3.

Circuite electrice de curent continuu

2.1. METODE DE CALCUL A CIRCUITELOR ELECTRICE

DE CURENT CONTINUU

2.1.1. Metoda teoremelor lui Kirchhoff

Această metodă de rezolvare a circuitelor se bazează pe aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff care conduc la un număr de ecuaţii independente
egal cu numărul de necunoscute - curenţii din laturi. Aplicarea metodei
cuprinde următorii paşi:
- se determină numărul de noduri „n”, numărul de laturi „l” şi numărul
de ochiuri independente „p” ale circuitului. Un ansamblu de ochiuri
formează un sistem de ochiuri fundamentale sau independente dacă sistemul
cuprinde toate laturile circuitului şi fiecare ochi are în componenţa sa câte o
latură, care aparţine numai ochiului respectiv. La o reţea dată se pot
considera mai multe sisteme de ochiuri fundamentale, numărul lor fiind însă
întotdeauna acelaşi. Numărul de ochiuri fundamentale „p” se determină în
funcţie de numărul de laturi „l” şi de noduri „n” cu ajutorul relaţiei lui Euler:
p = l − n + 1; (2.58)
- se aleg sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi. Se alege sistemul
de ochiuri fundamentale şi sensul de referinţă pentru fiecare ochi;
- se aplică prima teoremă a lui Kirchhoff în (n-1) noduri, alese arbitrar,
obţinându-se (n-1) ecuaţii independente;
- se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pentru cele „p” ochiuri
fundamentale;
- se obţine în final un sistem de (n-1)+(l-n+1)=l ecuaţii cu „l”
necunoscute, care sunt curenţii din laturi;
- dacă prin rezolvarea sistemului unii curenţi rezultă cu semnul minus,
înseamnă că sensul acestor curenţi este opus sensului de referinţă ales iniţial.
Exemplul 2.1. Se consideră circuitul din figura 2.14, pentru care se
cunosc t.e.m. ale surselor şi valorile rezistenţelor din laturi. Să se rezolve
circuitul prin metoda teoremelor lui Kirchhoff.

1
 Electrotehnicǎ

ue1
R2 Schema circuitului are n=4
i1 1
noduri, l=6 laturi şi p=l–n+1=3
ochiuri independente. Se atribuie
R1 (I) R3 (II) i2 sensuri de referinţă curenţilor din
i4 i3 i5 laturi şi apoi de aleg ochiurile
2 4 fundamentale şi sensurile lor de
R4 3 R5
ue4 ue5 referinţă.
(III)
i6 Aplicând prima teoremă a
R6 lui Kirchhoff în nodurile 1, 2 şi
ue6
3, rezultă ecuaţiile:
Fig. 2.14

−i1 − i 2 + i 3 = 0
i1 + i 4 + i 6 = 0
− i3 − i 4 − i 5 = 0
A doua teoremă a lui Kirchhoff aplicată ochiurilor fundamentale
permite scrierea altor trei ecuaţii independente:
R 1 ⋅ i1 + R 3 ⋅ i3 − R 4 ⋅ i 4 = u e1 − u e4
R 2 ⋅ i 2 + R 3 ⋅ i 3 − R 5 ⋅ i5 = −u e5
− R 4 ⋅ i 4 + R 5 ⋅ i5 + R 6 ⋅ i 6 = −u e4 + u e5 + u e6 .
Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff poate deveni laborioasă, în cazul
unor reţele complexe, datorită creşterii numărului de ecuaţii ale sistemului.
Calculul unor astfel de reţele se simplifică dacă se aplică una din metodele
prezentate în paragrafele următoare.
2.1.2. Metoda curenţilor ciclici
Această metodă permite reducerea numărului de ecuaţii necesare pentru
determinarea curenţilor din laturile unei reţele la numărul de ochiuri
fundamentale „p”, ceea ce conduce la simplificarea calculelor faţă de
metoda teoremelor lui Kirchhoff, deoarece p<l. Această metodă este
cunoscută în literatură şi sub alte denumiri: metoda curenţilor de contur,
curenţilor de ochiuri sau a circuitelor independente.
În cadrul acestei metode se consideră că fiecare ochi fundamental este
străbătut de un curent ciclic propriu.
Metoda constă în aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff în funcţie de
curenţii ciclici (fictivi), obţinându-se un sistem de „p” ecuaţii independente,
în care aceşti curenţi apar ca necunoscute.
Curenţii (reali) din laturi se determină ca suma algebrică a curenţilor

