Termenul „leasing” apare în actele normative ale Republicii Moldova începând cu

anul 1991, deşi operaţiunile de leasing s-au efectuat şi anterior, conform

reglementărilor legii civile, sub forma contractului de închiriere. La 24.07.1991 a
fost aprobată Hotărârea Guvernului Republica Moldova nr. 361 cu privire la
măsurile urgente pentru stabilizarea economiei şi formarea infrastructurii de piaţă
în Republica Moldova [28]. Hotărârea în cauză a stabilit că, în scopul promovării
şi asigurării unui caracter deschis al economiei republicii şi pentru a se putea
exercita în mod independent activitatea economică externă, este necesară
elaborarea unui mecanism de atragere a investiţiilor străine, inclusiv a investiţiilor
„ pentru leasing”60.

La 26 octombrie 1994, Guvernul RM a adoptat Hotărârea nr. 784 privind

programul de susţinere a antreprenoriatului şi a micului business în Republica
Moldova pentru anii 1994 – 1997 [25]. Prin această Hotărâre s-au stabilit
următoarele obiective:

1. Crearea unui cadrul legal pentru promovarea noilor forme de antreprenoriat,

inclusiv leasing;
2. Crearea unei reţele de „... societăţi de leasing pentru a asigura o mai bună
prestare a

serviciilor către întreprinderile mici şi facilitarea vânzării produselor acestora”;

3. Organizarea de licitaţii pentru „a vinde şi închiria utilaje/echipamente” şi

4. Atragerea investiţiilor străine se va efectua prin aplicarea unui sistem de
măsuri ce cuprinde în mod special „leasingul cu drept de răscumpărare
ulterioară”.

În 1996 a fost realizat un pas important pentru formarea cadrului legal al

leasingului, în Republica Moldova – la 15 februarie 1996 a fost adoptată Legea cu
privire la leasing („Legea 371/1996”) [9]. Remarcabil este faptul că aceasta a avut
loc mai devreme decât în alte state (de exemplu, în România (1997), în Rusia
(1998)).

Legea 371/1996 a reprezentat prima încercare de a reglementa leasingul ca

activitate de întreprinzător. Această Lege cuprindea reglementări privind mai multe
aspecte: leasingul ca „activitate de antreprenoriat”, structura operaţiunilor de
leasing şi contractul de leasing. Legea stabilea, de asemenea, bunurile ce pot face
obiectul leasingului, participanţii la operaţiunile de leasing, drepturile, obligaţiile şi
răspunderea părţilor la contractul de leasing, componentele şi tipurile de chirii
(plăţi de leasing), garanţiile încasării chiriei, condiţiile de modificare şi reziliere a
contractului de leasing, protecţia dreptului de proprietate al părţilor, precum şi
măsurile de stimulare a leasingului.

Ulterior, Legea 371/1996 a suferit două modificări neînsemnate aduse prin: a)

Legea nr. 240 din 9.07.1999 privind modificarea şi completarea unor acte
legislative [23] şi b) Legea nr. 493 din 13.06.2003 privind modificarea şi
completarea unor acte legislative [24].

După adoptarea Legii 371/1996, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea

nr.1107 din 06.11.1998 cu privire la aprobarea Direcţiilor strategice de dezvoltare
social-economică a Republicii Moldova până în anul 2005 [29].

Aceasta Hotărâre prevede acţiuni concrete pentru ameliorarea mediului

investiţional din Moldova:

1. Dezvoltarea unei reţele de structuri specializate în finanţare de investiţii,

între care şi societăţile de leasing;
2. Facilitarea creării de noi societăţi, în special a societăţilor de leasing, pentru
a permite acordarea facilităţilor la plata chiriei pentru primii doi ani de
activitate;
3. Susţinerea instituţională, care include şi crearea societăţilor de leasing.

În plus, promovarea activităţilor de leasing este considerată unul dintre obiectivele

principale ale Programului de Stat pentru susţinerea întreprinderilor mici în anii
2002-2005, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 850 din 27.06.2002 [30].
Era stabilit că realizarea acestui Program va avea loc prin:

1. Perfecţionarea cadrului legislativ-normativ – modificarea Legii cu privire la

leasing;
2. Susţinerea investiţiilor întreprinderilor businessului mic prin intermediul
tehnologiilor financiare moderne – utilizarea mecanismului de leasing şi
închirierea utilajului;
3. Susţinerea dezvoltării proiectelor investiţionale în sistem competitiv prin
utilizarea

operaţiunilor financiare de leasing;

4. Implementarea diferitelor tipuri de leasing în sfera micului business şi

asigurarea subiectelor micului business cu utilaje sau alte bunuri prin
operaţiuni de leasing;
5. Elaborarea propunerilor privind crearea Fondului Naţional de Dezvoltare a
Leasingului şi a asociaţiilor societăţilor de leasing din Moldova.

