FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ŞCOALA POSTLICEALĂ BACĂU

SPECIALIZAREA
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRAREA
DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTORI
DOCTOR: POPA OANA
AS. MED. PRINC.: MAXIM ANA-MARIA

ABSOLVENT
STOICA IONUȚ
MARINEL

BACĂU
- 2012 -
 ROLUL ASISTENTULUI
MEDICAL ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU FRACTURĂ DE FEMUR
 CUPRINS

Capitolul I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

SISTEMULUI OSOS
1.1. Definiţie……………………………………………………..……………. 4
1.2. Sistemul osos…………………………………………………………....... 4
1.3. Clasificare. ……………………………………………………………….. 4
1.4. Structura …………………………………………………………………. 5
1.5. Rolul ………………………………………………………..… ………… 5
Capitolul II. FEMURUL
2.1. Colul femural……….…………………………………………… …......... 8
2.2. Structura internă……………………………………..…..……… ……… 10
Capitolul III. FRACTURA DE COL FEMURAL
3.1. Definiție…………………………………………………........... ………... 15
3.2. Etiopatogeneză…………………………………………….............. ……. 18
3.3. Clasificare……………………………………………………... ………… 21
3.4. Clinic……………………………………………....................... ………... 26
3.5. Paraclinic………………...………………………………………………. 28
3.6. Diagnostic pozitiv…………………………………………....................... 31
3.7. Diagnostic diferențial…………………………………...……………….. 33
3.8. Evoluție și prognostic……………………………….…………………… 33
3.9. Complicații ……………………………………….…………………….. 34
3.10. Tratament……………………………………………………................. 35
Capitolul IV. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE 55
Capitolul V. STUDIU DE CAZ
CAZUL I …………………………………………………………………….. 56
Fișă tehnologică nr.1 ………………………………………………………… 65
CAZUL II ………………………………………………………..…………….. .66
Fișă tehnologică nr.2 …………………………………………………………… 71
CAZUL III …………………..…………………………………………………..72
Fișă tehnologică nr.3 …………………………………………………………… 83
BIBLIOGRAFIE
 CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI
FIZIOLOGIE A SISTEMULUI OSOS

1.1 Definiție
Sistemul osos reprezintă totalitatea oaselor din corp (206 la număr)
legate între ele prin articulaţii (peste 310 articulaţii). El reprezintă partea
pasivă a aparatului locomotor.
Forma, structura şi modul de legatură a oaselor pentru a forma
scheletul corpului uman, reprezintă expresia adaptării la staţiunea bipedă
și locomotoare.

1.2. Sistemul osos

Sistemul osos raportat la principalele regiuni ale corpului
cuprinde :
 scheletul capului
 scheletul trunchiului :coloana vertebrală, coaste, stern
 scheletul membrelor superioare : centura scapulară
(claviculă, omoplat) ; braţ (radius, ulna) ; mâna
(carpiene, metacarpiene)
 scheletul membrelor inferioare : centura pelvină (osul
coxal); coapsa (femur) ; gamba (tibie, peroneu) ;
picior (tarsiene, metatarsiene).
1.3. Clasificare
Clasificarea oaselor :
 oase scurte : vertebrele, tarsienele, carpienele ;

4
  oase lungi : femur, tibie, radius ;
 oase late : omoplat, oasele cutiei craniene ;
 mixte, cu formă neregulată : mandibula, maxilaru ;
Datorită compoziţiei chimice şi arhitecturii substanţei osoase, ele
au proprietatea de a rezista la:
 presiune;
 tracţiune;
 torsiune.

1.4. Structura
Osul este alcătuit din :
- țesut osos compact (în oasele lungi acesta se găsește în regiunea
diafizei) ;
- țesut osos spongios (se găsește în regiunea epifizelor) ;
- în axul diafizei se află canalul medular în care se găsește maduva
osoasă ;
- la periferia diafizei se găsește o membrană care se numește
periost.

1.5. Rolul oaselor în organism

1. determină forma corpului, iar împreună cu articulaţiile dintre
ele, asigură suportul părților moi;
2. participă la formarea cavităţilor de protecţie a unor organe (cutia
craniană, canalul verteberal, cutia toracică, bazinul );
3. sunt organe ale mişcării pentru că participă la formarea
articulaţiilor şi servesc ca punct de inserţie pentru muşchi;

5
 4. măduva roşie (din epifizele oaselor lungi, din oasele late şi
scurte) are rol în hematopoeză;
5. depozit de substanţe fosfocalcice, pe care organismul le poate
mobiliza la nevoie (exemplu: în perioada sarcinii).

Fig.1 Schelet uman – vedere anterioară

6
 CAPITOLUL II. FEMURUL

Este un os lung (cel mai lung os al corpului- 50cm), pereche care

formează singur scheletul coapsei. Pe schelet este oblic îndreptat de sus
în jos şi lateromedial.
Când călcâiele sunt alipite, cele două femure se ating prin epifizele
lor inferioare. Aceasta oblicitate este mai accentuată la femei, deoarece
pelvisul este mai larg decât la barbaţi. Femurul prezintă următoarele
elemente anatomice:
Epifiza proximală alcătuită din capul femurului, colul și 2
tuberozități (marele și micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sferă și
se articulează cu cavitatea acetabulară a coxalului. Marele și micul
trohanter sunt uniți anterior prin linia intertrohanterică, iar posterior prin
creasta intertrohanterică.
Diafiza este prismatică prezentând o față anterioară, una medial și
una lateral. Se observă linia aspră care în sus se trifurcă și în jos se
bifurcă.
Corpul prezintă o uşoară curbură cu concavitate posterioară.
Corpul este prismatic triunghiular şi descrie trei feţe şi trei margini.
Fața anterioară este concavă şi netedă, este acoperită de muşchiul
vast intermediar, faţa laterală dă inserţie muşchiului vast intermediar, fața
medială nu are nici o particularitate.
Marginea posterioară este rugoasă, groasă, proeminentă şi se
numeşte linia aspră. Ea strabate de sus în jos corpul femurului şi ne-a
servit la orientarea lui. Linia aspră prezintă o buză laterală şi o buză
medială. Cele două buze şi interstiţial dintre ele dau inserţii unei serii de
7
muşchi: vartual lateral, vartual medial, adductorul mare, adductorul lung,
adductorul scurt şi bicepsul femural.
În porţiunea superioară linia aspră se trifurcă dând:
1. O ramură laterală, numită tuberoritatea gluteală pentru muşchiul
gluteul mare, ramura se termină la nivelul epifizei superioare a osului
lângă trohanterul mare transformându-se la acest nivel uneori într-un
adevărat tubercul numit trohanterul al treilea.
2. Ramura medială, ce se continuă cu linia intertrohanterică de pe
epifiza superioară; pe ea se inseră muşchiul vast medial.
3. Ramura mijlocie pe care se inseră muşchiul pectineu. În
porţiunea inferioară linia se bifurcă delimitând o suprafaţă triunghiulară
numita faţa poplitee.
Epifiza distală prezintă 2 suprafețe articulare numite condilii
femurali. Anterior între cei 2 condili se află suprafața patelară, ce
corespunde patelei, iar posterior fosa intercondiliană. Deasupra
condilului medial se află epicondilul medial, iar deasupra condilului
lateral se află epicondilul lateral.

2.1. COLUL FEMURAL

Intră în constituţia anatomică a epifizei proximale sau a
extremităţii superioare a osului femural, purtând încă numele de gât
femural.
Collum femoris este o coloană osoasă puternică, turtită
anteroposterior, care uneşte capul femurului cu restul osului. Direcţia
osului e oblică de sus în jos dinăuntru şi afară formează cu corpul osului
un unghi de 117o – 130o .

8
Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezintă:
a. faţa anterioară care este limitată în afară de linia
intertrohanteriană pe care se inseră capsula anterioară.
b. faţa posterioară concavă transversal, convexă de sus în jos,
limita ei externă fiind formată de linia intertrohanteriană posterioară. Pe
linia intertrohanteriană posterioară nu se inseră capsula articulară,
inserția făcându-se înăuntrul acestei linii, nu toată fața posterioară a
colului este în raport cu capsula articulară.
c. marginea interioară mai lungă și oblic îndreptată spre
trohanterul mic. Extremitatea internă este îngustă, cilindrică și se unește
cu capul. Extremitatea externă se confundă cu corpul osului și cu
trohanterii.
Axul colului cu axul transversal al extremității inferioare ce trece
prin cei doi condili determină unghiul de declinație, de 12o în mediu.
Aceasta împreună cu unghiul de înclinație au mare rol în determinarea
atitudini membrului inferior. Mărirea unghiului de înclinație duce
membru în abducție, iar micșorarea lui va da adducția.

9
 Fig.2 Anatomia femurului

2.2. STRUCTURA INTERNĂ A COLULUI FEMURAL

Extremitatea superioară este formată din țesut spongios.
Trabeculele osoase constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu
origine internă și externă, prin incrucișarea lor dau naștere unui sistem de
bolți cu o importanță arhitectonică (sistem ogival, numit astfel de către
Delbet și Basset).

10
 Trabeculele interne plecând de pe partea internă a cilindrului
diafizar, sunt dispuse în două grupe:
 grupul inferior ce formează fascicolul trohanterian;
 grupul superior ce se îndreaptă înăuntru către cap, fiind
numit de către Delbet și Basset “evantaiul de susținere” .

Extremitatea superioară a femurului este învelită de un țesut

compact care prezintă la partea inferioară a colului o îngroșare
considerabilă ce apare ca o continuare a peretelui intern al diafizei.
Această îngroșare poartă numele de arcul lui Adams.
Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp și patru
complimentare pentru extremități, dintre care trei pentru extremitatea
superioară.
De la vârsta de 50 de ani, în extremitatea superioară a femurului,
se începe un fenomen de resorbție care distruge trabeculi și are ca
rezultat formarea de cavități în interiorul lor. Acest fenomen de resorbție
joacă un rol important în producerea fracturilor și explică frecvența lor la
o vârsta mai înaintată. În primul rând această rarefracție interesează
sistemul ogival și țesutul spongios al trohanterului.
Vascularizarea capului femural este asigurată prin artera
ligamentului rotund și prin pediculii care nasc din arterele circumflexe.
Artera ligamentului rotund. Reprezintă o ramură din artera
acetabulară, ce pătrunde în ligamentul rotund și la nivelul capului
femural se divide în 3-4 arteriole care se anastomozează cu celelalte
sisteme vasculare. Această arteră irigă numai 1/4 sau 1/5 din capul
femural și aportul sanguin pare să crească cu vârsta.

11
 Arterele capsulare. Sunt numeroase și se grupează în patru
pediculii: pediculul superior este cel mai important și el ia naștere din
artera circumflexă posterioară.
Acest pedicul este alcătuit din 3-4 vase, şi asigură 4/5 din irigarea
capului femural. În traiectul intraosos, acest pedicul se ramifică într-un
mănuchi de arteriole care se anastomozează cu acelea ale ligamentului
rotund și cu vasele pedicului inferior și intern. Pediculii inferiori sunt
reprezentați de pediculul infero extern, pediculul infero-intern.
Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt
cele mai importante și totodată cele mai frecvent lezate în cursul
fracturilor gâtului femural. Necroza capului femoral este consecința
directă a lezării acestui pedicul și ea se întâlnește într-o proporție ce
poate să meargă până la 40% din cazuri.

12
Fig. 3 Structura internă a femurului

13
Fig.4 Secțiune a femurului în plan sagital

14
 CAPITOLUL III.
FRACTURA DE COL FEMURAL

3.1. DEFINIȚIE
Fracturile de femur reprezintă lipsa de continuitate osoasă,
incompletă sau completă (cu sau fără deplasare) la nivelul femurului.