2
 3. Circuite electrice de curent continuu

ciclici care străbat latura respectivă. În această sumă se introduc cu semnul

plus curenţii ciclici al căror sens de referinţa coincide cu cel al curentului
real din latură şi cu semnul minus în caz contrar.
Pentru o reţea care are „p” ochiuri independente, prin aplicarea metodei
curenţilor ciclici se obţine un sistem de ecuaţii independente de forma:
R 11 ⋅ i1′ + R 12 ⋅ i′2 + ... + R 1p ⋅ i′p = u ′e1
R 21 ⋅ i1′ + R 22 ⋅ i′2 + ... + R 2p ⋅ i′p = u ′e2
(2.59)
M
R p1 ⋅ i1′ + R p2 ⋅ i′2 + ... + R pp ⋅ i′p = u ′ep
Pentru un ochi oarecare k, semnificaţia notaţiilor din relaţia (2.59) este
următoarea:
- Rkk reprezintă rezistenţa proprie a ochiului k, egală cu suma
rezistenţelor laturilor care aparţin acestui ochi (Rkk>0);
- Rkj=Rjk este rezistenţa comună ochiurilor k şi j. Evident că dacă
ochiurile k şi j nu au o latură comună, Rkj=0;
- i′k este curentul ciclic din ochiul k;
- u ′ek reprezintă suma algebrică a t.e.m. care acţionează în ochiul k; în
această sumă se introduc cu semnul (+) t.e.m. al căror sens de referinţă
coincide cu cel al curentului ciclic şi cu semnul (–) în caz contrar;
- căderea de tensiune R kj ⋅ i′j se introduce cu semnul (+) sau (–) după
cum sensurile curenţilor ciclici i′k şi i′j prin latura comună coincid sau sunt
opuse.
Exemplul 2.2. Să se rezolve circuitul din figura 2.15 prin metoda
curenţilor ciclici.
ue1
R2 Circuitul are n=4 noduri, l=6
i1 1
laturi şi p=l–n+1=3 ochiuri
independente. Se atribuie sensuri
R1 i1′ R3 i′2 i2 de referinţă curenţilor din laturi
i4 i3 i5 şi curenţilor ciclici din ochiurile
2 4 independente. Se aplică metoda
R4 3 R5
ue4 ue5 curenţilor ciclici (rel. 2.59),
i′3
i6 ţinând seama de semnificaţia
R mărimilor care intervin:
6 ue6
Fig. 2.15

3
 Electrotehnicǎ

(R1 + R 3 + R 4 ) ⋅ i1′ + R 3 ⋅ i′2 + R 4 ⋅ i′3 = u e1 − u e4

R 3 ⋅ i1′ + (R 2 + R 3 + R 5 ) ⋅ i′2 − R 5 ⋅ i′3 = − u e5
R 4 ⋅ i1′ − R 5 ⋅ i′2 + (R 4 + R 5 + R 6 ) ⋅ i′3 = −u e4 + u e5 + u e6
Prin rezolvarea acestui sistem se obţin cei trei curenţi ciclici: i1′ , i′2 , i′3 .
Curenţii din laturi se obţin fără dificultate, ţinând seama de sensurile de
referinţă indicate în figura 2.15, astfel:
i1 = i1′ ; i 2 = i′2 ; i3 = i1′ + i′2 ; i 4 = −i1′ − i′3 ; i 5 = −i′2 + i′3 ; i 6 = i′6

2.1.3. Metoda potenţialelor la noduri

Dacă se cunosc potenţialele nodurilor unui circuit, curenţii din laturile
acestuia se pot determina cu ajutorul legii conducţiei electrice. Metoda
potenţialelor la noduri constă în determinarea acestor potenţiale şi ulterior a
curenţilor din laturi.
Dacă se consideră al n-lea nod al reţelei ca punct de referinţă pentru
potenţiale (Vn=0), cu ajutorul metodei potenţialelor la noduri se vor
determina potenţialele celorlalte (n-1) noduri.
Metoda potenţialelor la noduri se bazează pe aplicarea primei teoreme a
lui Kirchhoff celor (n-1) noduri ale reţelei.
Rjk ijk uejk Se consideră o latură oarecare a reţelei,
j k cuprinsă între nodurile j şi k (fig. 2.16). Curentul
din această latură se determină cu ajutorul legii
Vj Vk lui Ohm, obţinându-se:
n
Vn=0
i jk = G jk [(Vj − Vk ) + u ejk ], (2.60)
în care Gjk este conductanţa laturii (Gjk=1/Rjk).
Fig. 2.16 Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff
nodului j, rezultă relaţia:
n