În dispoziţiile finale, Guvernul Republicii Moldova a indicat clar că „dezvoltarea şi

sprijinirea tranzacţiilor de leasing este un obiectiv important pentru anul 2004”.

În acest sens, adăugăm că prin Hotărârea nr.1577 din 26.12.2003 pentru aprobarea
Planului de activitate a Guvernului pe trimestrul I al anului 2004 [31] era stabilit că
Guvernul Moldovei trebuie să elaboreze, prin Centrul de Creaţie Legislativă şi prin
Ministerul Economiei, proiectul noii Legi cu privire la leasing în Republica
Moldova.
La 6 iunie 2002 a fost aprobat Codul civil al Republicii Moldova, în vigoare din 12
iunie 2003, care conţine un capitol dedicat contractului de leasing (Capitolul X,
articolele 923 – 930) [4].

Prevederile Codului civil erau61 şi rămân a fi mult mai generale decât

reglementările legale speciale şi vizează numai contractul de leasing: obiectul
contractului de leasing, subiectele contractului de leasing, forma şi conţinutul
contractului de leasing, răspunderea parţilor contractului de leasing. Este de
menţionat că nu exista o unitate între reglementările Legii 731/1996 şi cele ale
Codului civil în materie de leasing [62].

La data de 28 aprilie 2005 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat două acte

legislative de importanţă majoră pentru operaţiunile de leasing, acestea întrând în
vigoare doar la momentul publicării – 8 iulie 2005. Primul act legislativ este Legea
59/2005, care aduce mult liberalism raporturilor de leasing, şi al doilea – Legea cu
privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care au fost
modificate şi completate: Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul fiscal,
Codul vamal, Legea cu privire la tariful vamal, Legea cu privire la investiţiile în
activitatea de întreprinzător, precum şi Legea privind protecţia consumatorilor
[63]. Ambele au drept scop protejarea intereselor tuturor subiectelor operaţiunii de
leasing, constituind fiind un factor determinant pentru eficientizarea activităţii de
leasing.

Legea nr. 59-XVI/2005 cu privire la leasing

În versiunea iniţială, proiectul noilor reglementări legale privind leasingul erau

concepute ca modificări şi completări operate în Legea 731/1996, şi nu ca o lege în
redacţie nouă [64]. Astfel, proiectul originar reprezenta Legea cu privire la
modificarea şi completarea unor acte legislative, şi anume a: Legii cu privire la
leasing, Codului civil, Titlurilor I şi II ale Codului fiscal, Titlurilor III al Codului
fiscal, Codului vamal, Legii cu privire la tariful vamal, Legii cu privire la punerea
în

aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, Legii cu privire la repatrierea de

mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe,
Legii cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător, Legii privind protecţia
consumatorilor.

Ulerior însă, ulterior, în procesul avizării proiectului de lege de către Guvern, a fost
expusă opinia că mai raţional ar fi prezentarea a două acte normative separate:
Legea cu privire la leasing în redacţie nouă şi Legea prin care se vor modifica şi
completa celelalte acte legislative. Astfel, din proiectul iniţial al legii au fost
extrase modificările aduse Legii 731/1996 şi inserate în textul acesteia, ele fiind
prezentate ca redacţie nouă a Legii cu privire la leasing, celelalte acte legislative
fiind modificate prin proiectul Legii cu privire la modificarea şi completarea unor
acte legislative.
Acest fapt nu-l considerăm binevenit, deoarece la baza elaborării modificărilor şi
completărilor aduse actului legislativ stau, de regulă, alte principii decât la
elaborarea unui act legislativ nou, adică se ţine cont de structura şi conceptele
existente, ceea ce a şi fost respectat în proiectul iniţial.

Conceptele sistemului juridic existent nu contraveneau naturii propunerilor legale

de perfecţionare a operaţiunilor de leasing. Multe prevederi şi aspecte cuprinse în
Legea 731/1996 erau bune şi corespundeau practicii internaţionale, în special
pentru această regiune a Europei.

Un moment special în cadrul elaborării noilor prevederi cu privire la leasing a fost

prezentarea proiectelor de alternativă de către Centrul de Creaţie Legislativă şi de
către Consiliul Economic de pe lângă Prim -ministrul Republicii Moldova.
Proiectele date au fost supuse unei examinări atente şi detaliate de către Ministerul
Economiei în vederea scoaterii în evidenţă a reglementărilor care ar putea fi
incluse în proiectele elaborate de acesta. În rezultatul analizei efectuate, o parte din
acestea au fost incluse, altele, din diverse motive (economice, sociale, de
implementare etc.), nu au putut fi

încorporate.