FRACTURA EXTREMITĂȚII SUPERIOARE A FEMURULUI:

1. Generalități:
 Este o fractură foarte frecventă;
 Afectează, în special, subiectul vârstnic;
 Angajează prognosticul vital, datorită terenului pe care
survine.
2. Tipuri anatomice de fractură:
a) Fracturile cervicale:
 Ele expun la riscul de necroză a capului femoral;
După Garden, se disting 4 tipuri:
 Tipul 1: fractură agregată în coxa valga (incompletă,
prin abducție);
 Tipul 2: fractură (completă), fără deplasare;
 Tipul 3: fractură deplasată în coxa vara, cu
orizontalizarea traveelor capului femural.
 Tipul 4: fractură deplasată, cu desolidarizarea celor
două fragmente.

15
 b) Fracturile masivului trohanterian:
 Traiectul fracturii este mai jos situat.
 Ele nu compromit vitalitatea capului femural.
 Traiectul trece la nivelul sau dedesubtul liniei
intertrohanteriene.
 Fracturile pot fi mai mult sau mai puțin stabile.
 Se disting fracturile: cervicotrohanteriene, pertrohanteriene,
subtrohanteriene, trohanterodiafizare.

FRACTURA EXTREMITĂȚII INFERIOARE A FEMURULUI:

a) Generalități:
 Acest tip de fractură este gravă datorită:
- răsunetului său asupra genunchiului.
- faptului că survine cel mai frecvent în cursul unui
politraumatism.
b) Mecanismul lezional:
 Cel mai des este vorba despre un șoc axial asupra
genunchiului.
 Există mai multe tipuri de fractură:
- Fractură unicondiliană: detașând în întregime sau parțial
condilul interesat;
- Fractură supracondiliană: traiectul este situat exact deasupra
celor doi condili;
- Fractură supra- și intercondiliană: un traiect separă cei doi
condili și alt traiect separă condilii de diafiză.

16
 Fracturile colului femural – ocupă un loc aparte în traumatologia
osteoarticulară datorită frecvenței lor crescute, a dificultăților terapeutice
și a complicațiilor de ordin general și local care pot sa apară în timpul
evoluției.

Fig.5 Fractură de col femural

17
Epidemiologie
Frecvenţă. Fracturile colului femural se întâlnesc frecvent în
practică; după unele statistici ele reprezintă de 10% din totalul fracturilor
(Radulescu), 6% (Bruns) si 5,2% (Kaplan).
În funcţie de sex aceste fracturi se întalnesc mai frecvent la femeile
în vârstă, care sunt mai puțin active și mai expuse la osteoporoză.
În funcţie de vârstă toate statisticile mentionează faptul că
frecvența fracturilor colului femural crește cu vârsta, 75% din fracturi
survin după 60 de ani.

3.2. ETIOPATOGENEZĂ
Pentru înțelegera mecanismului de producere a fracturilor colului
femural sunt necesare revederea unor noțiuni de anatomie privind
structura extremității superioare a femurului. Această extremitate sub
aspectul tensiunilor care se exercită asupra ei se aseamană cu brațul unei
macarale. Cercetările lui Kulman au aratat că între structura trabeculară a
extremității superioare a femurului și forțele dezvoltate în brațul unei
macarale sunt izbitoare.

Un sistem trabecular care se răsfiră ca un evantai la nivelul capului

pornește pe fața superioară, a acestuia îndreptându-se în jos și extern
către corticala inferioară a colului femural, constituind evantaiul de
susținere Delbet. Acest evantai, la partea sa inferioară se condensează
într-o zonă osoasă densă constituind pintenul Adams, iar partea
posterioară este constituită din lamele dure.

18
 Un al doilea sistem trabecular, dezvoltat pe direcția fortelor de
tensiune care tind să flecteze colul femural, pornește din partea inferioară
a capului femural și se îndepartează în sus și extern către corticala
superioară a colului femural.

Acest sistem trabecular se intersectează cu traveele sistemului de

susținere încât conferă capsulei o rezistență osoasă deosebită, capul fiind
de fapt partea cea mai rezistentă a extremității superioare a femurului.

Rezistenta sa este cea mai mare în centru, unde se încrucișează

cele două sisteme trabeculare osoase, materialul de sinteză va gasi la
acest nivel un punct solid de sprijin, mai cu seama că odată cu înaintarea
în vârstă rezistența capului femural devine cu puțin inferioară aceleia a
subiecților tineri.

În regiunea trohanteriană două fascicule trabeculare, pornind de la

corticala diafizară internă și externă, se inrucișează formând o ogivă.

Între sistemul trabecular de susținere de la nivelul capului femural

și cel ogival de la nivelul masivului trohanterian, în porțiunea mijlocie a
colului femural exista o zonă – zona ward – în care densitatea tesutului
osos este mai mică. Rezistența diminuată a colului femural în această
zonă face ca până la vârsta de 45 de ani frecvența fracturilor
mediocervicale să fie mai mare decât a celor pertrohanteriene. Această
structură trabeculară densă și întretăiată se modifică cu vârsta.

19
 Dupa 60 de ani asistăm la o resorbție a traveelor osoase, încât la
bătrâni apare o zonă de rezistență mecanică scăzută, în special la nivelul
stâlpului extern al sistemului ogival, ceea ce face ca fracturile
baricervicale și cele pertrohanteriene să fie mai frecvente după această
vârstă.
Cercetările experimentale efectuate de Backman au arătat
complexitatea mecanismului de producere a acestor fracturi. Backman
arată că fractura colului femural nu poate să aibă loc decât dacă în cădere
se produce un valgus combinat cu o mișcare de răsucire a colului femural
față de capul blocat în cotil, prin compresiunea traumatismului și
contractura musculară.
Confirmând ideile lui Linton Backman arată că în orice fractura a
colului femural există un mecanism inițial de valgus (rezultat al rotației
externe asociate cu torsiunea) care duce la fractura în coxa valga, cu
inpactarea posterosuperioară a fragmentelor (fractura prin abducție
angrenată).
Dacă rotația externă predomină și colul cedează la partea
posterioară se produce fractura în coxa vara (adductie) cu tasare sau
cominuție posterioară.
Dacă tosiunea predomină și peretele posterior al colului femural
rezistă, se produce fractura spiroidă cu cioc proximal.
Fracturile colului femural se pot produce și prin cădere de la
înălțime, cădere de la același nivel sau prin accidente.

20
Anatomie patologică

Traiectul de fractură, în porțiunea superioară, este situat

juxtacefalic. El poate să înceapă exact la periferia cartilajului articular și
în această situație are toate condițiile să lezeze pediculul vascular
superior sau se situează puțin mai extern, traiectul de fractură se
îndreaptă spre marginea inferioară a colului, rămânând strict sub capul
femural (fractura subcapitală) sau se abate ceva mai spre afară (fractura
mediocervicală) .
În aceste cazuri fractura este instabilă, capul nu răspunde la
manevrele externe de reducere și chiar când a fost aproximativ redusă,
capul femural se redeplasează în cursul osteosintezei.

3.3. CLASIFICAREA FRACTURILOR DE COL FEMURAL:

1. După situația traiectului de fractură, Delbet împarte

fracturile colului femural în fracturi :
- subcapitale;
- transcervical;
- vicotrohanteriene;
- baricervicale.
2. După mecanismul de producere al fracturii, Bohler
individualiza fracturile prin abducție și fracturile prin adducție.
Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea corpului (G) și contracția
musculară (F) accentuează deplasarea.
Fracturile prin abducție fiind angrenate tratamentul și prognosticul
lor este favorabil.
21
 Fracturile prin adducție dimpotrivă, fiind fracturi cu deplasarea
fragmentelor, pun probleme dificile de tratament, iar evoluția lor este
inconstantă.

Fig. 6 : Tipuri de fracturi de col femural

3. Pauxuls, privind fracturile colului femural dintr-un punct de

vedere mecanic, le- a împărțit în trei tipuri, după gradul de oblicitate al
traiectului de fractură:
22
 - tipul I : traiectul de fractură face cu orizontala, un unghi mai mic
de 30o ;
- tipul II : unghiul format de traiectul de fractură cu orizontala
variază între 30o-50o ;
- tipul III : unghiul este mai mare de 70o .
Pauxelus a arătat că atunci când traiectul se apropie de orizontală
forțele de presiune interfragmentară fac favorabilă consolidarea. Cu cât
traiectul tinde spre verticalitate forțele de presiune în focar se diminua și
lasă locul forțelor de forfecare, cu efect nefavorabil consolidării.

4. Garden clasifică fracturile cervical în două grupe, după

traiectul de fractură care delimitează un lung vârf osos la nivelul
corticalei inferioare a colului femural. El distinge:
- fracturi cu cioc distal;
- fracturi cu cioc proximal care sunt mult mai dificile de redus și a
căror prognostic este mult mai întunecat.

5. O alta clasificare pe care o face Garden împarte fracturile în

patru grupe:
- grupa I : fractură incompleta – acest tip de fractură corespunde
fracturii prin abducție.
- grupa II : fractura completă fără deplasare – în acest tip corticală
inferioară a colului femural este ruptă, dar nu există deplasarea
fragmentului cefalic.
- grupa III : fractura completă cu deplasare parțială – în această
grupă fragmentele rămân solitarizate prin sinoviala posterioară și prin
repliul pectineofoveal, care se intinde la partea posteroinferioară a
23
colului femural de la marginea cartilaginoasă a capului până la unghiul
superior al micului trohanter.
Rotația fragmentului extern determină o basculare a capului în
abducție și rotație internă. Acest lucru este evident pe radiografie căci
direcția travulelor la nivelul capului femural nu mai este ascendentă,
după axa de sprijin; ele devin orizontale, în vreme ce travulele cervicale
apar verticale.
- grupa IV : fractura completă cu deplasare totală - la acest tip
sinoviala și repliul pectineofoveal sunt total rupte, încât cele două
fragmente osoase devin independente. Acest aspect este evidențiat pe
clișeul radiologic unde travulele capului apar normal orientate și paralele
cu travulele cervicale.
Această clasificare a lui Garden este originală și prezintă un interes
terapeutic. În fractură de tipul al III-lea, reducerea prin manevre externe
este posibilă datorită peristenței sinovialei. În fractura recentă de acest
tip, reducerea se obține prin simpla rotație internă a membrului, fără nici
o tracțiune sau abducție. Tracțiunea poate să fie chiar periculoasă întrucât
expune la deșirarea sinovialei și la bascularea capului în valgus.
Fractura de tipul al IV-lea, neavând nici o conexiune sinovială face
ca reducerea prin manevre externe să fie imposibilă sau instabilă. Este
necesar ca, la acest tip de fractură să se întărească peretele posterior al
colului femural printr-o grefă osoasă pentru a putea obține consolidarea.

