Test (31)

Subiectul 1

A. 1. Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate sunt:

să audă – să asculte
se-ntreabă – se gândesc, se chestionează

2. Drumușor este substantiv comun.

A îndruma este verb predicativ.

3. Grupurile de sunete din versul citat sunt:

diftong – „au”, „oa”, „ii”
hiat – „a-u”

4. Cratima, semn de ortografie, are rolul de a evidenția căderea vocalei „î”, evitând
hiatul, prin rostirea legată a două părți de vorbire diferite: pronumele reflexiv „se”
și prima parte a verbului „a întreba”. Fiind utilizată în versuri, cratima ajută la
menținerea ritmului, micșorând măsura versului cu o silabă.

5. O prima trăsătură a monologului liric evidențiată în text este folosirea verbelor și

a pronumelor la persoana I singular: „cânt”, „sunt„ , „m-”.

O altă carcteristică a monologului liric prezentă în text ar fi confesiunea eului liric:

„L-ascult cu ei și nu-l mai înțeleg,/Parcă m-aș fi temut să rup o frunză/Și am cântat
dintr-un copac întreg.

6. Tema poeziei este natura, iar un motiv asociat acesteia ar fi frunza.

Subiectul al 2-lea

B. 1. Interviul a fost realizat de Mircea Vasilescu.

În viziunea celui intervievat, Antichitatea este ca un fel de carte de înțelepciune.

2. Latina ajută la dezvoltarea personalității deoarece este o disciplină umanistă, fiind

un vehicul pentru formarea mentală, intelectuală și spirituală.

3. Verbele sublinitate au următoarele categorii gramaticale:

va face – mod indicativ, timp viitor.
să stea – mod conjunctiv, timp prezent.

4. Pronumele relativ „care” îndeplinește funcția sintactică de subiect.

Substantivul „copiilor” are funcția sintactică de complement indirect.

5. „pe care o cere societatea” – propozitie subordonată atributivă.

„dacă orientezi un tânar doar către zona de profit” – propoziție subordonată
subiectivă.
 6. Se pune întrebarea unde să mâncăm. „Unde să mâncăm”- propoziție subordonată
atributivă.

Subiectul I

B. Demonstrație că „Vis” de Ileana Mălăncioiu aparține genului liric

Genul liric include totalitatea operelor literare în care gândurile, ideile, sentimentele sunt
exprimate în mod direct printr-un limbaj expresiv, care creează imagini artistice, conturând o
viziune subiectivă asupra temei abordate.
Opera literară „Vis” de Ileana Mălăncioiu aparține genului liric întrunind particularitățile
de conținut și de formă ale acestui tip de discurs.
O trăsătură specifică este exprimarea directă a trairilor ființei poetice, Textul este un
monolog liric ce abordează tema naturii si prezintă iubirea puternică a eului liric față de
cântat. Astfel, din cauza frumuseții cântecului, acesta nu se poate opri și continuă, chiar dacă
dupa un timp nu mai are sens pentru nimeni din jur, nici pentru el. Splendoarea muzicii
farmecă pe toată lumea, totul devenind ușor, ușor ireal. Sentimenul dominant al poeziei este
dragostea eului liric pe care o are față de muzica sa, încântând toți trecătorii. Caracterul
subiectiv al operei este exprimat prin mărcile lexico gramaticale: verbe si forme pronominale
la persoana I ( „cânt”, „m-”, „sunt” ).
Ca în orice operă lirică, ideile și sentimentele sunt transmise printr-un limbaj expresiv, care
creează imagini artistice, ce conturează mesajul poetic. Limbajul este unul sugestiv,
metaforic. Multitudinea imaginilor artistice și a figurilor de stil conferă textului o
expresivitate deosebită. De exemplu, metafora „cânt pe inimă” sugerează dragostea si
afecțiunea cu care cântă eul liric, scoțând în relief pasiunea si iubirea sa față de această artă.
Metafora „Si se-ntreabă ce pasăre sunt.” semnifica talentul si pasiunea eului liric, încât
oamenii îi compară câtatul cu al unei păsări rare. Acest lucru scoate în evidență respectul si
plăcerea oamenilor față de muzica acestuia.
Conținutul de idei și de sentimente al poeziei este în armonie cu forma realizată prin
elementele de prozodie. Astfel, textul este strucurat în doua catrene, cu măsura versurilor de
9-11 silabe și rima împerecheată.
În concluzie, opera lirică „Vis” de Ileana Mălancioiu aparține genului liric deoarece
exprimă în mod direct sentimentele, limbajul expresiv și imaginile artistice transmițând într-
un mod sugestiv viziunea subiectivă asupra temei abordate.