 În fine, în septembrie 2004 a fost elaborată ultima variantă a tabelului de

divergenţe ce conţinea propunerile şi obiecţiile prezentate de organele antrenate în
examinarea proiectului Legii cu privire la leasing şi al Legii privind modificarea şi
completarea unor acte legislative [65]. În rezultatul analizei obiecţiilor, sugestiilor
şi a propunerilor prezentate de către ministerele, departamentele, precum şi alte
organe interesate de proiectele în cauză, acestea au fost definitivate.

De asemenea, la definitivarea proiectelor au fost luate în consideraţie concluziile

făcute în cadrul discuţiilor purtate şi al meselor rotunde organizate la Ministerul
Economiei cu reprezentanţii structurilor menţionate, precum şi cu reprezentanţii
operatorilor de leasing.

La realizarea proiectelor, obiectivul autorului a constat în elaborarea unor

reglementări care ar putea stabili un mediu juridico-fiscal favorabil şi avantajos
pentru operaţiunile de leasing în Moldova pentru toate părţile interesate (locatorul,
locatarul şi furnizorii). Mai jos sunt reflectate cele mai importante reglementări:
conceptual noi, precum şi cele care poartă un caracter mai mult tehnic.

1. Obiectul leasingului. A fost lărgită sfera bunurilor care pot constitui obiectul
leasingului. Conform Legii 59/2005, pot fi obiecte ale leasingului toate
categoriile de bunuri, cu excepţia terenurilor agricole66, bunurilor scoase
din circuitul civil sau circuitul cărora este limitat, bunurile consumptibile,
precum şi obiectele proprietăţii intelectuale ce nu pot fi cesionate (art. 4 (2)
din Legea 59/2005).
 2. Locatarul ca parte la contractul de leasing. Legislaţia a fost modificată în
aşa fel

încât să permită ca orice persoana fizică sau juridică să poată participa în calitate
de locatar la o tranzacţie de leasing (art. 5 lit. b)). Altfel spus, legislaţia a
recunoscut instituirea leasingului de consum.

3. Definiţia, tipurile şi categoriile leasingului. Legea 59/2005 conţine definirea

a celor

mai importante tipuri şi categorii ale leasingului, numite în lege forme [67]. Printre
acestea cel mai important este stabilirea criteriilor pentru determinarea leasingului
ca fiind financiar sau operaţional. De asemenea, sunt definite leasingul barter,
compensaţional, lease-back, de consum, direct, intern şi internaţional (art. 4(1)).

4. Natura contractului de leasing. Legea 731/1996 (art. 3) califica contractul

de leasing drept un contract real. Asemenea calificare era dezavantajoasă din
următoarele considerente: în primul rând, aceasta crea dificultăţi de ordin
practic, deoarece în majoritatea cazurilor încheierea contractului de leasing
se efectuează înainte de livrarea bunului care face obiectul leasingului; în al
doilea rând, această calificare îl pune pe locatar în imposibilitatea de a
pretinde îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de leasing,
deoarece se consideră că respectivul contract nu a fost încheiat în cazul în
care bunul nu a fost livrat la semnarea contractului de leasing. Noua Lege cu
privire la leasing defineşte contractul de leasing astfel încât acesta să poată fi
interpretat ca fiind un contract consensual (art. 3).
5. Caracterul bi- sau multilateral al contractului. Prevederile Legii 731/1996
generau

confuzii asupra caracterului bilateral sau multilateral al contractului de leasing.

Noua Lege cu privire la leasing a clarificat această problemă prin indicarea expresă
a faptului că părţile sunt libere să-şi structureze relaţiile contractuale. Prin urmare,
contractul poate avea atâtea părţi câte doresc acestea din urmă (art. 6).

6. Clauzele minime ale contractului de leasing. Noua Lege cu privire la leasing

stabileşte minimul obligatoriu al clauzelor contractuale în cadrul realizării
unor operaţiuni de leasing (art. 7(1)), astfel ca din condiţiile contractuale să
rezulte cert caracterul operaţiunilor. Desigur, părţile pot indica şi alte clauze
pe care le vor considera necesare.
7. Mijloacele juridice de protecţie a locatorului/finanţatorului. Este binevenită
includerea în Legea 59/2005 a unui articol ce prevede temeiurile şi
procedura de revendicare incontestabilă a bunului. Noua Lege, asemeni
reglementărilor internaţionale, stabileşte dreptul locatorului de a cere
achitarea integrală înainte de termen a ratelor de leasing sau de a rezilia
contractul cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului în cazul în care
locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului (art. 12 (1) lit. c)). La
 fel, dacă locatarul nu restituie obiectul contractului de leasing sau dacă nu l-
a restituit la timp, acesta trebuie să achite locatorului pentru

perioada de întârziere în mărimi duble toate ratele de leasing şi alte plăţi prevăzute
de contractul de leasing (art. 17 (6)). În cazul în care pentru nerestituirea la timp a
obiectului leasingului contractul de leasing prevede plata de penalităţi, acestea
trebuie să fie percepute de la locatar în afara plăţilor prevăzute mai sus, dacă astfel
convin părţile (art. 17 (7)).