24
 Fig. 7 : Tipuri de fracturi după Garden

Se urmărește :
- evitarea ortostatismul și mersul prelungit;
- de cel puțin două ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu
membrele inferioare intinse;
- sprijin în baston pe distanțe mai lungi;
- mers zilnic pe bicicletă sau rulare la bicicleta fixă;
- de două ori pe zi va efectua gimnastica prescrisă pentru
mobilitate și tonifiere musculară;
- corectarea scurțimii membrului inferior (dacă depașește doi
centimetri);
- încălțăminte cu tocuri moi;

25
3.4. CLINIC

Fracturile femurului se manifestă printr-o simptomatologie

comună, ușor diferențiată după cum este vorba de o fractură anagrenată
sau o fractură dezangrenată sau de o fractură subcapitală, transcervicală
sau baricervicală.
DUREREA – Spontană sau provocată prin apăsarea în
regiunea inghinală sau trohanteriană, este prezentă în toate cazurile.
IPOTENȚA FUNCȚIONALĂ – Poate să fie totală când
bolnavul nu poate ridica călcâiul de pe planul patului sau, relativă când
bolnavul încearcă să facă flexia coapsei și a gambei, călcâiul se târăște pe
planul patului . Când fractura este angrenată mișcările active sunt
posibile dar nu trebuie insistat pentru că pot să ducă la dezangrenarea
fragmentelor.
ATITUDINEA VICIOASĂ – Atitudinea vicioasă a membrului
de partea fracturii este în funcție de tipul de fractură. În fractură
subcapitală și mediocervicală neagrenată , membrul este în adducție față
de planul median al corpului și în rotație externă cu marginea laterală a
piciorului în planul patului. Rotația externă poate să fie corectată ,dar se
reproduce imediat. Fracturile angrenate prezintă o porțiune fixă
nemodificată.
SCURTAREA MEMBRULUI - Este evident când fractura
este dezangrenată. Marele trohanter se palpează deasupra liniei orizontale
bitrohenteriene , care în mod normal unește vârful marelui trohanter cu
marginea superioară a pubisului . De asemenea . triunghiul Bryant este
mai mic decât cel de partea sănătoasă. Linia Schamacer , care normal ,
pleacă de la vârful marelui trohanter prin spina iliacă anteroposterioară
26
întâlnește linia mediană a corpului la nivelul ombilicului, în caz fracturii
trece sub ombilic,cu atât mai jos cu cât ascensiunea trohanterului este
mai mare.
DEFORMAREA TRIUNGHIULUI SCARPA – Datorită unei
tumefacții dure, semnul Laurgur - este dată de prezența fragmentului
extern femural care este orientat înainte din cauza rotației externe a
membrului. La șoldul fracturat se constată o hipotonie a musculaturii
fesiere și o relaxare a fasciei lată – semnul Aliss – de altfel greu de
apreciat.
În fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este
mai frustă.
Membrul se găseste într-o atitudine indiferentă nici în
adducție sau abducție, iar rotația externă nu este completă. De asemenea,
impotența funcțională este relativă întrucât bolnavul poate să corijeze în
oarecare măsură rotația externă, însă nu poate să ridice membrul de la
nivelul patului în poziția de extensie.
Palparea pune în evidență durerea la baza triunghiului Scarpa.
În fractura bazicervicală rotația externă și adducția sunt mult mai
accentuate. Regiunea trohanteriană este lățită datorită pătrunderii bazei
gatului femoral în masivul spongios trohanterian, iar palparea
declanșează o durere vie situată lateral, nu la baza triunghiului Scarpa, la
câțiva centimetri în afara arterei. Scurtarea membrului este fixă, deoarece
fragmentele sunt angrenate.
În caz de fractura de col femural fără deplasare, impotența
funcțională este parțială, pacientul poate ridica piciorul de la nivelul
patului și nu deformarea vizibilă.

27
Semnele locale pot fi:
- semne de probabilitate
- semne de certitudine.
Semne de probabilitate :
 durerea;
 echimoză;
 deformarea regiunii;
 scurtarea regiunii;
 impotenţa funcţională.

Semne de certitudine :
 mobilitatea anormală;
 crepitaţie osoasă;
 întreruperea continuităţii osoase;
 netransmiterea mişcării;
 examen radiologic.

3.5 PARACLINIC

1. EXAMEN RADIOLOGIC:
Pentru examenul radiologic osteoarticular se subliniază radiografia
convențională și computer-tomografia. Este important de menționat
necesitatea îndepărtării de pe suprafața tegumentară a teritoriului
examinat al alifiilor sau al oricărei substanțe medicamentoase care pot
conține elemente radiopace, care ar strica calitatea imaginii radiografice.

28
 Radiografia osteo-articulară reflectă:

 integritatea osului;

 modificările de densitate osoasă (osteoporoza, osteoliza);

 modificările de suprafață (resorbții corticale);

 spațiul articular care poate fi ingustat sau din contră, lărgit prin
prezența de exudat;

 deformări articulare, dezaxări;

 structura părților moi, periarticulare, calcifieri în capsula articulară

sau subcutanate.

2. ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv

aplicarea ultrasonografiei în reumatologie este limitată. În cazul
proceselor osteo-periostale, osul devine penetrant pentru ultrasunete.
În aceste condiții se pot detecta unele tumori osoase.

Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmări procesele de

consolidare a fracturilor.

Transductorul ecografului nu realizează o cuplare electrică

satisfăcătoare cu suprafețe cutanate ale articulațiilor din cauza
configurațiilor anatomice. Din acest motiv pentru explorarea
membrelor, în loc de transductori obisnuiți, membrul explorat se
introduce într-un vas cu apă, în care se găsesc sonde metoare. Cu
această metodă se obțin secțiuni eco-scanografice din mm în mm,
29
ceea ce asigură studiul contracturilor musculare, hematoamele
închistate, modificările în structura intimă a tendoanelor.

3. SCINTIGRAFIA OSTEO-ARTICULARĂ

Scintigrafia osteo-articulară se execută după principiile

obișnuite ale explorărilor cu radioizotopi, utilizand izotopii radioactivi
ai elementelor Technetiu, Galiu și Iridiu. Datorită afinității țesutului
osos față de fosfor, cu 99m TC difosfat se pot identifica foarte precoce
necrozele și tumorile osoase.

4. EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN

REZONANȚĂ MAGNETICĂ NUCLEARĂ ( RMN)

Metoda rezonanței magnetice nucleare se bazează pe efectul

de rezonanță al ionilor de hidrogen, într-un câmp magnetic nuclear
puternic. Modificările energetice rezultate din efectul de rezonanță
sunt captate, amplificate și redate imagistic. Diferențele de contrast
între diverse structuri anatomice sunt determinate de conținutul lor de
ioni de Hidrogen în final de H2O. Aplicațiile cele mai valoroase ale
metodei sunt în diagnosticul leziunilor discale și patologia coloanei
vertebrale. Cu ajutorul rezonanței magnetice, se pot identifica și alte
leziuni morfologice în faza încă neelucidată și radiografic.

30
3.6 DIAGNOSTIC POZITIV
Se pune pe baza semnelor clinice tipice. Este necesar și trebuie să
se facă atât în incidența anteroposterioară cât și din profil. El primește
confirmarea diagnosticului clinic, furnizează amănunte asupra traiectului
de fractură și permite să se aprecieze, pe imaginea de profil a colului
femural comisura posterioară.
Radiografia este cea care îngăduie stabilirea tipului de fractură
după clasificarea Granden, furnizând astfel indicații prețioase pentru
aplicarea tratamentului.
Diagnosticul pozitiv este relativ ușor de făcut când semnele clinice
sunt prezentate :
 impotenţa funcţională;
 durere;
 poziţia vicioasă a membrului (adducția și rotația
externă a membrului);
 examenul radiologic (faţă şi profil);
 scurtarea piciorului afectat.

Diagnosticul pozitiv în fractura extremității superioare a femurului:

a) Semne clinice:
- impotență funcțională totală;
- durere spontană în regiunea inghinală;
- o atitudine în adducție și în rotație externă, cu scurtarea
membrului inferior
- imposibilitatea dezlipirii călcâiului de planul patului.
b) Examinări radiologice:

31
 - Se prescriu clișee de bazin de față și de sold în profil
chirurgical.
c) Bilanț general:
- Este fundamental.
- Este clinic si radiologic, pentru aprecierea aptitudinii de a
suporta o intervenție chirurgicală( 60% dintre fracturi survin
la pacienți de peste 80 de ani) și pentru evaluarea activității și
autonomiei pacientului înainte de fractură.

Diagnosticul pozitiv în fractura extremității inferioare a femurului:

a) Semne clinice- există:
- o deformare a membrului inferior (care apare scurtat și în
rotație externă);
- o creștere de volum a coapsei și a genunchiului;
- mișcări dureroase;
- uneori hemartroza (genunchiului);
Se vor căuta posibile complicații:
 cutanate ( plagă, deschiderea focarului de fractură);
 vasculare ( îndeosebi lezarea arterei și venei poplitee);
 nervoase ( în special lezarea nervului sciatic).
Se efectuează un bilanț general: eventual al politraumatismului, pentru
aprecierea terenului.
b) Examinări radiologice:
- Se prescriu clișee de femur și de genunchi de față și de profil
ca și radiografii ale bazinului și ale șoldului subiacente.
- Aceste clișee radiografice permit:
 precizarea tipului de fractură și a deplasării sale;
32
  căutarea altor leziuni osoase (rotulă, extremitatea
superioară a tibiei).

3.7. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Se face față de:

CONTUZIA SOLDULUI – pe baza caracterului durerii și al
impotenței funcționale care se risipește repede, iar trohanterul nu este
ascemionat.
LUXAȚIA ȘOLDULUI – mai ales cea posterioară, se poate
confunda cu o fractură deoarece membrul este tot în atitudine de
adducție, dar nu în rotație externă, iar capul femoral se palpează
posterior. În luxația anterioară membrul este în rotație externă, ca în
fractură, dar în abducție.
FRACTURA CERVICALĂ ADEVARATĂ – cu luxația centrală
a capului femoral se diferențiază prin durerea vie produsă prin tactul
rectal când se apasă partea internă a cotului fracturat.
Examenul ragiologic, în toate aceste cazuri înlatură orice confuzie
clinică.

3.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

În general fracturile incomplete sau în coxa valga au o evoluție mai
bună. Fracturile în coxa vera neangrenate nu au în schimb nici o tendință
de consolidare, chiar și după tratament. Colul femural nefiind acoperit de
periost consolidarea are loc numai printr-un calus undostal. Din acest
motiv ortopedul trebuie să facă o reducere cât mai anatomică și o
osteosinteză cât mai perfectă, eventual cu compresiune.
33
3.9. COMPLICAŢII
Aceste complicaţii pot fi precoce sau tardive.
Complicaţiile precoce :
 accidente decubitale:
- bronhopneumoni;
- escare;
- infecţii urinare.
 complicaţii tromboembolice :
- survin prin utilizarea sistematică a anticoagulantelor

Complicaţii tardive :
1.Pseudotroza : -se poate instala la 6 luni de la accident;
Cauze :
- ruptura vasului care irigă colul femural;
- resorbția parțială a colului;
- deplasări secundare;
- o infecție latentă;
- reluarea precoce a mersului;
- mobilizarea intempensivă a colului.
2. Necroza aseptică : secundară suprimării aportului sangvin
condiționată de diferiți factori:
- sediul liniei de fractură;
- importanța deplasării fragmentelor;
- precocitatea reducerii;
- tromboze vasculare prin compresiune.
3. Coxartroza posttraumatică : apare rar şi este o complicaţie tardivă.

34
 3.10. TRATAMENT

Fracturile cervicale:
 Indicațiile tratamentului sunt în funcție de vârstă.
 Pentru fracturile de tip 1 și 2:
- Conservarea capului femoral, indifferent de vârsta
subiectului;
- Fie prin tratament orthopedic cu punerea în fotoliu și
descărcarea membrului timp de 3 luni (dacă starea
pacientului o permite);
- Fie prin intervenție chirurgicală permițând sprijinirea rapidă
pe membrul inferior.
 Pentru fracturile de tip 3:
- La subiectul tânăr- osteosinteză cu conservarea capului;
- La subiectul vârstnic: proteză cervicocefalică.
 Pentru fracturile de tip 4:
- La subiectul tânăr- osteosinteză cu conservarea capului
femural și osteosinteză după reducere;
- La subiectul vârstnic: artroplastie cervicocefalică.

Fracturile masivului trohanterian

 La subiectul tânăr: reducere și osteosinteză, ale cărei modalități
sunt foarte variabile (cui-placă, surub-placă);
 La subiectul vârstnic:
- fie reducere și osteosinteză;
- fie proteză cervicocefalică, cu sprijin trohanterodiafizar.

35
 Cel mai frecvent tratament este cel chirurgical. Modalitățile de
intervenție sunt variabile în funcție de tipul fracturii. Sunt
importante două aspecte:
 realizarea unei bune reduceri în caz de fractură articulară;
 mobilizarea precoce a pacientului pentru a evita redorile
genunchiului.

 Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos are un rol important în tratare,
vindecare, calmare. Se utilizează:
- analgezice: acidul acetilsalcilic în doze de la 1-3g/24h în
funcție de toleranță; sub forma simplă sau tamponată;
algocalmin 2 comprimate la 24h; diclofenac 2 comprimate la
24h, uneori se administrează Mialgin, Piafen.
- medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona și
derivatele sale. Indicația lor este rezervată perioadelor de
tușee inflamatorii sau dureroase.

