În perioada actuală de criză, îngrijorarea legată de decizii utile și poate chiar morale este prezentă în

viața multora dintre noi. Cât de benefic este să urmăm indicațiile majorității sau autorității? De ce
alegem să nu facem asta uneori? Articolul de astăzi este despre răspunsurile la astfel de întrebări și
despre nevoia de echilibru între unicitate și cooperare, nevoie care ne caracterizează pe fiecare dintre
noi.

A TE CONFORMA – O ACȚIUNE CU REPUTAȚIE MAI PROASTĂ DECÂT MERITĂ

Dacă îți este cunoscută noțiunea de conformism așa cum o folosesc majoritatea psihologilor, probabil îți
vine greu să o vezi într-o lumină pozitivă. Experimentele lui Solomon Asch ne demonstrează că preferăm
să greșim decât să-i contrazicem pe ceilalți, iar cele ale lui Milgram că riscăm să provocăm un rău
ireversibil doar pentru a nu părea niște copii neascultători. Sunt într-adevăr studii care arată rolul
conformismului în antrenarea în acte de delincvență, în special în cazul delictelor comune sau ușoare.
Există însă motive destul de serioase pentru a ne îndoi de perspectiva exclusiv dăunătoare a tendinței
noastre de a-i urma pe alți oameni.

Pe de-o parte, chiar și studiile consacrate de psihologie socială au neajunsurile lor, în special dacă
rezultatele obținute în laborator nu sunt corelate cu cele obținute în alte contexte. Pe de altă parte,
uităm că un anumit mod de a acționa sau reacționa este păstrat în cazul în care este benefic în
majoritatea situațiilor cu care ne confruntăm în viață, nu în toate scenariile posibile. Preluarea
comportamentului grupului din care facem parte este fundamentală în cooperare, iar cooperarea este
una dintre abilitățiĺe sociale care ne-au făcut să avem succes și să ne putem bucura de manifestarea
diverselor forme de cultură. Și alte specii imită strategiile grupului lor în sarcini ce implică nevoi
fundamentale, cum ar fi procurarea de hrană. 

Evident, ca în cazul oricărui comportament important în supraviețuire, atât strategiile conformiste, cât și
abaterile de la acestea presupun activarea deosebită a anumitor structuri cerebrale care de obicei
semnalează erori. Creierul nostru ne oferă la propriu feedback negativ atunci când ne îndepărtăm de
opinia majorității. 

E FIRESC SĂ NE CONFORMĂM ÎN VREME DE CRIZĂ SANITARĂ  

Deoarece conformismul și imitația sunt la bază mecanisme prin care evităm boli și pericole, contexte
precum cel al crizei COVID-19 din prezent au cele mai mari șanse de a ne activa tendința spre
conformism. 

Din acest punct de vedere, reacționăm mai puternic la un pericol reprezentat de un patogen decât la
alte tipuri de amenințări (mai ales dacă trăim într-un mediu în care microbii sunt parte din mediul nostru
de viață), independent de cât de periculoasă ni se pare lumea în general. Contează mult cât de
periculoasă ni se pare boala, cât de mult ne costă să ne protejăm și durata necesară acestei protecții,
care poate fi obositoare în sine.

De asemenea, ne conformăm mai ușor în cazul în care sursa este anonimă și avem conștiința existenței
unui grup adversar.  
  Cum de îi urmăm pe ceilalți? Avem încredere în judecata lor (dependența de informație) și înțelegem
beneficiile măsurilor recomandate, ne temem de consecințele negative ale neconformării, privite prin
prisma nevoii de afiliere și de aprobare socială.

CÂND SUNTEM NONCONFORMIȘTI O FACEM DIN VARII MOTIVE, PUȚINE LEGATE DE BINELE COMUN

Unul din motivele pentru care nu vrem să ne aliniem uneori este pur și simplu pentru a arăta că
suntem unici. Dacă nonconformismul este perceput ca intenționat, el poate inspira o anumită forță și,
prin asociere, un statut mai ridicat. Bărbații în mod special folosesc această strategie ca pe o formă de
paradă (nu neapărat intenționată) pentru a atrage partenere. E interesant faptul că suntem mai reticenți
în a refuza să fim de acord cu ceilalți atunci când se poate demonstra obiectiv că greșim. În final,
contează să și avem dreptate, nu doar să fim originali.

Nu în ultimul rând însă, am putea fi nonconformisti în încercarea de a ne manifesta mai apropiat de

valorile personale. E puțin probabil ca alinierea cu ceilalți să ne schimbe complet valorile, dar
conformismul poate să le mascheze, așa cum arată un studiu în care aceleași valori au prezis grade
diferite de altruism în funcție de tendința personală de a ne conforma.

CU CE RĂMÂNEM?

Nu prea are sens și nici nu am putea stabili în mod definitiv dacă a ne conforma este bine sau rău.
Aproape totul depinde de context, așa că un bun punct de plecare este să ne întrebăm ce avem de
câștigat sau dimpotrivă – de pierdut – de fiecare dată când alegem să urmăm majoritatea. Rezultatul
depinde de cât de onești putem fi cu noi și cu cei din jur.