) povestesc cu durere
despre suferința trăită. Eva Mozes Kor (83 de ani) are o poveste de viaţă impresionantă: a supravieţuit
miraculos experimentelor teribile ale doctorului Mengele la Auschwitz, i-a iertat pe nazişti şi l-a adoptat pe
nepotul lui Rudolf Höss, comandantul lagărului. În martie 1944, familia Mozes a fost mutată cu forţa în
ghetoul din orăşelul Şimleu Silvaniei (judeţul Sălaj). Eva şi Miriam aveau doar 10 ani. Eva şi Miriam au stat
la Auschwitz din martie 1944 până în ianuarie 1945. Au fost una dintre cele 1.500 de perechi de gemeni care
au fost folosiţi în experimentele lui Mengele. Doar 250 au supravieţuit, inclusiv Eva Mozes Kor şi sora sa
Miriam. Eram între viaţă şi moarte, iar doctorul Mengele stătea lângă patul meu şi spunea: „Ce păcat, e atât
de tânără şi mai are doar două săptămâni de trăit!“. Ştiam că are dreptate, dar am refuzat să mor. Aşa că mi-
am promis mie însămi că voi dovedi că doctorul Mengele greşeşte şi că voi supravieţui şi voi fi din nou
împreună cu sora mea. În următoarele două săptămâni, am continuat să fiu la graniţa dintre viaţă şi moarte.
În Basarabia, se regaseau o mulțime de evrei. Până în 1940, în satul Pepeni, raionul Sângerei, trăia o
comunitate mare de evrei, majoritatea dintre ei fiind comercianţi. Pe atunci, Andrei Vulpe, fost profesor de
istorie la şcoala din localitate, avea 10 ani. Dânsul ne-a împărtăşit amintirile despre vara anului 1941, când în
satul său au fost ucişi evrei, dintre care mulţi erau prietenii şi colegii săi de clasă.
„Iată acolo unde se vede turnul acela a avut loc măcelul. Tot acolo, în carieră, au şi fost îngropaţi. Se
vorbeşte că ar fi fost în jur de 300”, ne mărturiseşte domnul Vulpe. Acum pe acel loc se află un monument
pe care scrie în trei limbi (română, rusă şi ebraică): „În memoria victimelor regimului nazist”, ne spune
bătrânul de 81 de ani.
În Hîncești s-a simțit un iz de Holocaust. Foarte puțini evrei au supraviețuit, însă cei din jur au vazut
oroarea și au împartașit-o intr-un interviu. ,,Petru Munteanu, vorbește despre capturarea și împușcarea
evreilor din Hîncești de către trupele române; despre procesul de ucidere; despre un caz când un ofițer a luat
un copil evreu de la locul uciderii cu dânsul.” Acesta povestește maniera prin care au fost scoși evreii din
case, cum au fost obligați să mearga și păcăliți că sunt duși unde este mai bine, un loc unde să muncească,
însă aceștia erau conduși spre ,,Poarta iadului”. În Hîncești se localizează un cimitir de evrei pe strada Pacii,
54. Cimitirul conține aproximativ 200 de pietre funerare.
În concluzie, pot spune ca Holocaustul nu a avut un rol pozitiv asupra societății, a fost un act de teroare și
a fost scoasă din uz calitatea de fi ,,om”. Au fost omorâți între cinci și șase milioane de evrei. Acest
fenomen, nu trebuie lasat uitării, pentru ca generațiile viitoare să nu repete acest act asupra semenilor săi. Nu
trebuie să luăm în calcul, naționalitatea sau rasa unei persoane, toți suntem oameni și punctum.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust
https://oralhistory.md/rom/articles/petru-munteanu-a-n-1920-or-hincesti
https://oralhistory.md/rom/articles/leonid-pocladiuc-a-n-1925-or-hancesti
 

S-ar putea să vă placă și