Sunteți pe pagina 1din 584

A.

Privelişti şi oameni de odinioară

I.Preludiu medieval
Cea dintâi atestare documentară onomastică cunoscută nouă este de la
31 martie 14231, datorită lui Şerbea de la Vaslui care se afla între boierii lui
Alexandru cel Bun. Prezenţa documentară a acestui boier este singulară,
nu-l mai regăsim în alte locuri. Va fi fost, poate, stăpânul satului Şerbeşti şi
al altor sate, şi acolo, în nordul ţinutului, pe valea râului Vaslui, îşi va fi
avut casa şi domeniul său funciar, sursa puterii sale în temeiul căreia avea
dreptul să fie în preajma voievodului ţării când aveau loc judecăţi şi se
emiteau acte. Oricum, menţiunea „de la Vaslui” („ot Vasluia”, în
slavoneşte), nu arată în mod obligatoriu localitatea2, Şerbea putea fi
pârcălab al ţinutului Vaslui3.
Prima atestare documentară sigură a oraşului Vaslui poate fi
considerată cea de la 1 septembrie 14354. Printr-un act pecetluit în faţa
regelui Poloniei, fraţii Ilie şi Ştefan, fiii lui Alexandru cel Bun, şi-au împărţit
stăpânirea Moldovei, lui Ştefan revenindu-i partea de sud a ţării unde se
aflau oraşele Chilia, Vaslui şi Tecuci, cu ţinuturile aparţinătoare, târgul
Bârlad cu ţinutul Tutova, precum şi Oltenii, zona de margine a Moldovei;
în mod deosebit sunt menţionate sursele de venit: vama şi iezerele de la
Chilia şi morile din ţinutul Covurlui, de unde proveneau banii din taxele
pe mărfuri, grâul şi peştele. Vreme de şapte ani (1435-1442), Ştefan al II-lea
a condus Moldova Meridională din reşedinţa sa de la Vaslui, perioadă care
poate fi considerat apogeul simbolic al istoriei acestui oraş.
A doua oară, Vasluiul apare menţionat la 12 decembrie 1440. Spre
sfârşitul anului ce trecuse, la 28 noiembrie 1439, tătarii pârjoliseră nordul
ţării cu târgul Botoşani, iar peste un an, în decembrie 1440, au fost arse
târgurile din sud; stă scris în cronică: „au prădat şi au arsu Vasluiul şi
Bârladul”5.

1 Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi

L. Şimanschi, Bucureşti, 1975, doc. nr. 54, p. 79-80.


2 Renate Möhlenkamp, Réflexions concernant les débuts de la ville de Vaslui, în „Anuarul

Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» – Iaşi”, XVIII (1981), p. 7-8.


3 George-Felix Taşcă, Şerbea de la Vaslui şi descendenţa sa, în „Acta Moldaviae

Meridionalis”, IX-XI (1987-1989, p. 288.


4 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932,

doc. nr. 192, p. 682-683.


5 „Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei”. Letopiseţul lui Ştefan cel Mare. Ediţie

îngrijită, traducere, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 2006, p. 44.

1
Originea numelui oraşului Vaslui este turanică şi poate însemna „ţinut
înalt”6, fapt pe deplin justificat de realităţile geografice, denumirea fiind
preluată de la râul care străbate un ţinut cu dealuri înalte, trece pe la est de
oraş şi se varsă mai la sud în râul Bârlad, la fel ca originea altor nume de
râuri (Bahlui, Covurlui, Călmăţui etc.). Influenţa turanicilor asupra
numelor de ape este explicată prin faptul că aceştia foloseau râurile ca
reper în peregrinările lor nomade. Cel care a acordat statut de oraş aşezării
cu privilegiile aferente va fi fost Alexandru cel Bun, la acest privilegiu
făcând referire şi Ştefan cel Mare în anul 1491, când a reînnoit drepturile
oraşului7.
Aflat pe drumul comercial Iaşi-Bârlad-Dunăre, Vasluiul primea ca dare
simbolică un peşte pentru fiecare dintre carele negustorilor ce treceau pe
aici. Negoţul cu peşte a contribuit la dezvoltarea
oraşului, ca şi alte mărfuri, încât, poate nu
întâmplător, cei doi peşti, orientaţi vertical,
figurează în vechiul sigiliu al oraşului Vaslui
din anul 16418, cu o inscripţie slavonească in
exergo: „† Peciatia [trăga] Stefan voe(vo)da”
(„Pecetea târgului lui Ştefan voievod”). Sigiliul
din vremea lui Vasile Lupu a păstrat amintirea
iniţiatorului. Nu poate fi trecut cu vederea
faptul că Vasluiul intră în istorie datorită lui
Ştefan al II-lea şi nici că un alt Ştefan voievod, Sigiliul târgului Vaslui având
ca simbol doi peşti şi un astru
cel Mare, a dovedit un ataşament deosebit faţă (probabil soare); amprentă
de Vaslui, refăcând ocolul târgului cu moşiile sigilară din 1641, aplicată la
din jur „cu multă grijă şi în care şi-a fixat o 20 nov. 1668:„şi s-au pus
pecetea oraşului [Vaslui]”.

6 Prezentarea etimologiei şi explicaţiilor a fost realizată de Alexandru Andronic, în vol.


Cronica Vasluiului. Documente, locuri oameni, fapte, editat de Mihai Ciobanu, Alexandru
Andronic şi Petru Necula, f. l., 1999, p. 69-72.
7 Laurenţiu Rădvan, Oraşele din Ţările Române în Evul Mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea –

începutul sec. al XVI-lea), Iaşi, 2011, p. 591-592 (aici, v. şi bibliografia problemei).


8 Sorin Iftimi, Reprezentări faunistice în sigiliile medievale ale oraşelor din Moldova, în vol.

Lumea animalelor. Realităţi, reprezentări, simboluri, îngrijit de Maria Magdalena Székely, Iaşi,
2012, p. 483-484, fig. 21, p. 493. Amprenta sigilară apare pe un document din 1 septembrie
1641, publicat în Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXVI, întocmit de I.
Caproşu, Bucureşti, 2003, doc. nr. 242, p. 200, împreună cu facsimilul actului la sfâşitul
volumului; aceeaşi pecete o regăsim imprimată mai bine, în fum, pe un zapis din 20
noiembrie 1668 (Colecţia Dr. Constatin I. Istrati. 1429-1945, Inventar arhivistic întocmit de
Nicolae Chipurici şi Tudor Răţoi, Bucureşti, 1988, nr. 179, p. 85; Arhivele Naţionale
Mehedinţi, Drobeta-Turnu Severin, Colecţia Dr. C. I. Istrati, II/58, doc. orig; aducem
mulţumiri dlui Sorin Iftimi pentru imaginea acestui document şi a sigiliului oraşului
Vaslui).

2
reşedinţă preferată”9. Ştefan cel Mare a refăcut probabil unele dintre
sigiliile târgurilor, oferind astfel Vasluiului o pecete10. În vremea sa, a
crescut considerabil exportul piscicol către Transilvania, comerţul
Braşovului cu Moldova (de plidă, în anii 1480-1481) fiind predominat de
peştele care nu putea proveni decât din partea de sud a Moldovei. Poate nu
întâmplător, peceţile oraşelor Galaţi, Bârlad şi Vaslui aveau peşti ca
embleme ale lor în sigilii11, fapt deosebit de important, ştiind că pe
documentele medievale „singurul însemn de instituţie este pecetea
oraşului”12.
Tot în secolul al XVII-lea, apare încă un sigiliu, cu reprezentarea a două
albine, sursă importantă de venit într-o zonă deluroasă şi plină de păduri:
mierea; albinele au devenit emblemă a ţinutului Vaslui. Stema actuală a
oraşului Vaslui a reintrodus peştii din sigiliul medieval alături de albinele
vechiului ţinut care zburau în jurul stupului, acesta fiind reinterpetat ca
turn al Curţii Domneşti; astfel, în loc se fie flancat de arme medievale13,
turnul este păzit de două albine ancestrale.
Reşedinţă a Ţării de Jos a Moldovei în vremea lui Ştefan al II-lea, apoi
loc unde voievozii rezidau periodic pentru judecăţi şi emiteri de acte,
curtea domnească de aici a „coagulat întreaga viaţă economică, comercială,
politică şi militară a târgului Vaslui”14 în Evul Mediu. Săpăturile
arheologice sunt în măsură să ne ofere date relevante. Complexul „Curţile
Domneşti” include biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” şi
urmele palatului domnesc.
Cercetările arheologice au identificat trei etape de construire a Curţii
Domneşti din Vaslui: 1. Prima jumătate a secolului a secolului al XV-lea,
probabil încă din vremea lui Alexandru cel Bun, dar cu certitudine în
timpului fiului său, Ştefan al II-lea, care a rezidat aici; 2. Epoca lui Ştefan cel
Mare, care a zidit biserica, a consolidat şi extins palatul; 3. Mijlocul

9 Ştefan S. Gorovei, Lumea animalelor în heraldica teritorială a Moldovei medievale. Reflecţii

neconvenţionale, în vol. Lumea animalelor. Realităţi, reprezentări, simboluri, p. 503.


10 Ibidem, p. 502.
11 Ibidem, p. 503; v. Sorin Iftimi, loc. cit., p. 493, fig. 20 (Bârlad, 1608 – trei peşti în jurul

unei roţi), fig. 19 (Galaţi, 1642 – doi peşti).


12 Ştefan S. Gorovei, loc. cit, p. 500.
13 Ibidem, p. 499.
14 Costică Asăvoaie, Laurenţiu Chiriac, „Curţile Domneşti” din Vaslui – reşedinţă

domnească a Ţării de Jos a Moldovei, în „Elanul”, an XVI (2014), nr. 144 şi 145, februarie şi
martie; materialul va fi dezvoltat într-o lucare specială. Aici, detalii privitoare la evoluţia
săpăturilor arheologice, planurile de situaţie şi bibliografia problemei, din care vom cita în
continuare. Cel dintâi sondaj arheologic a avut loc în 1942, însă prima campanie sistematică
de săpături s-a desfăşurat în anii 1958-1959, de către Institutul de Istorie şi Arheologie din
Iaşi; au urmat campaniile din anii 1976-1988 şi din perioada 1998-2005, sub egida Muzeului
Judeţean Vaslui.

3
secolului al XVI-lea; în a doua parte a acestui secol, odată cu stabilirea
definitivă a principalei reşedinţe domneşti la Iaşi, palatul domnesc din
Vaslui a fost părăsit şi, treptat, a căzut în ruină. Urmele găsite de arheologi
indică un palat cu două laturi unite printr-un corp de clădiri de suprafaţă,
între cele două aripi ale palatului fiind locul unei „curţi de reprezentare”,
potrivit ipotezei emise de arheologii Costică Asăvoaie şi Laurenţiu Chiriac.
Rostul cel vechi al bisericii din Vaslui zidite de Ştefan cel Mare în anul
1490, în decurs de cinci luni, între 27 aprilie şi 20 septembrie, potrivit vechii
pisanii slavoneşti, a decurs din necesităţile de cult ale Curţii domneşti.
Temelia bisericii ştefaniene se suprapune peste urmele altor două biserici
mai vechi: una de piatră existentă în vremea lui Ştefan al II-lea, care a fost
cel puţin la fel de mare, şi alta anterioară acesteia, din lemn, orientată pe
direcţia răsăritului de iarnă, după cum indică poziţia mormântului unui
personaj necunoscut de rang înalt descoperit în interiorul bisericii15.
Biserica actuală a fost reconstruită în anul 1820, cea ştefaniană suferind
grave deteriorări cauzate de cutremurele de până atunci, ultimul, foarte
mare, fiind cel din 1802. Însă pisania din interiorul bisericii păstrează
amintirea vechilor ctitori, alături de Ştefan cel Mare fiind amintit şi fiul său,
Bogdan voievod:
„Acest sf(â)nt d(u)mnezăesc
lăcaş, dintru început fiind zidit de
răposaţii întru fericire domni
Stefan v(oe)v(o)d bătrânul şi fiiu-
său Bogdan v(oe)v(o)d şi, după
vreme, răsăpindu-să s-au zidit din
nou de dumneaei cucoană Mariia
Cantacuzini logofiteasa, soţiia ră-
posatului marelui logofăt Costachi
Ghica, cu toată cheltuiala dumi-
sale, spre vecinica lor pomeniré, la
Biserica domnească din Vaslui, anii de la Hristoss 1820”.
zidită de Ştefan cel Mare la 1490, reconstruită la 1820
de Maria Cantacuzino (căsătorită Ghica)

II.Privelişti de odinioară
Cea mai veche descriere a Vasluiului pare să fie din anul 1584. Martin
Gruneweg, călător german, a trecut în acel an pe aici. La 10 iulie se afla în
Bârlad şi scria: „dincolo de apă, în dreapta, am văzut mereu sate rispite”. A
doua zi, 11 iulie, a mers „tot prin vale” până la Vaslui, „care se află pe un
deluşor; are în piaţă două biserici din lemn, iar în oraş mai este o biserică

15 Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, Vasluiul. Studiu şi documente, Iaşi, 1926,p. 2-3.

4
din piatră, împreună cu o curte în cea mai mare parte din piatră. Locuiesc
aici şi saşi şi armeni”16.
Populaţia târgului Vaslui număra în jur de 250 de case în anul 1632.
Aflăm din relatarea călugărului franciscan Paolo Bonici, călător pe drumul
dintre Iaşi şi Bârlad, că cele din urmă două oraşe „pot avea cel mult 250 de
case fiecare”17. Nu uită să precizeze că între Iaşi şi Scânteia a trecut pintr-o
pădure „ce se întinde pe 5 mile, foarte primejdioasă din cauza tâlharilor”,
precum şi o altă pădure primejdioasă spre sud de Vaslui. Drumul dintre
Vaslui şi Scânteia a reţinut şi atenţia călătorului englez Robert Bargrave; la
11 octombrie 1652, după ce poposise în Vaslui, pleacă spre Iaşi: „am
înaintat de-a lungul unei văi încântătoare prin care curgea o apă frumoasă,
mărginită pe malurile sale de crânguri minunate până ce am ajuns la
Scânteia”18.
O descriere amănunţită, cea mai veche de acest fel, cu date asupra
populaţiei târgului Vaslui, o datorăm arhiepiscopului Marco Bandini de la
jumătatea secolului al XVII-lea. Itinerariul său prin Moldova a cuprins
localităţile cu populaţie de confesiune romano-catolică, printre care se
numărau oraşele Huşi, Bârlad şi Vaslui. Vizitarea Moldovei a început la
Huşi, „târgul celor trei coline” cu cea mai importantă comunitate catolică
din zonă, locul unde „vinul se face din belşug, cu o savoare naturală blândă
şi suavă”, alături de care existau „tot soiul de bucate şi de fructe”19. În
târgul Huşi locuiau unguri şi valahi, „dar cu mulţi mai mulţi unguri20 şi cu
întâietate în toate, de aceea au lăsat valahilor să locuiască doar în partea de
jos a târgului”, motiv pentru care dregătorii ocupau alternativ slujba de
judecător al târgului: ungurul un an, valahul un an. Catolicii locuiau în
mahalaua Corni (ca şi astăzi), aici existând pe la 1647 un număr de 124 de
familii21, respectiv 682 de suflete, parohia fiind condusă de un preot ungur
venit din secuime, Mihail Rapczon, „un om simplu şi neinstruit, beţiv de

16 Călători străini despre Ţările Române, Supliment I, vol. întocmit de Ştefan Andreescu

(coord.), Marian Coman, Alexandru Ciocâltan, Ileana Cazan, Nagy Pienaru, Ovidiu Cristea,
Tatiana Cojocaru, Bucureşti, 2011, p. 101.
17 Călători străini despre Ţările Române, vol. V, îngrijit de Maria Holban, M. M.

Alexandrescu-Dersca Bulgaru şi Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1974, p. 22.


18 Ibidem, p. 488.
19 Marco Bandini, Codex. Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din

Privincia Moldova 1646-1648. Ediţie bilingvă. Introducere, text latin stabilit, traducere, glosar:
prof. univ. dr. Traian Diaconescu, Iaşi, 2006, p. 90-91.
20 Ibidem, p. 430, nota 6. Informaţia este incertă. Misionarul Bartolomeo Basseti, în 1643,

găsise mai mulţi ortodocşi, cu 30 de familii mai multe decât cele catolice. În ceea ce priveşte
etnonimele, acestea au şi sens confesional, ungur fiind sinonim cu catolic iar valah cu
ortodox (notele şi comentariile acestei ediţii a lucrării lui Marco Bandini au fost realizate de
prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru).
21 Ibidem, p. 288-295 (lista nominală a capilor de familii).

5
frunte şi veşnic în ospeţe, neobosit dănţuitor şi cântăreţ”22; în activităţile de
cult preotul era secondat de doi dascăli.
Plecând de la Huşi, „spre apus, cu o uşoară abatere spre nord, la o
depărtare de patru mile ungureşti se află târgul Vaslui, care întrece cu mult
Huşii prin frumuseţea locului, căci este situat de-a lungul şi de-a latul, pe o
colină; îi poartă faima şi îi dau rod la apus râul Bârlad, <iar> la răsărit
pârâul Vaslui; de la cel din urmă şi-a luat numele târgul; râurile se unesc la
poalele colinei, spre miazăzi”.
Atât la Huşi cât şi la Vaslui, locuitorii catolici erau unguri. Astfel, la
Vaslui, „odinioară locuitorii unguri erau în număr mai mare şi locuiau în
peste trei sute de case. Au avut biserică, paroh, dascăl, iar acum doar
mormanul de dărâmături arată că acolo a fost cândva o biserică. Tocmai în
timpul în care am venit noi aici, <locuitorii> osteneau să facă din cimitir un
staul pentru vaci: <dar>, prin prezenţa noastră, am împiedicat planul lor
strâmb. Biserica a fost arsă de polonezi acum douăzeci de ani23 şi, apoi,
dărâmată cu totul de valahi. Chiar şi odoarele altarului au fost jefuite de
polonezi; au mai rămas câteva, dintre care unele au fost dăruite Bisericii din
Huşi”.
Populaţia catolică a târgului fusese drastic diminuată de boli şi
războaie. Unii dintre enoriaşi „s-au stins de ciumă, o parte au fost duşi de
tătari într-o jalnică şi tiranie robie” iar unii trecuseră la confesiunea
majoritară ortodoxă („schismatici”), încât în urmă cu şase ani mai existau
doar treizeci de case locuite de catolici, din care nu mai rămăseseră decât
patru case, toţi catolicii fiind în număr de 16 suflete, neavând preot şi
dascăl24.
La data vizitării Vasluiului de către Bandini, populaţia târgului era
formată din români şi armeni: „trei sute de case sunt ale valahilor, iar o
sută ale armenilor şi ambele populaţii numără peste o mie de capete [subl.
ns.]”25. În târg exista o biserică din piatră şi cinci din lemn. Biserica din
piatră era ctitoria lui Ştefan cel Mare din anul 1490, alături de care
„odinioară, aici era un palat însemnat la principilor Moldovei, cum arată
chiar ruinele lui; acum însă zace năruit în dărâmăturile sale”26, din care, cu
un deceniu în urmă, logofătul Racoviţă Cehan vroise să scoată piatră
pentru ridicarea mănăstirii de la Corbul, în hotarul târgului, lângă Lipovăţ,

22 Călători străini despre Ţările Române, vol. V, îngrijit de Maria Holban, M. M.


Alexandrescu-Dersca Bulgaru şi Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1974, p. 92-93.
23 Ibidem, p. 431, nota 16. Probabil, cu prilejul războiului
polono-turc din toamna anului 1620.
24 Ibidem, p. 102-103 şi 294-297 (lista nominală a capilor celor şase familii).
25 Ibidem, p. 102-103.
26 Ibidem.

6
fapt interzis de Vasile vodă Lupu, la 6 august 1636: „Scrii dumneata cum să
luom piiatră de la curte din Vasluiu. Ce aceasta lucru nu să cade să facem,
că nu iaste cu cinste, ce de aiurea să cauţ(i), unde să vă afla”27.
O relatare poloneză contemporană, din primăvara aceluiaşi an, 25
martie, când prin Vaslui trecuse solia lui Jerzy Krasinki aflat în drum spre
Constantinopol, ne prezintă o imagine a ruinelor; autorul jurnalului soliei
precizează că mai demult „acest orăşel era bine clădit şi populat şi este
chiar tradiţia că înainte vreme era capitala domnilor Moldovei, ceea ce este
de crezut după diferitele ruine care se mai văd şi azi – şi anume acolo unde
era palatul şi reşedinţa domnului zidurile se mai văd aproape pe jumătate
întregi -, după care ne putem da seama cât de frumoasă era odată structura
acestui palat”28.
Palatul era ruinat de multă vreme. Când veneţianul Tommaso Alberti
călătorea în iarna anului 1612 prin Moldova în drum spre Liov, la 10
decembrie când ajunse la Vaslui, „localitate cu multe case”, aici vedea „o
biserică şi un palat al domnului Moldovei, dar ruinat cu desăvârşire”29.
Arhidiaconul sirian, Paul din Alep, aflat într-o călătorie prin Moldova
ca secretar al patriarhului din Antiohia, părăsise Bârladul în dimineaţa zilei
de 22 ianuarie 1653 şi ajunsese seara „într-
un alt târg mare numit Vaslui, unde fusese
mai înainte, acum o sută şaizeci ani şi mai
bine, oraşul de scaun al ţării Moldovei, în
timpul lui Ştefan voievod”30; aici găseşte
„palatele” marelui voievod, „feredeul său,
grădinile sale, apoi biserica mare şi înaltă cu
turlele sale avântate şi foarte înalte”. În jurul
bisericii se vedeau „bolţi şi arcuri semi-
circulare, înlăuntrul cărora se află picturi şi
icoane de ale tuturor sfinţilor”. Deasupra
uşii bisericii impresiona zugrăveala Judecă-
ţii de Apoi „în aur şi lapislazuli, apoi chipul
Cahlă de la Curtea Domnească, cu lui Moise conducând pe Ana şi Caiafa şi pe
bourul Moldovei şi stema dinastică ceilalţi evrei către Domnul Nostru”; turcii
(roza, crinul şi crucea dublă). erau înfăţişaţi „purtând pe cap turbane şi
Muzeul Judeţean Vaslui.

27 Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXIII (1635-1636), întocmit de Leon


Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, Bucureşti, 1996,doc. nr. 194,p. 230.
28 Călători străini despre Ţările Române, vol. V, p. 117.
29 Ibidem, vol. IV, îngrijit de Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru şi Paul

Cernovodeanu, Bucureşti, 1972, p. 360.


30 Ibidem, vol. VI, Partea I, îngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Bucureşti,

1976, p. 28; Paul de Alep se referă la Ştefan cel Mare.

7
tulpane albe, îmbrăcaţi cu caftane mari de diferite culori, cu mâneci largi
atârnând în spate şi cu vălurile lor de lână galbenă, apoi dervişii lor, iar în
spatele lor şi printre ei draci care-i gonesc şi care îşi bat joc de ei”31.
Revenind la călătoria lui Marco Bandini, acesta scrie că aici exista şi „un
lac uriaş pe care îl făcea râul Vaslui, închis între două coline de un zăgaz
lung şi solid”. Târgul avea „păduri cu ghindă, alunişuri, livezi cu poame şi
prunării; şi nu duce lipsă de peri, nuci, cireşi, meri şi de alte soiuri”32. Peştii
mari se aducea de la Dunăre, cei mici se prindeau din râurile care „scaldă
târgul”.
De la Vaslui, Bandini a plecat spre Bârlad, oraş aflat la şase mile
ungureşti spre sud, la jumătatea drumului dintre Galaţi şi Iaşi, drum pe
care se transportau mărfuri din Turcia şi Valahia spre nordul Moldovei şi
Polonia. Şi aici, locuitorii erau valahi, armeni şi unguri. Catolicii erau mai
mulţi decât la Vaslui, treizeci de case cu 150 de suflete. Cu toate acestea, nu
aveau decât un dascăl care citea rugăciunile în ungureşte, cum de altfel şi la
Huşi unde se slujea tot în ungureşte.Târgul avea şase sute de case cu 5000
de suflete, precum şi două biserici din piatră şi şase de lemn, din care două
prăbuşite. Târgul este aşezat „într-o vale, pe malul râului Bârlad; la apus,
pe coline, îşi întinde ogoarele care rodesc cu îmbleşugare grâne; la răsărit se
află un deal gălbui cu vin bun; la nord şi la sud se întinde o vale lungă şi
lată”. Şi bârlădenii cultivau vii, „dar nu cu aceeaşi silinţă ca huşenii”, nici
nu se dedică prea mult agriculturii, ci se ocupă mai degrabă cu negoţul
decât cu orice altă muncă; pământul e foarte roditor, dar oamenii foarte
leneşi”33.
Mai târziu, după ce Moldova fusese pârjolită de cazaci, tătari şi turci,
priveliştea care i se înfăţişa călătorului turc Evlia Celebi era mai puţin
primitoare. La 1659, în expediţia de pedepsire a lui Radu vodă Mihnea,
plecarea oştilor turceşti din Iaşi spre Ţara Românească atrage consecinţte
nefaste pentru satele şi oraşele aflate în calea lor. La Scânteia, „au fost
incendiate cele trei sute de case”, acţiune urmată de capturarea multor
prăzi şi robi. Au „năvălit” înainte, au incendiat oraşul Vaslui34 şi au luat
prăzi, după care a urmat „orăşelul” Bârlad, „ruinându-l şi pe acesta”.
Cu prilejul altei invazii, în sens invers, dinspre Bârlad, oştile turceşti au
trecut „cu multă greutate râurile Bârlad şi Vaslui, am ajuns la târgul

31Călători străini despre Ţările Române, vol. V p. 29.


32Marco Bandini, op. cit., p. 102-103.
33 Ibidem, p. 104-105.
34 Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, Partea a II-a, îngrijit de Mustafa Alin

Mehmet, Bucureşti, 1976, p. 464.

8
Vaslui”. Evlia Celebi relatează că boierii şi localnicii au răscumpărat 800 de
robi şi 70.000 de oi35.
În această perioadă de restrişte, cu invazii şi războaie, târgul pierduse
strălucirea avută în vremea lui Vasile Lupu. În jurul anului 1665, târgul este
descris de celebrul călător turc astfel: „aşezat pe deal; n-are vii, nici grădini
şi nici loc de târg. E un oraş alcătuit din 300 de case acoperite cu scânduri şi
trestie. Are o mănăstire bogată”36. Desigur, numărul caselor din târg
scăzuse de la 400, cât erau cu două decenii în urmă, la 300, acestea fiind
acoperite cu şindrilă şi stuf, în peisaj ieşind în evidenţă biserica zidită de
Ştefan cel Mare.
Târgul Vaslui n-a revenit nici în deceniile următoare la situaţia de
odinioară. Trecerea soliei poloneze a lui Rafael Leszczynski a fost
consemnată în jurnalul lui Francisc Radzewski, unul dintre dipomaţii din
suită, în ziua de 3 martie 1700 trecând prin „orăşelul pustiu Vaslui”, în care
se vedeau numai ruine şi „rămăşiţe ale zidurilor reşedinţei de odinioară ale
domnilor Moldovei”37.
Războaiele dintre turci, ruşi şi austrieci purtate pe teritoriul Ţărilor
Române în secolul al XVIII-lea şi până la instituirea Regulamentelor
Organice (1831-1832), au avut consecinţe dezastruoase asupra locuitorilor.
Presiunea fiscală exercitată de domnii fanarioţi a fost accentuată de
rechiziţiile periodice pentru armatele aflate în tranzit, majoritatea ruseşti, şi
de epidemiile care bântuiau satele şi oraşele, ducând la depopulări în
zonele de tranzit ale armatelor pe „drumurile împărăteşti” (drumurile
naţionale de astăzi).
Ruggiero Giuseppe Boscovich, unul dintre cei mai străluciţi oameni ai
epocii, în jurnalul călătoriei sale alături de ambasadorul englez la Poarta
Otomană care mergea în Polonia, petrecută în vara anului 1762, relatează
cu deosebit talent locuri şi întâmplări interesante. La 1 iulie, când se
îndrepta spre Vaslui, scrie: „am găsit ţinuturi foarte frumoase, ca peste tot
aiurea, în afară de păduri; totul era plin de iarbă deasă şi de flori, dar fără o
fiinţă omenească, întocmai ca în pustiu. Se vedea numai la oarecare
depărtare un om călare care, de îndată ce ne-a zărit, a părăsit drumul şi a
început să alerge în sus pe povârnişul unui şir de dealuri. Unul din ienicerii
noştri a fugit după el în goana calului, dar nu l-a putut ajunge şi acela nu s-
a mai văzut, trecând dincolo de culme”38. Mirat de această întâmplare,

35 Ibidem, p. 471.
36 Călători străini despre Ţările Române, vol. V, p. 732.
37 Ibidem, vol. VIII, îngrijit de Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru şi Paul

Cernovodeanu, Bucureşti, 1983, p. 170.


38 Ibidem, vol. IX, îngrijit de Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru şi Paul

Cernovodeanu, Bucureşti, 1997, p. 469-470.

9
Boscovich primeşte explicaţia: „În toată Moldova domneşte obiceiul barbar
de a ridica pentru serviciul stăpânirii, fără nici o luare în seamă şi fără nici o
plată, tot ce se află în cale, boi, care, cai, acestea ridicându-se, atât de la
locuitorii din sate şi chiar şi din oraşe, cât şi de la orice drumeţi, măcar
străini, urmând un obicei nemilos cu un despotism desăvârşit”. Astfel,
„fiecare sat în care ajungeam seara era dator să ne dea alimente şi toţi caii şi
boii de trebuinţă pentru ziua următoare şi dacă nu avea, se luau de la satele
vecine, trimiţându-se pentru aceasta ordine noi dinainte”. Acesta era şi
motivul pentru care „atâtea ţinuturi foarte frumoase de pe drumul poştei
sunt acum fără sate şi prefăcute în pustiuri. Toţi ţăranii au fugit şi la
oarecare depărtare de acest drum începe populaţia, care, după cum mi s-a
spus, este foarte numeroasă”39.

„Carte de la Moldaviae dressée sur celle du Prince Cantimir”.


Harta Moldovei întocmită în anul 1770 de către Le Rouge, după harta
lui Dimitrie Cantemir din anul 1716; detaliu. Alături de târgul Vaslui
găsim satul Greczy (Greci, Moara Grecilor).

39 Călători străini despre Ţările Române, vol. V p. 470.

10
Ajungând la Vaslui, călătorul nostru îl descrie ca „un sat mare de o
largă întindere, dar cu casele împrăştiate ici şi colo şi foarte sărăcăcioase. În
cele care ne-au fost date, nu am găsit curăţenie obişnuită”, călătorii fiind
marcaţi de invazia de ploşniţe din timpul nopţii. În anii următori, târgul
fusese iarăşi afectat de noul război ruso-turc (1768-1774), ruinat cu totul şi
reclădit până la 1780, potrivit mărturiei consilierului polonez la Poarta
Otomană, Kajetan Chrzanowski40.
Merită însă reprodus frumosul elogiu adus unei fete vasluiene de
contele francez Alexandre d’Hauterive, secretar al lui Alexandru vodă
Mavrocordat (Firaris), atunci când ajunge la Vaslui, aflat în suita acestuia în
drum spre Iaşi, la 26 februarie 1785: „Ce oraş fericit ar fi Vasluiul dacă toate
femeile ar semăna cu această copilă! Are 18 ani, mijlocul, ochii, forma feţei
şi atitudinea Genovevei lui Baléchou; n-am văzut niciodată asemănare mai
mare şi mai izbutită. Ea nu toarce, dar are pe genunchi un război de ţesut şi
ducesele noastre nu brodează cu o mânuţă mai fină, cu un braţ mai frumos
şi cu o mai nobilă uşurinţă <decât dânsa>.
Pentru odată încăperea este demnă şi de ea şi de noi, dacă totuşi ne este
îngăduit să alăturăm pretenţiile noastre de frumuseţe. Simplă şi curată ca şi
consumul ei, această colibă are pereţii
văruiţi, un tavan de un roşu pur-
puriu, o podea adesea măturată, o
sobă, o masă chiar; te poţi aşeza,
culca şi mânca”.
În ziua următoare, plecând către
Iaşi, d’Hauterive conchide în elogiul
său: „Rămâi cu bine, frumoasă ţesă-
toare; moldoveanul pe care îl vei face
fericit va fi copleşit, dacă te găseşte
tot atât de frumoasă ca şi mine... I-am
dăruit un ban; l-a luat, a plecat ochii,
mi-a sărutat mâna; cât despre mine, o
admir ca o madonă de Corregio41 şi
nu pot să spun nimic mai bun pentru
a atesta cuminţenia ei şi a mea”42.
Sainte Geneviève/Sfânta Genoveva, Ieşind de sub vraja emoţionan-
gravură de Jean-Joseph Baléchou
(1715-1765); detaliu. tului elogiu adus feminităţii, contele
francez trebuia totuşi să întâmpine

40 Ibidem, vol. X, Partea I, îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru

şi Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 2000, p. 450.


41 Antonio Allegri zis Correggio (c. 1489-1534), pictor italian renascentist.
42 Călători străini despre Ţările Române, vol. X, Partea I, p. 688.

11
frusta realitate, găsind că ţara aceasta este „frumoasă, când nu ninge, nici
nu plouă, adică cam a douăsprezecea parte a anului”43.
De un farmec aparte se bucură şi descrierea diplomatului Johann
Christian von Struve, aflat la 1793 în a doua călătorie în Moldova, în suita
soliei ruse conduse de Kutuzov pe drumul de întoarcere de la
Constantinopol spre Petersburg, trecând de Bârlad şi apropiindu-se de
Vaslui, scrie: „Cântecul multor privighetori, cât şi al altor păsări a dat
acestei frumoase dimineţi un farmec deosebit şi, mergând astfel, am zărit
pe neaşteptate orăşelul Vaslui, aşezat pe o înălţime, într-o regiune foarte
deluroasă şi păduroasă. Poziţia sa este mult mai frumoasă ca cea a
Bârladului. Apa cu acest nume curge chiar într-o vale, la poalele dealului,
pe care este situat orăşelul”44. În vremea cât a poposit în Vaslui, într-o zi de
duminică, s-a plimbat prin „frumoasa regiune păduroasă a Vasluiului”,
unde a dat peste un sat mic. Constată că „moldovenii îşi cultivă foarte bine
pământurile pretutindeni aici şi desigur ar face-o încă şi mai mult de nu i-ar
goni peste tot războaiele distrugătoare”. Plimbarea l-a dus timp de o oră
„într-o pădure deasă ai cărei copaci înalţi cu crengi bogate mă apărau cu
desăvârşire de razele arzătoare ale soarelui şi care slujesc de adăpost la mii
de păsări ce cântă frumos”. Ajungând la malul Bârladului trece râul peste
un pod de lemn, de cealaltă parte văzând „câmpii ce se întind până la
dealurile numeroase acoperite de păduri”.
În aceeaşi suită a soliei ruseşti se afla şi diplomatul Heinrich von
Reimers. Din jurnalul său reţinem popasul său la poşta Unceşti, atunci când
se afla în drumul de la Iaşi spre Constantinopol. Ieşind la plimbare
împreună cu un prieten, trece podul peste râul Bârlad, şi pe o „cărare cam
mlăştinoasă care şerpuia printre stejari înalţi şi ducea apoi printre ierburi
înalte şi dese şi printre trestii încă şi mai înalte, peste lunci, până în pădurea
cea deasă. Aici, în jurul nostru, cântau sute de păsări”. Mergând, în vreme
ce povesteau au ajuns la o colibă: „În faţa ei şedea un bătrân, cu o barbă
mare albă ca zăpada şi se încălzea la razele soarelui ce asfinţea. Ascuns în
pădurea deasă, despărţit de restul lumii, pustnicul îşi îngrijea stupii care –
vreo jumătate de duzină – se aflau lângă colibă, sub nişte pomi deşi. Ne-am
adresat pe moldoveneşte, aşa cum ne-am priceput, prietenosului moşneag.
El a înţeles ce doream şi ne-a scos dintr-un stup câţiva faguri de miere,
rămasă încă în celulele ei şi care era foarte aromată şi gustoasă. Cu câţiva
gologani şi cu un pumn de tutun el s-a socotit răsplătit din belşug. În
timpul acesta apusese soarele...”45.

43 Călători străini despre Ţările Române, vol. X, Partea I, p. 689.


44 Ibidem, vol. X, Partea a II-a, îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca
Bulgaru şi Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 2001, p. 1137.
45 Ibidem, p. 1159.

12
În vechime, până în prima parte a secolului al XIX-lea, drumul
principal, „drumul Ţarigardului” sau „drumul împărătesc” care lega târgul
Vaslui de Iaşi urma cursul văii Bârladului trecând pe la Capul Dealului,
unde se afla o staţie de poştă mică, Telejna, după numele afluentului de
dreapta al Bârladului, următorul popas fiind la poşta Unceşti, locul unde
râul Bârlad prelua un alt afluient de dreapta, Rebricea. De aici, drumul
mergea pe valea Rebricei până la obârşie, după ce trecea de cel mai
important loc de popas dintre Iaşi şi Vaslui, poşta de la Scânteia, cândva
târguşor însemnat, aşa cum reiese şi din relatările călătorilor străini. Poşta
ale de la Bordea, aflată în pădurea care acoperă dealurile despărţitoare
ţinuturilor Iaşi şi Vaslui, cumpăna apelor dintre bazinul Rebricei şi cel al
Bahluiului, era loc de popas mai mic, dar ultimul înainte de Iaşi.

Hartă militară rusească din anul 1800, a teritoriilor aflate la graniţa dintre cele două imperii:
Rusia şi Turcia; detaliu cu zona Vasluiului Se poate observa drumul principal de la Iaşi către Vaslui,
apoi drumul de pe valea râului Vaslui, care era mai puţin important la acea vreme. Se observă că
predominau pădurile nesfârşite care acopereau dealurile ţinutului Vaslui şi a celor învecinate.

13
Călătorii au estimat distanţele dintre staţiile de poştă; la 1829,
finlandezul Gustav Adolf Ramsay46 arăta că între Iaşi şi Vaslui sunt 71 de
verste, astfel: Iaşi-Bordea 20 verste, Bordea-Scânteia 15 verste, Scânteia-
Unceşti 20 verste, Unceşti-Vaslui 16 verste. Precizează că în acest timp, 11
aprilie 1829, Vasluiul era suprapopulat, o mare parte din divizia a 11-a a
armatei ruseşti fiind încartiruită aici. Mergând mai departe, între Vaslui şi
Bârlad erau 61 de verste, drum pe care se aflau trei staţii de poştă, cu
următoarele stadii: Vaslui-Babară47 20 de verste, Babară-Docolina48 12
verste, Docolina-Strâmtura 12 verste, Strâmtura-Bârlad 15 verste.
Într-o relatare a consulului general francez în Principate din anii 1834-
1835, Adrien Louis Cochelet, Vasluiul este prezentat ca un „orăşel situat pe
o colină ce are frumoase conace boiereşti şi împrejurimi bine cultivate”49.
Staţiile de poştă aflate pe drumul spre Iaşi sunt cele cunoscute, enumerarea
începând cu cea mai puţin ştiută, probabil mai nouă, Telejna50; urmează
Unceşti51, Scânteia52 şi Bordea.
Rezumatul intinerarului Bucureşti-Iaşi reia enumerarea staţiilor de
poştă, precum cele patru dintre Iaşi şi Vaslui şi pe cele trei dintre Vaslui şi
Bârlad. Precizăm, iarăşi, că existau două mari staţii de poştă, aflate la nord
şi la sud de Vaslui: la nord – Scânteia, despre care călătorii au făcut dese
referiri în relatările lor, târguşor cu două biserici încă din secolul al XVII-

46 Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, Serie nouă, vol. II, îngrijit de

Paul Cernovodeanu, Costin Feneşan, Georgeta Filitti, Adriana Gheorghe, Adrian-Silvan


Ionescu, Şerban Rădulescu-Zoner, Marian Stroia, Lucia Taftă şi Raluca Tomi, Bucureşti,
2005, p. 391-392.
47 Călătorul a înţeles Barbei, ca nume al staţiei de poştă de la Babară, localitate

dispărută, aflată pe teritoriul satului Secuia, com. Muntenii de Jos, jud. Vaslui.
48 Docolina, localitate dispărută, aflată lângă Crasna, în com. Albeşti, jud. Vaslui; în

vecinătate, pe teritoriul satului Chiţcani, com. Costeşti, s-a construit un pod de piatră,
inaugurat de domnul Moldovei, Mihail Sturdza, la 8 noiembrie 1841, cunoscut astăzi ca
Podul Doamnei, traversa vechiul curs al Bârladului (v. Maria Popa, Podul Doamnei de la
Chiţcani, comuna Costeşti, jud. Vaslui, în „Monumentul”, vol. VI, coordonat de Silviu Văcaru
şi Aurica Ichim, Iaşi, 2005, p. 113-121).
49 Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, Serie nouă, vol. III, îngrijit de

Paul Cernovodeanu, Daniela Buşă, Costin Feneşan, Georgeta Filitti, Adriana Gheorghe,
Adrian-Silvan Ionescu, Marian Stroia, Lucia Taftă, Raluca Tomi şi Şerban Rădulescu-Zoner,
Bucureşti, 2006, p. 236.
50 Ibidem, nota 67: Toleshna – editorii au interpretat greşit Soleşti, localitate care se află

pe valea râului Vaslui (unde se află conacul şi mormântul Elenei Cuza), pe unde trece astăzi
şoseaua naţională spre Iaşi; Corect, Telejna, staţie de poştă aflată la Capul Dealului, la
începutul văii pârâului Telejna, afluient al Bârladului, pe teritoriul com. Zăpodeni, între
satele Mărăşeni şi Ştefan cel Mare din com. Ştefan cel Mare.
51 Ibidem, nota 68: Vuchesle – editorii au interpretat greşit Vuşeşti, localitate inexistentă;

corect, Unceşti, com. Zăpodeni, jud. Vaslui.


52 Ibidem, nota 69: Stiricie – localitate neidentificată de editori, presupusă în jud. Iaşi;

corect, Scânteia, jud. Iaşi.

14
lea, la sud – Docolina, la origine moşie domnească, primită danie de
comisul Mihalache Furtuna pentru serviciile sale aduse domnilor ţării din
familia Movilă; în anul 1633, Docolina primise statut special ca loc de
popas, satul fiind scutit de dări de Moise vodă Movilă, stăpânul moşiei
având obligaţia pentru cel care va avea „cartea domnii méle, aceluia să-i
dea bucate şi ce va trebui hrană, cum va scrie cartea domnii méle şi turci şi
tătari şi alţi soli, prea aceai să aibă grijă a-i griji şi a-i străjui”53.
Cele câteva precizări asupra popasurilor de pe drumul domnesc dintre
Bârlad şi Iaşi sunt necesare având în vedere suitele soliilor care treceau de
la Ţarigrad (Constantinopol) spre Iaşi, sau invers, apoi războaiele succesive
din cursul secolului al XVIII-lea, continuate în cel următor, când trupele
armatelor ruseşti şi turceşti au traversat în mod repetat teritoriul actualului
judeţ Vaslui, fapt cu consecinţe dezastruoase asupra locuitorilor târgurilor
şi satelor de aici.

III.Despre numărul locuitorilor


Despre dimensiunea târgului şi numărul locuitorilor din Vaslui nu
avem date anterioare secolului al XVII-lea54. Informaţiile păstrate le putem
extrage doar din relatărilor călătorilor străini, cu rezerva cuvenită în
anumite cazuri în care există un oarecare grad de subiectivitate. Din cele
expuse mai sus, putem conchide ca în jurul anului 1630 la Vaslui existau
vreo 250 de case, numărul sporind în deceniile următoare datorită creşterii
demografice în perioada de pace şi prosperitate din vremea domniei lui
Vasile Lupu. Pe la 1647 târgul avea în jur de 400 de case, din care 100 ale
armenilor, ceea ce însemna aproximativ 1000 de locuitori. Instabilitatea
situaţiei politice din ţară din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, cu
invazii ale cazacilor, tătarilor şi chiar a trupelor poloneze răzleţe, la care se
adaugă epidemiile, are drept rezultat scăderea numărului de locuitori. În
jurul anului 1665 târgul avea vreo 300 de case.
Secolul al XVIII-lea a fost puternic marcat de instabilitate. Satele aflate
pe „drumul mare”, în calea armatelor de ocupaţie, s-au depopulat prin
bejenia locuitorilor spre locuri mai ferite, după dealuri şi păduri. Situaţia a
devenit critică, mâna de lucru pentru moşii lipsind, proprietarii moşiilor s-
au văzut nevoiţi să colonizeze satele pustiite cu oameni aduşi preponderent
din nordul Bucovinei, înfiinţând noi sate cu ruteni (ucraineni) până în

53 Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXI, întocmit de C. Cihodaru, I.


Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1971, doc. nr. 364, p. 461; Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi
zapise, vol. V, partea I, Iaşi, 1921, p. 193-194.
54 O prezentare a evoluţiei oraşului Vaslui până în secolul al XVII-lea a fost realizată

recent: Manuela Ghiurcă, Oraşul Vaslui. Origine şi evoluţie până în secolul XVII, în „Carpica”,
Bacău, XXXIX (2010), p. 66-89.

15
primele două decenii ale secolului al XIX-lea. Întâlnim asemenea situaţii în
satele din apropierea Vasluiului, pe valea Bârladului, la Mărăşeni şi
Cănţălăreşti, precum şi la Brăhăşoaia, unde locuitorii sunt veniţi din
Mamorniţa și Mămăești. Mai spre nord-vest, la Dumeşti, colinde ucrainene
s-au mai putut auzi până la jumătatea secolului al XX-lea. De asemenea,
cazuri similare sunt şi pe valea Vasluiului, în satele Valea Rea (astăzi
Văleni) şi Moara Domnească. Un caz aparte îl reprezintă satul Muntenii de
Sus, unde locuitorii sunt români veniţi din zona Rădăuţilor.
Recensământul realizat de armata rusească în anii 1772-1774, cu toate că
este incomplet, ne oferă imaginea unui târg care nu mai revenise la
mărimea şi prosperitatea de altădată, avută cu un secol în urmă. Acum, la
177455, au fost găsite în jur de 140 de familii care locuiau în târg, majoritatea
lucrând la poştă ca slujbaşi ai domniei.
La începutul secolului următor, la 180356, târgul cuprindea 200 de liude
sau familii plătitoare de impozite, 744 de lei pe cifert (3 luni) respectiv 2976
de lei pe an. Târgoveţii trăiau din exploatarea lemnului din pădurile mari
existente în jurul oraşului şi din chirie (cărăuşie), adică din transportul de
mărfuri (cereale) cu carele cu boi; moşia târgului cu tot cu păduri era în
proprietatea logofătului Costache Ghica. La vremea aceea, aici trăiau doar
16 familii de evrei şi alte patru familii de străini.
În Moara Grecilor57, proprietate a căminarului Vasile Miclescu, trăiau 23
de familii. Satul Bahnari58 era mai mare, aflat în proprietatea spătarului
Neculai Stratulat, şi avea 111 familii ce se ocupau cu lucrul pământului şi
cărăuşia.
Vreme de peste un deceniu numărul locuitorilor nu a înregistrat creşteri
semnificative în târgul Vaslui; în anul 181659 aici erau 182 de familii, din
care doar 122 plătitoare de impozite, restul de 70 de familii fiind scutite de
diferiţi boieri la care se aflau în slujbă. În satul Bahnari60 locuiau 118 familii
plătitoare de bir şi 10 familii scutite, aflate în slujba proprietarului moşiei,
vornicul Neculai Stratulat. La Moara Grecilor61 populaţia se înmulţise, aici
trăind 32 de familii plătitoare de bir, patru fiind scutite de proprietar,
spătarul Vasile Miclescu. Ocupaţia sătenilor era dominată ca peste tot de

55 Moldova în epoca feudalizmului, vol. VII, partea I, Recensămintele populaţiei Moldovei din

anii 1772-1773 şi 1774. Alcătuirea, cuvântul introductiv, comentariile şi redacţia de P. G.


Dmitrev şi P. V. Sovetov, Chişinău, 1975, p. 218-219, 228-230.
56 Corneliu Istrati, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1803, Iaşi, 2010, p. 178.
57 Ibidem, p. 166.
58 Ibidem.
59 Corneliu Istrati, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1816, Iaşi, 1979, p. 80.
60 Ibidem, p. 70.
61 Ibidem.

16
lucrul pământului, la care se adăuga şi exploatarea lemnului. La Brodoc62
existau 28 de familii plătitoare de bir, sătenii lucrând pe moşia vornicului
Neculai Stratulat.

„Hartă administrativă a Prinţipatului Moldavii”, alcătuită din porunca prezidentului


divanurilor principatelor Moldova şi Valahia, „domnul ghineral adiutant Kisselef”, de către

62 Ibidem, p. 79.

17
polcovnicul „ghineralicescului” ştab, Berghenheim I-iu, şi de căpitanul aceluiaşi ştab, cneazul
Goliţin, în anul 1833, la Bucureşti; detaliu cu zona actualului judeţ Vaslui.

Peste câţiva ani, la 1820, a fost consemnat primul recensământ fiscal,


numit catagrafie (termen de origine grecească), ale cărui condici cu listele şi
numele familiilor din fiecare târg şi sat au ajuns până la noi. Publicarea
seriei Catagrafiile Vistieriei Moldovei. 1820-1845, coordonată de Mircea
Ciubotaru şi Silviu Văcaru, cu listele nominale ale tuturor familiilor din
fiecare sat al ţinutului, va cuprinde în curând şi ţinutul Vaslui la 1820 (în
viitor, anii 1831, 1838 şi 1845). Până atunci, publicăm listele complete ale
recensămintelor târgului Vaslui şi ale satelor dimprejur, acum suburbii ale
oraşului, respectiv cele din anii 1820, 1831 şi 1845 care sunt redate la
sfârşitul acestui tom, situaţiile statistice generale ale celor din 1820 şi 1831
fiind deja publicate63. În seria menţionată, studiile introductive realizate de
profesorul Mircea Ciubotaru clarifică multe dintre necunoscutele realizării
acestor recensăminte fiscale64. De asemenea, menţionăm studiile lui
Corneliu Istrati asupra catagrafiilor generale ale Moldovei, cu acelaşi scop
al cercetării acestei importante probleme.
Populaţia a crescut treptat, la 1820 fiind recenzată astfel: târgul Vaslui
cu 470 de familii, Moara Grecilor 66, Bahnarii 158 şi la Brodoc erau 87 de
familii. Dacă procedăm în mod conveţional, considerând familia de cinci
persoane şi înmulţim, în târgul Vaslui găsim o populaţie care număra
aproximativ 2.300 de persoane în anul 1820.
Veniseră şi evrei în târg, acum fiind 30 de familii, la care s-au adăugat
supuşii străini, evrei şi creştini, 10 familii. Cele 39 de familii slugi boiereşti
ale vornicului Alecu Ghica, proprietarul târgului, nu plăteau bir, împreună
cu alte 25 de familii slugi boiereşti, categorie socială care, de obicei, era
venită de puţină vreme din alte părţi ca mână de lucru pentru moşie; ar
putea fi o explicaţie a creşterii populaţiei sosite de curând, atrasă aici prin
oferirea diferitor avantaje, precum cele fiscale prin scutirea de impozite.
Târgul Vaslui a beneficiat de două studii de caz succinte privitoare la

63 Corneliu Istrati, Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1820, Iaşi, 2011, p. 264, 266-267,

274-275; idem, Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1831, Iaşi, 2009, p. 140-141, 146-148.
64 Mircea Ciubotaru, Catagrafiile – un tezaur documentar, introducere la Catagrafiile

Vistieriei Moldovei 1820-1845, I. Ţinutul Romanului, Partea 1 (1820), vol. editat de Lucian-
Valeriu Lefter şi Silviu Văcaru, Iaşi, 2008, p. V-XXVI; idem, Catagrafiile din anii 1831 şi 1832 -
un model statistic modern, introducere la Catagrafiile Vistieriei Moldovei 1820-1845, I. Ţinutul
Romanului, Partea a 2-a (1832), vol. editat de Silviu Văcaru şi Mircea Ciubotaru, Iaşi, 2009, p.
V-XVII; idem, Introducere la Catagrafiile Vistieriei Moldovei 1820-1845, II. Ţinutul Iaşi, Partea 1
(1820), vol. editat de Marius Adumitroaie, Mircea Ciubotaru şi Silviu Văcaru, Iaşi, 2011, p.
V-XXVI.

18
populaţia sa65, dar nu de felul celor ale academicianului Gh. Platon pentru
oraşele Iaşi, Huşi şi Bârlad, precum şi cel general, despre populaţia oraşelor
moldoveneşti66; la acestea, adăugăm şi studiul Ecaterinei Negruţi67.
Boierii, în raport cu rangul lor, aveau dreptul să scutească un număr de
oameni, denumiţi scutelnici şi slugi. În funcţie de întinderea moşiei, aceiaşi
boieri aveau dreptul la un număr corepunzător de slugi şi breslaşi,
persoane recrutate dintre birnicii de categoria a II-a şi a III-a, obligaţi să
presteze anumite servicii în favoarea celui care-l scutea de bir.
Bejenarii, oameni străini veniţi de peste hotare, erau atraşi în Moldova
tot datorită facilităţilor fiscale oferite de Vistierie, scutirea de impozite
vreme de cinci ani; după expirarea acestui termen erau asimilaţi birnicilor.
Tot într-o categorie fiscală deosebită intrau şi cei numiţi rupte ale
Vistieriei, deoarece îşi reglementau obligaţiile prin învoieli speciale, în baza
unor documente individuale numite peciuri. Erau şi mulţi locuitori meşteri
sau negustori, proveniţi dintre birnici sau slugi boiereşti. De asemenea, în
această categorie fiscală îi găsim şi pe cei numiţi hrisovoliţi (pentru că erau
reglementaţi prin hrisoave speciale de privilegii, acordate mai ales celor
veniţi de peste hotare), precum şi mazilii, ruptaşii, supuşii străini, slujitorii
posturilor la diferite instituţii din târg şi „privileghiaţii”.
Catagrafiile târgului Vaslui din 1820 şi 1831, cu listele nominale ale
familiilor, au fost publicate de Gh. Ghibănescu68; de asemenea, altă
catagrafie mai puţin cunoscută, din vremea ocupaţiei ruseşti, a apărut în
anii din urmă69, din care vedem că la 1828 au fost găsite 326 de familii în
Vaslui.
Catagrafia din anii 1831-1832, impune noi departajări fiscale, mult mai
precise, reforma realizată acum împărţind contribuabilii în două categorii,
păstrate şi la recensămintele viitoare (1838, 1845): 1. Treptele (stările) dajnice

65 N. N. Lupu, Contribuţii la studiul populaţiei oraşului Vaslui, în „Carpica”, III, 1970,


p.145-152; Constantin Şerban, Populaţia oraşului Vaslui până la jumătatea secolului al XIX-lea, în
„Acta Moldaviae Meridionalis”, V-VI (1983-1984), p. 233-238.
66 Gh. Platon, Populaţia oraşului Iaşi de la jumătatea secolului al XVIII-lea până la 1859,

apărut în 1972, republicat în idem, De la constituirea naţiunii la marea unire. Studii de istorie
modernă (Istorie socială), vol. IV, Partea I, Iaşi, 2002, p. 11-59 (cu tabele anexe); idem, Populaţia
târgului Huşi în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Observaţii privind structura socială şi
provenienţa, apărut în 1965, republicat în vol. cit., p. 61-86 (cu numeroase tabele anexe); idem,
Observaţii cu privire la populaţia târgului Bârlad la mijlocul secolului al XIX-lea, apărut în 1966,
republicat în vol. cit., p. 87-97; idem, Populaţia oraşului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-
lea, apărut în 1970, republicat în vol. cit., p. 98-125 (cu numeroase tabele anexe).
67 Structura demografică a oraşelor şi târgurilor din Moldova. 1800-1859 (Contribuţii), Iaşi,

1997.
68 Surete şi izvoade, vol. XV, p. 255-261 şi p. 267-274.
69 Dan Dumitru Iacob, Valentin A. Constantinov, Catagrafia oraşului Vaslui din 1828, în

„Historia Urbana”, XI (2003), nr. 1-2, p. 215-231.

19
sau plătitoare de bir: birnici, bejenari hrisovoliţi, negustori, meşteri, supuşi
străini, oameni fără căpătâi sau căpătăieri, mazili, ruptaşi, rupte ale
vistieriei, evrei, ţigani; 2. Trepte (stări) nedajnice sau nesupuse birului: preoţi,
diaconi, dascăli, „privileghiaţi”, vătafi, apăraţii de cărţile ocârmuirii, scutiţii
pentru strajă, slugi boiereşti, bătrâni şi nevolnici, văduve şi oamenii de la
cămara ocnelor.
Recensământul din 1832 găseşte în târg doar 318 familii70 (din care 113
familii birnice), la Moara Grecilor 129 de familii, la Bahnari (cu cotunele
sale) 230 de familii, la Brodoc 100 de familii; apar şi două aşezări mai noi,
Rediul cu cotuna Puşcaşi cu 59 de familii şi Bustea (astăzi Gura Bustei)
împreună cu Braniştea aveau doar 3 familii. În târgul Vaslui situaţia stătea
însă diferit, numărul de familii fiind de fapt mai mare, aşa cum se poate
vedea în catagrafia anului 1831 publicată integral la sfârşitul volumului.
Existau 430 de familii71, din care 38 erau neplătitoare de bir şi 16 erau de
sudeţi (supuşi străini); alte 45 de familii de sudeţi erau răspândite în satele
din ţinut.
La 1831, târgul Vaslui a fost împărţit în două ceastii (despărţituri): Albă
şi Roşie, locuitorii fiind recenzaţi în aceaste structuri administrative.
Ulterior, despărţiturile au fost redenumite: „Ceastiia 1-iu” şi „Ceastia al
2-le”.
Peste şapte ani a fost efectuat un alt recensământ, în anul 1838. Reţinem
doar că în Vaslui trăiau atunci 138 de familii birnice, 60 de negustori de
starea a III-a şi 17 calfe, 26 de meşteri de starea a III-a şi 20 de calfe.
În sfârşit, cea mai completă este catagrafia din anul 1845. Dintr-o
populaţie de 801 familii72 (cca 4.005 de locuitori) a târgului Vaslui, evreii
erau în număr de 223 de familii (cca 1.115 persoane), din care: 183 de familii
supuşi străini (154 raiale73, 29 sudeţi74), 103 negustori, 33 meşteri, 35 calfe,
restul fiind bătrâni, nevolnici, văduve şi alţii.

70 Corneliu Istrati, Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1831, p. 148.


71 Gh. Ghibănescu a numărat 477 familii, „sau peste tot 2000 suflete” (Surete şi izvoade,
vol. XV, p. 274), însă aici sunt incluşi şi sudeţii din ţinut.
72 Gh. Platon, Populaţia evreiască din târgurile şi oraşele Moldovei la mijlocul secolului al XIX-

lea. Raport numeric, apărut în 1998, republicat în idem, De la constituirea naţiunii la marea unire,
vol. VI, ediţie îngrijită de Florin-Alexandru Platon, Iaşi, 2006, p. 186; idem, Populaţia oraşului
moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea, anexa II. Comparativ, populaţia Bârladului
număra 2.896 de familii, respectiv 14.480 de persoane, la Huşi se aflau 2.496 de familii,
respectiv 12.480 de persoane, Puieşti 132 de familii (660 de persoane), Negreşti 237 de familii
(1.185 persoane), Pungeşti 222 de familii (1.110 persoane), Codăeşti 190 de familii (950
persoane), Murgeni 93 de familii (465 persoane), Fălciu 307 familii (1535 persoane).
73 Supuşi (cetăţeni) ai Imperiului Otoman.
74 Supuşi (cetăţeni) ai ţărilor creştine (austrieci, prusaci, ruşi, francezi şi englezi).

20
În Moldova, majoritatea evreilor erau negustori (6.049 familii) şi
meşteşugari (5.153 familii); se adaugă 1.460 de calfe şi 1.437 evrei supuşi
străini. Cei mai mulţi erau în Iaşi, unde evreii reprezentau o treime din
totalul populaţiei oraşului (6.178 familii), proporţie existentă şi în târgul
Vaslui. Condiţiile lor de viaţă nu erau de invidiat75. Trăiau în aglomerări
urbane, adeseori în condiţii tragice, încât nu este întâmplător că epidemia
de holeră a făcut ravagii în rândul poulaţiei evreieşti sărace din târgurile
Moldovei. De pildă, la Botoşani murise aproximativ un sfert din populaţia
evreiască (562 capi de familie din 2.232), iar la Iaşi proporţia a fost de 1/5,
adică 1.220 capi de familie din 6.178.
În cele 72 de târguri şi oraşe ale Moldovei trăiau 52.838 de familii,
respectiv 264.190 de suflete; categoria cea mai numeroasă era a evreilor:
17.087 familii. Negustorii numărau 6.633 familii, meşterii 8.530 familii şi
birnicii 7.058 familii.
Câteva precizări asupra unor categorii fiscale:
Privileghiaţii – în schimbul avantajelor fiscale îndeplineau anumite
servicii în administraţia de stat. Rangul lor fiind ereditar76, erau mai
numeroşi în partea de sud a Moldovei unde satele răzăşeşti erau
numeroase. În rândul privileghiaţilor intrau: cei aşezaţi la neamuri
(descendenţi din boieri), vel căpitanii, căpitanii, vornicii de poartă,
poruşnicii, postelniceii, polcovnicii, ispravnicii de aprozi, copii de casă,
vătafii moşiilor boiereşti.
Birnicii – alcătuiau o parte consistentă a populaţiei târgurilor şi datorită
caracterului semiagrar al multora dintre acestea, o bună parte dintre ei se
ocupau cu agricultura. În rândul acestei categorii se constată o puternică
instabilitate77, în perioada 1838-1845 scăzând numărul lor, prin transferarea
în cadrul altor categorii. Plecarea lor din sate spre târguri şi oraşe era
determinată de o libertate mai mare şi posibilităţi de câştig. „Pentru mulţi
din locuitorii satelor însă, târgul şi oraşul în virtutea însăşi a funcţiei lor
ofereau posibilitatea realizării unor câştiguri temporare, sezoniere, absolut
indispensabile”78.
Căpătăierii – nu aveau domiciliu stabil79; se angajau temporar, cu
contract, apoi părăseau localitatea. De aceea, îndatoririle către fisc li se
reglementau prin plata individuală a birului. Nu constituiau o categorie

75 Populaţia oraşului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea, p. 109.


76 Pentru un caz concret din ţinutul Vaslui, v. Lucian-Valeriu Lefter, Cum deveneai
„privileghiat”. Despre statutul social în secolul al XIX-lea, în „Prutul”, an III (XII), nr. 1-2 (51-52),
p. 43-48.
77 Gh. Platon, Populaţia oraşului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea, p. 109.
78 Ibidem, p. 111.
79 Ibidem.

21
omogenă, majoritatea fiind flotanţi sezonieri, încadraţi în servicii
domestice: slugi, argaţi, ciobani, vieri la boieri, muncitori la diverse servicii
publice. La 1845, comisiile au primit dispoziţia să-i înscrie pe căpătăieri
alături de birnici ca să plătească împreună birul, fapt care prefigura
consecinţe grave asupra populaţiei contribuabile. Au avut loc proteste
înverşunate, mai ales din partea boierilor vasluieni împotriva lui Mihai
vodă Sturdza, istoria ţării înregistrând astfel încă un episod dinamic în
desfăşurarea ei.
Încă din anul 1843 apăruseră manifeste în Iaşi, despre care Mihai
Sturdza ştia că aruncarea lor prin târg coincide totdeauna cu apariţia
câtorva „indivizi” din ţinutul Vaslui cunoscuţi pentru atitudinea lor
turbulentă. Peste doi ani, 30 de boieri vasluieni au înaintat o jalbă în ziua de
28 decembrie 1845, prin care cereau anularea lucrărilor comisiei de
recensământ în ceea ce privea statornicirea căpătăierilor prin sate80. În
fruntea jălbarilor se aflau Teodor Râşcanu, Toader Sion şi Tuchidide
Dormuz. Delegaţia celor trei soseşte la Iaşi în 1846 condusă de primul
dintre ei, cu ameninţarea că se vor împotrivi plăţii birului, lucrărilor la
şosele şi la „orice cerere din partea Cârmuirii”. Daţi afară din cancelaria
Sfatului Ocârmuitor cu porunca de a fi arestaţi, unul dintre ei scapă şi fuge
la Vaslui: Teodor Râşcanu. Fratele acestuia, Alecu Râşcanu, va fi înlocuit
din dregătoria de ispravnic al Vasluiului în vara acelui an. Amploarea
problemei îl determină pe vodă să-l informeze şi pe ministrul de externe
otoman asupra isprăvii celor „trei neferi din tagma micilor boieri”, care „au
avut îndrăzneala şi neobrăzarea să provoace anumite dezordini şi
nemulţămiri. Apoi au plecat în ţinutul Vaslui, de unde sânt originari şi au
instigat populaţia la neascultare ca să nu mai plătească impozite din
ultimul timp”81. Căutat de autorităţi, Râşcanu a stat o vreme ascuns la o
prisacă de pe moşia Holmul şi într-un bordei din pădurea spătarului
Grigore Carp, proprietarul moşiei Tungujei din ţinutul Vaslui, unde „se
făcuse adunătură de rău-cugetători care s-au înarmat cu scop sumeţ
împotriva măsurilor stăpânirii”.
La prisacă, Râşcanu a fost vizitat deseori de unii boieri ca Iordache
Mălinescu, spătarul Grigore Cuza, Dumitrache Miclescu, căminarul
Nicolae Istrati, Vasile Mălinescu, clucerul Gheorghiu, Costache Racliş, dar
şi de către Gheorghe Motăş, privighetorul ocolului Fundurile din ţinutul
Vaslui. Nici aici n-a fost prins, în îmbulzeala creată fiind scăpat de Vasile
Mălinescu care l-a acoperit spunând că el este cel căutat, ameninţând
soldaţii cu un pistol. Fugind de la Holmul, Râşcanu, însoţit mereu de cinci

80 Gh. Ungureanu, Frământări social-politice premergătoare mişcării revoluţionare din 1848 în

Moldova, în „Studii. Revistă de istorie”, an XI (1958), nr. 3, p. 62.


81 Ibidem, p. 65-66.

22
oameni călări, buni puşcaşi, s-a ascuns la Boroseşti, moşia vornicului Ioan
Costache Epureanu. În cele din urmă fuge în Transilvania, după ce o vreme
a stat ascuns la moşia lui Nicolae Ghica de la Comăneşti, cu ajutorul căruia
trece graniţa şi, la 3 decembrie 1846, se afla deja la Paris. Nu s-au încheiat
aici aventurile răzvrătitului, revenind la 1848 în ţară. Însă toată viaţa sa
palpitantă a fost redată în scris, într-un roman memorialistic de către
nepotul său, scriitorul interbelic Theodor Aug. Râşcanu82.

*****
La jumătatea secolului al XIX-lea, moşia târgului Vaslui cuprindea
Rădiu Puşcaşii şi o parte din Bahnari, având o suprafaţă de 4.100 fălci, ceea
ce înseamnă peste 5.900 de hectare aflate în proprietatea Elenei Şubin, în
anul 185783. Populaţia târgului număra acum 1.474 de familii84, respectiv
7.370 de locuitori (la o familie de cinci suflete). În această perioadă85, sunt
consemnaţi 591 locuitori în Rediu şi 411 în Puşcaşi; Bahnarii cu o parte din
Dobârceni aveau 1.501 locuitori, Brodocul 567 de locuitori, iar Moara
Grecilor 340 de locuitori. Oricum, în jurul anului 1870 găsim un număr de
7.760 de locuitori în oraşul Vaslui 86.
În ultimul an al secolului al XIX-lea, în decembrie 189987,
recensământul populaţiei constată în oraşul Vaslui existenţa a 9.171 de
locuitori (4654 bărbaţi şi 4517 femei), la 2.112 familii; din acest număr, 3.747
de persoane erau evrei. Populaţia majoritară era de confesiune ortodoxă:
5.185 persoane; restul erau catolici (110 persoane), protestanţi (16
persoane), armeni (2 persoane), lipoveni (111 persoane).
Recensământul populaţiei din 19 decembrie 191288 găseşte în comuna
urbană Vaslui 10.397 de locuitori (5.444 bărbaţi şi 4.953 femei) la 2.248 de
familii; oraşul avea 1.545 de clădiri (case) locuite şi 81 nelocuite; ulterior au
fost incluse în oraşul Vaslui şi satele Bahnarii, Moara Grecilor şi Paiu, cu o

82 Răzvrătitul Toderiţă, roman istoric al cărui manuscris a fost editat în 2009, în

Germania, la Mühlheim am Main, de către Dan Râşcanu, urmaş al familiei, lansat apoi la
Biblioteca Judeţeană din Vaslui, unde a fost prezentat de prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru.
83 Gh. Platon, Structura proprietăţii funciare în Moldova la mijlocul secolului al XIX-lea, în

idem De la constituirea naţiunii la marea unire. Studii de istorie modernă (Istorie socială), vol. IV,
Partea a II-a, Iaşi, 2003, p. 130 (anexa II).
84 Ecaterina Negruţi, op. cit., anexa 1.
85 Din lucrările statistice a Moldovei. Capitul II. Populaţiunea pe 1859 şi 1860, Iaşi, 1862, p.

166-167.
86 Dimitrie Frunzescu, Dictionar topografic şi statistic al României, Bucureşti, 1872, p. 517.
87 Recensământul general al populaţiunei României din decembrie 1899, publicat de Leonida

Colescu, Bucureşti, 1905, p. 452.


88 Dicţionarul statistic al României, vol. II, Bucureşti, 1915, p. 981.

23
populaţie însumată de 2.786 de locuitori; total: 13.180 locuitori. Brodocul
avea 699 de locuitori iar Rădiul 783.
La 29 decembrie 193089, populaţia oraşului Vaslui număra 15.310
persoane (8.074 de bărbaţi şi 7.236 de femei) care locuiau în 3.212
gospodării, sumă în care se includ şi cele două comune suburbane: Brodoc
cu 832 de locuitori în 191 de gospodării şi Rădiu cu 556 locuitori în 150 de
gospodării.
La 6 aprilie 194190, în oraşul Vaslui se aflau 13.887 locuitori (din care
7.616 bărbaţi) cu 3.007 gospodării; existau 2.329 de clădiri şi 650 de
„întreprindreri şi meserii”. Etniile: 10.053 de români, 101 unguri, 64
germani, 3.669 „alţii şi nedeclaraţi”, în realitate evrei, la care se adaugă încă
3.710 „nedeclaraţi” care trăiau în mediul rural, adică 4,7% din populaţia
judeţului Vaslui care număra 157.170 de locuitori.
De această dată, Vasluiul nu mai avea comune suburbane, acestea fiind
recenzate separat: Bahnari – 1.065 de locuitori la 252 de gospodării cu 258
de clădiri; Brodoc – 818 locuitori la 194 gospodării cu 208 clădiri; Moara
Grecilor – 694 locuitori la 151 gospodării cu 146 clădiri; Rediu – 665
locuitori la 164 de gospodării cu 165 de clădiri. Astfel, Vasluiul cu viitoarele
suburbii ar fi avut 17.129 locuitori în anul 1941.
La recensământul populaţiei din 21 februarie 195691 în oraşul Vaslui,
inclusiv suburbiile Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor şi Rediu, se aflau doar
14.850 de locuitori (7.034 bărbaţi şi 7.816 femei).
De acum înainte populaţia oraşului cunoaşte o creştere semnificativă92.
Municipiul Vaslui cu cele cinci suburbii la 5 ianuarie 1977 avea 39.186 de
locuitori, astfel: Vaslui – 34.894, Bahnari – 744, Brodoc – 1.033, Moara
Grecilor – 1.022, Rediu – 985, Viişoara (fost Gura Bustei) – 308. de
menţionat, că în anul 1979, oraşul Vaslui a fost înaintat la rang de
municipiu.
La 7 ianuarie 1992, municipiul Vaslui avea 80.151 de locuitori, astfel:
Vaslui – 74. 848, Bahnari – 643, Brodoc – 1.847, Moara Grecilor – 1.449,
Rediu – 1.071, Viişoara – 593. Aceste cifre reprezintă apogeul demografic al
oraşului, în anii ulteriori populaţia a scăzut progresiv, ajungând în anul
2002 la 70.571 locuitori, iar în anul 2011 la 55.407 locuitori.

*****

89 Recensământul general al populaţiei României din 29 decemvrie 1930, publicat de dr. Dabin
Manuila, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 254 şi 778.
90 Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii, Bucureşti,

1944, p. 291- 292.


91 Recensământul populaţiei din 21 februarie 1956. Rezultate generale, Bucureşti, 1959, p. 89.
92 Populaţia judeţului Vaslui, elaborată de Costică Pencu, Vaslui, 1992, p. 24.

24
Aşezarea geografică a oraşului Vaslui, prezentată la cumpăna
veacurilor, în preajma anului 190093, nu diferă de priveliştea oferită
călătorilor cu secole în urmă. Târgul se află pe „capătul de sud al dealului
Delea, în mijlocul format de confluenţa pârâului Vasluieţul cu râul
Bârladul”, aflat la întretăierea subunităţilor administrative ale judeţului:
plasa Mijlocul la nord, plasa Crasna la est şi sud, plasa Stemnicul la vest. La
vest şi sud se deschide valea întinsă a Bârladului, în care se varsă afluienţii
Bârladului: Vasluieţ, Racova şi Stemnic. Întinderea oraşului avea atunci 145
de hectare, iar la nord relieful se ridică treptat în „platoul întins al dealului
Delea, cu întinde holde de cereale”.
Săptămânal, în zilele de marţi şi vineri era zi de târg, iarmarocul anual,
ca şi astăzi, fiind în perioada 1-8 septembrie. Aproape trei părţi dintre
locuitori se ocupau cu comerţul şi diferite meserii, iar o parte cu
agricultura.
Exista un tribunal, o cazarmă, două şcoli primare de băieţi şi două de
fete, o şcoală profesională de fete, un gimnaziu, un spital, două farmacii, o
grădină publică, un foişor pentru paza focului; exista un rezervor pentru
apa adusă prin conducte de fontă din pădurea Chiţoc-Floreşti, oraşul fiind
canalizat parţial pe o lungime de 7 km.
Oraşul avea două biserici întreţinute de comună, o biserică
lipovenească şi cinci havre evreieşti. Cele două despărţiri ale oraşului,
înfiinţate la 1831, s-au perpetuat prin transformarea în cele două parohii ale
oraşului, recenzate la 190994, astfel:
1. Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, cu 300 de familii, respectiv 1200
de suflete; biserica a fost zidită la Neculai Hagi Chiriac şi nepotul acestuia,
Dimitrie Castroian, la 1860. O biserică filială exista în cimitir, „Sf. Treime”,
construită la 1890.
2. Parohia „Sf. Ioan”, cu 320 de familii, respectiv 1280 de suflete; biserica
domnească „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost zidită de
Ştefan cel Mare la 1490, refăcută la 1820. O capelă exista la spitalul
Drăghici, cu hramul Sf. Gheorghe.
În 1938 existau deja şase parohii în Vaslui, din care două se aflau în
suburbii95. Alături de cele vechi, „Sf. Ioan Botezătorul” cu 336 familii (1269
suflete) şi „Adormirea Maicii Domnului” cu 278 familii (1000 suflete), au
apărut încă două parohii în oraş: „Cuvioasa Paraschiva”, biserică aflată în
construcţie, începută la 22 august 1937, cu 415 familii (1400 suflete) şi

93 Marele dicţionar geografic al României, alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe

judeţe, de George Ioan Lahovari, General C. I. Brătianu şi Grigore G. Tocilescu, vol. V,


Bucureşti, 1902, p. 723.
94 Administraţiunea Casei Bisericii. Anuar 1909, Bucureşti, 1909, p. 419.
95 Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938, p. 158-161.

25
„Sfânta Treime”, biserica din cimitir, devenită parohială din 1909, care avea
acum 335 familii (1180 suflete). Încă două parohii erau formate din
suburbiile Vasluiului. „Sf. Nicolae”, formată parţial din nordul oraşului
Vaslui şi cu satul Moara Grecilor, cu 420 familii (1400 suflete), având o
biserică zidită la 1815 de Vasile şi Zoiţa Miclescu, refăcută la 1860 de
Temistocli şi Maria Bastachi, noii proprietari ai moşiei Moara Grecilor şi
Muntenii de Sus; „Bahnari”, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”,
zidită la 1868 de Ştefan Angheluţă şi soţia sa, Smaranda, avea 248 familii
(1000 suflete).
În cuprinsul ţinutului Vaslui, „albinele se cultivă pe o scară mai întinsă
decât în alte judeţe. În anul 1900, locuitorii posedau 13.993 de stupi. Aici a
fost în trecut patria acestei culturi, de la care şi-a luat judeţul marca sa: un
stup cu albine”96.
La 13 noiembrie 1886 a fost inaugurată la Vaslui gara CFR, pe linia
Bucureşti-Bârlad-Iaşi, pe vechiul „drum împărătesc” pe care se duceau
către Iaşi, capitala ţării, caii şi căruţele de odinioară; noua staţie se afla între
cele de la Munteni, la 4,5 km sud, şi Bălteni, la 9,7 km nord. Drumul spre
modernitate al urbei Vaslui era deschis.
Notă referitoare la transcrierea catagrafiilor.
Catgrafiile publicate la sfârșitul acestui volum au fost transliterate conform
regulilor consacrate de seria „Catagrafiile Vistieriei Moldovei. 1820-1845”,
coordonate de Mircea Ciubotaru și Silviu Văcaru, cu folosirea lui „î” din „i”, mai
adecvată spiritului epocii și grafiei chirilice. De asemenea, au fost întregite în mod
tacit prescurtările folosite frecvent în scrierea chirilică

96 Marele dicţionar geografic al României, p. 723.

26
B. În vremea lui Constantin vodă Mavrocordat
Strămoş al ultimului proprietar al moşiei târgului Vaslui, aflat cu cinci
generaţii mai sus în ascendenţa lui George Mavrocordat, a cărui casă
inconfundabilă a rămas până astăzi, zidită
aproape de ctitoria lui Ştefan cel Mare,
biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan
Botezătorul”, la sfârşitul secolului al XIX-
lea, Constantin Mavrocordat a fost
principele cu origini fanariote, cultivat şi cu
idei nobile, care a căutat să îmbunătăţească
starea supuşilor săi, în vremea cât a fost pe
tronul Ţării Româneşti de şase ori (1730,
1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758,
1761-1763) şi de patru ori (1733-1735, 1741-
1743, 1748-1749, 1769) pe cel al Moldovei. A
fost autorul reformei administrative
numind ispravnici retribuiţi la conducerea
ţinuturilor Moldovei, pe care le-a împărţit
în ocoale, numite mai târziu plăşi, subdi-
viziuni administrative menţinute până în
secolul al XX-lea. A rămas în istorie pentru Constantin Mavrocordat
suprimarea şerbiei, punând „în slujba
gândirei sale o voinţă puţin comună, urmărind-o, cu toată neizbutirea ei într-o ţară
sub o altă formă, îndată ce fu strămutat în cealaltă”97; astfel, desfiinţata
„rumânie” în Ţara Românească (1746), apoi „vecinie” în Moldova (1749).
Chiar dacă, în cele din urmă, consecinţa acestei eliberări din şerbie a fost
„cu totul în favoarea boerilor şi spre nefolosul ţăranilor”98, acest domn „a
conceput un plan de reforme, care oricât ar fi fost de greşit, tot era mai
drept şi mai echitabil decât starea îngrozitoare în care înnota societatea
timpului”99.
Constantin Mavrocordat „sămăna tatălui său în privirea învăţăturei şi
slujea şi el turcilor de iscoadă diplomatică”100. Într-adevăr, Nicolae
Mavrocordat, care ocupase şi el succesiv tronurile celor două principate: de
două ori în Moldova şi de două ori în Ţara Românească, fusese „minte

97 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a III-a, revăzută de autor,
îngrijită şi ţinută la curent de I. Vlădescu, vol. IX, Mavrocordaţii 1711-1749, Bucureşti, [1930],
p. 87.
98 Ibidem, p. 86.
99 Ibidem, p. 87.
100 Ibidem, p. 53.

27
ageră şi purtată prin trebi, pe atâta şi înzăstrat cu cunoştinţele trebuitoare,
nu numai spre a a face din el un bun ocârmuitor dar chiar spre a-i duce
vestea unui om învăţat”101, cunoscător în profunzime al limbii greceşti
deoarece ştia greaca veche, scria şi vorbea în latină, franceză şi italiană, dar
stăpânea şi limbile orientale: turcă, arabă şi persană. Fiul său, Constantin,
când venise la domnie „alesese vro 5, 6 logofeţi de taină de sta de cetiè
răvaşeli şi le făcè răspunsuri, şi pune logofătul al treile pecete domnească în
răvaş şi scrie toate răvaşeli în condică”. La fel şi cu documentele moşiilor,
„câte mergè la Divan, toate le scrie în condică”, precizează cronicarul Ion
Neculce102. Şi astfel au ajuns până la noi informaţii preţioase, precum cele
din condica scrisă în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin
Mavrocordat în Moldova (septembrie 1741 – iunie 1743), cu referiri la
ţinutul şi târgul Vasluiului.
La 18 octombrie 1741, într-o „carte de armaş”103 se scriau următoarele104:
„S-au trimis armaş la căpitanul de mezil105 de la târgul Vasluiului, pentru un cal a
Barbului, om strein ot
Raşcov (Republica Moldova) Bucureşti, ce s-au luat de
olac ş-au perit de acolo, de la
Vaslui, nepurtând grijă
căpitanul. Şi cu giudecata
dumnealor boiarilor judecă-
tori au pus zi căpitanului,
pân într-o săptămână de zile
neaflând calul, că împli-
nească armaşul calul de la
căpitanul de Vaslui”. De aici
rezultă că şeful poştei din
Vaslui a fost nevoit să
înlocuiască cu unul din
proprii cai pe cel mort. Sensul substantivului comun „carte”, care va fi
întâlnit des în acest scurt capitol, este altul decât cel clasic, de lucrare scrisă

101 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a III-a, revăzută de autor,

îngrijită şi ţinută la curent de I. Vlădescu, vol. IX, Mavrocordaţii 1711-1749, Bucureşti, [1930],
p. 11.
102 Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte. Ediţie îngrijită, cu glosar, indice şi o

introducere de Iorgu Iordan, Bucureşti, 1955, p. 400.


103 Armaş: Dregător domnesc, însărcinat cu paza temniţelor, cu aplicarea pedepselor

corporale şi cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale.


104 Condica lui Constantin Mavrocordat. Ediţie cu introducere, note, indici şi glosar

alcătuită de Corneliu Istrati, vol. II, Iaşi, 2008, p. 67.


105 Mezil (corect, menzil; lb. turcă): Poştă (casă, oficiu, căruţă, cai).

28
şi publicată de un autor, şi anume acela de „1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis
de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă ” (DEX).

Interzis la cai fără „firman”


Pe aproape de sfârşitul toamnei anului 1741, la 19 noiembrie, s-a
înregistrat la catastif o altă adresă oficială: „3 cărţi la Păun căpitanul de Vaslui
i la Dumitru căpitanul de Bârlad şi la Dumitru căpitanul de Puţini106, pentru un
boşneag ce s-au răspuns om Colceac paşii, care n-au avut poruncă ca să ia cal de
olac şi, neavând nici o poruncă la mâna lui, pentru ce i-au dat caii de olac. Li s-au
dat poruncă, de acmu înainte, ori măcar cine ar merge acieş să cerce şi, neavând
ferman107 sau buirictiu, nicidecum cai de olac să nu le dea”.

Vasluian asuprit
Astăzi se discută des despre regiunea separatistă numită de separatiştii
ruşi Приднестровская Молдавская Республика108 (Republica
moldovenească transnistreană). În anul 1992 s-a desfăşurat aici chiar şi un
scurt dar cumplit război care s-a sfârşit
Transnistria de astăzi
„în coadă de peşte”, nereuşindu-se nici
până acum109 instaurarea unei păci
durabile, prin alipirea regiunii la
Republica Moldova.
În trecut, relaţiile economice între
cele două maluri ale Nistrului erau
înfloritoare, mulţi români moldoveni
stabilindu-se pe acel teritoriu. La 1
aprilie 7250 (1742)110, marele căpitan
de Soroca, Costandinache, avea de
rezolvat spinoasa problemă a unui
locuitor al Principatului Moldovei:
„pentru jaloba ce-au jeluit Ioniţă de la
Vaslui, că au mas la casa unui jidov,
anume Gutman, din Ţara Leşască, din
târg din Raşcov111, şi i s-au furat din casă peste noapte, 20 lei. Şi mergând cu
jidovul la judecata lui Savinschie, gubernatul112 Raşcovului, au făcut hatârul
jidovului şi pe omul nostru nu l-au giudecat, ci l-au pus de a robit 5 săptămâni şi

106 Puţeni, vechi sat medieval astăzi dispărut.


107 Firman (lb.turcă): ordin al sultanului destinat provinciilor imperiului.
108 Pridnestrovskaia Moldavskaia Respublica.
109 Această lucrare a fost scrisă pe parcursul anilor 2013 şi 2014 (n.a.)
110 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 160.
111 Raşcov: localitate aflată astăzi sub jurisdicţia aşa-zisei „republici transnistrene”.
112 Guvernator.

29
au mai cheltuit 8 lei şi au rămas omul păgubaş de 28 lei”. Costandinache
recomanda „să caute să să agiungă cu dregătoriul Raşcovului şi să-i zică, după
cum este datorie marginii113, a să purta cu linişte, după cum scriu şi alte cărţi ce
sunt mai înapoi pentru megieşia marginii”.

Întărire de proprietate
La 19 iulie 1742114, domnitorul amintise de o „carte” care i s-a dat lui
Mihalache sin Panaite, „ce au fost pus la Vaslui ca să-şi stăpânească moşiele ce
au zis că are de pe urma la popa Grigoraş, anume Perienii şi Redeştii, să margă la
căpitanul ţinutului, să le ia sama şi cu carte de giudecată să le hotărască115, trecută
la protocol”.

Cai pentru olac116


În acele timpuri, exista un fel de serviciu poştal deservit de olăcari.
Constantin Mavrocordat a ordonat la 4 octombrie 1741117 „să să sloboadă o
carte la căpitanii de Vaslui şi târgoveţii de acolo şi la căpitanul de Bârlad şi la
căpitanul de Puţeni şi la călăraşii de acolo şi la Negre căpitanul şi la târgoveţii de
Gălaţi, că s-au trimis pe Teodosie vtori uşer118 şi pe Ioniţă Vasluianul treti119
armaş, să strângă câte 30 de cai de olac la toate conacele pentru schemni agasi120,
imbrihor121 agasi, mergând la Ţarigrad”.
Pe 15 octombrie 1741122, domnia se pregătea, deja, de iarnă, împărţind
târgurilor din cuprinsul Moldovei cotele de lemne ce trebuiau aduse la Iaşi
pentru buna încălzire a funcţionarilor Cancelariei. Astfel Vasluiului îi
revenise cantitatea de „100 cară de lemne”, puţin faţă de 200 ale Bârladului,
180 ale Sucevei sau 350 ale Galaţiului şi Focşanilor. Exceptând Târgul
Neamţului cu 40 de care, puţin îi revenise şi Huşiului: 50.

113 Margine: frontieră, punct de trecere dintr-o ţară în alta.


114 Condica lui Constantin Mavrocordat, p.230-231.
115 Să le hotărnicească; să le măsoare.
116 Olac: Curier special (călare) care ducea veşti sau corespondenţă în ţară şi peste

hotare; sol, ştafetă, mesager.


117 Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. III, Iaşi, 2008, p. 91.
118 În Evul Mediu, în Moldova, al doilea dregător însărcinat cu paza porţii domneşti, cu

primirea solilor şi introducerea lor la domn.


119 Al treilea.
120 Agasi: rang de la curtea sultanului, care urma după vizir şi muftiu.
121 Imbrohor (lb. turcă): trimisul sultanului în ţările româneşti pentru mazilire,

investitură etc.
122 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 109.

30
Goştina123 de oi
Această dare introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel
(1583-1585), şi care era plătită la început pentru oile ce păşteau pe imaşurile
şi terenurile necultivate ale statului, apăsa chiar şi asupra străinilor care îşi
păşteau turmele de oi pe pământurile gospod124. La 15 octombrie 1741125, cu
numai 10 zile înainte de prăznuirea importantei sărbători creştine a
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, „cartea”
domnitorului sunase ca un semnal dat de goarnă: „Somili goştinilor de oi,
precum au agiuns când s-au strigat la cochiii vechi, dând goştină toţi, din zece
bucate un leu şi bârsanii126, câmpulungenii şi sârbii şăzători şi streinii şi
testamenturile şi cărţile gospod încă să dea şi Grecenii, nimi scutiţi să nu fie,
fără numai turcii cari au plătit la cuncieri127 (subl.ns.)”. Vasluiul era dator
domniei cu 1.000 de lei, mijlocitor fiind fostul mare vornic Constantin
Roset. Ţinutul Fălciului trebuia să predea 670 de lei prin marele postelnic
iar Tutova, 1000 de lei prin marele vistiernic.
Salarii pentru funcţionari şi slugile lor
În trecut, anumite funcţii milităreşti sau cele care priveau asigurarea
ordinii publice şi aplicarea legilor, împrumutau termenii din limba turcă,
Imperiul Otoman fiind, încă din secolul al XV-lea, putere suzerană în
Moldova.
Tot pe 15 octombrie 1741128, Constantin Mavrocordat dispuse
retrimiterea în teritoriu a „şepte cărţi de vechilii beşliagăi129 ce s-au orânduit pe
la târguri şi cu neferii130 lor şi foile de aşăzare lefii lor şi a tainurilor lor ce este să li
să dea pe lună”. La Vaslui, „Mola Omer salahor131. Pe lună câte 12 lei şi mâncare
lui i un nefer a lui câte 6 lei pe lună şi tainul lui un care de fân pe lună, preţul 6
potronici132 şi un car de lemne pe lună, preţul 18 bani, care fac la toţi pe lună 18
lei, 7 potronici, 8 bani”. În ordin se specificase chiar şi sursa acestor fonduri:

123 Goştină: Dare care se percepea în oi, porci sau vaci.


124 Gospod: domneşti.
125 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 108.
126 Bârsan: probabil, cioban venit din Ţara Bârsei unde se găseşte oraşul Braşov (n.a.)
127 Cunicer: perceptor.
128 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 112 şi 113.
129 Beşleagă: căpitan de beşlii. Beşliu: soldat de cavalerie uşoară la turci. În Moldova,

călăraş turc ori tătar care făcea serviciu de curier la Constantinopole ori Crimeea şi făcea
parte dintr-un corp pus sub comanda marelui postelnic.
130 Nefer: 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuţilor;

soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraş.


131 Salahor: ţăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziţia Porţii Otomane pentru

repararea cetăţilor turceşti, întreţinerea drumurilor şi pentru alte munci grele.


132 Potronic: monedă poloneză de argint, care a circulat şi în Ţările Române,

în secolele XVII-XVIII, mai ales în Moldova.

