Arta vitraliului in perioada Evului Mediu

Originile vitraliilor se pierd in istorie. Tehnica a

fost derivata probabil din fabricatia bijuteriilor si
mozaicurilor. Vitraliile, in forma in care le
cunoastem azi, se pare ca au aparut o data cu
construirea bisericilor, cele mai vechi datand din
secolul X.

Dintotdeauna sticla a fost privita ca un lucru

misterios. O forma solida cu proprietati ale
lichidelor sau mai degraba un lichid solidificat.
Capteaza lumina si straluceste, desi este
fabricata din nisip. In timp, sarurile si oxizii
metalici au dat culoare sticlei: cobalt pentru
albastru, argint pentru galben, cupru pentru
verde si caramiziu.

 Istoria vitraliului începe în Evul Mediu, o data

cu primele biserici construite în secolul al X-lea.
Secolul al XV-lea îl defineste mai mult ca
pictura si mai putin ca element generator de
atmosfera. Renasterea a însemnat o lunga
perioada în care vitraliul exista doar ca sticla
pictata, devenind un accesoriu la moda. El este
din ce în ce mai prezent astazi, transformându-se într-un element decorativ la-ndemâna
iubitorilor de frumos.

 Vitraliile au fost considerate multa vreme ca o forma mistica a artei vizuale rezervata marilor
edificii bisericesti. Curajul maestrilor vitralisti de a scoate sticla prinsa in plumb din zona
exclusivista a bisericii a reinviat vitraliul, iar formele de exprimare ale sticlei au spart tiparele.

 La inceputul secolului al XX-lea, avangarda artelor a inceput sa se orienteze spre un

modernism abstract, geometric si functional. Bucati mari de sticla in forme circulare sau
poligoane reprezentau stilizari de personaje, animale, elemente de fauna si flora tratate
geometric. Insusi plumbul a capatat un rol decorativ important.Astazi, de la resedinte la
cladiri publice si biserici, vitraliile innobileaza si ofera solutii inedite spatiilor.

 De la suprafete vitrate mari pentru locuri publice sau biserici la ferestre, usi, paravane,
plafoane sau luminatoare pentru resedinte, utilizarea vitraliilor nu are limite, asa cum nici
misterul si magia luminii schimbatoare filtrate prin sticla colorata nu au egal in nici o alta
forma a artei vizuale.

Creatia vitraliului este legata indisolubil de cercetarea atenta a locului in care acesta va fi
asezat, pentru ca el sa para a fi fost nascut in acelasi timp cu cladirea sau ambientul.

 
 Din punct de vedere al materiilor sticla se
coloreaza prin adaugare de saruri metalice si procedee
tehnologice speciale pentru textura, nuanta si
consistenta. Sticla valorificata prin culoare este
manufacturata in vitralii sub forma bucatilor de sticla
aranjate astfel incat sa formeze imagini sau modele,
intregul fiind consolidat de o structura de plumb
sustinut de un suport rigid.

De asemenea, termenul “vitralii” este asociat cu

ferestrele pe ale caror suprafete vitrate au fost aplicate
vopsele si emailuri tratate termic in cuptoare. Din
punct de vedere al laturii artistice vitraliile constau in
talentul de a concepe modelul, precum si tehnica
laborioasa de a asambla piesele decorative astfel incat
sa isi suporte propria greutate.

  Multe ferestre de dimensiuni foarte mari au

rezistat testului timpului si au ramas aproape intacte
inca din perioada tarzie a Evului Mediu, acest lucru constituind si principalul motiv pentru
care vitraliile sunt principala forma de arta vizuala care a supravietuit pana astazi.