 Extensia continuă
Această realizează o imobilizare a fracturii nu o reducere a ei.
Rezultatul final este în general o pseudotroză. În plus bolnavul rămane
expus la complicații generale datorită imobilizării prelungite.

 Reducerea urmată de imobilizarea în aparat gipsat.

Repunerea fracturii se face pe masa ortopedică cu anestezie
rahidiană sau generală. Prin tracțiune longitudinală se coboară marele

36
trohanter în timp ce un ajutor trage înafară cu o chingă trecută pe la
rădacina coapsei.
Prin această manevră se desprind fragmentele implicate
împiedicând astfel bascularea înapoi a fragmentului proximal când se
rotește membrul spre înăuntru. Pe masură ce se efectuează reducerea se
duce membrul fracturat în abducție mare de 450-550 și în rotație internă
accentuate. Se aplică apoi un aparat gipsat pelvi-pedios. Imobilizarea
durează în medie 3 luni însă mersul este autorizat după cel puțin 6 luni.

 Tratament ortopedic :
Folosesc tracțiunea continuă cu ajutorul benzilor adezive
sau transosoasă cu broșe Kirscher și reducerea urmată de imobilizare
gipsată. Reducerea, urmată de imobilizare gipsată, asa cum a fost
preconizat de Royal Whitman (1897) pare mai logică, pentru că punerea
membrului în abducție forțată și în rotație internă reduce deplasarea
fragmentelor. Contenția se face într-un aparat gipsat pelvipevios cu placa
de contraadducție, timp de 12 săptămâni. Metoda nu a dus însă la
rezultatele dorite.
Din cauza eșecurilor frecvente ale tratamentului ortopedic,
deoarece forțele de forfecare continuă să acționeze și după reducerea și
imobilizarea fracturii majoritatea recurg la tratament chirurgical.

 Tratament chirurgical.
Recurge la reducerea fracturii prin manevre externe sau prin
artrotomie și menținerea reducerii printr-un mijloc de osteosinteza,
suprimând acșiunea forțelor de forfecare în focar.

37
 Osteosinteza cu compresiune – Cu ajutorul unui șurub cu resort
sau șurub placă cu resort se realizează o presiune axială a fragmentelor
osoase.
Grefele osoase – Au fost folosite de mult timp în tratamentul
fracturilor colului femural în scopul prevenirii lipsei de consolidare.
Osteotomia – În fracturile colului femural caută să înlocuiască
fortele de forfecare din focare prin forțe de presiune.
Proteza – De substituire a capului femural este folosită în
tratamentul fracturilor mediocervicale la persoanele în vârstă de
peste 65 de ani.

3.12 PRINCIPALELE RECUPERĂRI

Balneofizioterapia este o ramură a medicinii generale care foloseşte în

scop terapeutic agenţi fizici naturali sau artificiali.
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandări, cu cele mai
eficiente rezultate. Aproape că nu există contraindicaţii, excluzând bine-
înţeles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensaţi).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul
electroterapiei, termoterapiei şi balneoterapiei.
În fractura de col femural aceasta ramura medicală grăbește
fenomenul de vindecare și înlătură mai repede impotența funcțională.

38
Recuperarea funcţională

Indiferent de metoda ortopedică sau chirurgicală de tratament

al fracturii, imediat după realizarea imobilizării trebuie început
tratamentul de recuperare funcţională. El se realizează prin contracţii
izometrice ale muşchilor sub aparat ghipsat şi prin contracţii
izometrice ale muşchilor ce mişcă segmentele libere. Mobilizarea cât
mai precoce a pacientului este benefică.
Tratamentul de recuperare se amplifică progresiv (pe măsura
consolidării fracturii, mărind progresiv încărcarea membrului pelvin
fracturat şi utilizarea membrului toracic). Se adaugă procedee de
kinetoterapie, hidroterapie, piscină, ergoterapie. Tratamentul
funcţional completează şi desăvârşeşte pe celelalte, uşurînd
recuperarea segmentară şi generală ca şi reinserţia socială a
pacientului.

HIDROTERAPIA

Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării

musculaturii, care se produce sub influenţa apei calde şi pierderii
greutăţii corpului conform legii lui Arhimede.

1. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de

34 - 35°, bolnavul este invitat în baie; durata este de la 10- 15 minute.
Are efect calmant.
Mod de acţiune:
- presiunea hidrostatică; uşor factor termic.
39
 2. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36
- 37°C şi cu durată de 15 - 30 minute. Are acţiune sedativă generală.
Mod de acţiune:
- factor termic;
- presiunea hidroterapică a apei.

3. Baia kinetorepică: este o baie caldă, se efectuează într-o cadă

mai mare, care se umple 3/4 cu apă la temperatura 35 - 37 - 38°C.
Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care
tehnicianul execută sub apă mişcări în articulaţiile bolnavului timp de 5
minute. Pacientul este lăsat în repaus, după care este invitat să execute
singur mişcările imprimate de tehnician.
Durata băii: 20 - 30 minute.
Mod de acţiune:
- factorul termic;
- factorul mecanic.

4. Baia cu masaj: este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 -

39°C în care se execută masajul asupra regiunii interesate. Durata băi
depinde de durata masajului efectuat.
Mod de acţiune:
- factorul termic;
- factorul mecanic.

5. Băile ascendente fierbinţi complete

Se umple cada cu apă la temperatura de 35°C. Bolnavul este aşezat în
cadă în aşa fel încât să i se acopere umerii. Se creşte temperatura apei din

40
minut în minut, prin adăugare de apă fierbinte. Temperatura apei poate
ajunge la 41 - 43°C, iar a bolnavului la 39°C. Durata băi este 1 - 5 ore.
Mod de acţiune: baia hipertermă provoacă o vasodilataţie tegumentară
importantă, care duce la supraîncălzirea organismului.

6. Baia cu iod
Se face cu apă la temperatura 35 - 37°C şi are durata de 10 - 20
minute. Se foloseşţe iodura de potasiu sau sarea de Bazna, de la 250 g
(baie parţială) până la 1 kg (baie generală), amestecată în părţi egale cu
sarea de bucătărie.
Mod de acţiune: iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând
vasodilataţie şi scăzând tensiunea arterială, măreşte puterea de apărare a
organismului, determină reacţii locale la nivelul ţesuturilor şi organelor,
contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

7. Duşul cu aburi reprezintă proiectarea vaporilor supraîncălziţi

asupra regiunii prescrise. Durează 3 - 6 rninute.
Se poate asocia cu masajul sau poate preceda o baie generală. La
sfârşit se aplică o procedură de răcire cum ar fi spălarea sau duş cu apă la
temperatura de 18 - 20°C.
Mod de acţiune: acţiune puternică asupra circulaţiei însoţită de
hiperemie activă.

8. Împachetarea umedă inferioară este împachetarea de la

ombilic în jos, cu braţele şi truchiul acoperite cu un cearceaf umed. În
cazul în care dorim să obţinem o încălzire mai rapidă şi mai importantă,

41
împachetarea poate fi asociată cu aplicaţii cu sticle de apă caldă, aşezate
între cele 2 porţiuni ale păturii, de o parte şi de alta a coapselor.
Acţiunea împachetării umede are loc în trei faze:
- faza iniţială de excitare;
- faza de calmare;
- faza hipertermică.
Împachetarea umedă de durată medie 40 - 50 minute are efect
calmant.

TERMOTERAPIA

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de

căldură. Efectele de bază ale termoterapiei sunt:

 analgezia,
 hiperemia,
 hipertermia locală şi sistemică,
 reducerea tonusului muscular,
 creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv.

Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregătirea

programelor de kinetoterapie şi masaj.

Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicaţii:

 Căldură profundă, produsă de diatermie şi ultrasunete;
 Căldură superficială, produsă de celelalte tehnici, în care efectul de
penetraţie este mai redus, de numai câţiva centimetri de la tegument.

42
 Căldura este utilă prin acţiunea pe care o are de a combate spasmul
muscular şi micile reacţii inflamatoare asociate procesului degenerativ.

Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină, cu nămol şi

nisip este mai benefică decât căldura uscată.

1. Împachetarea cu parafină
Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la
o temperatură mai ridicată. Acţiunea împachetărilor cu parafină:
provoacă o supraîncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor, pielea se
încălzeşte la 38 - 40°C provocând o transpiraţie locală abundentă. La
desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia produsă. După împachetare
se aplică o procedură de răcire.

2. Împachetarea cu nămol: constă în aplicarea nămolului la o

temperatură de 38 - 40°C pe o anumită regiune. Durata unei şedinţe este
de 20 - 40 minute.
Nămolul are mai multe efecte:
- efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule
componente;
- efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C;
- efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin
piele din nămol.
În timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele
sangvine, producându-se intensificarea circulaţiei în anumite teritorii.

43
3. Băile de abur complete: se execută într-o cameră supraîncălzită de
vapori, la temperatură de 40°C. Se mai pot practica în dulapuri speciale
orizontale sau verticale.
Se pleacă de la o temperatură iniţială de 38 - 42°C şi se urcă treptat
la 50 - 55°C. În timpul procedurii se pune o compresă rece pe cap, ceafă
sau inimă. Baia se termină cu o procedură de răcire.

4. Băile de aer cald folosesc căldura uscată, cu temperatura între 60 -

120°C, care provine de la radiatoare supraîncălzite în atmosferă închisă.
Sunt mai uşor suportate decât cele de abur cald. Transpiraţia se
instalează mat încet, dar cantitatea e mai abundentă decât la băile de
abur.

5. Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu

becuri, iar cele parţiale în dispozitive adaptate.
Durata băilor este de 5 - 20 minute şi după terminarea lor se face o
procedură de răcire.
Căldura radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât
cea de abur sau aer cald, iar transpiraţia începe mai devreme.
Băile de lumină scad tensiunea arterială prin vasodilataţia produsă
treptat.

6. Băile de soare şi nisip: utilizează spectrul solar complet. Expunerea la

soare se face cu precauţie, 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului,
cantitatea se creşte treptat în zilele următoare. Sunt deosebit de
importante pentru echilibrul fosfo-calcic necesar sintezei osoase.

44
7. Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor
substanţe, la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului.
Ele acţionează prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc
pentru efectul lor hiperemiant şi rezorbiv, precum şi pentru acţiunea
antispastică şi antialgică. La cataplasmele cu plante medicinale se mai
adaugă şi efectul chimic.

ELECTROTERAPIA

1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor

nevralgice. Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii
descendenţi şi curenţi ascendenţi aplicaţi contralateral duc la o creştere a
pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni
cu acţiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau
revulsiv cu histamină).

2. Curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau

longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat
fix 4 minute ambele, 1 dată pe zi. Se recomandă 10---14 şedinţe.

3. Curentul faradic
Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate pe regiunea
dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind
tetanizat.

45
 Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru
starea de bine pe care o degajă şi modul în care, corectând dezechilibrul,
se îmbunătăţeşte funcţionalitatea.

4. Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor, datorită

efectului de “masaj mecanic”, tisular, profund, fiind indicat pentru
durere, inflamaţie, mobilitate.

MASAJUL

Prin masaj se exercită o serie de acţiuni asupra elementelor

aparatului locomotor (oase, muşchi şi tendoane, fascii şi aponevroze, teci
tendinoase şi alte formaţiuni fibroase), asupra ţesuturilor moi articulare şi
periarticulare. El ajută la îndepărtarea infiltratelor patologice din ţesuturi,
obţinîndu-se astfel recuperarea mobilităţii normale. Prin masaj şi
kinetoterapie se previn şi se combat aderenţele, retracţiile, redorile,
cicatricile vicioase şi alte sechele ale accidentelor ce limitează mişcările
normale.

Efectele masajului

Efecte locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare şi articulare.

