Sunteți pe pagina 1din 2

ARĂTĂRILE DOMNULUI DUPĂ ÎNVIERE

Fişa lecţiei

Iisus Cel înviat S-a arătat de mai multe ori după Înviere. Prin multe semne doveditoare,
timp de patruzeci de zile, El a confirmat că a înviat cu acevărat.
Domnul S-a arătat după Înviere de zece ori, mai multor persoane. Aceste arătări au
scopul:
 de a întări credinţa în Înviere
 de a stabili o nouă relaţie între Iisus Cel înviat şi oameni, în care El poate fi
recunoscut prin iubire şi credinţă
Arătările nu sunt istorisite de toţi evangheliştii la fel, deoarece aceste evenimente
depăşesc posibilitatea de percepere a omului.
Arătările Domnului după Înviere relatate în Sfânta Scriptură sunt:
a) Arătările din Duminica Învierii
1. Femeilor mironosiţe Matei 28, 9-10
2. Apostolilor fără Toma Ioan 20, 19-25
3. Ucenicilor în drum spre Emaus Luca 24, 13-32
b) Celelalte arătări
4. Apostolilor cu Toma Ioan 20, 26-31
5. Ucenicilor la Lacul Tiberiadei Ioan 21, 1-13
6. Ucenicilor în Galileea pe un munte Matei 28, 16-20
7, 8, 9. Sf. Apostol Petru,
Sf. Apostol Iacov,
celor 500 de presoane Epistola I către Corinteni 15, 5-7
10. Înălţarea la cer, la 40 de zile de la Înviere Faptele Apostolilor 1, 1-12

Credinţa că Hristos a înviat sau că, după aceasta, El s-a întâlnit cu Apostolii, trecând prin
uşile încuiate, sunt evenimente greu, dacă nu imposibil de pus în acord cu reperele vieţii noastre.
Faptul Învierii Domnului nu are echivalent în istoria umanităţii. Cum este posibil ca El să fi putut
trece prin uşile încuiate?
Omul cunoaşte prin simţuri materia lumii. Deoarece simţurile sunt limitate, omul şi-a
construit aparate, instalaţii şi dispozitive care îi prelungesc percepţia materiei. Avem motive să
credem că deţinem date foarte clare cu privire la ceea ce este materia şi că materia nu are nimic
în legătură cu lumea spirituală. Dar, simţurile nu ne dau toate informaţiile despre ceea ce este
lumea, despre ceea ce este materia. Începând de la o anumită scară de mărime, (de la electron să
spunem), constituenţii materiei nu se comportă aşa cum intuim noi, după reperele propriilor
noastre experienţe.
Rezultatele ştiinţifice apărute în secolul XX contrazic „bunul simţ ştiinţific“. Fizica,
biologia, chimia şi ştiinţele materialelor au deschis noi perspective de cercetare cu privire la
materie în toate formele ei.
Fizica cuantică arată că materia are proprietăţi surprinzătoare!
Toate particulele care alcătuiesc corpurile din Univers la nivel cuantic au o comportare
duală – undă şi corpuscul. Particulele care alcătuiesc radiaţia luminoasă (fotonii), electronii şi
celelalte particule au această dublă identitate.
Dualitatea materiei intră în contradicţie cu percepţia noastră. Constituţia duală a materiei
este confirmată de relativitatea restrânsă a lui Einstein, potrivit căreia materia este de fapt
energie condensată însoţită de proprietăţi care depăşesc orizontul experienţei noastre.
Mulţi fizicieni, chimişti, biologi susţin că materia este o formă de energie, având trei
stadii: materia fără viaţă (abiotică), materia vie (biotică) şi materia ajunsă spirit (noetică).
Matematicianul şi fizicianul francez Henri Poincaré explică logic şi ştiinţific cum în anumite
condiţii materia poate să-şi piardă unele din calităţile sale. De exemplu, masa, deci greutatea, dar
nu şi forma şi substanţa. Pierzându-şi masa, dar păstrându-şi forma şi substanţa, materia se
transfigurează, ea se caracterizează prin alte proprietăţi decât cele cunoscute până acum.
Astfel, se poate explica logic şi umblarea Mântuitorului pe mare ca pe uscat şi intrarea la
Sfinţii Apostoli prin uşile încuiate. Dacă în ştiinţă materia noetică este o descoperire nouă, în
teologie, problema spiritualizării materiei este demult nu o ipoteză, ci o certitudine a credinţei,
bazată pe faptul Învierii Mântuitorului.
La nivel cuantic este posibilă trecerea prin uşile încuiate. Noi ştim că după Înviere,
Trupul lui Hristos Înviat nu este ca cel pe care îl avem noi. Hristos, după Înviere, are un trup
spiritualizat. Hristos cu trupul Său străbătut de energiile dumnezeirii, a trecut prin uşile încuiate.
Trupul lui Hristos, teologic vorbind, este materie transfigurată, despre a căror proprietăţi nu se
cunoaşte în mod ştiinţific nimic. Materia transfigurată este plină de slava lui Dumnezeu şi
pătrunsă de energiile necreate ale lui Dumnezeu. Aceste energii sunt cu totul altceva, radical
diferite de orice există în această lume, substanţă sau câmp. Dar, fizica ne ajută să înţelegem că
materia-energie poate fi pătrunsă de lucrarea lui Dumnezeu şi că natura poate fi transfigurată prin
Duhul Sfânt. Materia poate fi mediu de lucrare a lui Hristos, pentru că „esenţa ei este energetică,
aşa cum a descoperit-o fizica modernă“. Ea se poate umple de energia Duhului Sfânt.
Este adevărat că în minuni, puterile naturii sunt suspendate. Altă putere lucrează în ele,
energiile necreate - lucrarea lui Dumnezeu. Dar, cuantica ne arată că nici măcar la nivelul
materiei, conformitatea cu „bunul simţ ştiinţific“ nu este cel mai bun criteriu de a judeca dacă un
fapt este posibil sau nu. Cu atât mai puţin în spaţiul credinţei.