 În plus, în Legea 59/2005 au fost incluse prevederi clare în privinţa problemelor
care pot apărea în cazul insolvabilităţii locatarului. Astfel, noile reglementări
conţin o prevedere conform căreia dreptul de proprietate al locatorului asupra
bunului transmis locatarului în baza contractului de leasing se recunoaşte inclusiv
în caz de insolvabilitate a locatarului (art. 16 (2)).

8. Garanţii. Există două tipuri de garanţii legate de operaţiunile de leasing care

trebuiau reglementate şi, acolo unde este necesar, clarificate. În primul rând,
Legea 59/2005 prevede norme ce stabilesc garanţia clară din partea
locatorului către locatar, în sensul că nici o parte nu are pretenţii sau alte
interese legate de bunuri. Cu alte cuvinte, în noua Lege cu privire la leasing
este inclusă o prevedere expresă, potrivit căreia locatarul să aibă dreptul de
folosinţă liberă şi netulburată a bunurilor luate în leasing, pe toată durata
contractului de leasing (art. 12 (2) lit. g)).

Noile reglementări prevăd expres că locatarului i se garantează că bunurile date în

leasing sunt de o calitate satisfăcătoare şi că sunt proprii pentru a permite utilizarea
obişnuită a acestora (art. 8 lit. c)). În cazul leasingului financiar, această garanţie
este în mod normal dată indirect, de către furnizor, prin intermediul contractului de
vânzare-cumpărare încheiat de furnizor cu locatorul.

Analizând modificările conceptuale şi tehnice aduse reglementărilor privind

operaţiunile de leasing, constatăm că adoptarea şi aplicarea noii Legi are menirea
declarată de a stimula domeniul respectiv de afaceri şi de a impulsiona
achiziţionarea de bunuri de către persoane fizice şi juridice.

În acest fel, vor fi suscitate afacerile cu bunuri ce pot face obiect al leasingului,
situaţie care trebuie să sporească circuitul intens de valori, dezvoltarea diferitelor
procese de producţie şi creşterea comerţului intern.

2.3. Alte acte normative ce reglementează operaţiunile de leasing financiar

 
Codul civil. Am menţionat mai sus că Codul civil al Republicii Moldova dedică
contractului de leasing un capitol din reglementările sale. În rezultatul
modificărilor aduse Codului civil prin Legea 60/2005, normele acestuia au fost
coordonate cu noile prevederi ale Legii 59/2005, ambele legi fiind elaborate si
adoptate în bloc. Principalele modificări ale reglementărilor privind contractul de
leasing se referă la următoarele:

- Natura juridică a contractului. Actualmente, contractul de leasing este un contract

consensual, prevederile anterioare stabilind caracterul real al acestuia (art. 923 (1)
CC).

- Obiectul leasingului. Cercul bunurilor ce pot fi obiectul leasingului s-a lărgit

considerabil, cu restricţiile prevăzute de Legea 59/2005 (art. 925 (1) CC).

- Destinaţia leasingului. Acum este exclusă restricţia de a nu folosi obiectul

leasingului în scopuri personale, familiale sau casnice.

- Dreptul de opţiune. Versiunea în vigoare prevede în mod expres că locatarul are

dreptul de opţiune la expirarea termenului contractului de leasing (art. 923 (3) CC).

Menţionăm în context că susţinem poziţia legiuitorului privind păstrarea

reglementărilor cu privire la contractul de leasing în Codul civil, deoarece acesta
conţine norme ce reglementează contractul de leasing ca formă juridică de
exprimare a operaţiunilor de leasing, acesta fiind atribuit la una dintre categoriile
de obligaţii contractuale. Legea 59/2005, însă, reglementează leasingul sub aspect
mai larg, ca activitate de leasing, conţinând şi norme detaliate privind contractul de
leasing şi  interacţiunea acestuia cu contractul de vânzare-cumpărare.

Codul de procedură civilă. Deşi capitolul XXXV din CPC prevede pretenţiile în al
căror temei se emite ordonanţa judecătorească, la litera g) era stabilit „ rezultă din
procurarea în credit a unor mărfuri” [105], Legea 60/2005, prin Articolul II, a
completat litera cu cuvintele „sau în leasing”, pentru a evita situaţiile de confuz.