31
„Carte s-au scris la zlotaşii133 cu banii stiagului134 de ţinutul Vaslui, să le deie
aceşti bani”. La Bârlad, unde vechil era Suit Mustafa emirul, banii şi
serviciile valoraseră mai mult ca la Vaslui şi anume „25 lei, 3 potronici, 6
bani”, iar la Fălciu, Omeriu urma să primească „12 lei pe lună şi la doi neferi
12 lei, câte 6 lei de om şi 2 lei pe 4 cară fân şi 7 potronici, 2 bani – 4 cară lemne.
Care fac peste tot 25 lei, 7 potronici, 2 bani noi”.

Ameninţări pentru impoliteţe


O înfricoşătoare „carte” multiplicată în nouă bucăţi, fusese emisă şi
trimisă de domnitorul Constantin Mavrocordat aceluiaşi număr de
menziluri. Cel puţin Vasluiului, i se potrivea ca o mănuşă după cele spuse
de Dimitrie Cantemir135, atunci când se referise la moldoveni, în general, şi
la vasluieni, în particular, scriind că moldovenii din Ţara de Jos, „după
chipul cum primesc oaspeţi străini şi drumeţi e vrednic de cea mai mare laudă;
căci deşi foarte săraci din pricina învecinării cu tătarii, totuşi nu se dau înapoi
niciodată să dea mâncare şi găzduire unui oaspete şi-l adăpostesc fără plată timp de
trei zile, împreună cu calul său”. Însă notă discordantă făceau vasluienii, care
„nu se bucură de această faimă, fiindcă nu numai că-şi închid casele şi cămările
dinaintea oaspetelui, dar dacă văd că le-a venit un oaspete se retrag pe furiş şi apoi
revin îmbrăcaţi în haine zdrenţăroase şi cer de pomană drumeţilor ca nişte
cerşetori”. Dar, „celebritatea” vasluienilor nu se termină aici, căci iată ce
scrisese Ioan Neculce când, în vremea celei de-a doua domnii (1703-1707) a
lui Antioh Cantemir (fratele lui Dimitrie), acesta trimisese la
Constantinopol un grup de boieri moldoveni cu scopul de a contracara
jalbele denigratoare ale fostului domn Mihai Racoviţă, aflat acolo la
închisoare. Cronicarul ne spune că au fost trimişi boieri „megieşi de-a lui
Mihai Vodă, vasluieni tot cei buni de pâră şi de gură (subl. ns.). Şi s-au pârât
pe faţă înaintea Divanului Împărătesc”, şi acolo, „în gura mare striga «Vândutu-
ne-i, vândutu-ne-i, vândutu-ne-i la cochii vechi136 ciocoilor ca pe nişte mascuri137 şi
ca pe nişte oi». Căci numai de huie Divanul împărătescu şi să mira toţi paşii de
pâra ce-i dau” 138.
După acest necesar excurs, iată textul trimis celor nouă demnitari de
„mezâluri”, la data de 29 decembrie 1741139 : „9 cărţi s-au scris pe la mezâluri:
la Puţeni, la bârlădeni, la vasluieni, la scânteieni, la tăbăreni, la Ştefăneşti, la

133 Zlotaş: slujbaş însărcinat cu strângerea impozitelor.


134 Steag: Unitate militară mai mică, având drapel propriu.
135 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei. Traducere după originalul latin de George

Guţu, Bucureşti, 1973, p. 313.


136 Mezat, licitaţie.
137 Porci.
138 Ion Neculce, op. cit., p. 239.
139 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 159.

32
răzâneni140, la Bărăiacul, la Chişinău, pe la lăcuitorii de pe acolo, într-acesta chip:
vă facem ştire că în câteva rânduri ni-am înştiinţat domnie me de la oaspeţii
trecători, ciohodari141 şi alţii ce umblă cu porunci, precum nu numai că nici cu
bani cele de trebuinţă nu voiţi să daţi la căpitan ce este orânduit asupra
menzâlurilor ca să-i grijască, ci nici în casă să poposască nu-i priimiţi şi nici un fel
de agiutor către unii ca acie, când să tâmplă de vin, nu daţi, nici arătaţi. Pentru
care, domnie me pentru câtă milă am făcut cu voi este cunoscută, de vreme cât nu
numai menzâlul am rădicat deasupra voastră, ce şi cheltuiala, care a voastră
datorie era să o daţi, am porunci cu banii Vistieriei să să cheltuiască şi voi, ca nişte
necunoscători de mila domnii mele, arătaţi înpotrivire şi nici cu bani cele de
trebuinţă şi nici în casă să poposască nu-i priimiţi.
Ci, iată că vă poruncim, jalobe ca aceste de acmu142 să nu ne mai vie şi cele de
trebuinţă cu bani să le găsâţi şi să daţi şi oaspeţilor gazde. Şi când s-ar tâmpla a
veni oaspeţi şi mai gloată cu porunci, la cele ce ar fi de trebuinţă să daţi ascultare
căpitanului că de-ţi face într-alt chip şi viţi arăta şi de acmu nesupuşi, să ştiţi că
viţi pedepsâţi”. Din această lungă scrisoare pentru acele vremuri, se poate
constata că nu numai vasluienii erau cuprinși de „molima” nepăsării şi
neascultării că ci acestea se împânziseră în toate punctele cardinale ale
Moldovei.

Domnitorul versus abuzurile turcilor


Numeroşii contribuitori la Vistieria ţării erau ţăranii, cei pe care
Constantin Mavrocordat, nu după mult timp, îi va exonera de dependenţa
faţă de boieri desfiinţând „vecinia”143. În aceeaşi situaţie se aflau şi
târgoveţii, cei cu limba ceva mai subţire şi mai elevată, dar poate mai săraci
decât ţăranii. Din documentul nr. 2074/20 ghenarie 1742144 am aflat cum
stătuse tărăşenia: „O carte dată de beşliagă la Vaslui, s-au făcut lui Ibra[h]im
sărdenghişte145, ca să fie beşliagă şi după poronca fermanului ce este de la gospod,
să fie volnic146 a păzi dregătorie lui cu tărie, să apere pe lăcuitori dispre turcii
zulumgii147, ca să nu-i lasă să facă supărare nemărui şi dacă turcii or înbla
rău, dând supărare lăcuitorilor, acelora să le vie de hac şi pe cei mai
vinovaţi să-i trimită în heră148 aice la gospod149(subl. ns.). Însă el de la

140 Este vorba despre oraşul Rezina (populaţie: 16.000 locuitori), acum în Republica
Moldova, la 98 de kilometri de Chişinău.
141 Ciohodar: Dregător la curtea domnească care avea în grijă încălţămintea domnului.
142 Amu, acum.
143 Vecin: în Evul Mediu, în Moldova, ţăran dependent de stăpân, şerb.
144 Condica lui Constantin Mavrocordat, p.174
145 Probabil, „serdărie”, adică i se dăduse acestuia funcţia şi demnitatea de serdar

(comandant de oaste, mai ales de călărime).


146 În putere, capabil.
147 Zurbagii, obraznici, prădători.
148 În fiare, încătuşaţi.

33
târgoveţi şi de la lăcuitori să nu fie volnic a lua nimică preţ de un timp, de vreme ce
liafa şi tainul lui i s-au orânduit ca să ia de la Vistierie”.

Moartea unui armăsar şi a unei iepe


În ziua de 2 martie 1742150, domnul s-a arătat supărat foarte pe o
întâmplare petrecută în timpul stăpânirii rivalului său Grigore al II-lea
Ghica151. Chestiunea se regăseşte în documentul nr 2252, cu următoarea
înşiruire de cuvinte: „O carte la Scărlat vameşul, pârcălabul152 de Gălaţi, că e
sama lui Şerban jicnicer153 pentru un cal şi o iapă ce i-au luat de olac Iorga,
bulubaşa de Gălaţi, şi cu un Vasile chihae154 de surugii155, la domnia mării sale
Gligore vodă şi dintr-acel olac i-au murit şi iapa şi calul lui Şerban, trecând prin
toate mezâlurile din Gălaţi şi pân la Vaslui. Şi i s-au poroncit să-i judece şi precum
a afla cu cale şi dreptate să-i aşeze, ca să nu rămâie jicnicerul Şerban păgubaş”.
O problemă care privea niscaiva încasări bugetare a fost aşternută pe
numai două rânduri şi trei sferturi, la data de 3 martie 1742156: „O carte s-au
scris la Ştefan Roset vel păharnic157, pentru banii din cifertul158 lui fevruarie, să
nu-i mai trimită la Vistierie ci să-i scoată la Vaslui, înainte dumisale vel
comisul159”.

Zor la bani
Prins cu uşa de îndatoririle şi obligaţiile contractuale faţă de Înalta
Poartă, vodă era nevoit, uneori, să-i silească pe supuşi să plătească dările
către Vistierie. În urma vreunei somaţii primite de la măritul sultan, în acest
caz fiind vorba de Mahmud I-ul (1730 – 1754), fiul lui Mustafa al II-lea, pe 2
aprilie 1742160 a împuternicit cu „cărţi” un număr de 16 „copii de casă”161 pe

149 Curtea domnească.


150 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 225.
151 Domn al Moldovei de patru ori (1726–1733; 1735–1739; 1739–1741; 1747–1748) şi al

Ţării Româneşti de două ori (1733–1735;1748–1752).


152 Pârcălab: dregător care stătea în fruntea unei cetăţi şi a ţinutului din jurul ei.
153 Jicnicer (corect, jitnicer): Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curţii

domneşti.
154 Chihaie: Slujbaş vamal; şef de poştă.
155 Surugiu: vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligenţele, poştalioanele

sau trăsurile boiereşti.


156 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 226.
157 Paharnic: Dregător din sfatul domnesc, care îm împrejurări deosebite sau la sărbători

îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu


este otrăvită.
158 Cifert: dare plătită trimestrial.
159 Vel comis: Mare dregător care avea în grija sa caii şi grajdurile Curţii domneşti,

precum şi aprovizionarea cu furaje.


160 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 275.
161 „Copilul de casă” era, de fapt, „qui ad id” (om care le face pe toate).

34
care i-a trimis în tot atâtea locuri de pe cuprinsul ţării. Ei urmau să meargă
pe la „ispravnicii din ţinuturi pentru bani ce s-au poroncit cu carte domnii mele
ca să-i găsească într-o lună de zile, cu dobândă câte zece lei de pungă, ca să să de în
lefile inicerilor162 de Bender, după poronca înpărătiască, numaidecât şi făr de nici o
smintială să-i dea pe toţi deplin pe mâna copilului din casă ca să-i aducă. Şi pe
unde s-ar tâmpla a mergi şi a veni copilul acesta din casă, să aibă a lua şi cai de
olac de pe la lăcuitori”. La Tutova, stolnicul163 Bogdan trebuia să dea
numaidecât suma de 1.000 de lei iar vel căpitanul Gheorghii de la Fălciu,
numai 500 de lei. Aceeaşi sumă ca la Tutova trebuia să o aibă strânsă şi vel
paharnicul vasluian Ştefan Roset.

Cai de menzil
A doua zi, pe 3 aprilie 1742164, Mavrocordat a poruncit trimiterea a trei
cărţi la „Scânteii, Vaslui i Bârlad” cu scopul de „a se strânge câte 40 cai la un
mezil, pentru treaba dumisale capegibaşa165 carele au fost cu solul moschicesc166 în
sus şi acmu s-au întors de mergi în gios şi s-au triimis şi zapcii167. Iar la Bârlad s-
au scris la căpitanul de mezil”.
Aceeaşi problemă a mezilului (staţiei de poştă) se pusese şi în ziua de
26 aprilie 1742168 într-o carte s-a scris în ăst fel: „Scriem domnie me la vameşii
şi mortasipii169 de pre la târguri, vă facem ştire pentru câţi cai ar cumpăra Chirila
căpitan de Vaslui de triaba mezilului de acolo de la Vaslui, pe acei cai nici vamă
nici mortasipie să nu le luaţi, căci sunt de treaba mezilului”.

Oficiali otomani în trecere prin Vaslui


Avându-se în vedere relaţiile de vasalitate a Principatelor Române faţă
de puterea suzerană, Imperiul Otoman, de multe ori reprezentanţi ai
sultanului veneau cu diverse probleme, în cazul Moldovei, la Iaşi. Faţă de
aceşti indivizi erau, pesemne, protocoale speciale, aşa cum s-a putut
constata până acum din acest scurt studiu. Tranzitarea Moldovei de la sud
la nord a doi adevăraţi ştabi cu turbane şi şalvari, a făcut obiectul a două
„cărţi” trimise la Bârlad şi Vaslui, la data de 11 mai 1742170: „2 cărţi s-au scris

162 Ienicer: Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, recrutat la început
dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine.
163 Stolnic: Dregător care purta grija mesei domneşti, fiind şeful bucătarilor, al pescarilor

şi al grădinarilor.
164 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 277.
165 Capugibaşa: odinioară, capul portarilor Saraiului, marele şambelan al Porţii, care se

trimitea cu firman să taie capul Domnilor căzuţi în dizgraţie.


166 Moscovit, muscălesc, rusesc (n.a)
167 Zapciu: subordonat al ispravnicului şi însărcinat cu strângerea dărilor.
168 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 308.
169 Mortasip: cântăritor public de mărfuri, inspector alimentar.
170 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 310.

35
la târgoveţii de Vaslui şi de Bârlad, pentru purcedere domisale sansomgi başe şi
pentru başciohodariul mării sale vizirului, ca să gătiască 13 cai pentru sansomgi
başe şi 12 cai pentru başciohodariu şi cele ce-or trebui pentru conac să gătiască şi
oamenii gospod171 ce-or merge împreună cu dânşii li-or plăti cu bani”.

Abuzul turcului, plătit de la buget


Comportamentul de adevăraţi stăpâni arătat şi pus în practică de turcii
staţionaţi la vremea aceea în Moldova, este bine ilustrat de o păţanie a unui
vasluian care a făcut obiectul unei „cărţi de jalobă” datată 31 mai 1742172, ce
fusese trimisă vel paharnicului Vasluiului Ştefan Ruset de către domnitor:
„O carte de jalobă s-au făcut la dumnealui Ştefan Ruset vel paharnic, pentru c-au
jăluit Sandu Bosie vătav pe Ibraim galengiul173 turcul de la Vaslui, pentru 20 lei ce
i-au luat el mai mult de la nişte ficiori a Sandului vătav. Şi s-au mai scris mai în
trecute zile carte domniei mele la dumneata, ca să li iei sama şi, de a fi cum au
jăluit vătavul Sandu, să-i plineşti şi ni e-i mai plinit dar sama am luat şi văzum ş-
un răvaş a dumitale, scriind la Ibraim cu pedică ca să deie banii.
Ce, noi n-am poroncit dumitale cu pohtă să plineşti banii, ce cu poroncă, fiind
drept şi cu cale. Ce iată şi acum scriem dumitale cu pohtă să plineşti banii, ce cu
poroncă cu drept şi cu cale. Ce iată şi acum scriem dumitale, numai să plineşti
banii, să nu mai jăluiască”. Concluzia care poate fi trasă de aici: unde-i lege
nu-i tocmeală.

Pâră între vasluieni


Pentru a demonstra că nu li se dusese buhul degeaba de inospitalieri
(mai ales cu feţele bisericeşti de rang înalt) dar şi de pârâcioşi şi băgători de
zâzanii între locuitorii târgului, iată că vasluienii nu s-au dezminţit nici în
textul care urmează, extras dintr-o „carte trimisă vel păharnicului Ştefăniţă
Ruset”, în ziua de 19 iunie a anului 1742174: „O carte s-au scris […] că jăluind o
samă de târgoveţi de Vaslui pe ceilalţi târgoveţi, precum când să tâmplă de trec
turci mari pe acolo (subl. ns.) şi nu agiung surugii, nu vor să sae175 cu toţii ca
să de agiutor.
Ce, i s-au poroncit dumisale să le de poroncă, când s-a tâmpla o trebuinţă ca
aceie, să sai cu toţii să rădice poronca şi să pue şi câte un om să fie de rând la odae
câte o săptămână şi să aducă şi câte un car de lemne şi două cară de iarbă pe
săptămână, iar pe care n-ar înţălegi i s-au dat poroncă să-i şi certe”.

171 Slujbaşii domniei.


172 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 332.
173 Galengiu (corect, galiongiu): corăbier (mai ales turcesc).
174 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 353.
175 Sară.

36
Zlotaşii – la treabă
Dacă astăzi oamenii se duc singuri şi nemânaţi de nimeni din urmă să-
şi plătească datoriile către Stat, în vechime lucrurile nu stăteau nici pe
departe chiar aşa, muntele (zlotaşul) fiind nevoit să se ducă la Mahomed
(contribuabilul), nicidecum invers. Boierilor zlotaşi de la cele 16 ţinuturi şi
separat târgului Iaşiului, li s-a trimis pe data de 1 august 1742176 „orânduiala
cu cifertul dintâi ce-au eşit la avgust”, relativ la răsuri177. La Tutova, echipa
compusă din: „Ion Bogdan stolnicul; Dumitraşcu Păladi clucer178; căpitanul de
menzil ot Bârlad”, trebuia să predea împreună suma de 320 de lei. La Vaslui,
„Ştefan Rusăt vel păharnic; Vasile Muntianu logofăt179; căpitanul de menzil ot
Vaslui”, erau nevoiţi să adauge Vistieriei suma de 260 de lei iar la Fălciu,
„Lupu Bogdan medelnicer180; Iordache vel căpitan de Codru; vel căpitanul de
Greceni; Băjescul treti spatar181” se învredniciseră cu depunerea ofrandei
băneşti în sumă de 420 de lei.
Pentru acelaşi cifert, dar în contul mucarerului182, domnitorul a
poruncit formarea echipelor de zlotaşi de la ţinuturi şi târgul Iaşiului în
ziua de 8 octombrie 1742183. Componenţa a fost, în general, aceeaşi, cu
unele mici schimbări. Astfel, la Vaslui a apărut şi pitarul184 Hristodor iar la
Fălciu credincerul185 Hrisoscul. Banii ce urmau a fi depuşi în mâinile
copiilor de casă evocaţi mai sus, erau următorii: Tutova – 278 de lei; Vaslui
– 234 de lei; Fălciu – 410 lei.
Tot în gârbovita cârcă a acestor slujbaşi însărcinaţi cu strângerea
diverselor şi numeroaselor biruri medievale a stat şi cel transmis la data de
20 octombrie 1742186 când, de prin părţile noastre, numai bârlădenii şi

176 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 389-390.


177 Răsură: cotă adiţională la dări, în Ţările Române, în secolele XVIII-XIX, din care se
făcea plata dregătorilor.
178 Clucer: Dregător care se ocupa cu aprovizionarea Curţii domneşti. De la 1738, acest

titlu a devenit onorific.


179 Logofăt: secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist.
180 Medelnicer: Dregător la Curtea domnească care turna domnului apă ca să se spele pe

mâini, punea sarea şi servea bucatele.


181 Spătar: Dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia şi buzduganul

domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei.


182 Mucarer: 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană;

2. Sumă de bani plătită Porţii Otomane de către domnii ţărilor româneşti, începând
din secolul XVII, pentru a obţine la fiecare trei ani reînnoirea domniei.
183 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 431-432.
184 Pitar: boier de divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domneşti şi care avea sub

ordinele lui mai mulţi pitari.


185 Credincer: om de încredere; slujbaş cu rang de boiernaş.
186 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 436.

37
vasluienii trebuiau să-l plătească, alături de ieşeni: „3 cărţi s-au scris la
zlotaşii cu cifertul ce s-au scos la octovri, ca să de câte o somă de bani la căpitanii
de pre la meziluri, ca să cumpere cai agiutor pre la meziluri: 450 lei pentru 30 cai,
la Bârlad, câte 15 lei calul; 450 lei pentru 30 cai, la Vaslui, câte 15 lei calul”.

Treabă gospodărească la menzilul din Scânteia


Din citirea şi citarea textului următor, aflăm că se înfiinţase noua staţie
de menzil de la Scânteia187, foarte probabil chiar în timpul domniei lui
Constantin Mavrocordat când a fost realizată această condică, însă ca loc de
popas îl găsim din vechime. Iată ce fusese inserat în documentul nr.
2987/28 octombrie 1742188: „O carte legată s-au scris la dumnealui Ştefan Roset
biv vel paharnic. Iată că socotindu-să de s-au aşăzat mezil şi la Scîntei[a], cu
triizăci de cai şi trebuind fân şi orz pentru grija lor, s-au poroncit dumisale să
cumpere 30 stoguri fân şi 150 merţe189 orz din banii cifertului lui octovri ce s-au
scos pentru mucarer, fânul câte 1 lei stogul şi orzul câte 6 potronici merţa. Şi
cumpărând orzul şi fânul, să-l şi care la mezil, după orânduiala ce să cară şi la
Vaslui şi să-l de pe mâna căpitanului ce este rânduit acolo la mezil. Şi să puie pe
scânteieni să facă şi un grajd, aşe, nu pre bun, să fie pentru triaba acelor cai”.
La un rest de bir „uitat” de la plată de nişte negustori alogeni se referise
„cartea” din 19 noiembrie 1742, plăsmuită astfel: „O carte dată de beşliu, să
margă la neguţitorii turci de la Bârlad şi de la Vaslui şi pe la alţi neguţitori streini
carii ar fi făcut miere sau altă neguţitorie şi pe izvod190 ce ar da vameşii la vama ce
n-au plătit, să plinească de pre la toţi, toţi banii deplin”.

*******
*****

187 Comuna Scânteia a aparţinut ţinutului şi judeţului Vaslui până la reforma

administrativă din anul 1968, când a fost inclusă în judeţului Iaşi.


188 Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 441.
189 Merţă: Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri.
190 Izvod: însemnare; listă; registru de cheltuieli.

38
C. Întâmpinarea modernităţii
I. Ocupaţia imperială rusească şi Vasluiul (1828 – 1834)
Ocuparea Moldovei şi Ţării Româneşti de către trupele „pravo-
slavnice” ruseşti între anii 1828 şi 1834 a fost cea de-a cincea, pentru primul
principat, şi cea de-a patra, în cazul celui de-al doilea stat. Din păcate,
puţini istorici191 s-au ocupat de aceste încălcări grosolane ale fruntariilor
unor ţărişoare cu oameni paşnici şi lipsite complet de armată. Practic,
Imperiul Rus apela la asemenea forme de vandalizare a gospodăriilor
ţărăneşti sau ale celor din târgurile de atunci, ori de câte ori avea vreun
război cu una sau mai multe puteri
europene. Avantajul mare îl
reprezentau resursele de hrană,
atât de consum uman cât şi furaje
pentru animale. Cu toată sărăcia
arhivelor noastre, totuşi putem
reconstitui măcar parţial jafurile
armatelor ţariste comise pe
teritoriul Moldovei şi cu precădere
în ţinutul Vasluiului în această
nefastă perioadă. Fireşte, o
cercetare a arhivelor de la Mos-
cova ar face o foarte mare lumină
în istoria sumbră a relaţiilor
Grigore Dimitrie Ghica al IV-lea, româno-ruse, pe toate planurile.
domn al Ţării Româneşti
(1822 – 1828) Mai trebuie amintit faptul că
intrarea trupelor moscăleşti pe
teritoriul celor două principate se
făcea absolut neprotocolar, fără avertisment sau vreo cerere înaintată
domnitorului în exerciţiu. De altfel, principii statelor moldovenesc sau
muntenesc de obicei fugeau din calea urgiei adăpostindu-se peste hotare
sau erau reţinuţi ca ostatici, contrar tuturor regulilor războiului nedeclarat.
La trecerea Prutului în Moldova, ruşii l-au reţinut pe Ioniţă Sandu Sturdza
(1762-1842), domn între anii 1822 şi 1828, şi i-au dat domiciliu forţat în

191Meritorie este contribuţia prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru, care a abordat şi această
problemă în lucrările Domniei sale dedicate satului de baştină din judeţul Vaslui: Vultureşti.

39
Basarabia răpită din trupul ţării cu 16 ani în urmă. În Ţara Românească, în
momentul ocupării teritoriului său, pe tron se afla domnitorul Grigore
Dimitrie Ghica al IV-lea care s-a refugiat la Braşov. Ruşii se declaraseră
protectorii noştri datorită religiei comune, dar
atunci când interesele militare îi aduceau în
principate, deveneau automat duşmanii
noştri pe motiv că plăteam tribut anual
puterii suzerane: Imperiul Otoman. În
comparaţie cu turcii, pretenţiile Rusiei faţă de
noi erau uriaşe, aşa cum se va vedea şi în
această lucrare. Moldova avea în acele
timpuri 13 ţinuturi şi fiecare dintre acestea
trebuia să-şi aducă aportul prin asigurarea
celor necesare imenselor armate.

Ocuparea Moldovei
În luna aprilie a anului 1828, generalul
Pahlen intra în micul principat în fruntea
oştilor sale, cu gândul la victoriile viitoare în luptele cu otomanii. În
noiembrie 1829 a fost înlocuit cu generalul Pavel Kiseleff, care va pleca în
aprilie 1834 de pe pământurile noastre greu asuprite de mulţimea soldaţilor
vorbitori de rusă. În urma sa au rămas cele două Regulamente Organice, un
fel de constituţii pentru acele vremuri. Cu toate neajunsurile lor, pe acestea
s-au clădit structurile incipiente ale statului modern; printre altele,
menţionăm organizarea arhivelor.
Nici bine n-au apucat ruşii să stârnească colbul drumurilor de pământ
de atunci, că au şi impus moldovenilor grele contribuţii la întreţinerea
trupelor şi a cailor.

Comisie pentru „îndestularea oştilor ruse”


Poruncile ocupanţilor trebuiau să fie executate fără comentarii ori
vociferări şi, fiind necunoscători ai limbii române, ţanţoşii ofiţeri cu panaşe
angajaseră, cel mai probabil, tălmaci din Basarabia în curs de rusificare.
Aceştia vor fi transmis oficialilor moldoveni pretenţiile ştabilor şi cel mai
bun mod de a jefui populaţia de bunuri a fost constituirea unor comisii
ţinutale care urmau să aibă în vedere aprovizionarea ritmică a trupelor.
Astfel, pe 10 aprilie 1828192, numita comisie informa agia193, ca „din târgul

192Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale (SJAN) Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds.
25/1828, f. 30.

40
Vasluiului să se deie 39/12 funturi194 carne şi 36 6/12 ocă195 rachiu pentru 53
cazaci”. Nu foarte târziu, pe 12 aprilie 1828, membrii comisiei trimiteau
agiei o informare asupra activităţii lor: „Conform trebovaniei196 încredinţată de
comandantul din al treilea batalion al polcului197 supt iscălitura polcovnicului198
Ponomirov, să i să dei 13 vedre199, 62/12 ciarci de rachiu şi 14 puduri200, 32/12
funturi de carne pentru 13 ştabi, 1 oberofiţăr, i 525 recruţi i 30 soldaţi, de la 10
pân la 17 a lunii aprilie şi se va trimite
chitanţă de la porucicul201 Pavlovici”. La 6
septembrie acelaşi an, comisia trimisese
o cerere poliţiei târgului referitoare la:
„4 puduri, ½ funturi carne, 4 vedre, 25
cearchi rachiu la 115 oşteni recruţi din
Pezniţchi pe 4 zile, dela 7 la 11 septembrie”.
Fără-ndoială, ordinul a fost executat, ca
de obicei spre deplina satisfacere a
burţilor ruseşti.
Pe 30 octombrie 1828202, capitala de
atunci a Principatului Moldovei, Iaşi,
fusese informată de vreun curier de
sosirea unei lămustii ruseşti cu nevoi ŢarulŢarul Nicolae
Rusiei, I-ul I
Nicolae
(1796-1855)
(1825 – 1855)
speciale, astfel: „Pentru cinci sute bolnavi
ce vin dela Focşani cari vor poposi la

193 Agie: organ administrativ însărcinat cu menţinerea ordinii publice. Pentru explicarea

vechilor instituţii, v. Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, coord. Ovid Sachelarie şi
Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1988.
194 Funt: unitate de măsură rusească, echivalentă a 0, 409 kg.
195 Oca sau ocaua – principala unitate de măsurat greutatea, de origine turcească, a fost

introdusă în ţările româneşti în sec. XVII; 1 oca moldovenească era echivalentă a 1,291kg,
având ca submultiplu litra – 322, 75 gr, şi dramul – 3,227 gr; astfel, o oca avea 400 de
dramuri. Ocaua muntenească era mai mică decât cea moldovenească, fiind echivalentă a
1,271 kg. Exista şi ocaua pentru capacitate, echivalentă a 1,520 l, cu submultiplii săi, litra –
0,380 l şi dramul – 0,0038 l. Pentru explicarea vechilor unităţi de măsură, v. Nicolae
Stoicescu, Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României, Bucureşti, 1971.
196 Trebovanie: cerinţă (lb. rusă).
197 Polc: regiment (lb. rusă).
198 Polcovnic: colonel.
199 Vadra – principala unitate de măsurat capacitatea; termen de origine slavă, care se

întâlneşte şi în maghiară sau poloneză. Vadra era de mai multe feluri; de pildă, cea pentru
vin şi bere avea 10 ocale de capacitate, echivalentul a 15,20 l.
200 Pud: Unitate de măsură rusească, echivalentă a 16,38 kg.
201 Porucic: locotenent în armata rusă.
202 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 25/1828, f. 31.

41
conacul di la Borde203 şi pentru hrana lor trebuie următoarele: 166 ocă carne, 266
dramuri204, câte 1 funt de carne de om; 166 ocă pâne, 266 dramuri, câte un funtu
pâne de om; 50 căpăţâni curechi acru; 10 ocă ceapă; 30 sfecle; 24 legături pătrânjel;
5 dimirlii205 crupi di orz; din care s-au luat 5 ocă; 20 ocă vin vechiu; 15 ocă rachiu;
25 ocă oţăt tare. Pentru toate aceste ce arătăm mai sus, cinstita agie va binevoi de a
li să da astăzi îndată, ca să le trimit la Borde unde au sî sosească bolnavii”.

Dăduse boala în „falnica” armată rusă…


Comisia de dat iama în gospodăriile oamenilor căutase să-şi
îndeplinească misia încredinţată devenind şi socotitoare de raţii, după cum
s-a văzut şi se va mai vedea. În acelaşi raport înaintat poliţiei Iaşiului206,
întocmitorul mai scrisese următoarele: „Ce pripasuri s-au luat dela agie de
cătră Nastasi Tumirubu[?] pentru 350 bolnavi ce vine din gios şi au poposit la
Cărbunarii dumisale. 600 pâni care cântărindu-se au eşit 232 ocă sau 696 funturi
şi se cuvin bolnavului la o mâncare cam 1 funtu după socoteala comisiei; 2 vaci din
Scânteia; 10 ocă oţăt; 10 ocă vin; 10 ocă rachiu dar se cuvine de fiştecare bolnav
câte un păhar care este de 40 dramuri, iar peste tot pentru 350 bolnavi – 3 vedre 5
ocă iar pentru o sutcă 7 vedre trimiţându-se a aduci spre împlinire încă 6 vedre; 23
ocă crupe, 69 funturi, adică 1 pud şi 29 funturi”. Nefiind în stare să-şi îngri-
jească baremi bolnavii şi răniţii, comandamentul trupelor de ocupaţie
plasase greaua sarcină a întreţinerii lor tot pe umerii românilor moldoveni,
în acest sens Isprăvnicia ţinutului Iaşi trimiţând agiei pe 3 noiembrie 1828
un raport: „Pentru popasul bolnavilor oşteni ce vin dela Focşani la Eşi s-au primit
dela agie: 200 ocă, 66 dramuri pâne; 14 ocă, 261 dramuri carne; 12 ocă sare; 4 ocă
lumânări di său, câte 36 la ocă, numai 3 ocă, 150 dramuri s-au întors înapoi. Toate
aceste pentru oştenii sănătoşi ce vin împreună cu bolnavii la conacul dela
Cărbunari şi Borde”.

Jafuri
În prostul obicei al ocupaţiilor anterioare, ruşii, nemulţumiţi cu ceea ce
luau cu anasâna aşa-zisele comisii, au trecut la asaltul ţăranilor moldoveni

203 Bordea: staţie de poştă şi deal, în apropierea staţiei CFR Bârnova de astăzi.
204 Dram: submultiplu al ocalei - 3,227 gr.
205 Dimirlia: principalul instrument şi unitate de măsură, cu termen probabil de origine

turcească (însemnând „din fier”) pentru capacitate, folosit la cereale, care avea 11 sau 12
ocale ; reprezenta a zecea parte ditr-o merţă (termen slavonesc, măsură), respectiv a
douăzecea parte din chilă. La 1833, capacitatea dimirliei a fost fixată la 12 ocale, echivalentul
a 21,504 litri. Însă chila a fost de mai multe feluri, cea oficială avea 240 de ocale sau două
merţe, numită şi chila de Galaţi, care exista şi în capitală, la Iaşi, însă erau şi chile de 260 de
ocale, la Tecuci şi Bârlad, pentru grâu şi porumb (cea pentru orz având numai între 180-210
ocale), sau la Vaslui, unde, cu excepţia secarei, chila avea 260 de ocale etc.
206 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 25/1828, f. 32.

42
din care, unii dintre ei, înduraseră şi silniciile înfăptuite de aceşti mujici
apropiaţi primitivismului între anii 1806-1812, când războiul cu turcii se
terminase şi cu o „frumoasă” captură şi anume ruperea jumătăţii de
Moldovă dintre râurile Prut şi Nistru în favoarea ţarului Alexandru I-ul.
După ce vom nominaliza toate localităţile jefuite de către ruşi, ne vom opri
şi la două din zona noastră de interes. Sate devalizate: Muntenii de Jos,
Mânjăştii, Tanacul, Beneştii, Draxini de Jos, Draxini de Sus, Râşcani,
Dobrosloveşti, Cănţălăreşti, Butucăria, Borosăşti, Bodeşti, Scânteia,
Dămăcuşăni, Petreşti, Cârleşti, Bereasa, Ciofeni, Telejna, Şcheia, Valea
Satului, Căueşti, Tatomireşti, Buhăeştii de Sus, Munteneşti, Onceşti,
Lipovăţ, Grajdurile ş.a. Astfel, pe 29 noiembrie 1828, unul din membrii
„comisiei de îndestulare a oştilor ruseşti” a întocmit un document207 pe care
l-a trimis agiei: „Celi ci s-au luat di pri la lăcuitori de-a dreptul fără cvitanţii
(subl. ns.). Moara Grecilor - 41 vaci vii; 1084 păsări; 20 dimirlii păpuşoi; 5
dimirlii orz; 25 dimirlii grâu; 10 cară fân; 2 vedere rachiu; 11 ocă unt; 40 cară câti
2 boi; 7 căruţi câte 2 cai”. Oricine îşi poate închipui jalea de care fusese
cuprins acest sat care la recensământul din 1774 avusese ca locuitori doar
doi morari şi ajutoarele lor. Boul, cel mai
preţios animal de povară, cu care ţăranii
nevoiaşi îşi asigurau hrana de zi cu zi
punându-l la cele mai grele munci, a ajuns
în cazanul rusesc de campanie iar văcuţa pe
care o mulgea gospodina a avut aceeaşi
soartă, lăsând familia fără blidul de lapte
sau chişleag pe care erau obişnuiţi să le
mănânce de când lumea. Se poate afirma,
fără niciun fel de dubiu, că numai în câteva
ore, sătenii din Moara Grecilor au regresat
cu zeci de ani din cauza lăcomiei şi
sălbăticiei fără limite a ostaşilor ţarului
pravoslavnic. N-au scăpat de jafuri nici
ţăranii din satul Bahnari, care pe atunci
Ofiţer superior din armata făcea parte din Ocolul Crasna. Iată cu ce
imperială rusă
s-au îndestulat ruşii fără să plătească o
carboavă măcar: „9 vaci vii; 25 oi vii; 13 mascuri (porci); 1400 păsări; 110
dimirlii orz; 13 cară fânu; 13 vedre vinu; 160 ocă unt; 600 oauî; 8 cară câti 2 boi; 1
vadră rachiu”. Târgul Vasluiului, care abia îşi revenise în urma jafurilor
anterioare, nu a scăpat de ridicarea fără nici un act a bunurilor oamenilor.

207 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 25/1828, f. 47-49.

43
Astfel, grămăticul vremii a notat următoarele208: „Di la târgoveţi şi lăcuitori
din prin mahalalile din Vasluiu niputându-să lămuri izvod209 anumi pentru celi ci
s-au luat în trecirili oştenilor din pricină că toţi lăcuitorii sânt împrăştieţi în
nevoile ci urmează, s-au socotit pentru oştenii ci au trecut rânduri-rânduri şi alti
dăţi au fost şi câti 15 di casă, că adică di obştii să să socotească câti un soldat di
casă în curgiri di 8 luni di zili pentru 103 casă a târgoveţilor şi a mahalajiilor doaî
luni zăci casă”. Cu tot vocabularul limitat şi greoi, specific acelor timpuri,
vom căuta să interpretăm cât mai corect acest crâmpei de document. Casele
de atunci ale târgoveţilor şi mahalagiilor vasluieni fiind ceva mai acătării
decât bordeiele ţărăneşti din mediul rural, soldăţimea rusească le aleseseră
pentru cartiruire în drumul lor spre câmpurile de luptă. Aglomeraţia fiind
atât de mare, autorităţile nu reuşiseră, pur şi simplu, să ţină pasul cu
pagubele pricinuite oamenilor, nereuşind să alcătuiască acele izvoade
evocate aşa că au trecut la altfel de calcule cu toate că, se pare, „protectorii”
nu au plătit niciodată. Nici măcar rechiziţiile făcute cu „cvitanţii”.

Cheltuieli diverse
Ca la oricare alt război şi în acesta au căzut prizonieri din ambele
tabere. Întreţinerea convoaielor mai mici sau mai mari ale acestor
nenorociţi a căzut tot în sarcina ţăranului român moldovean. Grămăticul
Vistieriei a întocmit conştiincios izvoadele menţionând că „Aice în Vaslui şi
la Scânteia s-au cheltuit în trecerea turcilor robi 30 lei şi 14 parale”. De
asemenea, „79 lei şi 16 parale cheltuiţi pentru ci s-au cumpărat bolnavilor oşteni
în Vasluiu şi Scânteia”. Cea mai mare risipă de bani se făcuse, însă, „pentru
cele cumpărate şi s-au dat în trecere dumnealui ghinăral leutinant, baron Kraus”
adică 97 de lei şi 13 parale. Totalul a fost descris astfel: „208 lei şi 3 parale
adică doaî sute opt lei şi trei parale celi ce s-au luat di pri la neguţitori di aice prin
căpitan de târgu”.

Potop cumplit peste ţinutul Vasluiului210


În trecerea sa pe plaiurile vasluiene, acest general locotenent baron
Kraus nu s-a limitat numai la devalizarea parţială a târgului – reşedinţă de
ţinut, ci a zăbovit mult mai mult şi prin satele ori cătunele din calea
armatelor ruseşti comandate de el. Pe 25 aprilie 1828, funcţionarul delegat
de Vistieria Moldovei pentru calcularea măcar aproximativă a furniturilor
intrate cu sila în magaziile cu proviant ale cotropitorilor, a scris
următoarele în preambul: „Însămnari di toati celi ci s-au luat den ţinut, la
conacu de la Tatomireşti în trecire oştilor di supt comanda ecsălenţîi sale domnului

208 Ibidem.
209 Izvod: însemnare, listă, registru de cheltuieli.
210 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 25/1828, f. 7.

44
ghinăral leitenant baronu Kraus”. Dar, în acelaşi registru, scribul de serviciu a
menţionat mult mai multe „achiziţii” în folosul ruşilor. Iată-le, spre veşnică
amintire a tuturor celor care, ori au uitat ce au învăţat la ora de Istorie, ori
nu vor să o înveţe, ori au învăţat sau învaţă selectiv, mai ales când e vorba
despre „binefăcătorii” de la Răsărit:
„119 cară cu fânu, adică una sută nouăsprezăci cară, însă:
- 109 în opt stoguri câte de o falce de la orândatoriul211 moşii Bodeşti;
- 10 într-un stânjănu dintru o gireadă de la dumnealui logofăt212.
45 chili orzu şi păpuşoi, adică patruzăcişicinci, însă:
- 1 – ovăs de la Marvu Iancolovici, jidov, ot Moara Cuzii;
- 1 – orzu de la dumnealui aga Iordachi Cuza;
- 13 – orzu de la dumnealui vornic Iordachi Râşcanu;
- 6 – orzu di la Iaşi trimisu;
- 5 – di la pocita213 Scânteia orzu şi s-au dat înapoi păpuşoi;
- 10 – păpuşoi de la logofăt Gavril ot Valea Satului;
- 1 – păpuşoi de la moara Bârnovii;
- 4 - păpuşoi de la orândatoriul moşii Dămăcuşănii;
- 1,10 – păpuşoi de la căminar Chiriac ot Tufeşti;
- 1– păpuşoi de la ceauşul Dimitrachi ot Bodeşti;
- 1,5 – păpuşoi de la dumnealui aga Iordachi Cuza;
- 1,16 – de la orândatoriul moşii Drăgeşti, însă: 0,10 orzu, 1,6 păpuşoi – 1,16;
- 3,10 – de la moşiia Negreştii, însă: 0,10 ovăs şi 3 păpuşoi;
- 6 – de la Ilii Vieriu ot Tatomireşti, însă: 2 hrişcă214 pentru crupi215 şi 4
păpuşoi;
- 10,5 – de la Căzăneşti păpuşoi însă: 5,5 de la orândatoriul Lazor şi 5 de la
moara lui Ilii Lazor, jidov.
7 vaci, adică şapti, câte patruzeci lei, însă:
- 3 de la lăcuitorii ot Căueşti;
- 2 de la Pojorăşti;
- 2 de la lăcuitorii ot Tatomireşti.
25 vedre holercă adică, doîzăci şi cinci vedri de la jîdov orândar din
Tatomireşti câte douăzăci şi unu lei vadra.

211 Orândator sau orândar: cel care preia venitul unei cârciume sau moşii în arendă,

arendaş,
212 Logofăt: în Evul Mediu, primul boier din divan, şeful cancelariei domneşti; în secolul

al XIX-lea, rang onorific deţinut de mai mulţi boieri; scriitor de acte, copist.
213 Pocita: poştă sau staţie de poştă.
214 Hrişcă: Plantă erbacee agricolă, cu frunze triunghiulare şi flori mici de diferite

culori, cultivată pentru seminţele folosite în alimentaţie şi în industrie.


215 Crupe: Produs alimentar obţinut prin măcinarea mare a cerealelor (grâului,

porumbului etc.)

45
250 pâni, adică dou suti cincizăci de la ratoşul216 dumnealui postelnic217 Ioan
Costachi, câte cinci parali.
6 chili păpuşoi pentru mălaiu, câti:
- 1,3 de la vornic Iordachi Râşcanu;
- 0,13 de la un jidov ot Frânciugi218;
- 1,16 de la moara ot Frânciugi;
- 0,4 de la Năstasă Căzacu ot Tatomireşti;
- 2,4 de la Căzăneşti de la moara boerească.
7 cară lemni, adică şapti cară de la lăcuitorii ot Tatomireşti”.

Provizii din Vaslui şi împrejurimi


După devalizarea zonei Tatomireştilor219, emisarii comandantului
oştilor ruseşti s-au deplasat la centrul ţinutului pentru a-şi asigura plinul
sutelor de care trase de boi ce se deplasau spre fronturile din Dobrogea şi
Balcani, zone aflate sub control otoman. La data de 27 aprilie 1828220,
scriitorul notase în condica sa următoarele: „Însămnari di toati cele ce s-au
luat şi s-au dat la conacu221 de aice din Vasluiu, în trecire oştilor de supt comanda
ecselenţiei sale domnului ghinăral leutinant baron Kraus”. Iată cu ce se
îndestulaseră moscalii:
„19 chile orz, însă:
- 17 de la poşta Vasluiului;
- 2 de la spătar Antohi Sîon di pi moşiia Băltenii;
- 19 câti douzăci lei chila.
44 chile păpuşoi cu una chilă ce s-au făcut crupi, însă:
- 13 de la dumnealui spatar Antohi Sîon di pi moşiia Băltenii.
- 38 de la dumnealui spatar Dumitrachi Codreanu di pi moşiia Mărăşănii.
90 cară fân, însă:
- 19 de la dumnealui Costachi Neculai di pi moşîia Băhnarii
- 19 de la dumnealui spatar Dumitrachi Codreanu, di pi moşia Mărăşănii;
- 52 de la dumnealui vornic Vasîli Miclescu di pi moşîia Moara Grecii. 90, câte
zăci lei carul”.
30 cară pai de la dumnealui Costachi Neculai câti trii lei carul.
11 ialoviţă222 de la dumnealui Neculaiu Hagiolu, ţiitoriul căsăpiilor, câte
patruzăci şi cinci lei una.

216 Ratoş sau rateş: han aşezat la drumul principal.


217 Postelnic: în Evul Mediu, boier membru al sfatului domnesc, cu atribuţii de politică
externă; în secolul al XIX-lea, rang onorific deţinut de mai mulţi boieri.
218 Frenciugi: sat din ţinutul şi judeţul Vaslui, aflat astăzi în judeţul Iaşi.
219 Tatomireşti: sat component al comunei Rebricea, judeţul Vaslui.
220 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 25/1828, f. 8.
221 Conac: în acest context, loc de popas, haltă, poştă.
222 Ialoviţă: vacă stearpă, ţinută şi îngrăşată pentru carne.

46
25 vedere holercă spirt de la Dumitru Rachieriul de aice, câte optu sprizăci
lei polu vadra.
4000 pâni di pi la pităriile de aice câti patru parali una bez223 ci s-au dat
supt cuvânt că ar fi fost pânilie mai mici decât ar fi trebuit să fii dând cfitanţîi
numai pe acesti 4000”.
60 ocă sare di pi la băcăliile224 di aice câte patru parale oca”.

Componenţa onor Comisiei225


Din fericire, a rămas posterităţii şi lista oficialilor de rang înalt care i-au
servit pe ruşi precum chelnerii pe unii clienţi mai nărăvaşi. Într-un
document datat 27 aprilie 1828, am găsit următorul text: „Tălmăcire din
rusă, adresă cătră Divanul Cnejiei Moldovei. Alcătuirea comisiei pentru
«îndestularea armiei», divanul a ales pe vistiernic Gheorghi Catargiu; vistiernic
Alexandru Sturza; hatmanu Anastasă Başotă; vornic Neculai Dimachi”. Aceşti
oameni, români moldoveni, se vor fi făcut porta-vocea celor care,
samavolnic, ocupaseră şi ceea ce mai rămăsese din vechiul principat.
Absolut deplorabil rămâne faptul că, deşi războiul ruso-turc s-a întins
numai pe perioada martie-aprilie 1828 – ianuarie 1829, ocupanţii au rămas
în Moldova şi Ţara Românească până în luna aprilie a anului 1834 cu
consecinţele dezastruoase care se cunosc asupra economiilor micilor
principate şi, în special, asupra gospodăriilor ţărăneşti care în viitor vor mai
plăti tribut greu cu sânge şi sudoare amară invadatorilor fără milă şi suflet,
chit că erau (teoretic!) de aceeaşi credinţă cu noi.

Rachiu pentru trupă


Unul dintre cele mai căutate articole de larg consum (cum le spunem
noi astăzi) după care tânjeau straşnicii băutori de la Răsărit, era rachiul
moldovenesc numit în epocă şi „holercă” după cuvântul ucrainean
„horilka”. Odată cu sosirea armatelor imperiale, au început să se usuce şi
butoaiele vasluienilor ce fuseseră forţaţi să „contribuie” la buna dispoziţie a
petrecăreţilor. Cum ruşii se considerau a fi pe teritoriu inamic, „rechiziţiile”
de alcool nu erau plătite fiind considerate, cel mai precis, captură de război.
Jefuirea locuitorilor de acest produs se făcuse tot prin mijlocirea amintitei
comisii „de îndestulare a oştilor rosieneşti” şi, procedând „democratic”, nu
fusese „sărit” nimeni de la contribuţia „benevolă”. Astfel, Neculai Hagiolu
din Brodoc, mare producător de rachiu şi probabil crâşmar, a „donat”
ruşilor cantitatea de „62 vedre, 2 ocă” ceea ce însemnau aproximativ 622 de
litri. Aga Iordachi Costachi, a „uşurat” un butoi cu cantitatea de „13 vedre şi

223 Bez (slavonism): fără, în afară de.


224 Băcălie: băcănie.
225 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 23/1828.

47
2 ocă”. Paharnicul Ştefan Angheluţă, proprietar al moşiilor Bahnari şi
Chiţoc, a contribuit la vreun guleai cu „6 vedre, 3 ocă, 250 dramuri” adică
aproximativ 70 litri. Cum una dintre ocupaţiile principale ale evreilor
stabiliţi prin ţinutul şi târgul Vasluiului era cârciumăritul, nici ei nu au
scăpat de goana moscalilor după tării contribuind la butoiul fără fund al
acestora, astfel: „25 vedre de la jidov orândar din Tatomireşti; 25 vedre de la jidov
din târgul Vaslui; 1 vadră, 1 ocă - tij226 jidovi; 4 ocă – tij jidovi; 7 ocă, 200 dramuri
– tij jidovi; 2 vedre, 1 ocă – tij jidovi”. Conţopistului Vistieriei Moldovei îi
dăduse un total de „166 vedre, 1 ocă, 50 dramuri” asta însemnând cca 1662 de
litri.

Pâinea luată de la gurile copiilor


Sigure că pe plaiurile Moldovei şi ale
Ţării Româneşti vor găsi toate cele de
trebuinţă, trupele imperiale ruseşti nu-şi
aduseseră de la o asemenea distanţă de
„maica Russia” întregul necesar de provizii,
aşa că „rechiziţiile” rămăseseră baza
hrănirii numeroşilor soldaţi. Pâinea fiind un
aliment de bază, ea a fost repede inclusă în
meniul trupelor aflate în trecere spre
Balcani. Iată un exemplu preţios, bun de
reţinut pentru posteritate când un corp de Grigore Carp (1796-1856),
armată comandat de baronul Kraus s-a serdar şi postelnic, ispravnic
al Vasluiului începând din 1829
înfruptat (fără plată!) din plămădeala
brutarilor vremii: „Pâne coaptă ce s-au dat la
oştenii de au trecut pe aice de la 26 aprilie 1828. 2530 ocă de la pităriile din
Vasluiu, rânduri, precum au cerut trebuinţa, socotite două pâni la o ocă, însă 5060
pâni. Cum s-au dat pânile: 2125 ocă – în trecerea gheneralului Kraus, la 2
conace227; 106 ocă – trecerea porucicului228 Iacov Tretin, cel tot din comanda
gheneralului Kraus; 25 ocă – trecerea rotmistrului229 din comanda gheneralului
Kraus; 52 ocă – trecerea porucicului Pringher; 228 ocă – trecerea sotnicului230
Lazarov cu 228 cazaci”.

226 Tij (slavonim): de asemenea.


227 Conace: popasuri.
228 Porucic (lb. rusă.): locotenent.
229 Rotmistru: căpitan de cavalerie.
230 Sotnic (lb. rusă): căpitan de cazaci.

48
Adresă a Isprăvniciei ţinutului Vaslui
Deoarece „comisia îndestulării oştilor împărăteşti” îşi avea sediul la
Iaşi, subordonaţii din cele 13 ţinuturi existente atunci erau obligaţi (chiar şi
moral!) să-şi înştiinţeze şefii ierarhici asupra tuturor pagubelor produse de
puhoiul rusesc în raza lor de competenţă. La 15 iunie 1828231, instituţia
vasluiană subordonată „Departa-mentului trebilor din lăuntru”, trimitea la
capitala Moldovei o adresă către sus-zisa comisie: „Potrivit poruncii comisiei
din 2 mai 1828, no. 16, trimitim izvoadi di cele ci s-au dat la doaî conaci din ţinutu
acesta în trecirea a 2000 oşteni călăreţi di supt comanda domnului ghineral
leitenant baronu Kraus din divizia ecsălenţîi sale, precum şi la 500 cai ai artilerii i
alti obuzuri, cu arătari di cât s-au dat di tot feliul, anumi şî di la cini s-au luat şi
câte cât să vinde fiişticari provizii din cele date. Iar pentru fân nu s-au arătat în
puteri căci nu am avut poroncă a-l da în puteri,
ci cu carăle câte în doi boi sau stog de măsură şi
cu cari s-au ş dat, precum şi pentru ialoviţi după
cerirea dumisale boieriul dipotat s-au dat ialoviţi
în picioari iar nu tăeti, ca să să poată trage la
cântar, să să ştii câti ocă di ceară ni s-au dat,
precum glăsuesc şi cfitanţiile dumisale”. Acest
document, ca şi altele care vor urma până la
numirea sa în funcţia de ispravnic al
ţinutului Vaslui, a fost semnat de serdarul232
apoi postelnicul Grigore Carp (1796–1856),
ctitor al bisericii de zid din satul Tungujei
Generalul Pavel Kiseleff
din acelaşi ţinut (astăzi în com. Ţibăneşti,
(1788-1872)
jud. Iaşi), unde a şi fost înmormântat la 20
octombrie 1856, potrivit pietrei funerare de
la sud de biserică: «1856 octo(m)vrii 20. Lângă această peatră odihneşti robu lui
Dumnezeu postelnicu Grigori Carpu, cari rog pi toţi privitori(i) aceşti(i) tristi
petri şi falnici slovi să zică Dumnezeu să-l erti şi să odihnească [în] înpărăţia
ceriului». Portretul de ctitor, ulei pe pânză, aflat în biserica din Tungujei, are
următoarea inscripţie: «Grigori Carp, născut la 1796 ghenari 25 şî la 1836
rădicat portretu acista, iar la 1848 dechemvri 19 s-au sfinţit bisărica zâdită»”233.

231 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 23/1828, f. 6.


232 Serdar: în Moldova, rang boieresc introdus de Vasile Lupu, comandant militar
însărcinat să apere marginea de est a ţării, în ţinuturile Orhei, Soroca şi Lăpuşna; în secolul
al XIX-lea, rang onorific deţinut de mai mulţi boieri.
233 Mircea Ciubotaru, Lucian-Valeriu Lefter, Ctitoriile de pe Valea Şacovăţului ale neamului

Carp, în „Monumentul”, vol. XIV, coord. Mircea Ciubotaru, Aurica Ichim şi Lucian-Valeriu
Lefter, Iaşi, 2013, p. 183-184.

49
„Zahareaoa ce s-au luat…”234
Dicţionarul limbii române ne dă următoarele lămuriri asupra acestui
cuvânt: „Zahareá, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru
armată)”. Prin urmare, acesta era un bir ca multe altele ce se percepeau
atunci, numai că numita „zaharea” a anilor ocupaţiei ţariste ruse intra în
mare parte fără plată în contul magaziilor de provizii ale numeroaselor
corpuri de armată ce tranzitau Moldova. După cum am amintit mai sus,
Grigore Carp era reprezentantul oficial al Afacerilor Dinlăuntru ale
Moldovei pentru ţinutul Vaslui.
Anterior documentului din 28 noiembrie 1828 din care am aflat ce au
jefuit ruşii din Vaslui dar şi din satele dimprejurul lui, este cel din 27
octombrie 1828 întocmit tot de susnumitul Carp. Din Brodoc, s-au ridicat
următoarele: „Carne din 9 vaci ce s-au tăet adică 540 ocă carne de vacă; 200
găini; 40 ocă unt; 2 cară fân; 10 dimirlii orz”. Locuitorii satului Moara Grecilor
au „contribuit” cu: „Carne din 10 vaci tăete adică 600 ocă carne de vacă; 800
găini”. Băhnărenii, auzind de nemaipomenitele şi cumplitele jafuri ruseşti,
au reuşit să-şi ascundă vitele cornute de urgie deoarece, potrivit docu-
mentului, au „scăpat” numai cu „800 găini; 5 cară fân; 5 dimirlii orz” luate de
„protectorii” lor.

Un prim rezumat235
Autorităţile ţinutale încercau din răsputeri să ţină pasul cu jafurile dar
şi cu „rechiziţionările” înfăptuite de celebra „comisie de îndestulare a
oştilor rusăşti”. Astfel, la jumătatea lunii septembrie a anului 1828, s-a
întocmit o „Samă obştească a ţinutului Vaslui pentru întreţinerea armatelor
ruseşti în 1828” cu subtitlul „Vasluiu. Însămnare de cele ci s-au dat în trecere
oştilor împărăteşti de la 13 avgust şi păr la 6 săptembrie”. Cel ce a întocmit
această „samă”, a început cu totalurile şi a sfârşit cu detaliile. Iată cu ce au
fost pricopsiţi ruşii numai din târgul Vasluiului şi satele din jurul său care
astăzi îi sunt suburbii: „Total - 2 citferici236 orz; 1 cetvert păpuşoi; 54 puduri şi
16 funturi carne; 70 vedre şi 4 cerci rachiu; 68 cară cu 2 boi ”. Iată şi explicaţiile,
cu pocirile de rigoare ale unor cuvinte ruseşti greu de pronunţat şi de scris
în acele odioase vremuri: „S-au dat pentru glavnoi237 şteapnijnui238 după

234 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 12/1828, f. 1.


235 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 12/1828, ds. 71/1828.
236 Citferic: deformare a cuvântului rusesc четверть (cetvert), adică sfert. În unele

regiuni ale Rusiei, în sec. XVII erau cunoscute diferite valori de sferturi locale. Sfertul este
înlocuit deja de la mijlocul sec. XIX, iar în locul lui se utilizează cetvericul. Decretul din 1835
constata că 1 sfert = 2 semisferturi, adică - poluchetvert’= 8 cetverici („măsuri”) = 64 garneţ
(1 „măsură” = 209,912 litri / 8 = 26,239 litri ). Explicaţii oferite cu amabilitate de dl conf. dr.
Vlad Mischevca din Chişinău.
237 Glavno (lb. rusă): şef.

50
poroncă di supt no. 904, însă cfitanţii nu s-au luat. S-au dat la comanda di recruţi,
unor aristanţi din spital diosăbit polc239 după carte cinstitei visterii di supt no. 981
avgust 29. S-au dat la 231 oamini recruţi din comanda dumnealui şteap căpitan
Satnoschi, după carte visteriei din 30 avgust supt no.120”.

Îndestularea „polcului Ekaterinburg”240


În „glorioasa” lui trecere pe meleagurile vasluiene, acest regiment a
beneficiat de tot ce aveau mai bun (şi nu neapărat mai mult!) sărmanii
locuitori ai satelor, reşedinţelor de ocoale sau ai reşedinţei ţinutului. „La
Enghirschi polcovnic după 2 cfitanţii: 1 cetfert păpuşoi; 21 puduri şi 16 ½ funturi
carne; 20 vedre şi 32 cerci rachiu. La podpolcovnic Envelit, al 3-le Ecaterinburgsco
polc: 12 puduri carne: 22 vedre şi 50 cerci rachiu. Tij la podpolcovnic Envelit, al 3-
le Ecaterinburgsco polc s-au mai dat 1 citferic orz. La podpolcovnic Pocernic,
ocârmuitorul batalionului: 1 citferic orz; 21 puduri şi 16 funturi carne; 20 vedre şi
29 ocă rachiu. Maiorului Tubaşchin din polc Tubaşchin la ocârmuitorul batalion
Pocernic lui Petre Filimovici din al 3-le batalion a Eghirsci polc, potporucinicului
Serov pân la Docolina: 57 cară cu 2 boi”.
Acestea au fost doar câteva file din miile existente, din fericire, în
depozitele arhivistice ieşene şi o tratare exhaustivă a lor nu ar strica
istoriografiei româneşti, datoare rostirii adevărului răspicat asupra ceea ce
a fost şi, sperăm, nu va mai fi vizavi de ocupaţiile samavolnice ale foştilor
vecini de la răsărit.

Sigiliul aplicat pe chitanţa din 30 august 1828, emisă în limba rusă Judecătoriei
din Vaslui, de către locotenent-colonelul Kriukov, coman-dantul Regimentului de

238 Transcriere defectuoasă a cuvântului rusesc КНИЖНЫЙ - „rezervă”.


239 Polc: subdiviziune militară, regiment.
240 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 71/1828.

51
Infanterie Nevski (de la râul Neva, regiment format la Sankt Petersburg), pentru
luarea a 14 căruţe de chirie la plecarea regimentului din staţia Vaslui la Docolina,
aflată la de 25 verste, pentru transportarea celor slăbiţi şi bolnavi (8 – câte una
pentru fiecare companie; 1 pentru bunurile lazaretului, 4 pentru brutari; 1 pentru
slăbiţii şi bolnavii dintr-o altă companie.
Descriere: amprentă rotundă în negru de fum, având în câmpul sigilar acvila
bicefală a Imperiului rus (model circa 1800-1801, cu atributele din gheare ilizibile,
exceptând fulgerele, încoronată cu trei coroane, fără scutul cu stema Moscovei de
pe piept), asuprind două tunuri încrucişate în săritoare; în exergă, legenda
„ПЕЧАТЬ НЕВСКАГО ПЕХОТНАГО ПОЛКА” („Sigiliul Regimentului de
infanterie Nevski”); pe margine un cerc liniar (SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei,
ds. 50/1828, f. 122).
Descriere şi traducere de dr. Silviu Andrieş-Tabac.

II. „Jalobă” în plină ocupaţie rusească


Elena Şubin (1801-1889), fiică a hatmanului Alexandru Ghica, a fost
penultimul proprietar al târgului Vaslui şi se pare că în timpul celei de-a
doua ocupări ţariste a Moldovei din secolul al XIX-lea (1828-1834) l-a
cunoscut pe ofiţerul rus Pavel Şubin (1795-1854), cu care s-a căsătorit şi a
avut un fiu: Alexei. Alte surse241, precizează chiar luna şi anul căsătoriei
acesteia cu polcovnicul rus Alexei Şubin (septembrie, 1825) ceea ce ar
contrazice grav realitatea deoarece, în micul cimitir situat în spatele bisericii
„Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul” (ctitorie domnească
de la 1490) se găseşte un monument funerar al lui Pavel Şubin care,
negreşit, a fost soţul boieroaicei vasluiene şi nu Alexei.
Sub efectul împroprietăririi lui Cuza Vodă (1864), toţi locuitorii
Vasluiului au devenit embaticari sau bezmănari faţă de marele proprietar,
fiind siliţi să plătească un impozit
pentru locul pe care îşi construi-
seră o locuinţă sau alte clădiri, de
pildă cele destinate comerţului.
Pe 3 septembrie 1832242, în
Iscălitura Elenei Şubin (născută Ghica) pe o
jalobă din 30 ianuarie1845 limbile rusă şi română (să nu
uităm că ruşii încă nu plecaseră în
imperiul stăpânului lor, ţarul), Elena Şubina a „înfăţoşat o jalobă asupra
sarcinilor cu care a asuprit locuitorii târgului dumisale Vasluiu în folosul
casii obşteşti (subl. ns.) neavând în vedere nici o punere la cale a sfatului atât în
terminul înfiinţării muniţipalităţilor în târgurile prinţipatului (subl. ns.)
cât şi întru aceea ce să atinge de aşăzare pravililor în parte pentru fieştecare târg

241 Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula, Cronica Vasluiului, 1999, p. 462.
242 SJAN Iaşi, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, ds. 168/1832.

52
potrivit cu stare şi împrejurările localităţilor [?] petrecirii cuprinderii
reglementului243”. După acest preambul al documentului, urma petiţia
propriu-zisă: „Jalobă a Elenei Şubin către excelenţa sa, viceprezident
prinţipatului Moldovei, general maior şi cavaler Mircovici. «Eu având di veci
moşâia Vasluiului pe cari esti şi târg, di pe părintele mieu hatmanu Alexandru
Ghica, cu hrisoave vechi domneşti di a-mi luoa tot venitul şi a vinului şi a
rachiului şi a păcurii şi, în scurt, toati. Acum, fiindcă s-au slobozit porunci din
parte moldoveneştii ocârmuiri, văd că s-ar jâgni temeiul hisoavelor hotărându-se a
se vindi câteva din venituri în folosul opştii târgului precum a rachiului, a vinului
şi a păcurii, zicând pe temeiul reglementat a tot fiindcă prin reglement nu darmă
hrisoavele domneşti acelor ci le au ci mai vârtos să întăresc. Plecat mă rog
ecsălenţii voastre ca să ei în băgari di samă dreptăţile meli şi să poronciţi cât să
cuvini a nu să scoati acest târg în astfel, decât după temeiul documenturilor cari să
nu jâgniască pren nişte aşa streini di mini luări, căci di s-ar da şi hotârî a-mi lua şi
eu venitul după hrisoave şi să ei şi casa târgului osăbit după hotărâri, iarăşi mi să
închidi cu totul târgu că fireşti toţi pot alerga la târgurile unde nu urmează doar
plăţi şi cătră stăpân şi cătră sfatul orăşienesc. Dar pentru cuvântul trebuinţii
îmbunătăţirii târgului precum pără acum, după stare lui s-au ţânut cu celi
trebuitoari asemine şi di acum să va ţine cu creştire şi a îmbunătăţirii după creştire
şi a târgului şi a stării orăşănilor. Nadvorniţa sovetniţa Elena Şubin”. „Jaloba”
de mai sus a fost scrisă şi trimisă stăpânului rus de la Iaşi, din cauza unui
proces cu târgoveţii pentru niște venituri bine precizate în text. Potrivit
hotărârilor judecătoreşti, Elena Şubin a fost nevoită să cedeze aceste
substanţiale câştiguri244. Cu toate acestea, vasluienii recunoscători pentru
numeroasele donaţii pe care le-a făcut de-a lungul vieţii această femeie din
înalta societate, au dat numele ei unei străzi la sfârşitul secolului al XIX-lea,
nume ce a fost schimbat în ianuarie 1948 în „Ana Ipătescu”.

Întărirea proprietăţii
În cadrul disputelor dintre proprietara târgului şi moşiei Vasluiului şi
locuitori, se înscrie şi documentul datat: 30 ianuarie 1849, care se încheia şi
cu rezoluţia următoare: „Sfatul nostru (al ocârmuirii, n.a.) în privire ca târgul
Vasluiului este proprieta particularnică, înfiinţarea Eforii va rămânea fără
lucrare”. Dar, iată cum s-a ajuns aici: „30 ianuarie 1849. Legile sfinţăsc dreptul
proprietăţii fiiştecăruiia şi de la acest prinţipu purcegând, viu a supuni Înălţimii
Voastri următoarele pentru târgul Vasluiul, a mea proprieta”. Trebuie spus că în
acel timp domnea peste Moldova Mihail Sturdza (1794-1884). Iată ce
scrisese Elena Şubin în întâmpinarea sa adresată Secretariatului de Stat al
Moldovei: „De la anul 1832, când zăciuelile dijmicilor târgoveţi de toate stările au

243 Regulamentul Organic, aplicat în Ţara Românească în anul 1831 şi în Moldova în 1832.
244 Mihai Ciobanu și alții, op. cit., p. 462.

53
fost lăsate numai în privigherea Isprăvniciei şi casierilor cutii spre întrebuinţările
neapărate nevoi şi îmbunătăţirii înlăuntrul târgului şi până la (1)844 nevăzându-
să nici o sporiri, am cerut de la Departamentul dinăuntru dreptatea de proprietari,
măcar ca la un sat a fi părtaşi în privigherea punerii sămilor în cutie şi scoaterea
din ia în cheltueli şi a tragi o socoteală pe vremea trecută”. Practic, proprietara
cerea o verificare a gestiunii încredinţată prin hotărâre judecătorească altor
factori decizionali din Vaslui. Având, probabil, acces la catastifele cu
însemnări financiare, Elena Şubin a fost în măsură să informeze Iaşiul
asupra celor constatate: „Se arată că cercetându-se s-au găsit 813 lei adunaţi
de 12 ani, iară toţi ceilalţi răşluiţi de mai multe mâni(subl.ns.). Astfel, s-au
adunat răsâpurile cutii precâti s-au putut descoperi şi văzând cu luare aminte
veniturile anuale şi economia cheltuelelor, s-au găsit şi s-au văzut grămădite în ia
cătră sfârşitul anului 1846, somă peste zăci mii lei”.

Iluminarea târgului şi înfiinţarea Pompieriei


Prin urmare, Elena Şubin împreună cu Isprăvnicia încheind sama şi
supunând-o departamentului împreună cu bugetul pentru cheltuielile ce ar
trebui, au propus „înfiinţarea a 18 fanare–lampe şi
înjghebarea de instru-mente pojarniceşti” sau, altfel
spus, începerea operei de iluminare stradală a
târgului precum şi înfiriparea unei pompierii.
Documentul comun continua astfel: „S-au stator-
nicit fănarele şi s-au pus în lucrări înjghebarea
instrumentelor pojarniceşti, aducându-să şi
tulumba de la Braşov (subl. ns.)”. Se prevăzuse
şi darea în folosinţă a celor două obiective: „la
începutul lunii marte 1849”. După toate aceste
cheltuieli, în cutie mai rămăsese o rezervă de
800 de lei. Cu toate acestea, Elena Şubin cerea Fanar specific
ca să nu fie înfiinţată eforie care să hotărască pe secolului al XIX-lea
proprietatea ei, ci, ca până atunci, să rămână în grija Isprăvniciei şi a
proprietăţii împreună cu obştea neguţătorească, spre „a îngusta cheltuelele cu
venitul anual”. La 24 martie 1849, se aprobă jaloba proprietarei, aşa cum s-a
putut constata chiar de la începutul acestui inter-titlu.

Şubin vinde statului o casă245


Ca dintotdeauna, oamenii au vândut şi cumpărat bunuri imobile sau
mobile dar tranzacţia pe care o vom arăta în continuare, se distinge faţă de
altele prin importanţa sa deosebită deoarece se atestă faptul că, cel puţin
până la data de 7 martie 1845, Isprăvnicia Vaslui şi instanţele judecătoreşti

245 SJAN Iaşi, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, ds. 1330/1845.

54
nu avuseseră localuri proprii ci luate în chirie chiar de la proprietar.
Obiectul documentului de vânzare-cumpărare fusese specificat încă din
preambul: „Cumpărarea casălor dumisale polcovnicului Şubin din târgul Vaslui
pentru statornicire instanţelor aflătoare acolo”. Departamentul din Lăuntru
(denumirea Ministerului Afacerilor Interne de atunci) a trimis mai departe
următoarea informare: „Isprăvnicia ţinutului Vasluiu prin raportul supt no.
1656, arată că dumnealui proprietariul moşiei târgului Vasluiu, având în deplină
proprieta casăle în care să află tahtul isprăvniciei şi a giudecătoriei au hotărât acum
a le vinde de veci şi că stând în tocmeală cu câţiva muşterei au lasat preţul cel mai
de pe urmă de 350 galbeni, după analogul chiriei de 35 galbeni pi an cu care acele
casă sânt închiriete, în privirea cărie vânzări luând de calcul că alte casă mai
încăpătoare cu unu număr de şapti odăi, precum sânt acestea nu să găsesc în acel
târg, sloboade spre a se închiriia, mijloceşti a să puni la cale cumpărarea unor
asăminea casă de veci pentru încăperile trebuitoari isprăvniciei şi giudecătoriei”.
Aşa cum va fi şi mai târziu, birocraţia nu se dezminţea nici atunci, mai ales
că statul urma să pună la bătaie fondurile necesare cumpărării imobilului.
Astfel, la 5 aprilie 1845, Vistieria Moldovei (Ministerul Finanţelor Publice
de atunci) a emis documentul cu numărul 1993, cu următorul text: „Arătăm
că preţul chiriei pe an a casălor în care se află canţălariile isprăvniciei şi a
giudecătoriei de la ţinutul Vasluiului esti 1100 lei în cursul haznelii”. Ştiind că în
galbeni chiria era de 35/an, rezultă cursul de 31,43 de lei/galben. Rezoluţia
pe document a fost pusă patru zile mai târziu, adică la 9 aprilie 1845, şi
cuprindea următoarele: „Socotinţa sfatului este de a să plăti arătata sumă de 350
galbeni din casa de rezărvă de vreme ce la Vasluiu nu să află eforie246”. Pe 12
aprilie 1845, „Sfatul Administrativ” a înaintat domnitorului spre ratificare
adresa nr. 883: „Proprietarul târgului Vasluiu, prin veşnică vânzare casele
ocupate de isprăvnicie şi giudecătorie le-au lăsat la preţul de 350 galbeni după
analoghia chiriei ce priimeşte pe an şi pentru că alte asemine potrivite case spre
aşăzarea isprăvniciei şi a giudecătoriei nu s-ar fi găsind spre închiriere în acel târg,
Departamentul cere Sfatului dislegare”. Semnatarii documentului au fost:
„Canta – vel logofăt; Cantacuzin – vel vistiernic; Mavrocordat – hatman”.

*******
*****

246 Eforie: instituţie administrative de utilitate publică; consiliul de conducere al acestor


instituţii; epitropie.

55
A N E X E

Locuitorii ţinutului Vasluiului au fost jefuiţi fără milă


de către armatele imperiale ruseşti (1828-1834)

Satele Moara Grecilor, Muntenii de Sus şi Bahnarii:


„Celi ce s-au luat di pri la lăcuitori de-a dreptul fără cvitanţii”
(SJAN Iaşi, fondVistieria Moldovei, ds.12/1828, f. 74)

56
1828, noiembrie 24, Vaslui. Chitanţă emisă în limba rusă Isprăvniciei
Vaslui de către ofiţerul-şef al batalionului intern al garnizoanei Minsk,
podporucicul (sublocotenentului) Kiselev, pentru luarea unei căruţe cu doi
cai pentru el însuşi şi a unei căruţe cu un bou pentru echipa de convoi a
unui bolnav (SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 50/1828, f. 117).

57
Sigiliul aplicat pe chitanţa din 24 noiembrie 1828: amprentă ovală în negru
de fum, anepigrafă având în câmpul sigilar o stemă cu herbul Drag-Sas,
versiunea clasică (pe albastru, o săgeată de argint cu vârful în sus asuprind
o semilună [de aur] şi flancată de două stele [de aur] cu 6 raze; cimier; 5
pene de păun străpunse de o săgeată în fascie, cu vârful spre senestra), dar
într-un scut de tip elveţian, fără coif, timbrat de o coroană deschisă cu 5
fleuroane sau perle şi aşezat pe o panoplie de trofee: săbii, steaguri, tunuri,
tobe, săgeţi etc.; pe margine, un oval liniar.
(Descriere de dr. Silviu Andrieş-Tabac din Chişinău, heraldist, căruia îi
mulţumim şi cu acest prilej pentru traducerea acestor chitanţe din limba
rusă).

58
1828, august 30, Vaslui. Chitanţă emisă în limba rusă ispravnicului de
Vaslui, comisul247 [Andronache] Donici, de către comandantul
Regimentului de infanterie Sofiiski (de la satul Sofievka de lângă Sankt
Petersburg), colonelul Ahlostîşev, pentru luarea a 30 de căruţe cu ocazia
plecării regimentului din târgul Vaslui, spre satul Docolina, pe distanţa de
25 de verste248 (SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 50/1828, f. 121).

247 Comis: în Evul Mediu, boier în sfatul domnesc, care avea în sarcina sa caii şi

grajdurile curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu furaje; în secolul al XIX-lea, rang


onorific deţinut de mai mulţi boieri.
248 Verstă: unitate de măsură rusească folosită pentru distanţe, egală cu 1,067 km.

59
Sigiliul aplicat pe chitanţa din 30 august 1828: amprentă ovală în negru de
fum, având în câmpul sigilar acvila bicefală a Imperiului rus (model circa
1825, cu fulgere, panglici, [făclie], [cunună de lauri] în gheare, încoronată
cu trei coroane, fără scutul cu stema Moscovei de pe piept), asuprind o
tobă; în exergă, legenda „ПЕЧАТЬ СОФIЙСКАГО ПЕХОТНАГО
ПОЛКА” („Sigiliul Regimentului de infanterie Sofiiski”); pe margine un
oval liniar.

60
1828, septembrie 2, târgul Vaslui. Chitanţă emisă în limba rusă de ofiţerul
superior al Batalionului intern al Garnizoanei Kiev, ştabs-căpitanul
Sosnovski, pentru 8 căruţe luate (în baza unei scrisori în alb a Comisiei
alimentare din Iaşi cu nr. 980) din târgul Vaslui pentru partida de recruţi
din recrutarea a 92-a, cu echipa de convoi de 231 persoane.
Sigiliul: amprentă ovală în negru de fum, având în câmpul sigilar o
compoziţie din ornamente vegetale şi geometrice nedesluşite şi în partea
inferioară un scut oval cu o monogramă compusă din literele latine „E” şi
„S”; pe margine un cerc perlat (SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds.
50/1828, f. 124).

61
Boieri şi negustori moldoveni de rang inferior la 1825

Poştalion din secolul al XIX-lea

62
Monumentul funerar al polcovnicului Pavel Petrovici Şubin, soţul Elenei
Şubina (născută Ghica), aflat în latura dinspre răsărit a bisericii „Tăierea
Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (ctitorie a lui Ştefan cel Mare, 1490):
„Vecinicu repaosu lui Pavel Şubin. Născutu la 13 octomvri 1795, reposatu
la 26 augustu 1854”.

63
Casa Ghica, construită în prima parte a secolului al XIX-lea, în care au
locuit Elena şi Pavel Şubin, aflată la nord de biserica „Tăierea Capului
Sfântului Ioan Botezătorul” din Vaslui. Astăzi, grădiniţă.

Podul de la Docolina, inaugurat la 8 noiembrie 1841, conform celor două


inscripţii de pe balustrade, în limba latină şi în română (cu alfabet chirilic):
„Acest pod este construit din poronca preînălţatu(lui) domn Mihail
Grigoriu Sturza v(oie)v(od), domn al Ţerei Moldovei, în al VIII(-lea) an a(l)
domniei sale şi săvârşându-se su(pt) ministeria d(umnealui) log(ofătului)
Const(andin) Sturza s-au deschis pentru călători în 8 noem(brie) 1841”
(Maria Popa, Podul Doamnei de la Chiţcani, comuna Costeşti, judeţul Vaslui, în
„Monumentul”, vol. VI, coord. Silviu Văcaru şi Aurica Ichim, Iaşi, 2005).

64
D. Isprăvnicia ţinutului Vaslui.
Note despre activitatea instituţiei
(1832 – 1839)

Isprăvnicia a fost o instituţie precursoare a prefecturii de astăzi. În


ţinutul Vasluiului, dregătorul cu acest titlu a îndeplinit (sporadic) şi funcţia
de vornic de târg, semnând actele Stării Civile. Odată cu promulgarea Legii
comunale, satele şi cătunele s-au grupat în comune rurale; mai multe
comune formau o plasă, iar mai multe plăşi formau un judeţ. Administraţia
judeţelor şi a comunelor se făcea de consilii alese pe baza votului cenzitar,
iar în fruntea administraţiei judeţului era un prefect, plasa era condusă de
un subprefect (mai târziu pretor), iar comuna era condusă de un primar.
Sarcinile isprăvniciei erau multiple şi asemănau, întrucâtva, cu cele ale
poliţiei de astăzi. De altfel, la catagrafia târgului Vaslui din anul 1820, am
identificat şi 87 de călăraşi isprăvniceşti, care vor fi fost lucrătorii de poliţie
de astăzi, cu excepţia mijlocului de deplasare, calul.
Prin reforma administrativă din timpul celei de-a doua domnii a lui
Constantin Mavrocordat (1741-1743) ţinuturile Moldovei aveau să fie
conduse de câte un dregător, numit ispravnic. Mai târziu, întâlnim câte doi
dregători la conducerea ţinuturilor, aleşi anual, la care se adăuga câte un
sameş (responsabil de sama, adică de bugetul ţinutului). După instituirea
Regulamentului Organic, mandatul unui ispravnic dura trei ani, cu
posibilitatea prelungirii acestuia. În ţinutul Vaslui, cunoaştem câţiva
ispravnici, astfel249: Costandin Drăghici şi Grigore Cuza (1827-1828), Alecu
Crupenschi şi Răducanu Buzdugan (1828), Grigore Cuza şi Andronachi
Donici (1828), Gheorghe Racoviţă şi Scarlat Roset (1828-1829), Ioan
Kogălniceanu şi Grigore Carp (1829-1831). În timpul anului 1831 s-au
perindat la isprăvnicie Grigore Carp şi Tuchidide Dormuz. Din 1832, Carp
revine ca ispravnic de Vaslui, aşa cum, în anii următori, vor reveni şi alţii.
Precizăm că din sutele de dosare existente la arhivele ieşene în fondul
Isprăvnicia ţinutului Vaslui am selectat doar câteva, pe care le-am considerat
ca fiind foarte importante pentru scurtul nostru studiu privind istoria
modernă a acestui vechi târg moldav.

249Lucian-Valeriu Lefter, Dregătorii ţinuturilor Moldovei. Condica din anii 1827-1831, în


„Revista Istorică”, XVIII (2007), nr. 1-2, p. 116.

65
Presupuşi evrei asasini250
Departamentul din Lăuntru a trimis instituţiei vasluiene subordonate
direct, nota de urmărire nr. 8414/8 august 1832, în care ispravnicului îi era
adusă la cunoştinţă o faptă deosebit de gravă: „Trecuta luna iulie, adresa
despre aflarea a doi jidovi, Avram şi Şroim, care în drumul de la Varşovia la
Odesa, ucigând pre un precaşcic251 Haim Solomovici a jidovilor Herşcul Bistriţchi
şi Merizaca, ar fi luat un polobocu cu 8700 rubli şi 3 saci cu 1500 rubli, ar fi ţinut
ş-ar fi furat, precum asămenea şi spre împlinirea adresului postelnicii ...”. Se
poruncea isprăvniciei, ca după cercetarea pricinii „prin tot cuprinsul ţării,
prin sati şi prin târguri şi mai vârtos pi la toati locurili lăcuiti de jidovi
necunoscuţi, cu de-aproape strânsoare […] şi aflându-să undeva în bună pază, să
să trimată la acest departament spre urmare după cuviinţă”. Perfect poliţieneşte,
pe verso-ul documentului erau transmise şi semnalmentele suspecţilor sub
titlul „Fisiognomia jîdovilor”, astfel: „1. Avram, la stat de mijloc, părul capului,
barba şi musteţile roşă, esti la faţă rătund, pi un obraz un negel, di ani ca di 36; 2.
Şroim, la stat de mijloc, părul capului, barba neagră, la faţă curat, ca di 35 ani.
Amândoi într-o bricică jâdovască, acoperită cu peli şi cu burduf, pi dinăuntru
căptuşită cu pistvă [?] cu doi cai murgi252 şi unul şarg253”.

Stop jocului de cărţi!


Se pare că sfetitul cărţilor reprezenta o mare pacoste în zorii României
moderne, rezumată, deocamdată, la cele două principate din care unul
ciuntit dramatic şi pe termen
lung de Imperiul Habsburgic şi
de cel rusesc, ţarist. Pe 28 iulie
1832, acelaşi Departament din
Lăuntru trimitea Isprăvniciei
Vaslui (şi cu certitudine şi
celorlalte 12 ţinuturi), adresa nr.
7950254 ce conţinea indicaţii mai
mult decât clare asupra carto-
forilor ce vor fi fost în ţară: „Desfiinţatul divan împlinitor, la 8 fevrarie 1830,
întăreşti cu asprimi isprăvniciei să publicarisească spre obşteasca ştiinţă, ca giocul
de cărţi dizbrănitoriu [?] precum Bancul Ghiordum, Otuzbir255 şi în scurt orice fel
de giocu cu somi greli să nu să mai întrebuinţăzî. Totodată, adăugând prin

250 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1498/1832.


251 Corect: ПРИКАЗЧИК – executor judecătoresc (lb. rusă).
252 Murg: cal negru-roşcat, castaniu-închis sau cenuşiu.
253 Şarg: cal cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă şi extremităţile

picioarelor de culoare neagră.


254 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1497/1832.
255 Otuz bir: 31 (lb. turcă).

66
publicaţii aşa îngrozâtoari măsuri (subl. ns.) că dacă spre opriri unii disfrânări
ce-aduci pagubă mari şi până la căderi de familii”. Este, într-adevăr,
impresionantă grija autorităţilor timpului de a păstra unitatea familiei
intactă. Fireşte, era vorba de cei cu stare materială cu mult peste medie,
nicidecum de clăcaşii care munceau din greu pământul cu plugul de lemn
atât pentru a-şi plăti dările (şi nu puţine!) cât şi pentru a îndestula lămustia
rusească ce în anul 1832 încă se mai afla în sărmana Moldovă secătuită de
bunurile sale. Până una-alta, ocârmuirea alesese o cale foarte interesantă de
demascare a pătimaşilor jocurilor de cărţi: „S-a hotărât să ia în folosul său
banii cel ce descoperă asemine cazuri adică soma banilor cu cari acei să vor afla
giucând”. Cu toate restricţiile anunţate cu certitudine prin bătăi de tobă în
toate laturile târgului Vasluiului, se pare că s-au găsit unii să încalce
regulile şi dovadă stă adresa nr. 17/17 ianuarie 1833, trimisă de către
ispravnic starostelui256: „Isprăvnicia luând ştiinţă că în târg s-au dischisu o casă,
cartofurii ridicându-să cătră o perderi a stărilor cu dări de bani în cărţi. Apoi dar o
asămine a lor cutezare nefiind plăcută, îi să scrii şi cu tării îi să poronceşti ca să
priveghezi cu tăceri şi când vei vide asămine înjghebare cu somă di bani, atât banii
ci vei găsî di faţă la joc cât şi pe aceia ridicându-i să-i duci la isprăvnicii spre a li se
faci celi de cuviinţă spre opriri”.

Stabiliment pentru infractori


Pe baza informaţiilor obţinute din alte documente, precum cele din
fondul arhivistic „Starea civilă a oraşului Vaslui”, am aflat că vechiul
penitenciar se afla pe locul unde astăzi se găseşte clădirea fostei Pompierii,
de pe strada Ştefan cel Mare. De altfel, în deceniul al 8-lea al secolului al
XIX-lea, pentru scurt timp a apărut în nomenclatorul străzilor şi cea numită
a „Penitenciarului”, preschimbată în scurt timp în „Ştefan cel Mare”.
Credem că acolo a fost şi „grosul” ce-l vom evoca în continuare. La 28
aprilie 1832, cu adresa nr. 920257, „stolonacealnicul”258 aducea la cunoştinţa
Departamentului din Lăuntru al Moldovei următoarea situaţie jenantă:
„Grosul acestui ţinut în carili să adunî di arest pi vinovaţi, esti cu totul slab şi
putred, din cari pricină şi mulţi din vinovaţi să ispitesc să fugî”. Slujbaşul
isprăvniciei cerea mai-marilor de la Iaşi îndreptarea lucrurilor. Relativ
repede, dacă ne gândim că poşta şi călătorii erau transportaţi pe atunci cu
diligenţa sau poştalionul, Departamentul a răspuns la chestiunea ridicată
astfel: „Pentru slăbiciunea grosului di acolo în cari să ţin vinovaţii, de acum

256 Staroste: în Evul Mediu, dregător al unei cetăţi sau ţinut; în acest context,
conducător de breaslă.
257 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1476/1832, f. 2-3.
258 Stolonacealnic (lb. rusă): funcţionar – şef, responsabil de aşa-numita masă structural,

parte inferioară din instituţiile guvernamentale centrale şi locale.

67
înainte să să sprijinească făcând a nu să scapa vreunul”. De data asta, foarte
târziu, pe 12 septembrie 1832259, un funcţionar superior de la Iaşi a semnat
adresa nr. 10440 în care, după verificarea şi întoarcerea pe toate părţile a
raportului ispravnicului de Vaslui, „pentru facere grosului de acolo în cari să
ţin vinovaţii”, se permitea isprăvniciei „a faci acel gros cu plata ce sî va hotărî şi
pentru celelante asemine cheltueli”.

Cheltuieli pentru „gros”260


Având aprobarea ministerului din capitala „prinţipatului” Moldovei,
isprăvnicia a angajat cheltuieli serioase la ridicarea puşcăriei ce se pare că a
rezistat cam 40 de ani până la reconstrucţia sa. Iată cum urma a se dura
şandramaua: „10 costoroabi di fag câti di trii stânjăni şi giumătate lungu, o
palmă latu şi giumătati palmă grosu; 20 asămine costoroabi261 di fag di doi stânjeni
şi giumătate lungu, o palmă latu, giumătati palmă grosu; 3 furci di olm (ulm,
n.n.) sau di carpăn di trii stânjeni lungu şi o palmă în toată muchiia; 1 grindă ori
di ci lemnu di patru stânjăni lungu şi o palmă în toată muchiia; 60 şupani di stejar
si di alt soiu di lemn di doi stânjăni lungu, o palmă latu şi di trii parmaci262
grosu”. Ispravnicul Grigore Carp, semna la 17 septembrie 1832 o informare
cu următorul conţinut: „Pentru grosul isprăvniciei fiind trebuinţă de cheresteoa
mai sus arătată după poronca celui departament, să volniceşti acestui zapciu să
margă la satul Fereştii şi luând topoarili şi carăli trebuitoari să margă pi moşîia
Rafaila să tai cherestea şi să o aducă aici fără a da vreo plată. Rămân aceste în urmă
a să hotărî plata. Pintru cari zapciu va faci izvod şi de când oarecîte zili le-au
trecut cu facere şi aducere cheresteli adică, una sută patru lemni s-au discărcat
după no. izvodului ci-i mai sus să însămniazî”. Cu ocazia aprovizionării cu
lemn din pădurea Fereştilor, a fost întocmit şi un izvod adeveritor
cuprinzând munca prestată de ţăranii satului: „Izvod di câţi oamini din
sat(ul) Fereştii ci au lucrat şi câtă samă di lemn pentru gros. Undi cară câti
în doi boi au zăbăvit şesă zili în trebuinţa acestui lucru orânduit şi salahori
cu topoară au lucrat patru zili. Unsprizăci oamini şi noi, sătenii din Fereşti,
pentru să fi ştiut am iscălit: Eu, Iordachi Ilii, lucrătoru; eu, Toadir a
Lupului, asămini. [1]832, septemvrii 25 ”.

259 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1476/1832, f. 8.


260 Ibidem, f. 11-12
261 Costoroabă (cosoroabă): bârne late şi groase în care se prind căpriorii casei sau

bordeiului: cele opt cosoroabe alcătuiesc streaşina casei.


262 Parmac: deget (lb. turcă) - unitate de măsură pentru lungime, reprezenta a opta parte

a palmei, adică avea 0,034 m, Palma a stat la baza calculării lungimii, fiind de trei feluri; cea
care servea de etalon era palma gospod sau domnească, a cărei dimensiune, în sec. XVIII, a
oscilat între 0,255 şi 0,285 m. La 1864 palma era considerată de 0,278 m, iar opt palme
formau un stânjen, care era de mai multe feluri, în funcţie de palmă. Stânjenul etalon,
gospod sau domnesc, era considerat la 1864 ca având 2,23 m.