46
 Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care
stimulează repetat extraceptorii şi proprioceptorii existenti.

2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi

înroşirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul această acţiime
se exercită prin manevre mai energice care comprimă alternativ vasele
sangvine.

3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de

resorbţie în zona masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază.
Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi
apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la periferie
spre centru.

Efecte generale

Creşterea metabolismului bazal stimulează funcţiile aparatului

respirator şi circulator, influentează favorabil starea generală a
organismului, îmbunătăţeşte somnul, îndepărtează oboseala musculară.
Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului
asupra pielii care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat
inervat.

Efectele fiziologice

Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este

reprezentată de mecanismul reflex asupra organelor interne.

47
 Masajul recuperator se face după consolidarea fracturii şi este
format din 4 timpi:
 masajul regional (manevre de încălzire pe suprafaţă mai mare decât
regiunea de tratat) timp de 3 – 4 minute
 masajul zonal (manevre pe regiunea de tratat): 3 – 4 minute
 masajul selectiv (se face masajul unui fascicol de muşchi sau unei
articulaţii sau ligament sau inserţie musculară): 2 – 3minute
 kinetoterapie (pasivă, activă şi activă cu rezistenţă): 10 minute.

Tehnica masajului în fracturile de femur

Regiunea coapsei este formată din femur şi este acoperită de 4

grupe musculare:
 pe partea anterioară se află muşchii flexori formaţi din:
 m. cvadriceps cu cele 4 porţiuni (dreptul femural, vastul intern,

vastul extern, vastul intermediar)

 m. croitor

 m. pectineu

 pe partea posterioară se află muşchii extensori formaţi din:

 bicepsul femural (cu lunga şi scurta porţiune)

 semitendinosul

 semimembranosul

 pe partea laterală externă se află muşchii abductori formaţi din fascia

lata;
 pe partea laterală internă se află muşchii adductori gracilis şi muşchii
ruşinoşi;

Bolnavul este aşezat în decubit ventral şi începem masajul cu

netezire cu palmele întregi, pornind de la fosa poplitee şi ajungînd la
fese. Se mai face netezirea pieptene pe fesieri şi pe fascia lata, după care
se fac toate frământările pe mai multe straturi.
Geluirea se face pe toate şanţurile intramusculare ale coapsei, cît şi
pe plica fesieră.

48
 Fricţiunea se face pe şanţurile muşchilor extensori, ajungînd pe
fese cu pumnul şi în jurul trohanterului mare cu deget peste deget. Se
face apoi tapotament şi vibraţie pe toată suprafaţa musculară.

Se întoarce apoi bolnavul în decubit dorsal şi, din nou, începem

masajul coapsei anterioare cu neteziri cu palmele întregi pe muşchii
cvadricepşi şi adductori, netezire pieptene pe cvadriceps şi fascia lata. Se
continuă cu toate formele de frămîntări (cu una – două mîini, în 2 – 3 – 4
straturi pe cvadricepşi, pe adductori şi pe abductori şi fascia lata), geluire
pe toate şanţurile intermusculare.
Fricţiunea se începe de deasupra rotulei cu deget peste deget pe
toate şanţurile intermusculare, iar cu partea internă pe fascia lata şi în
jurul trohanterului mare.

KINETOTERAPIE:

Schema kinetologică contribuie substanţial la recuperare şi are

următoarele obiective:
 refacerea şi întreţinerea mişcărilor în articulaţiile învecinate
fracturii;
 refacerea tonicităţii şi troficităţii musculare;
 refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii

Recuperarea prin kinetoterapie cuprinde două etape :

a) Etapa de imobilizare la pat (primele două săptămîni de la
operaţie), în care va trebui să se facă :

49
  Posturări antideclive pentru ameliorarea circulaţiei de
întoarcere şi evitarea edemului, a escarelor, redorii
articulare.
 Mobilizări active sau activo-pasive
 Mobilizarea articulaţiilor învecinate (dacă imobilizarea o
permite).
 Menţinerea tonusului musculaturii de sub gips prin exerciţii
izometrice.
 Antrenarea forţei musculare a celorlalte membre.
 Perioada de imobilizare variază de la 3—4 săptămîni la 2—
3 luni în funcţie de sediul şi tipul fracturii.

b) Etapa care urmează imobilizării, cu următoarele obiective :

 Refacerea mobilităţii articulare ; uneori, mobilitatea trebuie
asigurată prin posturări pe atele gipsate.
 Refacerea forţei musculare, a stabilităţii şi controlului motor
 Reluarea mersului - la început, după degipsare, în cârje, apoi
în baston; momentul începerii încărcării este variabil ; cel
mai indicat pentru început ar fi mersul în bazine cu apă
(nivelul apei scăzându-se treptat), în final reluându-se
mersul pe uscat.
 Considerînd că în general consolidarea fracturii se produce
după 4—5 luni, mersul cu sprijin total se va începe după
trecerea acestui interval. Evident că pot exista şi întîrzieri în
consolidare, în aprecierea acesteia ghidîndu-ne atît dupa
aspectul radiografic, cît şi după cel clinic.

50
 O importanţă deosebită o au contracţiile izometrice ce angrenează
principalele grupe musculare ale segmentului imobilizat. Ele constau în
contracţii repetate ale muşchilor respectivi de 5-6” cu pauză de 5-6” între
ele. Se pot repeta de 5’-10’, din oră în oră.

Mişcările pasive se încep după terminarea imobilizării şi după

începerea mişcărilor active.

Mişcările active se execută după un program special, în funcţie de

particularităţile segmentului imobilizat. Acestea se continuă asociindu-se
cu mişcări de rezistenţă (de obicei după ce s-a obţinut un tonus muscular
corespunzător prin mişcări pasive şi active).

Perioada de remobilizare va consta în adaptarea la poziţia şezând,

poziţie din care se vor efectua mişcările, apoi ridicarea de cîteva ori pe zi
în ortostatism, cu sprijin pentru o scurtă perioadă de timp.

Utilizarea corectă a bastonului este esenţială pentru a evita

dezvoltarea unor tensiuni musculare anormale. Mersul cu bastonul are o
secvenţă în doi timpi – bastonul şi membrul inferior operat şi apoi
membrul inferior sănătos.

CURA BALNEARĂ

Obiectivele curelor balneoclimaterice este de recuperare imediată

şi de refacere a funcţiilor diminuate din cauza traumatismelor.
Bolnavul poate beneficia de tratament balneo-fizical în staţiuni
profilate pe tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie

51
Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde asocierea factorilor naturali (apa
minerală, nămol terapeutic, climatul) este benefică şi, împreună cu
programele de kinetoterapie adecvate, vor asigura recuperarea totală.

Staţiunile indicate sunt:

 Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
 Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri
sărate);
 Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
 Govora (nămol silicos şi iodat);
 Geoagiu (nămoluri feruginoase).

CULTURA FIZICĂ MEDICALĂ

Cele mai importante exerciţii în gimnastica medicală sunt

exercitiile izometrice. Ele se vor face după consolidarea fracturii. Sunt
recomandate mai ales în recuperarea fracturilor membrului inferior.
Exerciţiile indicate în recuperarea după fracturi ale membrului
inferior sunt exerciţiile executate la:
- covorul rulant;
- bicicleta ergometrică;
- spalier.

TERAPIA OCUPAŢIONALĂ (ERGOTERAPIA)

Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia

folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale
52
individului cu scop recreativ şi terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă
mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de
boală, contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii
curente.
Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul
spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse
mişcări utile şi contribuind astfel la readaptarea funcţională la efort.

Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei

ocupaţionale sunt:
- mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii lor;
- dezvoltarea forţei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic.

Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi:

- urcatul şi coborâtul scărilor;
- maşina de cusut;
- roata olarului;
- săritul cu coarda;
- mersul pe plan înclinat;
- mersul pe teren accidentat.

Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de

încadrarea raţională a ergoterapiei în complexele de recuperare şi
readaptare funcţională.

53
 CAPITOLUL IV.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE.

Rol propriu
 Asigurarea repausului fizic și psihic în perioada acută a bolii,
pacienții vor fi convinși cu mult tact și amabilitate de către asistenta
medicală, să respecte repausul absolute fizic și psihic pentru că o
activitate intensă atât psihic cât și fizic, poate provoca recidive sau
agravare.
 Creează condiții de mediu ambiant, liniștitor.
 Asigurarea dietei – Dieta trebuie să asigure un regim alimentar
complet, bogat în vitaminele A,D,C, calciu și magneziu.
 Educarea și reeducarea conștientizată prin percepția pacientului, a
senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu, a senzației
de verticalizare și de înclinare a corpului;
 Educație sanitară privind corectarea posturilor vicioase, igiena
personală a bolnavului, controlul periodic la medic și evitarea
complicațiilor.

Rol delegat
 Pregătește bolnavul pentru examinări radiologice.
 Administrează tratamentul medicamentos prescris de medic.
 Recoltează probe biologice , măsurarea și observarea funcțiilor
vitale : puls, T.A, temperatură.

 Asistenta medicală îi va explica pacientului cum să evite eforturile,

lucru obligatoriu în fractura de col femural. Gimnastica abuzivă și
54
forțarea mersului nu ajută, ci sporește uzura. De aceea asistenta
medicală va realize împreuna cu pacientul un program de
gimnastică.

Rolul asistentului medical este multiplu :

- evaluarea nevoilor individului, ale familiei sau ale
comunitații, identificarea și coordonarea resurselor
disponibile pentru preîntampinarea acestor nevoi;
- clasificarea necesităților pe priorități, planificarea și acordarea
îngrijirilor necesare;
- evaluarea rezultatelor intervențiilor de nursing;
- documentarea tuturor aspectelor privind interacțiunea pacient-
asistent;
- ajutarea în a defini și a fi responsabil;
- implicarea pacientului în toate aspectele de îngrijire;
- studii speciale efectuate de cadrul mediu pentru a-și îmbogăți
cunostințele;
- educarea pacientului în probleme de sanătate;
- educarea pentru sanătate a întregii populații
- planificarea, organizarea, conducerea și evaluarea serviciilor
de sănătate pe care le acordă;
- delegarea activităților de nursing altor medii;
- supravegherea și controlul mediului ambient.

55
 CAPITOLUL V
STUDIU DE CAZ
CAZUL I

ANAMNEZA:

Bolnavul, B.C. în vârstă de 68 de ani s-a prezentat la Serviciul de

Urgență Bacău. Este chemat medical ortoped de gardă.
Din relatările pacientului aflăm ca acesta a alunecat pe o treaptă în
fața casei în urmă cu 4 ore, acuzând dureri în partea stângă la
membrului inferior la nivelul șoldului. Din momentul căderii bătrânul
nu s-a mai putut mișca.
Medicul ortoped constată ca la nivelul membrului inferior stâng
prezintă impotență funcțională, poziție vicioasă a membrului (rotație
externă) și durere violentă la nivelul șoldului stâng.
Bolnavul este trimis la radiologie în vederea efectuării unei
radiografii la nivelul articulatiei coxo-femurale a membrului inferior
stâng pentru stabilirea certă a diagnosticului.
În urma confirmării diagnosticului de fractură de col femural,
medicul decide internarea pacientului pe secția de ortopedie în
vederea efectuării intervenției chirurgicale.
Bolnavul este internat în secția de Ortopedie - Traumatologie în
salonul 110 având diagnostic de “fractură de col femural”.