Codului fiscal [6] este un act legislativ foarte important pentru operaţiunile de
leasing, deoarece acesta stabileşte principiile impozitării subiectelor operaţiunii
date. Prin Legea 60/2005 au fost aduse un şir de modificări şi completări în materie
de leasing normelor Codului fiscal, deoarece prevederile anterioare erau confuze,
incomplete şi într-o anumită măsură inadecvate înţelesului economic al acestor
tipuri de operaţiuni. Această stare de lucruri genera interpretări diferite şi chiar
dificultăţi în aplicarea tratamentului fiscal al operaţiunilor de leasing. Codul fiscal
nu făcea referire

la o serie de prevederi extrem de importante ce vizau amortizarea bunurilor care

constituie obiectul  leasingului financiar, tratamentul fiscal al dobânzii încasate în
baza contractelor de leasing, aplicarea TVA şi alte aspecte.
  Aşadar, în rezultatul modificărilor aduse prin Legea 60/2005, Codul fiscal
conţine definiţia pentru fiecare din cele două tipuri importante ale
leasingului – financiar şi operaţional (art. 5 pct. 18)). Legiuitorul a
considerat binevenită definirea acestora (la moment, aşa cum este stabilit şi
de Legea 59/2005 ) şi în Codul fiscal, pentru a asigura un tratament uniform
al operaţiunilor de leasing atât din punct de vedere civil, cât şi din punct de
vedere fiscal. Totodată, la momentul când tratamentul fiscal al operaţiunilor
de leasing financiar sau operaţional va fi modificat, numai prevederile
Codului fiscal vor necesita modificări în acest sens, dar nu şi ale legii de
bază.
 Legislaţia fiscală nu încadra în mod expres în noţiunea de dobândă
remuneraţia

achitată locatorului în baza contractului de leasing. Această remuneraţie este tratată

indirect ca venit din locaţiune, fapt ce impunea leasingului un tratament mai puţin
favorabil în comparaţie cu cel aplicat împrumuturilor. Din aceste considerente,
legiuitorul a stabilit că dobânda pentru leasing rezultată dintr-un contract de leasing
financiar să fie definită în mod echivalent cu noţiunea de dobândă în baza unui
contract de împrumut (art. 12 pct.7)).

 Prin Legea 60/2005, în articolul 26 din Codul fiscal a fost introdus un

alineat,

confom căruia locatarul este privit ca proprietar al obiectului leasingului, dar

numai pentru leasingul financiar şi doar în sens fiscal. Astfel, a fost recunoscut
dreptul acestui „proprietar” de a deduce în  scopuri fiscale amortizarea calculată a
bunurilor care fac obiectul leasingului.

 Codul Fiscal nu permitea recunoaşterea profitului şi pierderii de la

înstrăinarea

activelor fixe, fapt ce ducea la crearea de diferenţe temporare nedorite în cazul

vânzării bunurilor ce sunt obiecte ale leasingului operaţional pe piaţa secundară.
Din aceste motive, legiuitorul a prevăzut implementarea unui regim fiscal special
pentru recunoaşterea acestor profituri şi pierderi. În acest sens, profitul sau
pierderea rezultate din înstrăinarea activelor fixe obiecte ale leasingului sunt
recunoscute la momentul efectuării operaţiunii şi calculate ca diferenţă între suma
primită la înstrăinarea bunurilor şi baza de impozitare a bunurilor vândute (art. 27
(2)).

 Regula fiscală de până la modificări nu permitea deducerea de către locatar a

cheltuielilor aferente bunurilor utilizate în regim de leasing şi bunurilor care
nu sunt în proprietatea utilizatorului respectiv. Acest tratament nefavorabil
implica cheltuieli suplimentare neîntemeiate din partea utilizatorilor
bunurilor respective. Din aceste considerente, Codul fiscal a fost modificat
 în ceea ce priveşte tratamentul deductibilităţii cheltuielilor menţionate, după
cum urmează: (1) cheltuielile de întreţinere sunt recunoscute ca cheltuieli ale
locatarului; (2) cheltuielile de reparaţie, instalare şi îmbunătăţiri ulterioare
sunt capitalizate în scopuri fiscale şi sunt deductibile prin amortizare
conform ordinii prevăzute în Codul fiscal pentru bunurile respective pe
perioada leasingului.
 Potrivit art. 90 al Codului Fiscal, care reglementează reţinerea impozitului
pe venit din plăţile efectuate pentru o serie de servicii (in valoare de 5%),
lista serviciilor în cauză conţine şi serviciile de leasing. Tot prin această
modificare se stabileşte că este deductibilă, în cazul leasingului financiar,
cheltuiala cu bunul dat în leasing.