68
Istorioară cu ţigani hoţi263
Dacă la catagrafia târgului Vaslui întocmită în anul 1774264 nu apărea
niciun evreu, atunci la cea din 1820265 numărul acestora ajunsese la 30 de
capi de familie, fiecare cu meseria sa: chitar, stoler, argintar, sacagiu etc.
Fireşte, printre ei se aflau şi numeroşi negustori care, împreună cu câţiva
români şi greci completau tabloul comerţului vasluian în plin avânt.
Această scurtă introducere a vrut să demonstreze că ţiganii care au fost
prinşi la furat n-ar fi comis fapta dacă nu aveau de unde să şterpelească.
În ziua de 7 martie 1832, Judecătoria ținutului Vaslui trimitea
isprăvniciei… isprava unor minoritari. Stoian Cizmariu, domiciliat în
târgul Vaslui, s-a jeluit Judecătoriei că „la 16 fevruarie, viind în dugheana sa
nişte ţigani din Micleşti, anume Aniţa lui Ion Chetrariu, Anica şi Ştefan
Chetrariul ţîgan şi i-au furat 12 părechi buşmachi266 şi un topor, din cari ar fi găsît
la numiţii toporul şi doaî părechi buşmachi, iară di ceilanţi să află păgubaş, pentru
cari faci pretenţii di a să dispăgubi”.

Găzduirea călătorilor, o mare problemă267


Este greu de crezut că în zorii modernismului, la Vaslui se putea găsi cu
greu sau nu se putea găsi mai deloc un pat cu aşternut curat, „ornat” cu o
gazdă primitoare care ar fi făcut
Interiorul unui vechi han; onorurile casei ca un vrednic şi
Adriaen van Ostade, 1673
cinstit moldovean. Totuşi, se
pare că vestitele „oteluri” nu
intraseră în vocabularul târgove-
ţilor de vreme ce o bogată
corespondenţă între Departa-
mentul din Lăuntru de la Iaşi şi
Isprăvnicia Vaslui ne dezvăluie,
după trecerea a aproape 200 de
ani, sărăcia locurilor de cazare.
Astfel, la 20 februarie 1832, sus-
numita instituţie ieşeană răspun-
dea cu adresa nr. 1206 raportului ispravnicului Grigore Carp, trimis sub
numărul 211/18 februarie, referitor la „familiile ce primesc în găzdăluire pe

263 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1460/1832, f.1.
264 Moldova în epoca feudalizmului, vol. VII, partea I, ed. P. G. Dmitrev şi P. V. Sovetov,
Chişinău, 1975.
265 SJAN Iaşi, fond Vistieria Moldovei, ds. 5/1820, f. 65r.-76r.
266 Buşmachi - papuci femeieşti.
267 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 1447/1832.

69
musafirii trecători cu arătare că n-ar fi în putinţă să împlinească o asemine
datorie”. Mai departe, ministerul aducea reproşuri aspre isprăvniciei
datorită unei ipotetice fobii contra străinilor de orice neam, trecători prin
târg: „Să răspundi di ar urma vreo mai prelungitoare cfartiruire ar fi oareşcare
cuvânt, iar pentru o masă, atâta neiubire de streini nu ar fi de crezut în vacul de
astăz şi de aceasta dar să va arăta persoanilor însămnati că cel mult ce s-ar erta
dumilorsale în aşa pricină ar fi să aibă purtare de grijă isprăvniciia a nu însărcina
cu aşă (şi acelor mai strieni din politivsire) greutati tot precum ci potrivit cu
musafirii şi pre rând stăpânirea neavând închipuire a schimba drumul mare di pi la
Vasluiu, pentru ca să poată trăi ca în pustie lăcuitorii acelui oraş şi a faci ca să
rămâi supt văzduh musafirii ce vin acolo, nu poate ave aşă de streini oaminii
cugetari”. Cu tot vocabularul arhaic al acelor timpuri, credem că oricine
poate înţelege sensurile acestor fraze aparent alambicate.
În acelaşi raport din 18 februarie 1832, întocmit de ispravnicul Carp, se
mai arătau următoarele: „Aice în târg, după ce sânt puţini persoani cu casă
încăpătoari di musafiri, apoi ş-acele supt feliuri di cuvinti pricinuescu a primi la
gazdă, pătimind trecătorii cărora li s-ar cuvini găzdăluiri, precum preasvinţitul
mitropolit al Valahii, puţin au fost să mâi în uliţă, nivrînd a-l primi nimi.
După îndestule rugăminţi ci am făcut tuturor, polcovnicul Mavru cu feliuri di
măguliri, au fost priimit. Preasvinţia sa episcopul de Huşi nu s-au putut nici într-
un chip a-l primi nimini”. Deci, nici frica de Dumnezeu sau de reprezentanţii
Acestuia pe Pământ nu i-au putut clinti pe vasluieni în aversiunea lor faţă
de străini.
Totuşi, după lungi sforţări şi căutări, slujbaşii isprăvniciei au ochit
câteva case mai arătoase care, însemnate pe un petic de hârtie, au ajuns la
cunoştinţa serdarului Grigore Carp. Proprietarilor: „Comis Andronachi
Donici; porucic Bincovici; paharnic Grigori Anghelachi; paharnic Gheorghe
Buzdugan; serdar Toma Buzdugan; ispravnic Ştefanachi Catargi; Neculaiu Hagiu;
Alixandru Braun”, le-a fost trimisă adresa nr. 262/23 februarie 1832, cu
textul următor: „Aciastă isprăvnicie strâmtorată fiind [din cauza lipsei]
cfartiruirii musafirilor trecători, cari îşi cer gazda […] Isprăvnicia a fost sâlitî a
trimit izvod la cinstitul Ministeriu din Lăuntru di toati casăle mai buni ci să află
în acest tîrgu, cu arătare a împrejurării fiişticăruie de neînlesnire primirei de
musafiri, cerând dezlegari ficare ci să cuvini a păzi”. Interesante rămân şi
ocupaţiile celor prevăzuţi pe lista ce a plecat cu prima poştă la Iaşi. Astfel,
porucicul Bincovici era staroste-judecător; paharnicul Gheorghe Buzdugan
– director la judecătorie; paharnicul Grigore Anghelache - cilen268 la
judecătorie; Neculai Chiriac Hagiul – neguţător; Alixandru Braun – supus
chezaro-crăiesc (supus austriac) etc.

268 Cilen: membru al unui tribunal sau judecătorie.

70
După parcurgerea acestor rânduri care denotă inexplicabila fobie a
vasluienilor faţă de musafiri, în general, şi de înalte feţe bisericeşti, în
special, trebuie să ne reamintim de caracterizarea lui Dimitrie Cantemir269
din a sa Descriere a Moldovei, amintită deja mai sus, anume că moldovenii
din Ţara de Jos sunt ospitalieri: „după chipul cum primesc oaspeţi străini şi
drumeţi e vrednic de cea mai mare laudă; căci deşi foarte săraci din pricina
învecinării cu tătarii, totuşi nu se dau înapoi niciodată să dea mâncare şi găzduire
unui oaspete şi-l adăpostesc fără plată timp de trei zile, împreună cu calul său”. Cu
excepţia vasluienilor, care „nu se bucură de această faimă, fiindcă nu
numai că-şi închid casele şi cămările dinaintea oaspetelui, dar dacă văd că
le-a venit un oaspete se retrag pe furiş şi apoi revin îmbrăcaţi în haine
zdrenţăroase şi cer de pomană drumeţilor ca nişte cerşetori” (subl.ns.).

Furt de boarfe270
Rolul isprăvniciei unui ţinut moldovenesc fiind şi acela de garant al
liniştii publice şi al aplicării legislaţiei în vigoare pe atunci, toate „jalobele”
şi „lăcrămaţiile” erau adresate ispravnicului care decidea soarta lor.
Întâmplarea pe care o vom parcurge în continuare, a necesitat câteva
anchete serioase cu toate că nu fusese vorba decât despre un furt în valoare
de 60 de lei care la cursul Vistieriei, fusese cam de un galben şi ceva
mărunţiş.
La 16 ianuarie 1832, isprăvnicia ţinutului Fălciu a trimis instituţiei
omoloage din Vaslui o sesizare privind un furtişag mărunt care, potrivit
normelor juridice de astăzi, s-ar fi putut transforma în infracţiunea de
tâlhărie dar cum pe atunci domnea mai mult spiritul împăciuitor între
părţile aflate în
Birje din secolul al XIX-lea la Vaslui
conflict, problema a
fost finalizată în
mod amiabil, fără
ca vinovatul să fi
simţit frigul vechiu-
lui „gros” ce abia
aştepta să fie reno-
vat. Sesizarea îl
privea pe surugiul
vasluian Gheorghe Cătană de la staţia de poştă din târg care, se pare că
şterpelise „radovoiului271 Mihai Petraş din Huşi o manta şi o şapcă ci au lasat la

269 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei. Traducere după originalul latin de George

Guţu, Bucureşti, 1973, p. 313.


270 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 1896/1832.

71
staţâia de poştă din Vasluiu”. Textul cuprinzător al reclamaţiunii, continua
astfel: „Radovoiul Mihai Petraş ci esti alcătuit din sat Corni Unguri (astăzi,
cartier al municipiului Huşi, n.n.) după cercetarea făcută s-a văzut că la un
anumi Gheorghi, surugiu la poşta Vaslui, ari lăsat o mantală, o şapcă şi o părechi
ciboti. Să faci rugăminti ca bănuindu-să pe acel Gheorghi surugiu, să scoată
arătatili lucruri”. Iscălitura de pe document aparţine spătarului Ienachi,
probabil ispravnic de Fălciu la acea vreme. A doua zi, pe 17 ianuarie,
numaidecât vrednicul ispravnic Carp a pasat cazul „căpitanului poştei
Vaslui”, cu rugămintea de a da curs cererii venite de la Huşi. În dorinţa de
a-l despăgubi pe „radovoi”-ul huşean Petraş (mai sigur Patraş, nume
existent şi astăzi), ispravnicul Vasluiului i-a ordonat „căpitanului de târgu”
să facă cercetări printre negustorii de aici, „trebuinţă fiind a să şti preţu unei
măntăli, o şapcă şi o părechi ciboti soldăţeşti […] să cercetezi prin croitori, cibotar
cu cât să pot faci şi să înştiinţezi”. În regim de celeritate, cum am spune astăzi,
bravul căpitan de târg a comunicat isprăvniciei preţurile: „40 lei măntaua, 5
lei şapca, 15 lei cibotili”. Relaţiile privind straiele „readovoi”-ului au fost
luate de la croitorul Ion Botezat, cel mai sigur evreu creştinat. Pus în faţa
zdrobitoarelor probe care îl învinuiau fără drept de apel, surugiul Gheorghi
Cătană a recunoscut odioasa faptă de a-l lăsa gol-puşcă în plină iarnă pe
Mihai Petraş, iscălind „luoarea la cunoştinţî di preţăluire” predând
isprăvniciei suma de 60 de lei. Mai mult de atât, surugiul a fost obligat (ca
să nu înfunde puşcăria, probabil) să ducă personal la Huşi banii
păgubitului.

Desfiinţarea vechilor măsuri de capacitate272


Fireşte, atât vânzarea cât şi cumpărarea unor
produse cu unelte de măsurat corecte, a fost o
preocupare permanentă a autorităţilor tuturor
timpurilor. Uneori, intervenea câte o mini-
reformă în această delicată chestiune, una fiind
semnalată şi în ante-penultimul an al ocupaţiei
ruseşti a Moldovei, când la Iaşi, după cum s-a
putut constata la „jaloba” doamnei Elena Şubin,
stăpân absolut era generalul-cavaler Mircovici. Pe
Măsură de o oca 7 decembrie 1832, Departamentul din Lăuntru a
trimis Isprăvniciei Vasluiului adresa nr. 15467 cu
specificarea expresă de „a se trimite pe la toate târgurile tahturilor273 isprăvnicii

271 Radovoi: рядовой гражданин (cetăţean de rând, lb. rusă) sau рядовой солдат

(soldat de rând, lb. rusă).


272 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 84.

72
din acest prinţipat pentru nouă [noi] măsuri”. Astfel „dimirlia, măsură dreaptă de
12 ocă, măsurată cu 3 soiuri: grâu, orz şi mălai, câte 4 ocă di tot feliul”. Pentru
exemplificare, departamentul ieşean a trimis isprăvniciei una „pi cari îndată
ce va primi, să o aşăză în medianul vânzării producturilor cu rânduiala mai grosu
însămnată, să să îngroapi în pământ un stâlpu grosu di stejar în cari să să prindă
cu un lănţuh de fher ca di un stânjen di lungu petrecută prin belciugul dimirliei.
Deasupra stâlpului să faci un mic acoperământ feritor di ploi şi supt acoperământ o
laviţă mică pi cari va sta dimirlia, ca să nu şadă gios pi pământ, lucrându-să aceste
cu cheltueala muniţipalităţei di acolo. Şi fiind că pe vremea viitoari aceste fel di
dimerlii au a slujî în toată ţara, spre măsurătoare atât vânzătorilor cât şi
cumpărătorilor, să scrie acei isprăvnicii ca de acum înainte altă dimirlii să nu să
întrebuinţăzi ăn nici un feliu de vânzare sau cumpărătură, de orice fel de
producturi”. Anul următor, 1833, pe 23 martie, se mai trimite o circulară
tuturor ţinuturilor, cu acelaşi conţinut ceea ce demonstrează interesul
autorităţilor pentru exactitatea măsurătorilor.

Despăgubire pentru hagiu


Marele binefăcător al târgului de atunci, Neculai Chiriac (ce nici măcar
nu era de-al locului)274, se dedicase profund şi ireversibil ajutorării
semenilor vasluieni, aşa cum reiese dintr-un document datat 16 aprilie
1833. Iată ce răspuns dăduse Departamentul din Lăuntru unui raport al
Isprăvniciei Vaslui din 9 aprilie 1833, care cerea „dizlegari di poati pe
d(umnealui) Neculai Hagiul, fostul prezident a disfiinţatii eforii orăşeneşti di
acolo să-l dispăgubească cu 444 lei 18 bani din viniturile anului următor, ce casa
eforii în anul trecut le trece şi pe care bani i-ar fi cheltuit mai mult di la sîni după
socoteală, să răspunde că cu orici chip, fiind acei bani cheltuiţi în trebuinţa
binecuvântate, isprăvnicia îl va despăgubi”. Acest răspuns fusese emis ca
urmare a unei reclamaţii: „Un Neculai Hagiul di acolo, din Vasluiu, au întrat
cu jalbă la dipartament rugându-să să să facă puneri la cali de a să îndestula cu
444 lei, 18 bani ce-i trec mai mult în cheltuelele în desfiinţatul sfat orăşănesc de
acolo. Să să cerceteze cauza”.

273 Taht: reşedinţă a unei subprefecturi sau a altei administraţii locale.


274 Potrivit catagrafiei anului 1820, în dreptul numelui acestuia grămăticul notase
următoarele: „Neculai Hagiul, cari ari carti gospod pi numili său din 1820, mart, ca să fii scutit di
toati dărili ca unul ce să află neguţători în pământul acesta”. În catagrafia anului 1831, găsim
datele completate: „Neculaiu sîn Chiriiacu Hagiu, grec, supus austricesc, neguţitoreşti cu moşii şi
viti, născut în Bucovina, după arătare patentii ci ari de la d(umnealui) aghent Lipa, din 1827, cu no.
337”.

73
Mini-reformă administrativă
Dorinţa de modernizare a principatului Moldovei fiind mare, timpurile
noi impuneau şi unele ajustări după moda timpului. Tot Departamentul
din Lăuntru a trimis tuturor isprăvniciilor o circulară, la 9 ianuarie 1833, în
care şefii acestor instituţii fuseseră informaţi de oareşce schimbări:
„Conform poruncii, urmează a rămâne muniţipalităţili numai la unile din oraşâle
prinţipatului şi anume: Focşanii, Galaţii, Botoşănii, Roman şi Iaşii iară la toati
celelanti târguri să desfiinţază, să faci cunoscut acestii isprăvnicii o asămini
hotărâri”. O măsură contradictorie a fost aceea a desfiinţării sfaturilor
orăşeneşti: „Să înştiinţeze pi fruntaşii târgoveţi din toată starea, din târgul acela
a Vasluiului, să li să facă ştiut desfiinţarea sfaturilor orăşăneşti şi că toată
îngrijirea târgului, adică curăţirea uliţilor, luminarea târgului, ţinere în bună
orânduială a uneltilor apărătoare di foc, precum tulumbi, sacali, căngi, topoară, alti
asămine trebuitoare, meremeturile275 podurilor şi podeţălor din târgu, astupatul
botanurilor [?] rămân asupra târgoveţilor, având şi fanaragii, ciocli şi hornari în
no. potrivit cu trebuinţa şi că stăpânire li se va da spre arătarea întru niapărată
înfiinţarea unor asămine di trebuinţă târgului, zăciuiala patentelor276, iar apoi
isprăvnicia o putere administrativî rămâni di acum şi în viitorimi, însărcinată cu
privigherea de a să înfiinţa şi a să păzî o asămine măsură a acestor îndatoriri”. Pe
14 ghenar 1833, Isprăvnicia a răspuns astfel Departamentului: „S-a scris
starostelui de neguţitori că să aduni pi toţi neguţitorii fruntaşi, ca mâni la 6
ceasuri să să arăti la cănţălaria isprăvnciei, unde ispravnicul le va citi poronca”.

Buget arhaic de venituri şi cheltuieli


Desfiinţându-se sfatul obştesc al târgului, a apărut ca o mare necesitate
calcularea ban cu ban a ceea ce a gestionat acest for local. Prin urmare, la 8
aprilie 1833 a fost întocmit un document numit „Socoteala di banii ci s-au
priimit la casa muniţipal[ă] din viniturile târgului şi banii cheltuiţi pără la
disfiinţari acestui sfat”. Capitolul bugetar numit „Încărcătura” nu reprezintă
altceva decât veniturile intrate în casieria locală şi ele au fost următoarele:
„1008 lei – primiţi prin starostili di corpuraţii, zăciuiala patintilor pi an 1832; 35
lei – s-au mai priimit din vinit ci-i începusă a să lua di pi la carăli cu mărfuri,
băcălii şi cheresteli pără la opriri di cătră vichil[ul] moşii supt no. 41; 80 lei –
vinit[ul] cântariului di la 1-iu iuli şi pără la sfârşit[ul] lui dechemvrii. Adică, una
mii una sută doîzăci şi trei lei (1123)”. Cheltuielile suportate de bugetul
fostului sfat, au fost desemnate în vremea aceea ca fiind „Scăderi” şi, după
aproape 200 de ani de la emiterea acestui document interesant, suntem în
măsură să arătăm cam pe ce se duseseră fondurile adunate cu atâta migală

275Meremet: lucrare de reparaţie sau de întreţinere.


276Patentă: act al unei categorii sociale plătitoare de impozit special; diplomă de
acordare a unui rang.

74
şi trudă de către responsabilii „muniţipalităţii” vasluiene: „540 lei – leafa
fanaragiilor târgului di la 1-iu mart şi pără la sfârşitul lui avgust [1832]; 850
lei – leafa a unui logofăt277 di la 1-iu maiu 1832 şi pără la 15 ghenar 1833, câti 100
lei pi lună; 76 lei – pi hârtii di scris; 22 lei – faciri a 6 condici; 48 lei – faciria unui
dulap pentru arhivă; 2 lei 9 bani – Ceară tari, bulină şi mătasă pentru şnurul a 2
condici; 1 leu 60 bani – pi cerneală; 69 bani – pi aţî şi aci; 12 lei – pi facirea
lanţuhului şi aşăzat pi fer după poronca isprăvniciei cu no.5206; 15 lei – dregere
fănarilor ci au fost făcută din an 1832; 25 lei – dare în isprăvniciei ţinutului plata
dimirliei di fer şi întocmai după poronca cu no.5206. Adică, una mie cinci sute
noîzăci şi doi lei, optsprizăci bani (1592,18), fac dari i scăzuri şi trec dari, mai mult
în cheltueli, 469 lei, 18 bani, după listi. În lipsa lui Hagiu (Neculai Chiriac,
n.ns.), iscăleşti Mihalachi”. Deci, nici măcar pe atunci bugetul Vasluiului nu
era unul echilibrat, având nevoie de alte moduri de finanţare pe care, din
păcate, sursele studiate nu le-au dezvăluit.
Totuşi, conducerea afacerilor interne ale aşezării nu fusese lăsată de
izbelişte odată cu desfiinţarea sfaturilor prin urmare apărând la Iaşi pe data
de 24 martie 1833, un act normativ numit „Pravilă pentru închegarea sfaturilor
muniţipale, care de acum să vor numi eforii orăşăneşti (subl. ns).”.

Mişcarea banilor
Conformându-se unei „poronci” a Vistieriei Moldovei, ispravnicul
Ţinutului Vaslui a trimis tuturor „privighitorilor” ocoalelor din subordine o
copie după ordin iar răspunsurile nu au întârziat prea mult să apară. Iată
unul dintre ele, trimis de Vasile
Ciureanu, şeful Ocolului Mijlocu-
lui: „La poronca no. 1715, pentru
bani, cari bani căpitaţie278 să
primesc în vistierie numai bani
evropeneşti de în cursul hotărât
(subl. ns.)”.
Monede austriece, „creiţari”, din 1762 şi 1816
De aici deducem că se dorea şi
pe această cale modernizarea şi reformarea Vistieriei ce nu era altceva decât
Ministerul de Finanţe de astăzi. Tot Vasile Ciureanu, a confirmat primirea
poruncii nr. 1767, referitoare la alcătuirea sfaturilor orăşeneşti şi „ce au a
plăti regulatoriu şi alţii: 2 lei vasul de vin; 4 lei bute; 2 lei vadra de rachiu; 1 leu
vadra de păcură sau dohot”. Se înţelege că acestea erau taxele de desfacere a
acestor produse prin iarmaroacele săptămânale de pe tot cuprinsul
ţinutului.

277 Logofăt: secretar, scriitor într-o cancelarie, grămătic, copist.


278 Capitaţie: impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor.

75
Orbecăială criminalistică279
Pe 23 noiembrie 1833, Judecătoria ţinutului Fălciu a trimis Isprăvniciei
Vaslui adresa nr. 726, prin care îi cerea predarea unui cetăţean presupus a
locui în târg: „Isprăvnicia să trimită în ce mai scurtă vremi pi un Dumitru
hangiu din acel târg, spre a i să faci întrebare în cuprindere otnoşeniei280
giudecătoriei ţinutului Botoşănii […] pentru o iapă a lui Ionică Dumitru din Eşi,
când înainte Bobotezii să afla la dânsul la han, au cumpărat de la un preut din
satul răposatului vornic Vasîle Miclescu, şi acum s-au găsît de furat…”. După
efectuarea cercetărilor de rigoare, pe 30 noiembrie 1833, Isprăvnicia Vaslui
a răspuns Judecătoriei Fălciu astfel: „cu cinsti să răspundi că asămini Dumitru
Hangiu în acestu târgu nu să află…”.

Angheluţă şi pământul281
Numele spătarului Ştefan Angheluţă este foarte cunoscut în Vasluiul
zilelor noastre, numele său purtându-l chiar şi o stradă, încă din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. Este un exemplu despre cum un om mărunt
poate să se ridice doar prin inteligenţa şi talentul său managerial. Din
simplu ţăran domiciliat în satul Muntenii de Jos a ajuns să deţină moşiile
Bahnari şi Chiţoc dar şi numeroase prăvălii şi crâşme în târgul de altă dată.
Aşa cum se obişnuia pe atunci, cu bani grei a obţinut şi rangul boieresc de
spătar din mâinile domnitorului Mihai Suţu. Totuşi, ca pe la fiecare mare
proprietate, şi la moşia acestuia s-au ivit neînţelegeri cu ţăranii clăcaşi sau
cu ceva pământ. Mărturie în acest sens stă adresa nr. 2301/2 martie 1833
trimisă Isprăvniciei de către Departamentul din Lăuntru. Anterior, Ştefan
Angheluţă, prin jalbă către departament, arăta că locuitorii de pe moşia
Muntenii de Jos nu se mulţumesc cu locurile de hrană ce le dă, cerând a se
face măsurătoarea moşiei „după cuprinderea ponturilor”. Aşadar, mai-marii
de la Iaşi au scris Isprăvniciei, potrivit legii, să se măsoare moşia în trei
părţi, din care două părţi să se dea locuitorilor şi a treia posesorului, dar
fără „asuprirea” vreunei părţi, adică la bună învoială. Forul decizional
vasluian a scris postelnicelului282 Costachi Popa din Mânjeşti (probabil un
bun hotarnic de-al locului), să meargă să măsoare moşia conform rezoluţiei
nr. 1201/9 martie 1833. La 5 octombrie, acelaşi an, Isprăvnicia a fost în
măsură să trimită la Iaşi rezultatul hotărnicirii care a consfinţit un fapt
îmbucurător şi anume satisfacerea ambelor părţi.

279 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 154/1833.


280 Otnoşenie (lb. rusă): raport, comunicat, adresă oficială.
281 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 72/2 martie 1833.
282 Postelnicel: deţinător al unui mic rang boieresc, scutit de anumite impozite.

76
Problema impozitării evreilor283
La 24 octombrie 1795, Polonia a fost împărţită între marile puteri
europene pentru a treia oară. Acest fapt a determinat migrarea masivă a
evreilor galiţieni către Principatul Moldovei, considerat a fi cel mai
ospitalier tărâm pentru această naţie extrem de prigonită. Ţinta predilectă a
evreilor au reprezentat-o târgurile, târguşoarele şi unele sate mai răsărite
care se pretau la ceea ce se pricepeau ei cel mai bine: comerţul cu de toate.
Dezmembrarea totală a acestui falnic regat, cândva, s-a produs în anul 1832
când aşa-numitul Regat al Congresului a intrat şi „de facto” şi „de jure” în
componenţa celui mai nefast imperiu al vremii: cel rusesc. Această mişcare
a produs iarăşi un val migrator evreiesc datorită cruntelor represiuni la
care aceştia au fost supuşi. Intrarea în Moldova a atâtor oameni, a creat,
fireşte, multe probleme. Avându-se în vedere profilurile meseriilor
practicate de evrei, de altfel aducătoare de frumoase profituri, i-a îndemnat
pe ocârmuitorii principatului să fixeze biruri la fel ca şi autohtonilor.
Pe 13 aprilie 1833, Vistieria Moldovei a trimis Isprăvniciei Vasluiului
adresa nr. 966, „în legătură cu împlinirea dărilor de la naţia jîdovască” urmând
să se alcătuiască pravile „prin cari să lasă dreptati aceştii naţii ca să-şi aşăză
iarăşi tacsîi pe urmarea păzâtă mai înainte, carea îmbunătăţindu-să […] spre
ştiinţa jîdovilor ca în urmarea dacă ei vor fi doritori a-şi înfiinţa iarăşi tacsîie
pentru înlesnirea plăţii dărilor rânduite asupra lor, adică pentru capitaţie şi
fumăritu284, ci au să plătească supuşii streini, cari trebue să intre la un loc în
tacsîi, după feliul celor din oraş(ul) Eşi, să supui în lucrare potrivit cu această
pravilă”.

„Pravilă pentru siguripsirea285 dărilor de la naţia evreească”


Deoarece toate pravilele şi orânduielile
legale din acele timpuri se bazau obligatoriu pe
cele două Regulamente Organice impuse de
ocupanţii ruşi, nici această lege nu se putea
abate de la spiritul şi litera lor. Iată introducerea
documentului: „Conform Regulamentului Organic,
art. 50-54, litera P, cap III, naţia evreească se
legiueşte a fi pe patentă şi capitaţie deopotrivă ca şi a
celorlalţi lăcuitori dar fiind că aplicaţiia au descoperit
ce disăvârşit neînlesnire a împlinirei dărilor de la
evrei în alt chip decât cu aşăzarea tacsiei după
urmarea de mai înainte. Şi, pe de altă parte, însuşi Evreu din secolul al XIX-lea

283 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 13/1833.


284 Fumărit: bir care se plătea de fiecare fum, adică de fiecare casă.
285 Siguripsire: asigurare, garantare.

77
naţia evreească din Eşi au priimit aceasta ca un singur înlesnitor chip, ce şi ei au
cunoscut că poate fi spre plata dărilor pusă asupra loru. Dintru aceia să
încuviinţază şi să hotărăşti a să aşăza tacsie asupra naţiei evreeşti, atât în oraşul
Eşii cât şi în celelante târguri a Prinţipatului unde evrei vor cere, chibzuindu-să
preţurile la tacsie […]. Vânzarea tacsiei să să facă în havra286 evreească, în fiinţa
unui cinovnic287 a ocârmuirii locale şi în fiinţa vechililor288 din toati stărili
evreeşti”. În mod firesc, au urmat şi alte mişcări de documente între
Isprăvnicia Vaslui şi Vistieria Moldovei, toate acestea culminând cu
angajamentele scrise şi semnate de către reprezentaţii evreilor de pe tot
cuprinsul ţinutului. Iat-o pe cea venită din Ocolul Fundurilor de Jos: „După
cinstitul Răglămăntul ce am văzut, noi, jîdovii din ocolul Fundului di Jos, am
înţăles şi am văzut pentru tacsă. Deci, noi nu ni trebuie tacsa dicâtu cum am
urmat până acu, cu cislă289, asămini am urma şi de cu birul cinstitei visterii”.

Sfadă între boieri vasluieni290


Uneori, chiar şi mai marii târgului ajungeau în faţa judecătorilor pentru
diverse chestiuni legate de proprietăţile lor. Judecătoria Vaslui informa
Isprăvnicia la data de 25 aprilie 1833, asupra unei sentinţe civile. Conform
jalbei serdarului Toma Buzdugan ce-l privea pe comisul Andronachi Donici
pentru nişte vite care în toamna anului trecut, 1832, fuseseră cumpărate de
un om al comisului, pe numele său Ion, de la Gheorghe, „ficior” (om de
casă) al serdarului, din vitele dumisale de la Nicoreşti. După dezbateri şi
administrări de probe, judecătorii au hotărât ca omul serdarului să
plătească încă 126 de lei, pe lângă 164 de lei ce primise deja serdarul.
Isprăvnicia, ca organ executoriu, era rugată să împlinească această hotărâre.
Comisul Andronachi Donici nu a acceptat sentinţa de vreme ce, pe 3 mai
1833, a înaintat isprăvniciei un document cu următorul conţinut: „Fac
cunoscut că ficiorul meu slujăşti la mini şi hrana ce i se dă şi nu ari a lua nimică de
la nimini, iar pentru ca să scapi de asuprire ce voeşti a-i faci pretendatorul
(reclamantul, n.n.), să alătureazî un sînet291 al său dat di dumnealui agăi Scarlat
Donici, cuprinzătoru de 130 lei, ci ari a da un Ianachi Chihac cu tovarăşul său
Vasîlachi Iacob, cari bini împlinindu-să cu dobânda lor, precum scrie zapisul, să
vor da banii dumisale sardar(ului)”. De aici se desprinde ideea că dumnealui

286 Havră: sinagogă.


287 Cinovnic: persoană angajată într-o funcţie administrativă de rang inferior.
288 Vechil: în acest context, împuternicit, reprezentant.
289 Cislă: cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunităţi dintr-o sumă

plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obştea satului, proporţional cu averea


fiecăruia.
290 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 455.
291 Sînet sau sinet: 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverinţă, chitanţă; poliţă.

78
comisul Andronachi Donici recunoscuse hotărârea instanţei dar căutase o
altă sursă de finanţare a despăgubirilor cerute de petentul Toma Buzdugan.

Dreptate pentru toţi292


După cum amintisem, pecetea modernităţii fusese pusă chiar şi pe
justiţia tributară până atunci unor cutume medievale. Chiar dacă la
momentul anului 1834 încă nu fusese abolită robia ţiganilor, totuşi chiar şi
aceştia se bucurau de judecăţi corecte. La 6 ianuarie 1834, Departamentul
din Lăuntru de la Iaşi, trimitea Isprăvniciei Vaslui adresa nr. 258, privitoare
la o pricină locală: „Jaloba cuvioşiei arhimandrit Chiril, egumenul monastirii
Ioan Zlataust, supt cari se află moşiia Deleştii din ţinutul Vaslui: robii de pe
moşiia Bârzeştii a monastirii Bârnova cu vechilul, locuitorii satului Deleştii şi
Călugărenii, pentru stricăciunea ce au făcut în ţarină vitile lăcuitoreşti şi de cătră
ace isprăvnicie s-ar fi împlinit patru viti de la robii ot Bârzeşti (subl. ns.) în
locul acelor ci au perit la închisoarea vechilului din Deleştii”.
Din acest text se desprinde concluzia că animalele robilor ţigani din
mahalaua bârzeşteană numită şi acum „Barnovschi” sau „Bârnovscheni”,
păscuseră pe suhaturile sătenilor din localităţile vecine Deleşti şi
Călugăreni, drept pentru care au fost „arestate” şi puse la popreală. Jalba
egumenului Chiril a fost tratată cu toată seriozitatea, drept dovadă stând
despăgubirea acordată năpăstuiţilor romi: „robii despăgubiţi, numai cu trii
viti şi prin rânduitul privighetor293 di isprăvnicie, s-ar fi luat şi peile lor şi s-au dat
lăcuitorilor cerând a se face dispăgubire vechilului”. Pe 14 ianuarie 1834,
ispravnicul Vasluiului s-a
adresat privighetorului
ocolului Stemnicului (de
care ţineau cele trei sate)
astfel: „Pentru celi 4 viti din
care au perit numai 3, să să
cercetezi câti viti au perit şi
Şatră de ţigani nomazi la începutul peile acelor perite de cătră cini
secolului al XX-lea s-au luat şi dovidind cu
adivarat că numai trii viti au perit, apoi din aceli patru împli-niti de cătră vornic
să ei una şi să o dai vechilului precum şi peili vitilor perite şi fiind că vechilul n-au
fost în dreptati a ţine supt închisoari vitili însătati şi flămândi, ci îndată după
prindere lor au trebuit să-şi cei prin paşnicî şi isprăvnicie îndestulare pagubii
întâmplată”. „Afacerea” vitelor moarte şi a pieilor dispărute, a continuat
până în luna aprilie a anului 1834. Astfel, pe 23 ianuarie, privighetorul

SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 176/1834.


292

Privighetorul unui ocol avea să devină prin Legea comunală subprefect. Mai târziu,
293

numele i-a fost schimbat în cel de „administrator” apoi de „pretor”.

79
ocolului Stemnic a trimis şefului său direct, ispravnicul, un raport din care
am extras următoarele: „Pricina vitilor închise a lăcuitorilor satului
Tăcmăneşti294 de vechilul moşiiei Deleşti în vara trecutî, din cari au perit trii. Am
discoperit că după însuşi arătare stăpânului vitilor periti, că numai trii viti au
perit în locul moşii Deleşti şi că peili lor s-au primit di cătră dânşii prin
privighetorul postelnicel Ioan Cihan şi aşa ordin no. acelor patru viti împliniti am
luat o vacă şi am dat-o vichilului Deleştilor şi cerând şi peili ca să li dei, ei au
răspuns că de-atunci le-a înstreinat şi astăzi nu sânt în fiinţă şi împotriva celor trii
pei am împlinit di la dânşii o mânzată pi cari o am şi dat-o vichilului”. Pe 14
martie, acelaşi privighetor de ocol îl informa pe ispravnic despre refuzul
vechilului moşiei Deleşti, care „nu dă vaca până nu vor duci peili, ori 20 lei”. În
fine, pe 13 aprilie se încheie şi „aventura” pieilor, cu informarea trimisă de
privighetor Isprăvniciei Vaslui: „Am împlinit doaî pei, una di la Costachi Talpiş
şi pintru una ce nu am văzut-o, am împlinit di la Cihan”.

Paznici vigilenţi295
Odată cu intrarea în primăvara anului 1834, pe 3 martie, ispravnicul
ţinutului Vaslui a primit o sesizare a unor cinstiţi săteni, paznicii satului
Portari296 : „La câtiva ceasuri di ziu, au picat aici Ştefan fiu lui Vasîli Rusul, ce au
fostu aice trăitor, fără să aibî un ravaş di drum sau di undi o veni. Şi fiindu că tatăl
său Vasîli s-au aflat mai înainte în fapte răle, trimite la cinstita isprăvnicie spre a-
şi da sama di undi vini şi undi mergi, fiindu că au mai luat şi doi boi a dumisali
cuconului Ştefanachi în dumineca trecută şi nu să găsescu. Şi pentru acista să
transmiti la cinstita isprăvnicii”. Rezolvarea cazului acestui Ştefan Rusu, a
venit de la ţinutul vecin Vasluiului, cel al Romanului care, pe 8 aprilie 1834,
a trimis adresa nr. 1320: „Slujitorul isprăvniciei Roman, Ştefan Rusu, au fugit
în acel târgu Vasluiu, încă di vro doo săptămâni trecuti şi după ştiinţăli ci ari
această isprăvnicii, numitul să află acolo la o soră a lui ci o ţîne un Gheorghe
Baciu”. Documentul emis de Isprăvnicia Romanului nu a ajuns cu poşta la
Vaslui, el fiind adus de un emisar special, aşa cum reiese din continuarea
misivei: „Prin urmari, să să dea pe mâna acestui trimes pi numit(ul) slujbaş spre
a să aduci la slujba lui”. Deci, mai mult fusese vorba de o evadare de la
îndatoririle faţă de locul său de muncă decât despre comiterea vreunei
infracţiuni.

294 Fostul nume al satului Călugăreni din comuna vasluiană Ştefan cel Mare.
295 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 197/1834.
296 Astăzi, sat în comuna Zăpodeni, judeţul Vaslui.

80
Carne pentru ruşi297
Ocupanţii imperiali ruşi părăsiseră ţările româneşti Moldova şi Valahia
încă din luna aprilie a anului 1834, dar umbra lor nimicitoare încă mai
persista peste societatea de atunci. Probabil, ca plată pentru Regulamentele
Organice cu care fuseseră cadorisite principatele, generalul Kiseleff a impus
un aşa zis export de carne micului principat moldovenesc, în cantitate de
14.640 de puduri, egală cu aproximativ 239.803 kilograme (1 pud = 16,38
kg). Cantitate enormă pentru acele timpuri, mai ales după jefuirea
sistematică a ţăranilor timp de 6 ani (1828-
1834), tot de către ruşi. Dar, cum legea nu se
tocmea, domnul Moldovei, Mihail Sturdza,
ce a condus destinele ţării timp de 15 ani
(1834-1849), a dat dispoziţie
Departamentului din Lăuntru să ia urgente
măsuri pentru satisfacerea ordinului rusesc.
La 12 septembrie 1835, sus-citatul
departament a trimis isprăvniciei vasluiene
adresa nr. 14709 în care, conform „adresului
postelniciei” (adică Ministerului de Externe
de mai târziu), se solicita „darea în podreast298
a 14.640 puduri carni cuvenită după convenţâi
cârmuirii rosăeneşti pe anul 1836 di la
Mihail Sturdza,
Prinţipatul Moldovei, ca doritorii a lua asupră- domn al Moldovei
le un aşe tislimat299 să să înfăţoşăzî în
presudstfiia300 sfatului administrativ la zâlili di târguri ci au a fi: 1-iu la 25 a
următoarii luni; al 2-le la 5 şi al 3-le că di va fi şi sărbătoari, trimiţând vrednici di
credinţă zălogi spre a păşi la târguiri”, adică la cumpărări de vite şi porci cu
banii statului, cel mai probabil. Ce iese în evidenţă este faptul că foştii
ocupanţii ne îndatoraseră cu această enormă cantitate de carne, ca şi cum
ne-ar fi oferit niscaiva servicii în contul ei. De altfel, iată şi un răspuns al
privighetorului ocolului Mijlocul, spătarul Vasile Ciureanu, trimis onor
Isprăvniciei sub nr. 5/31 octombrie 1835: „în cuprinsul cestui ocol nu s-au
aflat nimini ahotnic301”. Acelaşi răspuns, parcă tras la indigo, a fost scris şi de
către privighetorul ocolului Stemnicului, un anume Bogdănescu.

297 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds.1872/1835


298 Formă stâlcită a substantivului „podreadcic” (lb. rusă: подрядчик) ce înseamnă
„antreprenor”; „antreprenoriat”.
299 Corect: „teslimat” - furnizare, încredinţare, înmânare, livrare, predare
300 Corect: „prisustvie” (lb. rusă) – şedinţă.
301 Ahotnic: doritor, voluntar, înfocat (lb. rusă)

81
Fără comerţ în zilele de sărbătoare302
Prefigurând, parcă, programele speciale ale comerţului din zilele
noastre, demnitarii Departamentului din Lăuntru au adus la cunoştinţa
Isprăvniciei o nouă măsură, cu un iz adevărat de revoluţionare a atitudinii
oamenilor faţă de modernizarea impusă de vremuri. Documentul purta nr.
1584 şi fusese datat: 3 februarie 1833. Sfatul ocârmuitor (tributar, încă,
ocupanţilor ruşi), hotăra ca „în toati duminicile, zili di praznici şi orici alti
sărbători, niminea, orici naţii sau protecţie vor fi, să nu îndrăznească în zâlili di
duminici, praznici şi orici alti sărbători, a-şi dişchidi dughenile lor şi dacă oricini
va îndrăzni a urma împotriva puniri lor la cali a ocârmuirii şi localnicilor obiceiuri
şi orândueli păzite pentru pravoslavnica credinţî din vechimi”. După o lună şi
două zile de aşteptare a unui răspuns, ispravnicul a primit pe 5 martie 1833
adresa nr. 43, venită din partea starostelui de neguţători: „am primit
înţălegând cele poroncite pentru de a nu deşchidi dugheniţili duminicili, în
sărbători, di praznici, cari făcând-o tuturor cunoscută ca să nu cutezi a deşchide”.

Trecerea cazacilor303
Programul de lucru al ispravnicului acelor timpuri demult apuse era
foarte încărcat. După ce a rezolvat spinoasa problemă a liberelor din
Cazaci de pe Don, pictură de Ilia Repin comerţ, iată că pe 5
februarie 1833 primea
atenţionarea nr. 1411, tri-
misă de acelaşi Departa-
ment din Lăuntru:
„Pintru că la 7 februarie au
a sosî la staţîia Corcodelu
din acest ţinut ştabul şi doî
sotine304 din polcul
căzăcesc Cercuş-chin,
pornită din Eşi şi
mergătoare în Valahia, şi de acolo la 8 asămine la Vultureşti305 şi la 9 agiunge la
Vasluiu, undi au a face bicovcă306 zioa de 10 şi la 11 ajunge păr la Docolina307”.

302 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 1527/1833, f. 1.


303 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vasluiului, ds. 1527/1833, ds. 1526/1833, f. 1.
304 Stâlcire a cuvântului rusesc „sotnea” ce desemnează o veche unitate de cavalerie

căzăcească compusă din o sută de soldaţi (DEX).


305 Localitate vasluiană aflată la cca 28 km de reşedinţa de judeţ.
306 Stâlcire a cuvântului francez „bivouac” ce înseamnă „staţionare temporară a trupelor

în afara localităţilor sau a taberelor; porţiune de teren pe care se face această staţionare”
(DEX).
307 Stație de poștă ce se afla la cca 30 km sud de Vaslui, unde astăzi este Podul Doamnei,

în comuna Costeşti.

82
Isprăvnicia mai era avertizată ca, fără întârziere, „să gătească la fiiştecari loc
arătat mai sus, câte 10 cară lăcuitoreşti, câte în doi boi, spre rădicare greutăţilor ci
vor ave; dintre care să va îngriji isprăvnicia. Pentru cari s-a rânduit cinovnic
serdarul Dimitrie Măcărescu, păr la Vaslui iar di acolo să rânduiască isprăvnicia
cinovnic vrednic păr la Docolina, di undi să va ocupa isprăvnicia Fălciului”. De
frica represaliilor la care s-ar fi dedat moscalii în caz de nesupunere faţă de
poruncile lor, oficialii moldoveni de atunci au luat imediat măsuri de
satisfacere a superiorităţii ruseşti, angajând 10 care cu boi de la Şcheia,
pentru Corcodeni; 10 care de la Buhăieştii de Sus şi de Jos, pentru
Vultureşti; 10 care de la Zăpodeni, pentru Vaslui. Pentru toate aceste
servicii s-a eliberat, chipurile, o chitanţă la data de 8 februarie pe care s-au
iscălit vornic Gheorghi a Maicii (româneşte) şi paznicul Toader Năstase
(ruseşte), plus alte câteva amprente digitale ale neştiutorilor de carte. Prin
termenul „chitanţă” nu trebuie să se înţeleagă documentul de astăzi cu
care pot fi decontaţi bani, ci o hârtie care urma să fie decontată la paştele
cailor.
La Vaslui, cazacii veniţi pe capul oamenilor au mai plătit câte ceva,
potrivit unei adeverinţe308 găsite la dosar: „Adeverinţă a comandirului
polcului căzăcesc di Don, numit Cercuşchin şi cavaler Bugorov di cătră lăcuitorii
oraşului Vaslui, precum să fii ştiut că banii cuviniţi lăcuitorilor oraşului ci au a
lua îndestulat, cinurile di gios din pominitul polc, di la 9 păr la 11 fevruare, una
sută şăptizăci şi nouî oamini şi doauî suti, provinind făină, doî cetfârti309, crupi doi
cetferici, diplin aseminea pentru porţia di carni pi acele zile, au plătit bani 7 rubli,
16 copeici sau 17 lei, 36 parale”, deci, nici măcar un galben ce pe atunci avea
valoarea de cca 32 de lei. Pe 11 februarie 1833, isprăvnicia a mai întocmit o
chitanţă prin care se adeverea că fioroşii cazaci de pe Don, nici usturoi n-au
mâncat pe meleagurile vasluiene şi nici gurile nu le mirosiseră: „Dată
comandirului polcului căzăcesc, numit Cernuşchin, no. 35, d(umnealui)
oştenescului starşin şi cavaler Bugorov, di cătră isprăvnicia Vasluiului precum să
fii ştiut că din vreme ce să află d(umnealui) cu polcul cvartiruit aice, în acest
ţinut, la sat Corcodelu, Vultureşti şi în târgul Vasluiului, di la 7 şi păr la 11
fevr(uarie), lăcuitorilor nu li s-au pricinuit nici un fel di obijduiri din partea
d(umnealui) oştenescului starşin Bugorov, precum şi di cătră cinurile di gios
aflătoari supt a d(umnealui) comândă, asămine făr plată de la nimine nimic n-au
luat”.

308 Actul a fost emis de către Isprăvnicia Vaslui, cu nr. 642/11 februarie 1833.
309 Aproximativ două sute de kilograme/cetverik.

83
Alt rus – altă cheltuială310
La data de 6 septembrie 1835, Vistieria Moldovei trimitea Isprăvniciei
ţinutului Vaslui, sub nr. 5121, o atenţionare asupra altui ştab al fostei
armate de ocupaţie ce urma să treacă pe acolo în drum spre Iaşi şi apoi spre
Basarabia. Înainte de a da curs textului documentului, trebuie făcută o
remarcă şi anume aceea că ruşii se puteau plimba în voia cea bună prin
ţările româneşti, fără să fie deranjaţi de cineva, Doamne fereşte, că atâta ar
mai fi trebuit: fudulii moscali atacaţi chiar şi verbal! Cu o ortografiere a
numelui rusului greşită, hârtia începea astfel: „Gheneral Minţache
(Minciaţki, n. n.) la 15 a curgătoarei luni urmează a veni di la Bucureşti spre a
trece la Rosăe… ”. Isprăvnicia trebuia să aibă grijă să-l primească atunci când
va trece prin Vaslui şi, „să aibă casă curată pentru priimirea, dacă va voi a poposî
în acel târg”. Norocul vasluienilor, care şi aşa nu excelau la capitolul
„ospitalitate”, a fost că generalul s-a hotărât să mănânce în altă parte. Sub
nr. 5132/10 septembrie 1835, Vistieria anunţa Vasluiul de această mare
baftă: „Hotărâre prânzării şi a masului ecselenţîi sali ari a să faci la Focşani, di
cătră dumnealui adiotantul311 după întâlnire, astfel că, după ştiinţile ci va lua di la
dumnealui adiotantul întru aceasta, se să îngrijască pentru gătirile trebuitoari,
undi să nu să de cel mai mic cusur, spre a rămâne ecselenţîie sa întru totul
mulţămită”. Valabil şi în acest caz ceea ce scrisesem ceva mai înainte: ruşii
nu trebuiau atinşi nici cu o floare.

Veni şi o Doamnă…312
După fastul primirii celor doi ofiţeri imperiali ruşi, a urmat o
principesă, posibil fostă soţie de Domnitor. Datorită rangului înalt al
acesteia, ispravnicul ţinutului Vaslui a fost anunţat din timp de popasul
ce-l va face în târg de însuşi Departamentul din Lăuntru care, cu adresa nr.
9422/7 iunie 1835, îşi informase subordonatul astfel: „Doamna Efrosina
Suţul, piste câteva zile vine de la Bucureşti aicea, în oraş, şi fiindcă trecirea are a-i
fi prin acest târg, să scrie isprăvniciei să-şi aibă în privighere, ca atât pi vreme cât
va voi poposi acolo, precum şi în trecire prin acel ţinut să i să înlesnească
agiutoriul cuviincios, la cele ce ar cere trebuinţă. Asăminia, să va da în ştiinţă şi
căpitanilor de pocită [poştă], să aibă în grijire pentru cai, spre a nu urma vreo
supărare cari să să aducă nemulţumire Departamentului din partea acei
isprăvnicii”.

310 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1871/1835, f.1 şi 2.
311 Corect: aghiotant.
312 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 1843/1835, f. 1.

84
Primar zelos313
Uneori, atât vornicii din mediul rural cât şi cei din târguri sau oraşe,
mai comiteau greşeli şi, dacă ar fi fost unele fără urmări la buzunare, nu s-
ar fi supărat chiar aşa de tare locuitorii însă taman la acestea dădeau atacul.
Într-o singură zi, 16 martie 1836, s-au întâmplat două lucruri. Primul:
birnicii târgului au înaintat isprăvniciei o jalbă în care se plângeau de
vornicul Ion Cucoş datorită căruia, scriau reclamanţii, „ne cunoaştem cu
simţitoare de bani încurcătură”. Ispravnicul a luat notă de plângerea
locuitorilor, delegându-l pe Gheorghe Răşcanu să se ocupe de caz, zicând
următoarele: „Asupra jalobei birnicilor, despre Ion Cucoş când a fost în vornicie,
cari ar fi luat di la dânşii bani mai mult pisti putinţa lor, încât unii au rămas în ce
di istov314 sărăcii, vânzându-şi vitile, multi bucati ci au avut pentru iconomia
hranii lor di s-au plătit birul după cisla ci el di la sâni au făcut”. Şeful ţinutului îi
cerea lui Răşcanu grabnice cercetări pentru aflarea adevărului. Nu foarte
târziu, la 3 aprilie 1836, funcţionarul delegat pentru dezlegarea afacerii, i-a
înaintat ispravnicului un raport favorabil fostului vornic, încheindu-l astfel:
„au mai rămas lăcuitorii datori cu 200 lei, 30 parali, pi cari s-au şi primit, ci di
bunăvoi”. La document anexase şi socoteala banilor încasaţi de către Ion
Cucoş.

Mezat pentru cântar315


După cum s-a văzut în unul din sub-punctele anterioare, autorităţile
puneau mare accent pe cinstea comerţului nevrând ca cele două părţi
implicate în acest act profund uman, cumpărătorul şi vânzătorul, să fie
înşelat unul de către celălalt. La 10 martie 1838, a fost întocmit dosarul
vânzării prin licitaţie a dreptului de cântărire (cu taxă) a „cântariului
târgului”. Suma rezultată din mezat urma a fi vărsată în conturile vorniciei,
„spri folosul obştii târgului”. După cuvenita afişare a publicaţiei de vânzare a
drepturilor pe anul 1838, la 16 martie s-a ţinut şi licitaţia. Iată cum au
decurs „ostilităţile” şi cine a câştigat: „Cântarul aceestui târg Vasluiu, astăzi,
mart 16 zili, să vindi în folosul obştii pe întregul an următor, 1838, muştiriului ci
va da mai folosîtorui preţ, să faci cunoscut ahotnicilor, acelor ci să vor aduna acum
la peritacică (?) cari să vor şi iscăli pintru aceasta”. Strigătorul mezatului a
deschis cu suma de 170 de lei. Iată cursul dramatic al ofertelor de preţ: „175
Iosip Hangiu; 180 Şloică Cantaragiu; 185 Dumitrachi Emandi; 200 Costachi Luca;
210 Iospi Hangiu; 215 Dumitrachi Emandi; 220 Mihail Vâsilievici; 225 Iosip
Hangiu; 250 Şloică Cantaragiu… ”. În final, după ridicări de preţuri chiar din
leu în leu, Iosip Hangiu a fost declarat câştigător urmând să verse anual în

313 Ibidem, ds. 118/1836, f. 1 şi 2.


314 Istov: complet, cu desăvârşire.
315 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 75/1838, f. 1 şi 2.

85
casieria târgului suma de 280 de lei. Fericitul beneficiar a semnat în aceeaşi
zi contractul de concesionare, folosind caractere ebraice.

Alegerea starostelui de negustori316


Datorită evreilor împământeniţi în prăfuitul târg al primei jumătăţi a
veacului al XIX-lea, dar şi datorită altor cinstiţi cetăţeni intraţi în afaceri
comerciale, era nevoie de un şef care, în cea mai curată democraţie, era ales
de obştea negustorească. Comisarul târgului, vel căpitan Costachi Luca, ce
îndeplinise şi funcţia de staroste peste breasla comercianţilor, expirându-i
mandatul încredinţat în anul anterior, a trimis Isprăvniciei la data de 13
iulie 1838, un răspuns „asupra poroncii ca obştia târgoveţilor neguţitori să îşi
aleagă starostele în locul mieu”. Alegerea şefului fiind o urgenţă de gradul 1,
datorită, printre altele, şi atribuţiunii strângerii birurilor negustoreşti, pe 17
iulie s-a dat un comunicat explicativ care preciza că „pentru alegerea de
staroste în locul căpitanului Costachi Luca ce pără acum di la desfiinţare fostului
staroste, polcovnic Vasîli Vasîlachi, au fost săvârşitoriu de poronci şi strângătoriu
banilor”. Dezbaterile au durat mult şi probabil că s-a consumat multă
oratorie pentru demonstrarea calităţilor unuia sau altuia de vreme ce abia
pe 18 septembrie 1838 a venit decizia electorilor, trimisă în scris
ispravnicului: „Obştea neguţitorilor din acest târg al Vasluiului, dau mărturie la
mâna dumisale postelnic al doile, Ilie Macsîm, de aice, că iaşte om cu bunili
purtări, făr a să atingi de cinste nimărue. Şi pentru aciasta îl cerem ca să ni să
rânduească comisari târgului cu îndatorire de strângere banilor haznelii, săvârşire
poroncilor ci să vor triimete de ocârmuire, precum şi căutare a tot feliul de pricini a
târgului”. Importantul document a fost semnat de: „Petru Cotăescu, polcovnic
Vasîli Vasîlachi abăgeru317 (urmate de alte semnături cu caractere greceşti şi
ebraice, n.n.)”.

Falimente cu ecou la Iaşi318


În ziua de 6 august 1838, în plină campanie electorală de alegere a
noului staroste al neguţitorilor, un grup de târgoveţi „patentari scăpătaţi”, s-
au adresat în scris „părintelui visternic”, adică ministrului de Finanţe de
atunci, nu pentru prima oară ci pentru a treia, sperând în rezolvarea
problemelor lor. Ei credeau că vinovat de toate cele era fostul ispravnic.
Iată „jaloba” acestora: „Mare obijduire ci am pătimit încă din anu 1834 di la
fostul ispravnic căminar Răducanu Buzdugan, împlinindu-ne o somă di bani în
cursu hasnali, cari pi largu să arată prin jalobile dati încă di mai înainti, supt

316 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 75/1838, ds. 26/1838; f. 1 şi 2.
317 Abagiu, abager: persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei.
318 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 26/1838.

86
cuvânt că ar fi cheltuelele trecirii mării sali319, cât şi a ghinăralului Minciaţchi,
cum şi a mării sali domnul, împlinindu-le şi batjocorindu-ne cu un no. di 4
călăraşi împreună cu căpitanu lor, undi unii din noi săraci fiindu, neavându bani,
tocma atunce ne-au împlinit strai di casă şi nu ne-au lăsat macar un ceas. Pentru
aceasta, cu ferbinţi lacrămi, părintele visternic să să milostivească asupra
păcătoşilor noştri copii şi a binevoi a ni să înapoi banii luaţi di fostul ispravnic”.
Din păcate, nu am putut afla ce s-a întâmplat mai departe şi nici dacă
„părintele visternic” fusese chiar aşa de milostiv după cum credeau
vasluienii semnatari ai plângerii: „Enachi Solomon, Ion Solomon, Toadir sin
Popa, Grigori Cojocar, Costantin a Mălaii, Vasile a Stratinii, Gheorghi Bărghie,
Neculai sin Popa, Zaharia Vrabie, Iacob Stupcanu” şi alţii.

Nedumeririle unora320
La 26 februarie, isprăvnicia înregistrase o „tângiuire” a „…unora dintre
neguţitorii Vasluiului”, cu următorul conţinut: „Uniia din neguţitorii târgoveţi,
cu stărili mult mai îngiosit decât a fruntaşilor, după care ne şi numescu, a cărora
căpitaţii o plătim deopotrivă321 cu ei, precum şi la toţi primejdiili ci s-ar întâmpla
târgului, iarăşi deopotrivă sântem răspunzători, trebue doar caşili la asămini
întâmplări să ne facă cunoscut şi să ne arăti pricina cu deamănuntul di undi am
putea cunoaşti cu adivărat jâgniri pentru târg ş-atunci puteam a plăti, iar nu
precum acum videm că dumnealui Gheorghi Castroian […] cu poronca acestii
cinstite isprăvnicii şi acum ni ceri 210 lei şi 20 parali, supt cuvânt că ar fi
plătindu-li 14 garboavi322 (întârindu-să soma poruncită cu dobânda ci au încărcat)
pentru fostul căpitan di târg, Ioan Botezat323, un al doile niagiuns după socoteala la
banii Măzuelii. Apoi, fiind că noi nu ştim nicicum di aciastă dari a banilor de către
dumnealui şi nici că ni s-au făcut cunoscut, atunce în ce anumi s-au cunoscut
paguba, şi nici în al doile rând de primire a căpitanului de târg, pi dumnealui
Botezat n-am vroit noi nicicum a-l înfiinţa, pentru că am mai plătit o pagubă a
haznelii pentru sumă di 430 lei, nu ne cunoaştem a da nici într-un fel. Aşadar, să
cere oprirea acestei împliniri”. Iată şi câţiva curajoşi semnatari ai petiţiei:
„Zaharia Vrabie, Costantin Calamaz, Dumitrachi Creţu, Anghelachi Hăsan,
Toader Isac, Dumitrachi Crăstiian, Costandin zăt324 a Manoli, Neculai Popa,

319 Este vorba despre Mihail Sturdza, primul domn „regulamentar”, care a condus

destinele Principatului Moldova până în anul 1849.


320 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 26/1838.
321 Capitaţie: impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de

contribuabil.
322 Carboavă: veche monedă rusească de argint sau bacnotă de hârtie, egală în valoare

cu o rublă (odinioară cu circulaţie şi în ţările româneşti).


323 În catagrafia anului 1831, acesta apare ca „jidov încreştinat”.
324 Zet (slavonism): ginere.

87
Ioniţă Găvasi, Neculai zăt Botezat, Mihai Iacob, Enachi Solomon, Toadir Olariu,
Toadir Aniţe” ş.a.

Reclamaţie boierească325
La începutul anul 1839, colonelului rus Pavel Şubin, consortul Elenei
Şubin născută Ghica, în calitate de stăpân al moşiei Vasluiului, a trimis
Departamentului dinLăuntru o propunere repede însuşită de ministrul de
Interne în funcţiune atunci, care a binevoit a semna o epistolă trimisă
Isprăvniciei Vasluiului326: „Dumnealui narodnoi sovetnic327 Pavăl Petrovici
Şubin, proprietarul acelui târg Vasluiu, prin adresul din 12 şi altul din 20 a
curgătoarei luni, au cerut […] cu tragire vinitului cântarului în acea dispoziţie,
vrând a-l da şi în alt chip, cu cuvânt că acel venit ar fi a mănăstirii Sfântului
Spiridon, cu cari cuvânt şi în anul trecut l-ar fi tras acel venit, fără să să ştie în ce
chip l-au întrebuinţat în vreme când acel venit a mănăstirii Sfântului Spiridon
fiind lăsat slobod şi mănăstirii după reglement să dispăgubeşti băneşti din
vistierie”. Răspunsul isprăvniciei suna astfel: „Să va răspundi că acest venit
isprăvnicia nu l-a întrebuinţat nici la un particularnic, ci ei trebuinţă, trecut fiind
de la desfiinţata eforii cătră s-au dat în folosul cheltuelelor târgului”.

Boieri decedaţi328
Dacă oamenii simpli se îngropau aproape anonimi, aşa cum se şi
născuseră, ei contând doar pentru plata birurilor către ocârmuire, atunci
moartea unui boier sau a nevestei sale constituia un trist eveniment,
consemnat în documente ce apoi se coseau la dosare aşezate frumos pe
rafturile arhivelor nou-înfiinţate prin efectul Regulamentelor Organice. Din
multele acte de acest fel, am selectat doar două, spre exemplificarea cerută
de cutumele scrierilor cu caracter istoric. Astfel, pe 28 decembrie 1839,
Isprăvnicia consemnase moartea la 12 decembrie a comisului Răducan
Buzdugan, „rămânând cucoana cu 7 fii nevrâsnici: 1 băiat şi 6 feti”. Pe 6
octombrie 1840, privighetorul Ocolului Mijlocului, îl anunţa pe ispravnic că
„La 5 a lunii, la vremi di toacă, s-au săvârşit din viiaţă d(umnealui) Neculai
Racoviţi, proprietar a moşii Ciorâţa329, di la cari i-au rămas avere mişcătoare şi
nemişcătoare şi i-au rămas şi 10 copii nevrâsnici şi soţii ci au avut-o cu de-al doile
cununii”.
Acestea au fost câteva crâmpeie din viaţa de zi cu zi a târgului
Vasluiului, dar şi ale altor locuri de pe teritoriul fostului ţinut de atunci.

325 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 6064/1839, f.1 şi 2.
326 Nr. 6052/22 martie 1839.
327 Народный совет - sfat popular (lb. rusă); aici, cel mai probabil, cu sensul de şef al

sfatului local.
328 SJAN Iaşi, fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, ds. 55 şi 57/1839-1840.
329 Moşie localizată pe teritoriul actualei comune Dăneşti din judeţul Vaslui (n.a.)

88
A N E X E

Sigiliul Isprăvniciei: „Pecete Ţânutului Vasluiu 1827”,


care avea drept simbol stupul cu albine

89
1833 martie 4, Iaşi. Adresa Departamentului Treburilor din Lăuntru
către Isprăvnicia ţinutului Vaslui, referitoare la jalba paharnicului Ştefan
Angheluţă către Departament, pentru locuitorii de pe moşia Munteni
nemulţumiţi de locurile de hrană primite, Angheluţă cerând măsurătoare
moşiei potrivit cuprinderii ponturilor. Departamentul cere isprăvniciei să

90
măsoare moşia în trei părţi, din care două să se dea locuitorilor şi a treia
posesorului, însă fără asuprirea vreuneia dintre părţi.

30 noiembrie 1833. Răspuns la adresa Judecătoriei din Vaslui, referitoare


la Dumitru Hangiu „di aice”, pentru o întrebare a Judecătoriei din Botoşani
despre o iapă care „înainte Bobotezii” s-ar fi aflat la dânsul la han, cumpărată
de la un preot din satul răposatului vornic Vasile Miclescu, din Micleşti. Se
răspunde că „asămine Dumitru Hangiu în acestu târgu nu să află”.

91
4 Martie 1833. Adresa Departamentului Treburilor din Lăuntru către
Isprăvnicia Vaslui, referitoare la jaloba paharnicului Ștefan Angheluță,
precum că locuitorii moșiei Muntenii de Jos sunt nemulțumiți cu locurile de hrană.

92
E. Împroprietărirea lui Cuza

În timpul domniei de şapte ani a colonelului Alexandru Ioan Cuza, nu a


existat, practic, domeniu în care să nu se aplice vreo reformă. Una dintre
cele mai importante (dacă nu cumva
cea mai importantă!) a fost aceea a
împroprietăririi clăcaşilor cu
pământ. În preambulul Legii rurale
promulgată la 25 august (stil nou)
1864, Domnul Unirii inserase o
proclamaţie: „Claca este desfiinţată
pentru de-a pururea şi de astăzi voi
sunteţi proprietari liberi pe locurile
stăpânirii voastre”. Cu toate că ea s-a
vrut a fi o lege pentru viitorimea
îndepărtată, nu a fost valabilă decât
două generaţii datorită vânzărilor
sau fărâmiţărilor pricinuite de
numeroasele familii ce se închegau,
încât la verificarea efectuată de
prefecturile judeţene în 1909 s-a Alexandru Ioan Cuza
constat că loturile erau deja (1820 – 1873)
„pulverizate” în funcţie de numărul
urmaşilor330. Să nu uităm că începând cu anul 1870, în ţara noastră s-a
declanşat o adevărată revoluţie demografică, în ciuda condiţiilor precare de
a asigurare a sănătăţii.

Legea secularizării averilor mănăstireşti


Votată în Parlamentul unificat pe 29 decembrie (stil nou) 1863, legea
secularizării averilor mănăstireşti avea să se aplice în ciuda opoziţiei
marilor puteri europene de atunci: Imperiul rus, Austro-Ungaria şi
Imperiul otoman. Articolul I al Legii a fost definit astfel: „Toate averile
mănăstireşti închinate şi neînchinate precum şi alte legate publice sau daruri
făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite la Sfântul Mor-
mânt, Muntele Athos, Sinai precum şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele lor de
aici din ţară şi la alte mănăstiri şi biserici din oraşe sau la aşezăminte de binefacere
şi de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile
acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului”. În total, existau

330 N. Adăniloaie, Dan Berindei, Reforma agrară din 1864, Bucureşti, 1967, p. 342.

93
72 de mănăstiri închinate331 care aveau în posesie peste 600 de moşii, „din
cele mai mari şi mai frumoase”332, locuite şi lucrate de 60.000 de familii de
ţărani. Cu alte cuvinte, mănăstirile greceşti administrau a şaptea parte din
teritoriul Principatelor Unite, Moldova şi Ţara Românească. Însă secula-
rizarea averilor tuturor mănăstirilor din Principatele Unite, atât a celor
închinate Locurilor Sfinte din Orient şi Muntelui Athos, precum şi a celor
neînchinate, prin legea din 17/29 decembrie 1863, a afectat 25% din
suprafaţa ţării333, inclusă ulterior în Domeniile Statului.
Legea secularizării prevedea o compensaţie de 82 milioane lei (din care
aveau să se scadă 31 milioane datoria mănăstirilor către stat), o sumă mare
pentru bugetul ţării, bani pe care călugării greci i-au refuzat nemulţumiţi,
în speranţa că Puterile garante vor interveni. În final, călugărilor nu li s-a
mai plătit nimic. Pentru preîntâmpinarea eventualelor acuzaţii de
discriminare şi xenofobie, au fost secularizate deopotrivă şi averile
mănăstirilor româneşti, care nu ţineau de greci. Măsura a suscitat protestele
vehemente ale Turciei, dar, în ciuda acestora, Cuza a mers înainte cu
aplicarea ei. Moşiile recuperate au format „Domeniile Statului”. O bună
parte dintre ele au fost divizate în loturi şi atribuite ţăranilor
împroprietăriţi în reforma agrară care a urmat. Peste câţiva ani, în timpul
domniei lui Carol I-ul, Parlamentul a declarat definitiv închisă problema
mănăstirilor închinate.

Lovitura de Stat
Un proiect de lege agrară votat în 1862 de majoritatea conservatoare din
Parlament nu a fost promulgat de domnitor iar lucrurile s-au tergiversat
până la numirea marelui istoric şi bărbat de stat Mihail Kogălniceanu în
funcţia de ministru de Interne. La data de 2 mai 1864, un detaşament
militar a intrat în sala de şedinţe a aleşilor care au fost evacuaţi din clădire.

331 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. XIII, Domnia lui Cuza Vodă,

Partea întâia, ediţia a III-a, îngrijită de I. Vlădescu, Bucureşti [1930], p. 220. Însă împreună cu
metoacele lor, aşezămintele monastice erau mai multe; o statistică din 1863 constată
existenţa a 98 de asemenea aşezăminte în ambele Principate, stabilite pe categorii: 42 de
mănăstiri (15 rang I, 15 rang II, 8 rang III, 3 rang IV şi un schit); 30 de biserici (17 rang I, 7
rang II, 6 rang III); de asemenea, 16 schituri şi 10 biserici filiale ale celor principale (Arhivele
Naţionale Istorice Centrale, fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dos. 686/1863, f.
26v.); pentru alte informaţii, v. Lucian-Valeriu Lefter, Ultima „închinare” către Locurile Sfinte
şi premizele secularizării averilor ecleziastice, publicat în limba engleză, The last „dedication” to
the holy places and the premises of the secularization of the monastery estates, în „The Romanian
Journal of Modern History”, Vol. II, No. 2, December 2011, p. 5-23.
332 A. D. Xenopol, op. cit.
333 Enciclopedia română, publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru

literatura română şi cultura poporului român, de dr. C. Diaconovich, tom III, Sibiu, 1904, p.
924-925.

94
Imediat, curajosul domnitor a promulgat o nouă Constituţie sub numele de
„Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris”, care îi întărea puterea în
detrimentul legislativului şi o nouă lege electorală care sporea numărul
alegătorilor. Dreptul de a vot a fost acordat unei părţi a ţărănimii şi
întreprinzătorilor. La alegerile pentru a doua convocare a Adunării
Naţionale au învins susţinătorii domnitorului. Cu sprijinul noului
parlament a putut să-şi desăvârşească reforma agrară precum şi altele.
Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, 406.249 de ţărani au fost
împroprietăriţi cu loturi de pământ agricol iar aproape alţi 60.000 de săteni
au primit loturi de casă şi grădină. Pământul a fost acordat în urma unor
criterii ce ţineau de numărul animalelor de muncă (în general, boi), pe
ultimul loc situându-se cei care munciseră pământurile boierilor numai cu
braţele. Aceştia din urmă au primit, cel puţin în zona târgului Vasluiului,
două pogoane şi 40 de prăjini (aprox. 1 hectar şi 70 de ari).

Proclamaţia lui Alexandru Ioan Cuza


Mişcându-se cu repeziciune, peste numai trei luni, în august 1864, Cuza
a semnat „Proclamaţiunea Măriei Sale Domnitorului către sătenii clăcaşi334”,
prin care le aducea acestora la cunoştinţă marea veste, într-un emoţionant
text scris cu slove chirilice de tranziţie: „Îndelungata voastră aşteptare, marea
făgăduinţă dată vouă de Înaltele Puteri ale Europei prin art. 46 al Convenţiunei,
interesul Patriei, asigurarea proprietăţii fonciare şi dorinţa Mea cea mai vie s-au
îndeplinit. Claca (boierească) este desfiinţată pentru de-a pururi şi de astăzi voi
sunteţi proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirei voastre, în întinderea
hotărâtă prin legile în fiinţă. Mergeţi dar mai înainte de toate la poalele Altarului
şi cu genunchii plecaţi, mulţumiţi Atotputernicului Dumnezeu, pentru că prin
ajutorul Său, în sfârşit aţi ajuns a vedea această zi frumoasă pentru voi, scumpă
inimei Mele şi mare pentru viitorul României. De astăzi, voi sunteţi stăpâni pe
braţele voastre; de astăzi voi aveţi o Patrie de iubit şi de apărat. Şi acum, după ce
cu braţul Celui de Sus am putut săvârşi o asemenea mare faptă, mă întorc către voi
spre a vă da un sfat de Domn şi de Părinte, spre a vă arăta calea pe care trebuie să o
urmaţi, de voiţi să ajungeţi la adevărata îndeplinire a soartei voastre şi a vecinilor
voştri, interesul şi buna priimire a unora şi a altora. Aceste legături însă vor fi
pururi adevărate pentru ambele părţi. Faceţi dar ca ele să fie întemeiate pe iubire şi
încredere. Mulţi şi foarte mulţi din proprietari au dorit îmbunătăţirea soartei
voastre. Mulţi din ei au lucrat cu toată inima ca să ajungeţi la această frumoasă zi,
pe care noi astăzi o serbăm. Părinţii voştri şi voi aţi văzut de la mulţi stăpâni de
moşii ajutor la nevoile şi trebuinţele voastre. Uitaţi dar zilele grele prin care aţi
trecut. Uitaţi toată ura şi toată vrajba (subl. ns.). Fiţi surzi la glasul acelora

334Un exemplar original al proclamaţiei, citat în cazul de faţă, există şi la SJAN Vaslui,
fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 8/1864, f. 2.

95
care v-ar întărâta în contra stăpânilor de moşie şi în legăturile de bună voie ce veţi
mai avea de aci încolo cu proprietarii, [să] nu vedeţi în ei decât pe vechii voştri
sprijinitori şi pe viitorii voştri amici şi buni vecini. Au, nu sunteţi toţi fii ai
aceleaşi ţări? Au, pământul României nu este muma care hrăneşte pe toţi? Stăpâni
liberi pe braţele şi pe ogoarele voastre, nu uitaţi mai înainte de toate că sunteţi
plugari, că sunteţi muncitori de pământ. Nu părăsiţi această frumoasă meserie care
face bogăţia ţării şi dovediţi şi în România sate astăzi devin comune neatârnate şi
lăcaşuri statornice ale voastre din care nimeni nu vă mai poate silnici. Siliţi-vă dar
a le îmbunătăţi şi a le înfrumuseţea, faceţi-vă case bune şi îndestulătoare şi
înconjuraţi-le cu grădini şi cu pomi roditori. Înzestraţi-vă satele cu aşezăminte
folositoare vouă şi urmaşilor voştri. Statorniciţi mai ales şi pretutindenea să afle
unde copii noştri să dovedească cunoştinţile trebuitoare pentru a fi buni plugari şi
buni cetăţeni. Actul din 2 Maiu a dat la toţi drepturi, învăţaţi dar pe copii voştri a
le preţui şi a le bine întrebuinţa. Şi
mai presus de toate fiţi şi în viitor
ceia ce aţi fost şi până acum, şi
chiar în tim-purile cela mai rele, fiţi
barbaţi de pace şi de bună
rânduială; aveţi încredere în
Domnul vostru, care vă doreşte tot
binele; daţi ca şi până acum pilda
supuşeniei cătră legile ţerei voastre,
la a cărora facere aveţi şi voi de
acum a lua parte; şi în toată
întâmplarea luaţi România care de
Mihail Kogălniceanu (1817-1891) astăzi este dreaptă pentru toţi fii
săi. Şi acum, iubiţilor mei săteni,
bucuraţi-vă şi păşiţi la muncă de
bunăvoie, care înnalţă şi îmbo-
găţeşte şi D(umne)zeul părinţilor
noştri să binecuvânteze seminţia”.

Circulara lui Kogălniceanu335


La 14 august 1864, proaspătul ministru de Interne, Mihail
Kogălniceanu, a trimis o „Circulară” tuturor prefecţilor din ţară, inclusiv
celui din judeţul Vaslui, ce însoţea patrioticele îndemnuri ale lui Cuza
adresate ţărănimii viitor-împroprietărite. Datorită importanţei deosebite a
documentului (ce s-a păstrat, din fericire, în arhivele locale), îl vom cita în
continuare: „Vă comunic aceste proclamaţiuni ale Înălţimei Sale Domnului
României, către sătenii clăcaşi şi noua Lege Rurală. Dumneavoastră veţi da acestor

335 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 8/1864, f. 1.

96
acte importante cea mai întinsă publicitate. Le veţi comunica cu cea mai mare
grăbire Autorităţilor Comunale Rurale, care acestea vor avea a le citi în auzul
tuturor sătenilor în cea întâi sărbătoare şi anume, la ieşirea din biserică, potrivit
obiceiului de mai înainte. Nu vă recomand, Domnule Prefect, de a face Te–Deumi
oficiale în bisericile din judeţul dumneavoastră pentru această zi frumoasă care
emancipează un întreg popor; căci sunt sigur că cea întâi citire a acestei Legiuiri,
cântări de mulţumire către Prea Înalt se vor ridica din însumi inima a fiecăruia
clăcaşu şi toţi sătenii vor binecuvânta numele aceluia care astăzi răsplăteşte zilele
de 5 şi 24 Ianuarie 1859336, emancipând munca şi proprietatea. De îndată şi chiar
din întâia zi dupe primirea acesteia, dumneavoastră vă veţi ocupa a cerceta câţi
Ingineri Topografi şi hotarnici se află în districtul dumneavoastră; veţi intra în
înţelegere cu dânşii şi-mi veţi comunica condiţiunile cu care ei vor primi de a primi
măsurătoarea şi hotărnicia vetrelor şi locurilor de hrană care, prin noua Legiuire,
devin proprietate a clăcaşilor (toptanul). Este neapărat ca această lucrare să se
înceapă şi să se sfârşească cu o zi mai-nainte; este neapărat ca încă în toamna
aceasta, şi stăpânii de moşii şi sătenii să cunoască ce este a unora şi ce este a altora.
Cu cea întâi espediţie îmi veţi comunica dar, sciinţa cerută. Precum veţi vedea din
finalul Decretului, claca (boerescul)337, monopolurile, dijma338, carele de lemne,
podvezile339, zilele de meremet340 se desfiinţează de la Sf. Gheorghie viitor. Din acea
zi, în toată întinderea României ţăranii sunt stăpâni liberi pe braţele şi pe ogoarele
lor. Aceasta odată făcut, este trebuinţă a ne îngriji şi de măsurile ce sunt de adoptat
spre a face ca agricultura, marea noastră avuţie naţională, să nu cază. Aceste
măsuri sunt întru de a face ca pretutindene să nu se părăsească arăturile de
toamnă. Dincoace de Milcov, Legea din 1851 prevede zile de toamnă.
Dumneavoastră veţi priveghea ca sătenii să-şi îndeplinească aceasta cea din urmă
îndatorire. Dincolo de Milcov, earăşi după legile înfiinţate, arăturile de toamnă se
fac în comptul anului viitor. Prin urmare, şi acolo arăturile se vor face în marginea
vechii legiuiri, oriunde proprietari şi arendaşi o vor cere-o. Sătenii vor fi
despăgubiţi de aceasta dupe urmă muncă cu plata dupe preţurile ale fiecărei
localităţi. Beţi face pre locuitori să înţeleagă motivele de înaltă necesitate care cer ca
arăturile de toamnă să nu fie întrerupte şi că până la 23 Aprilie viitoru când intră
noua legiuire în putere să se păzească cea veche. Aşteptu de la intelighenţia,
patriotismul şi energia Dumneavoastre ca nicăire lucrul câmpului să nu se

336 Pe 5 ianuarie 1859 (stil vechi) Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei iar

pe 24 ianuarie (acelaşi an), domn al Ţării Româneşti consfinţindu-se, astfel, Unirea cea Mică.
337 Boierescul: obligaţie a ţăranilor de a munci în schimbul unui lot de pământ care le

era dat în folosinţă.


338 Dijma: plată obligatorie, în natură, reprezentând a zecea parte din recoltă, pe care

ţăranii o dădeau boierilor; zeciuială; desetină.


339 Podvoadă: obligaţie la care erau supuşi ţăranii în evul mediu în folosul domniei (mai

ales în timp de război), care consta în prestaţii (transport, cărăuşie) sau rechiziţii ale
animalelor de tracţiune.
340 Meremet: lucrare de reparaţie sau de întreţinere.

97
întrerupă, ca pretutindeni să domnească ordinea şi legalitatea. Veţi arăta bunilor
noştri săteni că îndeplinind aceste condiţiuni, ei vor dovedi încă o dată că sunt
oameni de inimă, vor dovedi mai ales că ştiu a fi recunoscători către ilustrul lor
liberator. Primiţi Domnule Prefect, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.
Ministru de Interne, M. Kogălniceanu. No. 21474, 14 August 1864. Bucureşti”.

Pământ pentru ţăranii din Moara Grecilor


În anul 1864, satul făcea parte din comuna Muntenii de Sus, intrând în
componenţa oraşului Vaslui ca localitatea suburbană abia la începutul
deceniului al 3-lea al secolului XX341.
Pe 5 decembrie 1864342, se întrunea la sediul primăriei comunei
Muntenii de Sus o comisie constituită conform „articolului 24 din Legea
Rurală” . Din ea au făcut parte doar două persoane deoarece, la fel cum s-a
întâmplat în numeroase alte localităţi din judeţ şi din ţară, proprietarul sau
măcar un reprezentant al său nu a binevoit să se deplaseze la propria
moşie. Cei prezenţi au fost „delegatul Fiscului Vasile Baiarde şi delegatul
comunal P[aul] Gorgos”. Documentul era unul constatator şi începea astfel:
„Subsemnaţii Delegaţi […] procedând la lucrarea pe proprietatea d-lui Temistocle
Bastachi, moşia Moara Grecilor şi Muntenii de Susu, am constatat numărul
clăcaşilor osebitelor categorii, precum şi suma despăgubirilor cuvenite
proprietarilor, dupe cum prin alăturata tabelă se lămureşte următoarele”. Situaţia
inserată în text dezvăluie o oarecare bunăstare a locuitorilor numitei
comune: „160 clăcaşi cu 2 boi cărora li se cuvine câte 4 fălci fiecăruia îndeosebi.
83 pălmaşi cărora li se cuvine câte două fălci şi 40 prăjini fiecăruia îndeosebi. 43
locuitori numai cu locuri de casă şi îngrăditură”. Finalul arăta astfel: „Aşadar,
pentru 243 clăcaşi împroprietăriţi pe suma de 847 fălci şi 40 prăjini s-a eliberat
proprietarului titlul doveditor de despăgubire sub no. 10 în sumă de lei 251.488”.
Verso-ul documentului a fost certificat de însuşi prefectul judeţului Vaslui
de atunci, Dimitrie Donici.
Potrivit tabelului de împroprietărire întocmit de primăria comunei
Muntenii de Sus, la Moara Grecilor existau 49 de capi de familie ce aveau
câte doi boi şi 24 ce lucrau numai cu braţele. Cei din prima categorie au
primit 196 de fălci şi 598 de prăjini în vatra satului sau intravilan, cum se
spune astăzi. Adevăraţii săraci, muncitorii pământului numai cu braţele, au
primit 57,6 fălci în câmp şi 292,8 prăjini pentru loc de casă şi grădină.
După scurta şedinţă din 5 decembrie 1864, a urmat, fireşte, o alta care a
fost, de fapt, cea mai importantă dintre toate deoarece au fost delimitate
loturile cuvenite clăcaşilor din moşiile boiereşti din Muntenii de Sus şi
Moara Grecilor. Cum campania agricolă de primăvară trebuia să înceapă,

341 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1922, f. 4


342 Idem, fond Prefectura judeţului Vaslui ds. 5/1864, f. 169 şi 170.

98
membrii comisiei (primarul I. Adam, delegatul comunal Trifan Arcăleanu,
proprietarul Temistocle Bastachi şi inginerul hotarnic Chiriac, angajat de
către Prefectura Vaslui) au trecut la fapte, realizând un „Jurnal” extrem de
interesant şi deopotrivă util trăitorilor de astăzi:
„ …Subscrişii membrii Comisiuniii Ad Hoc, constituată conform art. 16 din
Legea rurală din comuna Muntenii de Susu, […] sub preşedinţia d-lui Primar
respectiv în unanimitate am găsitu de cuviinţă asupra delimitării pământurilor
cuvenite foştilor clăcaşi, după rostirea Legii rurale şi lista ce am primitu pentru
constatarea clăcaşilor dela Comisiunea de Plasă Instituită după art. 24 din citata
lege, şi am eşitu la câmpu unde am aprobat locurile ce au a rămânea în proprietatea
locuitorilor şi am hotărâtu a se da
locuitorilor pământul din hotarul moşiei
Vaslui în susu, pe lângă pădurea Merenii
dinspre răsăritu şi în sus totul dinspre
hotarul moşiei Tanacu, până la hotarul
moşiei Moara Domnească, la vale până în
apa Vasleţului în giosu până în brazda ci
astăzi am tras piciorul helciugului343 la deal
pâbă în dealul Mămăruţii în giosu toată
brazda şi la vale spre apusu până în ezătura
iazului”. Cum pe întinderea
pământurilor ce reveneau celor
îndreptăţiţi existau şi tufe de spini sau Sigiliul primăriei comunei Rediu
chiar copaci, primarul Ion Adam a
lămurit repede cine devenea proprietar pe ele: „Toţi copacii ci se află în
helciug şi în pământurile ci se dau astăzi locuitorilor, acei copaci vor fi a
proprietăţii şi care se îndatorează a-i tăia în anul acesta până la primăvara anului
viitor 1866 şi spinii ce se află pe acele locuri rămân a locuitorilor, aseminea se va
trage o brazdă din colţul grădinii de lângă velniţe344, încongiurând casa apelor care
merge la velniţe spre a sluji acea apă pentru totdeauna, fără ca locuitorii să poată
opri nici o dată acea apă”.

Pământ pentru ţăranii din Rediu


La acest sat, comisia de împroprietărire s-a reunit abia după ce, conform
dispoziţiilor clare şi fără echivoc ale ministrului de Interne Kogălniceanu,
locuitorii au dus la bun sfârşit lucrările agricole de toamnă de pe moşia
proprietarului, potrivit vechilor rânduieli. Cei implicaţi în procesul
înzestrării ţăranilor cu pământ s-au întrunit de mai multe ori pentru

343 Corect, „belciug”: meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat.
344 Cazane de fabricat rachiul.

99
dezbateri în cursul primei jumătăţi a anului 1865: 13 ianuarie345, 17
ianuarie346, 16 aprilie347, 18 aprilie348. De altfel, la această din urmă dată, s-a
întocmit procesul verbal definitiv de împroprietărire a clăcaşilor locului. Cu
toate acestea, primarul comunei Rediu, N. Leuştean, a contrasemnat
documentul abia pe 24 mai 1865. La măsurarea locurilor ce urmau a primi
îndreptăţiţii a participat celebrul „ingineru geometru” Emanuel Vincler,
secondat de săteni şi de obişnuita comisie compusă din delegaţii fiscal şi
comunal ai prefecturii. Ca o noutate, a participat şi reprezentantul
proprietarei, Elena Şubin, adică Paul (Pavel) soţul acesteia. Iată cu ce se
aleseseră puţinii locuitori ai satului de atunci: „Pentru 16 clăcaşi cu 2 boi a 4
falce = 64 falce; pentru 7 clăcaşi cu palmele a 2 falce 40 prăjini = 17 falce 40
prăjini; pentru 23 clăcaşi a[i] ambelor categorii de mai sus a 12 ½ prăjini locul
casei analog de drumuri etc. conform Circularei Ministerului de Interne din 12
Septembrie 1864, cu no. 9378 = 3 falce 47 prăjini 18 stânjeni; pentru 91 indirecţi,
văduve, nevolnici, etc. 14 falce 17 prăjini 18 stânjeni; pentru un preutu ce să află
pe moşie după dispoziţiile anterioare, prinzând locul casei analog drumuri etc. = 8
falce 60 prăjini. Osebit de aceasta s-au hărăzit din partea proprietăţii pentru
ţintirim 1 falce. Tot aseminea s-au hărăzit din partea proprietăţii D-lui Ion C.
Diaconu, fiul fostului clăcaşu Constantin Diaconu, în consideraţia serviciilor
răposatului fără nici o despăgubire – 1 falce 40 prăjini. Totalul sumei – 110 falce
40 prăjini”.

Pământ pentru clăcaşii târgului Vasluiului


În general, târgoveţii nu prea se „înfruptaseră” din moşiile boiereşti
ajunse pe masa succesorală a împroprietăririi lui Cuza. În vechime,
locuitorii viitoarei urbe avuseseră pământ dat chiar de către domnitorul
Moldovei, Ştefan cel Mare şi întărit ulterior de uricul nepotului marelui
voievod, Ştefan al IV-lea sau, mai cunoscut în popor drept Ştefăniţă Vodă,
aflat în tabără la Focşani în vederea unui război cu valahii, fapt ce nu s-a
mai întâmplat, din fericire. Comisia s-a întrunit în şedinţă încă din miezul
iernii, taman în „luna Ghenarie, 1865, 20 zile349”, pentru a stabili cine va
primi pământ conform Legii rurale din 14 august 1864. Ca şi moşia Rediu-
Brodoc, şi cea a Vasluiului aparţinea cuplului româno-rus Elena şi Pavel
(uneori, Paul) Şubin. Pentru început, „s-a constituit numărul locuitorilor ce
sunt alăturaţi pe lângă târg, nouă zeci şi doi în total”. Defalcarea pe articolele
legii a fost următoarea: „Dintru care doi cu patru boi, cincizeci şi unu cu doi boi,

345 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui ds. 6/1864, f. 165-167.
346 Ibidem, f. 187.
347 Ibidem, f.180 şi 181.
348 Ibidem, ds. 6/1864, f. 190 şi 191.
349 Ibidem, f. 192.

100
şăpte cu braţele şi trei zeci şi unul numai cu locul de casă şi care, potrivit
articolului 4 din Lege, nu au drept decât pentru casă şi îngrăditură”. Din cei
şapte care nu aveau ca avere personală decât braţele lăsate de Dumnezeu,
şase erau „…văduve cu copii nevrâstnici care au declarat că se obligă a plăti locul
ce l’a luat”. În total, „…şaizeci de clăcaşi împroprietăriţi pe două sute trei zeci şi
două falce patru zeci prăjini, proprietarul are a primi suma de şaizeci şi şapte mii
trei sute două zeci şi opt lei, cursul fiscului, afară de locurile caselor pe care le au
fiecare în târg în mărime de şaisprezece falce treizeci prăjini, cuvenite după lege
pentru nouă zeci şi doi de locuitori”. Vasluiul a fost singura localitate din zonă
în care s-au înregistrat şi contestaţii. Nemulţumiţii au fost: „Dumitru
Cambur, Vasile a Chirei şi Enache Epure”. Cei trei au fost lămuriţi repede,
numai răsfoind membrii comisiei articolele legii care prevedeau că se
împroprietăreau NUMAI clăcaşii, nicidecum cei care „s’au lepădat de pont”,
adică cei care renunţaseră de a mai munci pământul boierului în schimbul
unei slujbe plătite „cu hacu”350. Declaraţiile lor au fost găsite cusute frumos
la dosar în arhiva Primăriei Vaslui, încă din anul 1863. Forma finală a
procesului verbal a fost semnată de către: C. Lelescu (delegatul Fiscului); I.
Nanu (delegatul proprietarului); Gheorghe Motăş (delegatul comunelor) şi
contrasemnat de preşedintele Comisiei judeţene de aplicare a Legii rurale,
prefectul Dimitrie Donici.

Pământ pentru ţăranii din Brodoc


Setea de pământ a brodocenilor avea să
fie ostoită odată cu prima întrunire a
Comisiei constituite cu acest prilej, din data
de 2 ianuarie 1865351. Membrii acestui for
aveau să-i împroprietărească pe clăcaşii ot
tam dar nu aşa de repede cum s-ar fi dorit de
vreme ce a fost nevoie de o altă întrunire ce
avut loc în ziua de 7 aprilie 1865352.
Delegatul proprietarului moşiei, Manolache
Pallady, împreună cu delegatul comunei,
Iordache Arseni şi inginerul Emanuel Vincler
au mai avut nevoie de o şedinţă pentru a Sigiliul primăriei comunei
dezbate definitiv afacerea pământului ce Brodoc
urma a intra în posesia definitivă a, posibil,

350 Salariu, indemnizaţie, remuneraţie


351 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 6/1864, f. 254.
352 Ibidem, f. 258.