56
CAZUL I

Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare

autonome delegate
Disconfort cauzat de Crearea unei pozitii 1. Aseza bolnavul Cu rol Durerea a mai
durere manifestat prin favorabile ameliorarii intr-o pozitie comoda delegat,administrez: scazut in
impotenta functional. durerii 2. Recomand 2f Algocamin IM si o intensitate.
repausului total punga de gheata la
fractura.
Alterarea functiilor vitale Observarea 1. Pregatesc La indicatia medicului Pacientul
din cauza afectiunii de eventualelor modificari pacientul din punct masor functiile vitale: prezinta valori
baza manifestate prin pentru a intervene in de vedere psihic - Respiratie(R) normale cu
valori patologice. cazul aparitiei explicandu-i - Puls (P) exceptia TA :
acestora. necesitatea acestor - Temperatura(T) R: 18 resp/min
tehnici. - Tensiune arterial T: 350 C
2. Redau o pozitie (TA) P: 68
confortabila pulsatii/min
pacientului TA: 15/8
mmHg
Modificarea ritmului Readucerea TA in 1. Discut cu pacientul La indicatia TA a revenit in
circulator cauzat de limite normale in pentru a-l linisti. medicului,administrez limite normale
agitatie manifestat prin decurs de 12 ore. 2. Ii recomand regim 2f Furosemid IM la 6 14/8 mmHg.
hipertensiune arterial igieno-dietetic. ore.
(15/8 mmHg)

57
CAZUL I

Potential de complicatie Verificarea 1. Pregatesc Recoltez probe pentru Rezultatele

prin modificare unor constantelor biologice. materialele si analizele uzuale analizelor sunt
constante datorita instrumentele indicate de medic: in limite
afectiunii existente necesare recoltarii. -Hb, Ht, TC,TS normale:
manifestate prin valori 2. Pregatesc pacientul -Uree sangvina -Hb: 14,4 g%
patologice. atat fizic cat si psihic. -Glicemie -Ht: 44%
3. Respect normele -Examen urina -TC: 8min
de protecti si evit -TS: 3 min
suprainfectarea. -Uree
sangvina:
Glicemia:10,5g
Examen urina:
absent
Preocuparea pacientului Indepartarea nelinistii Linistesc pacientul La indicatia medicului Bolnavul se
privind conditiile de si castigarea increderii discutand cu el, transfer bolnavul in simte mai
spitalizare. Cauza o pacientului. lamurind conditiile salonul 110. relaxat
constituie lipsa de de spitalizare. colaborand cu
informare. Manifestare medicii si
prin neliniste. asistentii.
Deficit de alimentare Educarea pacientului. Pregatesc pacientul Pacientul
datorat pregatirilor din punct de vedere respecta
preoperatorii, indus de psihic, il informez cu indicatiile date.
restrictii alimentare. privire la dieta
alimentara _
preoperatorie.

58
CAZUL I

Diagnostic de nursing Observatii Interventii Evaluare

autonome delegate
Alterarea functiilor vitale Detectez eventualele Pregatesc pacientul din 1. La indicatia Pacientul
din cauza afectiunii modificari pentru a punct de vedere fizic si medicului masor prezinta valori
primare, manifestata prin interveni. psihic explicandu-i functiile vitale normale:
valori patologice. necesitatea acestor preoperator. R: 17 resp/min
operatiuni 2. Notez valorile P: 68 batai/min
gasite in FO T: 35,60 C
TA: 13/7 mmHg

Lipsa de informare, Echilibrarea psihica a 1. Pregatesc pacientul in 1. La indicatia Pacientul este

datorita necunoasterii pacientului si vederea interventiei medicului linistit si se
mijloacelor de calmare a informarea lui privind chirurgicale din punct pacientul este supune
durerii, se manifesta prin tehnicile interventiei. de vedere psihic si fizic. transportat in sala pregatirilor
frica. 2. Ii explic importanta de operatie, unde I necesare.
interventiei fiind se face anestezia
necesara pentru generala.
vindecarea lui, si il fac 2. Dezinfectez cu
sa capete incredere in alcool iodat
echipa operatorie. regiunea afectata,
3. Ii fac igiena pentru efectuarea
membrelor si ii rad interventiei.
pilozitatile.

59
CAZUL I

POSTOPERATOR. Masurarea functiilor 1. Pregatesc pacientul La indicatia Pacientul

Alterarea functiilor vitale vitale. din punct de vedere medicului masor prezinta valori
datorita interventiei fizic si psihic, functiile vitale si alterate:
chirurgicale manifestata explicandu-I necesitatea le inregistrez in R:22 resp/min
prin valori modificate. acestor tehnici. FO. P: 68 batai/min
2. Pregatesc materialele T: 37,60 C
si instrumentele TA: 12/8 mmHg
necesare.
Alteratea nevoii de a-si 1. Asigur pacientului 1. Aerisesc salonul. Cu rol delegate Pacientul
mentine temperature o respiratie 2. Ii dau pacientului sa administrez: prezinta valorile
corpului constanta si de a fiziologica. tina pe frunte o -1f Algocamin IM respiratorii in
respire cauzata de 2. Combat febra. compresa umeda. -Masor respiratia limite normale,
interventia chirurgicala, si temperatura. 17 resp/min,
manifestata prin tahipnee -Notez valorile temperature
si hipertermie. gasite in FO. ramanand in
continuare
ridicata: 37,20C
Deshidratarea Echilibrarea Tamponez buzele cu o La indicatia Pacientul
pacientului datorita lipsei pacientului compresa umeda, ii dau medicului hidratez accepta
de alimentatie in ultimele hidroelectrolitic. apa sa bea, reluand pacientul cu tratamentul.
2 zile, manifestata prin alimentatia a 2 zi dupa solutie perfuzabila
uscarea buzelor. operatie, cu lichide si de NaCl 10% 250
supe strecurate. ml/ 2 flacoane.

60
CAZUL I

Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare

autonome delegate
Discomfort cauzat de Amelioram durerea Echilibrez pacientul din Administrez cu rol Starea de
durere manifestat prin si combatem punct de vedere psihic, delegat: agitatie a
agitatie. agitatia. explicandu-I cauza 1f de Algocamin disparut,
simptomelor. IM durerile scazand
in intensitate.
Deficit de Asigurarea igienei 1. Pregatesc pacientul din Bolnavul se
ingrijire.Cauza: lipsa punct de vedere psihic si simte
fortei fizice manifestata fizic explicandu-i confortabil in
prin transpiratie urat necesitatea acestor tehnici. propria piele.
mirositoare. 2. Efectuez toaleta cu apa
si sapun pe regiuni _
3. Schimb lenjeria de corp
si de pat.
Perturbarea nevoii de a- Combaterea febrei. Cu rol delegat Bolnavul
si mentine temperature administrez un prezinta
corporala in limite antipiretic: temperature
normale, cauzata de _ -1f de Algocamin corpului in
afectiunea de baza, IM limite normale:
manifestata prin stare de -Masor valoarea respectiv 360C.
subfebrilitate. temperaturii
-notez valoarea
gasita in FO

61
CAZUL I

Risc de complicatie Ingrijirea plagii. 1. Pregatesc pacientul din 1. La indicarea Plaga se afla in
datorita igienei punct de vedere psihic si medicului schimb conditii de
deficitare, manifestata fizic. pansamentul perfecta asepsie.
prin infectarea plagii. 2.Ii explic necesitatea si vechi.
inofensivitatea tehnicii. 2. Dezinfectez
regiunea din jurul
plagii cu alcool
iodat si fiecare
sutura cu betadina.
Lispa autonomiei in Pacientul trebuie Supraveghez sonda sa nu La indicatia Diureza este de
satisfacerea nevoii de a sa-si satisfaca iasa afara din vezica. medicului masor 1150 ml/24 h
elimina datorita nevoia. valoarea diurezei
imobilizarii la pat, si notez in FO
manifestata prin valoarea gasita.
incontenenta urinara.

62
CAZUL I

Diagnostic de nursing Interventii Evaluare

Obiective autonome delegate
Alterarea tranzitului Urmarirea Ii recomand pacientului Cu rol delegate Bolnavul a
intestinal datorita reluarii multe lichide in administrez un eliminate , avand
imobilizarii la pat, tranzitului alimentatia sa. laxative:2 tablete scaun normal.
manifestata prin intestinal in Dulcolax-adm per
constipatie. limite os.
normale.
Alterarea functiilor Masurarea 1. Pregatesc pacientul atat 1. La indicatia Functiile vitale ale
vitale datorita durerii la functiilor fizic cat si medicului masor pacientului sunt in
nivelul operatiei, vitale. psihic,explicandu-i functiile vitale. limite normale:
manifestata prin valori necesitatea acestor tehnici. 2. Valorile obtinute R: 17resp/min
patologice. 2. Pregatesc materiallele si le trec in FO. P: 66batai/min
intrumentele necesare T: 360C
pentru efectuarea acestor TA: 12/6 mmHg
tehnici.
Imobilizarea la pat din Se urmareste Pregatesc psihic pacientul La indicatia Bolnavul participa
cauza facilitarea explicandu-I rolul acestor medicului ajut active la
fracturii,manifestata prin mobilizarii miscari pasive. pacientul sa faca mobilizarea sa.
diminuarea functiei pacientului. miscari passive ale Medicul hotaraste
motorii. membrului operat. externarea lui,
starea generala
fiind ameliorata.

63
 EPICRIZĂ

Bolnavul B.C. s-a internat cu diagnostic de “Fractură de col

femural stâng”; s-a intervenit chirurgical, practicându-se reducerea
ortopedică sub ecran RTV.

Pe parcursul spitalizarii pacientul a primit îngrijiri medicale

necesare:

- Administrarea de calmante cand pacientul acuza dureri;

- Tratament pentru imbunatatirea functiilor vitale cand aceste
prezentau valori patologice (TA, R, T);
- Tratament de susținere cu soluții perfuzabile hidratante în
vederea combaterii stării de deshidratare ( glucoză 10%)
precum și comprese pentru tegumentele uscate.
- Aplicarea sondei vezicale , pentru combaterea incontenenței
urinare.
- Efectuarea toaletării regiunilor afectate.

Evoluția postoperatorie favorabilă, permite externarea la 18 zile cu

recomandările:

- Menținerea repausului la pat încă 30 de zile, timp în care nu are

voie să calce pe piciorul operat;
- Să facă mișcări pasive ale membrului operat;
- După 30 de zile să se deplaseze cu ajutorul cadrului zilnic câte
puțin;
- Să revină la control după 30 de zile sau la nevoie

64
 Fișă tehnologică
MĂSURAREA TEMPERATURII

Scop Evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză

Locuri de - Axial
masurare - Plică inghinală
- Cavitatea bucală
- Rect
- Vagin
Materiale - Termometru maxim
necesare - Casoleta cu tampoane și comprese sterile
- Recipient cu soluție dezinfectantă
- Tavă metalică
- Lubrifiant alcool medicinal
- Ceas cu secundar
- Pix de culoare albastră
- Foaie de temperature

Intervenții - Pregatirea materialelor lângă pacient

le - Pregătirea psihică a pacientului
asistentei - Spalarea pe maini
- Se scoate termometrul din soluția dezinfectantă, se
clătește și se șterge cu o compresă, se scutură.
- Se verifică dacă este în rezervor mercurul
- Se așează pacientul în poziție de decubit dorsal sau
sezândă;
- Se ridică brațul pacientului
- Se sterge axila prin tamponare cu prosopul
pacientului;
- Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în
centrul axilei, paralel cu toracele;
- Se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul fixat pe
suprafața anterioară a toracelui;
- Termometrul se menține timp de 10 minute
- Se citește valoarea gasită și se notează in foaia de
temperatură.
Se reorganizează locul de muncă.

65
 CAZUL II

ANAMNEZA:

Pacientul D.M. în vârstă de 34 de ani din localitatea Bacău,

domiciliat în str. Alecu Russo se prezintă la Serviciul de Urgențe
Bacău, adus de un echipaj de salvare. Medicul ortoped de garda este
chemat.
Din relatările pacientului aflăm ca în urmă cu 2 ore acesta traversa
strada regulamentar , când a fost acostat de un taximetrist ce circula cu
viteză.
Pacientul declara ca în momentul accidentului acesta a simțit o
“pocnitură” la nivelul membrului inferior drept în regiunea șoldului.
Din acel moment nu s-a mai putut mișca, fiind ajutat ulterior de către
trecători să ajungă pe trotuar de unde a fost luat de mașina de salvare.
Simptomele sunt localizate la nivelul piciorului drept, respective:
impotent functională și durere violentă în regiunea șoldului.
În urma examenului radiologic se pune diagnosticul de “Fractură
de col femural drept fără deplasare”.
Doctorul hotărăște internarea pacientului în secția de Ortopedie-
Traumatologie în vederea îngrijirilor necesare.
Avand în vedere că pacientul nu se poate deplasa, nevoile acestuia
vor fi satisfacute la pat:
- Îi vom aduce bazinetul ori de câte ori este nevoie;
- Îi vom face toaleta corpului pe regiuni;
- Îi vom schimba lenjeria de pat și de corp ori de câte ori este
nevoie;
- Aerisim salonul în fiecare dimineață.
Familia va fi ținută la curent cu evoluția și starea de sănătate a
pacientului.