Din prevederile existente s-ar putea deduce că operaţiunile de leasing sunt

considerate servicii. Tot din această prevedere rezultă că, în cazul leasingului
financiar, numai dobânda încasată în baza contractului de leasing este considerată
venit brut al locatorului, pe când în cazul leasingului operaţional toată plata făcută
în baza contractului de leasing, inclusiv partea ce reprezintă costul bunului
(amortizarea), este considerată ca parte a venitului brut al locatorului.

 În ceea ce priveşte operaţiunile de leasing caracterizate printr-un locatar

nerezident, Codul fiscal stabileşte, prin prevederile articolului 91, ca
excepţie, că din venitul brut al nerezidentului, rezultat din contractele de
leasing încheiate în Moldova, nu se va reţine impozitul pe venit la sursa de
plată. Deşi articolul menţionat nu precizează la care dintre cele doua tipuri
de leasing se referă, considerăm că acesta, oricum, va avea drept consecinţă
stimularea investiţiilor străine în Republica Moldova.
 Definiţiile de livrare de mărfuri şi livrare de servicii, stabilite în scopul
aplicării TVA prin prevederile articolului 93 al Codului fiscal, au fost
completate, începând cu 1 ianuarie 2004, cu operaţiunile de leasing. Astfel,
potrivit acestor definiţii, transmiterea dreptului de proprietate asupra
bunurilor în baza unui contract de leasing financiar este considerată livrare
de mărfuri, iar transmiterea proprietăţii în baza leasingului operaţional –
drept livrare de servicii. Astfel, transmiterea bunurilor în baza leasingului
financiar, conform articolului 93 al Codului fiscal, are un tratament fiscal
diferit de cel expus prin articolele menţionate mai sus, care definesc acest tip
de tranzacţii drept servicii. Conform reglementărilor actuale rezultând din
specificul fiecărui tip de leasing în ceea ce priveşte tratamentul TVA,
transmiterea bunurilor spre utilizare este considerată ca furnizare de bunuri
în cazul leasingului financiar şi ca prestare de servicii – în cazul leasingului
operaţional (art. 101).

Conform reglementărilor anterioare ale Codului fiscal, TVA se aplica la întreaga

plată de leasing, inclusiv la dobânda achitată de către locatar în baza contractului
de leasing financiar, fapt ce impunea leasingului un tratament defavorizat în
comparaţie cu cel aplicat împrumuturilor. Din această cauză, legiuitorul a
modificat Codul fiscal, dobânda primită de către locator în cadrul contractului de
leasing financiar fiind inclusă în lista livrărilor scutite de TVA (art. 103).

 Până la modificările aduse prin Legea 60/2005, legislaţia fiscală nu conţinea

prevederi exprese în privinţa exigibilităţii TVA în cadrul leasingului, fapt ce
conducea la interpretări diverse în această materie. Pentru a evita această
situaţie, legiuitorul a stabilit că data obligaţiunii fiscale să urmeze
momentului plăţii ratei de leasing (art. 108 (7)).
 Actualmente, Codul fiscal stabileşte un model nou de determinare a bazei
impozabile pentru operaţiunile de leasing care tratează în mod adecvat, din
perspectiva TVA, acest tip de operaţiuni, ţinându-se cont de toate
componentele (marfare, financiare, investiţionale) aleleasingului. În acest
scop, drept bază impozabilă în cazul leasingului financiar se stabileşte preţul
bunurilor date în leasing convenit de părţi şi stabilit în contractul de leasing;
venitul din dobândă nu urmează a fi inclus în calcularea TVA.
 În plus, este stabilit un regim special de restituire a TVA pentru toate
operaţiunile de leasing. În trecut, locatorul achita TVA furnizorului la
momentul încheierii contractului de furnizare. Locatorul avea dreptul să
deducă TVA achitată, iar colectarea TVA de la locatar se efectua odată cu
plăţile de leasing. În prezent, în cazul în care suma TVA achitată de locator
furnizorului de bunuri depăşeşte suma TVA colectată (posibil în interiorul
unei perioade prestabilite), contribuabilului (locatorului) i se acordă dreptul
să solicite statului restituirea diferenţei, fapt care, indiscutabil, micşorează
povara fiscală a locatorului.

Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului fiscal,

nr.1164-XIII din 24.04.1997 [6] stabileşte o serie de facilităţi fiscale acordate
contribuabililor. Printre facilităţile acordate sunt şi scutirile la plata impozitului pe
venit prin reducerea venitului impozabil cu 50% din suma investiţiilor pentru
procurarea mijloacelor fixe. Această categorie de investiţii cuprindea mijloacele
fixe dobândite în baza unui contract de leasing. Prevederile legale în cauză nu
specifică tipul operaţiunilor de leasing la care se face referinţă. Cu toate acestea,
din explicaţiile

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, bazate de asemenea pe prevederile SNC

17, rezultă că norma în cauză se referă la leasingul financiar.

