Sunteți pe pagina 1din 5

3.

Circuite electrice de curent continuu

2.1. GRUPAREA SURSELOR DE CURENT CONTINUU


În practică există situaţii în care pentru alimentarea receptoarelor este
necesară utilizarea mai multor surse de energie electrică, grupate în serie,
paralel sau mixt.
De exemplu, bateriile de acumulatoare de 12 V utilizate la autovehicule
sunt obţinute prin legarea în serie a 6 elemente de acumulatoare de câte 2 V
fiecare.
2.1.1. Legarea în serie a surselor de curent continuu
Această conexiune se realizează legând borna pozitivă a unei surse cu
borna negativă a sursei următoare ş.a.m.d. (fig. 2.9, a). Curentul debitat de
baterie prin rezistenţa
R conectată la bornele
ue1, r1 ue2, r2 ue3, r3 uen, rn nue, nr
i i sale se determină
R R aplicând legea lui
Ohm pentru circuitul
a) b) închis considerat:
Fig. 2.9

∑u ek
i= k =1
n
, (2.40)
R + ∑ rk
k =1

unde uek şi rk reprezintă t.e.m., respectiv rezistenţa internă corespunzătoare


sursei k.
Dacă cele „n” surse sunt identice, având aceeaşi t.e.m. ue şi aceeaşi
rezistenţă internă r, se obţine:
n ⋅ ue
i= . (2.41)
R + n⋅r
Din relaţia (2.41) se constată că „n” surse identice conectate în serie
sunt echivalente cu o sursă având t.e.m. şi rezistenţa internă de „n” ori mai
mari decât valorile corespunzătoare unei singure surse (fig. 2.9, b).
La conectarea în serie, curentul prin circuit nu trebuie să depăşească
curentul nominal al sursei cele mai mici.

1
Electrotehnicǎ

Această grupare de surse este necesară dacă tensiunea solicitată de


receptor este mai mare decât tensiunea la bornele unei surse.
2.1.2. Legarea în paralel a surselor de curent continuu
Conexiunea în paralel a surselor se realizează legând între ele bornele
pozitive, respectiv negative ale surselor (fig. 2.10, a). Sursele conectate în
paralel trebuie să
aibă aceeaşi t.e.m.,
i i deoarece în caz
i1 i2 im
contrar, la funcţiona-
R ue, r/m R rea în gol a bateriei,
ue, r1 ue, r2 ue, rm (rezistenţa R deco-
nectată), sursa cu
t.e.m. mai mare se va
a) b) descărca pe cea cu
Fig. 2.10 t.e.m. mai mică,
apărând curenţi de
circulaţie între surse însoţiti de pierderi suplimentare de energie.
Sursele fiind conectate în paralel, la bornele lor în timpul funcţionării se
stabileşte aceeaşi tensiune. Dacă sursele au aceeaşi t.e.m. dar rezistenţele
interioare sunt diferite, se pot scrie relaţiile:
u = u e − r1 ⋅ i1 = u e − r2 ⋅ i 2 = L = u e − rm ⋅ i m . (2.42)
Din această relaţie rezultă că sursa cu rezistenţă interioară mai mare
debitează un curent mai mic.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în unul din nodurile reţelei
(i=i1+i2+···+im) şi legea lui Ohm pentru rezistenţa R (u=R⋅i), se obţine
intensitatea curentului debitat de baterie:
ue
i= . (2.43)
1
R+ m
1
∑r
k =1 k

Dacă sursele sunt identice, adică au aceeaşi t.e.m. (ue) şi aceeaşi


rezistenţa r, rezultă:
ue
i= . (2.44)
r
R+
m
Se constată din relaţia (2.44) că „m” surse identice conectate în paralel

2
3. Circuite electrice de curent continuu

sunt echivalente cu o sursă având aceeaşi t.e.m. cu a surselor componente şi


o rezistenţă internă de „m” ori mai mică decât rezistenţa internă a unei surse
.(fig. 2.6,b).
În concluzie, curentul debitat de gruparea paralel a surselor (rel. 2.44)
este mai mare decât curentul pe care l-ar debita una din surse, deci această
grupare se utilizează când curentul cerut de receptor este mai mare decât
curentul nominal al unei singure surse.
2.1.3. Legarea mixtă a surselor de curent continuu
Această grupare a surselor (fig. 2.11) se foloseşte atunci când bateria
m trebuie să asigure atât o tensiune cât şi
un curent mai mari decât valorile
nominale ale unei singure surse.
i Fie „n” numărul de surse
ue, r conectate în serie şi „m”, numărul de
n R
ramuri conectate în paralel. Expresia
curentului debitat de baterie se deduce
ue, r ţinând cont de relaţiile (2.41) şi (2.44):
n ⋅ ue m ⋅ n ⋅ ue
ue, r i= = . (2.45)
n ⋅r m⋅R + n ⋅r
R+
m
Fig. 2.11