∑i jk = 0. (2.61)
k =1

Ţinând seama de expresia curentului (2.60), relaţia (2.61) devine:

n n n
Vj ∑ G jk − ∑ G jk ⋅ Vk + ∑ G jk ⋅ u ejk = 0, j≠ k (2.62)
k =1 k =1 k =1

sau:
n n n
Vj ∑ G jk − ∑ G jk ⋅ Vk = −∑ G jk ⋅ u ejk . (2.63)
k =1 k =1 k =1

4
 3. Circuite electrice de curent continuu

Relaţia (2.63) se poate scrie sub forma:

n
G′jj ⋅ Vj − ∑ G′jk ⋅ Vj = i′scj , j ≠ k, (2.64)
k =1

în care:
n
G′jj = ∑ G jk (j≠k) reprezintă suma conductanţelor laturilor care concură
k =1

în nodul j;
G′jk = G jk este suma conductanţelor laturilor care leagă direct nodurile j
şi k;
n
i′scj = −∑ G′jk ⋅ u ejk reprezintă suma curenţilor de scurtcircuit a laturilor
k =1

care concură în nodul j. Pentru latura j-k curentul de scurtcircuit este

(i sc ) jk = G jk ⋅ u ejk .
Se observă că dacă sensul sursei de t.e.m. uejk este de la nodul j spre
nodul k, curentul de scurtcircuit al laturii j-k se consideră cu semnul (–) în
suma curenţilor de scurtcircuit, iar dacă sensul sursei este spre nodul j,
curentul de scurtcircuit corespunzător este pozitiv, fiind injectat în nodul j.
Considerând nodul „n” ca nod de referinţă pentru potenţiale (Vn=0),
forma generală a sistemului de (n-1) ecuaţii independente pentru
determinarea potenţialelor la noduri este următoarea:
G11
′ ⋅ V1 − G12
′ ⋅ V2 − ... − G1,n
′ −1 ⋅ Vn −1 = i′sc1
−G′21 ⋅ V1 + G′22 ⋅ V2 − ... − G′2,n −1 ⋅ Vn −1 = i′sc2
(2.65)
M
−G′n −1,1 ⋅ V1 − G′n −1,2 ⋅ V2 − ... + G′n −1,n −1 ⋅ Vn −1 = i′sc,n −1
Prin rezolvarea acestui sistem se obţin potenţialele celor (n-1) noduri,
după care se determină curenţii din laturi, aplicând corespunzător legea lui
Ohm (rel. 2.60).
Exemplul 2.3. Să se rezolve circuitul din figura 2.17, prin metoda
potenţialelor la noduri.

5
 Electrotehnicǎ

ue1 Circuitul are n=3 noduri, l=5 laturi şi

R1 i1 p=l-n+1=3 ochiuri independente.
Se consideră nodul 3 ca punct de
1 i2 2
referinţă pentru potenţiale (V3=0).
R2 ue2 Aplicând metoda potenţialelor la noduri
R3 se obţin relaţiile:
R4 ue5
i3 G11
′ ⋅ V1 − G12′ ⋅ V2 = i′sc1
ue3
i4 −G′21 ⋅ V1 + G′22 ⋅ V2 = i′sc2
R5 i5
3 V3=0 în care:
1 1 1 1
G11
′ = + + + ;
Fig. 2.17 R1 R 2 R 3 R 4

1 1 u u u u u u
G12
′ = G′21 = + ; i′sc1 = e1 − e2 − e3 ; i′sc2 = − e1 + e2 + e5 .
R1 R 2 R1 R 2 R 3 R1 R 2 R 5
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţin valorile potenţialelor V1 şi
V2. În final se calculează curenţii din laturi (rel. 2.60):
V2 − V1 + u e1 V = V2 + u e2
i1 = ; i2 = 1 ;
R1 R2
V1 + u e3 −V − V2 + u e5
i3 = ; i 4 = 1 ; i5 = .
R3 R4 R5
Observaţie: Dacă circuitul din figura 2.17 s-ar fi rezolvat prin metoda
teoremelor lui Kirchhoff, ar fi rezultat un sistem de l=5 ecuaţii, iar prin
metoda curenţilor ciclici s-ar fi obţinut un sistem de p=3 ecuaţii, deci pentru
circuitul analizat metoda potenţialelor la noduri este cea mai potrivită
deoarece conduce la sistemul cu numărul minim de ecuaţii.