 Lipsa unor prevederi legale clare permiteau interpretări diferite şi în această

materie. Spre exemplu, lipsa prevederilor legale clare referitoare la termenul şi
mărimea scutirii prevăzută de Legea nr.1164-XIII/1997, permitea autorităţilor
fiscale să interpreteze momentul acordării facilităţii date ca fiind momentul
încetării contractului de leasing. Din această interpretare rezultă că facilitatea
respectivă se va acorda numai la expirarea termenului de funcţionare utilă a
bunului, fapt care este lipsit de raţionament economic, deoarece sensul facilităţii
date este stimularea investiţiilor.
În rezultatul modificărilor aduse prin Legea 60-XVI/2005, Legea nr.1164-
XIII/1997 oferă facilitatea privind scutirea de 50% la impozitul pe venit oferită
pentru investiţiile efectuate.

 Codul vamal [7] conţine prevederi cu referire la facilităţi la plata drepturilor

de import în cadrul realizării operaţiunilor de leasing (suspendare totală),
acestea fiind adecvate scopului economic al operaţiunii (art. 67).
 Legea cu privire la tariful vamal, nr. 1380-XIII din 20.11.1997 [18] – art. 28
al acesteia, care stabileşte lista bunurilor scutite de taxa vamală, a fost
completat, prin Legea 60/2005, cu o nouă literă: „litera v) „bunurile mobile a
căror valoare depăşeşte 1000 de lei şi a căror durată de funcţionare este mai
mare de un an, importate de către întreprinderile ce desfăşoară activitatea de
leasing, în scopul onorării obligaţiilor contractuale ale acestora, rezultate din
contractele de leasing încheiate cu persoanele fizice sau juridice din
Republica Moldova”.
 Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, nr. 81-XV din
18.03.2004 [21] reglementează, în art. 3, tipurile de investiţii. În rezultatul
modificărilor aduse acesteia de Legea 60/2005, în noţiunea de investiţie este
specificat expres că investiţie este considerată orice depunere, atât în
capitalul social, cât şi (în general) în patrimoniul persoanei juridice, inclusiv
pe baza contractului de leasing financiar.

Analizând actele normative care conţin prevederi cu referire la leasing, în vizorul

autorului au nimerit următoarele acte:

30.a) Codului navigaţiei maritime comerciale, aprobat prin Legea Republicii

Moldova nr. 599 - XIV din 30.09.1999 [8] care reglementează contractul de
leasing având ca obiect nave. Conform Codului maritim, prin contractul de
leasing, proprietarul navei (locatorul) se obligă să pună la dispoziţia
navlositorului (locatarului), pentru un interval scurt de timp, contra unei
chirii, nava nudă pentru a fi folosită în comerţul maritim. La expirarea
contractului, locatarul dobândeşte sau poate dobândi dreptul de proprietate
asupra navei, plătind partea din valoarea ei contractuală neacoperită de
chirie. Codul maritim reglementează numai leasingul direct, în cadrul căruia
există două părţi la contractul de leasing, locatorul fiind şi proprietarul
bunului dat în leasing. Riscul pieirii [68] sau avarierii accidentale a navei
trece asupra locatarului odată cu preluarea ei. Această particularitate este
caracteristică mai ales leasingului financiar.
31.b) Legea privind instituţiile financiare, nr. 550-XIII din 21.07.1995 – în art.
26 al

acesteia, care stabileşte lista activităţilor financiare permise băncilor, este inclusă şi
activitatea de leasing financiar [13]. În opinia noastră, reglementările legale nu ar
trebui să limiteze activitatea instituţiilor financiare în domeniul operaţiunilor de
leasing doar la operaţiunile de leasing financiar, astfel din textul legii respective
urmând a fi exclus cuvântul „financiar”. Ca urmare, instituţiile financiare vor avea
posibilitatea de a diversifica genurile de activitate desfăşurate, în pofida faptului ca
leasingul operaţional este extrem de rar aplicat de acestea.

13.c) Legea privind protecţia consumatorilor, 105-XV din 13.03.2003,

defineşte

noţiunea de consumator [11], care, conform noilor reglementări cu referire la

leasing, ar putea să aibă calitatea de locatar.

1. d) Standardul Naţional de Contabilitate 17 „Contabilitatea leasingului.”

conţine

prevederi cu referire la tratamentul economic al operaţiunilor de leasing [36].

1. e) Hotărârea BNM cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind

angajamentele

externe, nr.185 din 13.07.2006, califică operaţiunile de leasing ca fiind angajament

privat [33].