101
nerăbdătorilor ţărani dar asta s-a întâmplat peste un an, adică la data de 20
ianuarie 1866353. Iată cum îşi concepuse inginerul hotarnic Vincler procesul
verbal: „Subscrisul inginer topograf autorizat de stat, invitat fiind a face desseniu
şi stâlpirea părţii de pământ cuvenită foştilor clăcaşi […] de pe moşia Brodocu din
Districtul Vasluiu, Plasa Stemnicu, proprieta a D-sale Mihalache Pallady. Sosind
la mencionata proprietate am luat de bază Tabloul de constatare şi am văzut că s-
au recunoscut arătaţilor locuitori de cătră competenta comisie următoarele
categorii de pământ: pentru 50 de clăcaşi cu 2 boi a 4 fălci – 216 fălci; 45 de clăcaşi
cu braţele a 2 fălci şi 40 de prăjini – 112 fălci şi 40 prăjini; 99 de locuitori ai
ambelor categorii de mai sus a 12 ½ prăjini loc de case analog de drumuri – 15 fălci
37 prăjini 8 stânjeni. Pentru 27 văduve, nevolnici, loc de case analog drumuri,etc.
– 4 fălci 17 prăjini 18 stânjen. Care fac peste tot suma de 356 fălci 75 prăjini”.
Proprietarul Manolache Pallady s-a dovedit a fi cu mult mai cooperant
decât alţi moşieri de atunci care nu se „obosiseră” să se deplaseze la
măsurarea şi delimitarea pământurilor din proprietate, conform Legii
rurale. Dovadă că a participat nemijlocit la toate operaţiunile stă faptul că a
acordat şi o donaţie în interesul preotului satului dar şi în interesul
afacerilor sale, în sumă de „9 fălci şi 1 prăjină”, astfel: „Trei fălci hărăzite în de
veci proprietate în întinderea actuală a vetrei satului, Sfinţiei Sale Economului
Ştefan Arseni. Două fălci 11 prăjini împrejurul caselor boiereşti osebit în faţa
acestor case un locu de 20 prăjini şi 10 prăjini împrejurul crâşmei boiereşti. Una
falce 40 prăjini via boierească de la vechiul ţintirim”. A mai lăsat două fălci tot
la via personală şi 20 de prăjini analoge pentru drumuri la acareturile
proprietăţii. Alte facilităţi: „Şi doar după ce s-au făcut scăderea de mai sus,
precum şi osebit s-au lăsat din măsura întinderii ţintirimului, locul Bisericei
precum şi loc a coşerelor de rezervă în întinderea lor de astăzi…”.

Pământ pentru ţăranii din Bahnari


Spre deosebire de celelalte sate, care în viitor vor deveni suburbii ale
Vasluiului, la Bahnari măsurătorile s-au făcut imediat după terminarea
campaniei de toamnă a anului 1864. Datorită unor pretenţii venite din
partea boierului, a mai fost nevoie şi de o plângere adresată la data de 17
aprilie 1865354 Prefecturii judeţului Vaslui: „delegatul proprietarului Ştefan
Angheluţe, d-l Ioan Dodon şi un delegat din partea noastră, Ioan Sâmion
Moşneagului”, s-au întrunit la data de 3 noiembrie pentru a proceda la
„lucrarea măsurării pământurilor cuvenite nouă după cum este prevăzutu în
tabloulu comisîunii de Plasă, după cum ni sau constatatu catigoriile noastre şi
pământulu după ele”. Hotărnicirea a fost descrisă în amănunt în adresa
trimisă prefectului Donici: „Au început mai întâi a trage cu lanţul pe partea

353 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 6/1864; f. 259.
354 Ibidem, ds. 7/1864, f. 19-21.

102
satului pentru a ne regula mai întâi vatra satului, cându după tragerea a 50 lanţe
au agiunsu până la mijlocul satului cu linia unde de îndată au începutu a strâga
delegatului d-lui proprietariu să nu păşască cu lanţulu mai departe zâcându cum
că e-ar fi zâsu d-l proprietaru că jumătate satu are dorinţă a rămânea pe partea
moşâii d-sale, acei ce nu mai egzistă nicicumu prin Legea rurală, apoiu cu ce
motivu vroeşte d-lui a ne întrerumpe satulu în două”. Deși caligrafia textului
este una corectă şi adecvată acelor timpuri în care abia începuseră românii
să scrie cu caractere latine, totuşi din el răzbate filozofia ţăranului ştiutor de
carte care nu se lăsa dus de nas de anumite pretenţii ale proprietarului
Ştefan Angheluţă şi el însuşi, cândva, sătean fără pământ.
În sfârşit, după alte câteva tentative de şicanare a clăcaşilor băhnăreni,
cel ce a scris memoriul ce urma a ajunge pe masa prefectului a completat
astfel: „Să ne informezî a mergi să ne a ara ogoarăle care le-am avutu în anii
trecuţi deocamdată până ş-a lua sfârşit activitatea relativă la împărţârea
pământurilor cuvenite nouă ca clăcaşi şî unii dintre noi brăţaşi şî de acei di
catigoria locului de casă şî grădină”. Şugubăţ, săteanul scriptolog a amestecat
luatul peste picior a lui Angheluţă cu dorinţa locuitorilor satului, prezen-
tată ceva mai înainte: „Apoiu harniculu nostru proprietaru s-au îndeletnicitu a
face mai multă arătură decâtu în anii trecuţi, încâtu ne-au aratu şî micile noastre
ogoraşî apoi pe lângă toate aceste, d-le prefect, mai are dorinţa a ne tăiea săliştea
satului în două ce nu este prevăzutu în mencionata Lege Rurală”. Iată semnatarii
suplicii: „Vasâle Tanasî Tunariu, Ioan Toader Tunaru, Toaderu sân Toaderu
Tunari, Vasâle Baciu, Ioan sân Vasâle Tunariu, Ioan sân V. Baciu, Ştefan
Dumitraşcu, Ştefan Aftaragaciu, Ştefan Mocanu, Chirilă Istrati, V. Achili Istrati,
V. Bocăneţu, Ioan Chelaru, Ştefan Donosî şî toată totimea satului Bahnariu fără
Chiţocu şî Dobârcenii ce e tot un trupu de moşâie”. În rezoluţia scrisă pe
document de administratorul (subprefectul) Plăşii Crasna, oamenii erau
sfătuiţi să aştepte delegatul oficial al judeţului (inginerul topograf) care
urma a face lucrările corect şi în concordanţă cu legea.
În mod neaşteptat, Ştefan Angheluţă, proprietarul moşiei Bahnari –
Dobârceni - Chiţoc, opusese o dârză rezistenţă fragmentării pământurilor
sale în beneficiul celor care decenii întregi le munciseră: clăcaşii. La fel ca şi
vecinii lor din Bahnari, sătenii din Dobârceni se adresaseră cu o jalbă însuşi
ministrului de Interne, Kogălniceanu, care, după cum se ştie, era total
inflexibil la toanele marilor proprietari. La 9 septembrie 1865355, dată la care
în multe alte locuri din ţară reforma agrară se terminase, în satul Dobârceni
nici vorbă de aşa ceva, fapt care i-a determinat pe oameni să se adreseze
chiar ministrului. Textul avusese un final dramatic datorită disperării la
care ajunseseră clăcaşii: „Vinim întru aceasta cu totu plecaţi şi vă rugăm de vă
milostiviţi a ordona de a ni se da pământuri după cum se ceteşte în telegramile

355 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 6/1864, f.22-24.

103
trimise de Dv. Că dacă am fostu luaţi în slujbile proprietarului din pontu nu
putem perde dreptulu acordatu clăcaşilor prin articolul I din Legea rurală, mai
alesu că noi am făcutu şi recursu cuvenitu la Comitetul Permanent356 îndată după
măsurarea pământurilor conform articolul XXX din Legea rurală”. Iată cine îşi
puseseră amprentele degetului mare pe document: „Ioniţă Arseni, Ioniţă
Gându, Ion Onică, Costandin Boţu, Mardar Şopu, Ion Apostu, Vasile Boţu, Ioan
Boţu, Toma Boţu, Vasile Codreanu, văduva Tura, văduva Nastasia, C. Mocanu,
Iordachi Hanganu, Grigore Moraru, Simion Gâscă, Costachi Moşneagu, Grigore
G. Bortă, Toader Gură, Ilie Petcu, Gheorghe Gâscă, Simion Plugariu, Vasile
Tăşcău, Ştefan Ivanciu, Costachi Ciobănică, Ştefan Turcu, Costachi Rusu, Ioan
Costachi, Ioan Petricoi şi ai noştri din comunile Muntenii de Giosu, Dobârceni şi
alţii”. Este foarte posibil ca Ştefan Angheluţă să se fi prevalat de articolul de
lege care îi scotea de la împroprietărire pe cei care renunţaseră la pontul
clăcăşesc în favoarea vreunei slujbe plătite. Se pot aduce argumente în
favoarea acestei idei numai citind un singur nume din listă şi anume acel al
lui Simion Gâscă, locuitor al satului Bahnari, găsit în urma cercetărilor
arhivistice ale autorului ca exclus de la împroprietărire pentru că muncea
„ca argat boieresc cu hacu”. Trebuie spus că acest om a fost, totuşi,
împroprietărit cu 10 pogoane de „pământ de hrană” şi cu un pogon „loc de
casă şi grădină” dar abia în anul 1878 şi nu pe moşia Bahnari ci pe fosta
moşie a Mănăstirii Fâstâci de pe teritoriul actualului sat Ştefan cel Mare,
judeţul Vaslui. Împreună cu alte 28 de familii, a întemeiat acest sat pe care
nu l-a mai părăsit niciodată. Simion Gâscă s-a strămutat însoţit de soţia sa
Casandra şi de fiica de 11 ani, Aniţa357. Foarte interesant este că „Ministerul
din Năuntru” a trimis această jalbă la Vaslui, cu o rezoluţie pe verso
semnată de către adjunctul lui Kogălniceanu, un anume Argintoiu: „D-l
Prefect al Districtului Vaslui este invitat a le explica locuitorilor drumul unde
trebuie a apela în această nemulţumire”. Textul de mai sus sugerează apelarea
la o instanţă de judecată.
Se pare că nici această cerere imperativă nu rezolvase cazul de vreme ce
sătenii s-au adresat iarăşi ministerului de Interne cu o reclamaţie datată 27
aprilie 1865358, în care se demonstrează spiritul haiducesc în care au fost
nevoiţi să-şi asigure puţinul de hrană pentru numeroasele lor familii: „La
Moşiea Bahnarii – Chiţocului, proprietatea d-lui Ştefan Angheluţă, ne efectuându-
să nici până astăzi împărţârea pământurilor cuvenite nouă la clacaşi din cauză că
domnul proprietaru nici cumu nu vroescu a proceda la asămine activitate în unire
cu delegatulu nostru ce ne-au arătatu mai toate locurile atâtu împrejuru satului
câtu şî ogoarăle ce le-am avutu în anul trecutu. Văzându şî noi aşa, ne-am opritu

356 Echivalentul Consiliului Judeţean de astăzi.


357 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 12/1865, f. 128.
358 Ibidem, f. 26.

104
de la sâne o mică bucăţâcă de pământu să o împărţâm între noi pentru ca să nu
rămânem fără nimică arătură fiindu timpului destul de înaintatu acumu şî noi nu
ne-am aratu pentru noi nimic ci numai pentru d-lui. Până acum dumnealui nu ne
lasă să o arăm ci aduce jandarmi din Vaslui şî ne bate ca pe hoţi (subl. ns.).
De aceea venim a ne ruga Dv. domnule Ministru, să binevoiţi a ne regula cele
necesare în asăminea chestie spre a ne scuti de asăminea schingiueli”. Sărmanii
clăcaşi veniseră şi cu o propunere extremă: „Căci, mai bine decât ne-ar
schingiui astfelu mai bine să arăm anul acesta pentru noi nimică, să are d-lui şî
vatra satului, măcaru”. Semnatarii: „Sâmion Calacan, Gheorghe Ciobanu, Toader
Ştefănică, Constantin Lungu, Vasâle Pilă, Ioan sân Neculai Lungu şâ toată obştia
satului până la 280-lea casă”. Ministerul s-a simţit dator să-i ceară explicaţii şi
proprietarului moşiei, care explicaţii zăceau într-un dosar al prefecturii,
netrimis la Bucureşti. În acest sens, considerând problema a fi cât se poate
de urgentă, vice-preşedintele Consiliului de Stat Vasile Boerescu a trimis la
Vaslui telegrama formată din „21 vorbe”359 care suna astfel: „Grăbiţi
trimiterea dosarului cerut cu no.382 în questiunea Ştefan Angheluţă”.
Cel al cărui nume îl poartă astăzi o stradă din Vaslui, Ştefan Angheluţă,
trimisese la Bucureşti o sesizare încă din luna februarie a anului 1865360,
potrivit adresei nr. 5397/4 martie 1865 expediată de minister la Vaslui, în
care prefectului îi erau aduse la cunoştinţă câteva lucruri demne de luat în
seamă: „D-l Vice Preşedinte al Consiliului de Statu […] arată că pentru a putea
delibera asupra recursului ce i-au adresatu d-l Ştefan Angheluţă contra lucrării
Comitetului Permanentu al acelui districtu care n-ar fi încuviinţatu comasarea
pământurilor cuvenite locuitorilor depe moşia sa, mijloceşte a se încunoştiinţa pe
d-l Ştefan Angheluţă de a trămite actul contra căruia se tângue. Prin urmare vă
invitu d-le prefect a regula cu grăbire efectuarea acestei mijlociri”.
Pe 13 mai 1865, conflictul dintre proprietar şi clăcaşi s-a stins prin
mijlocirea cerută de minister.

*******
*****

359 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 6/1864, f. 25.
360 Ibidem, f. 28

105
ÎMPROPRIETĂRIŢII DIN SATUL MOARA GRECILOR, 1864-1865

NUMELE PĂMÂNT DAT ÎN PROPRIETATE


Nr.
ŞI
crt. ÎN CÂMP ÎN SAT
PRENUMELE
Fălci361 Prăjini362 Fălci Prăjini
Târnovanu
1. 4 - -- 12/2
Gheorghe
Chirica
2. 4 - - 12/2
Vasile
Răchită
3. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Marinei
4. 4 - - 12/2
Vasile
A Vodoaiei
5. 4 - - 12/2
Andrei
Arcăleanu
6. 4 - - 12/2
Vasile
Arcăleanu
7. 4 - - 12/2
Trifan
Munteanu
8. 4 - - 12/2
Grigore
Surugiu
9. 4 - - 12/2
Anton
Ciutei R.
10. 4 - - 12/2
Catrina
Miluţă
11. 4 - - 12/2
Ion
Bâcu
12. 4 - - 12/2
Gheorghe
Pălăşanu
13. 4 - - 12/2
Neculai
Bivolaru
14. 4 - - 12/2
Toader
Bivolaru
15. 4 - - 12/2
Toader

361 1 Falce = 1, 44 hectare (10.440 metri pătraţi).


362 1 Prăjină (prăjină fălcească) = 1, 80 ari (180 metri pătraţi).

106
Marcu N.
16. 4 - - 12/2
Ion
Turcu
17. 4 - - 12/2
Niţă
A Ciuroaei
18. 4 - - 12/2
Simion
A Stancăi
19. 4 - - 12/2
Ion
Chifor
20. 4 - - 12/2
Toader
Tătaru G.
21. 4 - - 12/2
Ana
A Parascăi
22. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Mancei
23. 4 - - 12/2
Ion
Butnaru
24. 4 - - 12/2
Vasile
Negru
25. 4 - - 12/2
Grigore
Scânteie
26. 4 - - 12/2
Vasile
Petcu
27. 4 - - 12/2
Ilie
A Ruştei
28. 4 - - 12/2
Gheorghe
Morariu
29. 4 - - 12/2
Gheorghe
Ifteme
30. 4 - - 12/2
Nicolae
Ţurcanu
31. 4 - - 12/2
Ion
A Stancăi
32. 4 - - 12/2
Constantin
Bulai
33. 4 - - 12/2
Constantin
Manea S.
34. 4 - - 12/2
Nicolai
Chiţei
35. 4 - - 12/2
Nicu

107
Negru G.
36. 4 - - 12/2
Ion
Petcu
37. 4 - - 12/2
Dumitru
Irimia
38. 4 - - 12/2
Constantin
A Mariei
39. 4 - - 12/2
Gheorghe
Timofte
40. 4 - - 12/2
Irimia
Manea S.
41. 4 - - 12/2
Ion
Şchiopu
42. 4 - - 12/2
Anton
Vicovanu
43. 4 - - 12/2
Gheorghe
Marcu
44. 4 - - 12/2
Chifor
Timofte
45. 4 - - 12/2
Ion
A Evei V.
46. 4 - - 12/2
Ion
Marcu
47. 4 - - 12/2
Sandu
Bortoş
48. 4 - - 12/2
Niţă
Scânteie
49. 4 - - 12/2
Alexandru
Maxim
50. 2 40 - 12/2
Toader
Stan
51. 2 40 - 12/2
Andrei
Mihăescu
52. 2 40 - 12/2
Dragomir
Munteanu
53. 2 40 - 12/2
Ilinca
Romete
54. 2 40 - 12/2
Gheorghe
Manea
55. 2 40 - 12/2
Zahii

108
Sbârnu S.
56. 2 40 - 12/2
Ion
Ţelin
57. 2 40 - 12/2
Vasile
Bourceanu
58. 2 40 - 12/2
Constantin
A Zoiţei
59. 2 40 - 12/2
Nicolai
Vrabie
60. 2 40 - 12/2
Gheorghe
A Sofiei
61. 2 40 - 12/2
Vasile
Scânteoaea
62. 2 40 - 12/2
Catrina
Ardeleanu
63. 2 40 - 12/2
Vasile
Biţuloancă
64. 2 40 - 12/2
Niţă
A Grăncioaei
65. 2 40 - 12/2
Mihalache
Bordeianu
66. 2 40 - 12/2
Toader
Manea
67. 2 40 - 12/2
Vasile
Negru T.
68. 2 40 - 12/2
Nicolai
Burcă
69. 2 40 - 12/2
Niţă
Ciuria
70. 2 40 - 12/2
Toader
A Neculei
71. 2 40 - 12/2
Grigore
Ciobanu
72. 2 40 - 12/2
Ion
Co
73. - - 1 80
muna
Două
74. 16 - - -
Biserici

109
ÎMPROPRIETĂRIŢII DIN SATUL BRODOC, 1864-1865

Nr. NUMELE ŞI
PĂMÂNT DAT ÎN PROPRIETATE
crt. PRENUMELE
ÎN CÂMP ÎN SAT
Fălci Prăjini Fălci Prăjini
Lazăr
1. 4 - - 12/2
Vasile
Ghirişi
2. 4 - - 12/2
Ioniţă
A Sandei I.
3. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Lupii
4. 4 - - 12/2
Matache
Scoipan
5. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Lupii
6. 4 - - 12/2
Ion
A Lupii
7. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Savei
8. - - - 12/2
Ion
Colţaru
9. - - - 12/2
Ion
Lazăr
10. 4 - - 12/2
Toader
Bâzgu
11. 4 - - 12/2
Gheorghe
Ţabrea
12. 4 - - 12/2
Gheorghe
Crăciun
13. 4 - - 12/2
Ion
Iftimie
14. 4 - - 12/2
Ion
Cucoş
15. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Vădanei
16. 4 - - 12/2
Nicolae

110
A Frăsinei
17. 4 - - 12/2
Gheorghe
A Vădanei
18. 4 - - 12/2
Pavăl
Ghiriş
19. 4 - - 12/2
Ştefan
Scoipan
20. 4 - - 12/2
Ion
Bogatu
21. 4 - - 12/2
Ilie
Buzatu
22. 4 - - 12/2
Grigore
A Sofiei
23. 4 - - 12/2
Gheorghe
Baciu
24. 4 - - 12/2
Gheorghe
Obreja
25. 4 - - 12/2
Neculai
Cârlomanu
26. 4 - - 12/2
Andrei
Cucoş
27. 4 - - 12/2
Iacob
Arsene
28. 4 - - 12/2
Neculai
Dascălu
29. 4 - - 12/2
Neculai
Maftiuc
30. 4 - - 12/2
Thoader
Ţabrea
31. 4 - - 12/2
Pentelei
Rusu
32. 4 - - 12/2
Vasile
Moroşanu
33. 4 - - 12/2
Ilie
Moroşanu
34. 4 - - 12/2
Petru
Moroşanu
35. 4 - - 12/2
Vasile
A Floarei
36. 4 - - 12/2
Gheorghe

111
Fofici
37. 4 - - 12/2
Ion
A Floarei
38. 4 - - 12/2
Moisă
Baciu
39. 4 - - 12/2
Ilie
Zaharia
40. 4 - - 12/2
Theodor
Buzatu
41. 4 - - 12/2
Neculai
Pavăl
42. 4 - - 12/2
Gheorghe
Bidianu
43. 4 - - 12/2
Ion
Zaharia
44. 4 - - 12/2
Gavril
Căpăţână
45. 4 - - 12/2
Chiriţă
Guţu
46. 4 - - 12/2
Dumitru
Galeru
47. 4 - - 12/2
Vasile
Bubonică
48. 4 - - 12/2
Ion
A Floarei
49. 4 - - 12/2
Andrei
Niţă sin
50. 4 - - 12/2
Gavril
Ciurea
51. 4 - - 12/2
Vasile
Ogrinji
52. 4 - - 12/2
Constantin
Rotăriţa
53. 4 - - 12/2
Domnica
Bogatu
54. 4 - - 12/2
Gheorghe
Budeanu
55. 4 - - 12/2
Gheorghe
Baciu
56. 4 - - 12/2
Iosub

112
Rusu N
57. 2 40 - 12/2
Gheorghe
A Saftei
58. 2 40 - 12/2
Ion
Vezeteu
59. 2 40 - 12/2
Vasile
Vatră
60. 2 40 - 12/2
Ion
Maftiuc
61. 2 40 - 12/2
Iacob
Dascălu
62. 2 40 - 12/2
Ion
A Floarei I.
63. 2 40 - 12/2
Moisă
Butoi
64. 2 40 - 12/2
Gheorghe
A Bălaşei
65. 2 40 - 12/2
Ion
A Măriuţei
66. 2 40 - 12/2
Ion
Trifu
67. 2 40 - 12/2
Ion
Durcanu
68. 2 40 - 12/2
Ştefan
A Măriuţei
69. 2 40 - 12/2
Neculai
A Măriuţei
70. 2 40 - 12/2
Alecu
Ogrinji
71. 2 40 - 12/2
Dumitru
Croitoru
72. 2 40 - 12/2
Theodor
Ţarla
73. 2 40 - 12/2
Costandache
Costandache
74. 2 40 - 12/2
Tănase
Mafteucă
75. 2 40 - 12/2
Ion
A Zamfirei
76. 2 40 - 12/2
Gheorghe

113
Moraru
77. 2 40 - 12/2
Constantin
Zaharia
78. 2 40 - 12/2
Gheorghe
Macsim
79. 2 40 - 12/2
Ion
Ţabrea
80. 2 40 - 12/2
Dumitru
Iftode
81. 2 40 - 12/2
Neculai
Ogrinji
82. 2 40 - 12/2
Ion
Căpăţână
83. 2 40 - 12/2
Ion
Simionică
84. 2 40 - 12/2
Vasile
Lazăr
85. 2 40 - 12/2
Gheorghe
Chităraşu
86. 2 40 - 12/2
Vasile
Dobă
87. 2 40 - 12/2
Gheorghe
Căpăţână
88. 2 40 - 12/2
Iancu
Bobu
89. 2 40 - 12/2
Dafina
Domnica lui
90. 2 40 - 12/2
Gavril
Dobă
91. 2 40 - 12/2
Catinca
Băncilă
92. 2 40 - 12/2
Maria
Macsim
93. 2 40 - 12/2
Maranda
Beriş
94. 2 40 - 12/2
Catinca
A Floarei
95. 2 40 - 12/2
Ioana
Balaşa
96. 2 40 - 12/2
Ana

114
Nechifor
97. 2 40 - 12/2
Iacob
Duicu
98. 2 40 - 12/2
Stratina
Bogatu
99. - - - 12/2
Dumitru
Neamţu
100. - - - 12/2
Tănase
A Enoaei
101. - - - 12/2
Ioana
Chităraşu
102. - - - 12/2
Neculai
Buduc
103. - - - 12/2
Ion
Scripcaru
104. - - - 12/2
Trifan
Cărbunaru
105. - - - 12/2
Ilie
Rotaru
106. - - - 12/2
Iftimie
Stancu
107. - - - 12/2
Dumitru
Croitoru
108. - - - 12/2
Grigore
Văduva
109. - - - 12/2
Iftimoaia
Chitaraşu
110. - - - 12/2
Ilie
Burduc
111. - - - 12/2
Dumitru
Mânzăţeanu
112. - - - 12/2
Zamfira
Pricoche
113. - - - 12/2
Maria
Petrea
114. - - - 12/2
Gavril
Popa
115. - - - 12/2
Neculai
A Niţoaei
116. - - - 12/2
Theodor

115
Bucătarul
117. - - - 12/2
Catinca
Baciu
118. - - - 12/2
Ioniţă
Clătinici
119. - - - 12/2
Vasile
Iftimie al lui
120. - - - 12/2
Jescu
Buduc
121. - - - 12/2
Vasile
Pricoche
122. - - - 12/2
Maria
Stanciu
123. - - - 12/2
Neculai
Macsim
124. - - - 12/2
Neculai
125. Biserică 8 60 - -
126 Comună 4 40 - 40

ÎMPROPRIETĂRIŢII DIN SATUL BAHNARI, 1864-1865

NUMELE ŞI
Nr. crt. PĂMÂNT DAT ÎN PROPRIETATE
PRENUMELE
ÎN CÂMP ÎN SAT
Fălci Prăjini Prăjini Stânjeni
Maftei
1. 4 - - 450363
Grigore
Matei
2. 4 - - 450
Grigoraş
Şchiopu S.
3. 4 - - 450
Ion Ion
Bojoagă
4. 4 - - 450
Ion
Bulbuc
5. 4 - - 450
Nechita Ion
Fânariu M.
6. 4 - - 450
Ion

363 450 de stânjeni = 10 ari sau 0,10 hectare (1000 metri pătraţi).

116
Moşneagu I.
7. 4 - - 450
Dumitru
Bubulică
8. 4 - - 450
Panaite
Chiriac
9. 4 - - 450
Constantin
Artene V.
10. 4 - - 450
Ion
Branişte
11. 4 - - 450
Ion
Gâscă Nică
12. 4 - - 450
Neculai
Berezan
13. 4 - - 450
Ghiţă
Maftei T.
14. 4 - - 450
Dumitru
15. Roşu
4 - - 450
Constantin
16. Moşneagu I.
4 - - 450
Constantin
17. Promoroacă
4 - - 450
Constantin
18. Promoroacă
4 - - 450
Grigore
19. Branişte
4 - - 450
Vasile
20. Maftei V.
4 - - 450
Ion
21. Branişte
2 40 - 450
Toader
22. Savin
2 40 - 450
Neculai
23. Chirilă
2 40 - 450
Ioniţă
24. Gâscă
2 40 - 450
Vasile
25. Corbul
2 40 - 450
Ion
26. Promoroacă
2 40 - 450
Ion

117
27. Bobeică
2 40 - 450
Theodor
28. Grama
2 40 - 450
Grigore
29. Ocuţă
- 450
Marin
30. Berghiu
- 450
Theodor
31. Tunariu
- 450
Gheorghe
32. Gavriluţă
- 450
Gheorghe
33. Lăcătuşu T.
- 450
Iordache
34. Iordache
- 450
Manolache
35. Enache
- - - 450
Toader
36. Iftodi
- - - 450
Ion
37. Bocancia
- - - 450
Gheorghe
38. Savin I.
- - - 450
Gheorghe
39. Irimia
- - - 450
Ion
40. Irimia I.
- - - 450
Petrache
41. Bocancia I.
- - - 450
Costache
42. Ciobotaru
- - - 450
Grigore
43. Lăcătuşu
- - - 450
I.Neculai
44. Lăcătuşu D.
- - - 450
Manole
45. Irimia G.
- - - 450
Ion
46. Irimia V.
- - - 450
Dumitru

118
ÎMPROPRIETĂRIŢII DIN SATUL REDIU, 1864-1865

NUMELE ŞI
Nr.crt. PĂMÂNT DAT ÎN PROPRIETATE
PRENUMELE
ÎN CÂMP ÎN SAT
Fălci Prăjini Prăjini Stânjeni
Strechie
1. 4 - - 450
Iordache
Murgu
2. 4 - - 450
Ion
Sofronie
3. 4 - - 450
Ioana
Grosu
4. 4 - - 450
Vasile
Bosneoc
5. 4 - - 450
Ion
Moglanu
6. 4 - - 450
Ion
Murgu
7. 4 - - 450
Gheorghe
Vieru
8. 4 - - 450
Alicsandru
Vieru
9. 4 - - 450
Anton
Pascal
10. 4 - - 450
Gavril
Budu
11. 4 - - 450
Ion
Muchie N.
12. 4 - - 450
Iordache
Grosu
13. 4 - - 450
Condurache
A Babei
14. Chifor 4 - - 450
Ion
Mărianu
15. 4 - - 450
Petrea
Grosu A.
16. 4 - - 450
Dumitru
17. Moişanu Gh 2 40 - 450

119
A Catrinei
18. 2 40 - 450
Ciobanu Ion
Olaru
19. 2 40 - 450
Ion
Strechie V.
20. 2 40 - 450
Ştefan
Păduraru
21. 2 40 - 450
Constantin
Epure
22. 2 40 - 450
Dumitru
Baciu
23. 2 40 - 450
Teodor
Bălteanu
24. - - - 450
Iacob
Cicovanu
25. - - - 450
Neculai
Macsimu
26. - - - 450
Niţă
Mihăilescu
27. - - - 450
Ghiţă
Codiţă
28. - - - 450
Anuţa
Bumbu
29. - - - 450
Ion
Diaconu C.
30. - - - 450
Pricop
Chirvase
31. - - - 450
Theodor
Creţu I.
32. - - - 450
Maria
Cornea
33. - - - 450
Constantin
Gârneţ
34. - - - 450
Neculai
Stamati
35. - - - 450
Grigore
Lazăr
36. - - - 450
Ion
Lazăr I.
37. - - - 450
Toader

120
Ungureanu
38. - - - 450
I. Ioniţă
Enachi
39. - - - 450
Dumitru
Gogu Ion
40. - - - 450
Constantin
Ungureanu
41. Leonte - - - 450
Constantin
Ioniţă
42. - - - 450
Gheorghe
Sârbu I.
43. - - - 450
Toader
Bârzoi
44. - - - 450
Lupu
A Mutei
45. - - - 450
Toader
A Mutei V.
46. - - - 450
Gheorghe
Lazăr
47. - - - 450
Ion
Bârzoi
48. - - - 450
Vasile
Stavarache
49. - - - 450
Vasile
A Tomulesei
50. - - - 450
Gheorghe
Bârzoi
51. - - - 450
Simion
Măgureanu
52. - - - 450
Vasile
Măgurean
53. - - - 450
V. Ion
Bârcigă
54. - - - 450
Petrea
Ţicu
55. - - - 450
Ghiorghi
56. Ţicu Grigore - - - 450
Modoran N.
57. - - - 450
Ion

121
Lazăr
58. - - - 450
Toader
Paicu
59. - - - 450
Constantin
Paicu
60. - - - 450
Gheorghe
Lăcătuşu
61. - - - 450
Ioniţă
Lăcătuşu I.
62. - - - 450
Sava
Pârvu
63. - - - 450
Ştefan
Pârvu
64. - - - 450
Ion
Pârvu
65. - - - 450
Constantin
Feraru N.
66. - - - 450
Toader
Dumitru a
67. - - - 450
Nuței vădana
Vădan
68. - - - 450
Vasile
Ghiorghi
69. - - - 450
A Vădanei
Manea
70. - - - 450
Petrache
Manea
71. - - - 450
Gheorghe
Nastase
72. - - - 450
Valachi
Danu
73. - - - 450
Manolachi
Negoiţă Șt.
74. - - - 450
Lazăr
Negoiţă
75. - - - 450
Grigore
Ghiorghi
76. - - - 450
brat Pârvu
Manea C.
77. - - - 450
Vasile

122
Radu Mihai
78. - - - 450
Dumitru
Ghiorghi
79. - - - 450
sin I. Dobrică
364

Bocancia
80. - - - 450
Costachi
A Floarei
81. - - - 450
Ion
Moroflei
82. - - - 450
Iordachi
Negoiţă
83. - - - 450
Dumitru
Radu M.
84. - - - 450
Ion
A Măriuții
- - - 450
85. Gheorghe
A Stulpoai
86. - - - 450
Ion
Paladi Gr.
87. - - - 450
Gheorghe
Modoranu
88. - - - 450
Neculai
Găncianu
89. - - - 450
Alicsandru
Găinariu
90. - - - 450
Ion
91. Inculeţ C-tin - - - 450
Vasile sin
92. - - - 450
Enache
Enache
93. - - - 450
Constantin Ion
Sârbu
94. - - - 450
Dumitru
Bascucur
95. - - - 450
Gheorghe
96. Stancu Iorgu - - - 450
Ciuhureanu
97. - - - 450
Vasile

364
Sin: fiu lui (slv.)
123
Fâră
98. - - - 450
Sava
Trofin
99. - - - 450
Manoluţă
Iftodi
100. - - - 450
Petrachi
Oae
101. - - - 450
Constantin
Oae C.
102. - - - 450
Stegariu
Neştianu
103. - - - 450
Mihalache
Ciobanu
104. - - - 450
Coman
Răchită N.
105. - - - 450
matei
Telemanu
106. - - - 450
Ioan
Oae
107. - - - 450
Iordache
Aftanache
108. - - - 450
Hriscu
Cumbală
109. - - - 450
Simeon
Prisăcaru
110. - - - 450
Ion
Badelică sin
111. - - - 450
Prisăcaru
Nastasă M.
112. - - - 450
Petrachi
Paladi
113. - - - 450
Constantin
Ungureanu
114. - - - 450
Ion

124
ÎMPROPRIETĂRIŢII DIN COMUNA (TÂRGUL) VASLUI

NUMELE ŞI
Nr. crt. PĂMÂNTUL DAT ÎN PROPRIETATE
PRENUMELE
ÎN CÂMP ÎN SAT
Fălci Prăjini Prăjini Stânjeni
Leuştean Ch.
1. 5 40 - 450
Vasile
Barbu
2. 5 40 - 450
Vasile
Plugaru Ion
3. 4 - - 450
Gheorghe
Dohotaru
4. 4 - - 450
Gheorghe
Trancă
5. 4 - - 450
Ion
Trancă
6. 4 - - 450
Gheorghe
Panaite Ion
7. 4 - - 450
Diacon
Bârcă
8. 4 - - 450
Nicolae
Barba
9. 4 - - 450
Ştefan
Barba
10. 4 - - 450
Gheorghe
Cucoşu
11. 4 - - 450
V. Ştefan
Iacob
12. 4 - - 450
Petrea
Ţapu
13. 4 - - 450
Ion
Mihăilă
14. 4 - - 450
Iordache
Solomon
15. 4 - - 450
Gheorghe
Nantu
16. 4 - - 450
Theodor
A Gafiţei
17. 4 - - 450
Vasile

125
Ion
18. 4 - - 450
Simeon
Resmeriţă
19. 4 - - 450
Chiticu
A Iftimoae
20. 4 - - 450
Pavel
Cerănaşu D.
21. 4 - - 450
Gheorghe
Balan
22. 4 - - 450
Chiriacu
Stavără
23. 4 - - 450
Enache
Ticulei
24. 4 - - 450
Ion
Sârbu
25. 4 - - 450
Nicolai
Epure
26. 4 - - 450
Ştefan
Mocanu
27. 4 - - 450
Iordache
Mocanu M.
28. 4 - - 450
Nicolai
Iftimoae
29. 4 - - 450
Gheorghe
Crişu
30. 4 - - 450
Ichim
Mocanu M.
31. 4 - - 450
Ion
Cucoşu
32. 4 - - 450
Gheorghe
Tătaru C.
33. 4 - - 450
Dobriţa
Hiloti Gh.
34. 4 - - 450
Zoiţa
Motaşu N.
35. 4 - - 450
Tudora
Ioana lui
36. 4 - - 450
Cocia
Iacob
37. 4 - - 450
Nicolai

126
Mocanu
38. 4 - - 450
Ştefan
Crişu Lazăr
39. 4 - - 450
Ion
Lungu
40. 4 - - 450
Ilie
Stavăr
41. 4 - - 450
Gheorghe
Trofin
42. 4 - - 450
Gheorghe
Gaman
43. 4 - - 450
Vasile
Mihăilă
44. 4 - - 450
Ion
Cucoş
45. 4 - - 450
Vasile
A Sofiei
46. 4 - - 450
Gheorghe
Isacu V.
47. 4 - - 450
Ion
Balan
48. 4 - - 450
Ion
A Petrii N.
49. 4 - - 450
Semion
Hiloti
50. 4 - - 450
Panaite
Balan I.
51. 4 - - 450
Ion
Sulă
52. 4 - - 450
Mihăilă
Lungu D.
53. 4 - - 450
Catrina
Hiloti Gh. Z.
54. 2 40 - 450
Iancu
Ciociu M.
55. 2 40 - 450
Zoiţa
Vulpe
56. 2 40 - 450
Vasile
Boghiţă
57. 2 40 - 450
Gheorghe

127
Arseni
58. 2 40 - 450
Panaite
Bălu
59. 2 40 - 450
Anton
Carbală
60. - - - 450
Ilie
Cotaia
61. - - - 450
Vasile
Caraba
62. - - - 450
Dumitru
Braniştia
63. - - - 450
Constantin
Bârzoi
64. - - - 450
Gheorghe
Corbu I.
65. - - - 450
Dumitru
Bărdan
66. - - - 450
Vasile
Bărdan
67. - - - 450
Gheorghe
Ungureanu I
68. - - - 450
Aurel
Răileanu
69. - - - 450
Lupu
Arseni Gh.
70. 4 - - 450
Smaranda
Corbiţa
71. - - - 450
Ion
Irimia
72. - - - 450
Chiriacu
Grădinăraşu
73. - - - 450
Sofroni
Bangu
74. - - - 450
Vasile
Arapu
75. - - - 450
Gheorghe
Dinu
76. - - - 450
Vasile
Grădinar
77. - - - 450
Vasile

128
Nastase
78. - - - 450
Vintilă
Lefter
79. - - - 450
Stegariu
Carabet Stan
80. - - - 450
Ion
Stan Gh.
81. - - - 450
Vicu
Stan L.
82. - - -
Ion 450
Condorache
83. - - - 450
Ion
Stâlpoi
84. - - - 450
Gheorghe
Caraba
85. - - - 450
Grigori
Rupiţă
86. - - - 450
Paicu
Vihureanu
87. - - - 450
Constantin
Caraba Gr.
88. - - - 450
Gheorghe
Fotache sin
89. - - - 450
Gheorghe
Păciucă
90. - - - 450
Gheorghe
Grădinariu
91. - - - 450
Dumitru

129
Proclamaţia lui Alexandru Ioan Cuza
(August, 1864)

130
Circulara ministrului de Interne Mihail Kogălniceanu
(14 August 1864)

131
Suburbia Moara Grecilor. Vedere dinspre Est

Suburbia Rediu. Vedere dinspre Est

Suburbia Brodoc. Vedere dinspre Est

132
Suburbia Viişoara. Vedere dinspre Sud

Suburbia Gura Bustei. Dinspre Sud, cu vedere asupra orașului

Suburbia Bahnari (sursa: Google Earth.com)

133
F. „Spitalul lui Drăghici”

Despre apariţia primei ctitorii spitaliceşti din Vaslui au scris şi domnii


Mihai Ciobanu, Neculai Bârlădeanu şi Valeriu Lupu365, ultimii fiind chiar
slujitori ai lui Hipocrate şi de aceea textul ce va curge din titlul acestui
capitol va fi unul bazat pe documente inedite aflate în păstrarea Arhivelor
ieşene.

Testamentul postelnicului Dimitrie Drăghici


La 23 februarie 1864, presa oficială din Iaşi366 a publicat testamentul
marelui filantrop, conform dorinţei acestuia. Instituţia care mijlocise
apariţia anunţului a fost Tribunalul Districtului Vaslui: „Moartea reposatului
post[elnic] Dimitrie Drăghici precum şi testamentul seu, se publică în termin de
100 de zile considerat de la data Foaei, ca toţi acei ce vor ave vre o legiuită
pretenţie, să reclame la Tribunal în lăuntrul mencionatului termin”. Iată
dorinţele celui care, pe 24 februarie 1864367 va închide ochii pentru
totdeauna: „Sub-scrisul Post(elnic) Dimitrie Drăghici, deşi mai de ’nainte am
făcut despoziţie pentru regularea moştenirei mele prin testamentul ce să află depus
la Sf. Spiridon368, înse văzând faţă ce au luat lucrurile cu schimbarea timpurilor,
am venit la hotărâre a desfiinţa acele despoziţii şi orânduesc pe cât mă aflu încă în
întregimea minţei, ca după sevârşirea mea din viaţă să se urmeze cu moştenirea
mea precum mai gios se arată: 1) Fiind că eu am petrecut toată viaţa me necăsătorit
şi părinţii mei s-au sevârşit din viaţă înaintea me, apoi las deplin moştenitor pe
toată averea me atât nemişcătoare care se cuprinde în moşia me Giurgenii de la
Ţinutul Romanului, cât şi orice altă avere mişcătoare pe prea-iubitul meu nepot
Panaite Donici şi-l îndatoresc a îndeplini cu sfinţenie cele cuprinse în testamentul
de faţă. 2) Pentru ţinerea spitalului ce am fondat în târgul Vasluiului,
moştenitorul meu va fi dator a da pe tot anul câte 300 galbeni austrieceşti,
plătiţi în două câştiuri la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dimitrie, acest venit anual
al ospitalului, se va respunde veşnic mai întâi de moştenitorul Panaite
Donici şi după moartea lui de urmaşii lui din neam în neam, acest venit va
rămâne pururi asigurat în fondosul moşiei Giurgenii mai sus pomenit
(subl. ns.). 3) Pe lângă îngrijirea ce moştenitorul meu ca proprietar moşiei
Giurgeni, va fi dator a ave pentru ţinerea bisericei satului în bună stare, apoi la
ziua hramului el va face pomenire cu sobor de preoţi după tipicul bisericesc. 4)
Moştenitorul meu va da celor mai gios arătaţi somele aice însemnate, o dată pentru

365 De la „Spitalul lui Drăghici” la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, Iaşi, 2010.
366 „Progresul. Foaea publicaţiunilor oficiale din resortul Curţii de Apel Iaşi”, Nr. 29, Sâmbătă,
7 Martie, 1864, p. 2.
367 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds.3/1864, f. 3v.
368 Epitropia generală a casei spitalelor Sfântul Spiridon din Iaşi.

134
totdeauna, cumnatului meu Miron Donici, văduvei nepotului meu Necolai şi
nepoatelor mele Vironica, Zoiţa şi Nastasica câte 100 galb[eni] D[umnealui]
căminar Tanasă Petriman şi vatavului Gheorghie Dimitriu câte 150 galbeni.
Dimitrie Drăghici Post[elnic], Anul 1864, fevruarie 23. Sub-scrisul medic curant
certifică că D-lui Post[elnic] Dimitrie Drăghici se afla în întregimea facultăţilor
sale când au făcut şi subscris acest act. Doctor Marcu Ştain. După invitarea ce
testatorul ne-au făcut prin viu grai de a certifica ca marturi că este a sa ce din
urmă dorinţă, mărturisim cu a noastre iscălituri. C. Hrisoverghi, C. Focşa,
Iconom, A. Frim[u], Iconom”. Din acest document nu putea lipsi nici
rezoluţia instanţei judecătoreşti în faţa căreia testatorul şi-a pus semnătura:
„Tribunalul civil Vasluiu. Testamentul de faţă fiind sub adevărata iscălitură a
repos[atului] Post[elnic] Dimitrie Drăghici, constatată de Domnul Preşedinte a
acestui Tribunal, se adevereşte potrivit formelor numai întrucât priveşte
identitatea iscăliturii. Papafil Solomon, D. Desilă, cap biroului A. Teodorele. No.1
Martie 3”.

Legatul lui Gheorghe Romaşcu încurcă lucrurile369


La 8 decembrie 1851, un funcţionar al epitropiei a scris pe dosarul cu
numărul din subsol, următoarele: „Dossieriul relativ la înfiinţarea unui Ospital
în târgul Vasluiului, a căruia fondator este Domnul Aga Dimitrie Drăghici, şi a
procesului cu Domnul Georgie Romaşcu pentru legatul de 600 #370”. Pentru a
înţelege deplin implicarea acestui boier, trebuie spus că acelaşi testament
reliefat mai sus, a mai fost publicat într-o formă extinsă în foaia ieşeană
„Progresul”, dar în numărul 43 din 2 aprilie 1864. Aici, la capitolul 5,
„Veniturile anuale”, testatorul a mai adăugat câte ceva faţă de prima
variantă care, de fapt, nu a fost CHIAR prima, deoarece a prevenit
beneficiarul încă din primele rânduri că „s-au schimbat vremurile”, deci şi
conţinutul legatului371. Pe lângă cei 300 de galbeni asiguraţi spitalului din
venitul anual al moşiei Giurgeni de pe teritoriul fostului ţinut al
Romanului, Dimitrie Drăghici a mai specificat (pe bună dreptate!) şi altele:
„B. Din dobânda anuală a capitalului de 1.000 de galbeni, pe care D-na Elena
Şubin, proprietara târgului şi moşiei Vaslui, a hărăzit acestui stabiliment cu osebit
înscris, cari bani se găsesc acum asiguraţi cu dobândă plătitoare către spital în 2
câştiuri şi care vor urma a fi de-a pururi asiguraţi de asemine prin îngrijirea
direcţiei spitalului. C. Din averea pe care răposatul Pahar(nic) Gheorghie
Romaşcu a dănuit372-o acestui spital, prin testamentul său publicat prin

369 SJAN Iaşi, fond Epitropia Generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon din Iaşi, ds.
301/1851.
370 Vechiul simbol al galbenilor (bani de aur).
371 Publicat în Urmaşilor mei..., vol. II, Testamente din anii 1863-1870. Antologie şi

precuvântare de Liviu Papuc şi Olga Iordache, Iaşi, 2011, p. 227-229.


372 A donat-o, dăruit-o.

135
Foaea Oficială no. 26 din anul 1855, urmând a se îndeplini cu sfinţenie
condiţiile cuprinse în acel act, fiind însă că pentru luarea în stăpânire a
acestei averi este deschis proces, cu căutarea căruia spitalul îşi are rânduit
plenipotentul său (subl. ns.), apoi după săvârşirea mea din viaţă, dacă procesul
nu s-a mântui până atunce, direcţia va fi stăruitoare ca să se ieie sfârşit acelui
proces şi să se deie spitalului dreptul său”. Mai departe, Drăghici trecuse la
sfaturi privind gospodărirea spitalului, menţionând la punctul 6
următoarele: „Fiindcă până azi acest stabiliment s-a administrat de mine în
privat, fără amestecul Statului sau a oricărei autorităţi, ce numai cu concursul a 2
membri pe care eu însumi îi alegeam spre a-i constitui un colectiv din 3 şi fiindcă
ispita de mai mulţi ani mi-a dovedit că acest mod de administrare privată a dat
rezultatele cele mai mulţumitoare, apoi nestrămutata mea vroinţă este ca şi pe
viitor tot de asemene să se administreze acest spital de cătră un comitet de direcţie,
compus precum se arată în art. 7 de aice, iar dacă dimpotrivă, după vreme, această
a mea expresă vroinţă s-ar modifica în principiul ei şi, în locul administraţiei
private mai sus hotărâte, s-ar chibzui a se institui o administraţie altfel înjghebată,
atunci vor fi îndrituiţi atât pogorâtorii moştenitorului meu, cât şi urmaşii
moştenitorilor proprietarul târgului Vaslui, a retrage veniturile şi fondul
prevăzute mai sus, […] desfiinţând în totul acest stabiliment, iar apoi la asemene
caz se va aplica şi condiţiile prevăzute de art.9 din testamentul răpos. Romaşcu,
pentru averea ce acesta a dănuit spitalului…”. Această ultimă variantă a
testamentului lui Dimitrie Drăghici a fost publicată în numărul 43 din 2
aprilie 1864 a publicaţiei oficiale „Progresul”373.
Actul de fundaţie nr. 1079 prevedea chiar şi numele ce-l va purta în veci
şi-n pururi stabilimentul medical din Vaslui şi anume „Spitalul lui
Drăghici”. Voinţa i-a fost respectată până la naţionalizarea sa conform Legii
119 din 11 iunie 1948, pentru ca după această dată să poarte numele
„Spitalul unificat Vaslui” deoarece, în aceeaşi curte, şi-au ridicat şi evreii un
spital care, de voie de nevoie, va face corp comun cu cel românesc.

După374
Exact în ziua în care apărea la Iaşi testamentul mai sus citat (parţial), se
întrunea în biroului epitropului aflat (conform voinţei testatorului) chiar în
incinta spitalului, comitetul celor trei în faţa cărora a cuvântat preşedintele
Tribunalului districtului Vaslui, Popescu. Cele spuse de el au fost inserate
în procesul verbal nr. 1372/2 aprilie 1864, ce ulterior a fost trimis Epitropiei
Sfântul Spiridon din Iaşi. Iată ce avusese de spus magistratul: „Odată cu
adresa Onorabilei Epitropii no. 576, s-au primitu la Tribunalul preşeduitu de sus
scrisul, Testamentul depus la generalnica Epitropii, de răposatul acum

373 Urmaşilor mei…, vol. I, p. 229.


374 SJAN Iaşi, fond. cit.

136
Post[elnic] Dimitrie Drăghici375. S-au văzut totodată şi mijlocire ce se face ca
tribunalul în faţă cu osebitul Testament posterior a răpos[atului] Drăghici, să facă
aşa încheiere asupra driturilor de revocare a anteriorului Testament. Sub scrisul
preşedinte în urmare încheierii Camerii sale are onoare a face cunoscut Onorabilei
Epitropii ca fiecare Testatoru fără osebire, în putere legiuirii 901 din Codul Civil,
ari ace facultate a răsturna orice dispoziţiune Testamentală anterioară din ace de pe
urmă vroinţă. Încât răpos[atul] Dimitrie Drăghiciu prin a[l] său autografu
Testamentu a cărue identitate s-au constatat prin lucrările acestui Tribunalu,
revocându-se de la dispoziţiunile Testamentului anterioru, urmează a fi ţinută şi
în samă voinţa sa di pe urmă, întrucât urma a fi oborâtu prin un mandat
judecătorescu. Prin urmare, dacă Epitropie în putere anteriorului Testamentu cari
au rămas în păstrarea acestui Tribunalu dinpreună cu coperta lui, s-ar socoti în
osebite drituri de a pute răsturna Testamentul din urmă a răpos[atului] Drăghici,
nu rămâne decâtu a întinde aşa reclamaţiune în conformitate cu legile şi numai în
urmare unui aşa Procesu. Tribunalul ar pute face încheiere giudecătorească
conformă legilor precum pretinde Epitropia căci în alt fel după jurisdicţiunea dată
Tribunaleloru, nu poate mijloci în încheierile sale de asemine natură, întru câtu nu
vor fi acţiuni şi nici asemine situaţii nu va pute fi constituate întru câtu nu vor fi
împricinaţi”. De aici se desprinde ideea, că depozitarul ultimei variante
testamentare semnate de vrednicul postelnic, încercase să facă totul ca la
carte, sondând eventuala cupiditate a clironomilor.

Lămuriri post-mortem
La data de 11 octombrie 1870, la şase ani de la moartea lui Dimitrie
Drăghici, Serviciul Contencios a întocmit un „refferat” cu ţintă clară:
desluşirea legatului lăsat de paharnicul Gheorghe Romaşcu în contul
aceluiaşi spital vasluian. Şeful acestei structuri, A. Cornea, îşi începuse
lucrarea astfel: „Observând lucrările dosierului no. 900 din anul 1851, privitoare
la donaţiunea ce prin Thestamentu a făcutu D-lui Paharnic Gheorghie Romaşcu în
favoarea Ospitalului din oraşu Vasluiu, fondatu în asemenea de D-lui Aga
Dimitrie Drăghici, din care lucrări s-au luat următoarele lămuriri”. Textul
următor, citat cuvânt cu cuvânt din referatul „contenciosului”, denotă
gravitatea situaţiei la care se ajunsese cu moştenirea lăsată de Romaşcu
spitalului care, după părerea lui Drăghici, încercase a fi deturnată prin fals:
„Dl. Aga Dimitrie Drăghici, prin suplica din 20 Dechemvrie 1854 adressată
Generalei Epitropii […] au arătatu că în Arhiva Epitropii s-ar găsi depusu din
anul 1852 de reposatul Paharnic Gheorghe Romaşcu un Thestament prin quare
lasă în îngrijirea Epitropiei averea sa – în nişte părţi de moşie şi altele – pentru
spitalul ce se înfiinţa pe atunci în acel oraşul Vasluiu…”. Dimitrie Drăghici se

375 Am subliniat aceste cuvinte deoarece, conform lucrării despre spitalul


Drăghici,menţionată mai sus, a fost dat greşit 1875 ca an de deces al donatorului.

137
bazase în afirmaţiile sale pe publicarea în paginile 15 şi 16 ale Buletinului
Oficial al Moldovei, nr. 48/20 iunie 1854, a documentelor testamentare
semnate de către Romaşcu, la Tribunalul judeţului Tutova.

Presupus fals
Drăghici observase, urmărind număr cu număr această publicaţie
oficială, un lucru care l-a pus pe gânduri: „Iarăşi ca din partea reposat(ului)
Paharnicului Gheorghie Romaşcu (subl. ns.), un altu Thestamentu prin care se
revoacă acel anterior şi prin quare averea sa o lassă altoru persoane (subl. ns.)”.
În suplica acuzatoare, boierul vasluian scrisese negru pe alb, că „s-au
încredinţat de la mai multe persoane cum că Thestamentul din urmă este falşu şi
urzitu în urma trecirei din viaţă a reposat(ului) Paharnic Romaşcu în care D-sa a
protestat la Tribunalul de Tutova, de a nu legaliza un asemenea falşu
Thestamentu”. Măsura luată de Drăghici a fost una rapidă deoarece se
temea, pe drept temei, că s-ar fi executat acel presupus testament fals ce ar
fi lăsat spitalul nou-înfiinţat fără un solid sprijin material: „În fine, D-lui Aga
Drăghici au cerut la Epitropie a-i trimite copie legalizată de pe Thestamentul
anterioru, spre a pute sprijini sprijini dreptăţile Cassei spitaleloru, de a nu rămâne
înstrăinată donaţiunea făcută de reposatul Gheorghie Romaşcu”. Demersul lui
Drăghici nu s-a soldat cu un final favorabil, Epitropia răspunzându-i astfel:
„După încredinţarea ce i s-au dat prin referatul acestui serviciu din 20 Ghenar
1855, formal pe contra pagina citatei suplici a D-sale Aga Drăghici şi după
încheierea din 22 a acelei luni oposată de el prin adresa no.116 din 27 Ghenarie
1855, au răspuns D-lui Drăghici că Thestamentul propus de D-sa (adică, cel
considerat valabil şi nu trucat, n. n.) nu se găseşte în actele Cancelariei
sale”. De aici se poate deduce că testamentul publicat în Buletinul oficial al
Moldovei cu numărul 48/20 iunie 1854, ori a fost bine dosit de
responsabilul Arhivei Epitropiei, ori a fost aruncat pur şi simplu la gunoi.
Cu toate acestea, Drăghici nu a depus armele şi a continuat cu cerbicie
lupta cu sistemul şi cu moştenitorii lui Romaşcu, încercând să obţină cât de
cât din legat.

Rătăciri bârlădene
Spitalul din Bârlad, aşezat cu banii Elenei Beldiman, ţinea tot de
Epitropia Sfântul Spiridon din Iaşi. Referatul „contenciosului” avea în
componenţă şi citate din documentele trimise la Iaşi de către sus-numitul
spital, ce răspunsese unor întrebări determinate de cercetarea agăi
Drăghici: „Epitropia Ospitalului din Bârlad prin adressa no. 61 din 18 Aprilie
1855 care s-a înregistratu la no.604, au anonţatu că încredinţându-se lumii că
reposatul Paharnic Gheorghie Romaşcu, că prin Thestamentul său publiquat prin
adaosurile Buletinului Oficial no. 48 din 20 Iunie 1854, au lăsat în folosul

138
spitalului din acel oraşu suma de 600 # care sumă au cerut-o de la D-l Sărdariu
Iordachi Romaşcu, fratele reposatului, şi că D-sa i-au răspuns că nu este înlesnitu;
iar că din parte-i în urmă nu s-au văzut altă urmare, mijlocind în fine ace
Epitropie de a se împlini suma mencionată, aşa precum terminul prevăzut prin
Thestamentu de a se răspunde asemine bani, este trecut”. Ca o concluzie, se pare
că spitalul din Vaslui nu se alesese nici măcar cu acea sumă de 600 de
galbeni care, transformată în lei la cursul Vistieriei (1# = 32 lei), ar fi valorat
aproximativ 1920 de lei. Bună la dat sfaturi, Epitropia îi recomandase lui
Drăghici adresarea în Justiţie deoarece poate i s-ar fi făcut dreptate măcar
cu martori.

Iordache Romaşcu se răzgândeşte


Gândindu-se, probabil, la viaţa de apoi ce-i putea fi un perpetuu calvar,
privită atât prin prisma dispariţiei „inexplicabile” a adevăratului testament
al fratelui său cât şi prin falsificarea celui de-al doilea, serdarul Romaşcu s-a
adresat Iaşiului prin intermediul Epitropiei spitalului bârlădean cu
documentul înregistrat la expeditor sub numărul 67/9 mai 1855 şi la
destinatar sub numărul 731: „Epitropia Ospitalului din Bârlad […] au făcut
cunoscut că D-lui Sardar Iordachi Romaşcu, prin răspunsul ce i-au adresat, i-au
declaratu că întârzierea urmată cu respunderea banilor 600# lasaţi acelui ospital
[din Vaslui] prin Thestamentul lăsat de reposatul seu frate Gheorghie Romaşcu,
nu au urmatu din altă cauză, decât că schelea376 au fost închisă şi că n-au putu
vinde pâinea377 ce o are dar, îndată ce o va face, va şi numera arătaţii bani”.

Nici gând de resemnare…


Simţind că lacomul serdar Iordachi Romaşcu, fratele paharnicului
Gheorghie Romaşcu, nu i-a aruncat decât o fărâmitură din marea avere
lăsată de acesta spitalului din Vaslui prin primul testament, cel considerat a
fi valabil, Dimitrie Drăghici şi-a tocmit un avocat în persoana lui Ioan Fătu
care a început imediat să acţioneze în vederea soluţionării pretenţiilor
justificate ale clientului său. Încă o dată Epitropia ieşeană a recomandat o
suspectă împăciuire, potrivit referatului „contenciosului”: „La cele
încunoştiinţate prin mencionata mai sus adresă, în conformitatea încheierii din 12
a acelei luni (mai 1855, n. n.), i s-au răpunsu să urmeze officia de mai înainte sub
no. 586 din 30 Maiu acelu anu”. Totuşi, dând dovadă de un oarecare
obiectivism, întocmitorul referatului atât de des pomenit, a inserat în text şi
acţiunile contestatarului vasluian: „Domnul Avocatu Ioan Fătu, în calitate de
procuratore a(l) D[umnea] Post[elnic] Dimitrie Drăghici - fondatoriul spitalului

376 Port pe malul unui fluviu, în acest caz Galaţi, prin care Principatul Moldovei exporta

grâne şi alte bunuri.


377 Grâu.

139
din oraşu Vasluiu -, cu suplica din 18 Noembrie 1856 adresată Onorabilei
Generale Epitropii, au comunicatu în copie anaforaua378 Ministeriului
Dreptăţei379, sub no. 8386 din 10 Octombrie 1856, cătră fostul Caimacam380, în
urma domniei Prinţului Grigorie Ghica, precum şi o întocmai copie de pe o altă
suplică a D-lui Avocat Fătu din 30 Maiu 1856, adresată numitului Domn Ghica,
prin care toate aceste se detailează în privirea circomstanţelor averei donată
ospitalului din Vasluiu de reposatu Paharnicu Gheorghie Romaşcu,
contestaţiunele venite din partea mai multor persoane asupra Thestamentului din
urmă, ce de cătră D-l Serdariu Iordachi Romaşcu, s-au pretins a fi ai reposatului
său frate Paharnicu Gheorghie Romaşcu, a ceririlor şi reclamaţiunilor făcute la mai
multe Autorităţi Administrative şi giudecătoreşti, de D-lui Vassilie Lazer
împreună cu D-l Postelnicu Dimitrie Drăghici, unu cu driitu381 de moştenitor a o
parte din averea răposatului Paharnic Romaşcu după actul de danie, şi acela lăsat
ca fondator ospitalului din Vasluiu, precum şi asemine din partea D-lui Avocatu
Fătu, pentru a se lua de la D-l Serdar Romaşcu averea reposatului său frate
Gheorghie Romaşcu pe care avere samavolnic au pus stăpânire şi au luat despoziţie
asupra ei, în temeiul Thestamentului ce era pus în contestaţiune ca falşu”.

Alt clironom
O foarte scurtă recapitulare ne arată faptul cert că dorinţele răposatului
Dimitrie Drăghici erau respectate întocmai, iar după şase ani de la trecerea
lui la cele veşnice moştenirea lui Gheorghe Romaşcu încă mai era disputată
prin instanţele judecătoreşti de atunci. Autorul „refferat”-ului din care am
extras copios aceste date, mai consemnase următoarele chestiuni ridicate de
avocatul Fătu întru demontarea minciunii şi restabilirea adevărului asupra
celor două testamente: „Din suplica D-lui Avocat Ioan Fătu […] se arată
lucrările ce au fost înaintate în o aşa chestiune şi se constată că celu dintâiu
Thestamentu sau actu de danie a reposatului Paharnic Romaşcu, este cu data 31
Ghenarie 1852 (subl. ns.), subscris de mai multe persoane ca marturi, legalizat la
Curtea de Întărituri şi publicatu în Buletinul Oficial la 3 Octombrie 1855. Iar cel
de-al 2-le cu data 2 Sept. 1853 (subl. ns.) adiveritu numai de câţ-va marturi,
după care Thestamentu se pretinde că de cătră reposat(ul) Paharnic
Gheorghie Romaşcu s-ar lăsa averea sa fratelui Iordachi Romaşcu
(subl.ns.)”. Textul de mai sus explică destul de clar posibilul fals executat
de Iordachi în dauna spitalului din Vaslui căruia, din mare „bunătate”, i-ar
fi lăsat, totuşi, cei 600 de galbeni.

378 Anafora: raport emis de un dregător şi adresat domnitorului.


379 Ministerul Justiţiei.
380 Caimacam: locţiitor al domnului, însărcinat cu administrarea ţării până la instalarea

pe tron a noului domn; în acest caz, Teodor Balş.


381 Dreptul.

140
Simţind că dreptatea tindea să se încline înspre cererile avocatului Fătu,
conducerea Eforiei spitalelor „Sfântul Spiridon” din Iaşi îl invita pe acesta,
ca „la înfăţoşarea anaforalei ce urma a se supune Ecselenţei Sale D-lui
Caimacamu, să încunoştiinţeze pe Epitropia a Ospitalului Central spre a se
presenta atuncea şi unul din membrii ei”.

Prelungire cu suspans
Procesele asupra moştenirii defunctului Gheorghe Romaşcu s-au întins
pe durata mai multor ani, chiar şi după moartea fiului său, serdarul
Iordache Romaşcu. Astfel, în ecuaţia cu două sau chiar mai multe
necunoscute, intră la data de 11 mai 1879 un alt moştenitor, pe jumătate
rus, Atanasie Moiseevici Gurtiev care, printr-o suplică adresată
preşedintelui Tribunalului judeţului Tutova, chema în judecată pe „D-lor
Smaranda Romaşcu şi Catinca Georgiescu, domiciliate în oraşul Bârladu,
moştenitoare a defunctului Gheorghiţă Romaşcu”. Cu toate acestea, nu fusese
vorba despre bunurile imobile sau mobile cu care vrednicul de cinste
paharnic Gheorghie Romaşcu dotase spitalul vasluian ci despre trei moşii
din judeţul Tutova (Popeştii, Borceştii şi Butoiu) stăpânite de Iordachi
Romaşcu până la moartea sa şi după aceea de doamnele pe care rusul le
chemase la judecată. Probabil acesta a fost blestemul posibilei falsificări a
testamentului iubitului său tată…

Vremuri de mari restrişti


Spitalul vasluian a fost destinat tuturor cetăţenilor din târg sau chiar
din ţinut iar mai târziu din judeţ. Este o certitudine faptul că zilele de
spitalizare se plăteau, dimpreună cu prestaţia personalului medical ori
costul doftoriilor. De multe ori, săracii beneficiau de ajutoare financiare din
partea Primăriei oferite cu generozitate de edilii ce s-au perindat prin
această instituţie de-a lungul timpului. Spre exemplu, pe timpul
mandatului său de patru ani (1938-1942), generalul de divizie Ion Răşcanu
şi-a ajutat semenii cu sume importante provenite din bugetul Primăriei.
Astfel, de pildă, reproducem o adresă a primarului înaintată spitalului
„Drăghici” din Vaslui: „Cu onoare vă rugăm a dispune internarea, în mod
gratuit, în spitalul Drăghici a veteranului Bârcă Constantin, din acest oraş,
care este lipsit de mijloace financiare”382. În alte numeroase cazuri dispunea
ca spitalizarea să fie plătită din fondurile speciale ale primăriei aşa că,
putem spune (cu o oarecare undă de maliţiozitate) că spitalul vasluian a
făcut…afaceri bune pe seama bunătăţii lui I. Răşcanu! Pe data de 16 iunie
1941 spitalul Drăghici trimitea primăriei următoarea „notă de plată”:

382 SJAN Vaslui, fond Primăria ora;ului Vaslui, ds. 19/1939, f. 123.

141
„Avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ordonanţarea sumei de 700 de lei
reprezentând taxele pentru tratamentul şi întreţinerea în Spital a bolnavei Florica
A. care a fost internată în contul Dv. conform adresei…”383.
Cele două războaie mondiale traversate de ţara noastră au fost resimţite
şi la Vaslui când, mai ales în primul, oraşul şi-a mărit artificial populaţia de
aproape trei ori datorită refugiaţilor sosiţi din teritoriul ocupat de armatele
Puterilor Centrale şi a sateliţilor lor, precum Turcia sau Bulgaria. Spitalul
„Drăghici” fusese sufocat de numărul mare de soldaţi răniţi ori bolnavi,
care pătimeau laolaltă cu civilii.
Oraşul Vaslui, fiind reşedinţă de judeţ, a avut un rol deosebit şi bine
stabilit de mai-marii armatei române. Prin referatul din 21.IX/4.X 1916 al
Secţiei Operaţiilor Marelui Cartier General, transcris la pagina 831 din
lucrarea „România în războiul mondial”, se spune: „De aceea suntem de
părere a se evacua Bucureştii, ducându-se toate ministerele, parlamentul şi corpul
diplomatic la Iaşi şi nemaicreându-se noi spitale în Bucureşti, ci în provincie şi mai
cu seamă în Moldova”. Prin urmare, s-a luat măsura constituirii de „Spitale
regionale de cruce roşie” şi în oraşul Vaslui, amplasarea acestora fiind
redată cu exactitate în registrele stării civile la secţiunea „morţi”. După
cercetarea amănunţită a registrelor, am aflat că primul deces al unui militar
înregistrat la Vaslui, a avut loc la 12.09.1916, când Armata Română încă nu
părăsise teritoriile ce aveau să fie ocupate de către Puterile Centrale şi aliaţii
lor. Prin urmare, putem deduce că, măcar până-n luna decembrie a acestui
an, aceşti ostaşi au fost evacuaţi de pe front fiind răniţi şi aduşi pe calea
ferată cu trenurile sanitare pentru a fi internaţi în spitalele militare existente
la Vaslui, după cum urmează:
 Spitalul Regional de Cruce Roşie nr. 249, de pe strada Spitalelor nr.
1 (Cu certitudine în incinta Spitalului „Drăghici”)
 Spitalul Regional de Cruce Roşie nr. 250, de pe strada Gheorghe
Lazăr;
 Spitalul Regional de Cruce Roşie nr. 251, de pe strada I.C.Brătianu;
 Spitalul Regional de Cruce Roşie nr. 252, de pe strada Mihail
Kogălniceanu;
 Spitalul Regional de Cruce Roşie nr. 253, de pe strada Ştefan cel
Mare nr. 27;
 Spitalul Regional de Cruce Roşie nr. 254, de pe strada Ştefan cel
Mare nr. 37 (Palatul Mavrocordat);
 Spitalul „Splendid” nr. 479, de pe strada Vidin nr. 1;
 Spitalul regional „Valea Racovei” nr. 480, de pe strada Vidin nr. 3;
 Spitalul de Campanie nr. 483, de pe strada Hagi Chiriac nr. 1;

383 SJAN Vaslui, fond Primăria Vaslui, ds. 19/1939, ds.2/1941; f.29

142
 Lazaretul de Holerici, de pe strada Ştefan cel Mare nr. 39
În staţia CFR Vaslui staţiona sau făcea naveta între front şi oraş şi
Trenul Sanitar nr. 19, locaţie în care şi-au găsit sfârşitul numeroşi militari.
Ostaşii au mai fost internaţi ocazional şi la Infirmeria Regimentului 65
Infanterie aflată pe bulevardul Principele Ferdinand, la Infirmeria
Regimentului 7 „Racova” nr. 25, situată pe strada Cazărmii dar şi în unele
locuinţe particulare de pe diverse străzi din Vaslui. Având în vedere
mărimea teritoriului şi populaţia oraşului de atunci, credem că aceste
„spitale” au fost înjghebate în grabă prin rechiziţionarea caselor unor
cetăţeni care aveau un oarecare excedent locativ şi, dacă ne orientăm după
denumirile străzilor, avem toate motivele să credem că era vorba despre
cetăţeni evrei. De altfel, numeroasa populaţie evreiască a Vasluiului din
anii războiului a avut şi cei mai mulţi ostaşi căzuţi pe front sau morţi prin
spitalele de contagioşi aflate în localităţile din afara judeţului unde cele
două regimente ale oraşului, 25 Infanterie şi 65 Infanterie, au fost retrase cu
părţile lor sedentare384.
După cum se poate constata din datele de mai jos, numărul deceselor
înregistrate pe anul 1916 a fost relativ mic, în comparaţie cu ce va aduce
anul 1917, anul dezastrului Armatei Române, dezastru datorat pandemiilor
de holeră, tifos exantematic, febră tifoidă sau febră recurentă aduse de pe
front şi răspândite cu rapiditate în toată Moldova atât în rândurile
militarilor cât şi ale populaţiei civile, ambele segmente umane fiind
complet lipsite de apărare împotriva acestor adevărate calamităţi. În
absolut toate satele şi oraşele unde au fost campate unităţi militare, rata
mortalităţii a fost înfiorătoare, dar nu au fost scutite nici aşezările lipsite de
tabere ostăşeşti, chiar dacă aici mortalitatea a fost mai redusă. De exemplu,
la recensământul din anul 1912385 oraşul Vaslui raporta o populaţie de
10.397 de suflete, din care 5.444 bărbaţi şi 4.953 de femei. În anul 1917, s-au
înregistrat 1654 de decese cu tot cu militarii unităţilor aduse de pe front
plus cetăţeni ai oraşului, militari sau civili, morţi pe front sau în alte
localităţi dar, trebuie adăugaţi şi cei 98 de prizonieri care au fost înscrişi în
acelaşi registru al stării civile
Pe teritoriul oraşului Vaslui, nu credem că au fost instalate tabere
permanente ale regimentelor ci, mai degrabă, a fost un important punct de
tranzit feroviar unde sute de militari bolnavi erau debarcaţi din trenuri şi
trimişi în spitalele existente aici unde şi-au găsit repede sfârşitul. În Vaslui,
se pare că nu a existat un cimitir militar distinct cei decedaţi fiind înhumaţi

384A se vedea la „Anexe”.


385 Dicţionarul Statistic al României, întocmit pe baza rezultatelor definitive ale
recensământului general al populaţiunii din 12 Decembrie 1912, vol. II, Bucureşti, 1915.

143
pe o porţiune a cimitirului orăşenesc numit „Eternitatea”, exact pe locul pe
care acum se află Mausoleul Eroilor Neamului. De notat este şi faptul că cei
98 de militari inamici prizonieri au fost îngropaţi tot în cimitirul citat. La
baza acestei afirmaţii stă un proces-verbal întocmit la data de 20 august
1934386 cu ocazia unei şedinţe a Societăţii „Cultul Eroilor”, în care se
aminteşte că la Vaslui a sosit de la Bucureşti plutonierul Mihai Vasile,
specialist în exhumări care, împreună cu „oştenii” regimentului 25
Infanterie „a executat exhumarea osemintelor eroilor îngropaţi aici în anii
războiului” după care au fost depuse în „saci prevăzuţi cu etichete pe care au
fost scrise: numele şi pronumele eroului, gradul, contingentul, regimentul şi
localitatea de origine”. La baza monumentului principal a fost săpat un
spaţiu suficient de mare pentru a adăposti osemintele militarilor. Tot în
acest act se atestă existenţa unei „Cărţi de Aur” în care sunt înscrise numele
tuturor celor exhumaţi, indiferent dacă au fost identificaţi sau nu (în cazul
din urmă fiind scris numai „Erou necunoscut”). Această „Carte de Aur” a
fost introdusă într-o cutie şi s-a depus în cripta cu oseminte. Din păcate
(după spusele unor martori) după ce garda permanentă instituită aici a fost
desfiinţată, autorităţile au fost nevoite să sudeze chepengul care asigura
accesul în osuar, datorită profanatorilor de morminte, aşa că cercetătorul de
astăzi nu mai are acces măcar la acest important document, dacă mai există.
Biserica din cimitirul vasluian „Eternitatea” are hramul Sfânta Treime şi a
fost ridicată din cărămidă arsă în anul 1889387. Pe timpul construirii
mausoleului (1934), paroh al acestei biserici era preotul econom Gheorghe
Florea, licenţiat în teologie şi drept. În prezent, la această parohie slujește
preotul Narcis Juverdeanu, fiul lui Virgil Juveredeanu, pensionat388.
La fel s-a întâmplat şi în cel De-al Doilea Război Mondial când grupuri
mari de răniţi (atât români cât şi sovietici prizonieri) au fost tratate în acest
spital. Din păcate, 719 cetăţeni ai URSS au murit din totalul de aproape
20.000 de prizonieri389 care s-au perindat prin Lagărul nr.4, construit la
marginea dinspre nord a oraşului. De asemenea, şi-au dat viaţa în mâinile
neputincioase ale medicilor şi surorilor de caritate şi 367 de militari români
ce-au fost înhumaţi pe locul fostului cimitir din Primul Război Mondial,
rămas liber datorită adunării rămăşiţelor în osuarul de sub Mausoleu.
Autorităţile comuniste venite la putere după anul 1947, au decis

386 SJAN Vaslui, fondPrimăria oraşului Vaslui, d. 9/ 1938, filele 4, 5 şi 6.


387 Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938, p. 160.
388 Preluare din vol. Fălciu, Tutova, Vaslui. Secvenţe istorice (1907-1989). De la Răscolaă la
Revoltă, de Paul Zahariuc, Iaşi, 2012.
389 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1944, f. 88-92 (Raportul primarului

Constantin Capră trimis Inspectoratului Regional Administrativ Galaţi, după refugierea


personalului Primăriei în oraşul Roşiorii de Vede)

144
strămutarea osemintelor în acelaşi osuar. În latura dinspre sud a
Mausoleului, au fost îngropaţi cu înalte onoruri militare şi patru militari
germani, din care unul cu gradul gefreiter. Sovieticii, au fost înmormântaţi
într-un cimitir special, pe un teren cumpărat de Primărie în acelaşi cimitir
În zilele noastre, nu a mai rămas nimic din clădirile fostului spital
„Drăghici”, ele fiind înlocuite de altele construite după anul 1950.

Iscălitura postelnicului Dimitrie Drăghici, în ianuarie 1857

Vechiul spital „Drăghici” din Vaslui

145
A N E X E

Act olograf al lui Dimitrie Drăghici (f. 26 r.). În același dosar, în copie,
actul de împuternicire a epitropilor spitalului din târgul Vaslui, din 8
ianuarie 1857, care conţine textul de mai sus în altă variantă, extinsă; astfel,
„stând a gândi”, Dimitrie Drăghici zice că „mintea m-au povăţuit a vede pe
d(umnea)lor medelniceru Ioan Andoniu şi slugeriul Ioan Cotescu din
aceiaş ce ar întâlni la un locu calităţile cerşute spre a le pute încredinţa
soarta acestui aşăzământ binefăcător omenirei, ce prin insuflare cerească
am isbutit a statornici în târgul acesta”. Dar, iată textul testamentului:
„Din rodul ostenelilor meli, zâdind o casă ospitalicească în târgul Vasluiului,
şi după ce s-au gătit în totul zidirea încăpătoare pănă la 60 crevaturi, spre nu
rămânea în părăsire precât putinţa mijloacilor me-au ertat, am slobozât priimire de
bolnavi într-însa numai pe zăce creveturi ce am înfiinţat cu toate a lor trebuitoare.
Şi spre a putea îndeplini scoposul mieu, fiind că nu mă găsăsc lăcuind în acel târg,
am numit epitropi doaî feţî din boerii locali a fi mai de aproape îngrijâtori acestui
ospital, hotărând totodată şi un venit anual de 300, adică trii suti galbeni blanci pe
146
an din venitul ce mie bunul D(u)mnezău me-au hărăzit prin al său favor. Dar ca
să aibă acest spital un mai temeinic sprijin, eu reclăm protecţiia şi enspectoriia
ghenaralnicii epitropii ca după statuturile unor asămine case să povăţuiască
epitropiia numită de mine şi să ocrotească interesurile aceştii case binefăcătoare,
rugându-o ca adeverind alăturatul act ce-l înfăţoşăz scris şi iscălit de mini pentru
numirea aceştii epitropii să să şi publice spre credinţa şi tăriia lui şi tot însuşi
ghenaralnica epitropii să-l înpărtăşască numiţilor boeri epitropi cu îndemnările
cuvenite unor asăminea ce întrebuinţază ostenelile în ocrotirea binefacerilor
obşteşti.
1857 ghenar
Dimitrie Drăghici, post(elnic)”.

1857 februarie 1. „Lista de bolnavii curarisiţi pe luna ghen(arie)”.


Situaţia: din 25 de bărbaţi şi 5 femei au fost vindecaţi 14 bărbaţi şi o
femeie, restul rămânând internaţi. La 1 martie, situaţia era astfel: 20 bărbaţi
şi 6 femei internate, din care vindecaţi 11 bărbaţi şi o femeie, iar o femeie
murise; restul rămâneau în continuare la spital.

147
2 aprilie, 1864. Adresă a Epitropiei Spitalului Drăghici din Vaslui
trimisă „Generalei Epitropii” Sf. Spiridon din Iaşi

148
11 mai 1879. Prima filă a plângerii civile depusă de
Anastase Moiseevici Gurtiev la Tribunalul Tutova

149
Ridicarea secţiilor „Pediatrie” şi „Maternitate” (1951)

Unul din pavilioanele fostului Spital Evreiesc (demolat în 2006)

150
Arhivele Naţionale Vaslui, Colecţia de stare civilă a oraşului
Vaslui, ds. 3/1864. Actul de moarte al postelnicului Dimitrie
Drăghici, fondator al Spitalului din Vaslui: Data răposărei: 24
fevruarie 1864; bărbat peste 50 de ani; pricina răposărei: de
bătrân. Numele şi pronumele, starea şi meseria mortului sau
moartei şi locul locuirei. Numirea oraşului sau comunei unde au
răposat. Locul unde s-au îngropat mortul: în oraşul Vasluiu la
biserica Precista.

151
G. Prima şcoală din Vaslui390
I. Începuturile
Materiale documentare privind începutul funcţionării primei şcoli
primare de băieţi din Vaslui nu avem deoarece arhivele au fost mult
subţiate de vicisitudinile vremurilor trecute. Ştim doar că anterior fondării
acestei unităţi de învăţământ, în târg nu au
existat nici măcar şcoli dăscăleşti391, acestea
funcţionând mai mult în mediul rural. Câteva
exemple: Zăpodeni (1830-1856), Tăcmăneşti
(Bârzeşti 1836-1854), Mănăstirea Dobrovăţ
(1840-1864), Codăieşti (1850-1865) ş.a. Amintita
lucrare a secretarului Consiliului Judeţean
Vaslui, Aurel Ghinea, realizată într-un moment
când arhivele erau doldora de documente
preţioase, ne-a transmis şi şcolile ce au fost
înfiinţate în târg precum şi anii în care au
început să funcţioneze392: „Oraşul Vasluiu: Şcoala
Urbană No. 1 de băeţi–1842, Şcoala Urbană No. 1 de
fete–1857, Şcoala Urbană No.2 de băeţi–1886, Şcoala
Urbană No. 2 de fete–1889”. Din nefericire, exact
Profesorul Constantin Capră, arhivele celor mai vechi şcoli (numărul 1 de
cu o prelegere susţinută la
Şcoala generală nr. 3 din
băieţi şi numărul 1 de fete) nu mai există decât
Vaslui (1969) din anul 1921 (fete) şi 1861 (băieţi) dar numai
sub forma matricolelor. Un lucru îmbucurător,
remarcat şi de Ghinea în ampla sa lucrare (260 de pagini, format A4), a fost
acela al spaţiilor în care copiii primeau lumina învăţăturii393 specificând că
toate cele patru şcoli funcţionau în localuri proprii. Din fericire, înfruntând
furtunile timpurilor trecute şi prezente, se mai păstrează încă piatra pe care

390 Istoria învăţământului din Vaslui a mai fost abordată de următorii: Dumitru V.
Marin, Iulia Marin, Despre evoluţia învăţământului vasluian până la 1859, în „Anuarul
Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»-Iaşi, XVII (1980); Dumitru V. Marin, Cornelia C.
Alexandru, Liceul „Mihail Kogălniceanu”-centenar, Vaslui, 1990; Nicolae Ionescu, Marin
Moronescu, Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” Vaslui. 1890-2010, Iaşi, 2011. Însă rândurile
de faţă conţin informaţii inedite care nu se regăsesc aproape deloc în operele ieşite din
condeieledomniilor lor.
391 Aurel N. Ghinea, 40 ani de administrare a judeţului Vaslui. Situaţia generală a judeţului

Vaslui de la 1866-1906, Bucureşti, 1906.


392 Ibidem, p. 28
393 Ibidem, p. 32

152
meşterii au încrustat cu caractere chirilice pisania primei şcoli din Vaslui şi
anume aceea de băieţi care mai târziu va primi şi numărul 1 datorită
vechimii sale precum şi datorită apariţiei celei de-a doua: „[Această] casă
[este] zidită în târgul Vasluiului, numită pentru şcoala publică, cu o parti
agiutorându-să di la unii din boeri şi neguţ(i)tori iar doî părţi de cheltuială şi
strădanii şi stăruinţa dumisali cămenarului Necolai Chiiriac Hagiu. Anul 1846
luna iunii 30”. Din această scriere epigrafică putem trage concluzia că din
1842 şi până în 1846, şcoala va fi funcţionat într-o casă cu chirie.
Amplasarea proaspetei clădiri chiar în centrul târgului nu a fost
întâmplătoare deoarece la ea aveau acces şi copiii din mahalalele mărginaşe
care, în acest chip, erau scutiţi de o navetă costisitoare ca timp de
parcurgere a unor distanţe mai mari.

Sărbătoare în plin război


La începutul lunii ianuarie a anului 1942394, primarul oraşului,
generalul de divizie Ion Răşcanu, ce primise şi însărcinarea de preşedinte al
Comitetului de organizare a festivităţilor prilejuite de aniversarea a 100 de
ani de existenţă a Şcolii primare nr. 1 de băieţi, semnase următorul
convocator: „Rog pe toţi Domnii membri ai Comitetului de organizare a
sărbătorirei centenarului şcolii de băeţi no. 1 să binevoiască a veni la Primăria
Vaslui, Marţi 20.I.1942, ora 18, pentru a discuta şi stabili definitiv programul
festivităţei de la 1.II.1942 şi a semna procesul verbal ce s-a întocmit pentru
festivităţile de la 12.I.1942”. Viitorul martir al
puşcăriilor comuniste de mai târziu uitase că
nu numai domnii au făcut parte din acest
organism de execuţie a proiectului ci şi două
doamne, aşa cum reiese din lista următoare:
„D-l Constantin Capră, Directorul Liceului
Kogălniceanu; Constantin Ungureanu, Inspector
Şcolar Judeţean; Octav Mărculescu, profesor;
Gheorghe Răşcanu, fost profesor al şcolii;
Constantin Vasilache, idem; Toader Carare, idem;
Constantin Neştian, idem; Ioan Gentimir,
învăţător; Alexandru Patriciu, Directorul şcolii;
Preotul Neculai Sârbu Gheorghe Creţu, învăţător; Gheorghe Vierescu,
idem; Ioan Filipiuc, idem; Vasile Vartolomeu,
idem; D-na Maria Vartolomeu, idem; Alexandrina Vechiu, învăţătoare;
Constantin Bejan, maistru”.

394 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds.10/1942, f. 1.

153
Proclamaţie pentru vasluieni
Din textul de mai sus se desprinde concluzia că acesta a fost
documentul final al unei comemorări de excepţie. Cum fericitul eveniment
nu putea să-i aibă ca protagonişti numai pe mai-marii enumeraţi mai sus,
aşa cum precizase generalul Răşcanu în
proclamaţia „Iubiţi cetăţeni Vasluieni”395, nu
fusese uitată nici masa oamenilor simpli,
justificând lipsa personalităţilor invitate din
afara oraşului şi judeţului astfel: „Având în
vedere că ne găsim în timp de iarnă, când
greutăţile de transport pe CFR sunt foarte mari
(putând eventual să se întrerupă mersul trenurilor
din cauza unor înzăpeziri); dat fiind apoi şi faptul
că din cauza cutremurului din Noembrie 1940,
capacitatea de găzduire a oraşului Vaslui în
momentul de faţă este foarte redusă, căci şi
localurile publice şi cele particulare sunt sau
Constantin Vasilache, distruse sau avariate, vom fi nevoiţi ca primele acte
învățător al Școlii nr. 1 ale sărbătorirei din Ianuarie 1942 să le petrecem
numai între noi Vasluienii (subl.ns.) urmând ca
din primăvara anului 1942 să fie invitate diferite
oficialităţi, în frunte cu D-l Ministru al Culturii Naţionale precum şi dintre foştii
absolvenţi ai şcoalei ce domiciliază în alte părţi ale
ţărei”. Sub titlul proclamaţiei, fusese inserat
următorul text: „Odată cu venirea anului 1942,
un mare eveniment istoric, cultural şi social se
petrece în oraşul nostru. Acum 100 de ani, la 12
Ianuarie 1842, s-a deschis la Vaslui o şcoală
primară de băeţi, care de atunci şi până azi a
funcţionat fără întrerupere, sub denumirea de
ŞCOALA PRIMARĂ NR. 1 DE BĂEŢI”.
Continuarea fusese altoită pe un măreţ
patriotism local, dătător de fiori chiar şi în
prezent: „La 12 Ianuarie 1842, adică acum un
secol, atunci când în multele din oraşele şi judeţele Gheorghe Rășcanu
Principatului Moldovei nici nu era vorbă de (1883-1961)
învăţământ public, la noi, în Vasluiul nostru, s-a
deschis o şcoală, adică un focar de lumină spirituală şi de educaţie morală şi

395 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds.10/1942; f. 2.

154
patriotică, care a început să reverse binefacerile învăţăturii şi educaţiunii în
rândurile copiilor Vasluieni, cari mai apoi au devenit cetăţeni educaţi şi mândri de
a fi români”. Programul manifestărilor fusese structurat în trei capitole, A, B
şi C, ce cuprindeau suita manifestărilor ce urmau a se desfăşura. Un
amănunt foarte important fusese acela care precizase baterea unei medalii
jubiliar-comemorative. Nu lipsită de interes fusese dorinţa lui Răşcanu de a
se alcătui o monografie istorică a şcolii, invitându-i pe toţi cetăţenii urbei să
contribuie cu documente, fotografii, scrisori şi altele. De asemenea, nu
trebuia scăpat prilejul de a se pune piatra de temelie la noua clădire a şcolii
ce pe atunci era nevoită să funcţioneze în local închiriat.

12 ianuarie 1842 – 12 ianuarie 1942


Conform programului pus la punct de către membrii Comitetului de
organizare, chiar în ziua jubileului, 12 ianuarie, au chemat cetăţenii
oraşului „în faţa altarului Sf. Biserici Adormirea Maicii Domnului pentru a cinsti
creştineşte memoria ctitorilor, donatorilor şi foştilor învăţători ai şcolii, după
împlinirea unui veac dela fondarea acestui aşezământ cultural”. Slujba religioasă
a fost ţinută de „Prea Cucernicul Preot Târnoveanu, Paroh al bisericei şi confesor
al şcolii jubiliare, însoţit de P.C. Sa Preot Pavel Potorac, protoereul judeţului”
care „au oficiat parastasul de pomenire a ctitorului Neculai Hagi Chiriac,
donatoarei Elena Şubin396 şi a foştilor învăţători ai şcolii, cari au muncit cu osârdie
şi patriotism pentru luminarea a sute de copii vasluieni397”. Atmosfera va fi fost
înălţătoare pentru cei prezenţi în
naosul bisericii Adormirea Maicii
Domnului, în ciuda frigului
aprig de afară răsfrânt, fireşte, şi
în interior. Preotul Lapteş (care
va fi arestat de către Securitate în
1952 şi trimis la Canalul Dunăre-
Marea Neagră timp de 60 de luni
FĂRĂ NICIO JUDECATĂ), a
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” condus corul absolvenţilor şcolii,
(1860) „care a răspuns la serviciul religios
oficiat”. În pofida faptului că au
participat şi toate oficialităţile oraşului şi judeţului, totuşi acestea s-au

396 Proprietară a moşiei târgului Vaslui, Elena Şubin a donat terenul pe care s-a ridicat
clădirea şcolii, scutind-o, astfel, de plata bezmănului.
397 În realitate, absolvenţii şcolii erau la data jubileului mult mai mulţi. Din 1842 şi până

în 1906, terminaseră cu bine cele patru clase primare 1.109 copii, aproape depăşind totalul
celorlalte trei instituţii de învăţământ: Şcoala nr. 2 de băieţi – 424; Şcoala nr. 1 de fete – 665;
Şcoala nr. 2 de fete – 161 (Aurel N. Ghinea, op. cit., p. 32).