2.2. TEOREMA TRANSFERULUI MAXIM DE PUTERE


Se consideră o sursă de t.e.m. ue şi rezistenţă interioară r, la bornele
căreia este conectat rezistorul de rezistenţă R. (fig. 2.12, a).
P
A i Pmax

ue
ub
R
r

B r R
a) b)

Fig. 2.12
Curentul stabilit în circuit este:

3
Electrotehnicǎ

ue
i= , (2.46)
R+r
iar puterea generată de sursă şi primită efectiv de receptorul R are expresia:
R ⋅ u e2
P = R ⋅ i2 = . (2.47)
(R + r)2
Valoarea maximă a puterii transmise pe la borne receptorului se obţine
punând condiţia:
dP u 2e (r − R)
= = 0, (2.48)
dR (R + r)3
din care rezultă R=r. În concluzie, puterea transmisă pe la borne unui
receptor este maximă dacă rezistenţa acestuia este egală cu rezistenţa internă
a sursei. O astfel de sarcină se numeşte adaptată la sursă.
Puterea maximă este în acest caz:
u e2
Pmax = , (2.49)
4r
iar puterea generată de sursă:
u e2
Pg = U e ⋅ i =
, (2.50)
2r
randamentul corespunzător transferului maxim de puterea fiind:
Pmax
η= = 0,5. (2.51)
Pg
Astfel de adaptări sunt curente în domeniul curenţilor slabi.
În figura (2.12, b) s-a reprezentat variaţia puterii P în funcţie de
valoarea rezistenţei R.

2.3. TEOREMA CONSERVĂRII PUTERILOR


Această teoremă este o consecinţă a teoremelor lui Kirchhoff.
Se consideră un nod oarecare al reţelei (a) pentru care se aplică prima
teoremă a lui Kirchhoff (fig. 2.13):

∑i k = 0. (2.52)
k∈(a )

4
3. Circuite electrice de curent continuu

Va ik Se multiplică această relaţie cu potenţialul Va al


acestui nod şi se însumează expresiile similare scrise
pentru toate nodurile reţelei, obţinându-se:
Rk
ubk Γ n

∑V ( ∑ ia k ) = 0. (2.53)
uek a =1 k∈(a )

În această sumă dublă fiecare curent ik apare de


Vb două ori, fiind multiplicat cu potenţialele nodurilor de la
Fig. 2.13 extremităţile laturii prin care circulă, intervenind o dată
cu semnul (+), când iese din nod, şi altǎ dată cu semnul
(–), când intră în nod. În consecinţă, expresia (2.53) se poate transforma într-
o sumă pe laturi:
l l

∑ ik (Va − Vb ) = ∑ u bk ⋅ ik = 0 .
k =1 k =1
(2.54)

Aplicând tuturor laturilor reţelei aceeaşi convenţie de asociere a


sensurilor de referinţă pentru tensiuni şi curenţi, relaţia (2.54) ne arată că:
suma algebrică a puterilor tuturor laturilor unei reţele izolate este nulă.
Aceasta este prima formă a teoremei conservării puterilor.
Dacă se adoptă convenţia de la receptoare pentru asocierea sensurilor de
referinţă, produsul Ubk⋅ik are înţeles de putere primită, fiind pozitivă dacă
latura este efectiv receptoare şi negativǎ, dacă latura este generatoare.
Aplicând legea lui Ohm pentru o latură activă de circuit (fig. 2.13), se
obţine:
u bk + u ek = R k ⋅ i k . (2.55)
Se multiplică această relaţie cu ik şi se însumează expresia obţinută
pentru toate laturile reţelei:
l l l

∑u bk ⋅ i k + ∑ u ek ⋅ i k = ∑ R k ⋅ i 2k (2.56)
k =1 k =1 k =1

Ţinând seama de relaţia (2.54), se obţine:


l l

∑ u ek ⋅ ik = ∑ R k ⋅ i2k .
k =1 k =1
(2.57)

Această relaţie reprezintă o altă formă a teoremei conservării puterilor,


având următorul enunţ: suma algebrică a puterilor generate de sursele din
reţea este egală cu suma puterilor disipate în rezistenţele laturilor.