1. f) Clasificatorul activităţilor economice din Moldova, aprobat de

Departamentul

Analize Statistice şi Sociologie la 09.02.2000, în vigoare de la 01.02.2001 [40],

prevede leasingul financiar la capitolul „Alte intermedieri financiare”. Considerăm
că şi la acest capitol este necesară indicarea leasingului operaţional ca activitate
economică posibil de desfăşurat pe teritoriul Republicii Moldova sau de exclus
cuvântul „financiar”.

Ca rezultat al analizei prevederilor actuale ale legislaţiei Republicii Moldova

privind leasingul, precum şi a evoluţiei acestora, observăm că acestuia, începând
cu anul 1990, i s-a acordat o atenţie sporită. Iar în 1996 chiar i-a fost dedicat un act
legislativ. Totodată, am constatat că multitudinea de reglementări existente,
oricum, nu creau un regim favorabil pentru progresarea operaţiunilor de leasing în
Moldova. Aceasta se datora mai multor factori, printre care:

1. a) lipsa coerenţei în definirea noţiunilor cu privire la operaţiunile de leasing

din mai multe acte normative, ba chiar confundarea leasingului cu alte tipuri
de tranzacţii;
2. b) lipsa unui concept clar determinat cu privire la tratamentul fiscal al
acestui tip de tranzacţii, stabilirea anumitor bariere vamale (termenul
importului), precum şi
3. c) lipsa înţelegerii în profunzime a esenţei economice a tranzacţiilor în
cauză.
 În viziunea noastră, în rezultatul adoptării noii Legi cu privire la leasing, precum
şi al modificărilor şi completărilor aduse actelor legislative ce reglementează,
direct sau tangenţial, raporturile de leasing, mediul legal privind leasingul, , s-a
îmbunătăţit considerabil. Noile reglementări cu privire la leasing (2005), spre
deosebire de cele precedente, au stabilit un regim juridico-fiscal favorabil şi
avantajos pentru toţi participanţii la operaţiunile de leasing. Prevederile legale au
tendinţa de a liberaliza piaţa de leasing şi de a ameliora mediul investiţional.
Leasingul îşi extinde sfera de acţiune asupra unui cerc mai larg de obiecte şi de
persoane.

Totoodată, pentru evoluţia şi impactul benefic al leasingului asupra relaţiilor

social-economice are importanţă reglementarea de stat a leasingului. În dependenţă
de înţelegerea corectă a funcţiilor leasingului, statul poate stabili prin lege anumite
avantaje şi facilităţi69. Considerăm că principalele funcţii ale leasingului la etapa
actuală pentru mediul moldovenesc sunt: funcţia financiar-fiscală, de
comercializare şi investiţional-de stimulare70. Concluzia este rezulatul analizei
direcţiilor strategice

de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova: perfecţionarea legislaţiei

privind leasingul a fost una dintre direcţiile strategice de dezvoltare social-
economică a Republicii Moldova până în anul 2005 [29], aceasta fiind inclusă şi în
Planul de activitate a Guvernului pe trimestrul I al anului 2004 [31]. La fel,
societăţile de leasing atestă o atitudine pozitivă faţă de noile reglementări privind
leasingul [135, pag.6].

 Putem deci spune că prin adoptarea Legii 59/2005 şi a Legii 60/2005 Guvernul a
depus toate eforturile pentru a atinge obiectivul stabilit în Planul de activitate, prin
aceasta creând toate premisele juridice pentru promovarea acestei activităţi. Noile
reglementări urmăresc clarificarea interacţiunei leasingului cu alte instituţii juridice
civile: locaţiunea şi vânzarea-cumpărarea. La fel, acestea încearcă să se pronunţe
asupra naturii juridice a contractului de leasing şi să detalizeze conţinutul
raporturilor obligaţionale.

La fel, considerăm binevenit faptul că Codul civil conţine reglementări generale

privind contractul de leasing, deoarece acesta este una dintre categoriile de
obligaţii contractuale, reglementări mai detaliate cu referire la acesta le găsim în
Legea 59/2005 care reglementează leasingul ca activitate, contractul de leasing
fiind specificat ca formă juridică de exprimare a operaţiunilor de leasing.

Deşi mai e nevoie de făcut careva precizări în noua Lege, de modificat şi alte acte
normative, subordonate legilor71, în principiu, având baza legală în vigoare,
susţinerea statului, ajutorul consultativ din partea Ministerului Economiei şi
Comerţului, în calitatea sa de autor al recentelor reglementări, precum şi al
organismelor internaţionale (Banca pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), este o
mare probabilitate că în scurt timp operaţiunile de leasing se vor intensifica, se vor
activiza

procesele investiţionale, această formă alternativă de finanţare ocupând locul

meritat în direcţiile economiei Republicii Moldova.