155
abţinut de la susţinerea unor discursuri sforăitoare aşa cum se mai
obişnuieşte în zilele noastre, ultimul cuvânt avându-l vrednicul de amintire
preot Gheorghe Târnoveanu care l-a elogiat iarăşi pe binefăcătorul hagiu
Neculai Chiriac, spunând despre acesta următoarele: „Acestui inimos boier
moldovean i-a plăcut lumina, a trăit în lumină şi i-a plăcut să răspândească lumina
între ai săi. Iată un părinte de copii, fără să aibă fii; iată un învăţător fără
să fie dascăl; iată un luminător fără să oficieze zilnic la o catedră (subl. în
orig.)”. Dacă politicienii au tăcut, nu acelaşi lucru l-a făcut şi inspectorul
şcolar al judeţului Vaslui (echivalentul inspectorului general de astăzi),
Constantin Ungureanu, care, în câteva
cuvinte, „a arătat însemnătatea istorico-
culturală a sărbătoririi centenarului”.
Cu toate strădaniile pe care le-am
depus în ultimul an, nu am reuşit să
găsesc în cimitirul „Eternitatea”
mormintele tuturor dascălilor care au
predat la această şcoală, dar în anul 1942
ele încă mai existau de vreme ce toţi
participanţii la ceremonie „au organizat o
procesiune în cortegiu la mormintele foştilor
învăţători ai şcolii”. Cel care realizase
procesul verbal din care am citat a
precizat că în fruntea cortegiului s-a
aflat „o delegaţie a absolvenţilor şcoalei
jubiliare cu o coroană de flori care simboliza
sentimentele de recunoştinţă ale generaţiei Biserica „Sfânta Treime”
actuale, pentru gene-raţiile de luminători
din trecut. Pe panglica acelei coroane se afla Biserica „Sfânta Treime” din
scris «Eternă recunoştinţă Lumină- cimitirul „Eternitatea”
torilor» (subl. în orig.)”. Preotul Florea,
parohul Bisericii „Sfânta Treime” din cimitirul „Eternitatea”, împreună cu
preotul Neculai Sârbu (cel ce avea să pactizeze cu comuniştii şi cu ocupanţii
ruşi după 23 august 1944), „au oficiat o ictenie398, după care au stropit cu apaus
mormintele învăţătorilor”. Amănunt extrem de important: „Cheltuielile
ocazionate au fost suportate personal de către Domnul General Răşcanu Ion,
Primarul oraşului Vaslui, ca o datorie pioasă, fiind şi absolvent al şcolii ce-şi
sărbătoreşte un veac de activitate, şi fiu al unui fost luminător al acestei şcoli, ce
odihneşte astăzi întru Domnul”.

398 Ectenie: rugăciune în stihuri scurte pe care o spune diaconul în mijlocul bisericiĭ sau,
în lipsa lui, preotul în altar.

156
Costume de la teatru
În spiritul cazon în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă şi dând
dovadă de multă pedanterie (aici, cu sensul de „meticulozitate”), generalul
Răşcanu a dorit punerea în scenă a unor scenete istorice pătrunse de un
profund patriotism cu care ar fi dorit, desigur, să ridice moralul celor care
aveau părinţi, fraţi, soţi sau fii pe frontul anti-bolşevic. În acest sens şi
neumblând cu jumătăţi sau sferturi de măsură, a apelat la instituţii de
prestigiu în lumea artei,
trimiţând directorului
Teatrului Naţional din
Iaşi adresa nr. 1722/20
februarie 1942399. Iată ce
dorea patriotul vasluian:
„Am onoare a vă ruga să
binevoiţi a aproba
împrumutarea Primăriei
oraşului Vaslui, o serie de
costume istorice pentru a ne
servi la o reprezentaţie
dramatică în cadrul
festivităţilor centenarului
Teatrul din Vaslui (fosta Curte cu Juri),
în perioada interbelică Şcolii primare de băeţi nr. 1
din Vaslui”. Ca delegat
pentru ridicarea acestor accesorii fusese numit alt mare patriot în persoana
profesorului Constantin Capră, pe atunci directorul Liceului de băieţi
„Mihail Kogălniceanu”, om de aleasă cultură ce va fi condamnat în anul
1950, iniţial, la 15 ani de închisoare pentru „vina” de a fi aplicat legile din
timpul războiului, adică, „a scos la muncă evreii400”.
Ca adevărat luptător şi, mai ales, ştiindu-se nevinovat, Capră a cerut
audierea unui mare număr de martori EVREI care au negat în faţa instanţei
acuzaţiile de bătaie din rechizitoriu. Cu toate acestea, inchizitorii roşii
numai i-au redus pedeapsa iniţială la 7 ani şi 6 luni. Din fericire, după
numai câteva luni, la data de 15 noiembrie 1955, prin decretul 421/1955, i-a
fost graţiată în întregime pedeapsa dar nu i s-a mai permis NICIODATĂ
să-şi exercite profesia de dascăl, întreţinându-se din meditaţii401. Primarul
se bazase pe o discuţie pe această temă pe care o avusese inspectorul şcolar

399 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 10/1942, f. 12.
400 Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc,
fişa matricolă penală 2042/12 iunie 1950.
401 Informaţii oferite de fiul lui Constantin Capră, domnul inginer Lisandru Capră şi de

nepoata acestuia, doamna Mădălina Dobraca (născută Capră).

157
judeţean Constantin Ungureanu cu şeful instituţiei teatrale ieşene, tocmai
cu privire la împrumutarea acestor costume. Cum pe atunci onoarea era la
mare preţ, mai ales între intelectuali, costumele au fost aduse de profesorul
Capră imediat după aprobarea cererii oficiale.

Pregătiri pentru un mare spectacol


Pretenţiile fastuoase ale lui Răşcanu nu se opriseră aici aşa că, la 20
februarie 1942402 a trimis adresa cu numărul 1723 colonelului Ioan
Momiceanu, comandantul Regimentului 25 Infanterie (partea sedentară)
din Vaslui, în care îi amintise tot o chestiune de obraz subţire: „Urmare celor
discutate împreună, am onoare a vă ruga să binevoiţi a pune la dispoziţia
delegatului nostru, ce se va prezenta cu această adresă, Cortul de Comandament cu
toate accesoriile sale, precum şi un corn, ce ne sunt necesare pentru reprezentaţia
ce pregătim pentru 15 Martie 1942, în cadrul festivităţilor centenarului Şcolii
primare nr. 1 de băeţi”. Deoarece singura sală cu locuri multe şi scenă nu se
găsea pe atunci decât la Teatrul judeţean, în aceeaşi zi de 20 februarie 1942
generalul a dat drumul şi adresei nr. 1728 cu destinaţia: „Dl. Gabor,
Antreprenorul Cinematografului de la Teatrul Judeţean”, căruia îi scrisese
următoarele: „În vederea pregătirii unei reprezentaţii teatrale în cadrul
sărbătoririi centenarului Şcolii primare nr. 1 de băeţi ce va avea loc în data de 15
Martie 1942, vă rog a pune la dispoziţie sala Teatrului şi a elibera scena de difuzor
şi pânză, pentru zilele următoare …”. Primarul indicase un număr de cinci zile
în care, în intervalul dintre filme, de numai o oră, artiştii amatori urmau a
repeta piesa pusă în joc. Excepţie făcea ziua de 15 martie, ziua
reprezentaţiei, când Răşcanu a solicitat sala liberă toată ziua, până la orele
19. Din cine ştie ce motive obiective, planul nu a funcţionat aşa că pe 13 mai
1942 primăria s-a adresat prefecturii cu adresa 135403: „În ziua de Duminică,
17 Maiu a.c., orele 17, urmează să aibă loc prima serbare (subl. ns.) a
centenarului Şcolii primare nr. 1 de băeţi din Vaslui. Pentru aceasta avem nevoie
de sala Teatrului Judeţean”. Generalul mai solicitase şi altă concesie: „Intrarea
fiind gratuită, nu vom putea plăti nimic antreprenorului în afară de consumul
luminei, pe care îl va suporta Primăria Vaslui”. Răspunsul pozitiv al Prefecturii
a venit destul de repede, pe 15 mai, sub semnătura prof. C. I. Răşcanu care,
în pofida aceluiaşi nume ca al generalului sau al învăţătorului-politician
Gheorghe Răşcanu, nu era în niciun fel rudă cu cei doi. Faptul că abia în
luna mai s-a susţinut spectacolul, este întărit de adresa nr. 5974/25 mai
1942 trimisă directorului Teatrului Naţional din Iaşi, care însoţise şi cele
câteva costume luate cu împrumut încă din luna martie a anului 1942.

402 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds.10/1942, f. 13.


403 Ibidem, f. 16.

158
Din „Comunicatul” emis de Cancelaria Primarului Ion Răşcanu la data
de 15 februarie 1942, reiese că piesa prezentată pe scena Teatrului Judeţean
a fost o dramatizare a „Scrisorii a III-a” de Mihai Eminescu.

II. Din viaţa şcolii (1).Inspecţii (1893-1934)

Oglinda oricărei şcoli este reprezentată de rezultatele eforturilor


dascălilor săi, concretizate în situaţia la învăţătură a elevilor. O altă latură,
deloc de neglijat, ţine de managementul instituţiei, adică de asigurarea în
condiţii optime a actului pedagogic. Ambele aspecte sunt reflectate de
procesele verbale pe care le întocmesc inspectorii şcolari la vizitarea şcolii
cu pricina. Arhivele au mai păstrat două dosare cu inspecţiile acestor
oameni şi aplecarea cercetătorului asupra lor poate dezvălui lucruri
nebănuite dacă nu cumva foarte interesante.

Şcoală curată şi elevi buni


La data de 29 ianuarie 1894, între orele 10-
12 a.m.404, şcoala a fost inspectată de însuşi
revizorul şcolar al judeţului Vaslui, un anume
domn Erbiceanu care a rămas destul de
mulţumit de ceea ce s-a întâmplat în ziua
vizitei. Pe atunci, existau imprimate tipizate
cu un chestionar fixat de minister la care
trebuia să răspundă cel ce poposea pentru
control. Iată întrebările şi răspunsurile lui
Erbiceanu: „Starea localului: bună. Starea şi
sistema mobilierului şcolar: starea mediocră
sistema asemenea. Sala sub raportul curăţeniei:
foarte curată. Dacă se ventilează la timp: da.
Şcolarii prezenţi pe clase: Cl. I-a 61; Cl. a II-a 44;

Cl. a III-a 39; Cl. a IV-a 30. Spaţiul sălilor în Gheorghe Vierescu,
raport cu numărul şcolarilor: potrivit de spaţiu învăţător şi primar al
cu numărul şcolarilor. Cum se ţine apa de băut: Vasluiului
în putină metalică acoperită. S-a dat combustibil
la timp şi suficient? S-a dat dar calitatea cea mai proastă posibilă. Şcolarii
fac exerciţii corporale? Da. Ce înfăţişare de sănătate prezintă şcolarii? Sănătoşi.
Starea ordinei: în regulă. Condica de prezenţă şi frecuentarea? În regulă.
Frecuentarea regulată. Cum se ţine matricola şcolară? În regulă. Condica de

404 SJAN Vaslui fond: Şcoala primară de băieţi nr.1 Vaslui; ds.196?1894-1934; f.1 (faţă +
verso)

159
atestate este în regulă? În regulă. Starea zestrei didactice: zestrea didactică în
bună stare”. După această trecere în revistă administrativă, revizorul a
continuat cu inspecţia propriu-zisă: „În privinţa învăţământului s-a
inspectat numai clasa a III-a, institutor fiind d-l Lefter Râşcanu.
Disciplina şi atenţiunea şcolarilor fiind satisfăcătoare. Metodul d-lui
institutor asemine este demn de toată lauda. În această privinţă d-l
Institutor face pe drept cuvânt mare onoare clasei şi şcoalei întregi. Gradul
dezvoltării mintale a copiilor [este] satisfăcătoare. În privinţa temeiniciei
cunoştinţelor, copiii nu lasă nimic de dorit. Lucrări scriptice să fac regulat.
Studiile sunt la curent cu cerinţele programei. Starea uneltelor, atelierelor,
îndemânarea şcolarilor: să face. Şcoala sau învăţătorul primesc vreo publicaţiune
şcolară? Da. Ce lucrări noui didactice s’au mai citit? Să cetesc. Autoritatea
judeţeană sau comunală dă concursul legal şcoalei? Dă cât este nevoită să dea”.
Din acest text se desprinde faptul că populaţia şcolară era destul de mare
pentru sfârşitul secolului al XIX-lea iar numărul de 174 de copii înscrişi în
cele patru clase reflectă şi interesul părinţilor pentru educarea odraslelor.
Alăturată acestei idei mai este şi observaţia că din anul 1880405 începuse să
funcţioneze şi Şcoala primară nr. 2 de băieţi ce aduna şi ea câteva zeci de
elevi.

Învăţător în prag de pensionare


Se ştie, că dintotdeauna
Statul a avut grijă de
salariaţii săi numiţi şi în
trecut şi acum bugetari.
Desigur, fiecare angajat
participa la fondul de
pensii cu o cotă parte
reprezentând câteva pro-
cente din leafa sa. În acest
fel, în timp, se acumulau
sume importante de bani
din care cei trecuţi pe linia
Casa soţilor Olimpiada şi Gheorghe Vierescu
de pe strada M. Eminescu, nr. 2
moartă a activităţii
primeau o sumă stabilită
de legiuitor. Acelaşi revizor Erbiceanu, vizitase şcoala la data de 4 martie
1894, între orele 10 a.m. – 4 p.m.406. Trecând peste prezentarea instituţiei de
învăţământ (identică aceleia de data trecută), iată ce constatase la partea a
II-a a inspecţiei: „În privinţa învăţământului, s-a inspectat clasa a IV-a,

405 Aurel N. Ghinea, op. cit., p. 32.


406 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 2.

160
institutor fiind d-l Al. Vasiliu. Disciplina şi atenţiunea copiilor foarte satis-
făcătoare. În ceea ce priveşte metodul de predare, D-l Institutor este pe drept
cuvânt demn de mare laudă, făcând mare onoare învăţământului primar. Sunt pe
deplin convins că învăţământul primar va perde foarte mult prin
retragerea la pensie a d-lui institutor şi de aceea ţin a exprima aici multe
păreri de rău relativ la această retragere, dacă este numaidecât hotărât a o
face (subl. ns.)”. Aşa cum se obişnuia în trecut, în şcolile româneşti predau
şi cupluri de învăţători iar doamna Natalia Vasiliu va fi fost consoarta
proaspătului pensionar Al. Vasiliu de vreme ce Erbiceanu a găsit-o la
catedra clasei a II-a în ziua de 29 martie 1894, ora 2 p.m.407. Revizorul fusese
uşor nemulţumit de prestaţia acesteia, scriind: „În privinţa temeiniciei
cunoştinţelor este de sperat că copiii vor câştiga până la finele acestui an şcolar,
fiind binişor introduşi în studiul tuturor obiectelor acestei clase”.
Parcurgând invers clasele, Erbiceanu s-a hotărât la data de 30 aprilie
1894, între orele 2 şi 4 p.m.408, să inspecteze şi clasa bobocilor de-a-ntâia.
Aici, l-a găsit la post pe învăţătorul Lazăr Grecu, asiduu cititor al
publicaţiilor de specialitate „Lumina pentru toţi” şi „La semaine scolaire”.
Revizorul a intervenit în procesul verbal de inspecţie cu o idee nouă pe care
ar fi vrut să şi-o însuşească dl institutor: „A se face comparaţii între partea
morală a unei fabule sau istorioare şi fapte religioase ce copiii învaţă, este tocmai
un mijloc prin care copiii ar putea înţelege scopul acelor fabule sau istorioare”.

Al. Vasiliu – schimbare de macaz


Probabil acest venerabil pensionar devenise indispensabil conducerii
Revizoratului Şcolar al Judeţului Vaslui dacă privim afirmaţia prin prisma
reangajării sale într-o funcţie de inspector al învăţământului primar. Astfel,
i-am găsit semnătura pe un proces verbal întocmit la data de 19 ianuarie
1895, când, între orele 9 şi 11 ½ a.m.409, a păşit pragul fostului lui loc de
muncă, dar nu în calitate de dascăl ci de super-vizor al activităţii celor
rămaşi în urma sa. Ca şi cel de dinaintea sa, Erbiceanu, Vasiliu s-a oprit
numai la o singură clasă şi anume a IV-a, unde l-a găsit la post pe
învăţătorul Anghel Bălănescu care îşi îndeplinea „cu consciinţă datoria,
dezvoltând pe elevi cu temeinicie, asupra cunoscinţelor din limba română şi
aritmetică”. De asemenea, l-a pomenit şi pe „d-l Institutor Hamza” care
„predă lucrul manual”. Din procesul verbal de inspecţie întocmit la data de
10 februarie 1895, am aflat că acest maestru era „plătit de comună”. În
această zi410, Al. Vasiliu şi-a rezervat pentru inspecţie ceva mai mult timp

407 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 3.
408 Ibidem, f. 4.
409 Ibidem, f. 5v.
410 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934 f. 6v.

161
din programul său de lucru, adică între 9-11 a.m. şi 2-3 p.m. Dacă despre
institutorul clasei a III-a, Mihai Pastia, se declarase foarte mulţumit
„a) Modul de predare al acestui domn este de toată lauda; b) Răspunsurile elevilor
mulţumitoare şi precise; c) Atenţiunea şi disciplina în regulă”), atunci nu aceeaşi
părere avusese şi despre (posibil!) o rudă a sa, „d-re institutoare suplinitoare
Lucreţia I. Vasiliu de la clasa a I-a”, căreia îi recomandase cu fermitate „să se
ocupe mai mult de clasă” deoarece constatase că „lasă mult de dorit”. Pe 14
martie 1895, şi-a aruncat abil ancora inspecţiunii pe terenul clasei a II-a,
notând că „d-ra Elena Zahariescu a chestionat la limba română, aritmetică,
geografie şi exerciţii de intuiţiune” şi că „din chestiunile propuse şi din
răspunsurile date de şcolari” constatase că „d-ra institutoare îşi îndeplinesce
datoria, căci elevii răspuns mulţumitor”. Ziua de 31 mai a anului 1895411 a
coincis cu participarea d-rei institutoare Lucreţia I. Vasiliu la concursul de
titularizare pe postul ce-l suplinea la Şcoala nr. 1 de băieţi, în locul său
predând preotul D. Galeriu, aşa că revizorul Al. Vasiliu nu a avut ce scrie
deoarece, cu toată strădania sa, un preot nu putea fi şi un eficient învăţător
în condiţiile lipsei practicii pedagogice, aşa că a păstrat tăcerea pe care a
rupt-o doar la inspectarea clasei a IV-a unde l-a găsit în plină activitatea pe
„institutorul suplinitor, d-l Anghel Bălănescu” ce-şi îndeplinea „în consciinţă
datoria”. Târziu, după terminarea anului şcolar 1894-1895 şi începutul celui
nou 1895-1896, pe 13 noiembrie412, Al. Vasiliu a vizitat şcoala (în interes de
serviciu, fireşte) constatând că suplinitorul Anghel Bălănescu absenta „fiind
în congediu pentru casuri familiare”. La clasa a I-a, a fost mulţumit de modul
de predare al d-rei Claudia Bogdănescu, despre a cărei metodă pedagogică
se exprimase ca fiind „admisă ca bună”. Din procesul verbal de inspecţie
întocmit la data de 22 februarie 1896, am constatat că învăţătorului Mihai
Pastia i se încredinţase şi funcţia de director al şcolii.

Maestrul Hamza – dispărut din schemă


Dacă în toate documentele de inspecţie din anii 1894 şi 1895 l-am găsit
mereu la post pe acest posibil maistru tâmplar, dulgher sau de orice altă
meserie consacrată băieţilor, apoi bărbaţilor, atunci iată că începând cu 16
aprilie 1896, Vasiliu notase la rubrica dedicată lucrului manual că „Nu se
mai face”. Fiind plătit de primărie şi nicidecum de Ministerul Cultelor şi
Instrucţiunii Publice (din 1881 până în 1920, sub acest nume), probabil
puşculiţa secătuită nu i-a mai permis edilului-şef de atunci, Anastase
Buzdugan, să mai facă şi această, în fond, măruntă plată aşa că D-l Hamza
a rămas fără slujba bugetară şi s-o fi întors la atelierul său din vreo mahala

411 Ibidem, f. 8v.


412 Ibidem, f. 9v.

162
sordidă a târgului de atunci. În afară de această scurtă notă, cunoscutul de-
acum revizor Vasiliu a asistat la orele clasei a II-a la care preda d-ra
Clemansa Leon „după metoda pedagogică intuitivă”, fapt ce ne aminteşte de
celebrul „pedagog de şcoală nouă” al lui Caragiale, Marius Chicoş
Rostoganu, cu excepţia formulării specifice graiului ardelenesc: „metoada
intuikivă, mă, loază”.
La două luni de la debutul anului şcolar 1896-1897, neobositul Vasiliu a
asistat iarăşi la cursurile susţinute de învăţătorii Şcolii primare nr. 1 de
băieţi413, de data aceasta la clasa a I-a unde preda d-ra Viorica Botez.
Părerea avizată a revizorului a fost una foarte bună: „Am constatat cu
satisfacere că se ocupă cu multă bună voinţă pentru desvoltarea micilor copii în
privinţa cunoscinţelor materiilor de învăţământ prevăzute în program. Disciplina
şi atenţiunea elevilor nu lasă de dorit”.

Hamza revine cu „cartonaj şi pălării”


După o nemeritată pauză şi după socotirea bănuţilor din haznaua
Primăriei oraşului Vaslui, edilul-şef de atunci, Anastase Buzdugan, ilustru
membru al unei bogate familii vasluiene, proprietară de terenuri agricole,
vii, livezi, crâşme ş.a., l-a angajat iarăşi pe maistrul Hamza pentru obiectul
„lucru manual”, urmând să-i înveţe pe micii discipoli de a face „cartonaj şi
împletirea paielor pentru pălării”, ceea ce nu era chiar de coleá. Spectaculoasa
revenire a fost constatată şi la data de 31 ianuarie 1897.
După o întârziere nejustificat de mare, următoarea inspecţie s-a derulat
la data de 14 ianuarie 1898, cu alt personaj venit de la Revizoratul şcolar al
judeţului Vaslui, anume d-l L. Matasă ce a asistat la orele susţinute la clasa
a III-a de către „d-l institutor Grigoriu, venit de curând de la Târgul Ocna”
domn care, profitând de ocazia oferită de prezenţa şefului ierarhic superior,
i s-a plâns acestuia că „elevii sunt în urmă cu materia”. Împăciuitor, Matasă l-
a povăţuit astfel: „Se pune în vedere d-lui institutor să nu se grăbească ci să
meargă încet dar bine”. Cât despre disciplină, revizorul a scris în registrul de
inspecţii că era „relativ mulţumitoare”.

Zi de examene
Nu întâmplător dar pentru prima dată în acest scurt studiu, am
constatat şi o inspecţie venită la ţanc exact când învăţătorii Şcolii primare
nr. 1 de băieţi culegeau roadele muncii lor de un an de zile, roade mai dulci
sau mai amare. Astfel, în ziua de 21 iunie a anului 1898, între orele 10 ½ -
12414, un revizor căruia nu i-am putut descifra iscălitura, a descălecat taman

413 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934 f. 10.

Inspecţia din data de 14 noiembrie 1896.


414 Ibidem, f. 17.

163
la susţinerea examenelor de absolvire a celor patru clase primare. „La clasa a
IV-a se examina gramatica şi elevii au dovedit că sunt stăpâni pe materia
învăţată”, constatase cu plăcută surprindere inspectorul. Nici elevii d-lui
Grigoriu de la clasa a III-a nu se lăsaseră mai prejos „recitând diverse poezii”.
La fel de mulţumitoare se prezentase situaţia şi la clasa I-a unde institutor
era d-l P. Motăş: „Elevii au citit bine bucata «Să nu furi»”. Domnişoara V.
Botez a dus cu bine clasa a II-a până la ultimul clopoţel al anului şcolar
1897-1898, punând copiii să scrie şi să citească „diverse propoziţiuni”.
Rezultatul a fost îmbucurător pentru toată lumea, inclusiv pentru d-l
„Revisor”.

Inspecţie în Făurar
După o lungă şi inexplicabilă relaxare la nivelul Revizoratului Şcolar al
Judeţului Vaslui, pe 3 februarie 1899415, între orele 9 ½ - 12, I. Popovici a
inspectat şcoala în amănunţime, ratând doar clasa a III-a a directorului
Pastia, „din causa lipsei de timp”. Felul cum „d-l institutore Ghidionescu” a
predat lecţia la clasa I-a, l-a uns la suflet pe rigidul revizor care, înmuiat de
ceea ce a văzut şi a auzit, a scris următoarele: „d-l institutore a muncit foarte
mult cu elevii săi chiar dacă are clasa cea mai populată”. La clasele a II-a şi a IV-
a, învăţătorii Motăş şi Grigoriu au fost evidenţiaţi pentru munca lor
susţinută.
Revizorul Florea a asistat în ziua de 15 iunie 1900416 la examenele
prilejuite de sfârşitul anului şcolar, dar numai la clasele I-a şi a IV-a, notând
şi numele institutorilor: „d-l Grigoriu cu titlu definitiv şi d-ra Elena Stavăr,
normalistă417 cu titlu provizoriu”.

Nou an – nou învăţător


Este foarte interesant rulajul des al multor învăţători care s-au perindat
la catedrele Şcolii primare nr. 1 de băieţi şi explicaţii pot fi găsite cu
duiumul numai dacă avem în vedere dorinţa omului de a trăi mai bine. Pe
13 septembrie 1900418, acelaşi Florea a inspectat clasa a II-a de la această
instituţie-etalon a învăţământului vasluian, găsind la post pe „normalista cu
titlu provizoriu Ioana Cărare” în locul învăţătorului Ghidionescu care, în mod
firesc, ar fi trebuit să ducă clasa I-a din anul şcolar 1899-1900, până la finele
studiilor. Chiar şi aşa, revizorul s-a declarat mulţumit de felul cum au
decurs orele petrecute la clasa a II-a.

415 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f.18.
416 Ibidem, f.19.
417 Absolventă a unei şcoli normale, la Iaşi sau Bârlad.
418 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 20.

164
Petru Motăş: salt înainte şi salt înapoi
Mai repede decât apreciasem ceva mai înainte, pe 21 decembrie 1900419,
între orele 10 ½ - 12, noul revizor Mircescu a dat pentru prima dată mâna
cu „directorul Şcolii primare de băeţi nr. 1, învăţătorul P. Motăş”. Pe 24 de
rânduri din registrul de inspecţii, inspectorul a prezentat detaliat modul în
care proaspătul director ştia să-şi facă meseria cu conştiinciozitate şi
profesionalism.
Nu se ştie cât a deţinut această funcţie Petru Motăş deoarece, fără să
lipsească nici o pagină din registrul de inspecţii, următoarea vizită a unui
revizor s-a consumat tocmai la data de 30 mai 1906420. Prima constatare a
oficialului a fost aceea a consemnării noului conducător al instituţiei de
învăţământ în persoana „d-lui institutor C. Manoilescu”. După nominalizarea
acestuia, au urmat şi ceilalţi slujitori ai catedrei: „Clasa I-a, d-l institutor
Victor Dimitriu; clasa a II-a, d-na Veturia Botez; clasa a III-a, d-l C. Manoilescu;
clasa a IV-a, d-l C. Grigoriu”. La rubrica „Lucrul manual” – o linie groasă
oblică ceea ce demonstrează fără niciun fel de dubiu că bunul obicei al
învăţării unei meserii sau al unui meşteşug se dusese demult pe apa
sâmbetei…
Revizorul C. Andriescu, cel care vizitase şcoala pe 30 mai 1906, se pare
că avea un ritm mai bun de inspectare de vreme ce, după nici o lună, pe 17
iunie421, a constatat că dacă la trecuta misiune oficială C. Manoilescu era
„învăţător cu titlu provizoriu”, acum îşi luase definitivatul, ancorându-se
bine pe scaunul de director. Data inspecţiei mai avusese şi altă semnificaţie
şi anume aceea a susţinerii examenelor de absolvire a clasei a IV-a şi,
datorită superlativelor folosite de Andriescu, înseamnă că la Şcoala 1 se
învăţa carte, nu se glumea, drept chezăşie stând următoarele propoziţii: „S-
a examinat din Aritmetică şi Geometrie. Am constatat că elevii s-au apropiat bine
de materia din programă ceea ce dovedeşte că institutorul respectiv şi’a dat multă
silinţă în timpul anului”.
Cu şase zile înaintea de marea sărbătoare a creştinătăţii, Naşterea
Domnului Iisus Hristos sau Crăciunul422, deci pe 19 decembrie 1906, tot
Andriescu a descins în cancelaria şcolii unde l-a găsit la post pe
„definitivul” Constantin Manoilescu (cu certitudine fiul preotului
Constantin Manoilescu din satul Mărăşeni, judeţul Vaslui) care preda ore şi
la clasa a IV-a. La I-a, a II-a şi a III-a, aceiaşi învăţători ca şi la începutul
anului: Veturia Botez, Victor Dimitriu şi C. Grigoriu. La clasa a IV-a, a

419 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 21.
420 Ibidem f.22.
421 Ibidem, f.23.
422 Ibidem, f. 24.

165
ascultat cu vădită plăcere interpretarea unei bucăţi din lucrarea
„Neguţitorul florentin”.

Iar examene…
După lunga absenţă a inspectorilor şcolari în viaţa instituţiei, pe 27
iunie 1918423, revizorul V. Stratan a participat la examenul de absolvire
rezervat, desigur, „veteranilor” din clasa a IV-a. Acesta a inserat în procesul
verbal membrii comisiei, care au fost următorii: „d-l Emil Procopiu, institutor
şi director al Şcolii primare nr. 2 de băieţi din Câmpulung [probabil,
Moldovenesc] şi detaşat pe locul vacant,Victor Dumitriu, institutor la clasa a III-
a; d-nele Ecaterina Manoilescu424, institutoare la clasa a II-a şi Paulina Ionescu,
învăţătoare la Silistra, detaşată în locul d-nei Veturia Botez”. Cei 23 de elevi
înscrişi au trebuit să facă faţă întrebărilor din: „religie, istorie, geografie
precum şi din matematică din care au rezolvat două probleme complexe”.
Directorul detaşat tocmai de la Câmpulung, l-a impresionat profund pe
Vasile Stratan care a scris următoarele: „Din modul dibaciu cum pune
întrebările d-l Procopiu şi din răspunsurile clare, precise şi în propoziţiuni întregi,
precum şi din lucrările scrise mi-am făcut convingerea că s’a muncit cu stăruinţă
şi energie, deşi d-l institutor are 35 de ani vechime în învăţământ. E o pildă
frumoasă pentru tinerii normalişti în muncă la încheierea carierei dăscăleşti, ca şi
în primii ani, cu toate piedicile avute în aceste timpuri vitregi şcoalei”.

Urgiile războiului
Pe 9 noiembrie 1918425, acelaşi harnic revizor a inspectat şcoala care, la
acea vreme, era condusă de învăţătorul Victor Dumitriu, ce-şi luase şi
definitivatul în învăţământ. Între timp, îşi câştigase acelaşi drept şi
institutoarea Ecaterina Manoilescu care preluase la 15 septembrie 1918
destinele clasei I-a. Veturia Botez, mai veche la catedră, urma să predea la
clasa a II-a. Nicolae Popescu, „institutor la Şcoala nr. 4 de băeţi din Tulcea,
detaşat pe un loc vacant, la clasa a III-a”, iar directorul Dumitriu la clasa a IV-
a. După înşiruirea numelor dascălilor şcolii, revizorul a amintit, inclusiv
pentru posteritate, că „Localul şcoalei a fost ocupat de un spital [de campanie]
din august 1916 până în iunie 1918. La evacuarea spitalului nr. 1 de campanie de
sub conducerea d-lui Dr. Tăbuşcă, localul a fost lăsat ruinat (subl. ns.);
magazia de lemne şi împrejurimile distruse. La acestea s-a mai adăugat

423 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds.196/1894-1934; f. 25.
424 Cu certitudine, Ecaterina era fiica preotului Constantin Manoilescu din satul
Mărăşeni, judeţul Vaslui. Din căsnicia preotului cu Elena Manoilescu au rezultat 8 copii
ajunşi, în majoritate, dascăli ai şcolii („Însemnările preotului C. Manoilescu”, registru
manuscris aflat în proprietatea autorului cărţii de faţă).
425 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 31 şi

32.

166
dezastrul exploziei de dinamită, stricând mai toate geamurile şi sfărâmând
multe cercevele (subl. ns.). Cu toate acestea, reparaţiile făcute l-au mulţumit
pe revizor notând: „Graţie dăruirii şi străduinţei depuse de d-l primar Gheorghe
Scarlat426”. În continuare, Stratan a enumerat toate cheltuielile prilejuite de
repararea şi renovarea localului vechi la vremea aceea de 72 de ani. Se mai
plânsese şi de lipsa de cooperare a Ministerului de Război care, „nu a dat
nici un geam măcar”, cu toate intervenţiile disperate ale primarului şi
diriguitorilor învăţământului vasluian. Din cauza nereparării la timp a
unor săli de clasă, revizorul scrisese: „Cursurile urmează pe jumătăţi de zi.
Dimineaţa, clasele I-a şi a IV-a, după prânz clasele a II-a şi a III-a, adică dela 9-12
şi dela 1-4”. Cel puţin la clasa a II-a frecvenţa în ziua inspecţiei fusese
bunicică (45 de copii din 56 înscrişi). Stratan asistase la lecţia de citire cu
textul „Nu fi mândru”, cu cea mai probabilă referire la primul din cele
şapte păcate lumeşti de moarte. Bucuros de cele constatate, Stratan a
terminat inspecţia astfel: „Curăţenia şi disciplina, ireproşabile”.

O privire completă asupra şcolii


Pe 14 mai 1919, s-a deplasat la şcoală inspectorul Săndulescu, care a
făcut o prezentare generală a instituţiei, mai ales că trecuse peste oraş şi
amarnicul tăvălug al Primului Război Mondial, cu toate repercusiunile ce
se cunosc dar şi cu marile câştiguri teritoriale adăugate hărţii ţării noastre
după ciuntirile produse de-a lungul timpului. La fel cum constatase şi
precedentul vizitator oficial, „Localul, deşi proprietatea comunei totuşi fiind o
clădire veche nemaicorespunzând nici defel şcoalei, nici din punct de vedere
higienic şi nici ca încăpere”. Săndulescu a amintit faptul că în ea a funcţionat
un spital de campanie şi că „Nici până acum n-a fost complect reparată”. Cu
toate eforturile depuse de cinstitul primar Gheorghe Scarlat, nu se reuşise
nici măcar văruirea ei aşa cum ar fi trebuit darămite cârpirea acoperişului.
La întrebarea „Şcoala sub aspectul curăţeniei”, oficialul notase: „Lasă de dorit
din cauza dărăpănării”. La fel ca Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui vor
fi fost alte zeci sau chiar sute de şcoli de pe întinsul Moldovei care fusese
grav afectată de război. Săndulescu recomandase întocmirea unui buget
special pentru renovarea localului. Cu toate acestea, numărul copiilor
înscrişi nu fusese mic: „Clasa I-a - 73 prezenţi din 80; clasa a II-a – 40 din 45;
clasa a III-a – 29 din 36; clasa a IV-a – 39 din 57”. Deci, 179 de şcolari prezenţi
la data inspecţiei din cei 200 înscrişi. De altfel, chiar şi inspectorul se
declarase mulţumit: „Şcoala este deci bine populată iar frecvenţa

426 O stradă din Vaslui a purtat numele acestui excepţional gospodar, de profesie medic

uman. Din nefericire, la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, cineva lipsit de o minimă
cultură istorică, i-a schimbat numele în „Nicolae Iorga”(n. a.)

167
mulţumitoare”427. La întrebarea: „Ce înfăţişare de sănătate prezintă şcolarii?”,
distinsul oaspete a răspuns astfel: „Cam anemici din cauza lipsei unei
alimentaţii mai substanţiale şi mai abundente. Cu curăţenia [copiilor] însă n-am
nici o obiecţie de făcut”. Slavă Domnului, „Archiva n-a avut de suferit nimic”.
Cu adevărat dezastruoasă i s-a părut „Starea zestrei didactice” care lăsase o
impresie proastă: „Pe timpul războiului s-a prădat şi s-a distrus mai bine de ½
din materialul didactic al şcoalei”. Apa se bea tot dintr-un vas de tablă
acoperit cu capac iar în privinţa exerciţiilor corporale şi a cântărilor,
inspectorul trăsese o linie groasă. Asistarea la orele de curs a făcut-o atât
dimineaţa cât şi după amiaza deoarece, datorită insuficienţei spaţiului,
şcoala lucra în două schimburi: clasa I-a cu a III-a şi a II-a cu a IV-a.
Personalul didactic fusese cam acelaşi, cu excepţia învăţătoarei Ecaterina
Mavrodin la clasa I-a, nouă în schemă. Directorul Victor Dimitriu preda la
clasa a IV-a; d-na Veturia Botez la clasa a II-a. Războiul a fost foarte dur
pentru mulţi învăţători şi profesori care au căzut pe front sau au murit în
chinuri prin spitalele de tifici sau holerici aşa că personalul didactic se
subţiase nespus de mult. În consecinţă, au fost angajaţi suplinitori. La clasa
a III-a servea catedra diaconul Mihail Calmuschi despre prestaţia căruia
Săndulescu se declarase (în scris) nemulţumit.

Şcoala nr. 1 de băieţi s-a mutat


Lipsa cronică a dascălilor a determinat autorităţile să ia măsuri urgente
pentru depistarea unor soluţii, chiar şi de compromis. La data de 15
decembrie 1919428, tânărul (pe atunci!) inspector Gheorghe Răşcanu (1885-
1961), a vizitat instituţia de învăţământ remarcând din capul locului
schimbarea destinaţiei edificiului: „Localul este propriu, proprietatea comunei,
dela 1 Septembrie a.c. fiind ocupat de cătră Şcoala normală din localitate, cursurile
Şcolii nr. 1 de băeţi de fac la Şcoala nr.1 de fete în fiecare zi după prânz, dimineaţa
fiind ocupat localul cu şcoala de fete”. Firesc, şi „Mobilierul şcolii s-a dat Şcolii
normale”. Inspectând numai clasele a II-a şi a III-a, Răşcanu nu a făcut decât
prezenţa elevilor la acestea şi anume: „42 şi 40”. La clasa a III-a, învăţătoare
fusese numită Eugenia Borza, prin detaşare, în locul lui Petru Motăş care
încă mai era mobilizat în structurile armatei. La clasa a II-a, institutoarea
Ecaterina Mavrodin l-a convins pe inspector de talentul său pedagogic.
Cu mare întârziere, pe 20 noiembrie 1920429, noul inspector şcolar M.
Gheorghiu a vizitat instituţia oprindu-se numai la clasa a I-a unde preda
aceeaşi doamnă învăţătoare Ecaterina Mavrodin, definitivă, ce avea
tendinţe clare de a ieşi la pensie din cancelaria Şcolii de băieţi nr.1.

427 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds.196/1894-1934, f. 33.
428 Ibidem, f. 35 şi 36.
429 Ibidem, f. 37.

168
Reapare Petru Motăş
Ca într-un fel de număr de prestidigitaţie, acest demn urmaş al vechii
familii răzăşeşti a Motăşilor, dispărea pentru un timp din statul de
funcţiuni al acestei şcoli după care, reapărea dar nu pe funcţia de director ci
pe cea de simplu învăţător definitiv cu toate că, provizoriu, exact pe această
treaptă îl găsise inspectorul Dumitru Andrieşanu la data de 20 octombrie
1921430. Iată explicaţia: „Am vizitat şcoala de dimineaţă şi după amiază de sub
direcţiunea domnului Victor Dimitriu dar, d-sa fiind bolnav e suplinit la direcţie
de d-l Petru Motăş, iar la catedră de d-l Dimitrie Brăileanu, absolvent de liceu
(curs real)”. Fireşte, personalul didactic de catedră mai avea şi alţi
componenţi: „D-na Ecaterina Mavrodin la clasa a II-a; D-l Constantin
Ştefănescu, absolvent de liceu la clasa a I-a ordinară şi D-na Lina Ştefănescu
(absolventă a 7 clase de liceu), suplinitoare la clasa I-a divizionară. Numita fiind în
concediu de o lună pentru lehuzie, e suplinită de D-na Maria Mădârjac”.
Urmările grele ale războiului nu se stinseseră nici după trei ani de la finirea
lui, fapt remarcat de inspector: „Din cauza epidemiilor (scarlatină431) ce-au
bântuit şi continuă a bântui prin oraş, cursurile şcoalei nu au putut începe decât la
1 Octombrie a.c.”. Cu certitudine, în anul 1921 copiii nu mai erau nevoiţi să
înveţe în schimburi la Şcoala nr.1 de fete ci, datorită terminării clădirii Şcolii
normale, în vechiul edificiu ridicat în 1846. Dovada apare chiar din
continuarea procesului verbal de inspecţie întocmit de Dumitru
Andrieşanu: „Şcoala funcţionează cu 5 posturi şi având la dispoziţiune numai 4
săli de clasă, se aplică orarul pe zile întregi, la clasele a II-a, a III-a şi a IV-a pe ½
zile, alternativ la cele două clase de-a-ntâia”. Deci, nu s-ar fi putut lucra în
schimburi dacă învăţăceii ar fi fost nevoiţi să se deplaseze la altă şcoală din
oraş. Mai mult de atât, chiar la finalul textului procesului verbal, a afirmat
că „Localul este propriu, proprietatea comunei, dar insuficient de mare pentru a
primi întreaga populaţiune şcolară”.

Foarte mulţi copii înscrişi


Documentul continua cu starea populaţiei şcolare: „Din 303 de elevi
înscrişi până acum în şcoală (înscrierile continuă încă întrucât nu s-au făcut
chemările din oficiu potrivit regulamentului) erau prezenţi 243, repartizaţi astfel:
51 din 56 în clasa I-a ordinară; 34 din 56 în clasa I-a divizionară; 53 din 59 în
clasa a II-a; 61 din 77 într-a III-a; 44 din 55 într-a IV-a.”. Potrivit obişnuitului
recensământ al copiilor cu vârsta potrivită şcolii, numărul celor din acte

SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 38-40.
430
431Scarlatina: Boală infecţioasă, contagioasă şi epidemică (mai ales la copii), care se
manifestă prin febră, dureri de gât şi o erupţie roşie pe tot corpul, urmată de descuamare.

169
era de 495. Inspectorul a justificat absenteismul (nu prea mare, totuşi, faţă
de care s-a declarat „mulţumit”) prin constatarea faptului că „Cei mai mulţi
ce absentează sunt dintre cei bolnavi sau cu simptome de boală ce trebuie, deci,
izolaţi (trimişi acasă ori la spital)”.

Spaţiu cu totul insuficient


La data de 28 septembrie 1923432, sosea la Şcoala nr. 1 de băieţi o echipă
de doi oficiali ai învăţământului vasluian şi anume, domnii N. Pădureanu
(inspector) şi C. Vasilache (revizor, adică inspector general). Vizita celor doi
a privit doar aspectul administrativ în detrimentul celui pedagogic dar,
după cum se va vedea, motivele au fost puternice în favoarea primei
opţiuni. Ieşit la pensie, cel mai probabil, Victor Dimitriu a fost înlocuit la
direcţia şcolii cu Petru Motăş care avea, deja, o frumoasă vechime de dascăl
calificat. Prima remarcă: „Reparaţia localului s-a făcut la vreme pe dinăuntru şi
pe dinafară însă în raport cu numărul de 519 băeţi ce cad în circumscripţia
acestei şcoli ar mai trebui un local de şcoală cu 4 săli de clasă (subl. ns.)”.
Am subliniat această frază deoarece, cu două şcoli de băieţi şi două de fete
a început învăţământul vasluian în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi
cu două a rămas până la „reforma” învăţământului din anul 1948. Cele pe
care le ştim astăzi, au fost ridicate începând cu anul 1960. Vizavi de acest
aspect, Vasilache şi Pădureanu trasaseră nişte sarcini comitetului şcolar al
acestei instituţii de prestigiu: „Să ia urgente măsuri pentru construirea unui
nou local de şcoală de care are nevoe această circomscripţie şcolară. Pentru
realizarea acestei idei, se va forma un comitet de iniţiativă însărcinat cu strângerea
fondurilor necesare”. Pe atunci circulau şi alte iniţiative menite să uşureze
procesul didactic şi una dintre acestea a fost amintită în procesul verbal de
inspecţie: „Ideea căminului, care s-a agitat aci de mai multă vreme, d-l director
Motăş spune că o va duce la îndeplinire, mai ales că are o importanţă covârşitoare
din punct de vedere naţional”. Probabil, aceste cămine erau menite a adăposti
elevi ai şcolii săraci tocmai pentru a-i atrage asupra studiului cărţii. Cei doi
îndemnau şcolarii „să citească din biblioteca şcolii” şi „să facă abonamente
individuale ori colective la reviste şi publicaţiuni pentru copii”. Cum marea
reformă agrară era în toi în anul inspecţiei (1923), vizitatorii au iterat o
necesitate care, credeau ei, ar fi dezvoltat copiilor simţul respectului pentru
pământ şi pentru muncă, în general: „Grădina şcolară a fost cultivată intens de
elevii şcoalei. Ar fi fost bine dacă cu prilejul exproprierilor s-ar fi acordat şi
şcoalelor urbane câmp de experienţă agricolă (subl. ns.)”.

432 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds.196/1894-1934,f.41-44.

170
Carol al II-lea şi avionul
Un nume cunoscut cu câteva inter-titluri mai în faţă, inspectorul
Săndulescu, a vizitat şcoala după doi ani de la ultima apariţie oficială, adică
pe 26 noiembrie 1925433. Bravul Petru Motăş era tot la post, diriguind
problemele unei şcoli cu foarte mulţi elevi, raportaţi la sărăcia numărului
de săli de clasă. Pe deasupra, mai preda şi la clasa a V-a, o noutate absolută
până acum. Alţi învăţători găsiţi la posturile lor: „D-l N. Vieru (clasa I-a), d-
na Ana Ene, suplinitoarea d-nei Ecaterina Mavrodin la clasa a II-a”. Caracterul
inopinat al inspecţiei lui Săndulescu este perceput imediat din următoarea
constatare: „D-nele Mavrodin şi Ene erau duse la cinematograf la filmul
«Călătoria Alteţei Sale Regale Prinţul Carol al II-lea cu avionul»”. Unde va fi
fost viitorul rege al românilor cu avionul, nu se poate şti şi nici afla aşa
uşor, dar cert este că Săndulescu s-a făcut foc şi pară pe aceste doamne.
Morocănos, acesta se supărase şi pe distinsul domn director: „Cu mare
părere de rău am constatat o situaţie detestabilă şi la clasa a V-a. Astăzi sunt
prezenţi numai 14 din 71 înscrişi”. E drept că în trecut, clasele V-VII erau
facultative sau complementare, elevii nefiind obligaţi să le frecventeze. Cel
mai des, aceştia se mulţumeau cu patru clase absolvite după care puteau
trece la muncă. Apărându-se, Motăş i-a spus ştabului că „urmează regulat
cam 20”. Replicând, inspectorul a scris: „Nici acest răspuns nu mă poate
mulţumi”. Mergând mai departe cu investigaţiile, a mai găsit o neregulă dar
din punct de vedere al disciplinei financiare: „Cercetând corespondenţa şcoalei
am constatat la 29.X. a.c., cu adresa no.253, s-a înaintat Percepţiei Comunale
tabelul celor recalcitranţi pentru amenda a 58 [de elevi] din clasa a I-a. Până
acum, aceste amenzi sunt neîncasate”. Pe lângă toate umbrele, inspectorul a
găsit şi o luminiţă: „Pe lângă această şcoală s-a înfiinţat anul acesta un atelier de
tâmplărie şi sculptură în lemn. Ca maistru al acestui atelier s’a recomandat d-l D.
Butnaru, absolvent al Şcoalei de meserii din Vaslui”. De fapt, Săndulescu ar fi
trebuit să scrie „reînfiinţat” în loc de „înfiinţat” deoarece, după cum s-a
văzut, a mai existat un asemenea atelier la Şcoala primară nr. 1 de băieţi.
Butnaru, absolvise cursurile Şcolii inferioare de meserii care a funcţionat la
Vaslui câteva decenii, un timp chiar în localul Liceului „Mihail
Kogălniceanu”434.

Expoziţie de lucru manual


Redeschis de numai un an, atelierul de lucru manual al şcolii ajunsese,
deja, la un nivel înalt de iscusinţă a elevilor care, îndrumaţi de maistrul
Butnaru, se pregătiseră de un mare eveniment: o expoziţie cu vânzare.

433 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds.196/1894-1934; f. 45.
434 Nicolae Ionescu, Marin Moronescu, Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” Vaslui. 1890-
2010, Iaşi, 2011, p. 43.

171
Datorită importanţei deosebite a documentului435, o citare extinsă este
absolut necesară: „Astăzi, 18 Iunie 1926, am vizitat expoziţia de lucru manual de
la Şcoala nr. 1 de băeţi din Vaslui, pusă sub direcţiunea d-lui Petru Motăş,
definitiv. Pe lângă această şcoală funcţionează un atelier de strungărie, unul de
tinichigerie şi sârmărie. Obiectele lucrate în aceste ateliere sunt destul de
numeroase din fiecare ramură şi la perfecţie lucrate (subl. ns.). Din vânzarea
acestor obiecte, se va realiza un frumos venit pentru şcoală, cu care să se poată
cumpăra materialele trebuitoare. Această şcoală aduce un real folos copiilor, mai
ales acelora care n-au posibilitatea să urmeze mai departe învăţătura de carte. La
rândul lor, elevii absolvenţi de la aceste ateliere vor deveni ei înşişi maeştri, cu care
branşă îşi pot asigura traiul în viaţă. Elevii şcoalei lucrează modelajul, obiecte
diferite din lut şi plastilină lucrate cu mult gust şi exactitate (subl. ns.). În
general privind lucrurile, se constată că felul în care conduce această şcoală d-l
director Petru Motăş, merită toată atenţiunea din partea autorităţii şcolare
superioare”. Procesul verbal fusese semnat de către inspectorul şcolar N.
Pieptu.

Practica – de mare importanţă pentru inspectori


Absenţa îndelungată, nepermis de mare, a activităţilor practice
efectuate la Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, s-a observat mai ales
prin importanţa pe care o dădeau autorităţile viitorilor muncitori ce s-ar fi
vrut a fi calificaţi încă de la vârste fragede. De aceea, poate, următoarea
vizită „de lucru” a unui oficial a avut loc imediat după începerea noului an
şcolar, 1926-1927 când, pe 30 septembrie 1926436, „Inspectorul şcolar de
activitate extraşcolară pe judeţele Vaslui şi Iaşi” I. Enescu, venit tocmai de la
Râmnicu Sărat, a vrut să afle şi să vadă ce se întâmplă cu cele atât de
frumos consemnate de predecesorul său în Registrul de inspecţii.
Directorul Petru Motaş, prin poziţia sa, devenise şi şeful celor, de-acum, doi
maiştri angajaţi ai şcolii: „Vasile Jimbu, absolvent al Şcoalei de meserii din
Vaslui şi D-l C. Sârbu, absolvent al claselor a V-a şi a VI-a”. De remarcat este
faptul că Butnaru a renunţat la post, din cine ştie ce motive. După ce
Enescu a amintit faptul că atelierul s-a înfiinţat „anul trecut, în 1925”, a
trecut în revistă specialităţile la care se pregăteau copiii care, faţă de fostul
an şcolar, se îmbogăţiseră cu altele noi: „tâmplăria, strungăria, fierăria rece,
sârmăria şi cartonajul”. Cel mai sigur, apariţia altor meserii fusese stimulată
de marele succes al expoziţiei şcolare ce adusese venituri bune la bugetul
instituţiei. Pentru fiecare specializare în parte inspectorul avusese numai
cuvinte de laudă: „Am văzut frumoase obiecte din sârmă şi tablă: gratare,
astupători de coşuri, coşuri de sârmă, făraşe, căni, stropitori, samovare, baterii,

435 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 46.
436 Ibidem, f. 47.

172
răzători, etc. La lemnărie s-au lucrat: etajere, console, jardiniere, mese, noptiere,
etc.”. Se pare că specialitatea „cartonaj” necesita o pregătire superioară de
vreme ce de acest lucru se ocupa însuşi „d-l director P. Motăş” care,
experimental, „încearcă a face cu elevii şi împăiatul păsărilor”. Mulţumit de
ceea ce a văzut „vivo”, Ion Enescu scrisese: „În rezumat, d-l director P. Motăş
dă toată atenţiunea acestor îndeletniciri, prin mijlocul cărora elevii capătă o
îndemânare folositoare pentru viaţă”.
Nu fusese uitat nici faptul că la această instituţie vasluiană de
învăţământ începuseră să funcţioneze şi clasele a V-a şi a VI-a, cu
următoarele efective: „A V-a – 52 de elevi; a VI-a – 15 elevi”. Clasei
complementare a VII-a încă nu-i venise rândul în anul de graţie 1926.

De la 1926 la 1929
Atâta timp i-a trebuit Inspectoratului şcolar al judeţului Vaslui pentru a
mai trimite un salariat să mai vadă ce se mai întâmplă pe la Şcoala nr. 1 de
băieţi. Cu toate acestea, vizita a fost scurtă şi a vizat-o pe învăţătoarea
Olimpiada Vierescu, titulară la clasa a II-a. La data de 8 martie a ultimului
an din inter-titlu437, d-l „Revizor şcolar Constantin Ţabrea”, asistase „de la 3-5
p.m.” la orele predate de noua învăţătoare (soţia învăţătorului Gheorghe
Vierescu), ce conţinuseră: „citire, istorie, memorizare şi aritmetică” constatând
că „elevii au rezultate foarte bune”. Prezenţa a fost cea aşteptată de la o şcoală
cu blazon: 57 din 59, cei doi absenţi fiind bolnavi cu acte în bună regulă.

Examen comun urban – rural


Un fapt nemaiîntâlnit până atunci s-a produs la data de 23 iunie 1929438,
când, în prezenţa delegatului Ministerului Instrucţiunii Publice, Constantin
Vasilache439, s-au întâlnit la Vaslui pentru examenul de absolvire a
promoţiei 1928-1929, elevii Şcolii primare nr. 1 de băieţi şi cei ai Şcolii
primare mixte din Muntenii de Sus. Vasilache, care, cu mult timp în urmă,
fusese şeful Inspectoratului de învăţământ al judeţului Vaslui, şi-a
structurat procesul verbal pe două secţiuni: prima, dedicată băieţilor de la
Şcoala primară nr. 1 şi a doua, băieţilor şi fetelor de la Şcoala mixtă din
Muntenii de Sus. Iată spicuiri din primul punct: „Şcoala de băeţi nr. 1 Vaslui,
condusă de d-l P. Motăş, institutor definitiv, a prezentat 5 (cinci) băeţi – absolvind
toţi cei prezenţi cu rezultate bune”. Lucru important, observat rapid de către
delegat: „Şcoala din Moara Grecilor a transferat în acest an şcolar, 1928-1929, 2
băeţi care au frecventat regulat dar care nu s-au prezentat la examen”. Punctul al
II-lea: „Şcoala din Muntenii de Sus, cu 3 posturi [de învăţători] a prezentat la

437 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds.196/1894-1934, f. 48.
438 Ibidem, f. 49.
439 Asistent cu delegaţia nr. 5772/1929.

173
examenul de absolvire a cursului primar 6 elevi, 4 băeţi şi 2 fete. Aceştia au fost
conduşi de d-l Mihai Hurdubae, angajat cu titlu provizoriu. Cei 6 elevi au absolvit
toţi cursul primar cu rezultate mulţumitoare”. Constatare comună: „Elevii
ambelor şcoli au făcut lucrările scrise şi orale foarte satisfăcătoare. Lucrările
practice. Fiecare elev dela ambele şcoli au executat câte un obiect din lemn la
atelierul Şcolii nr. 1”. Toţi au executat cu brio obiectele comandate de
examinatori dar atenţia inspectorului a fost reţinută „în mod special de un
elev al Şcolii nr. 1 băeţi”.

Unde era adăpostit atelierul şcolii


În ziua de 12 martie a anului 1930440, şcoala a fost vizitată de însuşi
inspectorul general al învăţământului vasluian, Dumitru Bejenaru care, cu
oarecare strângere de inimă reieşită foarte clar din textul procesului verbal,
scrisese următoarele: „Şcoala funcţionează
într-un local propriu cu 3 săli de clasă, una fiind
sacrificată pentru atelierul de lemnărie a
cursului complementar (subl. ns.)”. Cei care
hotărâseră această modificare, o făcuseră (cel
mai probabil) după multe ezitări şi, fireşte,
nu au scăpat din vedere nici numărul foarte
mare al elevilor chiar dacă în cartierul numit
pe atunci „Ţigănime” începuse a se ridica o
şcoală nouă, căreia nu i s-a dat niciun număr
ea având caracter mixt. Nedrept, după anul
1948 i s-a dat numărul 1, confundându-se cu
cea mai veche instituţie de învăţământ
pentru băieţi din Vaslui, care face obiectul
acestui scurt material. Iată cum fusese Petru I. Motăş, învăţător
organizată învăţarea în două schimburi: şi director al școlii
„Elevii şi institutorii fac în serii: a II-a, a III-a şi
supraprimarul dimineaţa, iar după amiaza I-a A, I-a B, a IV-a şi atelierul”. Cum
la data vizitei directorul Petru I. Motăş era în concediu fiind suplinit pe
rând de ceilalţi colegi, Bejenaru s-a oprit la clasa a III-a unde preda
Constantin Vasilache, institutor definitiv. I-a plăcut modul în care fusese
pregătită lecţia de istorie cu lucrarea „Lupta de la Călugăreni” dar şi
comportarea copiilor în ora de „dexterităţi”.
Gheorghe Răşcanu, la catedră
Uneori, atunci când nu era prins în hăţişurile politicii liberale, acest
mare şi important personaj vasluian îşi făcea vechea meserie de luminător

440 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 50.

174
al copiilor. De două ori prefect al judeţului Vaslui şi de două ori deputat în
Parlamentul României, Răşcanu ştia ce este necesar învăţământului pentru
o bună funcţionare a sa. În primii ani ai deceniului 3 al secolului XX, în
calitate de prefect a încurajat din răsputeri înfiinţarea celebrelor comitete de
construcţii şcolare, îndemnând sătenii să doneze bani în contul acestora dar
şi subvenţionând masiv cu ajutorul fondurilor guvernamentale. În acea
perioadă s-au ridicat numeroase şcoli noi şi multe dintre ele mai există şi
astăzi. În fine, la data de 26 martie 1931441, inspectorul Gheorghe Rotaru a
vizitat instituţia care avea 6 posturi, adică tot atâţia institutori, conduşi de
acelaşi Petru I. Motăş. Inspectorul s-a oprit în mod special la clasele a II-a
(învăţător Gheorghe Răşcanu), I-a A (învăţător Alexandru Patriciu), I-a B
(învăţător I. Florea) şi clasa complementară care a fost surprinsă la atelierul
şcolii, condus chiar de directorul acesteia. La clasa lui Patriciu, situaţia se
prezentase astfel: „44 de copii înscrişi, retraşi 4 au mai rămas 40, din care am
găsit prezenţi 30”. Motivul absentării elevilor de la cursuri fusese unul cât se
putea de obiectiv: „Copiii lipsesc fiind bolnavi de gripă, oreillon442 şi pojar443,
constatare făcută şi de d-l medic al oraşului Vaslui în vizita de la 21 Martie a.c.”.
Aceeaşi frecvenţă slabă înregistrase şi la clasa I-a B, condusă de suplinitorul
normalist I. Florea, care preda „în locul d-nei Florica Pruteanu aflată în
concediu de naştere”.

Motăş şi buna administrare a şcolii


Acest dascăl cu mare dragoste faţă de meseria sa primea mai mereu
laude pentru ceea ce făcea în folosul şcolii pe care o conducea. Inspectorul
N. Antonovici, care vizitase unitatea la data de 22 mai 1931444, şi-a arătat
public extazul faţă de marile realizări purtând marca „Motăş”, scriind în
procesul verbal numai superlative extrem de flatante pentru oricine. Iată o
mostră: „În cursul anului nu s-a pus nici un grad de amendă, totuşi d-l director
Motăş a recurs la măsuri de ameninţare a părinţilor elevilor care i-au asigurat o
bună frecvenţă”. Deci, fusese suficientă doar o măsură preventivă în locul
costisitoarelor amenzi şcolare care nu erau deloc mici. Continuarea: „De
altfel, d-sa este un conştiincios şi zelos director în a atrage până la acaparare
(subl. ns.) câţi mai mulţi elevi la şcoala d-sale No. 1 de băeţi, în comparaţie cu
cealaltă şcoală de băeţi. […] Constat cu satisfacţie că d-l director Motăş este un

441 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 51.
442 Oreion: Maladie infecţioasă, contagioasă şi epidemică, provocată de un virus,
frecventă, mai ales, la copii. Are o perioadă de incubaţie de 12-26 zile şi se manifestă prin
inflamarea dureroasă a glandelor parotide şi febră.
443 Pojar: Boală contagioasă (la copii), caracterizată prin apariţia unor pete roşii pe piele;

rujeolă.
444 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 52.

175
bun administrator al averei şcolii precum şi un excelent director şi cancelarist,
muncind cu plăcere, deşi are peste 30 de ani de serviciu la şcoala d-sale”.
Precizarea din sfârşitul textului este deosebit de importantă cu toate că nu
s-a realizat: „Îl îndemn pe d-l director să dea la iveală cât mai curând o
monografie a acestei şcoli care peste 15 ani împlineşte 100 de ani dela
ridicarea ei (subl. ns.)”.

Motăş - pensionarul
Omul care a slujit la catedra Şcolii primare nr. 1 de băieţi din Vaslui
„mai bine de 30 de ani” s-a retras la o binemeritată pensie aşa că proiectul
monografiei a;ezată pe tapet de inspectorul N. Antonovici, nu a mai fost
pus în practică. Probabil bolnav, Petru Motăş a murit la data de 22 aprilie
1938 la Vaslui445. Afirmaţiile de mai sus sunt perfect justificate numai citind
procesul verbal de inspecţie al sub-revizorului C. Ungureanu, care pe 15
ianuarie 1932446 a vizitat şcoala în fruntea căreia l-a găsit pe alt veteran al
învăţământului vasluian, Constantin Neştian. Prima aruncare de ancoră a
făcut-o la clasa „bobocilor” de la I-a A, unde preda „învăţătorul de gradul I”
Gheorghe Rotaru. Inspectorul a rămas nemulţumit de prestaţia şcolarilor la
ora de Religie dar, la final a acordat calificativul „bine” datorită „higienei şi
curăţeniei personale a elevilor”. La clasa a III-a fusese încadrată „provizoriu”
licenţiata în litere Filomela Răşcanu. În ciuda provizoratului său, această
domnişoară a reuşit să-l impresioneze pe rigidul Ungureanu din partea
căruia a primit un frumos şi dătător de speranţe pentru viitor „foarte bine”.
Inspecţia s-a întins pe un mare parcurs temporar de vizitatorul şi-a permis
vizitarea mai multor clase. Astfel, a participat şi la o oră de „memorizare”
la clasa I-a B unde preda Alexandru Patriciu. Mulţumit de cele văzute şi
auzite, sub-revizorul a notat întreaga activitate a şcolii cu „foarte bine”.
Acelaşi personaj încadrat la Inspectoratul şcolar al judeţului Vaslui pe
postul de sub-revizor, a mai tras o raită la Şcoala nr. 1 la data de 8 aprilie
1932447 pentru a o vedea la treabă pe d-na Maria Docan, „învăţătoare
definitivă” care luase în primire efectivul şcolăresc al clasei a II-a. Plăcut
impresionat de agerimea şi inteligenţa copiilor, Ungureanu a notat-o cu
„foarte bine”.

445 Lucian-Valeriu Lefter, Florin-Alexandru Luca, Şerban-Andrei Toma, Moştenirea

familiei Motăş, Iaşi, 2013 p. 39-40.


446 SJAN Vaslui fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui ds. 196/1894-1934, f.53-54
447 Ibidem, f. 55.

176
Şedinţă a Cercului Regional
În mod regulat, se întrunea câte un conclav al învăţătorimii vasluiene
iar în primăvara anului 1933 (12 martie448) acesta s-a ţinut în localul Şcolii
primare nr. 1 de băieţi. Indiscutabil, elevii au fost trimişi acasă ceea ce a
constituit, fireşte, un prilej de mare bucurie şi desfătare pentru ei. Cu toate
acestea, câţiva dintre copii nu s-au bucurat de mini-vacanţă deoarece au
fost nevoiţi să se dea în spectacol în faţa dascălilor. Compunătorul
procesului verbal (care nu a binevoit să se iscălească, trăgând doar o linie
oblică), a amintit faptul că „între orele 9-10 a.m. am mers în grup şi am asistat
la slujba bisericească de la biserica Maica Precista”. Întorşi de la lăcaşul
Domnului mai luminaţi ca oricând, participanţii au ascultat cu mare atenţie
lecţia „Cele două furnici” de la clasa a II-a, propunător fiind Gheorghe
Rotaru. Cei 127 de învăţători prezenţi au fost permanent super-vizaţi de
inspectorii I. Filipiuc, Gheorghe Vierescu şi Ştefan Prodan care, scrisese
raportorul: „Au făcut observaţii foarte importante, ultimul recunoscând d-lui
Rotaru şi calităţi de foarte bun propunător”. Asupra lecţiei prezentate de
inimosul învăţător au mai făcut remarci şi Ilie Răşcanu, Archip, Patriciu,
Gheorghe Răşcanu dar şi alţii neenumeraţi de autor. „Ultimul care a adus
prin observaţiunile sale lumini necesare, a fost d-l profesor de pedagogie N.
Cotoranu”, scrisese autorul procesului verbal.

Constantin Neştian, „excepţionalul”


Dacă până acum am găsit numai calificative de la „nesatisfăcător” la
„foarte bine”, iată că inspectorul general Ioan C. Motăş a mai adăugat unul
şi anume acela de „excepţional” care se află în vârful piramidei
superlativelor absolute. Premie-
ra s-a produs la data de 10
ianuarie 1934449 cu prilejul
vizitei la şcoala ce cu onoare o Iscălitura inspectorului şcolar general
conducea Constantin Neştian, Ioan C. Motăş
demn urmaş al marelui Petru
Motăş. Tocmai acest devotat slujitor al şcolii a primit calificativul
inspectorului general, în urma unei vizite axate atât pe partea
administrativă cât şi pe cea profesională a directorului. Iată numai câteva
rânduri care l-au determinat pe I. C. Motăş să-l felicite călduros: „Şcoala mi
s’a prezentat în condiţiuni de nerecunoscut mai ales că am funcţionat şi eu aici în
urmă cu câţiva ani şi aduc pe această cale viile mele mulţumiri d-lui Director
pentru realizările obţinute de Domnia Sa la această şcoală”. Verificându-i şi

448 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 56-57.
449 Ibidem, f. 60.

177
activitatea pedagogică, entuziasmatul inspector a notat următoarele: „Am
asistat la lecţia de aritmetică «metrul pătrat». Am constatat şi cu această ocazie că
d-sa este un desăvârşit pedagog”. Punct final: „Calific inspecţia făcută d-lui C.
Neştian, atât din punct de vedere administrativ cât şi didactic cu calificativul
EXCEPŢIONAL (subl. în orig.)”.

Nume noi de învăţători


Cu o rapiditate inexplicabilă, următoarea inspecţie s-a produs la 15 zile
de cea a lui Ioan C. Motăş, adică pe 25 ianuarie 1934450. De data aceasta,
musafirul cvasi-oficial a fost bătrânul revizor şcolar C. Ungureanu, des
întâlnit la inspecţiile anterioare. Graba cu care acesta l-a succedat pe şef la
verificări poate fi explicată şi prin apariţia unor nume noi de institutori fapt
ce i-a îndemnat pe ştabii de atunci să le testeze aptitudinile, mai ales,
didactice. După ce a dat mâna cu directorul Neştian, Ungureanu a ales
clasa a III-a unde preda „D-na Maria Răşcanu, învăţătoare licenţiată care predă
la 19 elevi prezenţi din 21”. Imediat se poate observa numărul mic al copiilor
înscrişi şi asta se poate datora intrării în peisajul învăţământului vasluian a
noii şcoli mixte situate, strategic, într-o zonă extrem de populată a oraşului,
cuprinzând străzile: Racova, Nicolae Milescu, Iarmaroc, Buna Vestire, Emil
Racoviţă şi Eduard Ghica, zonă cunoscută în acele timpuri ca „mahalaua
Ţigănime”. Din fericire, acest nume defăimător a fost abandonat, între timp
luându-i locul celui de „Katanga”. După ce a precizat vechimea tinerei
institutoare („lucrează în învăţământ din octombrie 1933”), inspectorul i-a
notat activitatea cu calificativul „bine”. O altă noutate în rândul cadrelor
şcolii a fost „D-na Lucia Prodan, învăţătoare din anul 1923 şi detaşată la Şcoala
primară nr. 1 de băeţi din Vaslui din anul 1933”. Cam zgârcit cu notele mari,
Ungureanu i-a apreciat activitatea cu „bine”. Având timp suficient la
dispoziţie, omul Inspectoratului a atacat şi ora de Religie de la clasa a II-a,
predată de învăţătorul Theodor Cărare, cu 27 de elevi prezenţi din 36
înscrişi. Revizorul s-a arătat indignat că acest obiect atât de important şi de
necesar nu este predat de un preot şi şi-a manifestat supărarea în scris
aproape somându-l pe director să ia măsuri împreună cu „Sfinţia Sa
Părintele Protopop al Judeţului”, fără a specifica numele feţei bisericeşti. Cu
toată lipsa de specializare religioasă, învăţătorul Cărare s-a descurcat de
minune în faţa şefului, fapt ce a atras din partea acestuia acordarea
calificativului „foarte bine”. La clasa a II-a B, a găsit-o la post pe „D-ra
Filomela Răşcanu, învăţătoare licenţiată” ce coordona ora de Istorie în faţa a 31
de elevi prezenţi din 36 înscrişi. Tânăra domnişoară fusese încadrată în

450 SJAN Vaslui fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui ds. 196/1894-1934, f. 61-63.

178
această şcoală în luna septembrie a anului 1933 şi avea în spate „7 ani de
învăţământ din care 5 în cel secundar”. Nota lui Ungureanu: „foarte bine”.

Muzeu şi Casă de Economii la Şcoala nr. 1


Ca o noutate absolută trebuie remarcată frecvenţa nemaipomenită a
inspecţiilor ce altădată se făceau la intervale de un an sau chiar mai mult.
Pe 27 ianuarie 1934451, revizorul N. Creţu călcase iarăşi pragul instituţiei
şcolare de învăţământ primar rezervată băieţilor. După ce s-a informat din
sursă directă, acesta a scris în Registrul de inspecţii că directorul Neştian
„este în învăţământ de 28 de ani din care 6 numai în această şcoală”. De
asemenea, remarcase plin de uimire cele două iniţiative şi anume „alcătuirea
unui muzeu al Şcolii şi a unei case de Economii”. Din punct de vedere
administrativ, i-a acordat veteranului calificativul „foarte bine” după care a
trecut la verificarea cunoştinţelor copiilor şi a talentelor de dascăli ale
institutorilor. Creţu a făcut poate cea mai complexă şi mai minuţioasă
inspecţie de până atunci iar datele inserate în procesul verbal sunt cât se
poate de interesante. De pildă, am aflat că învăţătorul clasei a III-a A,
Alexandru Patriciu, avea la acea dată „15 ani de serviciu din care în această
şcoală 3 ani”. Frecvenţa fusese destul de bună, nelipsind decât doi copii din
cei 23 înscrişi. Despre aceştia scrisese că „sunt vioi, curaţi şi plini de viaţă”.
Mulţumit, inspectorul acordase lui Patriciu nota maximă: „foarte bine”. La
clasa I-a B, omul catedrei era Ion Filipiuc „învăţătorul gradul I cu o vechime de
16 ani din care ultimii 2 la această şcoală”. Într-un timp scurt, învăţătorul
reuşise să-şi mobilizeze bine elevii la acţiunea de realizare a Casei de
Economii, aceştia depunând suma de 78 de lei, „un început lăudabil”, după
cum scrisese Creţu. Cine ştie cu ce i-o fi căşunat Filpiuc revizorului de omul
nu i-a acordat decât calificativul „bine”.
În acelaşi an şcolar, 1934, unitatea a mai fost vizitată de inspectorul
Constantin Condurat la datele de: 21 martie452 şi 14 mai, vizite scurte tratate
lapidar în procesele verbale, fără prea mare importanţă pentru această
lucrare decât doar dacă se poate aminti suma strânsă la Casa de Economii a
elevilor de la 27 ianuarie până la ziua inspecţiei din 14 mai: 1850 de lei.

O inspecţie specială
La data de 13 iulie 1934453, Şcoala primară nr.1 de băieţi a avut parte de
o vizită cu totul şi cu totul inedită deoarece revizorul Marin Benghiu nu s-a
interesat decât de activităţile extraşcolare. De fapt, cercetarea acestuia a fost
extinsă până al nivelul Comitetului şcolar orăşenesc (sau, comunal pe

451 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 64-66.
452 Ibidem, f. 67 şi 68.
453 Ibidem, f. 69-71.

179
atunci) condus de către eminentul Gheorghe Vierescu, „institutor şi ajutor de
primar cu delegaţie ca preşedinte în Comitetul şcolar comunal”. Deoarece
secretarul acestei organizaţii era C. Neştian, directorul Şcolii primare nr. 1
de băieţi, întrunirea a avut loc în incinta acestei instituţii de învăţământ. În
procesul verbal întocmit cu acest prilej, Benghiu a făcut o excepţională
înşiruire a şcolilor pendinte de Comitet: „1) Şcoala nr. 1 de băeţi cu 8 posturi şi
local propriu, condusă de d-l institutor C. Neştian […] 2) Şcoala nr. 2 de băeţi cu 8
posturi şi local propriu, sub conducerea d-lui Gh. Cogălniceanu; 3) Şcoala nr. 1 de
fete, cu 8 posturi şi local propriu, condusă de d-na Florica Nicolaide; 4) Şcoala nr.2
de fete cu 6 posturi şi local propriu condusă de d-na Ecaterina Mitru; 5) Şcoala de
aplicaţie de pe lângă Şcoala normală din localitate condusă de d-l D. Cotoranu, cu
2 posturi; 6) Grădina de copii, cu două posturi şi local propriu, condusă de d-na
Maria Filote; 7) Şcoala Bahnari (suburbie) cu 3 posturi şi local propriu condusă de
d-l Ştefan Sârbu; 8) Şcoala Moara Grecilor (suburbie), cu 3 posturi şi local propriu
condusă de d-l Petre Ciocan”. Deci, aceasta era situaţia învăţământului
primar vasluian la care mai pot fi adăugate cele două licee (de băieţi şi de
fete) precum şi Şcoala normală „Ştefan cel Mare”.
Casierul Comitetului şcolar comunal, D. Tiron, a informat asupra
bugetului instituţiei pe exerciţiul financiar 1933-1934, ce era de 336.901 lei.
În urma verificărilor, nu s-a constatat nicio ingerinţă privată în banii publici
ceea ce ar constitui un bun exemplu pentru urmaşii de astăzi ai acelor
oameni oneşti. Tot în linia activităţilor extraşcolare inspectorul a identificat
la Şcoala nr. 1 de băieţi „singura centurie de cercetaşi cu un efectiv de 90 pui de
şoimi care au depus legământul şi au executat programul analitic cercetăşesc”.
Câteva cuvinte lămuritoare asupra cercetăşiei: „În vara anului 1913, inspiraţi
de un articol citit într-o revistă franţuzească, câtiva elevi de la Liceul “Gh.
Lazăr” din Bucureşti (fraţii Dimăncescu, fraţii Berindei, Săndel Bogdan şi Ionel
Andronescu) formează singuri, fără ajutorul adulţilor, primele patrule de cercetaşi,
experimentând cercetăşia în Munţii Bucegi. După începerea cursurilor în toamna
aceluaşi an, la iniţiativa lui Dimitrie Dimăncescu (liderului primilor cercetaşi),
elevilor de mai sus li se vor alătura şi alţi colegi pentru a înfiinţa prima legiune de
cercetaşi, având si sprijinul directorului de atunci al liceului (Marin Demetrescu).
Recunoaşterea asociaţiei ca persoană morală este votată de Senat (20 decembrie
1914) şi de Adunarea Deputaţilor (21 februarie 1915), fiind publicată în Monitorul
Oficial la 9 aprilie 1915454”. Organizarea cercetaşilor era făcută pe grupe de
vârstă: „Pui de şoimi / Micile Cercetaşe: copii cu vârste între 7 şi 11 ani;
Cercetaşi / Cercetaşe: copii şi tineri cu vârste între 11 şi 18 ani; Seniori
(Roveri) / Călăuze: tineri şi adulţi cu vârste de peste 18 ani”. Cercetăşia a fost
interzisă de două ori de-a lungul istoriei sale: o dată în 1937 din ordinul
regelui Carol al II-lea care a înfiinţat în locul ei „Străjeria” şi a doua oară pe

454 Informaţie preluată de pe wikipedia.org şi prelucrată de autor (P.Z.).

180
timpul regimului comunist care a înfiinţat organizaţia „pionierilor şi
şoimilor patriei”. Din anul 1990, cercetăşia şi-a reintrat în drepturi. Am mai
remarcat în cuprinsul procesului verbal şi o adevărată apologie a
personalităţii învăţătorului C. Neştian, omniprezent în peisajul
învăţământului vasluian, un adevărat specialist în toate domeniile. Cu toate
că în inspecţiile anterioare aproape că nu se mai pomenise de existenţa
atelierului şcolar, în aceasta Benghiu pusese mare accent pe existenţa lui,
având secţiunile de tâmplărie şi fierărie.

Şapte clase la Şcoala nr. 1


Timid, cursurile „complimentare”, aşa cum au fost denumite (greşit) în
epocă cele trei clase ce puteau fi
continuate după absolvirea cursului
primar de patru ani, au început să
prindă rădăcini şi la Şcoala primară
nr.1 de băieţi din Vaslui. Revizorul
Gheorghe Creţu (fost învăţător al
acestei instituţii), a numărat elevii
prezenţi la cursuri în urma inspecţiei
din 20 octombrie 1934455 dându-i
următorul rezultat: „În orele de
dimineaţă erau prezenţi la datorie în
clasele lor respective, următorii
învăţători: C. Neştianu (director), care
conduce clasa a III-a B cu 28 de elevi
Sigiliul interbelic al Şcolii primare nr.1 de
prezenţi din 29 înscrişi; Theodor Cărare băieţi din Vaslui
la clasa a III-a A cu 29 prezenţi din 29
înscrişi; Alexandru Patriciu la clasa a IV-a cu 38 prezenţi din 42 înscrişi; Vasile
Vartolomeu la clasa a V-a cu 21 prezenţi din 21; clasa a VI-a – 8 din 11; clasa a
VII-a – 8 din 9”. Fiind mulţi elevi pe un spaţiu de numai 4 săli de clasă, atât
institutorii cât şi copiii erau nevoiţi să predea şi respectiv să înveţe şi în
orele de după amiază: „D-ra A. Vasiliu – clasa I-a B cu 28 din 32 înscrişi; D-l I.
Filipiuc – clasa a II-a A cu 32 din 33 înscrişi; D-na Valeria Gaiu – clasa a II-a B cu
33 din 33 înscrişi”. Trăgând linia, Creţu scrisese pe hârtia procesului verbal
de inspecţie următoarea socoteală: „În total, la această şcoală sunt înscrişi 272
de elevi fiind prezenţi 254, realizându-se o frecvenţă foarte bună (subl. în orig.)
de 93%”. Inspectorul remarcase cu nedisimulată plăcere că localul se
prezentase într-o stare perfectă de funcţionare deoarece „Primăria Vaslui şi
Comitetul administrativ şcolar au alocat bani anul acesta pentru renovare totală”.

455 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds.196/1893-1934,f.72-73.

181
Mulţumit rămăsese şi în urma vizitării claselor unde predau învăţătorii
Patriciu şi Theodor Cărare.

Şcoala nr. 1 – trasă la sorţi


Pe 31 octombrie 1934456, o echipă complexă de inspectori s-a întrunit la
sediul Revizoratului şcolar al judeţului Vaslui, în vederea unui control
comun la una din instituţiile de învăţământ din oraş. Cum domnii C.
Ungureanu (inspector general), Vasile D. Lipşa, Gheorghe Răşcanu,
Gheorghe Averescu şi Gheorghe Creţu (inspectori) nu s-au hotărât a cărei
şcoli să-i calce pragul, au aplicat vechea metodă a sorţilor: „În orele de
dimineaţă am hotărât a se face o inspecţie model la una din şcolile din oraş. Prin
tragere la sorţi (subl. în orig.), s-a fixat a se face inspecţia la Şcoala no. 1 de
băeţi, unde ne-am transportat”. Ajunşi aici, destoinicii bărbaţi au căzut iarăşi
într-o dilemă pe care au rezolvat-o tot cu ajutorul tragerii la sorţi: pe ce
învăţător să inspecteze. Onoarea a căzut asupra învăţătorului I. Filipiuc,
dar sorţii nu se terminaseră încă aşa că d-na Gaiu a introdus în pălăria
cuiva numele inspectorilor pentru a se afla cine va comite vizita. Revizorul
Lipşa s-a ales cu crema de pe prăjitură după care s-a dus întins la sala de
clasă a d-lui Filipiuc, „învăţător de gradul II, posesor al statului personal
no.3649”. Fiind contraproductivă parcurgerea întregii inspecţii, aşternută
pe trei file de dosar, a mai rămas de remarcat nota obţinută de bravul
dascăl, ce l-o fi nemulţumit negreşit: „Destul de mulţumitor”, adică, pe
undeva, un + 5 al zilelor noastre.

III. Din viaţa şcolii (2). Inspecţii (1935-1948)

Dosarul acestei secţiuni conţine 103 file457 de mare densitate


informativă, fapt ce obligă cercetătorul să se aplece cu stăruinţă asupra
datelor istorice furnizate de acesta.

Adulţi la şcoală şi nu prea…


Rata analfabetismului în România acelor timpuri era destul de mare
fapt ce a determinat autorităţile să organizeze GRATUIT cursuri pentru
neştiutorii de carte adulţi. În multe locuri ideea a funcţionat dar la Vaslui se
pare că goarna alfabetizării a sunat degeaba. Mărturie stă procesul verbal
de inspecţie realizat de însuşi revizorul general Constantin Ungureanu, la
data de 11 ianuarie 1935. La acel moment, şcoala era condusă tot de către
vrednicul Constantin Neştian iar numărul posturilor (claselor) se dublase

456 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 74-76.
457 Ibidem, f. 1-3.

182
ajungând la opt. Cu toate acestea, Ungureanu nu se oprise decât la clasele I-
a A şi I-a B, unde luaseră coarnele învăţării alfabetului în mâini doamnele
Maria Vartolomeu şi Ana Vasiliu. Despre prima, inspectorul amintise
câteva date personale: „învăţătoare cu titlu provizoriu care predă la 30 de elevi
prezenţi din 31 înscrişi”. La punctul „e” al „Cercetării întregii activităţi
didactice a doamnei învăţătoare”, am găsit şi ceea ce ne interesează: „La
cursurile de adulţi nu predă, deoarece în oraş nu funcţionează cursuri pentru
adulţi (subl. ns.)”. Ana Vasiliu, cu toate că era „învăţătoare licenţiată”, în
anul şcolar 1934-1935 nu avea decât titlul de suplinitoare. Dacă primei
doamne îi acordase calificativul „foarte bine” atunci celei de-a doua uitase
să-i scrie în faţă „foarte” rămânând numai „bine”.

La 10 posturi – 8 învăţători
Asta a constatat la 22 martie 1935458 inspectorul Emilian Trifan care a
vizitat şcoala. După ce a rămas absolut impresionat de „aspectul ireproşabil”
al acesteia, musafirul (nepoftit!) a trecut la numărători şi statistici:
„Frecvenţa şcolară după cum urmează: clasa I-a A – 30 din 32 înscrişi
(suplinitoarea Manoilescu459); clasa I-a B – 30 din 33 înscrişi (D-na Vasiliu); clasa
a II-a A – 34 din 34 înscrişi (I. Filipiuc); clasa a II-a B – 29 din 31 înscrişi (D-na
Poiană ce o înlocuieşte pe d-na Gaiu); clasa a III-a A – 28 din 28 înscrişi (Theodor
Cărare); clasa a III-a B – 29 din 30 înscrişi (C. Neştian, director); clasa a IV-a – 41
din 42 înscrişi (Alexandru Patriciu); clasa a V-a – 21 din 26 înscrişi (Maria
Vartolomeu); clasa a VI-a – 7 din 10 înscrişi (Maria Vartolomeu); clasa a VII-a – 8
din 9 înscrişi (M. Vartolomeu)”. Cel mai probabil, elevii acestor trei clase
complementare învăţau într-un singur schimb şi într-o singură sală de
clasă. Totalul celor prezenţi (257) raportat la totalul înscrişilor (275)
reprezenta un procentaj de 93%, considerat de inspector a fi „foarte bun”. O
inspecţie lapidară s-a înregistrat foarte târziu după ultima şi anume la data
de 8 ianuarie 1937460, avându-l ca protagonist din partea Inspectoratului pe
acelaşi Emanoil Trifan care a găsit la datorie atât pe director cât şi pe
„camaradele” sale, „D-nele Maria Docan la clasa I-a (făcea o dictare pe plăcuţe),
Eugenia Mocanu la clasa a II-a (de asemenea o dictare)” precum şi pe „D-nii
Theodor Cărare la clasa a V-a (3 copii) şi Ioan Filipiuc la clasa a IV-a”. Proaspăt
veniţi din vacanţa de iarnă, elevii au fost minuţios consultaţi de către
medicii de circumscripţie pe care-i avea Vasluiul la acea dată. Inspectorul îi

458 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 4.
459 O altă fiică a preotului Constantin Manoilescu şi a prezbiterei Constanţa, învăţătoare,
familie stabilită definitiv în satul Mărăşeni, comuna Ştefan cel Mare, judeţul Vaslui
(„Însemnările preotului Manoilescu”).
460 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 5.

183
scuzase pe elevi pentru proasta frecvenţă deoarece „aşa se întâmplă
totdeauna după vacanţe”.

„Lumina minţii”
Pe lângă activitatea didactică propriu-zisă, unii învăţători din acele
timpuri se preocupau şi de exploatarea talentelor unor elevi cu aptitudini
artistice. Revizorul şcolar Constantin Ungureanu a asistat în ziua de 15
iunie a anului 1935461 la „o preafrumoasă şezătoare culturală organizată la clasa a
IV-a condusă de d-l învăţător Al. Patriciu”. În procesul verbal întocmit cu
acest prilej, inspectorul a făcut un scurt excurs asupra societăţii „Lumina
minţii” ce funcţiona la Şcoala primară nr. 1 de băieţi: „Societatea culturală
«Lumina minţii» a elevilor clasei a IV-a, este înfiinţată încă de acum câţiva ani în
urmă de d-l Gheorghe Răşcanu, institutor, continuată de d-l C. Neştian, directorul
şcoalei, şi în anul acesta de d-l Al. Patriciu. […] Susnumita societate culturală
posedă o bibliotecă şcolărească de peste 300 de volume şi este abonată la mai multe
reviste pentru copii”. Profund impresionat de calitatea spectacolului oferit de
către copiii şcolii, Ungureanu i-a dat calificativul maxim învăţătorului
Patriciu, pe lângă mulţumirile inserate în textul procesului verbal.

Examinare mixtă
Gheorghe Creţu, ce se instalase solid pe scaunul de inspector în
detrimentul catedrei, a participat în ziua de 17 iunie 1935462 la examenul
prilejuit de sfârşitul ciclului complementar de 7 clase. La acest important
eveniment au participat: „6 fete de clasa a VII-a dela Şcoala nr. 1 de fete,
conduse de d-na învăţătoare Margareta Cristea şi 8 băieţi dela Şcoala primară nr. 1
de băieţi, conduşi de d-na învăţătoare Maria Vartolomeu”. Fireşte, la acest test
au participat şi directorii celor două instituţii de învăţământ vasluiene,
Constantin Neştian şi Florica Nicolaid. Despre Maria Vartolomeu (soţia
inspectorului şcolar Vartolomeu) Creţu a spus că „a fost detaşată la Şcoala nr.
1 de băeţi de la Şcoala primară mixtă Chiţoc”. Pe aproape două pagini,
revizorul a făcut o prezentare extrem de amănunţită a examenului
subliniind buna pregătire a elevilor.

Patriciu – cercetat pentru abateri


Prea multe detalii ale acestei afaceri care a pătat, oarecum, imaginea de
ansamblu a acestei prestigioase şcoli vasluiene, nu a lăsat posterităţii
inspectorul Emil Trifan, delegat în ziua de 30 octombrie 1935463 să
descâlcească iţele intrigii. După ce a remarcat prezenţa la datorie a tuturor

461 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 7.
462 Ibidem, f. 8.
463 Ibidem, f. 9.

184
cadrelor didactice, a trecut rapid la subiectul anchetei: „Obiectul vizitei
noastre l-au făcut reclamaţiunile ce am primit de la d-l lt.col. Emilian Bozianu
(Bârlad) şi d-na învăţătoare Secrieru (Tutova), contra d-lui Al. Patriciu, învăţător
la această şcoală”. În ora destinată acestei întreprinderi, bravul institutor
vasluian a avut timp destul pentru a scrie şi semna o declaraţie asupra celor
imputate de către reclamanţi: „cu ocazia cursurilor de comandanţi de cercetaşi,
cursuri ce au avut loc la această şcoală în ziua de 25 octombrie 1935”. Prudent,
revizorul Trifan încheiase astfel: „Rezultatul anchetei va face obiectul unui
raport special, dacă va fi cazul (subl. ns)”. Cazul nu a fost rezolvat aşa de
uşor cum credea Trifan aşa că, forţat de „Serviciul de învăţământ local Iaşi”, a
descins iarăşi pe 19 noiembrie 1935464 la şcoala unde preda Alexandru
Patriciu pentru „un supliment de anchetă”. Învăţătorul apelase la bunele
servicii ale unor personaje importante din oraş dar, surpriză: „Cum
informatorii propuşi de reclamant, d-nii avocaţi Romano, Mădârjac şi Mandrea, cu
toată încunoştinţarea oficială ce le-am făcut-o din timp, refuză să dea vreo
declaraţiune scrisă pentru susţinere sau contra învinuirilor ce se aduc d-lui
Patriciu”. Calvarul acestui destoinic institutor nu s-a terminat prea repede,
dovadă stând scurta însemnare a inspectorului general Ioan C. Motăş care,
în zilele de 12 şi 13 februarie 1936465, s-a deplasat personal la Şcoala nr. 1 de
băieţi pentru „o nouă anchetare” cu rezultate ulterioare.
Din nefericire, nu am găsit nimic referitor la soarta acestui învăţător
dar, cu titlu de speculaţie, se poate crede că va fi primit vreo mustrare din
partea şefilor.