66

Diagnostic de nursing
Alterarea starii generale
datorita fracturii de col
femoral, manifestata prin
durere.
Preocuparea pacientului
privind conditiile de
spitalizare, cauza: lipsa
de informare.Manifestare
prin neliniste.
Alterarea functiilor vitale
din cauza socului
(accidentului)
manifestata prin valori
modificate.
Perturbarea ritmului
respirator, cauzata de
agitatie, manifestata prin
tahipnee.
Interventii
Obiective autonome delegate Evaluare
1. Ameliorarea Ii dau pacientului o Cu rol delegate Pacientul are
durerii pozitie comoda in pat. administrez: pozitie comoda,
2. Crearea unei 1f Algocamin IM insa durerea
pozitii favorabile. 1f Piafen IM persista.
Linistirea 1. Prezint sectia cu Asez bolnavul la Bolnavul este
pacientului si locurile de acces. indicatia medicului, linistit,
asigurarea unui 2. Aerisesc salonul. in salonul 114. colaborand cu
salon potrivit 3. Schimb lenjeria de pat. personalul si
afectiunii. ceilalti pacienti.
Masor functiile 1. Pregatesc pacientul din La indicatia Valorile sunt in
vitale. punct de vedere fizic si medicului masor limite normale
psihic. functiile vitale si
2. Pregatesc valorile gasite le
instrumentele si notez in FO.
materialele necesare.
Asigurarea unei 1. Linistesc pacientul. 1. La indicatia Pacientul
respiratii 2. Aerisesc salonul. medicului masor prezinta o
fiziologice. 3. Ii dau o pozitie valoarea respiratiei. respiratie in
comoda care sa-i 2. Notez valoarea limite normale
favorizeze respiratia. abtinuta in FO.
67
Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare
autonome delegate
Alterarea starii generale, Ameliorearea Ii ofer pacientului o punga Cu rol delegat Durerea a
cauzata de afectiunea durerii. de gheata pentru fractura. administrez un scazut in
primara, manifestata prin antinevralgic: intensitate.
durere. 2f Algocamin IM
Incapacitatea de a se Alimentam si 1. Ajut pacientul sa se La indicatia Pacientul
alimenta si hidrata, cauza hidratam hraneasca cu supe, iaurt, medicului, hidratez accepta
fiind afectiunea de pacientul. compot. pacientul cu solutie hidratarea.
baza,manifestata prin 2. Ii explic necesitatea perfuzabila de
deshidratare. alimentarii. glucoza 5%-250ml
Alterarea tranzitului Asigurarea 1. Explic pacientului Cu rol delegat In urma
intestinal, cauzat de tranzitului necesitatea acceptarii administrez un sfaturilor date,
imposibilitatea de a se intestinal in limite bazinetului. laxative: pacientul a
deplasa, manifestata prin fiziologice. 2. Il sfatuiesc sa consume 1 tb Dulcolax – per colaborat si
constipatie. mai multe lichide si os tranzitul
alimente semisolide. intestinal s-a
normalizat.
Potential de accidentare Prevenirea Ajut pacientul sa-si Pacientul
datorat imobilizarii la caderilor. satisfaca nevoile, evitand accepta ajutorul
pat,manifestata prin astfel caderile. - cadrelor medi-
cadere. cale si riscul de
accidentare este
redus.

68
 Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare
autonome delegate
Deficit de ingrijire Asigurarea igienei 1. Pregatesc pacientul Bolnavul
cauzat de lipsa fortei corporale. atat psihic cat si fizic. prezinta
fizice, manifestat prin 2. Imi pregatesc tegumente
tegumente neingrijite si materialele necesare. - ingrijite si
transpiratii urat 3. Efectuez toaleta pe curate.
mirositoare. regiuni cu apa si
sapun.
Alterarea imaginii Combatem anxietatea Informez pacientul Medicul hotaraste Pacientul este
personale, cauzata de si echilibram pacientul despre etapele externarea receptive, dar
starea generala psihic. vindecarii bolii sale si pacientului. nelinistit in ceea
manifestata prin in ce consta ce priveste
anxietate. tratamentul functional. evolutia bolii la
domiciliu.
Dificultate in a se odihni Combatem insomnia si Incurajez pacientul administrez: Pacientul ia la
datorata externarii, asiguram increderea zicandu-i ca va fi bine 1tb Diazepam cunostinta
manifestata prin pacientului in daca va respecta Medicul ii recomandarile
insomnia. ameliorarea starii de indicatiile medicului. recomanda repaus primite.
sanatate. total si revenirea
la control periodic.

69
 EPICRIZĂ

Bolnavul D.M. s-a internat cu diagnostic de “Fractură de col

femural drept fără deplasare”.

Pacientul refuză intervenția chirurgicală, tratamentul fiind funcțional.

Aici el primește îngrijiri iar nevoile îi sunt satisfacute la pat:

- Îi sunt ameliorate durerea cu ajutorul calmantelor;

- Este ajutat să se alimenteze;
- A primit tratament când au fost simptome ale tranzitului
intestinal alterat;
- I s-a făcut toaletarea pe regiuni;
- A primit medicație (somnifere) cand prezenta insomnie.

Evoluția bolii ameliorate, pacientul este externat la 3 zile cu

următoarele recomandări:

- Repaus total 30 de zile;

- Mobilizarea în cârje este posibilă în funcție de evoluția bolii;
- Să revină la control periodic sau la nevoie.

70
Fișă tehnologică

MĂSURAREA RESPIRAȚIEI

Frecvența - Reprezintă numărul de respirații pe

respiratorie minut
- Oscilează în funcție de vârstă și sex:
 Nou-născuți: 30-50 resp/min
 La 2 ani : 25-35 resp/min
 La 12 ani : 15-25 resp/min
 La adult : 16-18 resp/min
Amplitudine Este dată de volumul de aer care pătrunde și
se elimină din plămân cu fiecare respirație.
Din acest punct de vedere respirația poate fi
:
 Superficială
 Profundă
Ritmul Reprezintă pauzele egale dintre respirații, de
unde rezultă că respirația este ritmică.
Zgomotele În mod normal respirația este liniștită, în
respiratorii somn aceasta poate deveni zgomotoasă
(sforăit).
Simetria Ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare
miscărilor de ridicare și de coborare în timpul
respiratorii inspirației și al expirației.
Tipul de Există trei tipuri de respirație:
respirație - Costal-superior: întâlnit la femeie, prin
ridicarea părții superioare a cutiei
toracice, datorită măririi diametrului
anteroposterior în timpul inspirației;
- Costal-inferior: întâlnit la bărbat, prin
mărirea diametrului lateral al cutiei
toracice;
- Abdominal : întalnit la copil și la
vârstnici, prin mărirea diametrului
vertical al cutiei toracice.

71
 CAZUL III

ANAMNEZA:

Bolnava B.M. în vârstă de 64 de ani din localitatea Moinești,

jud.Bacău , se prezintă însoțită de sora sa la Spitalul Județean Bacău,
la Secția de Urgențe cu următoarele simptome: durere violentă la
nivelul șoldului stâng, poziție vicioasă a membrului în cauză.

Din relatările pacientei aflăm că accidentul nu s-a produs recent,

ci în urma cu două săptămâni cănd a alunecat în curte.

Susține că nu s-a prezentat până acum la medic bănuind o entorsă,

menționând de asemenea că la nivelul zonei inghinale și a popliteei,
au apărut niște formațiuni (noduli) de mărimea unor nuci. În decursul
celor două săptămâni scurse de la accident, femeia a stat în repaus,
făcându-și zilnic frecții în zona afectată, crezând că totul va reveni la
normal. Dimpotrivă lucrurile s-au agravat determinând durere acută. I
s-au administrat 2f de Algocamin IM ca analgezic, și s-a chemat
medicul ortoped de gardă.

În urma radiografiei se pune diagnosticul de “Fractură de col

femural stâng” și se hotărăște internarea pacientei în vederea
intervenției chirurgicale și a îngrijirilor speciale.

Din antecedente cunoaștem că pacienta suferă de reumatism

degenerative de la vârsta de 14 ani, făcând tratamente de recuperare cu
băi termale și medicamentos Aflutop 20f / 6 luni administrate IM.

Pacienta a suferit și două intervenții chirurgicale: în anul 1976 – o

intervenție de hernie de disc ; și o altă intervenție în 1984 de fibrom
uterin.

Pacienta este imobilizată la pat fapt pentru care va primi asistență

permanentă pentru satisfacerea nevoilor. Familia va fi înștiințată de
starea ei de sanatate și de evoluția bolii.

72
 Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare
autonome delegate
Alterarea starii generale Ameliorarea durerii. Ii dau o pozitie La indicatia Durerea a scazut
datorata fracturii, comoda in pat. medicului in intensitate,
manifestata prin durere administrez: dar persista.
violent. 2f Algocamin IM
si o punga de
gheata la fractura.
Preocuparea pacientei Asigurarea unui salon 1. Aerisesc salonul. La indicatia Pacienta se
privind conditiile de potrivit afectiunii si 2. Prezint sectia cu medicului asez simte mai
spitalizare, cauza fiind acordarea informatiilor specificarea locurilor pacienta in salonul linistita,
lispa de informare, cerute. de acces. 112. colaborand cu
manifestare prin personalul
neliniste. medical.
Risc de complicatie Verificarea 1. Pregatesc pacienta Recoltez probe Rezultatele
preoperator datorat constantelor din punct de vedere pentru analizele analizelor sunt
afectiunii primare, fiziologice. fizic si psihic. indicate de medic: in limite
manifestat prin 2. Pregatesc - Hb, Ht, TC, TS normale:
modificarea constantelor instrumentele si - Uree sangvina Examen urina:
fiziologice materialele necesare. - Glicemie absent
3. Respect normele de - Examen urina
protective si evit
suprainfectia.

73
Alterarea functiilor
vitale, din cauza fracturii
de col femural,
manifestata prin valori
patologice.
Alimentare in deficit din
cauza pregatirilor
preoperatorii,
manifestata prin
suprimarea alimentatiei.
Observ eventualele 1. Pregatesc pacienta 1. La indicatia Pacienta
modificari pentru a din punct de vedere medicului masor prezinta valori
interveni. fizic si psihic. functiile vitale: normale:
2. Imi pregatesc R, P, T, TA. R: 17 resp/min
materialele necesare 2. Notez valorile P: 66 batai/min
pentru masurarea in FO. T: 35,80 C
functiilor vitale. TA: 11/7 mmHg
Educarea pacientului. Pregatesc pacienta din Cu rol delegate ii Pacienta
punct de vedere dau indicatii cu respecta
psihic, spunandu-I sa privire la indicatiile
nu manance deoarece urmatoarea zi. primite.
in ziua ce urmeaza va
avea loc interventia
chirurgicala.
74
Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare
autonome delegate
Disconfort cauzat de Reducerea durerii. Linistesc pacienta cu Administrez cu rol Disconfortul
fractura manifestat prin privire la durere. delegat: cauzat de durere
durere. 1f Algocamin IM se mentine.
Alterarea nevoii de a fi Asigurarea igienei 1. Pregatesc pacienta Bolnava se
curat, din cauza corporale. din punct de vedere simte curata in
imobilizarii la pat, psihic. urama toaletarii.
manifestat prin 2. Imi pregatesc
tegumente neingrijite. materialele necesare. -
3. Efectuez toaleta pe
regiuni cu apa si sapun
4. Rad pilozitatile.
Lipsa de informare Echilibrarea psihica a Pregatesc pacienta din 1. La indicatia Pacienta este
datorita necunoasterii pacientei si informarea punct de vedere psihic medicului, linistita si se
mijloacelor de calmare a ei privind interventia. in vederea interventiei pacienta este supune cu
durerii,induce aparitia chirurgicale, transferata in sala incredere
sentimenului de frica. explicandu-i de operatie, unde I pregatirilor
necesitatea acesteia. se face anestezia necesare.
generala.
2. Dezinfectez
zona dispusa
operatiei cu alcool
iodat.