Subiectul al II-lea

B. O vizită la Muzeul de Mitologie Greacă

Era o zi frumoasă de vară. Tocmai ajunsesem la noul muzeu de mitologie greacă din
Bucuresti. Dintotdeaua am fost fascinat de istoria zeilor si a creaturilor mitologice, iar,
acum, aveam în sfârșit ocazia de a afla mai multe lucruri noi și interesante despre aceștia.
Eram convins ca voi fi impresionat, însă, cănd am intrat, am fost cu adevărat uimit!
Muzeul arăta uluitor. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult era statuia enormă cu Zeus din
mijlocul muzeului și tridentul pe care îl ținea în mâna stângă. Din nefericire, fiind ziua
deschiderii, muzeul era suprapopulat, însă, nu aveam de gând ca acest lucru sa îmi strice
ziua. Auzisem un zvon de existența unei săli care te lansa într-o lume virtuală, în care aveai
oportunitatea de a vorbi si de a te înâlni cu toate personajele mitologice, ceea ce suna
extraordinar. M-am dus la cel mai apropiat asistent si l-am întrebat despre realiatea acestei
camere, iar, spre surpinderea mea, ea chiar exista. Astfel, după ce am primit informația
despre unde se afla acea camera, am plecat direct spre ea. Atunci când am ajuns un angajat
m-a ajutat sa-mi pun echipamentul necesar. Nu îmi venea să cred ca urma să petrec timpul cu
niște zei! Chiar eram foarte curios de ce se va întămpla. Dintr-o dată, s-a făcut întuneric, iar
ușor, ușor a început să se lumineze. Nu mai eram in sală! Eram in mijlocul unui tărâm antic.
Era fenomenal. Nu știu cum era posibil așa ceva, dar totul părea foarte real. A apărut din
senin în fața mea un minotaur. Îl mai văzusem in poze, însă în realitate e mult mai
fermecător. După ce am încălecat pe el a început să alerge într-o direcție, nu știam unde ma
duce, însă aveam o presimțire că avea să mă ducă undeva magic. Încet, încet începea să se
vadă turnul zeilor. Era incredibilă viteza acestui minotar, era atât de rapid, încât simțeam că
zburam. Dupa puțin timp am ajuns la porțile turnului, le-am deschis, iar dintr-o dată zeci de
scări au apărut in fața mea. Odată ce le-am urcat am ajuns la intrarea centrală. Îmi bătea
inima mai tare ca niciodată! Desi știam că nu este adevărat, tot aveam emotii deorece totul
părea foarte real.. Imediat ce am deschis-o, au apărut în fața mea toți zeii, în centrul lor fiind
zeus, favoritul meu. In legendă se spune că sunt mult mai mari decât un om obișnuit, însă
acum erau la fel de inalti ca mine. Am început să vorbesc cu fiecare în parte și toți mi-au
arătat cum funcționeaza puterile lor. Iar, în momentul alegerii puterii mele, atunci m-am
întors în lumea reală.
Mi s-a părut una dintre cele mai interesante experiențe din viața mea, din păcate s-a
terminat înainte de a îmi alege o putere, însă, poate acest lucru mi-a dat șansa de a mă putea
gândi la fabuloasa fantezie, acea fiind dacă aș fi un zeu, ce putere mi s-ar potrivi.