Patriciu – omul surprizelor


Tot în urma unui ordin466 al Serviciului şcolar de la Iaşi, Trifan s-a
deplasat chiar a doua zi după scandal, 20 noiembrie 1935467, la şcoala unde
activa şi Patriciu, pentru „a face inspecţia specială, conform articolului 120 din
Lege, d-lui Alexandru Patriciu – învăţător cu gradul II pentru obţinerea gradului
I-iu”. Sosit la clasele a VI-a şi a VII-a comasate în aceeaşi sală de clasă, la
care preda Patriciu, acesta a reacţionat astfel: „D-l Patriciu m-a întâmpinat cu
o declaraţie scrisă prin care solicită amânarea inspecţiei speciale pe motiv că n-a
funcţionat un an la cursul superior primar şi nici n-a făcut cursuri cu adulţii”.
Rămas fără cuvinte prea multe, Trifan a conchis astfel: „Vom cerceta şi
dosarul domniei sale şi vom cere locului în drept să se pronunţe asupra acestei
chestiuni”, adică Inspectoratului şcolar judeţean. La ziua şi orele vizitei, cei
opt învăţători (C. Cotoranu, Valeria Gaiu, Florica Pruteanu, Ioan Filipiuc,

464 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 10.
465 Ibidem, f. 16.
466 Nr. 11039/25 octombrie 1935.
467 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 11.

185
Alexandru Vechiu, Theodor Cărare, Constantin Neştian şi Al. Patriciu)
încercau să-i înveţe carte pe cei 260 de copii înscrişi (I – VII). Directorul
Neştian fusese iarăşi lăudat copios de către Trifan care scrisese despre
dânsul următoarele: „Menţionez gestul susţinător al frecvenţei de a li se da cărţi
şi requizite elevilor dela cursul superior primar din fondurile Comitetului
şcolar (subl. ns.). Aceasta constituie încă o dovadă că d-l director Neştian
gândeşte permanent şi apelează la toate mijloacele pentru susţinerea bunului mers
al şcoalei pe care o conduce”.
O altă acţiune importantă susţinută în una din sălile de clasă ale Şcolii
nr. 1 de băieţi, a fost cea din 15 decembrie 1935468, când s-a întrunit în
şedinţă Comitetul cultural din Vaslui. Revizorul Gheorghe Creţu a
participat ca delegat al Inspectoratului. Urmărind toate lucrările sesiunii,
acesta a acordat calificativul „Foarte bine” evidenţiind câţiva slujitori ai
catedrei: „Constantin Neştian, Th. Cărare, Ştefan Prodan, Ioan Zaharia şi d-na
Ecaterina Ene”.
Începând cu data de 18 decembrie 1935469, îşi face apariţia un nou
inspector şcolar în persoana unui anumit Negreanu care, în desele sale
incursiuni prin ograda Şcolii nr. 1 de băieţi, a găsit totul în bună regulă
drept pentru care a abuzat foarte des de calificativul maxim, acordat
tuturor celor implicaţi în procesul de învăţământ.

Vizite la cursurile pentru adulţi


Cel care a avut curiozitatea profesională de a inspecta o clasă de adulţi
care, din diverse motive, n-au putut absolvi nici barem cele patru clase
primare stipendiate, chiar şi pe atunci, de Statul Român, a fost revizorul
Vasile Vartolomeu, soţul învăţătoarei Maria Vartolomeu care preda chiar la
Şcoala nr. 1 de băieţi. Pe 23 ianuarie 1936470, acesta a poposit taman în clasa
unde încercau să înveţe buchile 31 de oameni în toată firea, adică exact
atâţia câţi se înscriseseră ceea ce dădea un extraordinar procent al
frecvenţei de 100%, după cum a constatat şi Vartolomeu. Vizita
inspectorului s-a desfăşurat pe toată durata celor trei ore, timp în care au
predat lecţii învăţătorii: Carp Ţurcanu (geometria), Ioan Filipiuc (geografia)
şi Laura Filipiuc (citirea). Vartolomeu a rămas plăcut surprins de
cursivitatea şi uşurinţa citirii manifestate de către unii şcolari cu mustăţi şi
bărbi.
Dovadă a interesului manifestat de autorităţile politice şi administrative
de la cel mai înalt nivel, pentru alfabetizarea neştiutorilor de carte, este
ritmul ameţitor al inspecţiilor la aceste clase de adulţi. Pe 18 februarie

468 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 12.
469 Ibidem, f. 13.
470 Ibidem, f. 15.

186
1936471, revizorul Creţu îşi luase iarăşi geanta din piele plină cu documente,
creioane şi stilou cu cerneală neagră, pentru a participa „între orele 17 ½ - 19
½” la orele serale susţinute de bătrânii şcolari în compania dascălilor lor,
probabil chiar mai tineri decât unii dintre ei. De data asta, învăţăcei
fuseseră „copiii de trupă dela Regimentul 7 Racova nr. 25 din Vaslui” care nu
mai erau demult timp copii de vreme ce inspectorul i-a numit „adulţi care
vor fi examinaţi în particular la finele anului
şcolar”. Iată învăţătorii şi obiectele lor, cu care-
şi băteau capul cu masa cazonă: „Alexandru
Patriciu (gramatica); Maria Docan (Cetirea);
Ecaterina Ene (geografia); Theodor Cărare (măsuri
metrice); Constantin Neştian (aritmetica şi fizica);
Lucia Prodan (ştiinţe naturale); Valeria Gaiu
(religia); Carp Ţurcanu (geometria); Ioan Filipiuc
(geografia României); Laura Filipiuc (cetirea
descriptivă); Elena Cărare (istoria contemporană);
Florica Nicolaid (istoria veche); Stela Creţu
(aritmetica); Ana Patriciu (cetirea literară); Cioric
(higiena); Olimpia Vierescu (contabilitatea)
precum şi D-nele Florica Pruteanu, Elena Boţescu
şi Maria Dimitriu”. Probabil, în acele timpuri,
Dumitru Ţaicu (1881-1937) se declanşase o amplă campanie naţională de
Primar al Vasluiului combatere a neştiinţei de carte de vreme ce
am constatat din rândurile de mai sus o
asemenea densitate dăscălească. Fireşte că, pe lângă institutorii Şcolii nr. 1
de băieţi, s-a apelat şi la cei de pe la alte şcoli din oraş. Cu excepţia lui
Constantin Neştian, căruia inspectorul i-a acordat calificativul
„excepţional”, toţi ceilalţi s-au căpătat cu „foarte bine”.

Cantină şcolară pentru oropsiţii sorţii


Tandemul Gheorghe Creţu – Vasile Vartolomeu şi-a propus în ziua de
23 februarie 1936472 să participe la o şedinţă a membrilor Crucii Roşii, filiala
Vaslui şi a „membrilor corpului didactic de la această şcoală”. La acţiune au
participat şi oameni ai momentului, foarte importanţi precum: „D-l General
Ion Răşcanu (senator); D-l Gheorghe Răşcanu (prefect); D-l Dumitru Ţaicu
(primar); D-l Gheorghe Vierescu (ajutor de primar)” şi cei doi, desigur. După
şedinţa notabililor, s-a trecut la evenimentul cel mai important din acea zi:
„Deschiderea cantinei Şcoalei nr. 1 de băeţi din Vaslui” unde luau masa „o dată
pe zi” 72 de băieţi şi fete, în număr egal: „36 de băeţi dela Şc. 1 de băeţi şi 32 de

471 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 17 şi 18.
472 Ibidem, ds. 197/1935-1948, f. 20.

187
fete dela Şc. 2 de fete”. Importantă fusese sursa de bani necesară cumpărării
alimentelor şi anume din fondurile puse la dispoziţie de către Crucea Roşie.
Ca şi în zilele noastre, cantina fost binecuvântată de un sobor de preoţi în
frunte cu protopopul de atunci, Constantin Ulea. Fireşte, politicienii s-au
folosit de prilej pentru a-şi mai face oleacă de campanie electorală, „arătând
în cuvântările lor importanţa deschiderii cantinei”.
Pe 16 aprilie, acelaşi an473, s-a inaugurat o altă cantină numită „a
laptelui”. La sfinţirea acesteia au participat aceleaşi personaje din data
trecută iar cel care a vorbit cel mai la obiect despre lăudabila iniţiativă a
fost prefectul Gheorghe Răşcanu, responsabilul cu ideea deschiderii ei. De
altfel, potrivit procesului verbal, marele fiu (prin adopţie) al oraşului Vaslui
a donat din fondurile Prefecturii suma de 5.000 de lei.

1936-1937: un nou an şcolar


Pe 16 septembrie 1936, Emilian Trifan a vizitat şcoala pentru a face şi o
numărătoare a bobocilor dar şi a celor cu pene mai multe, „veteranii” din
clasele II-VII. Potrivit recensământului realizat de însuşi directorul C.
Neştian, populaţia şcolară avea următoarea structură: „a) Obligaţi în primele
4 clase – 151; b) Obligaţi în cursul superior – 44; c) Ca neterminaţi ai celor 3 clase
secundare – 13. Total: 208”. Neştian îl informase pe inspector că „Se vor mai
înscrie sigur în clasa I-a cei 9 repetenţi şi 14 români, plus câţiva evrei”. Pe lângă
numele de-acum ştiute ale vechilor învăţători, apăruseră şi două nume noi:
Ecaterina Didilescu (clasa a III-a B) şi Maria Meza (clasa a IV-a B).
În mod aproape identic ca în zilele noastre, unele râci dintre membrii
corpului didactic al şcolii se transformaseră în reclamaţii dirijate de una din
părţi sau chiar de amândouă, direct în birourile Inspectoratului. În zilele de
30 şi 31 octombrie 1936474, tandemul Trifan – Creţu fusese nevoit să
ancheteze o jalbă a directorului Neştian, supărat foarte pe învăţătorul
Theodor Cărare din motive necunoscute nouă nici până astăzi, datorită
lipsei informaţiilor suplimentare. Certe sunt declaraţiile luate învăţătorilor
Maria Docan, Eugenia Mocanu şi Ioan Filipiuc pe marginea cazului
reclamat de director dar, rămâne de neînţeles refuzul categoric al
împricinatului Cărare care „a refuzat să dea orice declaraţie scrisă. Invitat
pentru a doua oară în cancelaria şcoalei să răspundă a refuzat iarăşi, faţă fiind trei
camarade şi doi camarazi”. Obosit, probabil, de atâta tevatură pentru cine ştie
ce fleac, Cărare îşi luase concediu în luna noiembrie a anului 1936475, exact
când venise iarăşi în inspecţie Emil Trifan. Prevăzător, îşi adusese un
suplinitor în persoana institutorului Vasile Şopron.

473 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 20v.
474 Ibidem, f. 24 şi 25.
475 Ibidem, f. 26.

188
Se pare că misterul aşternut peste vina lui Theodor Cărare începe să se
desluşească şi acest lucru l-am constatat tot la această inspecţie, în textul de
la sfârşitul procesului verbal: „În continuarea anchetei din 30 şi 31 a X-a a.c.,
am luat declaraţii domnilor I. Băhnăreanu şi I. Nichita din oraşul Vaslui, părinţii a
doi copii care, în trecutul an şcolar, au fost în conducerea bibliotecii clasei a IV-a”.
Este foarte posibil ca reproşurile directorului Neştian asupra învăţătorului
Cărare să se fi referit la vreo lipsă în inventarul acestei mini-biblioteci.
Ca fapt divers, pe data de 9 noiembrie 1936, inspectorii N. Benghiu (din
Creţeşti, Fălciu), I. Rusu (consilier tehnic al Legiunii de cercetaşi „Petru
Muşat” Vaslui) şi Vasile Vartolomeu (revizor şcolar), au vizitat Şcoala nr. 1
de băieţi din punct de vedere strict tematic: „verificarea unităţilor
cercetăşeşti”.

Inspecţie tehnică
Probabil, datorită restrângerilor bugetare, şcoala nu mai angajase de
mult timp meseriaşi în tâmplărie sau fier
prelucrat la rece aşa că locul lor la ateliere
fusese luat de către învăţători. Fireşte, aceştia
nu se pricepeau la meserii aşa că totul se
limitase la mici meşteşuguri, accesibile tuturor
categoriilor de vârstă. Fiind vorba despre
cultura pragmatică a copiilor, orele de atelier
erau deseori inspectate de către cei care se
pricepeau cu adevărat. Aşa se face că la data de
14 decembrie 1936476, sosea în vizită oficială d-
na Ana Mitru, „profesoară definitivă la lucru de
mână, la Şcoala normală de fete Iaşi”, care primise
misiunea din partea „Serviciului de învăţământ
local”, de a asista la orele practice de sub
autoritatea d-nei Maria Docan „Învăţătoare la
Şcoala de fete nr. 2 din Vaslui şi detaşată la Şcoala Învățătorul
de băeţi nr. 1 din Vaslui, în vederea înaintării la Victor Căpitanu
gradul I”. Această institutoare primise încă de la (1905-1986)
începutul anului şcolar 1936-1937, cele mai dificile clase adică a I-a şi a VII-
a. Cu „bobocii” reuşise să reuşise să realizeze „diferite decupaje din hârtie
colorată, figuri de animale, flori etc. şi mici modelaje în plastilină”. Cam aceleaşi
îndeletniciri surprinsese şi la clasa terminală, a VII-a. De aici, iese în
evidenţă lipsa obiectelor cu care s-ar fi putut face bani, aşa cum am aflat din
unele inspecţii anterioare. Cu bune (multe) şi cu rele (mai puţine), Ana

476 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 30.

189
Mitru se declarase mulţumită şi recomanda acordarea gradului I în
învăţământul primar.

Legume şi prune
Trecând peste toate necazurile ce-au declanşat inspecţii peste inspecţii
ale revizorilor şcolari, inclusiv luarea unor declaraţii atât din partea
personalului didactic cât şi a terţilor, Alexandru Patriciu ajunsese şi el (ca şi
colega sa Maria Docan) la momentul când trebuia să promoveze la gradul I.
Deoarece, pe lângă aritmetică, citire, geografie, istorie şi altele fusese
desemnat să mai predea elevilor şi noţiuni de agricultură, pe 2 februarie
1937477 a primit vizita inspectorului de specialitate C. Velicu, „inginer
agronom, profesor titular definitiv la Şcoala normală de învăţători «Vasile Lupu»
din Iaşi”, curios să afle „activitatea d-lui Alex. Patriciu pe tărâm agro-economic”.
Pe lângă teoria predată elevilor, acesta i-a instruit şi practic în „mica livadă
de pruni altoiţi a şcolii” precum şi „în grădina de legume în care a cultivat
legume şi zarzavaturi cunoscute în localitate”. Dovedindu-şi şi priceperea în
floricultură, învăţătorul a înfiinţat „în faţa şcolii” o grădiniţă „cu fel de fel de
flori”. Copleşit de atâtea dovezi ale talentelor lui Patriciu, Velicu l-a propus
cu „foarte bine” la obţinerea bine-meritatului grad I, aducător de venituri
suplimentare. Pe 22 ianuarie 1937478, însuşi inspectorul general Ioan C.
Motăş a fost la orele teoretice ale acestui brav dascăl, pentru întărirea
părerii şefilor asupra meritelor sale întru acordarea gradului I. Avalanşa
acordării aceluiaşi grad didactic a continuat şi pe 20 februarie 1937479 când
Ana Mitru s-a deplasat de la Iaşi la Vaslui, pentru o inspecţie specială la
clasele unde preda orele de lucru manual d-na învăţătoare Maria Meza.

Examen comun, pe-ndelete


Sfârşitul anului şcolar 1937-1938480 l-a găsit pe „Delegatul Ministerului”,
Gheorghe Creţu (de altfel, vasluian get-beget) la acţiunea de examinare în
comun a elevilor de clasa a VII-a de la şcolile: „No. 1 de fete şi no. 1 de băeţi
din Vaslui; Moara Domnească; Zăpodeni no. 1; Capul Rediului şi Bahnari”. Cele
„8 fete din 10 înscrise dela Şcoala no. 1 de fete” erau conduse de învăţătoarea
Stela Creţu, „directoarea şcolii”. Institutorul Gheorghe Vierescu şi-a strunit şi
pregătit bine cei 6 absolvenţi ai clasei a VIII-a de la Şcoala nr. 1 de băieţi de
vreme ce toţi au obţinut note „peste opt”. De la Moara Domnească,
eminentul învăţător Victor Căpitanu (ce va fi mutat disciplinar la şcoala din

477 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 34.
478 Ibidem, f. 35 şi 36.
479Ibidem, f. 37.
480 Ibidem, f. 49.

190
Ştefan cel Mare la finele anului 1948 împreună cu soţia Maria481, pentru
„delictul” de a critica noua putere comunistă instalată în ţară) a adus 4 elevi
din 6 înscrişi, dar cei 4 s-au dovedit a fi crema absolvenţilor de clasa a VII-a
a şcolii săteşti de vreme ce toţi au fost declaraţi de către comisie
„absolvenţi”. Cei 4 din 4 de la şcoala din Capul Rediului, aflaţi sub bagheta
învăţătorului Grigore Moga, au terminat, de asemenea, cu fruntea sus.
Învăţătoarea de gradul al II-lea Elena Sârbu, titulară la şcoala din Bahnari, a
avut doar doi elevi prezenţi şi tot atâţia înscrişi iar Ecaterina Potorac de la
Şcoala nr. 1 din Zăpodeni nu s-a putut lăuda decât cu un elev care s-a
gândit că n-ar fi rău să urmeze şi clasa a VII-a dacă tot o terminase şi pe a
VI-a. Rezultatul final pentru cei 19 „veterani” care au terminat cu brio ciclul
primar, cu tot cu „complimentarele” a V-a, a VI-a şi a VII-a.

Vizită prestigioasă
Intertitlul de deasupra textului este cel mai scurt din această amplă
lucrare dar l-am considerat a fi foarte necesar datorită recunoaşterii
prestigiului de care s-a bucurat Şcoala nr.
1 de băieţi din Vaslui. Pe lângă viitorul
martir al neamului românesc, Generalul
de Corp de Armată Ion Răşcanu, care a
urmat ciclul primar pe băncile acestei
instituţiei, iată că la data de 26 noiembrie
1938482 îi mai călcase pragul o altă mare
personalitate a acelor vremuri şi anume
Generalul Mihai Negruzzi (1873-1958),
fost primar al Iaşiului (1920-1921) care în
acel moment îndeplinea înalta funcţie de
Rezident Regal al Ţinutului Prut,
încredinţată chiar de către regele Carol al
II-a. Eminentul om nu a scris în Registrul General M. Negruzzi
de inspecţii decât două rânduri, dar
extrem de semnificative: „Am vizitat cu
emoţiune bătrâna şi totodată aşa de
tânăra Şcoală No. 1 – băeţi. Toate
mulţumirile”.

Sfinţirea Troiţei
Regele Carol al II-lea a fost un
suveran căruia i-au plăcut manifestările bombastice, pline de un patriotism

481 SJAN Vaslui, fond Partidul Social Democrat Vaslui, ds. 2/1948-1949, f. 86.
482 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 50.

191
dus până la exaltare. Orice prilej era exploatat în folosul cultului
personalităţii sale ce simboliza providenţa naţiei sau chiar salvatorul ei.
Istoria ulterioară a demonstrat contrariul, din păcate, şi în prima decadă a
lunii septembrie a anului 1940, suveranul fiind nevoit chiar să-şi
abandoneze tronul în mâinile prea-tânărului său fiu Mihai I-ul, Mare
Voievod de Alba Iulia.
La 10 februarie 1938, Carol al II-lea a decis desfiinţarea partidelor
politice şi luarea deciziilor pe cont propriu. Tot el a fost şi autorul
desfiinţării vechii instituţii a „Cercetăşiei”, înfiinţând alta nouă sub numele
de „Străjerism”. Organizarea acesteia am mai dezbătut-o, deja, aşa că
merită să aflăm ce s-a întâmplat la Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui
la data de 18 iunie 1939483, când inspectorul Constantin Alexandru a
participat la sfinţirea unei troiţe. În spiritul celor scrise mai sus, relativ la
modul bombastic în care erau prezentate evenimentele acelor vremuri, se
înscriu şi câteva fraze introduse în text de vrednicul revizor şcolar:
„Solemnitatea a fost impresionantă nu numai prin ceea ce simbolizează acest semn
prin care neamul românesc a răbdat şi a biruit atâtea furtuni ce s-au abătut de-a
rândul asupra lui şi care ne va fi sprijin şi-n viitor de-l vom cinsti după cuviinţă şi
vom crede cu tărie în el”. După ieşirea la pensie a învăţătorului Constantin
Neştian, funcţia de director a fost preluată de Ioan Filipiuc care, potrivit
uzanţelor epocii, a devenit automat şi comandant al „stolului străjeresc” de
la această instituţie de învăţământ. Troiţa fusese realizată de maistrul
tâmplar Constantin Bejan, ajutat de elevii cursului supra-primar, iar banii
proveniseră strict din donaţiile personalului didactic al şcolii.

Cadre noi la catedre


Inspectorul Eugen Huşanu, venit în vizită la şcoală pe data de 18
septembrie 1939484, constatase unele schimbări în schema de personal.
Astfel, pe lângă mai vechii Emilian Trifan (clasa a II-a B cu 26 de elevi);
Gheorghe Creţu (clasa a III-a cu 45 de elevi înscrişi); Alexandru Patriciu
(clasa a IV-a cu 48 de înscrişi); Ioan Filipiuc (director şi învăţător la clasa a
V-a cu 72 de şcolari) şi Gheorghe Vierescu (clasele a VI-a şi a VII-a cu un
total de 50 de elevi), îşi mai exercitau nobila meserie de dascăli şi I.
Gulghiriuc (suplinit la clasa I-a de d-na Alexandrina Vechiu, cu 58 înscrişi)
şi V. Vartolomeu (suplinit la clasa a II-a A de d-na Ecaterina Boţescu, cu 26
de copii). Un amănunt foarte important al vizitei inspectorului a fost
constatarea că „arhiva şcolii este în bună regulă şi ea datează din anul 1846”,
nerămânând decât întrebarea: unde se mai află ea în zilele noastre?

483 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 53.
484 Ibidem, f. 54.

192
Urmările cutremurului din noiembrie 1940
Ca şi cum ţara noastră nu fusese umilită deplin datorită celor trei
rapturi teritoriale din vara anului 1940, iată că Pronia Cerească ne-a mai dat
o mare nenorocire: cutremurul din noaptea de 9/10 noiembrie 1940, la
puţin timp de la declararea României ca Stat Naţional Legionar. Vasluiul,
cu clădirile sale vechi şi şubrede, a avut foarte mult de suferit atât pe plan
privat cât şi pe plan public. Edificiul Primăriei, ridicat în anul 1892, s-a
prăbuşit integral la fel ca şi cea a Şcolii primare nr. 1 de băieţi, zidită tocmai
la 1846. Pentru a nu întrerupe ciclul de învăţământ prea mult timp,
autorităţile diriguitoare în frunte cu primarul, generalul Ion Răşcanu, au
căutat diverse soluţii. Dacă birourile şi serviciile edilitare au fost
împrăştiate cu chirie prin tot oraşul, elevilor li s-a găsit o casă (tot cu chirie)
pe strada Donici. Ruinele prestigioasei dar bătrânei şcoli au mai avut de
stat în ploaie, zăpadă şi arşiţă până la data de 18 august 1942485, când s-a
decis demolarea ei completă. Iată „memoriul justificativ” întocmit de
arhitectul Primăriei Vaslui, Ioan D. Iulian: „Relativ la scoaterea soclului şi
fundaţiei din pământ de la fosta Şcoală primară no. 1 de băeţi Vaslui. Localul
Şcoalei primare de băeţi a fost avariat în urma cutremurului din 10 Noembrie
1940, încât nu a mai putut fi folosit (subl. ns.). În anul 1941 localul de şcoală a
fost demolat complect până la soclu. Acum fiind nevoe de teren pentru construcţia
noului local de Primărie, s’a întocmit proiectul de faţă pentru scoatere soclului şi
fundaţiei, în valoare de 60.000 lei”. Arhitectul a tocmit oameni din oraş
pentru această tristă încercare de uitare a gloriosului trecut al şcolii,
punându-i să semneze şi un „Stat de lucru la bucată”. Beneficiari ai
propriei munci remunerate au fost: Mişu Valentin (13.177 lei); N. Burtea şi
echipa (19.500 lei); Gheorghe Radu şi echipa (13.800) şi Eugen Mandrea &
echipa (13.500 lei).
Din nefericire, în nicio inspecţie care a urmat sinistrului, nu am găsit
vreo însemnare de-a vreunui controlor care să ne mai dea şi alte detalii.

Noi avansări în grad


Viaţa îşi urma cursul, fireşte, probă stând inspecţiile de acordare a
gradelor didactice de diferite trepte. Pe 31 ianuarie 1941486, revizorul M.
Zaharia sosise cu trenul de dimineaţă chiar din dulcele târg al Ieşilor,
pentru a-l asista la ore pe învăţătorul Ştefan Sârbu detaşat la Şcoala nr. 1 de
la Şcoala Bahnari, candidat al gradului al II-lea. La acea vreme, acesta preda
la clasa a V-a geografia, igiena, desen, caligrafie şi gramatică. Fără a intra în
amănunte costisitoare ca economie de spaţiu tipografic, trebuie spus că la

485 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 58/1942.


486 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 59.

193
aşa „elevi curaţi şi disciplinaţi” aşa cunoştinţe acumulate, fapt ce l-a
determinat pe Zaharia să-i acorde institutorului nota maximă: „foarte
bine”!
Pe 6 februarie 1941487, a urmat alt învăţător, de astă dată refugiat din
teritoriul ocupat banditeşte de către ruşi. Acesta se numea Ilie Ţurcanu şi
predase anterior la Şcoala primară din satul basarabean Năpăleni, judeţul
Bălţi. Printre alte virtuţi, acest dascăl realizase monografia Năpălenilor de
70 de pagini pe care o şi tipărise la „Milcrom” Bălţi.
Vrându-se o obiectivitate maximă, inspecţia de
grad fusese asigurată de însuşi inspectorul general
al judeţului Iaşi, Curcă ce, după deliberări în
propria-i sine, l-a declarat apt pe Ţurcanu de a se
semna „învăţător gradul II”.
Nu foarte târziu, pe 4 martie 1941488, proaspătul
inspector general al judeţului Vaslui, Ioan Filipiuc,
a examinat-o pentru acelaşi grad al II-lea pe Maria
Vartolomeu, „titulară la Şcoala nr. 2 de fete din acest
oraş şi întrebuinţată la Şcoala nr. 1 de băeţi din lipsă de
populaţie la şcoala unde este titulară”. Unele ocupaţii
extraşcolare ale merituoasei doamne au cântărit
greu în balanţa acordării calificativului maxim,
precum: „activează la cooperativa şcolară, bibliotecă Dr. Dumitru Holban
şi farmacie, înfiinţate câte una pe întreaga şcoală. Este (1889-1947), medic-şef al
membră şi activează la Societatea de Cruce Roşie, oraşului Vaslui
filiala Vaslui. A organizat serbări şcolare cu clasa şi
şcoala unde este titulară (nr. 2 de fete). Este abonată şi citeşte revistele: Ramuri,
Cele trei Crişuri, Şcoala şi Viaţa, Învăţătorimea vasluiană”.
Pe 6 martie, acelaşi an489, acelaşi inspector Filipiuc îl examinase şi pe
învăţătorul Neculai Ocheană, detaşat la Şcoala primară nr. 1 de băieţi din
Vaslui din localitatea Tochile Răducăneni, judeţul Cahul. Fără rezerve,
acesta a primit gradul al II-lea.

Control medical
Sănătatea populaţiei şcolare era de mare actualitate chiar şi în acele
timpuri extrem de grele când taţii, fraţii sau bunicii copiilor erau plecaţi pe
front şi îngheţau în tranşeele cumplitelor ierni ale celui de-al Doilea Război

487 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 60, 61 şi
62r.
488 Ibidem, f. 63 şi 64.
489 Ibidem, f. 65 şi 66r.

194
Mondial. Chiar la debutul anului 1942, pe 9 ianuarie490, medicul - şef al
oraşului, Dumitru Holban, inspectase cu competenţa-i binecunoscută
întreaga şcoală şi, după cum scrisese în procesul verbal de constatare, chiar
elev cu elev. Scopurile erau unele foarte precise: prevenirea îmbolnăvirilor
dar şi depistarea la timp a eventualilor paraziţi ce s-ar fi cuibărit prin
hainele puştanilor. Din capul locului, nu i-a plăcut localul şcolii care, după
cum spusesem mai înainte, era luat cu chirie de la un cetăţean vasluian:
„Localul este relativ bunişor, dar inapt pentru funcţionarea unei şcoli. Sălile de
clasă sunt mici şi slab luminate”. Mobilierul fiind cel cules din molozul rămas
după cutremur, nu l-a mulţumit deloc pe doctor în schimb, clasele „sunt
încălzite satisfăcător” iar ventilaţia „se face prin deschiderea ferestrelor în timpul
recreaţiilor”. Cu toate „hainele rupte, uzate, peticite” ale sărmanilor copii,
totuşi aceştia erau sănătoşi şi, mai important, „fără paraziţi”. Următoarea
vizită a făcut-o pe 17 februarie491 iar rezultatul fiind acelaşi, considerăm
subiectul închis.
La 17 februarie 1942492 o inspecţie didactică realizată de C. Obliceanu,
evidenţiase schimbarea survenită în conducerea şcolii prin numirea pe
postul de director a învăţătorului de gradul I Alexandru Patriciu. Un alt
lucru ieşit din comun a fost reintrarea în drepturi depline a atelierului, sub
comanda autoritară a maistrului Bejan, cel ce realizase troiţa din faţa
sediului vechi al şcolii, de pe strada Hagi Chiriac, colţ cu Mihail
Kogălniceanu. Inspectorul rămăsese uimit de cele văzute în acest atelier
încropit cu multă sudoare într-un sediu provizoriu: „are toate sculele necesare
unei bune funcţionări, are 5 tejghele, un strung, mai multe rânduri de gealăie
(rindele), dălţi etc.”

Statistică de primăvară
Competenţa deosebită a învăţătorilor Şcolii nr. 1 de băieţi i-o fi
determinat pe diriguitorii învăţământului vasluian să numească tot mai des
inspectori şcolari, ba, chiar şi generali, din rândurile acestora. În ziua de 24
martie 1942493, revizorului Emil Trifan, ce mai ieri predase buchile la
această instituţie, îi venise rândul la examinarea foştilor camarazi de
catedră. De data aceasta, directorul Alexandru Patriciu avea în subordine
două clase, după cum reiese din statistica următoare: „Clasa I-a – 33 înscrişi;
31 frecventează; 26 prezenţi. D-na Alexandrina Vechiu. Clasa a II-a – 33; 31; 30.
D-l Ioan Filipiuc. Clasa a III-a – 33; 36; 25. D-na Maria Vartolomei. Clasa a IV-a

490 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară de băieţi nr. 1 Vaslui, ds. 196/1894-1934, f. 67.
491 Ibidem, f. 67v.
492 Ibidem f. 68 şi 69r.
493 Ibidem, f. 70 şi 71.

195
A – 21; 20; 17. D-l Ion Gentimir494. Clasa a IV-a B – 20; 20; 20. D-na Maria
Meza. Clasa a V-a – 56; 25; 20. D-l Gheorghe Creţu. Clasele a VI-a şi a VII-a
(total: 32; 24; 7). D-l Alexandru Patriciu”. Frecvenţa slabă fusese explicată
printr-o epidemie de pojar care la timpul acela bântuia cu furie prin Vaslui.

Şcoala – în local confiscat de la evrei


Problema evreiască a fost una extrem de controversată dar ea a urmat
în ţara noastră aproape tiparele europene ale acelor timpuri foarte grele.
Minoritarii evrei au avut de suferit cumplite atrocităţi atât în Germania cât
şi în ţările cotropite de Hitler sau de Horthy în cazul Ardealului de Nord-
Vest luat cu japca în fatidicul an 1940. Primul act legislativ dedicat acestor
minoritari a fost Decretul Lege 1220/3 mai 1940, ce privea „definiţia rasială
a evreilor”. Acesta a fost urmat de Decretul Lege 2650/8 august 1940 care
stabilea „Starea juridică a
locuitorilor evrei din
România”, avându-i ca
autori pe Carol al II-lea,
primul ministru Ioan
Gigurtu şi ministrul Justiţiei
Ion V. Gruia. A urmat o
adevărată avalanşă de alte
acte normative, promulgate
cu predilecţie pe timpul
conducerii cu mână de fier a

României de către Generalul


Iscălitura prizonierului rus de război
(Mareşalul) Ion Antonescu.
Honikov Grigori, pentru suma de 8.300 de lei
Printre ele, a fost şi cel al
confiscării unor imobile evreieşti şi dacă, iniţial, Şcoala primară nr.1 de
băieţi din Vaslui a funcţionat cu chirie plătită la zi proprietarului evreu de
către Primărie, după apariţia legii acesta a intrat, pur şi simplu, în posesia
Inspectoratului judeţean de învăţământ prin intermediul CNR (Centrul
Naţional de Românizare), ce a avut filială şi în Vaslui (ca în toate judeţele
ţării, de altfel), şef fiindu-i avocatul Mina Filip, fost primar ori ajutor de

494 Acest institutor a fost fiul Mariei Gentimir (născută Frimu) şi al învăţătorului huşean
Dumitru Gentimir, stabilit cu serviciul la Şcoala primară din satul Bârzeşti, judeţul Vaslui.
Tatăl Mariei, Alecu Frimu, răzeş şi primar al comunei cu acelaşi nume timp de peste 30 de
ani, a fost frate al lui Costache Frimu, genitorul cunoscutului militant socialist I.C. Frimu
(I.C. Frimu – fiul de răzeş ajuns revoluţionar de stânga. Articol scris şi publicat în ziarul
„Obiectiv de Vaslui”/19.02.2009, de Lucian – Valeriu Lefter şi Paul Zahariuc).

196
primar în vechime. De altfel, din aceste motive, a şi fost arestat la data de 2
iunie 1952 de către teribila Securitate comunistă495.
Amenajarea imobilului confiscat de la evreul Cilic de pe strada Donici,
a costat primăria suma de 185.000 de lei496. Serviciul tehnic, recte şeful său,
arhitectul Ioan D. Iulian, a trecut la întocmirea devizelor şi, ulterior, la
scrierea statelor de plată pentru echipele care au muncit la transformarea
imobilului de locuit în şcoală. Spre pildă, unul dintre devize se referise la
executarea unui pavaj de cărămidă „din curte până la cantină”. Soba veche
de teracotă a fost demolată şi cu materialul rezultat plus completările de
rigoare, s-a realizat alta funcţională care a costat 5.080 de lei. Pentru
văruirea localului au fost angajate trei femei (Adela Luchian, Aneta Ichim şi
Aurica Ghinea) ce au fost plătite cu suma de 17.120 de lei497. Ca o
curiozitate, construirea şi montarea duşumelii, a fost angajat un prizonier
sovietic din Lagărul nr. 4, Şelin Grigori care, nota bene, a fost plătit cu suma
de 13.998 de lei, bani primiţi sub semnătură cu caractere chirilice498. Un alt
rus angajat din lagăr a fost Grişinski Vladimir care s-a ocupat de unul
singur de acoperişul viitoarei şcoli, contra sumei de 17.590 de lei. Printre
captivii armatei inamice se găseau foarte mulţi meseriaşi care au fost
repede cooptaţi la renovarea casei Cilic. Axman Ivan, de pildă, era
instalator sanitar şi pentru „Repararea instalaţiei de apă din curte, sudarea unei
ţevi şi montarea unui robinet499, a fost răsplătit cu 1500 de lei”. Meseriaşii evrei
încă mai erau la mare căutarea datorită deficitului de forţă de muncă
românească. Astfel, Copel Băhnăreanu a primit 6.221 de lei pentru că „A
furnizat şi aşezat în operă geamuri de sticlă tăiate la dimensiuni şi chituit”. Rusul
prizonier Honicov Grigori s-a procopsit cu 8.300 de lei numai pentru că „A
pavat curtea cu cărămidă presată pe platformă de nisip şi a reparat treptele scării
dela intrarea în şcoală”.
Constatarea schimbării proprietarului a venit din partea
inspectorului Vasile Vartolomeu care a vizitat şcoala la 17 septembrie
1942500. Acesta a scris: „Astăzi, 17 Septembrie 1942, am participat la sfinţirea
localurilor de şcoală, Nr. 1 de băeţi şi Nr. 1 de fete, localuri foste evreieşti şi
trecute la Oficiul Naţional de Români-zare (subl. în orig.)”. Vartolomeu
evidenţiase aportul deosebit al primarului de atunci, Generalul Ion

495 Informaţie preluată din „Fişa matricolă penală” a lui Mina Filip, publicată pe site-ul

www.iccr.ro. Din ea am aflat că acest om s-a născut la data de 13 decembrie 1889, în comuna
Puieşti, judeţul Tutova. În afară de semnalmentele sale, fişa penală este goală aşa că nu am
putut afla cât a însumat condamnarea dată de „Tribunalul Poporului Cluj”(n.a.).
496 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 74/1942, f. 2.
497 Ibidem, f. 15 şi 16.
498 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds.197/1935-1948, f. 12.
499 Ibidem, f. 14.
500 Ibidem f. 74r.

197
Răşcanu, dar şi pe cel al directorilor unităţilor de învăţământ vizate:
Alexandru Patriciu (Şcoala nr. 1 de băieţi) şi Ecaterina Mitru (Şcoala nr. 1
de fete). Fiind vorba despre o sfinţire, a participat, fireşte, un sobor de
preoţi în frunte cu părintele Târnoveanu.

Daruri pentru copii săraci


Majoritatea populaţiei vasluiene din perioada interbelică nu a excelat
într-un nivel de trai ridicat dat fiind şi faptul real că, potrivit statisticilor de
atunci, în jur de 80% dintre locuitori se ocupau cu agricultura pe micul sau
mijlociul lor lot de pământ din proprietate. Vicisitudinile războiului, însă,
au înrăutăţit situaţia, şi-aşa grea. Rechiziţiile pentru un front prea
îndepărtat de fruntariile ţării cântăreau mult în bugetul alimentar al celor
rămaşi acasă. Ion Antonescu instituise ajutoare băneşti pentru rudele celor
concentraţi în armată dar ele erau insuficiente mai ales acolo unde erau
familii numeroase, cu multe guri flămânde de hrănit. Conform
documentelor pe care le-am cercetat de-a lungul timpului, şcoala a avut un
rol deosebit în opera de ajutorare a copiilor săraci şi foarte săraci.
Amintisem de cantinele şcolare dar şi de cele de lapte care, mai greu sau
mai uşor, au funcţionat pe toată durata războiului totuşi, învăţătorii mai
recurgeau şi la alte acţiuni filantropice.
Pe 22 decembrie 1942501, la noul sediu al Şcolii primare nr. 1 de băieţi s-a
deplasat o întreagă cohortă de notabilităţi ale oraşului Vaslui, în frunte cu
proaspătul primar, profesorul Constantin Capră. Dar, iată-i şi pe ceilalţi:
„Georgeta Cihodaru, M.T. Pricop, Maria Vartolomeu, Nicolae Becheanu (sub-
prefectul judeţului Vaslui), avocat Corneliu Meza (şeful Contenciosului
Administrativ al Primăriei Vaslui), Maria Mocanu, Elena Răşcanu, Alexandrina
Vechiu, Gheorghe Creţu (inspector şcolar), Maria Meza, Ecaterina Potorac”. Dacă
cei citaţi ar fi fost politicieni, s-ar putea spune că ieşiseră cu toţii în faţă
pentru vreun ticălos câştig electoral dar, nu a fost cazul. Prezenţa lor acolo
avusese alt scop: unul profund umanitar. Compunătorul procesului verbal
întocmit cu această nobilă ocazie, subliniase următoarele: „S-a procedat la
sărbătorirea datinelor strămoşeşti şi la împărţirea darurilor la toţi elevii şcoalei,
jucării şi prăjituri iar la 48 copii lipsiţi cu totul de mijloace li s-au dat
îmbrăcăminte (subl.ns.). Darurile sunt provenite din colecta făcută de Doamnele
din Societatea de Patronaj, precum şi dela Prefectura judeţului Vaslui”.
Mulţumiţi de darurile venite ca un alint, copiii şcolii au pregătit, sub
îndrumarea dascălilor lor, un frumos program artistic. Iată din ce era
compus acesta la acea vreme: „Imnul Regal – corul şcoalei; datinele şi
obiceiurile românilor la Sf. Sărbători de Crăciun şi Anul Nou; cuvânt expus de

501SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 77v. şi
78r.

198
directorul şcoalei, I. Gentimir; poezii, coruri aranjate de Doamnele învăţătoare ale
acestei şcoli”.

Alexandru Patriciu – la război


Foarte mulţi învăţători şi profesori au fost mobilizaţi pe frontul
războiului anti-bolşevic din Răsărit, mulţi dintre ei căzând la datorie. Ca şi
până la desfiinţarea stagiului militar (odată cu intrarea în NATO), aceşti
intelectuali erau pregătiţi în şcoli speciale de ofiţeri de rezervă de unde
ieşeau cu gradul de sublocotenent. Alexandru Patriciu, directorul Şcolii nr.
1 de băieţi, a fost nevoit să dezbrace costumul de civil pentru a îmbrăca
haina militară, potrivit constatării inspectorului Vasile Vartolomeu care la
data de 29 iulie 1943502 a vizitat şcoala condusă, acum, de învăţătorul Ion
Gentimir. Atenţia controlorului s-a abătut asupra „maistrului cu titlu
provizoriu” Constantin Bejan, un bun meseriaş în opinia sa, drept pentru
care i-a acordat calificativul „foarte bine”. Inimosul specialist în lemn a mai
fost inspectat şi la data de 25 noiembrie 1943503 de către „Inspectorul
secundar de îndrumare practică” M. Ionescu. Vizitele dese ce-l vizau pe Bejan
aveau un scop bine precizat şi anume validarea exame-nului de definitivat
pe care-l absolvise în august 1943, dar care încă nu primise un răspuns de la
minister.
Patriciu a scăpat nevătămat din conflictul mondial, regăsindu-l la data
de 27 martie 1945504 pe postul său de director al Şcolii nr. 1 de băieţi. Aflat
într-o scurtă vizită la acest aşezământ didactic vasluian, inspectorul ieşean
Mihăilescu a avut numai cuvinte de laudă la adresa celor ce se ocupau cu
educaţia tinerei generaţii. Amănuntul cel mai important a fost acela al
noului sediu al şcolii şi anume „în localul proprietatea Ministerului Educaţiei
Naţionale, dat în folosinţa Gimnaziului de industrie casnică”.

„General” şi învăţător noi


După cum, din păcate, se ştie, la 6 martie 1945 a fost instalat primul
guvern de largă concentrare …comunistă, nu democratică după cum sunau
trâmbiţele gălăgioasei propagande oficiale, prin forţa pumnului rusesc al
trimisului special stalinist Vîşinski. Unii învăţători, profesori şi inspectori
şcolari fuseseră declaraţi indezirabili datorită opiniilor lor democratice sau
chiar fără niciun motiv serios. În locul fostului inspector general fusese
numit altul, nou-nouţ în persoana unui anume Filipescu. Acesta, a vizitat
şcoala la data de 4 iunie 1945505 cu scopul declarat de a o vedea la treabă pe

502 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 80.
503 Ibidem, f. 82.
504 Ibidem, f. 83r.
505 Ibidem, f. 83v.

199
noua învăţătoare Margareta Bucată, „titulară la Şcoala Bălţaţi, judeţul Vaslui
şi detaşată la Şcoala primară nr. 1 băeţi Vaslui”. Doamna înaintase
Inspectoratului o cerere prin care solicita o gradaţie de merit. Cu cinci zile
mai târziu, pe 9 iunie, un alt inspector, de astădată venit de la Iaşi, M.
Benghiu, l-a inspectat pe Ioan Ianculescu, învăţător detaşat la Vaslui de la
Şcoala Băcăoani. Motivul a fost acelaşi: gradaţia de merit. Culanţi, cei doi
revizori le-au apreciat favorabil activitatea, „atât şcolară cât şi extraşcolară”.

De la „local confiscat” la „local rechiziţionat”


Noutatea semantică am găsit-o în procesul verbal de inspecţie din data
de 15 octombrie 1945506, întocmit de acelaşi revizor ieşean, Marin Benghiu,
ce se auto-intitulase „Inspector Şcolar Regional la dispoziţia Ministerului
Educaţiei Naţionale”. Director era tot Alexandru Patriciu dar, după cum se
va remarca din textul următor, în alt local cu statut diferit de cel anterior:
„Şcoala funcţionează în localul «Botez», rechiziţionat de Primăria Vaslui
(subl. ns.)”. Veniseră vremurile „democraţiei populare”…

Gimnaziul unic
Inspectorul general Traian Popa şi inspectorul şcolar de îndrumare
Ştefan Ghiga, au vizitat unitatea de învăţământ la 7 decembrie 1945507,
găsind pe baricadele educaţiei pe învăţătorii: Vasile Vartolomeu (clasa a I-a
A), C. Hovaneţ (clasa a I-a B), Ioan Filipiuc (clasa a II-a), Gheorghe Vierescu
(clasa a III-a), Emanoil Trifan (clasa a IV-a) şi Alexandru Patriciu, Gheorghe
Creţu, Maria Popa (clasele complementare a V-a, a VI-a, a VII-a). O mare
noutate fusese înfiinţarea unei „secţii lipoveneşti” la atelierul de tâmplărie
al şcolii, condus de preotul Marcel Iacob, parohul bisericii acestui cult
(Sfânta Treime). Secţia română, ca să spunem aşa, era condusă de acelaşi
brav maistru definitiv C. Bejan.
Cei doi inspectori remarcaseră „situaţia dezastruoasă la cursul
complimentar” rămânând uimiţi că „la clasa a VII-a sunt 3 elevi la care predau 3
învăţători”. Puşi în această situaţie nemaiîntâlnită până atunci, Ghiga şi
Popa propuneau directorului Patriciu „înfiinţarea unui Gimnaziu unic, la care
să predea învăţătorii licenţiaţi şi cel mai bine pregătiţi din oraşul Vaslui”.
Problema a rămas numai pe hârtie până în anul 1948 când au fost
desfiinţate şcolile pe sexe, în favoarea celor mixte.
Într-un adevărat tur de forţă, Ştefan Ghiga s-a reîntors la şcoală la
numai o zi după vizita anterioară, dar nu însoţit de Popa ci de inspectorul
Vasile Gemene. Miza acestei incursiuni inopinate (probabil…) a

506 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 84.
507 Ibidem, f. 85.

200
reprezentat-o exclusiv secţia lipovenească508 deoarece, cei 11 elevi ce o
frecventau nu se ocupau numai cu tâmplăria, ci urmau şi cursurile claselor
primare unde, spre deosebire de elevii români, învăţau „limba lipovenească
(rusa)”. Cei doi au mai specificat că această secţiune este afiliată Şcolii nr. 1
de băieţi şi funcţionează (pentru partea de învăţare) în „casa parohială a
bisericii lipoveneşti”. Apariţia acestei probleme poate fi explicată foarte uşor,
numai aruncând o privire scurtă asupra celor ce se întâmplau în Vasluiul
anului 1945 când, încă din octombrie 1944, se instalase misiunea sovietică
de stoarcere a bunurilor populaţiei în contul Convenţiei de Armistiţiu.
Înfumuratul ei comandant, locotenentul superior (major) Antosiak, îi va fi
obligat pe mai marii învăţământului de-atunci să-i înveţe pe lipoveni limba
rusă literară. Relativ la această secţie, nu a rămas nicio filă de dosar în
arhive fapt ce ne îndeamnă să credem că ea a funcţionat numai cât au
parazitat ruşii urbea.

Sfârşitul unei vechi tradiţii


La data de 24 noiembrie 1948509, preşedintele (Alexandru Patriciu) şi
secretarul (Vasile Vartolomeu) Comitetului şcolar al Şcolii primare nr. 1 de
băieţi, semnau următoarea convocare: „Având în vedere că după noua reformă
şcolară Şcoala de băeţi nr.1 Vaslui s-a contopit cu Liceul teoretic mixt, sub a
cărui conducere administrativă trece (subl. ns.), se convocă adunarea generală
extraordinară pentru ziua de 12 decembrie 1948, a tuturor membrilor cu drept de
vot din circumscripţia şcolară. Adunarea se va ţine în localul din strada Donici nr.
22, unde este şi cancelaria şcoalei, cu următoarea ordine de zi: 1) Darea de seamă
până la zi a operaţiunilor făcute şi a activităţii depuse în anul şcolar 1948-1949; 2)
Aducerea la cunoştinţă a contului de gestiune şi descărcarea de această
gestiune…”.

*******
*****

508 SJAN Vaslui, fond Şcoala primară nr.1 de băieţi din Vaslui, ds. 197/1935-1948, f. 86v.
509 Ibidem, f. 14.

201
24 noiembrie 1948. Anunţul pentru şedina de comasare

202
Elevii Şcolii primare de băieţi nr. 1 din Vaslui
Anii 1861, 1862, 1863
Clasa I-a
Numele şi Profesia Data
Data Numele
Nr. prenumele Domiciliul părintelui începerii
naşterii tatălui
crt. elevului (tutorelui) cursurilor
Antoniu 02.08. 13.10.
1. Vaslui Petru Meseriaş
Ştefan 1854 1861
Atanasiu 20.07. 10.01.
2. Vaslui Ioan Agricultor
Petru 1852 1861
Adam 15.04. 20.02
3. Băleşti Gheorghe Cleric
Teodor 1850 1863
Adam 20.03. 20.02.
4. -„- -„- -„-
Ştefan 1851 1863
Achimescu 11.04. 16.04.
5. Vaslui Mihai Lucrător
Petru 1856 1862
Botez 10.01. 10.02.
6. Cozmeşti Costachi -„-
Gheorghe 1854 1862
Bantaş 16.06. 15.09.
7. Soleşti(?) Smaranda Rentieră
Vasile 1855 1862
Bârcă 12.05 Moara 20.04.
8. Dumitru Cultivator
Constantin 1847 Domnească 1862
Botez 11.09. 16.10
9. Vaslui Ilie Meseriaş
Vasile 1853 1861
Buzdugan 10.04. 08.05.
10. Vaslui Dimitrie -„-
Simion 1853 1862
Burghelea 02.04. Agricultor 15.12.
11. Vaslui Vasile
Ioan 1853 proprietar 1862
Beligan 02.04. 05.01.
12. Şerbeşti Neculai Preot
Ioan 1853 1863
Bouleţi 24.08. Agricultor 12.01.
13. Bouşori Ioan
Ioan 1854 proprietar 1863
Buhăescu 05.04. 20.02.
14. Ruginoasa Dimitrie Agricultor
Alecu 1852 1863
Corodeanu 06.04. 25.12.
15. Mărăşeni Ioan -„-
Dimitrie 1855 1862
Calamaz 15.01. 05.12.
16. Vaslui Ioan Meseriaş
Georgie 1854 1862
Cosmuţă 15.02. 03.02.
17. Vaslui Ioan Oştean
Georgie 1850 1861
Casieanu 10.03. 27.11.
18. Vaslui Ioan Cleric
Nicolae 1854 1862
Casieanu 25.11. 29.11.
19. Vaslui Ioan Cleric
Georgie 1856 1862

203
Carmariul 16.05. 06.02.
20. Vaslui Georgie Agricultor
Nicolae 1851 1861
Corodeanu 15.04. 27.04.
21. Mărăşeni Andrei Agricultor
Ioan 1850 1862
Cocuz 27.10. Valea Agricultor 20.02.
22. Niculae
Ioan 1852 Siliştei proprietar 1863
Dimitriu 05.06. Dimitrie 28.04.
23. Vaslui Neguţitor
Nicolae 1856 Botez 1863
Donosă 24.01. Moara 15.04.
24. Vasile Agricultor
Ioan 1852 Domnească 1863
Donciu 02.01. 28.11.
25. Mărăşeni Ioan Agricultor
Ioan 1857 1862
Dănilă 29.06. Moara 26.02.
26. Ioan Agricultor
Pavăl 1852 Domnească 1863
Chiratcu 13.04. Agricultor 15.04.
27. Zăpodeni Toma
Vasile 1850 proprietar 1863
Escu 20.01. Muntenii Cleric 15.01.
28. Tudor
Gheorghe 1853 de Sus (dascăl) 1863
Frimu 04.11. Vaslui Cleric 20.02.
29. Anastase
Mihai 1856 (născ.Huşi) (preot) 1863
Gavriliţă 02.03. Cleric 18.09.
30. Floreşti Georgie
Dimitrie 1852 (preot) 1862
Gheorghiu 24.01. 16.12.
31. Vaslui Vasile Cleric
Georgie 1854 1863
Grumeza 05.08. 03.02.
32. Cozmeşti Constantin Rentier
Niculae 1850 1862
Grumeza 05.03. 20.02.
33. -„- -„- -„-
Alexandru 1851 1863
Hrincu 08.12. Muntenii 23.11.
34. Nicolae Agricultor
Alexandru 1850 de Sus 1862
Ioniu 06.06. 04.02.
35. Vaslui Ioan Rentier
Ştefan 1855 1862
Ioniu 01.03 07.02.
36. -„- -„- -„-
Anghel 1856 1862
Iordăchescu 27.03. 07.02.
37. Vaslui Ioan Speculant
Dimitrie 1855 1862
38. Ionescu Th. 1854 Vaslui Marghioala Meseriaşă 1863
Ionescu 08.12. Miclescu 05.02.
39. Popeşti Salariat
Vasile 1856 Dimitrie 1863
Jomir
40. 1856 Vaslui Simion Meseriaş 02.1863
Ioan
Jijie 01.12. 07.05.
41. Vaslui Ileana Meseriaşă
Ioan 1854 1862

204
42. Leca 20.06. Vaslui Anania Impiegat 10.05.
Pavel 1857 1862
Leondariu 10.03. 15.01.
43. Vaslui Ioan Speculant
Vasile 1852 1862
Lungul 07.09. 06.11.
44. Vaslui Ioan Meseriaş
Ioan 1853 1861
Loghin 10.11. 05.03.
45. Rafaila Vasile Agricultor
Niculae 1850 1863
Mihăilescu 15.08. 10.05.
46. Şerboteşti Iordache Cleric
Vasile 1851 1862
Munteanu 16.06. 03.05.
47. Vaslui Ioan Meseriaş
Georgie 1854 1861
Macsim 16.03. Cleric 04.05.
48. Cozmeşti Georgie
Ioan 1854 (preot) 1863
Macsim 15.07. Cleric 04.05.
49. Cozmeşti Georgie
Vasile 1856 (preot) 1863
Negruţiu 20.10. 21.03.
50. Vaslui Ştefan Oştean
Georgie 1849 1861
Vaslui
Neculau 25.03. 14.01.
51. (născ. Neculai Neguţitor
Gheorghe 1854 1863
Huşi)
Panfile 03.12. 06.11.
52. Vaslui Vasile Meseriaş
Georgie 1853 1861
Popazu 22.07. Cleric 13.05.
53. Vaslui Dimitrie
Nicolae 1855 (preot) 1861
Popescu 15.03. 18.09.
54. Şerboteşti Neculai Agricultor
Nicolae 1852 1861
Papadopol 15.01. 03.05.
55. Vaslui Alecu Speculant
Anastasă 1854 1861
Popescu 27.05. Agricultor 20.02.
56. Popeşti Ştefan
Georgie 1855 proprietar 1863
Păsat 10.05. Agricultor 10.02.
57. Oşeşti Gheorghe
Teodor 1852 Proprietar 1862
Potoroacă 15.03. Agricultor 17.04.
58. Zăpodeni Pricopie
Zaharia 1855 proprietar 1863
Popovici 14.10 29.04.
59. Vaslui Mihai Impiegat
Ioan 1857 1863
60. Roşu N. 1851 Chetreşti Teodor Cleric 1863
Scânteie 25.10. 15.09.
61. Dracseni Georgie Salariat
Simion 1854 1862
Scânteie 10.11. 15.09.
62. Dracseni Georgie Salariat
Scarlat 1855 1862
Simionescu 05.12. Vaslui 15.04.
63. Simion Ofiţer
Grigore 1854 (născ. Iaşi) 1861

205
Stavri 24.02.14 06.11.
64. Vaslui Georgie Salariat
Alesandru 1853 1861
Stupcanu 20.06. Maria 03.05.
65. Vaslui -
Pintilie 1852 (văduvă) 1861
Timică 24.12. 03.05.
66. Vaslui Ioan Meseriaş
Ştefan 1853 1861
Toporăscu 15.05. Elena 15.01.
67. Vaslui -
Ioan 1854 (văduvă) 1861
Tiron 17.02. Agricultor 08.02.
68. Cozmeşti Constantin
Dimitrie 1853 proprietar 1861
Toporăscu 20.10. 04.01.
69. Vaslui Nicolae Salariat
Georgie 1852 1861
Telemanu 29.08. 26.02.
70. Vovrieşti Dimitrie Rentier
Neculai 1848 1863
Trofin 19.10. 27.02.
71. Vaslui Dimitrie Speculant
Constantin 1851 1863
Vasiliu 04.11. Mindirigiu 11.09.
72. Vaslui Meseriaş
Mihail 1854 Vasile 1862
Vasiliu Gheorghiu 17.04.
73. 10.05.1855 Vaslui -
Ioan Vasile 1863

Clasa a II-a

Atanasiu 03.03. Cleric 10.09.


1. Vaslui Ioan
Dimitrie 1848 (preot) 1862
Blănariu 30.07. 10.09.
2. Vaslui Ioan Oştean
Nicolae 1852 1862
Bogdănesc 11.01.
3. Vaslui Grigore Impiegat -„-
u Grigorie 1853
Budeanu 15.10.
4. Vaslui Dimitrie Salariat -„-
Dimitrie 1852
Bunea 08.01.
5. Portari Anton Meseriaş -„-
Ioan 1851
Cârlan 10.06. Cleric
6. Vaslui Georgie -„-
Georgie 1850 (dascăl)
Dragu 13.08.
7. Zăpodeni Ioan Rentier -„-
Ioan 1851
Federucă
8. 1852 Vaslui Ioan Salariat 1861
V.
Fotino 06.03. Vaslui 10.09.
9. Alecu Rentier
Georgie 1853 (născ.Iaşi) 1862
Ginghină 09.01.
10. Răşcani Constantin Meseriaş -„-
Ioan 1853

206
11. Hayer 07.02. Rădăuţi Joseph Meseriaş -„-
Emanoil 1850 (german)
Handoca 05.04.
12. Bereasa Dimitrie Rentier -„-
Iustin 1852
Aftimescu 05.07. 01.09.
13. Ghergheleu Costachi Impiegat
Nicolae 1848 1861
Ionaşcu 15.03. Cleric 10.09.
14. Laza Dimitrie
Georgie 1850 (preot) 1862
Ionescu 27.12. Fântână Cleric 18.11.
15. Buda
Ştefan 1848 Ioan (preot) 1862
Lazu 20.09. 10.09.
16. Husenii (?) Safta Rentieră
Ştefan 1852 1862
Lăzărescu 20.02. 01.09.
17. Beneştii Anastasă Rentier
Ioan 1850 1861
Macedon 12.01. 05.09.
18. Vaslui Ioan Meseriaş
Nicolae 1852 1861
19. Mihăilescu 28.09. Cleric 10.09.
Şerboteşti Ioan
Ioan 1847 (preot) 1862
Motaş 11.12.
20. Broşteni Ioan Rentier -„-
Mihai 1847
Manole 11.02. Vaslui 09.02.
21. Maria Salariată
Iftene 1851 (năs.Iaşi) 1861
Papafilu 29.01. 10.09.
22. Vaslui Georgie Impiegat
Georgie 1851 1861
23. Popescu 20.04. Cleric 10.09.
Ghergheleu Ion
Georgie 1847 (preot) 1862
Popescu 05.03. 01.09.
24. Vaslui Georgie Salariat
Ştefan 1852 1861
Pârlog 07.08. 10.09.
25. Vaslui Vasile Meseriaş
Vasile 1852 1862
Pătraşcu 06.10. Cleric
26. Codăieşti Dimitrie -„-
Nicolae 1851 (preot)
Simionescu 08.02.
27. Portari Simion Rentier -„-
Mihai 1851
Stavri 20.06. 01.09.
28. Vaslui Ion Rentier
Nicolae 1850 1861
Şvarţănberg 09.07. Speculant – 14.02.
29. Vaslui Leiba
Flaişi 1848 meşter 1863
Teodorescu 10.04. Cleric 10.09.
30. Coropceni Georgie
Teodor 1850 (preot) 1862
Teodorelea 18.01.
31. Vaslui Alecu Impiegat -„-
Ioan 1852
Trancă 20.10.
32. Vaslui Ioan Cultivator -„-
Dimitrie 1850

207
Trifănescu 08.11.
33. Huşi Constantin Meseriaş
Nicolae 1851 -„-
12.03. 01.09.
34. Vasiliu Vasile Vaslui Dimitrie Speculant
1853 1861

Clasa a III-a

Balan 10.03. 10.09.


1. Vaslui Teodor Impiegat
Alesandru 1852 1862
Brăilescu 12.11.
2. Bârlad Ana Rentieră -„-
Dimitrie 1853
Buzdugan 25.11.
3. Codăieşti Catinca Moaşă -„-
Nicolae 1849
Bunea 28.07. Agricultor
4. Portari Ioan -„-
Ioan 1852 proprietar
Călin 14.12.
5. Deleni Panaite Rentier -„-
Ioan 1847
Calman 01.10.
6. Vaslui Moritz Rentier -„-
Anton 1851
Calman 11.12.
7. Vaslui Moritz Rentier -„-
Ludovic 1852
Carare 20.12. Agricultor
8. Tanacu Mihai -„-
Vasile 1845 proprietar
Cihodariu 10.03. Agricultor
9. Beneşti Scarlat -„-
Mihai 1846 proprietar
Codreanu 15.08. Agricultor
10. Beneşti Anghel -„-
Ioan 1849 proprietar
Dragu 25.01. Agricultor
11. Zăpodeni Constantin -„-
Teodor 1851 proprietar
Danu 17.05. Agricultor
12. Coşeşti Vasile -„-
Constantin 1849 proprietar
Dimitriu 23.01. 01.09.
13. Vaslui Georgie Salariat
Grigorie 1852 1861
Enculescu 24.11. 10.09.
14. Beneşti Anghel Agricultor
Nicolae 1846 1862
Facasiu 30.09.
15. Iaşi Costache Impiegat -„-
Dimitrie 1851
Ghiţescu 16.11. Oştean
16. Siliştea Dimitrie -„-
Matei 1852 (căpitan)
Lazu 16.02.
17. Husenii (?) Safta Rentieră -„-
Constantin 1850
Mircea 09.01. Agricultor
18. Husenii (?) Constantin -„-
Vasile 1847 proprietar

208
19. Muşianu 06.03. Vaslui Ioan Lucrător -„-
Vasile 1850
Petrişoriu 02.05. 01.09.
20. Bălteni Ileana Prezbiteră
Ştefan 1847 1861
Popazu 20.02. Cleric 10.09.
21. Vaslui Dimitrie
Ştefan 1853 (preot) 1862
Scânteii 10.10. Agricultor 01.09.
22. Dracseni Grigore
Constantin 1850 proprietar 1861
Stejaru 20.01. 10.09.
23. Ghergheleu Georgie Agricultor
Constantin 1848 1862
Tiron 10.08. Agricultor 01.09.
24. Coşeşti Constantin
Georgie 1847 proprietar 1861
Ţurcanu 19.11.
25. Coşeşti Mihai Rentier -„-
Vasile 1849
Vidalea 25.12. 10.09.
26. Ghergheleu Alecu Salariat
Georgie 1850 1862
Pătrunsu 03.01. Cleric 15.01.
27. Vaslui Neculai
Neculai 1842 (preot) 1863
Sava 04.05. (Mamorniţa) Militar 14.01.
28. Constantin
Constantin 1853 Vaslui (căpitan) 1863

Clasa a IV-a

Bălăuţă 08.08. Cleric 10.09.


1. Zăpodeni Ion
Zaharia 1841 (preot) 1862
Budeanu 15.12.
2. Vaslui Dimitrie Salariat -„-
Georgie 1847
Corvinu 07.03. Leca 01.09.
3. Vaslui Impiegat
Georgie 1847 Ananie 1861
Dragu 20.10. Agricultor 10.09.
4. Zăpodeni Constantin
Georgie 1849 proprietar 1862
Florescu 06.12.
5. Vaslui Constantin Neguţitor -„-
Nicolae 1846
Florescu 15.01.
6. Vaslui Constantin Neguţitor -„-
Alecu 1849
Focşa 09.09. Cleric 01.09.
7. Vaslui Constantin
Constantin 1847 (preot) 1861
Găluşcă 18.09.
8. Vaslui Constantin Rentier -„-
Dimitrie 1847
Ghiţescu 09.10. Vaslui Oştean 10.09.
9. Dimitrie
Iacob 1851 (Fălticeni) (căpitan) 1862
Ginghină 07.01.
10. Răşcani Costache Rentier -„-
Nicolae 1850

209
11. Halunga 12.08. Pungeşti Vasile Cleric -„-
Constantin 1848 (preot)
Mardarie 10.01. Cleric
12. Oşeşti Georgie
Dimitrie 1842 (preot) -„-
Mihailov 06.03.
13. Vaslui Despina Rentieră -„-
Constantin 1853
Munteanu 29.06. 01.09.
14. Vaslui Constantin Meşter
Petru 1847 1861
Popescu 06.03. Vaslui 10.09.
15. Ioan Salariat
Constantin 1845 (Hiliţa, SV) 1862
Romaşcu 06.05.
16. Beneşti Mihai Rentier -„-
Constantin 1849
Romaşcu 11.01.
17. Beneşti Mihai Rentier -„-
Leonida 1851
Solomon 08.02. Cleric
18. Zăpodeni Grigore -„-
Vasile 1842 (preot)
Teodoriu 20.01.
19. Vaslui Ivanov Meseriaş -„-
Grigore 1848
Ţipău 15.06.
20. Vaslui Vasile Meseriaş -„-
Nicolae 1849

Elevii anului şcolar 1947-1948


Clasa I-a

Numele şi Numele
Data Domici-
Nr.crt. prenumele tatălui Ocupaţia Adresa
naşterii liul
elevului (tutorelui)
Aftimescu 04.06. Funcţiona
1. Vaslui Neculai Traian, 4
Neculai 1941 r comunal
Astancăi 07.07. Ştefan cel Mare
2. Vaslui Enache Învăţător
Dan 1940 130
Adam 06.10. Maestru Malinovschi
3. Vaslui Ioan
C-tin 1940 militar 79
Balan 21.12. Dimitrie
4. Vaslui Ioan -
Mihai 1940 Sturdza
Bonea 17.12.
5. Vaslui Vasile Poliţist Donici, 16
Vasile 1940
Ciucă 13.10. Gheorgh Ştefan cel Mare,
6. Vaslui Cizmar
Mihai 1937 e 55
Constanti- 01.06. Dimitrie
7. Vaslui C-tin -
nescu I. 1941 Sturdza, 10
Dobrovol- 14.08.
8. Vaslui Neculai Agronom Donca Sima, 9
schi Mihai 1940

210
Ghincea 13.03. Om de Kogălnicea-
9. Vaslui C-tin
Ioan 1941 serviciu nu, 35
Grill 04.11.
10. Vaslui Simion Fabricant Donici
Alexandru 1937
Militaru 07.12. Călugăreni
11. Vaslui Vasile Muncitor
Vasile 1938 68
Metanie
12. - Vaslui Ion Negustor Cuza Vodă, 14
Ştefan
Mocănaşu Gheorgh
13. 1940 Vaslui - Alex. cel Bun, 1
Ştefan e
Naciu 27.10. Om de
14. Vaslui Ştefan -
Dumitru 1940 serviciu
Neiu 03.04. Comer-
15. Vaslui Ernest Călugăreni, 34
Gabriel 1940 ciant
Naşcu Gheorgh Ştefan cel Mare
16. - Vaslui Muncitor
C-tin e 148
Pădure
17. - Vaslui - - -
Dumitru
Picincu 02.01.
18. Rediu C-tin Cizmar Rediu
Aurel 1940
Radovanu 05.08. Călugăreni
19. Vaslui Ştefan Pensionar
Ştefan 1940 23
Roiu 09.11. Gheorgh Pensionar
20. Vaslui -
Stelian 1940 e PTT
Ţepeneag 14.12. Garda Malinovschi
21. Vaslui C-tin
C-tin 1940 financiară 4
Cocea 24.09. Părinţi Orfelinatul
22. Lipovăţ -
Vasile 1936 decedaţi AP
Cocea 10.03.
23. Lipovăţ -„- - -„-
Ioan 1939
Câmpeanu Căzăneşti
24. - Negreşti
-„- - -„-
Dumitru
Hanghiuc
25. - Gârbeşti -„- - -„-
Vasile
Lăcătuş C-
26. - -„- -„- - -„-
tin
Marin
27. - Bârzeşti - - -
C-tin
Filote 07.11.
28. Vaslui -„- - -„-
Alexandru 1936
Filote 18.05.
29. Vaslui -„- - -„-
Petru 1940

211
Clasa a V-a

Alexandru
1. - - - - -
Petru
Andone
2. - - - - -
Mihai
Anton
3. - - - - -
Mircea
Antohi
4. - - - - -
Ioan
Balan
5. - - - - -
Ştefan
Bâţu
6. - - - - -
C-tin
Belausov Gr. Cuza
7. 1935 Vaslui Feodor -
Vodă
Boghiţă
8. - - - - -
Petru
Burlacu 17.01. Cart. Sf.
9. Vaslui Alexandru Mecanic
Vasile 1932 Neculai
Chirilă
10. - - - - -
Ioan
Chirvase
11. - - - - -
Mihai
Chelaru
12. - - - - -
Viorel
Cucoş
13. - - - - -
C-tin
Filibiu
14. - - - - -
Ioan
Florea
15. - - - - -
Mihai
Gheorghievici 03. Petru
16. Vaslui Ilie -
Petru 1935 Rareş, 2
Hasan
17. - - - - -
Vasile
Hobincu
18. - - - - -
Constantin
Iacob
19. - - - - -
Mihai
Lefter Vaslui
17.12. Alex. cel
20. Constantin (născ. C-tin -
1936 Bun, 29
Iaşi)
21. Leuştean V. - - - - -

212
Ochiană
22. - - - - -
Gheorghe
Parfene Bariera
23. 1936 Vaslui Neculai Muncitor
Ioan Călugăreni
Petrov
24. - - - - -
Ioan
Potorac
25. - - - - -
Ioan
Rusu Smârdan,
26. - - Constantin -
Constantin 6
Rusu Ştefan cel
27. - Vaslui Constantin -
Vasile Mare
Sava
28. - - - - -
Mihai
29. Sava Gh. - - - - -
Sărindac
30. - - - - -
Constantin
Simionescu
31. - - - - -
Gheorghe
Talapan
32. - - - - -
Constantin
Ţipău
33. - - - - -
Gheorghe
Ţopa
34. - - - - -
Ştefan

Clasa a VI-a

Chitic
1. - - - - -
Gheorghe
Cioric
2. - - - - -
Neculai
Cosailă
3. - - - - -
Ştefan
Costin 20.07. Andrei
4. Vaslui Ioan Căruţaş
Ioan 1935 Şaguna27
Costin
5. - - Petru - -
Ioan
Mircea Andrei
6. 1935 Vaslui Vasile Muncitor
Alecu Şaguna 6
Nourescu
7. - - - - -
Dumitru

213
Clasa a VII-a

Chetreanu 03.05. Pensionar Gheorghe


1. Vaslui Constantin
Gheorghe 1933 CFR Mircea 6
Iovu
2. - - - - -
Constantin
Andriescu
3. 1935 Vaslui Ioan Meseriaş E.Racoviţă
D.

Pisaniei primei şcoli publice din târgul Vaslui, zidită la 30 iunie 1846,
aflată astăzi la Liceul „Mihail Kogălniceanu”.

„<Această> casă [este] zidită în târgul Vasluiul, numită pentru şcoala


poblică, cu o parti agiutorindu-să di la unii din boeri şi neguţ(i)tori iar doî părţi de
cheltuială ş(i) strădanii şi stăruinţa dumisali cămenarului Necolai Chiriiac Hagiu.
Anul 1846 luna unii 30”.

214
Pisania de pe clopotniţa din piatră ce se afla lângă vechea biserică de
lemn, pe locul căreia Neculai Chiriac şi nepotul său, Dimitrie Castroian, au
ridicat din zid, în anul 1860, noul lăcaş de cult: „Clopotniţa aciasta s-au zidit
cu cheltuiala şi ostiniala me, căminariul Neculai Chiriac, la anul 1836 Mai 20”. În
biserică se află mormântul acoperit de piatra funerară a marelui filantrop
vasluian Neculai Hagi Chiriac, cu inscripţia: „Supt această piatră odihneşte
robul lui Dumnezeu Nicolai Chiriacu din a căruia avere s-au zidit acest sfânt
lăcaşu de cătră nepotul seu Dimitrie Castrioan la anul 1860”.
Vechea biserică fusese construită din lemn, ctitorie a lui Tuduri Stavru.
Acesta şi-a întocmit testamentul la 15 aprilie 1806, arătând că era venit de
35 de ani în Moldova. Lăsa cu limbă de moarte ca după „săvârşire mea din
avere mea să aibă a face o bisărică de piiatră sau aice în târgul Vasluiului
sau pe moşiia sa”. Însă a mai trăit mulţi ani, ultima adnotare fiind din 6
martie 1824, când preciza: „am făcut după putere me o bisărică di lemnu în târgul
Vasluiului, unde să cinsteşti hramul Adormirii Maicii Domnului” (Lucian-Valeriu
Lefter, Izvoade funerare (II), în „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, V,
Iaşi, 2005, p. 307-308). Biserica lui Tuduri Stavru a ars, în locul ei fiind
ridicată actuala biserică „Adormirea Maicii Domnului” din centrul
Vasluiului.

215
În această imagine realizată după 1911, anul când s-a aprins pentru
prima dată la Vaslui becul electric, se poate observa în dreapta o parte a
clădirii Şcolii primare de băieţi nr. 1. Rondul de flori împrejmuit cu sârmă
ghimpată se afla în faţa Palatului Administrativ şi de Justiţie. Acum, pe
locul fostei şcoli se găseşte o parte a pieţei numite cândva „1907”, astăzi
Piaţa Independenţei.

216
4
3 6

1 2

În această ilustrată realizată înaintea inaugurării Uzinei Electrice


(1911), pot fi remarcate şase clădiri importante din Vasluiul de altădată, din
care astăzi mai există doar una: cea a Şcolii gimnaziale nr. 3 „Constantin
Parfene”. 1) Şcoala primară de băieţi nr. 1 (distrusă total în urma
cutremurului din noaptea de 9/10 noiembrie 1940; 2) Primăria oraşului
Vaslui (distrusă total la cutremurul din noaptea de 9/10 noiembrie 1940; 3)
Prima Pompierie a oraşului; 4) Legiunea de Jandarmi Vaslui; 5) Gimnaziul
de băieţi „Mihail Kogălniceanu”. 6) Biserica „Adormirea Maicii
Domnului”. Se poate remarca faptul că la momentul realizării fotografiei,
parcul „Copou” nu exista încă510.

510Ilustratele publicate în această lucrare fac parte din colecţia lt. col. Gheorghe Vasiliu
din Bârlad, căruia-i mulţumim pentru benevola contribuţie

217
Fotografie realizată la 22 martie 1944, în cimitirul vasluian „Eternitatea”
, după primul bombardament aviatic rusesc asupra oraşului. De la stânga,
la dreapta: C.I. Răşcanu, prefectul judeţului Vaslui; Ion Răşcanu, primarul
general al Bucureştiului şi inspector guvernamental pentru judeţul Vaslui;
prof. Constantin Capră, primarul oraşului Vaslui511

Maria Antonescu, a treia de la dreapta la stânga,


aflată într-o vizită la Vaslui în vara anului 1944
511Fotografiile cu fostul primar Constantin Capră au fost donate de familie arhivelor
vasluiene.

218
219
Ion Răşcanu (1878-1952)
la începutul detenţiei în închisoarea comunistă de exterminare
de la Sighetu Marmaţiei512

512 Sursa: Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

220
Gheorghe Creţu (1893-1950),
învăţător al Şcolii primare nr. 1 de băieţi

Ioan (1898-1983) şi Laura (1898-1983) Filipiuc,


învăţători ai Şcolii primare nr. 1 de băieţi

221
Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor Neamului) în cimitirul „Eternitatea”,
din anul 1943. Primarul Capră şi un sobor de preoţi.
Cu ochelari, protopopul Paul Potorac.

Iscălitura Generalului de Divizie Ion Răşcanu

222
Comunicat al Primăriei Vaslui semnat de Ion Răşcanu

223
Preotul Gheorghe Târnoveanu (1903-1980) şi soţia sa,
prezbitera Cecilia Târnoveanu (1905-1995)

Familia de învăţători Theodor (1881-1965)


şi Elena Cărare (1883-1947)

224
Matricola penală a prof. C. Capră (1904-1987),
fost primar al Vasluiului

225
Fişa matricolă penală a învăţătorului Gheorghe
Răşcanu (fost prefect şi deputat de Vaslui) condamnat în
1960 la 7 ani de detenţie şi mort în 1961 la închisoarea
comunistă de la Botoşani în vârstă de 78 de ani.

226
Fişa matricolă penală a preotului Emil Lapteş, condamnat în anul
1952 la 60 de luni de închisoare politică FĂRĂ JUDECATĂ pentru
faptul de a fi fost în trecut membru al Partidului Naţional Liberal.

227
Proces verbal de inspecţie (27 iunie 1918) în care este amintită marea
explozie a unui depozit de muniţie care a afectat grav numeroase clădiri
vasluiene.

Distincţii cercetăşeşti din perioada de glorie interbelică.

228
Protopopul Paul Potorac (1897-1970) şi soţia sa, Ecaterina Potorac,
învăţătoare (1905-1975); originar din Zăpodeni, unde a fost şi preot în anii
1929-1939, fiind ctitor alături de locuitori la cea de-a treia biserică a satului,
„Înălţarea Domnului” din parohia Zăpodenii de Jos, sfinţită în 1942. În
imaginea de mai jos, întreaga familie a protopopului cu cei cinci băieţi, toţi
absolvenţi de studii superioare; la 22 iunie 1951, unul dintre aceştia,
inginerul Iuliu Potorac, „turnat” de un coleg student, a fost arestat de
securitate şi ţinut închis câteva ore într-o cămăruţă fără geamuri, fără
şireturi şi curea la pantaloni, pentru motivul că spusese un banc cam
jignitor la adresa lui Stalin; a fost eliberat după ce semnase o declaraţie de
menţinere a secretului, fiind botezat cu numele conspirativ „Liviu”.

229
Școala primară de fete nr.2 Vaslui.
Clasa I-a (1889-1890)

Nr. Numele şi Numele


Data Locul
crt. prenumele tatălui Ocupaţia Adresa
Naşterii naşterii
elevei (tutorelui)
Agachi 20.01. Tudora Precista,
1. Vaslui Servitoare
Sevastia 1882 Munteanca 905
Avram 10.03. Naţională
2 Vaslui Strul Comerciant
Adesa 1881 103
Bercovici 01.01. Pieţei
3. Vaslui Şaim Comerciant
Ruhla 1881 1450
Bercovici 17.06. Naţională
4. Vaslui Iancu Comerciant
Eti 188 95
Botonică 08.08. Crucii
5. Vaslui Vasile Bărbier
Maria 1881 174
Bârcă 20.10. Iarmaroc
6. Vaslui Gheorghe Agricultor
Anica 1882 229
Cahana 15.06. Naţională,
7. Vaslui Ilie Comerciant
Sura 1882 111
Cahana 03.12. Naţională,
8. Vaslui Blima (?) Comerciant
Ella 1881 141
Calamaz 15.06. Naţională,
9. Vaslui Teodor Meseriaş
Soltana 1878 143
Caranovschi 16.06. Ştefan cel
10. Vaslui Leon Caretaş
Paulina 1880 Mare
Dascălu 01.06. Spitalului,
11. Vaslui Mihai Agricultor
Caterina 1876 91
Dulberg 31.01. Naţională,
12. Vaslui Alter Stoler
Freida 1881 101
Eşanu 22.10. Naţională,
13. Vaslui Şloim Comerciant
Golda 1880 140
Galer 24.03.
14. Vaslui Mendel Comerciant Crucii, 839
Sura 1883
Gavrilescu 25.12. Machidon,
15. Vaslui Iancu Comerciant
Elena 1882 836
Golingher 16.12. Ştefan cel
16. Vaslui Moise Comerciant
Milca 1882 Mare
Gracia 12.09.
17. Vaslui Gherşin Croitor Crucii, 641
Rosalia 1880
Graner
18. 1880 Tăcuta Elena Prezbiteră -
Zamfira

230
Graner 10.06. Muntenii
19. Elena Prezbiteră -
Aglaia 1882 de Sus
Grimberg 24.01.
20. Gârceni Moise Comerciant Iaşului, 146
Hana 1882
Grosman 16.12. Valea Naţională,
21. Iosup Comerciant
Henţa 1881 Rea 158
Gruber 06.10. Huşului,
22. Vaslui Avram Tocilar
Sura 1880 306
Haim 18.01.
23. Negreşti Strul Butnar Iaşului
Voira 1881
Herşcovici 16.03. Muntenii
24. Herşcu Comerciant Pieţii, 873
Rifca 1880 de Jos
Herşcovici 10.06.
25. Vaslui Moise Crâşmar Crucii, 904
Ruhla 1881
Iordăchescu 10.11.
26. Vaslui Dimitrie Sobar -
Cleopatra 1882
Iosup 28.01. Naţională,
27. Vaslui Avram Comerciant
Ţipra 1882 33
Lazăr 27.04. Valea Moara
28. Neculai Crâşmar
Ruxanda 1880 Rea Domn.
Lazăr 07.05.
29. -„- -„- -„- -„-
Ioana 1881
Levin 15.10. Crucii,
30. Vaslui Daniel Negustor
Mindla 1880 201
Lupăcică 28.05. Ioana Spitalului,
31. Vaslui Casnică
Elena 1882 (văduvă) 900
Marcu 29.12. Lipovinime
32. Vaslui Samson Găzar
Cerna 1880 329
Mihalcea 13.11. Huşului
33. Vaslui Gheorghe Meseriaş
Elisa 1879 319
Mocan 19.10. Iaşului
34. Vaslui Ion Cojocar
Elena 1881 146
Mateş 02.07. Ştefan cel
35. Iaşi Şmil Birjar
Hena 1880 Mare 56
Mateş 29.06. Ştefan cel
36. Bârzeşti Şmil Birjar
Enta 1882 Mare 56
Motaş 11.04.
37. Vaslui Vasile Agricultor Spitalului
Antiţa 1881
Petruşan Crucii
38. - Vaslui Iancu Zugrav
Carolica 105
Raţă 10.01.
39. Curseşti Ilie Funcţionar Crucii
Adela 1882

231
40. Rosental H. 1882 Vaslui Ţalic Legător Iaşului
Safir 08.08. Muntenii Naţională
41. Constantin Agricultor
Elena 1882 de Sus 900
Segal 09.02. Crucii
42. Vaslui Herşcu Comerciant
Soibil 1879 941
Serindac 07.01. Crucii
43. Vaslui Vasile Agricultor
Ruxanda 1880 102
Şaraga 22.07. Naţională
44. Băceşti Moise Morar
Leia 1880 159
Solomon 21.10. Iaşului
45. Vaslui Iosup Pescar
Etla 1881 100
Spiegel 02.10. Crucii
46. Huşi Iţic Comerciant
Feiga Sima 1881 760
Staimberg 02.11. Naţională
47. Vaslui Moise Comerciant
Estera 1882 80
Strul 24.08. Carol
48. Vaslui Ilie Croitor
Feiga 1882 848
Thorjevski 29.05. Marcel
49. Cernăuţi Stoler Iaşului
Vanda 1877 (german)
Ţâţan 31.08. Ioana Crucii
50. Bârlad Casnică
Ruxanda 1880 (văduvă) 720
Tzukerman 01.01. Huşului
51. Vaslui Iţic Comerciant
H. Haia 1882 280
Vaisman 28.05. Huşului
52. Vaslui Solomon Stoler
Ruhla 1881 361
Şraier Pepa 13.08. Josef Ştefan cel
53. Vaslui Mecanic
Iosefina 1881 (german) Mare 16
Stratulat 07.02. Safta
54. Vaslui Servitoare -
Ruxanda 1880 (văduvă)

Din cele 54 de eleve înscrise în clasa I-a a anului şcolar 1889-1890, 35 au


promovat în clasa a II-a; 8 au rămas repetente şi 11 au abandonat şcoala,
fără ca învăţătorul (învăţătoarea) de-atunci să precizeze şi cauzele. Un
număr de 30 de copile erau de naţionalitate evreiască, două de naţionalitate
germană iar restul de 22 de naţionalitate română. Mai trebuie precizat că,
deşi comunitatea israelită din oraş avea o şcoală primară mixtă proprie,
totuşi, evreii cu dare de mână preferau să-şi educe copii în şcolile româneşti
de Stat, în ciuda faptului că nu se învăţau două obiecte de foarte mare
importanţă: limba ebraică şi religia mozaică.
Semnalarea apariţiei primei şcoli primare de fete ne vine din anul 1868
(cu toate că ea și-a descis porțile ăn 1856) când, potrivit studiului din această
lucrare dedicat străzilor, a intrat în nomenclator şi strada Şcoalei de fete.
Potrivit mărturiilor vasluienilor vârstnici, ea se afla pe locul în care acum
232
există hotelul „Europa”, lângă Biserica „Adromirea Maicii Domnului”, în
fostul cartier „Precista”. Pe data de 20 august 1944 (duminică!), în urma
intenselor bombardamente ale aviaţiei ruseşti, clădirea şcolii (ca şi multe
alte obiective de stat sau private, inclusiv gara CFR) a fost atinsă în plin de
o bombă care a făcut-o inutilizabilă mult timp. Prima menţionare a
existenţei unei şcoli evreieşti, o avem încă din 18 noiembrie 1868, când edilii
au dat numele unei străzi „Şcoala Izdrailită” aşa că speculaţia autorului cu
privire la posibilităţile materiale mai mari ale unor potentaţi poate fi reală.

Şcoala primară de fete nr. 2 din Vaslui


Clasa a IV-a (1947 – 1948)

Numele şi Numele
Nr. Data Locul Adresa de
prenumele tatălui Ocupaţia
crt. naşterii naşterii domiciliu
elevei (tmamei)
Apostol 16.01.
1. Armăşoaia Gheorghe Agricultor Armăşoaia
Maria 1936
Antipa 22.08. Alexandru
2. Vaslui Sava Agricultor
Nataliţa 1937 cel Bun
Bărculeanu 24.08 Plutonier
3. Vaslui Ilie Vaslui
Ana 1937 major
Buşilă 09.
4. Vaslui Dumitru - Vaslui
Viorica 1936
Burtea 18.02. Str. Panu,
5. Ismail Neculai Pensionar
Maria 1936 Vaslui
Birman 06. Cuza Vodă
6. Ţibana Isac Funcţionar
Basia 1935 14
Dobrovolschi 21.03. Brad, Donca
7. Neculai Pensionar
Ecaterina 1936 Hunedoara Sima 9
Chendler 16.09. Ştefan cel
8. Vaslui Isac Negustor
Ruhla 1935 Mare 246
Enache 04.10. Jud. Doctor
9. Ion Pensionar
Georgeta 1937 Covurlui Scarlat 3
Grigoraş
10. - - - - -
Georgeta
Hordilă Vasile
11. 1935 Vaslui Ioan Negustor
Elena Roaită 9
Leuştean 06.12.
12. Vaslui C-tin Cizmar Vidin, 1
Niculaie 1937
Ecaterina
Moisă 01.
13. Vaslui Costică Agricultor Teodoroiu
Georgeta 1938
3

233
Mandrea
14. - Vaslui Teodor Pensionar -
Nuţa

Mihailov
15. 1937 Vaslui Dumitru Agricultor Panu, 20
Veronica
Macovei Eduard
16. 1938 Vaslui Gheorghe Liberă
Veronica Ghica
Nicolau 13.05.
17. Vaslui Nicu Farmacist Vaslui
Viorica 1936
Popovici 12.11.
18. Vaslui Socrate Pensionar Eternităţii 4
Eugenia 1937
Smilovici 15.12. Doctor
19. Vaslui Meer Negustor
Malvina 1935 Scarlat 7
Timofte 17.07.
20. Vaslui Ion Agricultor 1 Mai, 19
Maricica 1936
Trofin 17.05. Vasile
21. Braşov Mihai Funcţionar
Elena 1936 Roaită 8
Popa 08.03. Ştiobo-
22. Ştioborăni Ioan Agricultor
Maria 1936 răni
Niţulescu 03.10
23. Rădueşti Ioan Învăţător Vaslui
Ecaterina 1935
Rotaru 20.12. Ştiobo-
24. Ştioborăni Vlad Agricultor
Maria 1936 răni
Rusu
25. 1935 Vaslui Vasile Agricultor Vaslui
Elena
Vasiliu 21.08.
Vaslui Maria Casnică Vaslui
26. Vasilica 1937

Clasa a III-a

Numele şi Numele
Nr. Data Adresa de
prenumele Localitatea tatălui Ocupaţia
crt. naşterii domiciliu
elevei (mamei)
Alexandru 10.05.
1. Vaslui Alexandru Liberă Vaslui
Irina 1938
Apachiţei 17.05.
2. Vaslui Milan Funcţionar Vaslui
Maria 1938
Aronovici 08.04.
3. Vaslui Mendel Negustor Vaslui
Golda 1938
Boghiţă 19.08. Elena
4. Vaslui Gheorghe Meseriaş
Maria 1938 Doamna 9

234
Burlacu
5. - - - - -
Sofronica
Câmpeanu 26.10. Sergent de Cart. Sf.
6. Vaslui C-tin
Aurora 1939 stradă Neculai
Chirica 11.04. Ada
7. Vaslui Mihai Funcţionar
Elena 1938 Marinescu
Cocuz 28.06. Gardian
8. Vaslui Mihai Vaslui
Elena 1938 public
Dascălu 24.08. Elena
9. Vaslui Mihai Negustor
Silvia 1939 Doamna
Dascălu 22.06. Cuza Vodă
10. Vaslui Vasile Casnic
Margaritta 1939 18
Dimitriu 15.12. M.
11. Iaşi Gheorghe Magistrat
Monica 1938 Kogălniceanu
Danciu 20.03.
12. Vaslui C-tin Agricultor Rediu
Elena 1939
Doroftei
13. - - Simion Agricultor Vaslui
Maria
Doroftei 11.03.
14. - -„- -„- -„-
Ruxanda 1939
Iacob 19.03.
15. Vaslui Marcel Preot Malinovschi
Lidia 1939
Imberg 12.10. Elena
16. Vaslui Iancu Meseriaş
Mina 1938 Doamna 14
König 16.06. Andrei
17. Deleşti Alfred Muncitor
Laura 1938 Mureşanu
Matei 18.03. Cart. Sf.
18. Zăpodeni Vasile Muncitor
Aglaia 1938 Neculai
Matei 12.09. Cart. Sf.
19. Vaslui Ioan Funcţionar
Aurica 1938 Neculai
Onofrei 27.02. Dimitrie
20. Vaslui Ion Agricultor
Marina 1938 Sturdza 2
Ochiană 01.04. Tuchile Lt. Anghel,
21. Neculai Învăţător
Mariana 1938 Cahul 34
Pester 29.07. Malinovschi
22. Bucureşti Dumitru Pensionar
Venera 1938 12
Serghie 02.03. Doctor
23. Deva, HD. Ioan Inginer
Valentina 1939 Scarlat 12
Solomon 26.02. Ştefan cel
24. Vaslui Nicolae Funcţionar
Maria 1938 Mare 178
Şmilovici 28.03. Doctor
25. Vaslui Meer Negustor
Clara 1938 Scarlat
26. Tiron Eug. - Vaslui Vasile Funcţionar Vet.Țurcanu

235
Vidineac
27. - Vaslui - - -
Maria

Vieru Cart. Sf.