75
POSTOPERATOR. Masurarea functiilor 1. Pregatesc pacienta 1. La indicatia Pacienta
Alterarea functiilor vitale. atat psihic cat si fizic medicului masor prezinta valori
vitale, din cauza explicandu-I functiile vitale. alterale la
interventiei chirurgicale, necesitatea acestor 2. Notez valorile nivelul
manifestata prin valori tehnici. in FO. aparatului
patologice. 2. Pregatesc respirator:
instrumentele si R: 28 resp/min
materialele necesare. P: 72batai/min
T: 360 C
TA:12/8mmHg
Perturbarea ritmului Asigur pacientei o 1. Ii dau o pozitie 1. Cu rol delegate Pacienta
respitrator, cauzata de respiratie fiziologica. comoda in pat care sa administrez: prezinta in
interventia chirurgicala, favorizeze respiratia. 1 tb Bromavol si continuare o
manifestata prin 2. Aerisesc salonul. O2 usoara tahipnee:
tahipnee. 2. Masor ritmul R: 22 resp/min
respirator.
3. Notez in FO
valoarea gasita.
Deshidratata din cauza Combatem 1. Tamponez buzele La indicatia Pacienta accepta
nealimentarii de 2 zile, deshidratarea. cu o compresa umeda. medicului hidratez hidratarea.
pacienta prezinta 2. O hidratez cu putina pacienta cu solutie
tegumente uscate (limba, apa. perfuzabila de
buze). NaCl 10% - 400ml
2 flacoane.

76
 Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare
autonome delegate
Alterarea confortului Combatem Ii pun pacientei o punga Cu rol delegate Durerea s-a mai
cauzata de interventia durerea. de gheata la fractura. administrez: diminuat in
chirurgicala, manifestata 1f Algocamin IM intensitate.
prin durere. 1f Piafen IM
Risc de complicatie, din Ingrijirea plagii. Pregatesc pacienta din 1. La indicatia Plaga se afla in
cauza igienei deficitare, punct de vedere fizic si medicului schimb conditii de
manifetata prin infectie psihic, ii explic pansamentul vechi, perfecta asepsie.
la nivelul plagii. necesitatea si dezinfectez regiunea
inofensivitatea tehnicii; din jurul plagii si
fizic ii ofer o pozitie de plaga cu alcool iodat
decubit lateral drept si betadina.
pentru a avea acces la 2. Refac bandajul
plaga. plagii.
Deshidratata din cauza Combatem Reia alimentatia cu supe Cu rol delegat Pacienta a reluat
alimentatiei deshidratarea. strecurate si lichide, ajut hidratez pacienta cu alimentatia cu
necorespunzatoare, pacienta sa se solutie perfuzabila de supe si lichide
manifestata prin alimenteze. glucoza 10% urmatoarea zi
tegumente uscate. -400ml, putand consuma
1 flacon adm alimente usoare
parenteral. (compot, supe)

77
Perturbarea ritmului Asigur o 1. Aerisesc salonul. 1. Cu rol delegat Pacienta prezinta
respirator cauzat de respiratie 2. Ii dau o pozitie administrez: valoarea
durere manifestat prin fiziologica. comoda care 1 tb Bromavol respiratiei
tahipnee. favorizeaza respiratia. 2. Masor ritmul normala : 18
respirator. resp/min.
3. Notez valorile in
FO.
Lipsa autonomiei in Pacienta trebyie 1. Aduc bazinetul si il La indicatia Pacienta prezinta
satisfacerea nevoii de a sa-si satisfaca asez sub pacienta pentru medicului masor jena fata de
elimina, datorita nevoia de a urina. a elimina. valoarea diurezei si o starea de
imobilizarii la pat, 2. Las robinetul la notez in FO. dependent.
manifestata prin retentive chiuveta din salon sa Diureaza:
urinara. curgapentru a-I favoriza 800ml/24 ore
eliminarea.

78
Diagnostic de nursing Interventii Evaluare
Obiective autonome delegate
Disconfort cauzat de 1. Crearea Asez bolnavul intr-o pozitie Cu rol delegat Durerea a mai
durere manifestat prin unei pozitii comoda. administrez: scazut in
impotenta functionala. favorabile. 1f Algocamin IM si o intensitate.
2. punga de gheata la
Ameliorarea fractura.
durerii.
Risc de complicatie din Ingrijirea 1. Pregatesc pacienta din 1. Cu rol delegat schimb Plaga este
cauza lipsei de igiena, plagii. punct de vedere psihic si pansamentul vechi, ingrijita si in
manifestat prin plaga fizic. dezinfectez plaga cu perfecta stare
neingrijita. 2. Ii dau o pozitie de betadina si regiunea din de asepsie.
decubit lateral drept. jurul plagii cu alcool
3. Imi pregatesc materialele iodat.
necesare. 2. Refac bandajul plagii.
Riscul alterarii Evitarea Explic pacientei eventualele 1. Indepartez regiunile Pacienta nu
intergitatii pielii, datorita aparitiei complicatii ale imobilizarii predispuse la escare prin prezinta
decubitului escarelor. indelungate la pat si baie riguroasa zilnica, escare, pielea
prelungit,manifestata masurile de prevenire ce schimbarea pozitiei cat avand o
prin piele rosie. trebuiesc luate. mai des si pudrarea cu nuanta
talc a zonei. rosiatica.
2. Masez regiunile si le
frectionez cu alcool.

79
Deshidratata din cauza Combatem Ajut pacienta sa se Cu rol delegat hidratez Pacienta este
nealimetarii deshidratarea. alimenteze. pacienta cu glucoza 5% hidratata si
corespunzatoare, - 250 ml / 1flacon. prezinta
manifestata prin tegumente
tegumente uscate. normale.
Alterarea Favorizarea Explic pacientei rolul La indicatia medicului Pacienta
circulatiei,datorita circulatiei. acestui tratament. administrez zilnic accepta
imobilizarii la pat, Clexane subcutanat, in tratamentul,
manifestata prin edeme. flancurile peretelui intelegand
abdominal. importanta lui.
Alternarea tranzitului Combatem Ii recomand pacientei sa La indicatia medicului ii Bolnava a
intestinal, datorita constipatia. consume multe lichide. administrez un laxativ: eliminat.
decubitului 1 tb Dulcolax
prelungit,manifestat prin
constipatie.

80
Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare
autonome delegate
Alterarea functiilor Observ 1. Pregatesc pacinta din 1. La indicatia Pacienta
vitale, din cauza eventualele punct de vedere psihic si medicului masor prezinta valori
fracturii, manifestata prin modificari ale fizic. functiile vitale. normale:
valori patologice. functiilor vitale. 2. Pregatesc materialele si 2. Notez valorile
instrumentele necesare in FO.
Alterarea starii generale Combaterea Ii dau pacientei sa tina un Cu rol delegate
Pacienta se
datorita imobilizarii la crampelor. prosop cald pe abdomen in administrez: simte mai bine,
pat, manifestata prin vederea reducerii crampelor. 1f Scobutil IM
crampele au
crampe abdominale. 1 tb Tador- oral
disparut.
Anxietate datorita starii Diminuarea Echilibrez pacienta din punct Starea generala
generale, manifestata starii de de vedere psihic, spunandu-I este ameliorata.
prin neliniste si neliniste. ca totul va fi bine daca Medicul
nervozitate. respecta instructiunile - hotaraste
medicului. externarea
pacientei.
Perturbarea somnului din Linistirea Incurajez pacienta sa fie mai 1. Medicul decide Bolnava ia la
cauza externarii, privind pacientei si optimista. externarea cu cunostinta
evolutia bolii la asigurarea recomandarea de a recomandarile
domiciliu, manifestata increderii ca respecta indicatiile primite de la
prin neliniste. recuperarea va fi 2. Repaus total, sa medic.

81
 EPICRIZĂ

Pacienta B.M. în vârstă de 64 de ani s-a internat la Spitalul Județean

Bacău cu diagnostic de “Fractură de col femural stâng”; s-a intervenit
chirurgical, cu proteză de os la nivelul șoldului.

În decursul spitalizării a primit îngrijiri special precum:

- I s-au administrat calmante când aceasta prezenta dureri;

- A fost echilibrată hidroelectrolitic când aceasta a prezentat
semne de deshidratare;
- I s-a făcut tratament pentru o bună circulație sangvină, urmărind
evitarea complicărilor;
- A fost ajutată să facă mișcări pssive ale membrului afectat;
- I s-a facut toaleta pe regiuni;
- I s-a dat medicație pentru reluarea tranzitului normal când
aceasta prezenta constipație;
- A primit sedative când pacienta prezenta insomnia.

Evoluția postoperatorie favorabilă permite externarea pacientei

după 21 de zile, cu recomandările :

- Repaus la pat, dar să meargă zilnic câte puțin cu ajutorul

cadrului;
- Să nu calce pe membrul operat dar să simtă pamantul sub
picior;
- Să facă mișcări pasive ale membrului operat, până la durere;
- Să revină la control periodic, peste 30 de zile, sau la nevoie.

82
 Fișă tehnologică
PERFUZIA
Definiție Introducerea pe cale parenterală, picatură cu picatură, a
soluției medicamentoase pentru reechilibrarea hidro-
electrolitică, hidroionică și volemică a organismului.
Scop Hidratarea și mineralizarea organismului.
Pregătire Material necesare:
- Dezinfectant – alcool;
- Perfuzor (în ambalaj de unică folosință);
- Solutia perfuzabilă (se verifică integritatea
flaconului, termenul de valabilitate);
- Seringi și ace de unică folosință;
- Branulaș;
- Tampoane sterile de vată;
- Manuși sterile;
- Taviță renală;
- Pernuță;
- Mușama, aleză;
- Prosoape;
- Săpun.
Pacientul : - psihic: se explică necesitatea și
inofensivitatea tehnicii, scopul și locul injecției,
eventualele reacții ce le poate prezenta în timpul
hidratării;
- fizic : în poziție comodă, în decubit dorsal
Execuție - ne spălăm pe mâini cu apă și săpun;
- verificăm soluția perfuzabilă;
- aplicăm garoul la nivelul brațului și o pernuță sub cot
- dezinfectăm vena accesibilă pentru puncționare pe o
distanță cât mai mare, după care înțepăm vena mergând
paralel pe traiectul venei ;
- desfacem garoul și fixăm acul perfuzorului cu
romplast;
- reglăm numarul de picături la indicația medicului.
Îngrijirea La sfârșitul perfuziei se exercită o presiune asupra
ulterioară venei cu un tampon și se retrage acul rapid. Pacientul se
a așează comod.
pacientului Reorganizăm locul de muncă.

83
 BIBLIOGRAFIE

1. Anatomia și fiziologia omului - I.C. Petricu, I.C. Voiculescu, Ed. Medicală

1964.
2. Anatomia și fiziologia omului – Compediu, Ed. Corint.
3. Urgenţe medico-chirurgicale - Lucreţia Titircă, Ed. Medicală, Bucureşti
2002.
4. Medicină internă pentru cadre medii - Corneliu Borundel, Ed.. All, vol. 2.
5. Tehnica îngrijirii bolnavului - Carol Mozes, Ed. Medicală 2002.
6. Ghid de nursing - Lucreţia Titircă.