28. - Vaslui Simion Agricultor
Tinca Neculai 6
Niţulescu 24.01. E. Racoviţă
29. Vaslui Ion Învăţător
Eugenia 1937 5
Rusu 05.10.
30. Vaslui Petrache Magaziner Vaslui
Maria 1936

Clasa a II-a

Numele şi Numele
Nr. Data Adresa de
prenumele Localitatea tatălui Ocupaţia
crt. naşterii domiciliu
elevei (mamei)
Agachi 03.06.
1. Cluj Alexandru Plutonier Vaslui
Elena 1939
Apostu 25.05. Moara Cart. Sf.
2. Vasile Muncitor
Anica 1939 Grecilor Neculai
Boghiu 01.01. Cozmeşti
3. Gheorghe Preot Gologofta
Valeria 1940 Fâstâci
Ciolacu 13.03. Elena Lascăr
4. Vaslui Meseriaşă
Georgeta 1938 (văduvă) Catargiu
Dascălu 14.12. Tudora Ştefan cel
5. Vaslui -
Maria 1939 (văduvă) Mare 238
Filoti 19.02. Zamfira
6. Vaslui Casnică Vaslui
Maria 1939 (văduvă)
Gavril 12.07. Paznic casa
7. Vaslui Gheorghe Vaslui
Ecaterina 1939 de apă
Grigoraş
8. - Vaslui Veta Muncitoare Vaslui
Zamfira
Georgescu 17.03. Jud.
9. Maria Învăţătoare Vaslui
Tatiana 1939 Mureş
Hâncu 08.11. Elena
10. Roman - Vaslui
Aurora 1938 (văduvă)
Popescu 04.03.
11. Vaslui C-tin Zidar Vaslui
Ruxanda 1940
Perioca
12. - - Maria Muncitoare Vaslui
Elena
Pulpan 08.09. Vaslui
13. Vaslui C-tin Funcţionar
Mioara 1939
Prisăcaru 04.05. Muntenii Ştefan cel
14. Ene -
Tasia 1938 de Jos Mare 258

236
Rusu 22.03.
15. Vaslui Petru Agricultor Vaslui
Maria 1939

Radu 01.03.
16. Vaslui Dumitru Cizmar Vaslui
Adriana 1940
17. Stativă M. 1940 Vaslui Eufrosina Funcţ CFR Vaslui
Săndulescu 08.10.
18. Cernăuţi Ovidiu Funcţionar Vaslui
Lăcrămioara 1939
Sofronie 26.08.
19. Vaslui Gheorghe - Vaslui
Silvia 1939
Trişcă 27.05. Paveliuc Cart. Sf.
20. Ivăneşti Grădinar
Emilia 1937 (tutore) Neculai 44
Seleţchi 24.05.
21. Chişinău Aurel Funcţionar Vaslui
Manuela 1939

Clasa I-a

Numele şi Numele
Nr. Data Adresa de
prenumele Localitatea tatălui Ocupaţia
crt. naşterii domiciliu
elevei (mamei)
Armeanu
1. - - - - -
Silvia
Blănaru 19.10.
2. Vaslui Irina Muncitoare Vaslui
Maria 1940
Blum 07.12. Ştefan cel
3. Drăguşeni Avram Negustor
Adela 1938 Mare 248
Bighiu 08.06. Ştefan cel
4. Vaslui Gheorghe Liberă
Margareta 1940 Mare
Coman 02.02. Râmnicu Cart. Sf.
5. Ioan Liberă
Virginia 1941 Vâlcea Neculai
Diaconu 24.12. Cuza Vodă
6. Vaslui Ion Zidar
Eugenia 1939 27
Dănilă 12.12. Ştefan cel
7. Iaşi Victor Magistrat
Nicoleta 1940 Mare 48
Filibiu 24.01. Erou lt.
8. Vaslui Alexandru Cizmar
Axinia 1940 Anghel
Foghel 21.03. Fost Pentru
9. Vaslui Dumitru
Daniela 1940 contabil Rareş 18
Ghiban 31.01. Ştefan cel
10. Vaslui Teodor Funcţionar
Elena 1941 Mare 236
Hâncu 27.07. D.
11. Vaslui Elena Croitoreasă
Adriana 1940 Sturdza29
12. Huţu Cam. 1941 Vaslui C-tin Funcţionar Donici, 3

237
Iftinca 09.01. M.
13. Vaslui Maria Funcţionară
Florenţia 1940 Eminescu4
Lombadă 10.02. Cart. Sf.
14. Vaslui Iosif Agricultor
Aneta 1940 Neculai
Nicolau 21.12. Ghica
15. Vaslui Neculai Farmacist
Iuliana 1940 Vodă 3
Panaite 16.03. Pensionar Ştefan
16. Bârlad Vasile
Eugenia 1941 CFR Gheorghiu3
Petcu 25.03. Cuza Vodă
17. Vaslui Vasile Muncitor
Elena 1940 25
Pruteanu 24.06. Cart. Sf.
18. Vaslui Vasile Căruţaş
Ioana 1941 Neculai
Tranţă 29.08. Moara Ecaterina
19. Elena Casnică
Elena 1939 Domnească Teodoroiu
Talpeş 22.04.
20. Cozmeşti Maria Agricultoare Donici 38
Ecaterina 1941
Tiron 12.06. Veteran
21. Vaslui Vasile Funcţionar
Elena 1940 Ţurcanu 9
Ungureanu 24.12. Lucrător la Malinov-
22. Vaslui Vasile
Eugenia 1940 moară schi
Vasiliu 30.10. Pensionară
23. Vaslui Maria Panu, 15
Zenobia 1941 IOVR
Răchită 20.10. Muntenii Muntenii
24. Iancu Agricultor
Bombeta 1940 de Sus de Sus

La clasa a IV-a, toate cele 26 de eleve înscrise au promovat iar la clasa a


III-a, din 30 au trecut anul şcolar 27 şi au abandonat 3. Din 21 de fete
înscrise la începutul anului şcolar 1947-1948, au promovat dintr-a II-a într-a
III-a 20 iar una a fost transferată la altă şcoală. Toate cele 24 de şcolăriţe din
clasa I au promovat în clasa următoare.
Deoarece arhiva celei mai vechi şcoli de fete din Vaslui lipseşte cu
desăvârşire începând cu anul înfiinţării sale (1856) şi sfârşind cu anul 1920
şi de aici încolo numai sub forma cataloagelor şi registrelor matricole, am
considerat că abordarea barem a celei de-a doua şcoli, deschisă în anul
şcolar 1889-1890, este oportună.

238
Şcoala primară israelito-română mixtă „Assey Tow”
Clasa a II-a (1910-1911)

Numele şi
Numele
Nr. prenumele Data Adresa de
Localitatea tatălui Ocupaţia
crt. elevului naşterii domiciliu
(mamei)
(elevei)
Juster 03.04.
1. Vaslui Iţic Comerciant Luminii
Cecilia 1901
Leibovici 04.05. Crucii
2. Vaslui Moise Misit
Avram 1901 107
Leibovici 03.11. Vasluieţ
3. Vaslui Iancu Comerciant
Haia 1901 42
Lupu 26.10
4. Vaslui Avram Zugrav Vasluieţ
Ţivia 1901
Marcovici 06.08.
5. Vaslui Leon Zidar Huşului
Herş Beir 1902
Pescaru 13.10.
6. Codăieşti Avram Misit Crucii
Haim 1900
Rabinovici 14.06.
7. Vaslui Leon Cârciumar Iaşului
Şmil 1902
Rozenberg 08.12.
8. Dăneşti Iancu Butnar Iaşului
Bercu 1901
Rozenţveig 23.01. Vutcani
9. Simon Stoler Crucii
Sura 1900 Fălciu
Rozen 04.03.14
10. Vaslui Suchăr Blănar Huşului
Devoira 1900
Solomon 06.03.
11. Vaslui Herşcu Pescar Iaşului
Mendel 1903
Solomon 04.05.
12. Bacău Marcu Librar Palatului
Samoil 1903
Schwartz 23.09.
13. Iaşi Bercu Blănar Huşului
Iosub Şimon 1900
Strul 26.07.
14. Vaslui Leia Menajeră Bârladului
Iţic 1900
Wechsler 19.08.
15. Vaslui Iţic Precupeţ Iaşului
Strul Leib 1900
Solomon 02.01.
16. Vaslui Aron Stoler Iaşului
Iancu 1899
Steinberg 10.04.
17. Bârlad Iosub Vopsitor Iaşului
Aron 1899

239
Leibovici 20.05. Ştefan cel
18. Negreşti Marcu Cafegiu
Leon 1901 Mare 65
Schreiber 11.04.
19. Micleşti - - -
Samuil 1901

Clasa a III-a

Avramovici 12.06.
1. Vaslui Moise Comersant Huşului
Strul 1901
Alterescu Plopana
2. 07.08.1902 Aron Comersant Hagiului
Herman Tutova
Cohn 02.01.
3. Botoşani Moritz Voiajor Bârladului
Wolf 1901
Edelştein 03.03. Ştefan cel
4. Vaslui Rubin Comersant
Bernard 1901 Mare
Gălăţanu 20.01.
5. Vaslui Aron Liberă Iaşului
Manea 1899
Grünberg 14.07.
6. Vaslui Iancu Fierar Iaşului
Samoil 1900
Herşcovici 14.07.
7. Vaslui Iţic Comersant Mircea
Otto 1901
Herşcovici 07.08. Bogdana
8. Zainea Magaziner Bârladului
Solomon 1898 Tutova
Pescaru 22.11.
9. Codăieşti Aron Misit Bârladului
Moise 1897
Rappaport 05.03. Principele
10. Vaslui Şmil Comersant
Zeilic 1900 Ferdinand
Rappaport 04.07. Hastal
11. Vaslui Comersant Hagiului
Şulim 1900 Schruber
Rozen 04.03.14
12. Vaslui Sulim Bănar Huşului
Şmil 1900
Samoil 09.06. Huşului
13. Vaslui Herşcu Cârciumar
Şapse 1901 349
Schwartz 05.09.
14. Vaslui Marcu Cizmar Huşului
Avram 1899
Schwartz 29.10. Iaşului
15. Vaslui Ilie Geambaş
Moise 1899 155
Schneerzohn 26.12. Ştefan cel
16. Huşi Aba Bancher
Nahman 1902 Mare
Schervach 11.05. Iaşului
17. Vaslui Moise Liberă
Moise 1899 384
Şulăm 16.11. Iaşului
18. Vaslui Herşcu Pescar
Bercu 1899 155

240
Schreer 01.12.
19. Vaslui Aron Arendaş Carol
Josef 1901
Wechsler 14.03. Iaşului
20. Vaslui Iţic Precupeţ
Şaia 1899 167
Velniceru I. 12.07.
21. Vaslui Samuil Fierar Iaşului
Haim 1900
Wainder V. 02.10.
22. Vaslui - - -
Leizer 1899
Zukerman Ş. 07.08.
23. Vaslui Şloim Pietrar Iaşului
Litman 1899
Zoller M. 23.12. Dumbră- Vătaf
24. Moisă Eternităţii
Ghidale 1900 veni BT. moşie
Goldenberg 25.03. Ştefan cel
25. Vaslui Rosen Cafegiu
R. Copel 1899 Mare

Clasa a IV-a

Feisenhaim 10.09.
1. Vaslui Avram Vânzător Mircea
Beniamin 1897
Flachs 13.02.
2. Vaslui Haim Institutor Huşului
Iancu 1899
Friedman 18.11.
3. Vaslui Iancu Pescar Iaşului
Avram 1899
Goldstein 01.01. Vătaf de Huşului
4. Vaslui Avram
David 1900 moşie 303
Jurek 04.12.
5. Vaslui Moise Comersant Vasluieţ
Avram 1899
Leibovici 08.07.
6. Vaslui Moise Misit Crucii
Herşcu 1899
Quivide 28.04. Hala
7. Vaslui Moise Comersant
Haim 1898 Pieţii
Soref 24.09.
8. Vaslui Buium Comersant Palatului
David 1900
Solomon 12.04.
9. Bacău Moise Librar Palatului
Heinrich 1901
Samoil 17.12.
10. Vaslui Nathan Coval513 Iaşului
Copel 1899
Şnei 22.02.
11. Huşi Iacob Comersant Iaşului
Moisă 1899
Wechsler 13.05.
12. Vaslui Iancu Comersant Racova
Marcu 1900

513 Coval: fierar

241
Witzburg 27.06. Ştefan cel
13. Vaslui Ulrich Comersant
Zigmund 1900 Mare

Şcoala primară israelito-română mixtă „Assey Tow”


Clasa a IV-a (1947 – 1948)

Numele şi Numele
Nr. Data Locul Adresa de
prenumele tatălui Ocupaţia
crt. naşterii naşterii domiciliu
elevului tutorelui
Abramovici 28.06. Călugăreni
1. Negreşti Simon Cărăuş
Clara 1937 48
Braunştain 05.05. Călugăreni
2. Vaslui Aron Comerciant
Jana 1937 77
Bernştain 16.12. Gheorghe
3. Cernăuţi Janeta Casnică
Herman 1934 Lazăr
Cahana 16.05. Lascăr
4. Codăieşti Nathan Dogar
Mina 1937 Catargiu
Foghel 06.06. Gheorghe
5. -„- Iosef Ceauş514
Sima 1937 Lazăr 10
Faierştain Lascăr
6. 07.10. Vaslui Marcu Măcelar
Mina Catargiu 9
Glasberg 24.06. Călugăreni
7. Vaslui Golda Debitoare
Iancu 1937 41
Gherşin 24.12. Debit. de Călugăreni
8. Piteşti Iacob
Benţian 1937 tutun 31
Helman 10.05.
9. Vaslui Avram Comerciant I.C. Frimu
Froim 1937
Haim 05.09. Lascăr
10. Vaslui Stela Casnică
Leib 1936 Catargiu
Herşcovici Ştefan cel
11. 05.08. Vaslui Avram Brutar
Sima Mare
Herşcovici 19.11. Călugăreni
12. Vaslui Bercu Muncitor
Hari 8
Herşcovici 24.01. Gheorghe
13. Vaslui David Căruţaş
Şeindla 1936 Lazăr
Leibovici 02.03. Lascăr
14. Vaslui Ana -
Pereţ 1936 Catargiu
Leibovici 21.10. Ţepeş
15. Ţibana Feiga Casnică
Paula 1935 Vodă
Lupovici 21.01. Gheorghe
16. Vaslui Liza Casnică
Liza 1935 Lazăr

514 Ceauş: om de serviciu, servitor

242
Maşcatu 16.10. Ştefan cel
17. Vaslui Ilie Comerciant
Peisa 1936 Mare

Vainştain 08.07. Lascăr


18. Vaslui Filip Comerciant
Melah 1935 Catargiu
Solomon 04.10. Hagi
19. Vaslui Daniel Comerciant
Sura Golda 1937 Chiriac 63
Şmilovici Traian
20. 18.10. Negreşti Ghizela Casnică
Rebeca 60
Solomon 04.10. Doctor
21. Codăieşti Zaharia Vopsitor
Tobias 1936 Scarlat 18
Schwartz Octombrie Lascăr
22. Bucureşti Ana Casnică
Armand 1935 Catargiu
Vaisman 07.03. Hagi
23. Ţibana Leibu Comerciant
Bety 1937 Chiriac 21

Clasa a III-a

Avram 07.06. Lascăr


1. Vaslui Smil -
Leon 1939 Catargiu
Biler 21.03.
2. Vaslui Leib Muncitor -
Burăh 1938
Buium 17.08. Ştefan cel
3. Vaslui Ghidale Cizmar
Rahmil 1938 Mare
Bercovici 01.01. Gheorghe
4. Galaţi Roza Casnică
Buium 1937 Lazăr
Cahana 27.02. Hagi
5. Vaslui Haim Comerciant
Morel 1940 Chiriac 5
Căciularu 16.08. Călugăreni
6. Pungeşti Haim Măcelar
Şimon 1936 62
Croitoru 07.12. Ştefan cel
7. Iaşi Iancu Comerciant
Samilia 1938 Mare
Cuperman 22 Călugăreni
8. Pungeşti Moisă Comerciant
Saba Martie 65
Croitoru 16.03. Ştefan cel
9. Vaslui Leia Casnică
Şeindla 1938 Mare
Epştain 26.05.
10. Vaslui Samoil Comerciant -
Avram 1939
Fadelman 17.09.
11. Vaslui Herman Comerciant -
Armand 1938
Goldenberg 21.07. Ştefan cel
12. Vaslui Carol Fotograf
Rahmil 1938 Mare

243
Goldştain 17.02. Lascăr
13. Iaşi Hascal Comerciant
Frima 1939 Catargiu
Goldştain 10.05. Ştefan cel
14. Codăieşti Aron Muncitor
Iancu 1937 Mare
Has 17.03. Călugăreni
15. Pungeşti Şmil Comerciant
Iancu 1939 73
Halpert 05.02. Ştefan cel
16. Vaslui Bernard Rabin
Samoil 1938 Mare
Herşcovivi 07.08. Decebal
17. Vaslui Şloim Măcelar
Leia 1937 2
Haimovici 31.01. Ştefan cel
18. Vaslui Avram Croitor
Roza 1938 Mare
Incler 16.02. Spătar
19. Vaslui Moisă Muncitor
Saul 1938 Angheluţă
Incler 10.09.
20. Vaslui „-„ „-„ -„-
Fişel 1935
Catz 10.05.
21. Vaslui David Funcţionar Vidin 12
Cecilia 1937
Leibovici August Ţepeş
22. Ţibana Feiga -
Malca 1937 Vodă
Lindenblum 16.02. Veniamin
23. Vaslui Avram Ceasornicar
Claar 1938 Costache
Leizer 06.05.
24. Vaslui Leizer Croitor Călugăreni
Leia 1939
Maier 06.05. Lascăr
25. Vaslui Aron Măcelar
Mina 1939 Catargiu
Noia 08.01. Ştefan cel
26. Negreşti Avram Muncitor
Natalia 1938 Mare
Rotflis 01.09. Gheorghe
27. Dorohoi Moisă Comerciant
Matilda 1938 Lazăr
Strul 07.02. Lascăr
28. Vaslui Bercu Covrigar
Avram 1938 Catargiu
Strul 12.03.
29. Vaslui „-„ „-„ „-„
Sura 1936
Şapsa 16.09. Ştefan cel
30. Iaşi Avram Învăţător
Beatrice 1938 Mare
Şihman 26.11. Ştefan cel
31. Ţibana Leia Casnică
Frodl 1935 Mare
Şihman 16.06.
32. Ţibana „-„ „-„ „-„
Debora 1938
Tragher 26.04. Lascăr
33. Fereşti Filip -
Zigu 1938 Catargiu
34. Volf Avram 1936 Rădăuţi Ancel - Angheluță

244
Vaisman 15.11. Călugăreni
35. Ţibana Ilie -
Speranţa 1936 69
36. Zingher Şmil 7.11.937 Vaslui Lazăr Zugrav Gh. Lazăr
Aronovici
37. - - - - Retras
Dan

Clasa a II-a

Boroş 15.07. Lascăr


1. Vaslui Pincu Muncitor
Oisie 1939 Catargiu
Bercovici 22.01. I.C. Frimu
2. Codăieşti Iţic Croitor
Marcu 1939 17
Cahana 08.09. Călugăreni
3. Vaslui Marcu Comerciant
Camelia 1939 28
Căciularu 24.07.
5. Pungeşti Haim Măcelar Călugăreni
Buium 1938
Ciobotaru 28.07. Lascăr
6. Negreşti David Cizmar
Mendel 1939 Catargiu
Cojocaru 01.05.
7. Negreşti Debora Casnică -
Haim 1939
Glasberg 28.04. Lascăr
8. Vaslui Lupu Cotar515
David 1940 Catargiu 8
Galer 04.10. Călugăreni
9. Vaslui Leizer Comerciant
Beti 1939 50
Gold 22.01. Călugăreni
10. Vaslui Clara Casnică
Suzi 1940 21
Goldştain 25.01. Gheorghe
11. Vaslui Roza Casnică
Estera 1939 Lazăr 11
Hanina 10.05. Lascăr
12. Codăieşti Şloim Comerciant
Sabrina 1939 Catargiu
Hulbigher 14.04. Călugăreni
13. Negreşti Mendel Cizmar
Izu 1935 26
Hulbigher 04.02.
14. Negreşti „-„ „-„ „-„
Avram 1938
Rotman 09.10.
15. Vaslui Herman Comerciant I.C. Frimu
Eti 1940
Horovitz 09.09. Ştefan cel
16. Cernăuţi Eti Casnică
Leizer 1939 Mare
Iţic 09.04. Rahova
17. Vaslui Moisă Comerciant
Rela 1939 23

Cotar: persoană care măsoară cu cotul dimensiunile butoaielor pentru a le calcula


515

capacitatea.

245
Leibovici 15.03. Ştefan cel
18. Vaslui Moisă Rihtuitor
Smil 1939 Mare
19. Leibovici M. 09.02.936 Vaslui Victor Tâmplar Racoviţă
Oţetaru 06.06.
20. Iaşi Iosub Muncitor Mărăcine
Pincu 1939
Pincovici 28.08. Hagi
21. Iaşi Malca Casnică
Iudith 1939 Chiriac
Rabinovici 07.12. Lascăr
22. Codăieşti Iosub Croitor
Leia 1939 Catargiu
Rotman 28.10. Lascăr
23. Vaslui Nahman Muncitor
Oisie 1937 Catargiu
Saltingher 12.10. Costache
24. Cernăuţi Herman Muncitor
Perla 1937 Negri
Solomon 20 Hagi
25. Vaslui David Comerciant
Leia iulie Chiriac
Schaffer 09.10. Călugăreni
26. Vaslui Herşcu Tinichigiu
Iţic 1939 41
Şmil 15.08. Ştefan cel
27. Pungeşti Mendel Muncitor
Slima 1939 Mare
Stern Volf 10.07. Costache
28. Vaslui Solomon Haham516
Herş 1939 Negri
Şmurgas 27.12. Gheorghe
29. Vaslui Leon Birjar
Moisă 1937 Lazăr
Svartz 06.05. Gheorgeh
30. Vaslui Moisă Muncitor
Malvina 1938 Lazăr
Tragher 10.04. Lascăr
31. Vaslui Filip Muncitor
Strul 1938 Catargiu
Waisthal 02.11. I.C. Frimu
32. Negreşti Iosif Frizer
Mişu 1939 2
Waisman 20.08. Ştefan cel
33. Vaslui Iosub Comerciant
Ghiza 1938 Mare

Clasa a I-a

Abramovici 28.01. Călugăreni


1. Negreşti Pincu Căruţaş
Suzana 1941 48
Boroş 16.12. Călugăreni
2. Vaslui Pincu Muncitor
Brana 1940 47
Berlă 03.02. Călugăreni
3. Negreşti Buium Cizmar
Maria 1937 47

516 Haham: persoană însărcinată cu tăierea rituală a vitelor şi a păsărilor la mozaici.

246
Blum 24.10. Kogălniceanu
4. Vaslui Iancu -
Loly 1940 69
Braunştain 14.08. Gheorghe
5. Vaslui Iancu Funcţionar
Anuţa 1939 Lazăr
Braunştain 19.11. Ştefan cel
6. Vaslui Aizic Comerciant
Harry 1940 Mare
Căciularu 28.05. Călugăreni
7. Pungeşti Haim Măcelar
Marcu 1941 73
Cohn 29.07. Popa
8. Vaslui Iţic Învăţător
Rifca 1940 Anghel
Cahana 25.12. Lascăr
9. Rafaila Pincu Comerciant
Lica 1940 Catargiu
Cohn 16.12. Popa
10. Vaslui Iţic Învăţător
Sara 1938 Anghel
Ciuraru 17 Ştefan cel
11. Vaslui Iancu Comerciant
Herşcu iulie Mare
Comăneşteanu 17.08. Lascăr
12. - Ety Funcţionară
Saul 1940 Catargiu
Cuperman 24.06. Călugăreni
13. Pungeşti Moise Comerciant
Malca 1941 65
Fainştain 24.07. Gheorghe
14. Vaslui Ana Casnică
Raşela 1939 Lazăr
Feldman 27.02. Lascăr
15. Vaslui Şapsa Comerciant
Mina 1939 Catargiu
Glasser 12.07. Lascăr
16. Codăieşti Sami -
Rubin 1939 Catargiu
Goldenberg 16.09. Cuza Vodă
17. Tecuci Rebeca Casnică
Clara 1940 4
Grosman 05.07. Călugăreni
18. Vaslui Surica Casnică
Lica 1941 23
Halpert 08.09.
19. Vaslui Bernard Rabin -
Şulim 1941
Halpert 08.09.
20. „-„ „-„ „-„ „-„
Meier 1941
Has 08.02. Călugăreni
21. Pungeşti Şmil Comerciant
Idel 1941 73
Imberg 14.05. Ştefan cel
22. Vaslui David Lemnar
Ety 1940 Mare
Imberg 23.04. Elena
23. Vaslui Iancu Fierar
Peisie 1941 Doamna
Ţic 15.04. Racova
24. Vaslui Moisă Comerciant
Tauba 1941 23
25. Incler Hența 1940 Vaslui Moisă Muncitor Angheluță

247
Marcovici 04.09. Racova
26. Vaslui Uşer Tinichigiu
Iosub 1941 24
27. Moscovici D. 1940 Iaşi Moise „-„ L. Catargiu
Raisman 29.01. Spătar
28. Vaslui Estera Muncitoare
Manti 1938 Angheluţă
Raisman 21.05.
29. Vaslui „-„ „-„ „-„
Sprinta 1936
Rozner 19.06. Donici
30. Vaslui Iancu Comerciant
Riven 1941 34
Rotman 25.02. Lascăr
31. Vaslui Nathan Căruţaş
Iţic 1938 Catargiu
Segal 25.02. Lascăr
32. Vaslui Avram Covrigar
Marcel 1936 Catargiu
Segal
33. 1938 „-„ „-„ „-„ „-„
Leib
Şechter 09.12. Ştefan cel
34. Vaslui Iancu Comerciant
Nathan 1940 Mare
Şmilovici 12.08. Traian
35. Negreşti Ghizela Casnică
Avram 1940 60
Şmurgas 26.07. Gheorghe
36. Vaslui Leon Muncitor
Iosub 1939 Lazăr
Solomon 08.10. Doctor
37. Codăieşti Zaharia Comerciant
Gherşin 1939 Scarlat 18
Ştainberg Racova
38. - Vaslui Leiba Comerciant
Marcel 25
Suhăr Haim 13.04. Petru Rareş
39. Vaslui Avram -
David 1936 1
Vais 13.05. Petru Rareş
40. Bârlad Moise -
Avram 1940 42
Hofman 16.05.
41. Pungeşti Cheila - -
Faibiş 1938

Sigiliul şcolii şi iscălitura directoarei Amalia Gropper (1947)

248
Foaie matricolă a Şcolii mixte israelito-române „Assey Tow” din Vaslui
(anul şcolar 1947-1948)

249
Clădirea Şcolii „Assey Tow” (1942)

1 2

1) Şcoala „Assey Tow”; 2) Sinagoga517 (1974)


Imagine din centrul vechi al Vasluiului

517 Imaginea a fost surprinsă de către d-l Cristian Pântea, artist plastic şi restaurator la

Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui. După cutremurul din anul 1977, clădirea şcolii a
fost demolată.

250
G. Donaţia lui George Mavrocordat

Originari din insula Chios518, unde trăiau încă de la jumătatea secolului


al XVI-lea, ajunşi apoi la Constantinopol, în Fanar, în secolul al XVII-lea,
Mavrocordaţii au dat Ţărilor Române patru domni, începând cu Nicolae
Mavrocordat, care a domnit de două ori în Moldova (1709-1710 şi 1711-
1715) şi de două ori în Ţara Românească (1715-1716 şi 1719-1730). A urmat
fiul său, Constantin Mavrocordat, poate cel mai important dintre membrii
acestei familii domnitoare, care de şase ori a fost domn al Ţării Româneşti şi
de patru ori al Moldovei, iniţiatorul reformei administrative şi al eliberării
ţăranilor din şerbie. Alături de aceşti doi domni, au mai cârmuit în Ţările
Române Ioan Mavrocordat, frate cu Constantin, caimacam la 1711, apoi
domn al Moldovei (1743-1744), precum şi al Ţării Româneşti (1716-1719).
Încă doi membri ai familiei au fost domni în Moldova, succesiv, în anii
1782-1785, Alexandru I Mavrocordat (Deli bei), fiul lui Constantin vodă, şi
vărul său, Alexandru al II-ea Mavrocordat (Firaris), fiul lui Ioan vodă.
Unul dintre ultimii descendenţi ai iluştrilor domni ai Moldovei a fost
George Mavrocordat, născut la Paris în 1897, căsătorit cu Elisabeth Szekely,
fiica lui Wilhelm Szekely şi a lui Adèle von Wettstein; George şi Elisabeth
au avut un fiu, Nicolae, născut la Vaslui, la 24 iunie 1927.
Avea acelaşi nume cu tatăl său, George (născut la Paris, în 3 mai 1865;
mort la Nisa, în 14 februarie 1939), care era fiul lui Alexandru („Ursu”)
Mavrocordat (1819, Iaşi – 1895, Iaşi), şambelan al Curţii regale a României.
George s-a căsătorit la Odesa, la 16 octombrie 1890, cu Vera Mavrogordatos
şi au avut doi copii, George şi Elisa. Cei doi soţi s-au stabilit la Vaslui unde
cumpăraseră moşia omonimă de la clironomii răposaţilor Elena şi Pavel
Şubin, cu suma de 1.225.000 de lei519.
Unul dintre cei doi copii, George, sau „conu Jorj”, după moartea tatălui
său a devenit „de facto” administratorul moşiei părinţilor, mama sa
stabilindu-se în sudul Franţei, la Nisa, fiind mai mereu bolnavă. Acest
ultim Mavrocordat era divorţat de soţia sa în 1948520. În acest fatidic an, în
care s-a instaurat pe deplin dictatura comunistă, George s-a gândit să plece
în Franţa, la mama sa. Iată ce se scrisese în raportul său de caz, un agent al

518 Mihail Dimitrie Sturdza, Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de
Grèce d’Albanie et de Constantinople, 2er édition revue et augmentée, Paris, 1999, p. 319-328
(Mavrocordato/Mavrocordatos).
519 Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, vol. XV, Vasluiul. Studiu și documente, Iași,

1926
520 SJAN Vaslui, fond Serviciul de Siguranţă Vaslui, ds. 6/1948, f. 126-128.

251
Siguranţei: „făcând investigaţiuni asupra numitului Mavrocordato Gheorghe care
solicită paşaport pentru Franţa, am constatat următoarele: este născut la Nice-
Franţa în anul 1897 […]; absolvent bacalaureat francez; a avut mai multe case în
Vaslui pe care le-a vândut, actualmente locuieşte cu chirie pe str. Ştefan cel Mare,
nr. 43 la dl Cristea Mihai. Susnumitul este despărţit de soţia sa Zekeli [corect,
Szekely, n.n.] Alice Wilhelmina Maria Alberta şi are un băiat Neculai
Mavrocordato care locuieşte la Sibiu şi rămâne în ţară. […] Motivul călătoriei este
de interes familiar, pentru a-şi vedea mama, care este grav bolnavă, precum reese şi
din certificatul medical al Dr. D. Kahler din Nice-Franţa […]. Susnumitul a
depus permisul de intrare în Franţa […] Propun înaintarea dosarului Insp. Gen.
de Sig. Iaşi pentru a dispune”. Cei de la Iaşi, politizaţi până în măduva oaselor
dar şi temători pentru pierderea funcţiilor sau, mai rău, de frică să nu
ajungă în sordidele puşcării comuniste (unde, de fapt, au şi ajuns ceva mai
târziu), au dat un răspuns sec, ca şi o condamnare la moarte, petiţiei lui
Mavrocordat: „referitor la numitul Mavrocordato Gheorghe […] trebue să fim
vigilenţi pentru a nu înlesni eventual plecarea în străinătate a unui individ
capabil să facă legătura între duşmanii regimului din ţară cu cei din afară
(subl. ns.)”. Potrivit declaraţiei unui martor521, comuniştii i-au impus lui
Gheorghe Mavrocordat un regim de muncă extrem de dur, obligându-l să
lucreze la fabrica de cărămizi pe care a avut-o, cândva, în proprietate. A
murit neştiut de nimeni şi cu toate strădaniile autorului acestei lucrări, de
negăsit îi este şi mormântul.
Revenind la problema din titlu, trebuie spus că donaţia făcută pe seama
şcolii din satul Rediu (viitoare localitate suburbană a Vasluiului) i-a
aparţinut tatălui său. Binefacerea a fost înregistrată oficial522 şi ea se
prezentase astfel: „Subsemnatul George A. Mavrocordat proprietar domiciliat în
Vaslui, în dorinţa de a veni în ajutorul instrucţiunei şi în consideraţiune că
şcoalele rurale sunt adesea aşezate în localuri neigienice pentru tânăra generaţiune,
declar că din liber consimţământ donez comunei Rădiu din Plasa Vaslui, judeţul
Vaslui, pentru localu de şcoală casele mele cu toate atenansele, îmbunătăţirile, locul
şi via în întindere de ca 116 prăjini, megieşite cu via lui Nicu Sârbu, aceea a
defunctului Dumitru Vasiliu (Blănaru) şi cu vatra satului Rădiu şi pe care imobile
le’am cumpărat dela D-l Ion Brăiloiu cu actul din 12 iunie 1892 transcris de
Tribunalul Vaslui la no. 162/1892. Via fiind arendată de mine D-lui Ghiţă Moisuc
pe timp de cinci ani începători de la 1894 până la 1899 […] cu câte 50 lei anual pe
cei dintâi doi ani şi 100 lei pe an pe următorii trei ani, dorinţa mea este ca cu acest
venit, atât până la expirarea contractului cât şi de aici înainte, să se întreţină
localul şcoalei şi să se cumpere cele necesare pentru funcţionarea ei”. De

521 Mihai Căpuşneanu, 84 de ani, din satul Poiana lui Alexa, comuna Puşcaşi, jud.
Vaslui.
522 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds.1/1895, actul nr. 6.

252
asemenea, Mavrocordat prevăzuse ca în cazul expres de schimbare a
destinaţiei donaţiei, şi în special a clădirii, urmaşii săi aveau dreptul să-şi
revendice bunurile donate.
Autorul donaţiei, George Mavorocordat, făcea parte din a patra
generaţie coborâtoare din Constantin vodă Mavrocordat, fiind, aşadar, răs-
strănepotul celui care a iniţiat reforma administrativă în Moldova şi a
eliberat ţăranii din şerbie în cele două ţări româneşti. S-a întâmplat ca peste
trei secole, urmaşul omonim al lui George Mavrocordat să moară neştiut în
iarna anului 1963, cu locul mormântul necunoscut, în lumea urmaşilor
celor eliberaţi de strămoşul său din şerbie...

„Palatul Mavrocordat” din Vaslui ce a aparţinut familiei George şi Vera


Mavrocordat, vândut în anul 1934 Ministerului Apărării Naţionale, devenind
sediul Cercului Militar Vaslui; astăzi, aici funcţionează Palatul copiilor.

253
Extras din Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Vaslui
(4 Ianuarie 1895)

254
H. Începutul modernizării

Cu un minim efort de imaginaţie, ne putem închipui cam cum arăta


târgul din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: câteva străduţe centrale
ceva mai curate şi îngrijite dar nepavate, uliţele din mahalale pline cu glod
în zilele ploioase de primăvară şi toamnă şi iarna cu troiene cât casa, de nu-
i venea vasluianului nici măcar să se ducă în fundul curţii pentru ale lui
probleme personale ce nu sufereau amânare. Timid, apăruseră şi nume de
străzi care fuseseră date după numele unor persoane mai de vază ce-şi
construiseră acolo casele: strada Aprodului, Şubinului ori se aflau unele
instituţii sau utilităţi: Moara de Apă, Feredeului, Casa Obştii Evreilor, etc.
La Primărie, mare forfotă. Dacă anul 1869 începuse cu Iancu Ioan la
cârmă, iată că pe 21 aprilie523 în locul său a venit Dimitrie Sofronie. Acesta,
la rândul său, a predat biroul de edil-şef numitului Neculai Carp pe
aproape de finele anului: 26 decembrie. Sub cei trei primari, au apărut alte
nume noi de străzi precum: strada Sinagogii evreieşti, strada Cazărmii
Dorobanţilor, Crucea, Criste, Moaşa oraşului, etc.

Şoseaua judeţeană în vizorul autorităţilor


Pe 3 septembrie 1869524, cel mai longeviv prefect al judeţului Vaslui,
Dimitrie Donici, semna un proces verbal de şedinţă la care participaseră
toţi membrii Consiliului permanent, plus inginerul de drumuri de la acea
vreme. Motivul acestei cinstite adunări fusese unul foarte serios:
modernizarea şoselei judeţene ce străbătea oraşul de la intersecţia Crucea
Gării (cum i se spune astăzi) până la bariera Crucii, adică până la ieşirea din
oraş spre Negreşti (strada Traian de astăzi şi în continuarea ei de la
„Găzărie” sub numele de strada Călugăreni, prin exproprierea unor
imobile aşezate la construire cât se putea de prost. „S’a ivit necesitate a se tăie
şi desfiinţa mai multe şandramale şi acarete, dar mai cu osebire din toate, Balconul
Caselor cu două etaje ce le posedă într-un acoperământ neguţitorii isdraeliţi
Haimberg Iosub şi Iosub Leibovici”, scrisese în preambul alcătuitorul
documentului. Demolarea balconului, se încadra perfect în „Legea
Expropriaţiunilor pentru cause de utilitate publică”, aşa că membrii
Comitetului permanent „au notificat în termine de zece zile prin adresele sub
no.[…] pe Domnii proprietari ai arătatului imobil, ca să declare dacă vor să
dobândească indemnizaţiunile cuvenite pentru desfiinţarea balconului, prin
alcătuirea de bună voie”. Preţul de 80 de galbeni oferit pe balcon i-a mulţumit
pe cei doi proprietari evrei, drept pentru care au semnat şi ei procesul

523 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds.1/1869.


524 Idem, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1869, f. 2.

255
verbal, fiind de faţă la împlinirea acestei afaceri. În aceeaşi zi, spre cele
legale, s-a întocmit şi un „Act de alcătuire” care, de asemenea, a fost semnat
de toată lumea.

Prima expropriere, insuficientă


Suprimarea balconului nu a fost suficientă şi inginerul de drumuri al
judeţului Vaslui a solicitat într-o şedinţă exproprierea altor imobile, de data
asta chiar case. Iosub Leibovici era un evreu bogat de vreme ce tot cu el
urma să facă afaceri prefectura. Astfel, în urma unei invitaţii, s-a prezentat
în ziua de 17 septembrie 1869525 „în camera Comitetului permanente” unde,
folosindu-se de duhul blândeţii, membrii acestui for în frunte cu prefectul i-
au propus „dacă prin uă alcătuire de bună voie póte se treacă în proprietaté
judeţiului douî case ce le posedă pe
calia judeţeană ce traversază oraşulu
Vasluiu, numite açele casse – una a
lui Coman şi ceilantă unde şade Moise
Stoleriu, osebitu de care apoi va mai
desfiinţa nişte Baratçe, şandramale şi
zaplajii de scânduri, aflătoare aceste
pe latura uliţii între ambele casse,
prin care modu să se pòtă da uă
derecţiune dreaptă şoselei çe se
construeşte pe cale judeţeanî numită
mai susu”. Auzind că oficialităţile
sunt dispuse de a-i da frumoasa
sumă de 800 de galbeni, Leibovici
şi-o fi frecat mâinile de bucurie de
vreme ce „a răspuns că consimte a vinde cassăle, disfiinţându şi baratcele arătate
mai sus prin o indemnizaţiune legală”. Totuşi, banii nu-i primea deodată pe
toţi, ci în două „câştiuri”, adică două rate: una la 26 octombrie 1869 şi alta la
23 aprilie 1870. Bine-nţeles că atât Coman cât şi Moise Stoleriu trebuiau să
se pregătească de plecare pe la alte gazde, fără case în mijlocul drumului.
Ca preşedinte al Comitetului permanent a semnat Dimitrie Donici iar ca
membri, Ioan Adam (a nu se confunda cu poetul, prozatorul și juristul cu
același nume, pe atunci nenăscut încă) şi Ştefan Angheluţă. Secretarul de
atunci al prefecturii era Andronache Munteanu526. La fel ca şi la precedenta
tranzacţiune, s-a întocmit un „Act de alcătuire” pe care Leibovici şi-a pus
semnătura.

525 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1869, f. 7 şi 8.


526 Aurel Ghinea, Situaţia generală a judeţului Vaslui de la 1866-1906, Bucureşti, 1906, p. 19.

256
Dezamăgire totală
La data de 29 decembrie 1869527, după 3 luni şi 12 zile de la încheierea
tranzacţiei imobiliare dintre negustorul vasluian şi onor prefectura, situaţia
nu era roză deloc pentru bietul vânzător. Într-o suplică adresată
preşedintelui Comitetului permanent, recte prefectului Dimitrie Scarlat
Donici, acesta se jeluise astfel: „În consideraţie că terminul plăţii casselor ce am
vândutu onor comitetu au expiratu fără ca eu să fiu îndestulatu cu preţu loru şi în
vedere că interesele nu’mi permitu a mai fi în aşteptare având neapărată necesitate,
de aceea cu respectu vă rog D-le Preşedinte luând în consideraţie cele spuse mai
susu să bine voiţi a face să mi se răspundă acum odată măcar suma de 400 #528 spre
întâmpinare necesităţii ce am obligându Comitetu la cererea mea”. Jalba a ajuns
chiar în aceeaşi zi pe biroul lui Donici, mărturie stând rezoluţia scrisă şi
semnată de acesta: „În consideraţia celor spuse de suplicant şi cu condiţiunea de
a înapoia aceşti bani oricând s’ar cere de comitet. Suplicantul fiind o persoană
cunos-cută comitetului ca foarte solvabilă se va cere de la D-l cassier a trimite
acestuia suma de 400 #, care bani dându-se în primirea D-lui Iosep Leibovici, D-sa
va elibera quitanţa cuvenită”. Domnul casier nu se ostenise, ca mulţi alţi
funcţionari publici, în a învăţa deprinderea scrierii cu caractere latine aşa
că, într-un text de patru rânduri chirilice, şi-a informat superiorii că a făcut
plata ordonată, spre satisfacţia petentului. În aceeaşi zi, mai spre sfârşitul
programului de lucru, evreul negustor a scris şi semnat chitanţa, pentru
suma eliberată din contul de gestiune al Drumurilor Judeţene Vaslui.

A început construcţia drumului


Odată cu trecerea iernii 1869-1870, constructorii au ieşit la treabă. Pe 24
mai 1870529, inginerul drumurilor, Grigore Abagiu, s-a adresat
preşedintelui cu nota nr. 17 la care anexase şi schiţa desenată a lucrărilor ce
urmau a fi demarate cât mai curând. Desigur, era nevoie şi de anumite
materiale specifice acestui tip de construcţie aşa că specialistul a scris
următoarele: „Tot o dată vă rog să bine voiţi a hotărî prin ce mijloace se va putea
dobândi [cantitatea de] 10,00 metri cubici de peatră brută pentru împlinirea unei
lungimi de 30,00 metri de trotuar ce a mai rămas a se face pe locurile espropriate
Coman şi pe acel cumpărat de la Domnu Castroeanu cât şi cantitatea de 400,00
metri cubi peatră sfărâmată ce are a se aşterne din nou pe calea judeţeană
trecătoare prin oraşu fiindu în stare degradată. Îmi permit tot odată a se pune în
videre că această parte de cale are mare nevoe de un cantonier530 care să întreţină

527 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 2/1869, f. 10.
528 Galbeni, monede de aur.
529 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1869, f. 14.
530 Cantonier: persoană care are sarcina de a supraveghea şi întreţine o anumită

porţiune de şosea sau de cale ferată.

257
şoseaua în bună stare în tot cursul anului căci cu zile din judeţu ar fi foarte
nepractic”. Din rezoluţia de pe document reiese că Donici a aprobat toate
cererile inginerului.
Prin demolarea integrală a casei vasluianului Coman, mai rămăsese şi
un rest locuibil aşa că prefectura (în colaborare cu primăria târgului) a
trecut la organizarea unei licitaţii „orale”, după cum precizează documentul
din 25 mai 1870531. Pe lângă acesta, „un beciu de peatră” urma să aibă aceeaşi
soartă.
În vederea evaluării corecte a preţurilor la cele două obiecte supuse
vânzării, directorul provizoriu al prefecturii, Dimitrie Antipa, semnase
adresa 3927/18 iunie
1870532, împreună cu
membrii Comitetu-
lui permanent Iancu
Latif şi Ioan Adam
care a luat drumul
biroului preşedinte-
lui–prefect Dimitrie
Scarlat Donici: „Am
onòre de a vă răspunde
la No. […] că după
încredinţarea ce mi-o

Chitanţă de bancă din anul 1871 dă D-l Preşedinte al


Tribunalului localu cu
adresa no. […] s’a regulatu ca evaluarea casselor cumpărate pe sama judeţului dela
D-l Iosep Leibovici să se facă de domnii Gheorghe Bălănescu, Constantin Florescu
şi Tudurachi Ivanov din Vasluiu după ce vor depune jurământul cuvenitu pentru
care vi se va aduce la cunoştinţă”. Anunţul licitaţiei a fost scris în mai multe
exemplare, toate trimise poliţiei târgului care, în adresa de răspuns nr.
1504/24 iunie 1870533, a confirmat răspândirea lor „cu lovituri de darabană şi
strigându-se”. În vederea acestei acţiuni, prefectul Donici a convocat
Comitetul permanent pe 25 iunie 1870534. Din procesul verbal de şedinţă am
putut distinge doar următoarele semnături: Calin (probabil locuia lângă
piaţa oraşului de vreme ce pe mulţi ani am găsit la Starea civilă strada Piaţa
Calin sau chiar strada Calin), Manole, Leiba Zillberman, N. Manase (la fel,
o stradă cu numele lui), Israil Leib, Iosup Meer.

531 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 2/1869, f. 18.
532 Ibidem, f. 20.
533 Ibidem, f. 21.
534 Ibidem, f. 22.

258
Până la ţinerea licitaţiei, Dimitrie Antipa îl informase pe Dimitrie
Scarlat Donici în adresa 4164/26 iunie 1870535, asupra preţului celor două
obiective imobile stabilit de onor comisia formată din cei trei notabili ai
târgului. Aceştia, au întocmit un „Act de preţăluire” cu următorul conţinut:
„Subsemnaţii, conform însărcinării ci li s’au pus de Onoratul Tribunal […] astăzi
întrunindu-ne la faţa locului, Piaţa oraşului Vaslui, unde este situată casa
defunctului Coman care dela D-l Iosupu Leiboviciu au trecut în proprietatea
judeţului, am preţăluit în cuget curat fără nici o părtinire. 1) Beciul boltit cu piatră
şi cărămidă, încăpătoriu ca de 20 vase, în preţu de 100 #. 2) Bineaua ce rămâne
împreună cu materialul ce are a se găsi, toate celilalte atenanse ce rămân de la
îndreptarea şoselei judeţiene, iarăşi dreptu una sută galbeni (100 #), în total 200
#”. Vânzarea acestor imobile devenise iminentă şi din cauză că prefectura
nu-şi achitase obligaţiile contractuale privind plata celei de-a doua rate de
400 de galbeni negustorului Leibovici care, probabil mânios dar şi mieros,
înaintase forului judeţean o jalbă datată 10 august 1870536, în care îi
reamintea de scadenţa ce ar fi trebuit să fie la 23 aprilie 1870. Nevrând să se
mai facă încă o dată de râs, Comitetul permanent a aprobat eliberarea
acestei frumoase sume „prevăzute în articolul 66 din Budjetul curent a
oraşului”. Pe marginea din stânga a acestui document, apare scrisul lui
Leibovici care a confirmat primirea banilor.
La licitaţia programată a se ţine la data de 23 iulie 1870 nu s-a prezentat
nimeni, fapt ce i-a determinat pe membrii Comitetului permanent să
organizeze alta în ziua de 25 august 1870. „Foaea de publicaţie” semnată de
un număr de 21 de martori dar şi de substitutul prefectului, D. Antipa, a
fost trimisă poliţiei spre a fi făcută publică537. Odată cu această a doua
licitaţie, se pare că a crescut şi interesul virtualilor cumpărători şi un anume
Neculai Buta a depus pe 23 august 1870538 o cerere la registratura
Comitetului permanent în care îi aducea la cunoştinţă faptul că a depus
garanţia cerută de lege, de altfel întărită la Tribunalul Vaslui, precum şi o
copie a chitanţei de achitare a bezmănului datorat stăpânei moşiei oraşului,
Elena Şubin. Un alt client, cerea într-o scrisoare adresată prefectului chiar
cu o zi înaintea anunţării licitaţiei, 25 august 1870, amânarea acesteia
„măcar pentru 24 oare pentru a lua informări despre posiţiunea acei casse, aşa
precum sunt amatior a concura cu un preţ mai mare în folosul judeţului”. Cu
toate că suma de 324 de galbeni, cât se lăuda că ar oferi, era cu mult peste
cei 200 de galbeni puşi ca preţ de pornire, totuşi preşedintele-prefect
Donici, simţind de la o poştă diversiunea pusă la cale de şmecher, s-a opus

535 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1869, f. 23.


536 Ibidem, f. 25.
537 Ibidem, f. 27.
538 Ibidem, f. 28.

259
categoric acestei cereri motivând astfel: „Dându-se citire suplicei Comitetulu
nu poate admite amânarea sub motive atât de simple cu atât mai mult că s-ar pute
întâmpla ca alţi concurenţi să se retragă şi să nu mai asiste la mezatul de mâine”.
Speculând puţin, se poate crede că jălbarul ar fi vrut să se amâne licitaţia în
speranţa lehamitei unora pentru a oferi chiar mai puţin decât ceea ce
spusese că va da.
Pe lângă anunţurile licitaţiei împânzite prin tot oraşul, prefectura a
apelat şi la „Foaea Progresul”, un fel de Monitor oficial ce apărea la Iaşi,
aceasta trimiţându-i la 16 decembrie 1870539 nota de plată în valoare de 10
lei şi 12 bani pentru două apariţii. Cu una, cu alta, cele două imobile s-au
vândut, până la urmă, cu suma de 330 #, deci cu 6 mai mulţi decât ceea ce
oferise (scriptic!) eventualul farsor.

„Foae de publicaţie” a licitaţiei


din 25 august 1870

539 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1869, f. 30.

260
„Actu de alcătuire” semnat de vânzătorul
Iosup Leibovici la 18 septembrie 1869

261
Normele metodologice de susţinere a licitaţiei celor două imobile

262
Planul amplasamentului casei defunctului Coman (1869)

263
Document din 25 august, 1870, referitor la afacerea caselor

264
I. Plângeri şi abuzuri
(1880)

În cele două viitoare localităţi suburbane ale Vasluiului, Brodoc şi


Rediu, consiliile comunale se întruniseră la 15 martie 1880540 pentru a
dezbate veşnica problemă a învoielilor agricole, intervenită între ţărani şi
proprietarii de moşii din zonă. La Brodoc, terenurile încă aparţineau
clironomilor cuplului Elena şi Pavel Şubin. Vânzarea acestora lui Gheorghe
A. Mavrocordat avea să se producă peste trei ani. La Rediu, aceiaşi
proprietari. Componenţa consiliului celor din Rediu a fost următoarea:
„Iancu Brăiloi (primar), Pricopie Pârcălab, Moisă Bulai, Costache Lupu Furtună”.
Nu se prezentase la şedinţă Panaite Bubulică, din motive ce nu ni s-au
transmis în timp. La nivelul comunelor, nu se putea rezolva mare lucru aşa
că aceste procese verbale, însoţite de plângerile scrise ale petenţilor, luau
cale prefecturii spre rezolvare. Potrivit cercetărilor întreprinse în
documentele arhivistice, nu am găsit nicio rezoluţie a cuiva ceea ce poate
da naştere unor concluzii libere.
La Brodoc, se adunaseră următorii: „Constantin Onu (primar, Ilie
Moroşanu, Theodor N. Ciobanu, Vasile Mihalcia”. Ioan Corogeanu (cel mai
posibil din satul Mărăşeni) a absentat.

Armăsar nărăvaş
Avocatul Neron Lupaşcu, care a fost atât prim-edil al Vasluiului cât şi
prefect al judeţului (17 august 1876 – 30 ianuarie 1877; 23 iunie 1881 – 11
iulie 1885; 1 noiembrie
1887 – 1 aprilie 1888; 11
mai 1896 – 12 aprilie
1899541), s-a adresat (ca
primar) cu numărul
4418/12 aprilie 1880542
preşedintelui Consi-
Iscălitura lui Neron Lupaşcu liului permanent al
prefecturii, adică chiar
prefectului Ştefan Rosetti, colonel în rezervă, cu un caz mai puţin obişnuit
dacă nu cumva chiar şi un pic ilar: „La comanda Pompieriei aceste Urbe

540 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 29 şi 16.
541 Aurel N. Ghinea, 40 ani de administrare a judeţului Vaslui. Situaţia generală a judeţului
Vasluiu de la 1866-1906, Bucureşti, 1906, p. 25.
542 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 40.

265
aflându-se un harmasar care este în neputinţă a se mai ţine între ceilanţi cai.
Subscrisul are a vă ruga, D-le Preşedinte, să bine voiţi a invita pe D-l Veterinar să
facă a se îngriji acest harmasar”. Ce măsură putea lua prefectul în această
situaţie delicată? „Conform prezentei mijlociri se va invita D-l Veterinar al
Judeţului a jugăni armasarul de care tratează această adresă”. Bietul animal a
mai avut de aşteptat până la izbăvire, datorită cumplitei birocraţii
româneşti, până la data de 29 aprilie a anului 1880.

Sistematizarea oraşului continuă


Odată cu unirea principatelor române Moldova şi Ţara Românească
dar, mai cu seamă, după promulgarea Legii comunale din 1 aprilie 1864
precum şi a urcării pe tron a principelui neamţ Carol I-ul, chiar şi aşezările
urbane minore începuseră să se bucure de atenţia autorităţilor centrale,
prin pârghiile de la judeţe. După demolarea parţială în 1869 a casei
defunctului Coman prin aplicarea legii de expropriere în interes public, a
venit rândul altei proprietăţi prost aşezate de proprietarul ei. Cum, chiar şi
atunci, hotărârile nu le lua un singur notabil, „Consiliul comunal al urbei
Vaslui” s-a întrunit într-o „şedinţă ordinară” la data de 31 martie 1880543,
„sub preşedinţia d-lui Neron Lupaşcu, Primar”. Din totalul de 10 consilieri (cât
ar fi trebuit să fie conform legilor în vigoare), au fost prezenţi doar şase:
„Dumitru Vasiliu, Iancu Ion (fost primar, n.n.), Gheorghe Bălănescu (fost
primar, n.n.), Gheorghe Laşcu, Dimitrie Frimu, Gheorghe Puşcaşu”. Avocatul
Constantin Simonis a absentat iar alte trei posturi fuseseră declarate
vacante.
Aceşti foarte serioşi domni trebuiau să dezbată o reclamaţie trimisă
Consiliului local de către un cetăţean al urbei, Andrei Barbu, care se
nimerise cu terenul şi casa în calea unei noi uliţe care… „merge spre Spital”.
De fapt, fusese vorba de un mic abuz al constructorilor acelei şosele care au
intrat cam mult în terenul omului, peste ceea ce i se expropriase cu acte în
regulă de către primărie: „Având în videre că din referatul supus de D-nii
consilieri să constată că cu facirea şoselei s-au luat mai mult loc din proprietatea
D-lui Barbu fără a se dezdăuna”. Lucrurile au luat o turnură interesantă, în
urma constatării realităţii pe teren, scriindu-se următoarele: „Văzând că ace
mică ulicioară nu e de nici o utilitate pentru public şi nici chiar pentru vecini,
considerăm că dacă ace stradă mică trebue a fi şoseluită, eclerată şi iluminată, ceia
ce ar da loc la cheltueli din partea Comunei fără vreun beneficiu, în viderea
acestora Consiliul decide a se da în schimb D-lui Andrei Barbu cu convenţiune
formală că renunţă la orice pretenţiune pentru locul dat până acum şi a pune la
închiderea locului în termen de zece zile dela aprobarea Comitetului a prezentei

543 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 48.

266
dispoziţiuni conform Articolului 76, alineatul F din Legea comunală”. În
concluzie, era bună şi nu prea ulicioara creată pe terenul jălbarului, dar
acceptată de consilieri şi primar pentru fluidizarea traficului, cum se spune
astăzi.

„Comersantul” Danu
Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, credem că erau locuri destule în
Vaslui pentru construirea unei case sau a vreunei şandramale dar în petiţia
ce urmează (înregistrată la prefectură cu nr. 5860/12 mai 1880544), un
afacerist voia un loc cu vad comercial bun spre foarte bun. Iată ce scrisese
în cererea sa: „Subsemnatul Constantin Danu domiciliat în acest oraşu Vasluiu,
văzând că în acest oraşu este disponibil un locu lângă Pităria Babei, în faţa
localului Tribunalului545, proprietatea judeţului, un locu de ci alăturea cu Pităria
Babei, fără a se jâgni cât de puţin comunicaţiei şi fiind comersant având o baratcă
portativă. De aceea rog a se regula de a mi se da mie în posesiune acel locu
împreună cu beciul cu cât timpu vă voi putea împăca la facirea construcţiilor fiind
că acel locu dimpreună cu beciul stă fără a aduce vreun venit Judeţului”.
Comitetul permanent, în frunte cu prefectul-preşedinte, a aprobat suplica
cetăţeanului.

„Hudiţă” nouă la Rediu


Administratorul Plăşii Stemnicul, depunea la data de 30 mai 1880546 un
proces verbal întocmit de Consiliul comunal Rediu în urma unei reclamaţii
scrise de „un podgorean” târgoveţ: „Domnul Primar expune Consiliului
Comunal petiţiunea Domnului Neculai Pârcălabu din Vaslui […] prin care arată
că di la pòrta D-sale şi până la hudiţa Strechie să producu cele mai mari pagube
atât D-sului cât şi la ceilalţi megieşi podgoreni cu viile de prin prejur din cauza
trecirii a feliuriţi òmeni pe hudiţă, începător de lângă via D-lui Gheorghe Şărpălău
ce transversează Rădiul spre Puşcaşi și Pulincu547”. Afacerea hudiţei cu pricina
a mai creat un conflict sătesc, prezentat de primarul comunei Rediu de
atunci, Iancu Brăiloi: „Asemine Domnul Primar mai pune în viderea Consiliului
Comunal şi uă altă petiţiune dată contra Domnului Neculai Pârcălabu, semnată de
Domnul Gheorghe Puşcaşu în unire cu alţi locuitori în număr de 16, tot din
Vaslui prin care arată cum că di cătră Domnul Pârcălabu s-au închis cu un gardu
acea hudiţă de comunicaţie la viile ce le au situate în podgoria numită Rădiu din
această comună”. Considerând că toată tărăşenia era deasupra competenţei

544 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880,f. 57.
545 În acel an nu exista, încă, clădirea actualei Judecătorii ea apărând în documente
pentru prima dată în 1892, cu ocazia inaugurării liniei de cale ferată Vaslui – Iaşi (Ion
Mitican, Un veac prin gara Iaşi, Bucureşti, 1983).
546 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 62.
547 Vechiul nume al satului Poiana lui Alexa.

267
lui, Consiliul local al comunei Rediu a trimis la judeţ petiţiile şi procesul
verbal de şedinţă. Din rezoluţia prefectului, reiese că acesta cerea o nouă
măsurătoare a pământurilor şi drumeagurilor de acolo.

„Ferească D-zeu de un incendiu”


Şi acest scurt text vine în întărirea concluziei că primarii acelor vremuri
încercau din răsputeri să modernizeze târgul, apelând în cele mai dese
cazuri la literele sau alineate legilor apărute până atunci şi care favorizau
acţiunile acestora de salubrizare a localităţilor mai mari sau mai mici de pe
tot cuprinsul României unificate parţial. Poate grăbindu-se un pic, fără a
cerceta mai amănunţit actele normative şi regulamentele, primarul Neron
Lupaşcu a lansat către prefectură adresa nr. 2946/4 august 1880548, în care îi
aducea la cunoştinţă prefectului, colonel Ştefan Rosetti, următoarele
„regularisiri” prin oraş: „Am onòre a vă comunica anecsat pe lângă aceasta o
copie legalisată de pe Jurnalul Consiliului [comunal] încheiat în şedinţa
estraordinară de la 28 a espiratei luni Iulie sub numărul 140, relativ la clasificarea
dughenilor ce sunt devenite în categorie de barăci, rugându-vă, D-le Preşedinte, să
bine voiţi ca observându-l să-i daţi cuvenita aprobare anunţându-ne şi nouă apoi
resultatul”. Rezultatul nu fusese cel aşteptat de primar, iar pedantul şi
cazonul colonel Rosetti şi-a arătat insatisfacţia în rezoluţia de pe stânga
documentului: „Mai înainte de a se da aprobarea cerută, se va cere D-lui Primar
a comunica Comitetului lista de clădirile care sunt clasificate ca barătci prin
raportul Comisiunei”. Deci, un om de statura profesională a avocatului
Neron Lupaşcu, uitase, pur şi simplu amănuntul esenţial: anexarea listei cu
cei propuşi pentru declasificare. În arhive s-a păstrat şi procesul verbal al
şedinţei Consiliului local Vaslui, întocmit la data de 28 iulie 1880, la care au
participat următorii: „Neron Lupaşcu (Primar), Gheorghe Bălănescu, Constantin
Simonis, Dr. I. Munteanu, Gheorghe Puşcaşu, Ştefan Motăş, Gheorghe Laşcu,
Dimitrie Frimu, Dimitrie Vasiliu”. Au lipsit Nicolae (Nicu) Răşcanu şi
Nicolae Batăr. Chemaţii de pe la casele lor în acea zi de 28 iulie a anului
1880, au fost invitaţi să participe la vot în chestiunea dughenelor declasate
până la rangul de barăci şi votul ne arată că Dimitrie Frimu şi Gheorghe
Laşcu apar ca „abţinuţi” iar ceilalţi ca votanţi „pro”. Dar, iată de ce se
supărase primarul atât de rău pe negustorii care nu-şi mai îngrijiseră cu
anii spaţiile comerciale de ajunseseră obiectul disputei politice a
onorabililor consilieri dar şi a mult mai onorabilului edil-şef: „Consiliul,
având în videre că însuşi este convinsu că atare clădiri notate prin acel raport al
Comisiunei, în adivăr sunt devenite în stare de barăci şi care dacă s-ar permite de a
mai exista, ar pute periclita întregu oraşu la cas de incendiu ferească D-zeu mai

548 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 74 şi 75.

268
ales că ce mai mare parte din ele sunt stabilite chiar în centru unde şi desimea
este mai mare (subl. ns.)”. Profitând de platitudinea autorităţilor, unii
proprietari de asemenea bombe incendiare au mai comis şi un alt abuz:
„Considerând încă că unia dintre D-nii Proprietari de asemine clădiri ş-au râdicat
şi câte un al doile acoperământ în interiorul podurilor549 D-lor, ceea ce rezultă că în
adivăr au făcut reparaţiuni clandestine”. Din fericire, am găsit lista cu acei
proprietari şi primarul primise mandatul consilierilor de a-i soma pe cei
vizaţi „ca în termin de şase luni de la primirea somaţiunilor, să se conformeze
prescripţiunilor Alineatului 1 de sub Art. 95 din zisul Regulament căci în caz
contrar se va uza de dispoziţiunile supra-citatului alineat”.
Întorcându-ne în timp doar preţ de câteva zile, vom constata că
povestea magherniţelor amplasate haotic în târg devenise o uriaşă
problemă ce avea să dea de furcă autorităţilor. Aşadar, în ziua de 21 iulie a
anului 1880550, prevalându-se de „Jurnalul Consiliului Comunal No. 134”,
Neron Lupaşcu s-a adresat cu nr. 8680 prefectului, pentru a-l încunoştinţa
despre chestiunile „relativ la construcţiuni, aliniamente, lărgime stradelor şi a
trotuarilor din acest oraşu, precum şi
Regulamentulu”. Prefectul Rosetti era
rugat ca după citirea adresei să dea un
rezultat. Răspunsul a fost complet
dezamăgitor, după ce membrii Comi-
tetului permanent al Prefecturii Vaslui
au răsfoit documentul: „Comitetul per-
manente, cu toată dorinţa ce are de a da
curs acestei lucrări [demolări, alinieri
de străzi, n. n.], mai curând se vede pusu
în imposibilitatea de a aproba acest
regulament din causă că nu are îndestule
cunoştinţe technice speciale în această
materie şi nici nu dispune de luminele unui
consiliu technic”. Prin urmare, prefectul
Ion C. Brătianu dispusese, nici mai mult nici mai puţin,
(1821-1891)
să trimită regulamentul ministrului
Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor
Publice care pe atunci era Ion C. Brătianu (1821-1891). Acest minister
dispunea de „un consiliu technic de ingineri şi arhitecţi”. Fireşte, refuzul
semnării regulamentului era perfect legal iar prefectura cu oamenii săi s-au
spălat destul de bine pe mâini, ca şi Pilat din Pont.

549 Au mansardat casele.


550 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 90.

269
Cu toate că la Bucureşti fuseseră trimise obiecţiunile prefecturii însoţite
de regulamentul emis de primărie, lucrurile s-au mişcat greu, potrivit
epocii aceea în care se mergea până la Bârlad cu diligenţa şi de acolo cu
trenul, la fel întâmplându-se şi cu poşta. Aşa s-a făcut că la data de 2
ianuarie 1881551, Primăria Vaslui revenea cu adresa nr. 71 ce urma a fi citită
de prefectul judeţului: „Pe lângă adresa no. […] din anul trecut, 21 Iulie, am
trimis prin intermediul Dvs. onorabilului Comitet permanent Regulamentul
pentru construcţiuni şi înfrumuseţarea oraşului (subl. ns.). La diferitele
ocaziuni ce frecvent se prezintă o inesprimabilă necesitate de un aşa Regulament
spre a face să dispară pretenţiunile adese absurde ale unor cetăţeni şi chiar arbitrul
Primarului şi care n-are în aşa materie o dispoziţiune precisă, eu repet a me
intervenţiune cătră Dvs. şi vă rog a face să se admită de Comitet acel Regulament
iar dacă n’a mai venit dela Dl. Ministru unde a fost trimisu, să bine voiţi a face să
se reclame de urgent”. Prefectul Dimitrie Scarlat Donici ce-şi intrase iar în
pâinea de şef politic al judeţului, a scris următoarea rezoluţie: „Se va
comunica Domnului Ministru al Agriculturii, Comerciului şi Lucrărilor Publice
resultatul raportului no. 9662/1880”. În sfârşit, onor „Ministeriul Agriculturei,
Comerciului şi Lucrărilor Publice” a trimis prefecturii la data de 23 ianuarie
1881552 adresa nr. 2133, ce începea astfel: „În vederea raportului No.9662 din
1880. punându-se în examinarea Consiliului Technic Regulamentul pentru
alinierea stradelor din oraşul Vasluiu, acesta a încheiat Jurnalul din acel an prin
care arată că necunoscând împrejurările speciale în care se află oraşul Vasluiu şi
prin urmare neputând aprecia bine la ce punct aplicarea măsurilor ce se propun pot
fi adaptate în localitate, opinează a se trimite acest project de regulament în
examinarea Şefului Circumscripţiei locale care va putea da un aviz folositor, ceea
ce s’a şi făcut”. Respectând cu stricteţe regulile de bază ale birocraţiei,
adjunctul ministrului, Capuţineanu, a mai semnat şi următorul apendice:
„Sus semnatul, primind acum raportul Inginerului Şef al Circomscripţiei VIII, cu
no. 55 din a.c. relativ la aceste, vă trimit Dvs. o copie dimpreună cu projectul de
regulament citat, spre cele de cuviinţă”. Tot Donici a inserat în stânga
documentului oficial şi rezoluţia datată 26 februarie 1881: Înapoindu-se Dlui
Primar de Vasluiu regulamentul aci anecsat, se va comunica copie de pe aceea a
Dlui. Inginer Şefu Circomscripţiunea a VIII, cu invitare a face ca acel regulament
Să fie modificat în sensul raportului Dlui. Ingineriu Şefu a Circomscripţiunei mai
sus mencionată”.

551 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 93.
552Ibidem, f. 96.

270
Vasluiul – un târg cu gârliciuri553 şi closete pe trotuare
Ambiţia edilului Neron Lupaşcu de a face orăşelul unul curat şi estetic,
avea la bază diverse şi foarte multe motive. Înaintaşii săi nu au dat mare
importanţă detaliilor, lăsând cetăţenii să construiască orice de capul lor,
fără vreun aviz al specialiştilor de se ajunsese ca gurile beciurilor să iasă pe
trotuar. Adevărul situaţiei de atunci a urbei reiese din raportul întocmit de
inginerul şef al Circumscripţiei a VIII care, în copie, a fost trimis şi
Primăriei. Din document am aflat că specialistul nu a fost de acord cu toate
punctele regulamentului adoptat în Consiliul comunal cu două abţineri şi
şase voturi „pentru”. Iată un exemplu extrem de interesant: „În art. 1 se
prevede că cererea de permisiune pentru construcţiuni şi reparaţiuni, să fie însoţită
de planuri, secţii şi elevaţii, tòte cotate ceea ce ar necesitat în toate casurile cheltueli
de plan şi architectură prea mari în raport cu costul lucrărei şi cred că ar trebui a
se prevedea aceasta numai pentru lucrările ce nu sunt mai mici de 4.000 lei ear
pentru cele mai mici de astă valoare, să fie suficientă uă schiţă cotată şi lămurită”.
După citirea cu mare atenţie a regulamentului propus spre studiu,
inginerul şef Botez şi-a permis şi unele opinii personale ce ar fi putut lua
forma unor articole compunătoare: „Afară de acestea cred că nu ar fi inutil a se
adăoga următoarele articole potrivite cu trebuinţele localităţei. Un articol privind
depositele de cherestea şi lemnărie în centrul oraşului, obligaţi fiind acei ce au
assemenea deposite, ca până în şesse luni dela somaţiunea primarului să le
strămute la marginea oraşului. Un alt articol, pentru a se desfiinţa până în trei
luni dela somaţiunea primarului tòte haznalele aflătòre la uliţă sau lângă trotuare,
fiind obligaţi proprietarii a le construi în interiorul ogrăzilor ermetic închise şi la 4
metri adâncime, restul construcţiunilor făcându-se cum este prescris la art.92 al
regulamentului de faţă. [De asemenea] a se astupa până în termen de 6 luni de la
somaţiunea primarului, or ce gârliciu de pivniţă din faţa stradei care împietează
asupra lăţimei trotuarului”. În general, inginerul N. N. Botez a fost mulţumit
de articolele regulamentului propus spre aprobare de Primăria Vaslui, cu
rezervele citate mai sus.
Potrivit „Raportului”554 întocmit de membrii Comisiei „numiţi de Onor
Consiliul Comunal al acestei urbe pentru a clasa clădirile devenite în stare de
barătci555 conform articolului no. 95 din Regulamentul Consiliului. Întrunindu-ne
astăzi, 1 Iulie 1880, şi începând a nòstră operaţiune cu parte din centrul oraşului
adică cu clădirile din jurul grădinei publice în Piaţa Cişmelei (Parcul central

553 Gârlici: intrare (strâmtă) într-un beci sau într-o pivniţă.


554 SJAN Vaslui, fond Prefctura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f.126 şi 127.
555 Baracă (Baratcă): construcţie provizorie (din scânduri, blocuri demontabile etc.) care

se foloseşte ca locuinţă provizorie, magazie, depozit de materiale etc.

271
demolat în anul 1968 exista în anul 1880; subl. ns.) şi apoi stradele laterale, am
constatat următoarele: […]556”.

Nemulţumiţii Regulamentului
Atunci când oamenii sunt nevoiţi să facă ceva sub presiunea legilor,
mulţi sunt tentaţi să le încalce sau să le conteste. Desigur, nu putea fi altfel
şi în Vasluiul ce se pregătea de modernizarea cerută de sfârşitul veacului al
XIX-lea. Arhivele ne dezvăluie câteva dintre aceste neajunsuri.
După înmânarea acelor „somaţiuni” ce prevedeau rezolvarea proble-
melor semnalate de primărie, la 17 decembrie 1880557, noul edil, Constantin
Simonis (avocat de profesie ca şi Neron Lupaşcu), a înaintat prefectului
adresa nr. 14.994 în care semnalase următoarele: „Am onòre a vă comunica
anexat aici uă întocmai copie legalisată de pe Jurnalul Consiliului acestei Comune
încheiat în şedinţa estra ordinară dela 5 a corentei luni sub No.184, relativ la
clasificare de baracă a casei evreului Moise Coţoflac, cum asemine şi o copie de pe
adresa Dlui Poliţai […] rugându-vă Dle Prefect ca dupe ce le veţi observa, să bine
voiţi a da cuvenita aprobare […]”. Prefectul Donici şi membrul Comitetului
permanent Papafilu (fost primar), au semnat rezoluţia: „Deciziunea
Consiliului comunei urbanei Vasluiu se aprobă şi se va anunţa Dl Primar
respectivu”. Decizia de avertizare a proprietarului evreu venise, mai ales,
după constatările făcute la faţa locului de către Stratulat, şeful Poliţiei urbei
care, cu adresa nr. 3098/23 august 1880558, a informat Consiliul local astfel:
„Am onòre a vă înainta pe aciastă pagină întocmai copie după procesul verbal […]
relativ la darea în judecată a Evreului Moise Coţoflac pentru că a contravenit Art.
32 din Regulamentul comunal, rugându-vă a disposa cele conţinute de Art. 95 din
zisul Regulament în privinţa distrugerii acoperământului slab dela casa numitului
Evreu sau cum veţi crede de cuviinţă căci din causa unor asemenea putreziciuni
târgul este ameninţat de un mare incendiu”. Poliţaiul Iancu Stratulat nu a dat
dovadă nici de cea mai mică urmă de ură etnică atunci când l-a dat în
judecată pe Moise Coţoflac deoarece, casa acestuia chiar luase foc, potrivit
procesului verbal de constatare ce a însoţit adresa sa către primărie: „Noi,
Iancu Strătulat, Poliţaiu urbei Vaslui, cu ocazia aprinderii hogeagului dela casa
isdrailitului Moisi Coţoflac de pe strada Huşi unde imediat m’am transportat,
observând causa aprinderii hogeagului s-au văzut că e din neglijenţă căci la
întrebările ce i le-am făcut numitul Coţoflac ne-au răspuns că aprinderea
hogeagului e din causă că nu s’au putut şterge de funingine fiind acoperământul
putred”. Potrivit finalului, evreul făcea parte din cei somaţi ca în şase luni

556 Lista cetăţenilor cu probleme privind amplasamentul greşit al locuinţelor, closetelor,

beciurilor, etc. poate fi găsită al rubrica „Anexe” de la sfârşitul acestui capitol.


557 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 133.
558 Ibidem.

272
să-şi rezolve problemele casei or el nu a făcut-o, trebuind să răspundă în
faţa Justiţiei.

Dorinţă nesatisfăcută
După Constantin Onu, locuitorii comunei Brodoc (ce îngloba satele:
Brodoc, Bălteni, Mărăşeni, Valea Târgului şi Dealu Bârladului), l-au ales ca
primar pe Theodor Boghiu, gospodar de vază al celui de-al doilea sat din
componenţă. Acesta, plictisit de naveta zilnică ce trebuia să o facă la
„centru”, şi-a pus consilierii comunali să strângă semnături pentru mutarea
cancelariei de la Brodoc la Bălteni. Pentru a-şi realiza visul, a convocat în
ziua de 31 august a anului 1880559 o „sessiune estraordinară” la care, în afară
de domnia sa, au mai participat şi consilierii: Vasile Mihalcea, Theodor N.
Ciobanu şi Ion Corogeanu. A absentat, strategic, singurul reprezentant al
satului Brodoc, Ilie Moroşanu, care nu ar fi fost de acord. Trebuie spus că
TOŢI ceilalţi erau băştinaşi ai satelor Bălteni şi Mărăşeni, înfrăţite la nevoie
cu această ocazie. Piesa de bază a primarului, pusă pe masa şedinţei, a fost
o aşa-zisă „petiţiune” a locuitorilor în care cereau „mutarea Cancelariei
Primăriei în Cotuna Bălteni pi motivul că acea cotună pi lângă că este situată
drept în centrul comunei, dar apoi şi populaţiunea din ea este mult mai numeròsă
decât în tot celălalt rest al comunei”. Fiind un aranjament strict organizat de
primarul în funcţie ce voia să scape de calvarul navetei zilnice între cele
două sate, Brodoc şi Bălteni, bine-nţeles că şi acesta s-a arătat profund
„interesat” de „propunerea” sătenilor, punându-şi pe suplică cu entuziasm
avizul favorabil. Totuşi,
ultimul cuvânt nu-l
aveau consiliile locale de
atunci ci, subprefecţii de
plăşi, exact ca în cazul de
faţă. Deci, Ştefan Motăş,
administratorul Plăşii
Stemnicului, a întocmit
adresa cu numărul
1384/3 septembrie 1880, Iscălitura primarului de Brodoc,
ce a trimis-o prefecturii Theodor Boghiu (1880)
Vaslui. Respectând
regulile, Motăş a folosit un text standard în astfel de situaţii dar, de la
mijlocul lui în jos a scris aşa: „Vă aduc la cunoştinţă că părerea subsemnatului
este că Cancelaria comunei să stea tot în cotuna Brodoc, unde a stat şi până acum
de la înfiinţarea comunei deòrece şi comuna pòrtă aceeaşi numire”. În acest punct,

559 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 85 şi 86.

273
afirmaţia subprefectului se bătea cap în cap cu un pasaj din procesul verbal
al sesiunii extraordinare: „Având în vedere că cancelaria Comunei au fost
stabilită în cotuna Bălteni chiar dela înfiinţarea comunelor din anul 1864 până la
1867 şi după aceea ea a mai fost strămutată în timpul primarului Ion Corogeanu,
acestea făcându-se tot în consideraţia că această cotună formează centrul comunei
şi centrul de populaţiune”.
Refuzul Vasluiului nu i-a descurajat pe „complotiştii” de la Bălteni aşa
că, la data de 3 octombrie 1880560, aceştia s-au întrunit iarăşi în sesiune
extra-ordinară dar şi acum, culmea, singurul brodocean din consiliul local a
lipsit iarăşi, ceea ce poate demonstra conspirativitatea totală a şedinţei.
Textul procesului verbal a fost aproximativ acelaşi din 31 august 1880, dar
acesta avea în plus semnăturile unui număr de 40 de capi de familie, TOŢI
din Bălteni, Mărăşeni şi satul nou numit provizoriu Dealu Bârladului, sat
întemeiat începând cu anul 1878 de „însurăţeii” din Bahnari, Muntenii de
Jos, Muntenii de Sus şi Moara Grecilor, aduşi pe această fostă moşie a
mănăstirii Fâstâci, devenită moşie a Statului, printr-o împroprietărire
intermediară, promovată de principele Carol I-ul. Nu peste mult timp, satul
va lua numele marelui domnitor moldovean Ştefan cel Mare. Iată
semnatarii petiţiei: „Gheorghe Boghiu, Ion T. Neculai, Neculai Bargan, Chirilă
Ştefan Boghiu, Neculai T. Bargan, Gheorghe Matei, Gheorghe I. Gachi, Ion V.
Antohi, Theodor G. Condurache, Theodor I. Gachi, Irimia Toporăscu, Vassile a
Dăscăliţei, Ion Toporăscu, Neia Tătaru, Chirilă Tătaru, Gheorghe Tătaru, Pricopi
M. a Petroai, Vassile Radu, Vasile T. Bargan, Costachi Zotta, Ion Andrei a Babei,
Ion V. Bargan, Vasile Boghiu, Ioan T. Pocuniţă, Neculai Ioniţă, Ion Pascariu, Ilie
Baciu, Iancu Căpăţână, Dumitru Florea, Gheorghe a Floarei, Ion I. Gachi, Ion
Gheorghică, Neculai Constandachi, Andrei Constandachi, Gheorghi Cristodoru,
Petrache Zotta, Ion Pricopel, Constantin Grossu, Toader Munteanu”. Dintre toţi
aceşti jălbari, doar doi au semnat cu litere documentul ceilalţi punând
degetul (sau punându-l altcineva) pe semnul crucii Sfîntului Andrei sau,
mai pe înţelesul tuturor, pe „x”-ul desenat cu condeiul domnului notar.

Locuitorii oraşului Vaslui cărora li s-au declasificat casele,


atenansele, etc.

Nr. Numărul
Numele şi prenumele proprietarului
crt. casei
1. Văduva Leia a lui David Vainştain 1121
2. Iosup Leibovici (cu două etaje) 1105
3. Văduva Ruhla, soţia defunctului David Leibel 1137 şi
4. Volf Lupu Fălticineanu 1138

560 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1880, f. 106 şi 107.

274
5. Iancu Ion 1141-1145
6. Gheorghe Laşcu 1146-1147
7. Strul Vexler Sprânceană 1089
8. David Manaş Ţucherman 1092
9. Defunctul Moisi Gruber Tutrice Crenţa 1095
10. Văduva Sura Ghiţilăi 1162
11. Uşer Gherşin 1160
12. Lupu Benovici Idel 1159
13. Strul Reivici 1158
14. Sneer Şaim sin Avram 1157
15. Moise Leib Segal 1156
16. Helman Vainbladt 1155
17. Sura Marcus văduvă 1154
18. Meer Goldring, soţul defunctei Ruhla Gruber 1153
19. Moise Leib Segal 1150
20. Haimberg Segal 1130
21. Haim Şulim Goldştain (etajată jos) 1126-1127
22. Solomon Pascal (Bălărică) -„-
23. Gheorghe Botez (a chişculesei) 76
24. Sigmund Feirster 69
25. Moise Golgher 58-59
26. Avram Bercu Ciobotaru 57
26. Ion Cotăescu (bucătăria) 44
27. Rifca văduva lui Iţic Moise 45
28. Avram Aizic 43
29. Şmil Cahana 42
30. Iosup Nusem 41
31. Ernestina Miclescu 37.
32. Zisla văduva lui Burăh Calman 36
33. Buium Magder (la scrânciob) -
34. Şmil Ciobotaru 82
35. Iancu Alămaru 85
36. Iancu Iţic dela Mânjeşti 86
37. Bercu Zugravu (două etaje) 87
38. Herşcu Magder 88-89
39. Neculai Filip 91
40. Ruhla văduva lui Leib măritată cu Herşcu 92
41. Alter Nusem 93
42. Haim Herşcu Nusem 94-95
43. Ilie Ciobotaru 96
44. Iosup Sacagiu 101
45. Ida văduva lui Şmil Dascălu 102
46. Leizer Segal 103

275
47. Avram Iosup 105
48. Buium sin Leiba 108
49. Manaşc Nistor 109
50. Iancu Stoleriu 112
51. Şloim Săraru 113
52. Şmil Tumen 114
53. Şmil Croitoru 118
54. Simon Cojocaru 119
55. Alter Căldăraru 120
56. Rubin Taubman 124
57. Iancu Iţic Bercu 132
58. Iţic Bercu 133
59. Zelta ginere lui Iţic Bercu 134
60. Alter Iţic Casapu şi Chira Vaintraub 135
61. Nuţă Pascaru 144
62. Haim Casapu 145
63. Sae Horovitz 140
64. Frida Beraru soţia lui Avram Ţucherman 139
65. Nusem Cahană 130
66. Haia văduva lui Alter Marcus 128-129
67. N. Gheorghiu fostă Costinescu -„-
68. Solomon Rohbah Crâşmaru 19
69. Hana văduva lui Mendel Pascal 20
70. Strul Leib Vexler 23
71. Defunctul Ion Tulei (Suzana Tulei) 24
72. Buium Magder (Aron Abinder) 25
73. Ţivia văduva lui Aizic Stoleru 383
74. Maria Ionescu 384
75. Solomon Pralt 385
76. Leib Vexler Crâşmaru 391
77. Saie Aronovici 390
78. Hana văduva lui Bercu Croitoru 389
79. Iancu Ceauşu 388
80. Iţic Ţucherman 122
81. Brana văduva lui Iţic David 116-117
82. Herşcu Croitoru 115
83. Ilie Avram 111
84. Aizic Ferariu 110
85. Solomon dela Bouşori 109
86. Berl Fălticineanu 104
87. Iosup Leibovici 1046-1048
88. Lupu Cahn dela Zăpodeni 1049-1050
89. Bercu Zugravu 1051

276
90. Gherşin Magder 1052
91. Ilie David dela Ciorteşti 1053
92. Gherşin Magder 1054
93. Vaimberg Segal 1057
94. Froim Bercovici 1058
95. Moise dela Floreşti 1043
96. Buium Mişilim 1064
97. Rafail Făinaru 1068
98. Isdrail Revin 1069
99. Ghetla Freida văduvă 1072
100. Hana Magder Iosup 1073
101. Şulăm Rapaport 1075
102. Iosef Tălpălaru 1077
103. Alter Herşcu sin Iancu 1081
104 Neron Lupaşcu 1086
105. Vaişbar David 1082
106. Herşcu Blănaru 1104
107. Ilie Botez 1106
108. Mişilim Chitaru 1107
109. Alexandru Papadopol 1109-1110
110. Grigore Bogdănescu 1111-1112
111. Borza Raf (Bărătcile din uliţa vizavi de Primărie) 1114
112. Neculai Gheorghiu 107
113. Leiba dela dosul lui Ortinschi561 855
114. Vasile Casian 796
115. Ilie Petre a Nicăi 797
116. Iòna văduva lui Ştefan Epure 798
117. Tudora văduva lui Nică Motăş

„Acestea fiind construite din vechime cu material din bârne, vălătuci şi alte
materiale care sunt cu totul expuse la incendiu şi care acum sunt devenite în
complectă stare de ruină şi de o înfăţişare foarte nepotrivită cu aspectul ce trebuie a
avea clădirile de acest soiu în aceste părţi a Oraşului. Am crezut de cuviinţă a le
arăta Dvs. ca cu onor Consiliul Comunal să bine voiţi a decide să se facă acestor D-
ni proprietari somaţiune prevăzută de sus arătatul Regulament, ast fel ca în termin
de 6 luni să fie obligaţi a preface tòte aceste clădiri care pe lângă că sunt de rău
aspect apoi ameninţă siguranţa publică espunând pe trecători ca într-o zi să cadă
în spatele cuiva”. Dintre semnăturile membrilor Comisiei de declasificare,
am reuşit să le citesc pe cele ale Dr. Munteanu, Constantin Simonis,
Arhitect A. Kajany şi Neculai Batăr.

561 Emil Ortynsky – celebru farmacist polonez naturalizat pe meleagurile vasluiene

277
Din lista de mai sus se poate lesne observa preponderenţa covârşitoare
a caselor sau acareturilor evreilor suspuse modernizării, eventual
demolării, şi construirii altora. Chiar şi unii notabili s-au auto-încondeiat
precum Gheorghe Laşcu (fost primar şi ajutor de primar), ori Neron
Lupaşcu. Fireşte, acestea erau casele din centru şi din zonele imediat
apropiate centrului, care pătau obrazul urbei. Neîndoios, din aceste pagini
rezultă că anul 1880 a reprezentat o mare cotitură în gândirea edilitar-
gospodărească a primarilor ce vor urma precum şi a consilierilor locali.
Coroborată şi cu dreptul de a răscumpăra bezmănul al celor care îl plătiseră
atâta timp proprietarei moşiei, Elena Şubin (născută Ghica), modernizarea
în forţă a Vasluiului îşi deschisese calea spre viitor.

Singura casă evreiască de pe strada


Ştefan cel Mare, rămasă funcţională

278
J. Subvenţii şi ajutoare din partea
Prefecturii judeţului Vaslui (1897-1900)

Răsfoind filele îngălbenite de trecerea timpului ale unor dosare de pe


rafturile Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Vaslui, am remarcat
grija deosebită a autorităţilor de la sfârşitul veacului al XIX-lea pentru buna
funcţionare a Spitalului „Drăghici” dar şi a respectării contractului cu
Regimentul 7 nr. 25 „Racova” care prevedea plăţi lunare pentru prestaţia
muzicii militare pe scena unicului parc de atunci, anume cel din centrul
oraşului unde astăzi se află piaţa din faţa clădirii Palatului administrativ al
judeţului, cu statuia lui Ştefan cel Mare privind rezemat în paloş spre
teritoriul Basarabiei luat cu japca de către imperialii ruşi (albi sau roşii) în
luna mai a anului 1812, apoi pe 27-28 iunie 1940 şi iarăşi după 23 august
1944.

Temere bugetară
La 16 martie 1897562, epitropul Spitalului „Drăghici”, C. Theodoru, se
adresase prefectului Neron Lupaşcu cu următorul text: „Avem onoare a vă
ruga să bine voiţi a ne face cunoscut dacă şi pentru anul financiar viitor 1897/1898
va rămânea prin bugetul judeţului aceeaşi alocaţiune de 6000 lei anual ca
subvenţiune cătră acest spital, spre a se avea în vedere la formarea bugetului
spitalului”. Teama epitropilor aşezământului de sănătate ctitorit de Dumitru
Drăghici în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost perfect
justificată iar răspunsul prefectului a fost unul edificator: „Se va răspunde că
prin budgetul judeţului (zecimilor) pe exerciţiul 1897/1898, este aprobată sub titlul
de «subvenţiune spitalului Drăghici Vaslui» numai suma de două mii cinci sute lei
anual”.

Subvenţie pentru fratele unui preot asasinat


Foarte interesantă prin dramatismul ei este cererea unui vasluian,
înregistrată la Prefectură sub numărul 1852/5 mai 1897563. Acesta şi-a
prezentat disperata situaţie în care ajunsese: „Subsemnatul Ştefan Basgan
absolvent cu diplomă de la seminarul din Iaşi şi actualmente student al Facultăţei
de Teologie din Bucureşti, anul I, vin cu profund respect a vă arăta următoarele:

562 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.1/1897, f. 2.


563 Ibidem, f. 3.

279
rămas orfan de tată la vârsta de 7 luni, putui să ajung aici numai graţie sprijinului
material ce l-am primit până acum de la fratele meu mai mare, preotul Gheorghe
Basgan. Însă, spre nenorocirea mea, cât şi a familiei, în noaptea de 15 spre 16
Aprilie, dânsul, precum cred că veţi fi aflat, cade victimă unor asasini. Această
nenorocire mă face să fiu lipsit de mijloace şi să nu pot continua cariera la care
m’am destinat. Singura speranţă care mi’a rămas este să apelez la Dvs., părintele
judeţului şi a celor fără sprijin, rugându-vă să bine voiţi a interveni pe lângă
Consiliul General judeţean ca să’mi voteze o bursă lunară cu o sumă cât de mică va
găsi cu cale pentru a-mi întâmpina strictul necesar în timp de trei ani ce mai am de
studiu şi pentru care voi fi etern recunoscător”. În mod cât se poate de firesc
(fiind vorba de bani), Neron Lupaşcu a înaintat suplica acelui Consiliu
General judeţean, spre analiză. Probabil, membrii acestuia vor fi votat
favorabil jalba.

Bani pentru distracţia orăşenilor


Bunul obicei al etalării măiestriei interpretative a muzicilor militare în
parcurile oraşelor româneşti a dispărut cu mult timp în urmă, sau dacă nu
în toate, măcar în Vaslui sigur. Potrivit vechii zicale româneşti cum că
„broasca nu cântă pe uscat”, ei bine, nici angajaţii fanfarei Regimentului de
Infanterie 7 nr. 25 „Racova” nu suflau în alămuri saunu băteau doba fără a
fi plătiţi. Din vastele cercetări arhivistice pe care le-am făcut, am constatat
că muzica regimentului a cântat în parcul „Copou” chiar şi în perioada cea
mai grea a istoriei oraşului şi implicit a României: 1940-1944. Din motive
necunoscute dar intuite, de la preluarea puterii absolute de către comunişti
şi până în zilele noastre, muzica militară a cântat doar la ceremoniile
oficiale, prilejuite de sărbătorile naţionale.
Cu o excelentă caligrafie, furierul Serviciului Casieriei pendinte de
regimentul amintit, ce pe atunci ţinea de „a 13 Brigadă de Infanterie din a 7-a
Divizie componentă a Corpului 4 de Armată”, a trimis prefecturii în ziua de 3
mai 1897564 adresa nr. 836, în care locţiitorul comandantului unităţii, maior
S. Stamatopol şi casierul–locotenent Alecu Dimitriu, precizaseră
următoarele: „Cu onoare vă rugăm să binevoiţi a disposa emiterea mandatului pe
suma de lei 166 bani 66, subvenţia cuvenită musicei pe luna aprilie 1897”. Neron
Lupaşcu dixit: „Văzând adresa de faţă şi considerând că în Bugetul ordinar al
judeţului pe anul financiar curent (1897-1898) subvenţiunea musicei dorobanţilor
din Vasluiu s’a redus la suma de 1200 lei anual sau 100 lei lunar, dispunem a se
mandata subvenţiunea cerută dar numai pentru suma de o sută lei”. Urmărind cu
atenţie cele două subvenţii (spital + muzică militară) se poate constata fără
niciun fel de echivoc că anul financiar în cauză era unul al austerităţii, cu

564 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.1/1897; f. 4.

280
mari restrângeri bugetare. De fapt, citând o rezoluţie prefectorală de pe o
altă adresă a Regimentului 25 Infanterie565, speculaţia devine aserţiune. Mai
întâi, trebuie amintit faptul că documentul trimis prefecturii fusese semnat
de însuşi comandantul unităţii militare, colonelul D. Văleanu, care, vădit
contrariat de turnura lucrurilor, se mirase astfel: „În adresa Dvs. No. 1632,
am onoarea să bine voiţi a ne arăta de ce este redusă subvenţia cuvenită musicei
acestui Regiment”. Prefectul Lupaşcu, cu mult calm şi luciditate gospo-
dărească, a scris această rezoluţie: „Se va răspunde Domnului Comandant al
Regimentului 7 No.25 Racova că reducerea subvenţiunei muzicei este făcută de
Consiliul Judeţean, cu ocaziunea votării Budgetului respectiv pe anul financiar
curent în vederea mijloacelor prea restrânse ale Casieriei judeţene, care n-ajung
nici pentru acoperirea pe deplin a celor mai stricte cheltueli obligatorii
impuse de lege (subl.ns.) şi că asemenea reduceri s-au făcut şi la celelalte capitole,
chiar ale cheltuelelor obligatorii”.

Implicarea Primăriei
De o încăpăţânare rarisimă fiind, colonelul D. Văleanu, comandantul
Regimentului 7 Racova 25 Infanterie, a apelat şi la banii edilităţii locale,
ştiind că şi aceasta este implicată cu o cotă parte la plata muzicii militare.
Neprimind nici de la aceasta banii ceruţi, comandantul a organizat o
„dezertare” controlată a suflătorilor săi. Primarul în exerciţiu la acea vreme,
Panaite V. Irimiade, a trimis prefecturii adresa nr. 2085/19 iunie 1897566, ce
s-a vrut a fi un soi de „aid memoire” dar şi o propunere: „Domnul
Comandant al Regimentului 7 Racova nr. 25, prin adresa No.1519/97, ne
comunică că muzica acestui regiment care se subvenţiona de comună şi judeţ
pentru a distra publicul în timp de vară prin grădinile Primăriei, s-au angajat
pentru vara anului curent la băile Slănic [Moldova] ”. Primarul cerea părerea
prefectului asupra unei eventuale angajări a altei fanfare şi dacă ar fi
contribuit şi judeţul cu ceva bani. Neron Lupaşcu: „Suma afectată în Budgetul
judeţului pe eserciţiul curent pentru muzica Regimentului 25, nu o putem da unei
alte muzici”. Aşadar, pentru un timp vasluienii nu mai aveau ce asculta în
parcul din centrul oraşului decât, cel mult, plânsetele şi urletele copiilor
prea alintaţi.
Chiar dacă îşi trimisese fanfara în deplasare, totuşi comandantul n-a
renunţat la cererea sa de acordare a subvenţiei pe luna mai a anului 1897,
trimiţând în acest sens prefecturii adresa nr. 2243/4 iulie 1897567 cu urmă-
torul ameninţător conţinut: „Musica acestui Regiment cântând la Grădina
acestui oraş în cursul întregii luni[i] Mai, cu onoare vă rog să binevoiţi a ne

565 Ibidem, f. 5 – adresa nr. 933/8 mai 1897.


566 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.1/1897; f. 6.
567 Ibidem, f. 8.

281
trimite ordonanţa de plată pentru subvenţia cuvenită musicei pe această lună”.
Neron Lupaşcu n-a stat în poziţia „drepţi” în faţa acestei hârtii dar,
recunoscând că muzicanţii au cântat pe tot parcursul lunii respective, a
dispus plata subvenţiei ]ns[ aşa cum o stabilise Consiliul General: 100 de lei
în loc de 166,66 lei.
După terminarea sezonului estival în frumoasa (şi pe atunci) staţiune
Slănic Moldova, muzicanţii Regimentului 25 Infanterie s-au întors la bază
cu alămurile băgate în huse şi cu dorinţa de a delecta în continuare publicul
vasluian chiar şi cu subvenţia diminuată atât de drastic. Dovadă stă adresa
nr. 555/30 septembrie 1897568, semnată tot de neînfricatul comandant D.
Văleanu: „Cu onoare vă rugăm a disposa a ni se remite mandatul de plata
subvenţiei ce se cuvine musicei acestui Regiment pe luna Septembrie curent”.
Fără rezerve, de data asta, prefectul a aprobat ordonanţarea sumei de 100
de lei.

Suferinţa Tasiei Şt. Negruţ


În afară de cele două unităţi – standard ale Vasluiului de altădată, mai
erau şi necăjiţi care aveau nevoie de sprijinul autorităţilor. De pildă, Tasia
Şt. Negruţ s-a adresat prefecturii la 31 ianuarie 1898569, în legătură cu o
problemă de sănătate: „Subsemnata […] suferind de mai mult timp de ochi, aşa
că acum nu văd deloc şi văzând că Dl. Dr. al Oraşului m-a încredinţat că dacă mă
voi duce la Bucureşti la spital unde este doctor special pentru ochi voi putea fi
îndreptată… ”. La fel ca şi alţii, femeia ceruse „o sumă cât de mică sau bilet de
tren pentru două persoane” solicitând „la cas” lansarea unei „liste de
subscripţiune”. Articolul 24 din Bugetul judeţului Vaslui prevedea acordarea
unor ajutoare de urgenţă aşa că Neron Lupaşcu a semnat un mandat pentru
suma de 40 de lei ceea ce însemna destul de mult dacă luăm în calcul că
pentru patru şedinţe de suflat în fligornuri muzicanţii fanfarei militare
primeau 100 de lei.

Brodocean fără picior


Un alt ajutor bănesc acordat unui om în suferinţă, de astă dată din
comuna Brodoc, a fost îndreptat spre spitalul „Drăghici” al cărui medic-şef,
D. Ungar, a înaintat prefecturii o cerere la data de 4 martie 1898570. În
document doctorul precizase următoarele: „Cu 3 ani în urmă, s-a făcut
operaţiune în spital băiatului Ilie Dascălu de 17 ani, amputându-i-se piciorul
drept, chiar din partea superioară. Numitul fiind un băiat lipsit de mijloace şi om
sărman, cu greu îşi poate agonisi hrana zilnică din causa lipsei acelui membru,

568 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.1/1897; f. 14.


569 Ibidem, f. 27.
570 Ibidem, f. 29.

282
neavând cu ce îşi cumpăra un picior artificial mai sistematic. Subsemnatul are
onoare a vă aduce la cunoştinţă Dvs. acest caz cu rugămintea ca faţă de suferinţele
băiatului să bine voiţi a dispune de a i se procura un picior artificial din Viena
fiindcă aici nu se poate face şi al căruia cost ar fi de 60-65 lei. Dimensiunile s-au
luat de noi spre a servi la procurarea piciorului de va fi să aprobaţi”. Cu
ordonanţa de plată 572, tânărul şi-a rezolvat problema.

Ajutoare de subzistenţă
Unii oameni, după ce serviseră cu devotament instituţiile Statului,
ajungeau aproape muritori de foame exemplul cel mai bun fiind al femeii
Ecaterina I. Cosmescu, văduva defunctului Ioan Cosmescu care, la data de
17 septembrie 1898571, s-a adresat cu umilinţă prefectului: „Subsemnata (…)
văzându-mă ajunsă în stare de bătrâneţe şi de a nu mai putea munci în vârstă fiind
de 60 ani, ăst feliu că pe lângă cele necesare de existenţă pentru mine, îmi mai
trebuie şi pentru întreţinerea a 4 copii pe care îi am din căsătoria cu defunctul meu
soţ”. Cu toate că fusese instituită cu mult timp în urmă o cotă din salariul
lunar în contul unei viitoare pensii, totuşi răposatul omisese acest lucru
chiar dacă „a servit la judeţ 29 de ani”. Colac peste pupăză, femeia nu avea
nici locuinţă fapt care îi agravase la maxim situaţia materială. Solicitarea ei
fusese una minimală: 20 de lei/lună sau 240 de lei/an. Neron Lupaşcu, ce a
fost prefect şi în anul 1898, a lăsat la latitudinea Consiliului General
judeţean luarea unei decizii, cu ocazia proximei „sesiuni ordinare”. Pe 7
noiembrie 1898, când acest for s-a întrunit, a aprobat pentru anul următor
suma cerută de petentă.
Se pare că sfârşitul anului 1898 a fost al văduvelor; la data de 1
octombrie572, o altă femeie rămasă singură prin decesul jumătăţii cu care a
miluit-o bunul Dumnezeu a ajuns la mila prefecturii. Doamna se numea
Maria Teodorelea şi, după 16 ani de exercitare a profesiei de moaşă „de
circomscripţie şi plasă” s-a îmbolnăvit din cauza intemperiilor sau, după cum
a scris ea prefectului, „de o boală incurabilă” (cel mai sigur de TBC). Din
cauză că nu a mai putut continua serviciul în starea gravă în care se afla
(tuberculoza nu avea leac pe atunci), femeia a fost înlocuită de o alta și ea a
rămas fără niciun venit. Dându-şi seama că sfârşitul nu era prea departe,
fosta moaşă a fost ajutată de consilierii judeţeni cu suma de 15 lei/lună.
Pe 15 octombrie, acelaşi an573, s-a adresat prefectului şi un „fost
proprietar ajuns acum în stare de sărăcie”, pe numele lui, Alexandru Leon.
Solicitarea sa financiară a fost, de asemenea, trimisă în Consiliu.

571 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 2/1898, f. 1.


572 Ibidem, f. 2.
573 Ibidem, f. 3.

283
Ioan Adam – student la Bruxelles
Acest om a fost o personalitate de excepţie a Vasluiului şi în semn de
respect edilii au dat chiar şi numele său unei străzi, astăzi dispărută prin
sistematizare. Ea făcea o scurtă legătură între străzile Vasile Alecsandri şi
Ştefan cel Mare. Ioan Adam (1875-1911) a ajuns în judeţul Vaslui ca
învăţător la Şcoala din Curseşti, după ce a absolvit Şcoala Normală „Vasile
Lupu” din Iaşi. Înzestrat cu un talent literar deosebit, la recomandarea
„poporanistului” Ion Nădejde, Primăria oraşului Vaslui i-a acordat o bursă
de studii în capitala Belgiei, Bruxelles, unde, după anii de studiu necesari, a
obţinut doctoratul în ştiinţe juridice574. Foarte posibil, neajungându-i banii
oferiţi de primărie, Ioan Adam a apelat şi la ajutorul prefecturii în ziua de
18 octombrie 1898575 când a depus la registratură sub numărul 4619
următoarea cerere: „Domnule Prefect. Alăturez aici câte-va din încercările mele
literare: dacă Dvs. împreună cu onor Consiliul Judeţean găsiţi o urmă de talent, vă
rog cu mult respect să mă ajutaţi pentru a-mi desvolta înclinarea mea către artă.
M-am înscris la Universitatea din Bruxelles pentru a urma cursurile de
«Literatura Modernă» şi «Dreptul» - cursuri predate de profesori celebri în
Europa. Sunt însă sărac şi n-am mijloace să duc până la capăt calea apucată; cer un
ajutor de la judeţul meu (subl. ns.) nădăjduind că odată (subl. în orig.) îi voiu
fi de folos, muncind cu multă dragoste la ridicarea lui.
Literatura este oglinda în care se răsfrânge geniul unei naţiuni. Eu cred ca o
datorie sfântă faptul de a-i ajuta desvoltarea. Ilustrul profesor din Bruxelles dl H.
Bergamoni, iată ce zice cu privire la literatură: «…tout race sans litterature n’est
pas encore un people, elle ne posède pas encore une âme nationale»576. În adevăr,
artiştii au fost întotdeauna interpreţii tuturor aspiraţiunilor unei naţiuni; Goethe
este inima Germaniei iar Victor Hugo – sufletul francezilor. Ei au imortalizat
geniul popoarelor din care se trag.
Ce-ar fi rămas din vechea splendoare a Athenei dacă n-am avea pe Homer,
Sofocle ori Fidias; înţelepciunea grecilor s-ar fi spulberat odată cu ei dacă n-ar fi
închegat-o în opere uimitoare un Aristoteles sau un Platon. Influenţa lor este atât
de hotărâtoare încât şi astăzi – după atâta amar de vreme – ne torturăm mintea ca
să-i descifrăm plângând ori entuziasmându-ne de plânsul şi entuziasmul de acum
3000 de ani.
Să nu se creadă poate c-aş merge cu rătăcirea până a mă măsura cu aceşti
giganţi ai spiritului omenesc, dar ţin să amintesc că nu ajunge cineva aşa de sus, în

574 Un medalion al scriitorului în: Cronica Vasluiului, Documente, locuri, oameni, fapte,
editată de Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic şi Petru Necula, f.l., 1999, p. 332-333;
activitatea literară este prezentată detaliat de Dan Ravaru în Cartea întâia a Racovei, Piatra
Neamţ, 2002, p. 255-276.
575 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 2/1898, f. 4.
576 „Orice rasă fără literatura nu este încă un popor, nu posedă încă un suflet naţional”

(lb. fr.)

284
vârful scărei, până nu trece şi treptele de jos. Eu voiu lucra cu devotament să fac
ceva (subl. în orig.) şi acest puţin adăugat la rodul muncei altora, va servi de
culcuş; de germen, pentru răsărirea mult aşteptatului nostru artist naţional: genul
care va întrupa aspiraţiunile şi energia neamului nostru Românesc.
Încredinţat de râvna cu care munciţi pentru prosperarea scumpului nostru
judeţ, vă rog respectuos Dle Prefect a mijloci pe lângă onor Consiliul Judeţean să-
mi încuviinţeze un sprijin bănesc de 100 lei lunar, până voiu mântui studiile
începute”. După această emoţionantă, patriotică şi elevată cerere de ar fi
plâns şi pietrele sau ar fi
suspinat şi nuferii, onora-
bilii din sus-amintitul
Consiliu, ar fi trebuit să-i
dea lui Ioan Adam nu 100
ci 1000 de lei lunar dar, nu
a fost aşa într-un judeţ
sărac, cu fondurile limitate.
Aprobarea finală a fost
pentru 70 de lei/lunar, dar începând cu luna aprilie a anului 1899, potrivit
rezoluţiei de pe document semnată de prefectul Neron Lupaşcu şi de
consilierii: N. Sava, D. Manaşu, L. Răşcanu şi căpitanul N. Pompilian.
Pe 2 aprilie 1899577, Gheorghe Adam, tatăl eminentului student vasluian
plecat la studii în îndepărtata Belgie, semna o cerere adresată tot
prefecturii, cea care se angajase la plata sumei de 70 de lei/lunar. Iată ce
solicitase bătrânul: „Subscrisul cu respect vă rog să binevoiţi a dispune
mandatarea în jumătate a sumei cuvenite fiului meu Iòn Adam ca bursă pentru
cheltuelele necesare în Bruxelles, ca student la Universitatea de acolo, aceasta faţă
de stăruinţele ce îmi adresează numitul meu fiu”.

Bani pentru cântăreţii bisericeşti


Amintindu-şi de înţelegerea intervenită între prefecturile Vaslui şi
Fălciu precum şi a primăriilor oraşelor Vaslui şi Huşi, episcopul Silvestru
Bălănescu (1886-1902) a trimis în ziua de 15 octombrie 1898578 o cerere
adresată preşedintelui Consiliului judeţean care, după dezbatere în vreo
şedinţă, tot la prefectul Lupaşcu a ajuns. Sfinţia Sa amintise în document că
prefectura s-a angajat la susţinerea şcolii de cântăreţi bisericeşti, înfiinţată în
anul 1892, prin acordarea unor subvenţii de natură financiară. Episcopul n-
a uitat să amintească şi faptul că în acea şcoală „sunt mai toţi copii sărmani ai
unor părinţi nevoiaşi dela ţară şi deci cu totul lipsiţi de cele necesare pentru
nutriment, îmbrăcăminte, încălţăminte şi cărţi de studiu”. Pe lângă acestea,

577 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 2/1898, f. 10.
578 Ibidem, f. 5.

285
înalta faţă bisericească subliniase că „şcoala are nevoie şi de plata personalului
didactic precum şi de esplicarea ritualului şi liturghiei spre a-şi putea elevii şi apoi
cântăreţii da cont de cele ce se fac în biserică şi de însemnarea simbolică şi tipicu a
actelor ce se săvârşesc acolo”. Ca şi în cazul studentului Ioan Adam, banii ce
ar fi trebuit viraţi sus-numitei şcoli, urmau a face obiectul dezbaterilor
bugetului anului 1899/1900.

Bani pentru Gimnaziul de băieţi „Mihail Kogălniceanu”


La 3/15 aprilie 1899579, directorul acestei prestigioase instituţii de
învăţământ secundar (devenită ulterior liceu), Spiridon Popescu, îşi pusese
iscălitura pe hârtia cu antet, în speranţa acordării unor subvenţii extrem de
necesare „apropierii sărbătorilor de Paşti şi a zilei de 10 Mai”, când trebuia să
fie gata „Drapelul Gimnasiului”. Profesorul nu scrisese în dorul lelii suplica,
ci bazându-se pe „bugetul judeţului pe eserciţiul 1899-1900”. Iată solicitările
dascălului: „400 lei ajutor maestrului de musică şi elevilor din corul gimnasiului;
120 lei ajutor elevilor săraci din gimnasiu; 120 lei subvenţie pentru Drapelul
Gimnasiului”. Fără să clipească sau să-i tremure mâna pe condei, prefectul-
avocat Neron Lupaşcu a aprobat suma de 640 de lei, cerută oficial în baza
bugetului aprobat de Consiliul Judeţean. În plus, se adresase la data de 3
aprilie 1899580 şi maestrul de muzică Gheorghe Ionescu ce amintise
prefectului că acel cor de la Gimnaziul „Kogălniceanu” fusese angajat de
prefectură pentru a interpreta cântece religioase la sărbătorile de peste an
sau la Tedeum-uri, până în anul 1900.

Chiar şi cucoanele aveau nevoie de subvenţii


Pe 7 aprilie 1899581, doamna Chatèrine Simonis, soţia celebrului avocat
vasluian Constantin Simonis, fost primar şi mai mereu în prima linie a
luptelor politice, solicita suma de 200 de lei din subvenţia aprobată de onor
Consiliului Judeţean din cei 300 de lei/anual. Banii erau necesari fiicei sale,
demoazela Amèlie, „elevă a şcolii profesionale Sfântul Sava din Iaşi”. Şi pe
această solicitare Neron Lupaşcu şi-a pus semnătura luându-se în
considerare, fireşte, poziţia cuplului Simonis în rândurile protipendadei
Vasluiului sfârşitului de veac.

Cor plătit de judeţ


La data de 5 iunie 1899582, dirigintele Theodor Ionescu de la Gimnaziul
de băieţi „Kogălniceanu”, înaintase prefecturii „statele de prezenţă şi achitarea

579 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1898; f. 11.


580 Ibidem, f. 12.
581 Ibidem, f. 13.
582 Ibidem, f. 35.

286
personalului Chorului bisericesc pe anul curent”. Iată din documentul original,
componenţa acestei formaţii; „Balaşiu George (sopran), Cârlan (idem), Helgiu
(idem), Ivanovici (idem), Denghiu (idem), Calmuschi (idem), Ciulei (idem),
Parfeni (idem), Tănase Vasile (idem), Vlahuţă (idem), Berghiu V. A. (idem), Popa
Dumitru (idem), Sârbu Virgiliu (idem), Motăş Petru (idem), Iordăchescu
Gheorghe (altist), Dimitriu (idem), Moruzi (idem), Ionescu Ştefan (idem), Parfeni
C.I. (idem), Berghiu (idem), Caftan Hugo (tenor), Popescu (idem), Simionescu
(idem), Iordăchescu Ion (bas), Ciocan (idem), Balaşiu Constantin (idem), Stoleru
(idem), Alexandrescu (idem), Chirilescu Gheorghe (idem), Arbore Gheorghe
(idem), Ionescu (idem), Theodor Ionescu (diriginte)”.
Caimacul urma a-l lua Ionescu-profesorul (200 de lei) iar elevii ar fi
trebuit să primească între 2 şi 14 lei de căciulă. Totalul cererii de subvenţie
se ridicase la suma de 400 de lei.

Alte solicitări
Ar fi contraproductiv şi plictisitor dacă s-ar continua dezbaterea fiecărei
jalbe aşa că enumerarea acestora cu un text scurt este mai mult decât
binevenită. Astfel, pe 5 aprilie 1899583 Spiridon Popescu, directorul
Gimnaziului de băieţi „Kogălniceanu” solicitase un supliment de 640 de lei
iar Ecaterina Cosmescu, văduva fostului salariat al prefecturii, Ioan
Cosmescu, obţinuse la data de 8 aprilie 1899584 suma de 120 de lei. Vasile I.
Alexandrescu, cursant al Liceului de băieţi „Gheorghe Roşca Codreanu”
din Bârlad, fiu de om sărac şi cu mulţi copii, se rugase de prefect să-i acorde
la 13 aprilie 1899585, „o sută de lei din bursa de 200 de lei pe care aţi aprobat-o”.
Uneori, se mai înregistrau şi refuzuri. De pildă, în ziua de 12 mai
1899586, evreului vasluian Bercu Croitoru i s-a respins cererea de acordare a
unui ajutor bănesc pentru o operaţie la ochi ce urma a o face la Bucureşti pe
considerentul că „Budgetul judeţean nu prevede aceste cheltueli”. Gândindu-
mă bine, prefectul nu spusese adevărul de vreme ce altora le dăduse ceva
bani de spital. Pe 15 iunie 1899587, prefectul cerea Direcţiunii Admi-
nistraţiunei Judeţene şi Comunale din cadrul Ministerului de Interne,
mărirea alocaţiei bugetare pentru plata muzicii militare, reuşind, poate,
astfel, să-l înduplece pe comandantul Regimentului 7 Racova nr.25
Infanterie, de a nu mai pleca la Slănic Moldova sau în altă parte, concertând
pentru finele urechi ale vasluienilor.

583 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1898; f. 14.


584 Ibidem, f. 15.
585 Ibidem, f. 16.
586 Ibidem, f. 32.
587 Ibidem, f. 39.

287
Pe 12 iulie 1899588, reputatul (de mai târziu) poet, prozator şi jurist Ioan
Adam (ce era pe atunci plecat la studii în Belgia), cerea din suma aprobată
de 420 de lei un avans de 220 lei „având strictă necesitate”. Noul-vechiul
prefect Dimitrie Scarlat Donici, aproba la data de 16 septembrie 1899 un alt
acont pentru Ioan Adam în valoare de 100 de lei necesar „cheltuielilor de
plecare în străinătate”.
Urmare a adresei trimise de fostul prefect Lupaşcu Ministerului de
Interne, iată că subvenţia acordată muzicii militare crescuse simţitor iar în
ziua de 4 mai a anului 1900589, Donici semnase pentru suma de 550 de lei, ce
nu se compara cu cea trecută de numai 140-150 de lei.

*******
*****

588 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1898, f. 43.


589 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds.2/1898, f. 64.

288
Cererea lui Ioan Adam de acordare a unei burse de studiu
la Universitatea din Bruxelles
(18 octombrie 1898)

289
Subvenţie pentru Spitalul „Drăghici” (1897)

290
Subvenţionarea fanfarei Regimentului de Infanterie 7 „Racova” nr. 25
din Vaslui (1897)

291
Subvenţie acordată Gimanziului de băieţi „Mihail Kogălniceanu”(1900)

292
K. Corespondenţă confidenţială

Ca orice altă instituţie a Statului, nici prefectura nu făcuse abstracţie de


regula corespondenţei oficiale secrete atunci când situaţia o cerea. D.E
Boghean, poliţaiul oraşului, se decisese la data de 3 ianuarie 1909590 să rupă
tăcerea relativ la serviciile unui subordonat, scriindu-i prefectului Eduard
Ghica următoarele: „În conformitate cu Art.41 al. II din Legea Poliţiei generale a
Statului, am onoare a vă raporta că am dispus mustrarea în scris a subcomisarului
V. Gheorghiu pentru motivul că s’a constatat că deseori când este de serviciu,
lipseşte fără voie”. Rezoluţia a fost un laconică: „Spre ştiinţă la dosarul
confidenţial”.

Spionaj
Cu totul alt conţinut şi cu totul alte probleme se prezentase adresa
nr.6827/24 martie 1909591 trimisă Vasluiului chiar de Ministerul de Interne,
sub semnătura adjunctului Nicolae Săveanu, poreclit de opoziţie în epoca
sa „bătrânul satrap al liberalilor” pentru unele
excese592. Fireşte, misiva fusese catalogată ca
fiind „confidenţială” şi întrunise toate condiţiile
secretului de serviciu: „D-l Ministru de Război593
îmi face cunoscut că autorităţile militare din
Constanţa au trimis acelui Departament594 două
formulare de călătorii care aparţin unei armate
streine şi care au fost găsite unul de către un preot
din Constanţa şi altul de către funcţionarul dela
Telegraf, tot din Constanţa. Asemenea, s’a mai
semnalat Ministrului de Război că şi un agent
sanitar din satul Hassanovca, judeţul Constanţa, a
găsit un asemenea formular purtând la picior un tub
de celuloid cu inscripţiune străin”. Fără a specifica
în ce limbă fusese textul, ministerul îndemna Nicolae Săveanu
autorităţile la vigilenţă contra acţiunilor de
spionaj ale unor puteri străine.

590 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1909, f. 1.


591 Ibidem, f. 16.
592 Şi-a pus la punct plantaţia de viţă-de-vie de la Jariştea, Vrancea, cu munca

profesorilor şi elevilor (n.a.)


593 La acea dată, ministru de Război era generalul Alexandru Averescu (1859-1938)
594 Direcţiei de Poliţie şi Siguranţă Generală (n.a.)

293
Veterani nemulţumiţi
Pe 17 aprilie 1909595, Eduard Ghica, prevalându-se de calitatea sa
oficială, a trimis tuturor administratorilor plăşilor din judeţ o circulară
secretă cu următorul incitant conţinut: „Vă rog să supravegheaţi de aproape
mişcarea veteranilor596, care sunt în necontenită agitaţie (subl. ns.). Văd din
petiţiile adresate Prefecturii că un spirit rău domneşte printre dânşii şi că ei cred că
Statul e dator a’i scuti de dări şi a le da pământuri în judeţul Vaslui, refuzând pe
acel oferit lor în Dobrogea (subl. ns.). Sânt de asemenea informat că veteranii
sunt îndemnaţi a merge în Capitală pentru a sprijini cererea ce voesc să adreseze
Guvernului pentru ca să li se dea pământ. Veţi cerceta cari sunt acei cari îi împing
a face aceste reclamaţiuni, unde este sediul adunării veteranilor, din care parte din
judeţele vecine vin îndemnurile acestea, etc. Vă rog să vă ocupaţi de aproape de
această mişcare şi să mă ţineţi în curent”. Deci, Ghica cerea subordonaţilor
înăsprirea acţiunilor poliţieneşti. Cu toate că marea răscoală ţărănească de
la 1907 abia se terminase în sânge, totuşi oamenii săraci şi foarte săraci
continuau să ceară pământ. Migrarea moldovenilor către judeţele Dobrogei
a fost o realitate ce se poate observa lesne şi astăzi, din accentul specific
folosit în limbajul curent. Mai trebuie spus că Eduard Ghica a fost numit
prefect de Vaslui imediat după demisia guvernului conservator condus de
Gheorghe Cantacuzino şi nominalizarea pe funcţia vacantă a liberalului
Dimitrie Sturdza, pe fondul izbucnirii protestelor violente ale obidiţilor din
mediul rural. Prima măsură luată de noul prefect a fost aceea a convocării
tuturor marilor proprietari, administratori sau arendaşi ai moşiilor din
judeţ pentru stabilirea unor măsuri de reconciliere cu pălmaşii prin
acordarea unor facilităţi financiar-economice care le-ar fi domolit
frustrarea597.

O anumită propagandă – interzisă


Lumea Nouă, America, avea nevoie de un număr foarte mare de
cetăţeni proveniţi, în special, din Europa. Dacă în Ardealul stăpânit de către
dualitatea austro-ungară şi Bucovina de Imperiul Habsburgic, emigrarea
era chiar încurajată (în special în mediul românesc majoritar) atunci în
Vechiul Regat se încerca din răsputeri stăvilirea acestui fenomen. Tocmai
pe această problemă extrem de delicată se axase Circulara „confidenţială”
nr. 20370 S/25 august 1909598 trimisă sub semnătura lui Ion (Ionel) I.C.
Brătianu, ministrul de Interne, prefecturii vasluiene: „În New Orleans

595 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1909, f. 18.
596 Era vorba despre veteranii Războiului de Independenţă a României (1877-1878, n.a.)
597 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 1/1907, f. 1-4.
598 Ibidem, f. 32.

294
(America) se află o societate de imigraţiune sub numele <<Louisiana State Board of
Agriculture Imigration>> care face o întinsă propagandă printre locuitorii din
diferite state pentru a veni să se stabilească acolo unde li s’ar da pământ de cultură.
Această societate şi-a întins operaţiunile şi în ţară la noi, având ca reprezentant
acolo pe Dl. H. Cernea, fost arendaş al moşiilor Secueni-Câmpeni din judeţul
Bacău. Astfel sus-numitul a trimis din New Orleans o scrisoare primarului
comunei Plopana, judeţul Tutova, în care îi cere să pună în vedere locuitorilor de a
emigra în statul Louisiana, unde se găseşte pământ suficient pentru 5.000 de
locuitori, arătând în acelaşi timp că acolo, nefiind iarnă, se fac trei recolte pe an şi
traiul este foarte ieftin. Cum este posibil ca acest individ să se fi adresat cu
asemenea cereri şi către alte autorităţi comunale, am onoare a vă ruga să binevoiţi a
atrage atenţiunea autorităţilor comunale din acel judeţ asupra acestei societăţi de
emigrare şi în caz când au primit scrisori ca cea semnalată mai sus, să nu le dea
nici un curs (subl.ns.) luând în acelaşi timp măsuri pentru împiedicarea
oricărei propagande (subl.ns.) care s’ar face printre sătenii din acel judeţ, care i-
ar îndemna la emigrări”. Iată cum autorităţile democratice de atunci au
devansat comunismul din ţara noastră care, de asemenea, nu a acceptat
câteva decenii decât deplasări temporare ale muncitorilor în alte ţări şi
numai după verificări şi para-verificări ale Securităţii şi Miliţiei.

Generalul (apoi, mareşalul) Alexandru Averescu


(1859-1938)

295
Circulară „confidenţială” referitoare la „mişcările veteranilor” trimisă de
Prefectura Vaslui tuturor administratorilor de Plăşi
(Aprilie, 1909)

296
Circulara Ministerului de Interne privitoare la emigrările în America
(25 august 1909)

297
Adresă „confidenţială” a Poliţiei Vaslui
(3 ianuarie, 1909)

298
L. Străini pe meleaguri vasluiene

În urma privatizărilor unor obiective industriale dar şi a deschiderii


unor noi unităţi de producţie sau de comerţ, în zilele noastre Vasluiul are
chiar şi cetăţeni chinezi stabiliţi pe la noi, ca să nu mai vorbim despre
italieni sau turci. La începutul secolului al XX-lea, scopul stabilirii
temporare a străinilor nu diferea foarte mult faţă de cel de acum. Fireşte,
organele de supraveghere (Jandarmeria, Poliţia - atât Administrativă cât şi
cea de Siguranţă) erau în permanenţă cu ochii pe ei iar forurile superioare
cereau mereu informaţii despre mişcarea acestora.

Evrei brodoceni plecaţi în America


Procedura de informare era următoarea (probabil neschimbată şi
astăzi): Postul de jandarmi comunal informa primăria respectivă iar aceasta
prefectura. Poliţia (specifică numai oraşului) îl informa direct pe prefect,
fără niciun intermediar.
Bunăoară, la data de 27 mai 1909599, Dessilă ce-l înlocuia la semnătură
pe prefectul „plin” Eduard Ghica, semnase o rezoluţie aplicată pe
informarea nr. 1718 trimisă de Primăria comunei Brodoc, condusă la acea
vreme de preşedintele Comisiei interimare N. Zaharia şi de secretarul M. N.
Lişiţă: „La Ordinul Domniei Voastre […] am onoare a vă prezenta aci alăturat
tabloul cerut pentru străini supuşi români plecaţi din localitate, aşa cum se
specifică”. Din lista trimisă prefecturii, am aflat că numitul Iablonski
Stanislav a plecat din comună la 1 aprilie 1908 în comuna Mânzaţi, judeţul
Tutova iar cetăţenii Lungu Dvoira, Lungu Meilic şi Mendel sin Hanna „au
plecat unde nu se ştie dar din informaţii se spune că ar fi luat drumul Americii”.
Iată că, visul american poposise şi pe aceste tărâmuri atât de îndepărtate
faţă de Lumea Nouă.

Vasluiul şi străinii săi


La reşedinţa de judeţ, situaţia era ceva mai complexă şi asta datorită
vieţii economice ce gravita în jurul urbei. Şeful poliţiei, D. G. Boghiu,
trimisese şefului direct, prefectului, o amplă situaţie ce însoţea adresa
nr.5469/6 iulie 1909600, cu specificaţia că străinii sosiţi aici erau socotiţi a fi
vremelnici, nicidecum cu stabilitate definitivă. Acelaşi Dessilă adăugase
comentariului său pe marginea informării şi recomandarea ca documentul

599 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 4/1909, f. 47.
600 Ibidem, f. 132 şi 133.

299
să fie trimis în original chiar Ministerului de Interne condus pe atunci de
Ion (Ionel) I.C. Brătianu (1864-1927). Situaţia intrărilor arăta astfel: 3 unguri
(Ioan Ianoş Kiss, Bassil P. Ghelles şi Bassil B. Ghelles) cu vârste cuprinse
între 17 şi 43 de ani, având toţi meseria de sârmar, intraţi în Regat pe la
vremelnica vamă Burdujeni, cu viză pentru numai o lună şi cu paşapoarte
eliberate de Prefectura din Löcse (Ungaria); 3 sârbi (Milenko Dimitrovici,
Petre Dimitrovici şi Ioţa Ivanovici de 50, 29 şi respectiv 35 de ani, toţi cu
meseria declarată de „jucător de maimuţe” veniţi la Vaslui de la Bârlad,
pentru patru zile, cu paşapoarte eliberate de Consulatul regal sârb de la
Bucureşti; evreul Isdrail Fischer, supus austriac în vârstă de 42 de ani, ce
urma a servi în casa rabinului de atunci şi paşaport eliberat de vice-
consulul austriac de la Cernăuţi; românul supus austriac Ianoş Hanganu,
un cerşetor de 35 de ani care venise să îngroaşe rândurile „nobilei” tagme
locale cu paşaport eliberat de prefectura judeţului Bistriţa, Ungaria;
bulgarul Dragan Draganoff, muncitor de 32 de ani, cu paşaport scos de la
Consulatul regal bulgar din Bucureşti; comersantul ambulant grec Costi
Andon Smalios de 31 de ani, paşaport eliberat de consulul grec de la Galaţi;
grecul de 34 de primăveri, vânzător de râşniţe, Haralambie Atanase, cu
paşaport emis de Consulul Otoman de la Galaţi; însoţit de „fraţicul” său
Gheorghios, cu aceeaşi meserie dar în vârstă de 24 de ani; bulgarul Vasil
Gheorghieff de 23 de ani şi 10 luni, râşniţar, cu paşaport scos de la
reprezentantul Imperiului Otoman de la Galaţi şi evreii Samoil Iosef
Reichter şi Banderer Ghidale Iosef (45 şi 35 de ani), ambii supuşi austrieci
cu meserie asemănătoare: voiajori.

Încurcături bulgaro-române
Sergentul major I. Criulescu, şeful Secţiei de Jandarmi Deleşti, intrigat
de apariţia unor necunoscuţi în raza sa de activitate, a trimis la data de 9
iunie 1909 adresa nr. 157601, având ca destinatar pe locotenentul I. Auraş,
comandantul Companiei de Jandarmi Vaslui. Tărăşenia se întâmplase pe
raza Postului de Jandarmi Brodoc şi-l privea direct şi personal pe stăpânul
de atunci al moşiei, Gheorghe A. Mavrocordat, soţul Verei şi tatăl ultimului
Mavrocordat ot Vaslui, George (Jorj): „Am onoare a raporta că şeful postului
Brodoc […] a înaintat prefecturii Vaslui pe indivizii bulgari Neculai Mihai,
Dumitru Milcovici, Ioan Enia şi Tănase Chiriovici şi cu raportul […] pe numitul
Marin Petcu, toţi supuşi bulgari (subl.ns.) toţi în serviciul D-lui Mavrocordat
depe teritoriul comunei Brodoc, găsiţi fără paşapoarte. Acum sunt iarăşi zisa
comună, arătând că li s-au dat drumul dela Prefectură”. Şeful secţiei îl ruga pe
comandant să se intereseze la instituţia locală a Ministerului de Interne ca

601 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 4/1909; f. 101.

300
să afle „în ce mod li s-au aprobat şederea acestora în comună”. Imediat,
locotenentul I. Auraş a trimis raportul subalternului său la prefectură.
Adjunctul Dessilă l-a însărcinat pe „şeful biuroului streini” să descâlcească
iţele afacerii.
Pe 19 iunie 1909, I. Papafil (fost primar al oraşului în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea), a executat ordinul şefului său şi a concluzionat
cercetările sale de teren sub forma unui text greu lizibil dar, pe ici-pe colo,
citibil şi, mai ales, interpretabil. Luând act de rezoluţia lui Papafil,
substitutul prefectului a scris următoarele: „Se va pune în vedere străinilor
notaţi în raportul Secţiei de Jandarmi Deleşti […] ce sunt în serviciu la D-l G.
Mavrocordat pe teritoriul comunei Brodoc, prin D-l Administrator al Plăşii
Deleşti sub luare de dovezi în regulă că li se acordă un termen de 2(două) luni
începând cu astăzi602 pentru a-şi procura actele de călătorie în regulă şi a’i prezenta
la Prefectură pentru a li se elibera biletele de liberă petrecere în ţară, căci în caz
contrar vor fi expulzaţi pe cale administrativă”. Nu am putut afla ce interese l-
au mânat pe prosperul moşier şi industriaş Gheorghe Mavrocordat de a
fost nevoit să-şi aducă lucrători din Bulgaria dar, este foarte posibil şi
probabil ca aceştia să fi fost grădinari cu înaltă calificare.

Necazurile lui Moisă Bercovici


Comerciantul evreu din inter-titlu se pare că mușcase din momeală,
cum am spune astăzi, fapt mai puţin întâlnit în rândurile acestor minoritari.
Dacă a văzut că nu-şi poate rezolva problemele numai cu ajutorul
autorităţilor comunale sau de Plasă, pe 27 iunie 1909603 s-a adresat
„tătucului” judeţului, prefectul Eduard Ghica: „Subsemnatul […]
actualmente domiciliat în acest oraş Vaslui, vin prin presenta cu cel mai profund
respect a mă plânge Domniei Voastre acela Părinte al Judeţului (subl. ns.) de
următoarele: am stat cu domiciliul stabil peste 22 de ani în comuna Oşeşti, unde ca
comerciant esercitând profisiunea mia, am diferite afaceri cu locuitorii zisei
comune, neliquidate până în prezent şi diferite datorii de interes Capital, aseminea
şi cu locuitorii din comuna Cosmeşti şi cotuna Fâstâci şi chiar şi posed multe
hotărâri ale Curţilor de Judecată devenite definitive, obţinute de la D-l Judecător al
Ocolului Negreşti şi pentru care interesul reclamă a ale esecuta contra debitorilor
mei. Pus în această poziţie de a mă regula cu debitorii mei, văd că de cătră D-nii
Jandarmi comunali rurali, mi se pune obstacole şi diferite pedici la interesele mele
că nu mi se permite să umblu prin acestia două comuni, aşa că nu mai pot regula
afacerile mele şi cum eu am mulţime de bani împărţiţi pe la locuitori şi cum sunt
rămas sărac şi constrâns de mijloace, vin prin presenta cu profund respect a
supune la cunoştinţa D-niei Voastre, rog să’mi permiteţi frequentarea acestor două

602 24 iunie 1909 (n. a.)


603 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 4/1909, f.102.

301
comuni până ce’mi voiu regula toate afacerile mele îndeplinător…”. Rezoluţia
prefectului a fost extrem de ambiguă, adică ceva de genul se poate dar nu e
posibil: „Se va pune în vedere la stăruinţa petiţionarului că nu poate eluda Legea
de Organizare a Comunelor Rurale (art. 5), sub forma că trebuie să cutreiere satele
pe motivele arătate în cerere”. Din toată această poveste, se poate desprinde
doar lucrul cert că Moisă Bercovici mai era şi cămătar în afară de meseria sa
de bază de comerciant, sau invers.
Întregirea familiei
Metoda prospectării terenului străin a fost aplicată cu mare succes, se
pare, de un evreu de prin părţile noastre care, plecat „la plezneală” într-o
lume mai bună şi mai tolerantă faţă de cea existentă în mai toată Europa
primei jumătăţi a veacului al XX-lea, a constatat că îi mergea destul de bine
pe coclaurii americani pentru a se reîntoarce la baştină să-şi ia şi familia cu
sine. Aşadar, chiar ministrul de Interne Ion (Ionel) I. C. Brătianu (substituit
de N. Săveanu) a trimis prefecturii vasluiene adresa nr.15626 S/27 iunie
1909604, în care îi comunica următoarele: „Consulatul nostru din Cernăuţi, a
raportat Ministerului Afacerilor Streine că a vizat pe timp de două luni paşaportul
american numitului Sem. Marcus care pretinde a fi originar din Vaslui, de unde ar
fi plecat acum vreo 10 ani. D-l Marcus a arătat D-lui Consul că nu intră în ţară de
cât ca să’şi ia pe soţia sa Sofia, fiica lui Şloim Simovici din Negreşti, de lângă
Vaslui care se află actualmente acasă la părinţi cu doi copii…”. Dorinţa
ministrului era aceea de declanşare a unei anchete locale pentru a se afla
dacă numitul Sem. Marcus a spus adevărul. Cazul a fost închis odată cu
confirmarea exactităţii declaraţiilor petentului.

Foste case evreieşti (demolate în 1968) de pe străzile


7 Noiembrie (Principesa Maria) şi Hagi Chiriac

604SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 4/1909; f. 144.

302
Cazul evreului Sem. Marcus

303
„Afacerea” bulgărească a lui Gheorghe Mavrocordat

304
(1909)

Reclamaţia fără succes a lui Moisă Bercovici

305
„Tabloul” străinilor din oraşul Vaslui
(Iunie, 1909)

306
M. Donaţie cu termen lung de adjudecare

Încă de la înfiinţarea sa, Primăria oraşului Vaslui va fi primit diverse


donaţii din partea unor binefăcători, însă prima consemnată de arhive este
aceea a Aglaiei Corbu a cărei documentare s-a întins pe durata a 13
(treisprezece!!) ani: 1909 – 1922 sau, altfel spus, de pe timpul când primar
era ilustrul Eduard Motăş şi până când avocatul Mina Filip luase în 1922
frâiele administraţiei locale.

„Act de donaţiune”
La data de 31 decembrie 1911605, când copiii oraşului Vaslui începuseră
să umble cu uratul pe la casele oamenilor, în biroul primarului Dr.
Gheorghe Scarlat606 se semna actul prin care cetăţeana Aglaia Corbu făcea
stăpână instituţia publică pe o parte dintr-un teren viran ce-l avea în
proprietate: „Subsemnata, văduvă din oraşul
Bârlad, declar prin acest act că donez în mod
irevocabil Comunei Urbane Vaslui jumătate din
locul viran situat în Oraşul Vaslui, strada Ştefan cel
Mare, megieşit la faţă cu acea stradă, la laturi cu
imobilele [lui] Angheluţă Andriescu şi a
def[unctului] Gheorghe Mironescu şi la fund cu
preotul C. Ionescu şi Gheorghe Ţaţomir, loc care este
în mărime totală de 4847 (patru mii opt sute
patruzeci şi şapte) şi 195 m.p. şi în valoare de 3.000
lei şi asupra căruia sunt proprietară în indiviziune
cu succesorii defunctului soţi Constantin Corbu, în
virtutea actului de cumpărătură ce posed de la
defunctul D. State, autentificat de Tribunalul
Tutova sub No. 526 şi transcris de Tribunalul
Aglaia Corbu, în portret de Vaslui sub No.173 din 26 Iunie 1893”. Donatoarea
ctitor al bisericii din nu garanta exactitatea măsurătorii şi nici de
Mălăieşti, jud. Vaslui corecţiile ulterioare semnării documentului.

605 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.1.
606 Strada cu numele acestui mare şi devotat gospodar a fost redenumită „Nicolae
Iorga”, în primul deceniu de după evenimentele din decembrie 1989 (n. a.)

307
Donaţie contra „fonciar” neplătit
Până la cedarea definitivă a terenului moştenit de la soţul ei în folosul
primăriei vasluiene, se întâmplaseră mai multe fapte printre care şi aceea a
neplăţii impozitelor. La 5 mai 1909607, perceptorul oraşului a trimis
primarului Motăş adresa nr. 83 la care anexase şi „somaţiunea no.786 pentru
fonciarul datorit pe locul viran înscris în rol pe numele D-nei Natalia Corbu608 şi
actualmente proprietatea comunei, rugându-vă să bine voiţi a dispune
ordonansarea sumei de lei 36 bani 45 rămăşiţi şi pe trimestru curent april 1909
pentru a achita debitul şi din urmă câte lei 3 bani 80 la fiecare trimestru”. Pe 13
mai 1909, primarul scrisese următoarea rezoluţie: Se va comunica o copie D-
nei Corbu care va bine voi a ne răspunde dacă locul viran arătat îl donează
comunei spre a plăti funciarul (subl. ns.)”. De aici rezultă cât se poate de
clar că ceva mai înainte existase o promisiune de donaţie din partea femeii
dar neconcretizată „de jure”. Pe verso-ul acestui document, perceptorul
scrisese olograf rezoluţia primarului, de data asta nemaigreşind numele
bârlădencei, foste vasluience.

„Menţin făgăduinţa”
Speculaţiile de mai sus se transformă rapid în certitudine odată cu
citarea unor pasaje din răspunsul doamnei Aglaia Corbu dat scrisorii
oficiale primite din partea primăriei, la data de 13 iunie 1909609: „Terenul
viran la care se referă adresa Domniei Voastre no.[…] este cumpărat de mine şi
defunctul meu soţ Costache N. Corbu dela defunctul Dimitrie C. Stati610”.
Doamna reiterase faptul că este în indiviziune611 cu moştenitorii
defunctului ei soţ „care îl administrează şi să bucură de uzufruct”. Referitor la
îndârjirea cu care perceptorul voia impozitul funciar, femeia recomandase
forurilor locale „să urmărească recolta după el după cum de altfel este şi legal”.
Ultima frază îl va fi uşurat pe primar de povara vreunei încurcături
birocratice, frecventă pe vremea aceea ca şi mai târziu, cam până în zilele
noastre: „Menţin făgăduinţa ce am dat domnului fost primar al acelei comune,
Panaite V. Irimiade şi vă declar că cedez în proprietatea comunei Vaslui, în
scop de binefacere sau de înfrumuseţarea oraşului (subl. ns.) dar numai
porţiunea de pământ ce o am proprietate, după vorbitul act de cumpărătură pe care
am dreptul de a o stăpâni în indiviziune cu moştenitorii defunctului meu soţi C.N.
Corbu”. Mai departe, femeia a promis remiterea actelor de proprietate dar

607 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds.1/1909, f.2.


608 Nume greşit. Corect: Aglaia Corbu (n.a.)
609 SJAN Vaslui, fond Primăria Vaslui, ds. 1/1909. f.4.
610 Prefect al judeţului Vaslui între 10 iulie 1891 – 10 august 1894 (Aurel N. Ghinea,

Situaţia generală a judeţului Vasluiu de la 1866-1906, Bucureşti, 1906, p. 19).


611 Indiviziune: drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au în

comun asupra unor bunuri.

308
cu condiţia de a nu fi silită să păşească pragul Tribunalului Vaslui pentru
transcripţiunea necesară. Pe 13 iunie 1909, primarul dispusese prin
rezoluţia pusă pe document să fie convocat Consiliul local pentru
dezbaterea acceptării donaţiei imobiliare a Aglaiei Corbu.

Donare confirmată
Sclav al cuvântului de onoare dat, primarul Eduard Motăş s-a grăbit să
convoace în ziua de 23 iunie 1909612 Consiliul Comunal în următoarea
componenţă: „Eduard Motăş (primar); I. Silivestru (ajutor); C. Călinescu,
Econom Grigoriu, Frantz Keinig, Anton Tiron, Ioan Spiridon (membri). D-nii
G.A. Mavrocordat şi M. Tăutu (absenţi)”. Cum era de aşteptat, consiliul nu
avea cum să rateze o asemenea ofertă mai ales că valoarea ei de piaţă era
destul de mare pe atunci (3000 de lei) aşa că toţi (mai puţin absenţii) au
votat cu entuziasm hotărârea ba, chiar şi mulţumindu-i în câteva cuvinte
binefăcătoarei: „Vă rog să bine voiţi a primi o nepreţuită recunoştinţă şi
mulţumiri pentru această donaţiune”.

„Donaţiunea” bate pasul pe loc


De la şedinţa ce consfinţise aprobarea gestului Aglaiei Corbu, trecuseră
aproape doi ani când, în ziua de 26 mai a anului 1911613, doctorul Gheorghe
Scarlat, primarul urbei, a decis să taie coada căţelului şi să termine odată
pentru totdeauna Gimnaziul de băieţi „M. Kogălniceanu” din Vaslui
afacerea terenului dat în anul 1907
degeaba primăriei,
convocând iarăşi
Consiliul Comunal în
următoarea componenţă,
schimbată de niscaiva
alegeri ce avuseseră loc
cu ceva timp în urmă:
„Dr. Gheorghe Scarlat
(primar); D-l Căpitan N.
Dimitriu (ajutor); Gheorghe
Volenti, econom N. Arseni,
N. Panaitiu, A. Azbiovici
(consilieri). Absenţi: P.V. Irimiade, N. Tiron şi N. Luchian”. Cel care a cuvântat
primul a fost Gheorghe Volenti care, „cercetând în arhive a găsit dosarul din
care rezultă că D-na Aglaia Corbu […] declară la 1 iunie 1909 că donează comunei
Vaslui jumătate din terenul viran depe strada Ştefan cel Mare aflat în indiviziune

612 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds.1/1909, f. 5.


613 Ibidem, f. 6.

309
cu moştenitorii defunctului Costache N. Corbu. Cum această situaţiune nu este
lichidată, cere ca Consiliul să o ia în discuţiune pentru lichidarea ei prin proceduri
legale şi să delege pe D-ul Primar şi pe D-l Consilier N. Panaitiu să se prezinte D-
nei donatoare la Bârlad pentru a încheia actele legale de donaţiune a acelui loc”.
Cei doi demnitari vasluieni s-au prezentat, de bună seamă, la fieful
doamnei Corbu din Bârlad dovadă stând o notă614 întocmită şi semnată de
către secretarul primăriei, Cezar Isăcescu, în care inserase calculul spezelor
de cancelarie pentru întocmirea actului de donaţie: „O coală timbru a 10
lei615; o coală de timbru a 0,50 lei; o coală de timbru a 0,50 lei; o coală de timbru a
0,30 lei; un timbru de 5 lei. Total: 16,30 lei”. Simţindu-se, de asemenea, dator
cu un răvaş adresat Aglaiei Corbu, primarul Gheorghe Scarlat a formulat
un răspuns la data de 4 noiembrie 1909616, în care îi mulţumea pentru gest
atât în nume propriu cât şi în numele locuitorilor oraşului.

După 10 ani…
După cum s-a putut vedea, totul se cam terminase vizavi de afacerea
pământului dăruit vasluienilor, chiar dacă actul de donaţie în sine a trebuit
să mai aştepte încă doi ani, până la 31 decembrie 1911 când, în sfârşit, a fost
semnat de către cele două părţi. Cu toate acestea, o utilitate publică i s-a dat
abia după terminarea Primului Război Mondial sau, mai bine şi mai corect
spus, abia după doi ani de la finele acestuia!
Posibilitatea fructificării averii lăsate oraşului s-a ivit odată cu o idee a
diriguitorilor învăţământului vasluian care l-au sfătuit pe directorul Şcolii
inferioare de meserii să se adreseze Ministerului Instrucţiunii Publice
pentru a face demersurile de cedare a terenului viran în favoarea ridicării
unui local pentru această unitate deoarece, de ceva vreme, copiii învăţau
teoria meseriilor extrem de înghesuiţi laolaltă cu elevii cursului secundar în
vechea şi impunătoarea clădire a Gimnaziului de băieţi „Mihail
Kogălniceanu”617.
Cu adresa nr. 415/21 decembrie 1920618, directorul Şcolii inferioare de
meserii l-a informat pe preşedintele Comisiei Interimare de demersurile
făcute pe lângă forul superior de la Bucureşti: „Ministerul Instrucţiunii
văzând necesitatea ce se simte în localitate ca atât Gimnasiul cât şi Şcoala de
meserii să-şi aibă localurile lor proprii, ar fi dispus să construiască un local propriu
pentru Şcoala de meserii, rămânând ca actualul local să servească doar

614 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909; f.7.
615 Deci, 4847,195 metri pătraţi de pământ donaţi primăriei valorau cât preţul a 300 de
timbre fiscale! (n.a.)
616 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.8.
617 De referinţă este lucrarea scrisă de profesorii Nicolae Ionescu şi Marin

Moronescu, Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” Vaslui. 1890-2010, Iaşi, 2011.


618 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.11.

310
Gimnasiului”. Mai voalat sau mai direct, directorul îi comunicase
preşedintelui Comisiei Interimare că fusese însărcinat chiar de către onor
ministerul de a negocia cu conducerea oraşului în vederea atingerii acestui
scop: „Sunt informat că ar fi existând un loc pe strada Ştefan cel Mare donat de
defunctul Corbu (de fapt, de soţia acestuia, n. ns.) anume pentru construirea
unei şcoli de meserii (fals, deoarece terenul fusese donat pentru necesităţile
primăriei sau pentru înfrumuseţarea oraşului, n. ns.)”. Desigur, directorul îl
rugase pe preşedinte să convoace o şedinţă a Comisiei Interimare pentru a
dezbate problema într-un cadru legal. Prima dispoziţie a edilului interimar
a fost aceea de a se căuta în arhivă uitatul dosar al donaţiei treabă la care s-
au înhămat casierul Dimitrie Tiron şi şeful Registraturii, I. Huiban.

A avut dreptate Aglaia Corbu…


În scrisoarea de răspuns trimisă din Bârlad Primăriei Vaslui, femeia
precizase fără absolut niciun echivoc că nu răspunde faţă de o ulterioară
măsurătoare a pământului ce ar fi deschis un conflict între edilitate şi
ceilalţi moştenitori ai defunctului ei soţ. După cum se va vedea, aşa s-a şi
întâmplat ceea ce denotă refuzul unora (chiar şi atunci!) de a pune lucrurile
la punct cu adevărat gospodăreşte. La 22 ianuarie 1921619, în urma unei
sesiuni ordinare a Comisiei Interimare compusă din: „C.P. Anton
(preşedinte); Al. C. Oncianu (vicepreşedinte); B. Strodheim, D. Popa, Iţic
Herşcovici, Ilie Macsim, Petrea Filote, Vasile Morariu (membri). Absenţi: H.
Fişerescu, Speranţa Colonel Cotănescu, Căpitan P. Herţan”, s-a emis „Decizia
no. 2” în care au găsit informaţii de primă mână
privind soarta acelui teren aproape uitat de
conducerea oraşului. Secretarul primăriei a dat
citire suplicii directorului şcolii subliniind
afirmaţia acestuia potrivit căreia terenul ar fi fost
donat clar în favoarea ridicării unei şcoli de
meserii. După studierea „en detail” a
documentelor cusute la prăfuitul dosar, membrii
consiliului au hotărât altceva: „Având în vedere că
din lucrările şi actele aflate la dosarul acestei Comune
să constată că D-na Aglaia Corbu a donat acestei
Primării jumătate din locul situat în strada Ştefan cel
Mare, fără a preciza ce anume destinaţiune să i se
dea (subl. ns.); având în vedere că până în prezent
Comuna de fapt nu a intrat în posesiunea acestui
Constantin Argetoianu
1871-1955)
loc, întrucât el are o întindere mai mare (subl.ns.)

619SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909; f.12.

311
fiind şi alţi coproprietari în indiviziune, potrivit art.814 şi următor din codul civil,
urmează a se împlini anumite formalităţi şi deci pentru a ne pronunţa asupra
cererii de faţă, urmează a se autoriza D-l Preşedinte pentru îndeplinirea formelor
legale”.
Preşedintele Anton nu a pregetat în a-şi îndeplini misia dată de onor
consiliul aşa că pe 27 ianuarie 1921620 a trimis pe adresa Ministerului de
Interne621 o informare asupra terenului donat primăriei şi o rugăminte
privind un demers pe lângă Consiliul de Stat pentru autorizarea lucrărilor
de delimitare a proprietăţii dar şi de acceptare a acestei donaţii, lucrări ce
trebuiau făcute încă de la data tranzacţiei, 31 decembrie 1911, sau nu foarte
târziu.

Demersurile şcolii se înteţesc


Directorul viitorilor meseriaşi făcuse demersurile necesare şi la
Bucureşti, fireşte, dar, din păcate pentru el, înainte de a aştepta decizia
Consiliului Comunal, aşa că problema bătea iarăşi pasul pe loc. Un alt
director, dar de la un nivel mult superior şi anume de la „Direcţiunea
Controlului Financiar şi a Bunurilor” din cadrul Ministerului Instrucţiunii
şi Cultelor, pre numele său M. Sterescu, a trimis pe 8 februarie 1921622
adresa nr. 8894, având ca destinatar tot
primăria. În textul frumos scris la maşină,
aceeaşi falsificare a dorinței donatoarei, cum
că terenul fusese dat special pentru
construcţia unei şcoli de meserii. Nu trebuie
acuzat deloc directorul din minister
deoarece scrisese şi semnase şi el ceea ce
citise în jalba subalternului de la Vaslui.
Preşedintele Anton reiterase în rezoluţie
aceleaşi comandamente: aprobarea de la
Ministerul de Interne pentru măsurători,
intabularea terenului, etc. Pe 25 februarie
1921623, directorul Sterescu nu se lasă şi în
adresa nr. 13.687 cere imperios primarului
înaintarea la minister a unei copii „după
actul de donaţiune făcut de D-na Aglaia Corbu Artur Văitoianu
autentificat la Tribunalul Vaslui sub no.574 şi (1864-1956)

transcris sub no.2433/1911”. Totodată cerea şi alte informaţii despre mersul

620 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.14.
621 La acea vreme, ministru era Constantin Argetoianu (1871-1955).
622 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.15.
623 Ibidem, f.19.

312
lucrărilor de intrare în legalitate a terenului, intenţia Ministerului
Instrucţiunii fiind mai mult decât clară: obţinerea dreptului de a construi pe
el clădirea Şcolii de meserii.

La treabă dar fără subvenţii guvernamentale


Până la urmă, toate eforturile depuse atât de directorul Şcolii inferioare
de meserii cât şi de responsabilii din Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, nu
au fost zadarnice probă stând adresa nr. 9.238/1921624 trimisă primăriei de
către Direcţia Contabilităţii din sus-numitul minister dar, datorită
condiţiilor excepţionale impuse de sărăcia prin care trecea România
Reîntregită în urma marilor sacrificii ale poporului din perioada 1916-1919,
rezoluţia guvernamentală fusese cât se poate de proastă: „Avem onoare a vă
face cunoscut că Ministerul, din lipsă de fonduri, nu poate hotărî asupra
construirei unui local propriu pentru Şcoala de meserii din Vaslui. Construcţia
localului precum şi întreţinerea lui cad în sarcina Prefecturei şi Primăriei oraşului
Vaslui. Ministerului îi rămân numai cheltuielile ce privesc partea didactică”.
Mare dezamăgire va fi fost printre cei ce doreau cu ardoare predarea în
condiţii decente atât a orelor de teorie cât şi ale celor de atelier, atât de
necesare formării tinerilor meseriaşi.
Se pare că pe la Bucureşti domnea o mare nepăsare în ale cititului
documentelor primite din provincie de vreme ce, pe 22 martie 1921625, sosea
la Vaslui adresa nr. 10681 în care primarul era aproape somat să cedeze
minimum 5.000 de metri pătraţi din terenul donat, chiar dacă le
transmisese celor de acolo că încă nu sunt definitivate actele. Iată rezoluţia
profund obiectivă a preşedintelui (primarului interimar) Anton: „Se va
răspunde că Primăria nefiind proprietară absolută a locului ci în indiviziune cu
moştenitorii defunctului C. Corbu, cum se constată din copia donaţiunei, nu ne
rămâne decât a lămuri limitele proprietăţii comunale”.

Primăria se spală pe mâini cu donaţia


Încolţiţi, ameninţaţi şi aproape somaţi de diriguitorii Ministerului
Instrucţiunii Publice şi Cultelor, membrii Consiliului Comunal s-au întrunit
în sesiune ordinară la data de 10 iunie 1921626 şi prin Decizia nr. 138 au
hotărât ce trebuie făcut pentru evitarea tracasărilor viitoare. Cum atât
preşedintele cât şi vicepreşedintele dimpreună cu membrii erau aceiaşi de
la şedinţa din 22 ianuarie 1921, nu vor mai fi enumeraţi în studiul de faţă,
însă va fi transcrisă decizia lor – surpriză: „Având în vedere adresa Şcoalei de

624 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.20.
625 Ibidem, f.21.
626 Ibidem, f.22.

313
meserii […] prin care cere a i se ceda locul donat acestei Comune de def[unctul]
Corbu spre a construi un local propriu pentru Şcoala inferioară de meserii.
Având în vedere că prin decizia nr. 2/1921, în urma unei alte adrese a Şcoalei
de meserii s-a autorizat Domnul Preşedinte pentru a lămuri donaţiunea precum şi
a se stabili faţă de ceilanţi coproprietari porţiunea locului donat.
Având în vedere că pentru aducerea la îndeplinire a acestor formalităţi să cere
pe lângă timpul îndelungat şi o sumă de cheltuieli destul de însemnată aşa că,
apreciind aceste împrejurări precum şi faptul că s-ar clădi o construcţie impozantă
pe acel loc ceea ce ar înfrumuseţa oraşul, găseşte de a se autoriza pe Domnul
Preşedinte spre a dona Ministerului Instrucţiunei Publice locul ce şi
Primăria îl are donat de def[unctul] Corbu (subl. ns.) şi care va servi esclusiv
numai pentru construirea unui local de şcoală de meserii, rămânând ca
Ministerul să trateze cu coproprietarii def[unctului] Corbu, pentru intrarea
în posesiune a acestuia (subl. ns.)”. Iată cum, cu numai câţiva stropi de
cerneală albastră consumaţi la întocmirea deciziei de mai sus, primăria
oraşului a scăpat de multe dureri de cap.
Directorul şcolii de meserii, dându-şi seama de spectaculoasa
schimbare de macaz a Consiliului comunal, prin care acesta spera să scape
de povara unei donaţii aproape păguboase, a insistat cu adresa nr. 192/10
iunie 1921627 trimisă primăriei ca problemele tehnice să fie rezolvate tot de
oraş, urmând ca abia după aceea terenul să fie donat ministerului.
Preşedintele Anton scrisese în rezoluţie astfel: „Se va supune Consiliului”.

Ministerul vrea şi şcoală profesională de fete


Cu toate că nu se rezolvase definitiv nici chestiunea locului pe care
urma a se ridica clădirea pentru şcoala de meserii pentru băieţi, iată că
„Direcţia Învăţământului Profesional” din cadrul Ministerului Instrucţiunii
Publice a trimis o altă directivă pe adresa primăriei oraşului, la data de 30
iunie 1921628, în care supralicitase prima cerere cu acordarea celui de-al
doilea loc pentru ridicarea unei şcoli pentru sexul slab. Cu ambele
probleme în portofoliu, preşedintele a convocat în ziua de 1 iulie a anului
1921629 o altă sesiune ordinară a Consiliului Comunal având la ordinea de
zi (citită de secretarul primăriei) cererea-propunere a ministerului „de a se
ceda două terenuri pentru a se construi localuri proprii pentru şcoala profesională
de fete şi altul pentru şcoala inferioară de meserii”. Ca şi în dăţile anterioare,
preşedintele fusese autorizat de membrii consiliului „de a decide asupra
situaţiunii terenurilor cerute de Ministerul Instrucţiunei publice pentru a se
construi localuri proprii ale Şcoalei profesionale de fete şi Şcoalei inferioare de

627 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.23.
628 Ibidem, f.24.
629 Ibidem, f.25.

314
meserii, după o prealabilă înţelegere cu directorii acestor şcoli, iar situaţiunea cu
terenurile oferite se va comunica Ministerului Instrucţiunei, Direcţiunei
Învăţământului Profesional”.

Rezolvare după 11 ani


Cu certitudine se poate afirma că problema donaţiei Aglaiei Corbu nu-
şi găsise rezolvarea nici în anul 1922 şi asta din cauză că altă valoare avea
moneda naţională – leul – în 1911 şi alta în 1922. Iată ce indicaţii dăduse
Primăriei Vaslui „Direcţiunea Administraţiei Judeţene şi Comunale”
pendinte de Ministerul de Interne, în adresa de răspuns nr.20376/18 martie
1922: „În referire la raportul no. […] vi s-a comunicat că în conformitate cu
dispoziţiunile art.89 din Legea pentru organizarea comunelor urbane, donaţiunile
constând în averi mobiliare sau imobiliare până la valoarea de 20.000 lei, urmează
să fie primite de Comisiunea interimară fără a mai fi nevoie de aprobarea
ministerului şi că în ce priveşte acceptarea donaţiunei urmează să se examineze în
mod amănunţit ca nu cumva să fie o sarcină pentru comună. Aşa fiind, vă rog să
dispuneţi a se face evaluarea terenului donat comunei şi să ni se comunice, în cazul
când valoarea lui ar trece de 20.000 lei, spre a se îndeplini formalităţile de aprobare
a donaţiunei de către Minister”. În locul ministrului Artur Văitoianu (1864-
1956) semnase un anume Constantin Ţopescu iar pentru directorul general
M. Al. Constantinovici.
Noul preşedinte al Comisiei Interimare, avocatul Mina Filip, scrisese pe
marginea din dreapta a documentului următorul scurt text: „D-l Inginer al
Comunei va referi după ce va face evaluarea [împreună] cu D-l Vicepreşedinte Al.
Dimitriu”. Imediat, cei doi au trecut la
fapte şi pe dosul documentului din care
am citat, unul dintre ei a scris
următoarele: „La Ordinul Dvs. […] avem
distinsa onoare a raporta că terenul donat
de Doamna Corbu acestei primării est în
suprafaţă de 2.850 m.p. şi are o valoare de
57.500 lei”.
În sfârşit, după atâta amar de
vreme de dezbateri, controverse,
delăsări strigătoare la cer şi lipsă de
interes şi numai după ce directorul
unei şcoli profesionale de băieţi a reuşit
să dezgroape morţii vechi de 11 ani,
Comisia interimară compusă din: „D-l
Mina Filip, preşedinte); Al. Dimitriu
C. Floriean (1881-1928), (vicepreşedinte); Al. Motăş, Maria N.
fost preşedinte al Comisiei interimare Gorgos, Ion Olariu, I. Balaban, Smelchi
315
Gruber (membri). Absenţi: Ilie Haimovici, C. Barbu, Iancu Glasberg şi Ion
Morariu”, s-a întrunit în şedinţă la data de 4 iulie 1922630 pentru a bate în
cuie controversata donaţie: „D-l Secretar a dat cetire Ordinului D-lui Ministru
de Interne No. 45142/1922 prin care face cunoscut că aprobă primirea de cătră
Comună a donaţiunei făcute de D-na Aglaia C. Corbu. […] Comisiunea
Interimară delegă pe Domnul Preşedinte de a trata cu moştenitorii defunctei
Aglaia C. Corbu din Bârlad, asupra delimitării terenului donat sau pe calea
Justiţiei pentru a readuce în Patrimoniul Comunei suprafaţa de 2850 m.p. ce i s’a
donat”.

Iscălitura primarului Dr. Gheorghe Scarlat

Autograful lui Eduard Motăş

Iscăliturile membrilor Comisei Interimare (1909)

630 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1909, f.26.

316
Aprobarea deciziei Aglaiei C. Corbu de a dona Primăriei
terenul din strada Ştefan cel Mare (1909)

317
Schiţa amplasamentului terenului Aglaiei Corbu în suprafaţă de 4.849,195 m.p.

318
Şedinţa din 26 mai 1911, prezidată de Dr. Gheorghe Scarlat

319
Şcoala profesională de fete în anul inaugurării, 1925…

…şi astăzi (2014)

320
N. Construirea Curţii cu Jurați631
La prima vedere, pare să fie vorba despre măreţul Palat Administrativ
şi de Justiţie care străjuieşte şi astăzi Piaţa „Independenţei” din Vaslui, cu
somptuosul său basorelief reprezentând scene din războiul româno-ruso-
otoman, susţinut în anii 1877 şi 1878. În realitate, acest edificiu a fost ridicat
încă din secolul al XIX-lea, mai precis în deceniul al 10-lea632. Atunci,
despre ce clădire este vorba în rândurile care urmează?

O licitaţie ratată
Tot ce va fi scris din acest punct şi până la capătul intervenţiei, este o
urmare a descoperirii unei ilustrate cu o imagine din Vasluiul interbelic sau
poate de până la izbucnirea Primului Război
Mondial633, unde deasupra unei clădiri
impozante şi în acelaşi timp elegante, se
găseşte înscrisul „Vaslui. Teatru şi Curtea cu
Juraţi”. De fapt, este vorba despre Teatrul
Judeţean de mai târziu care, după aducerea
primei pelicule cinematografice în oraş, s-a
transformat şi în sală de proiecţie a filmelor.
În anul 1948, această instituţie de cultură a
primit numele „I. C. Frimu” iar de la
începutul deceniului al 7-lea, când se mai
înmuiase aplombul revoluţionar al căpete-
niilor comuniste de la Bucureşti, a fost
Ion I. C. Brătianu
redenumit simplu Cinema „Vaslui” plasând
(1864-1927)
în faţa sa şi bustul marelui Constantin Tănase.
Ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977, autorităţile au crezut de
cuviinţă să demoleze această iubită de către vasluieni clădire634 în locul ei

631
Mulţumiri profunde Domnului Alin Spânu, cercetător la Centrul de Studii Euro-
Atlantice-Bucureşti, care ne-a pus la dispoziţie cu multă amabilitate acest rod al scormonirii
arhivelor centrale, în folosul nostru şi al vasluienilor (n.a.)
632
Ion Mitican, Un veac prin gara Iaşi, Bucureşti, 1983, p. 83.
633
Această carte poştală se află în posesia celui mai mare colecţionar de asemenea
comori cu caracter istoric, dl locotenent-colonel Gheorghe Vasiliu din Bârlad, originar din
târgul Negreştilor, căruia îi adresez alese mulţumiri pentru că mi-a aprobat fotocopierea
integrală a colecţiei Domniei Sale (n.a.)
634
Autorul acestei lucrări (P.Z.) a fost martor ocular al dărâmării edificiului şi acesta,
fiind construit într-un mod extrem de responsabil şi de solid, a fost pus la pământ numai
321
aflându-se, acum, capătul dinspre sud al blocului de locuinţe numărul 88
de pe strada Ștefan cel Mare.
Trebuie spus că sistemul curţilor cu juri (juraţi) a funcţionat şi la noi în
ţară dar a fost desfiinţat deoarece, probabil, s-a considerat că un singur
judecător sau un complet, pot lua o decizie justă într-un proces. La 16 iunie
1909635, Registratura Ministerului de Interne primise sub numărul 13.872 o
adresă având ca expeditor Prefectura judeţului Vaslui. Şeful instituţiei,
Eduard Ghica, semnase următorul text: „Spre rezultat Ordinului Domniei
Voastre sub no. […] şi ca urmare a raportului nostru sub […] avem onoare a vă
înainta odată cu aceasta şi dosarul no. […] conţinător tuturor lucrărilor de
construcţiune a palatului de justiţie din acest oraş şi vă rugăm să bine-voiţi a
dispune de urgenţă cele legale spre cuvenita aprobare”. Nicolae N. Săveanu,
adjunctul ministrului „en tittre” Ion I. C. Brătianu (1864-1927), scrisese
astfel în colţul din dreapta-sus: „Planurile se vor decreta. Se va ţine o nouă
licitaţie”. Jos, în partea stângă a documentului, cineva din minister care nu
s-a semnat, a scris următoarele: „I-a licitaţie. 3 Aprilie – 20 Mai 1909. Proectul
aprobat de Consiliul technic superior cu Jurnalul no. 69/1909. Valoarea 150.000
lei”.

Un câştigător provizoriu
La data de 22 iunie 1909636, a fost trimis iarăşi un raport la Bucureşti,
sub numărul 2.579: „Răspunzând notei Domniei-voastre […] avem onoare a vă
spune cunoştinţei că, după ce proectul construcţiunei palatului de justiţie a fost
aprobat de Consiliul technic superior, s-a ficsat termen de licitaţie adjudecându-se
în mod provizoriu asupra D-lui Architecht Hălăceanu după care noi, în baza art.71
al.4 şi 9 din Legea consiliilor judeţene […] am cerut să bine-voiţi a solicita
Decretarea atât pentru aprobarea proectului cât şi a rezultatului licitaţiunei […].
În ceea ce priveşte împrumutul, el este deja realizat, pe baza legei sancţionată cu
Decretul nr. 1307/21 Aprilie 1908, despre care ni s’a comunicat chiar de către
Dvs.”

Intră pe scenă Regele Carol I-ul


Pe atunci exista regula bine împământenită ca însuși suveranul să-şi dea
acceptul asupra unui proiect de asemenea anvergură mai ales că judeţul
Vaslui era (ca şi acum) tot printre codaşele ţării la capitolul „venituri
bugetare”. În această situaţie, chiar ministrul de Interne Ion I. C. Brătianu a

după apelarea la două vehicule cu şenile împrumutate de la unităţile militare din oraş,
01118 şi 01651.
635
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Ministerul de Interne, ds. 597/1904, f.22
636
Ibidem, f. 26.
322
semnat în ziua de 1 iulie 1909637 o cerere ce avea să ajungă pe masa
bătrânului rege al României (în 1909 avea venerabila vârstă de 70 de ani).
Iată textul integral: „Sire, Prefectura judeţului Vaslui a întocmit proectul pentru
construirea palatului de justiţie din oraşul Vaslui care a fost încuviinţat de
delegaţiunea Consiliului general al acelui judeţ şi aprobat de Consiliul technic
superior prin jurnalul no.69 din şedinţa dela 6 Martie a.c. Subsemnatul are onoare
a ruga pe Majestatea Voastră să bine voiască a semna alăturatul proect de Decret
pentru aprobarea proectului în cestiune. Sunt cu cel mai profund respect SIRE AL
MAJESTĂŢII VOASTRE Prea plecat şi supus servitor MINISTRU DE
INTERNE Ion I. C. Brătianu”. Faptul că era la odihnă la Castelul Peleş, nu l-
a împiedicat pe suveran de a citi suplica
supusului său servitor Ion I.C. Brătianu şi,
mai ales, de a semna Decretul cerut de
acesta: „Carol I-iu prin graţia lui Dumnezeu
şi voinţa Naţională Rege al României, La toţi
de faţă şi viitori sănătate.
Asupra raportului Ministrului nostru
secretar de Stat la Departamentul de Interne
nr.12654. În conformitate cu dispoziţiunile
Art. 92 şi 71 alin. 9 din Legea Consiliilor
judeţene; AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:
Art. I. Se aprobă planurile, devizele şi caetele de
sarcini întocmite de Prefectura judeţului
Vaslui pentru construirea palatului de justiţie
din oraşul Vaslui, al cărui deviz se urcă la
Regele Carol I-ul suma de 150.000 lei, ast fel după cum a fost
(1839-1914) încuviinţate de Consiliul technic superior […].
Art. II. Ministrul Nostru Secretar de Stat la
Departamentul de Interne este însărcinat cu executarea acestui Decret. Dat în
Castelul Peleş la 6 Iunie 1909”.

Sursele finanţării proiectului


Finanţarea unor asemenea proiecte era şi pe atunci greoaie, fiind nevoie
de împrumuturi ca urmau a fi restituite într-un timp dat. Pe 6 iulie 1909638,
prefectul Eduard Ghica secondat de substitutul secretarului, V. Şerbănescu,
a explicat Ministerului de Interne în adresa cu numărul 2752, de unde s-a
făcut rost de bani: „În referire Ordinului Domniei Voastre no.12.512/1909, am
onoare a vă supune cunoscinţei că suma de 150.000 lei, costul construirii Palatului

637
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Ministerul de Interne,
ds. 597/1904, f. 29.
638
Ibidem, f. 32.
323
de Justiţie, se va face în modul următor: 100.000 lei s-a alocat în scopul acestei
construiri din împrumutul de 380.000 lei; 40.000 lei va da Comuna Vaslui care
este obligată a clădi Judecătoria comunală urbană, iar 10.000 lei se va aloca din
excedentul bugetar, ce va rezulta la închiderea exerciţiului [financiar] 1908-1909”.
Directorul Administraţiei judeţene şi comunale din cadrul Ministerului de
Interne, N. Săveanu, şi-a exprimat în rezoluţie nedumerirea privind
contribuţia Primăriei Vaslui cu suma de 40.000 de lei.
Fără nicio întârziere notabilă, prefectul a dispus trimiterea adresei de
răspuns cu nr. 3.086/31 iulie 1909, în care explicase ciudata (în ochii
bănuitori ai lui Săveanu) provenienţă a sumei citate: „… am onoare a vă
supune cunoştinţei Domnie Voastre că Comuna Vaslui are a face un împrumut
pentru aducţiunea apei şi cu această ocazie pune o sumă de 40.000 lei la dispoziţia
judeţului pentru construcţia palatului de justiţie în care se va cuprinde şi
localul judecătoriei de ocol urbană (subl. în orig.). Construirea palatului de
justiţie se va face anul acesta din roş şi se va termina în anul viitor. Fondurile
necesare pentru anul acesta le avem consemnate”.

Discuţii aprinse în Consiliul General Judeţean Vaslui


Aşa cum le stătea bine unor democraţi,
membrii acestui for local s-au întrunit într-o
şedinţă ţinută în ziua de 13 septembrie
1909639. Motivul întrunirii a fost cea de-a doua
licitaţie ţinută la 2 septembrie 1909. Procesul
verbal întocmit cu ocazia acestei şedinţe a fost
trimis în copie şi la minister pentru ca cei de
acolo să constate divergenţa de opinii asupra
încredinţării lucrării unuia dintre „cei trei
concurenţi”. Mişcarea gândită de Eduard
Ghica a dat rezultatul scontat, fireşte. Iată
câteva fragmente din document: „Domnul
Prefect arată rezultatul licitaţiunei ţinută în ziua
de 2 septembrie curent, pentru construcţiunea
palatului de justiţie şi cere ca onor Consiliul să se
pronunţe”. După scurtul logos, membrii şi-au
intrat în mână, apreciind sau dezavuând Gheorghe Mironescu
licitaţia, după cum le dictaseră conştiinţele (1874-1949)

639
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Ministerul de Interne, ds. 597/1904; f.
36.
324
sau, de ce nu, interesele politice. Primul care s-a înscris la cuvânt a fost „Dl.
Mironescu”640, care pe atunci era membru al Partidului Conservator-
Democrat încă din 1908. Acesta a spus următoarele: „preţul oferit de Dl
Hălăcianu este avantagios, dar cere a se numi un membru al consiliului judeţean
să supravegheze lucrările şi să raporteze asupra mersului lor”. Iată că marele om
politic a trecut peste faptul că prefectul Ghica era liberal, punând interesul
public în faţa celui îngust de partid. Consilierul Gheorghe Serpescu a avut
o opinie contrară ante-vorbitorului spunând că „D-l Hălăcianu nu a dat
lucrări serioase până în prezent. Cei 8 lei şi 18 bani lăsaţi la fie-care sută sub deviz
nu-i poate renta să câştige nimic, întrucât devizul e foarte mic făcut. În afară de
aceasta, D-l Hălăceanu, spune d-sa, nici o lucrare din cele avute în antrepriză până
acum nu a terminat şi prin urmare nu prezintă destulă garanţie (subl. ns.)”.
Consilierul Paul Gorgos, liberal pur-sânge după cum rezultă din multe
documente cercetate de autorul acestei lucrări, a zis: „Dacă s’a obţinut 8 lei şi
18 bani sub deviz, noi nu putem refuza pe motivele spuse de D-l Serpescu”.
Totodată, a fost de părere „a se aproba licitaţinuea şi a se însărcina delegaţiunea
judeţeană co observarea materialului şi supravegherea construcţiunei şi întreabă
dacă sunt banii trebuincioşi pentru terminarea clădirei”. Un alt mare om politic
local, avocatul Neron Lupaşcu (în câteva reprize prefect de Vaslui şi primar
al urbei) a spus „că nu poate a nu admite rezultatul licitaţiunei, cu toate
obiecţiunile nefondate făcute de D-l Consilier Serpescu, întrucât aduce o economie
judeţului de aproximativ 12.000 lei şi afară de aceasta, clădirea spitalului din
Codăeşti făcută în condiţiuni foarte bune de cătră D-l Hălăceanu (subl. ns.)
este un argument în favoarea sa”. Puţin circumspect, totuşi, Paul Gorgos a
afirmat că „D-l Inginer al judeţului va trebui să facă recepţiea şi nu i se va da nici
un ban până ce nu va fi recepţionat”.
Cu toate rezervele exprimate pe ici-pe colo, licitaţia „…a fost aprobată în
unanimitate şi se arată că lucrarea nu se va putea face de cât în doi ani; în anul
întâi din roş şi în al doilea să fie complect terminată”.
Aşa a apărut în oraşul Vaslui o altă clădire publică frumoasă,
impozantă şi elegantă la fel ca şi Palatul Administrativ şi de Justiţie sau ca
cea a Gării CFR.

640
Gheorghe Mironescu - născut la 28 ianuarie 1874 la Vaslui, decedat la 9
octombrie 1949 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Drept (1894) şi Facultatea de Litere
şi Filozofie (1895) a Universităţii Bucureşti, devenind doctor în drept (Paris, 1898),
procuror pe lângă Tribunalul Ilfov (1900) şi avocat al statului (1900-1901). S-a consacrat
unei cariere didactice, la Facultatea de Drept din Bucureşti (1903-1939). În 1938 a devenit
membru de onoare al Academiei Române. Era un adept al intrării în război de partea
Antantei, în vederea realizării unităţii naţionale. A fost membru al Consiliului Naţional al
Unităţii Române (Paris, 24 august/6 septembrie 1918), organism reprezentativ al intereselor
naţionale, agreat de puterile Antantei. A fost în două rânduri preşedintele Consiliului de
Miniştri (n.a.)
325
Clădirea Teatrului Judeţean şi a Curţii cu Juri (inaugurată în 1911)

Palatul Administrativ şi de Justiţie (dat în folosință în 1892)

326
Adresă a Prefecturii Vaslui către Ministerul de Interne (16 iunie 1909)

327
Scrisoarea de intenţie a ministrului Ion I.C. Brătianu adresată suveranului

328
Înalta aprobare regală a construirii la Vaslui a unui Palat de Justiţie

329
Adresa Prefecturii Vaslui ce a însoţit copia procesului verbal
al şedinţei Consiliului General Judeţean din 13 septembrie 1909

330
O. Vasluiul şi Primul Război Mondial
Pe la jumătatea anului 1946641, mai precis la data de 16 iulie, Prefectura
Vaslui a trimis o adresă comună tuturor primăriilor din judeţ (inclusiv celei
din oraşul-reşedinţă) în care se interesa de soarta arhivelor (acolo unde
avuseseră parte de amarul refugiului din Muntenia, Oltenia sau Ardeal).
Aproape fără excepţie, răspunsul fusese unul extrem de îmbucurător în
sensul că mai toate erau intacte. De altfel, arhivele comunelor rurale, nici
nu au fost trimise pe drumul bejeniei prilejuit de marele pericol de la
Răsărit şi de la Nord. După preluarea definitivă a Puterii de către comunişti
(30 decembrie 1947), cam toată lumea a început să trateze cu o crasă
neglijenţă şi lipsă de răspundere Istoria adunată în filele dosarelor. Aşa s-a
făcut că la Vaslui, cu toate că primăria a fost înfiinţată ca mai toate celelalte
sub efectul Legii comunale nr. 394/1864, nu au mai ajuns în zilele noastre
decât informaţii sporadice iar primul dosar arhivistic este din 1909, cel cu
donaţia Aglaiei Corbu, după care urmează o lungă pauză de foarte rău
augur pentru cercetător. Unii autori au mai găsit pe ici-pe colo crâmpeie de
informaţii pe care le-au inserat în scrierile lor.

Vasluiul – în prima linie a retragerii


Intrarea ţării noastre în război alături de
Antantă, a prilejuit (pentru început) câteva
victorii răsunătoare în Ardeal însă, superi-
oritatea trupelor inamice, atât în oameni cu
experienţa a doi ani de război cât şi a
echipamentului militar modern, a condus la
dezastre repetate aproape obsesiv. Bulgaria a
profitat de descumpănirea românească şi a
atacat în sud unde a determinat ceea ce s-a
numit în epocă „dezastrul de la Turtucaia”. La
nivel foarte înalt s-a luat decizia evacuării
civililor şi armatei dar mai cu seamă a tinerilor
ce urmau a fi încorporaţi.
Oraşul Vaslui, fiind reşedinţă de judeţ, a
avut un rol deosebit şi bine stabilit de mai-marii
armatei române. Prin referatul din 21.IX/4.X. I.G. Duca (1879-1933)
1916 al Secţiei Operaţiilor Marelui Cartier
General, aflat la pagina 831 din lucrarea
„România în războiul mondial”, se spune: „De aceea suntem de părere a se

641 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 28/1946, f. 182.

331
evacua Bucureştii, ducându-se toate ministerele, parlamentul şi corpul diplomatic
la Iaşi şi nemaicreându-se noi spitale în Bucureşti, ci în provincie şi mai cu seamă
în Moldova”. Prin urmare, s-a luat măsura constituirii de „Spitale regionale
de cruce roşie” şi în oraşul Vaslui, amplasarea acestora fiind redată cu
exactitate în registrele stării civile la secţiunea „morţi”. În staţia CFR Vaslui
staţiona sau făcea naveta între front şi oraş şi Trenul Sanitar nr. 19, locaţie
în care şi-au găsit sfârşitul numeroşi militari.
Oștenii au mai fost internaţi ocazional şi la Spitalul Orăşenesc
„Drăghici” de pe strada Spitalelor, la Infirmeria Regimentului 65 Infanterie
aflată pe bulevardul Principele Ferdinand, la Infirmeria Regimentului 7
„Racova” nr. 25, situată pe strada Cazărmii dar şi în unele locuinţe
particulare de pe diverse străzi din Vaslui. Având în vedere mărimea
teritoriului şi populaţia oraşului de atunci, credem că aceste „spitale” au
fost înjghebate în grabă prin rechiziţionarea caselor unor cetăţeni care
aveau un oarecare excedent locativ şi, dacă ne
orientăm după denumirile străzilor, avem
toate motivele să credem că era vorba despre
cetăţeni evrei. De altfel, numeroasa populaţie
evreiască a Vasluiului din anii războiului a
avut şi cei mai mulţi ostaşi căzuţi pe front sau
morţi prin spitalele de contagioşi aflate în
localităţile din afara judeţului unde cele două
regimente ale oraşului, 25 Infanterie şi 65
Infanterie, au fost retrase cu părţile lor
sedentare.
Dintr-o situaţie pe care autorul acestei
lucrări a întocmit-o după registrele Stării civile
ale oraşului642, rezultă că numărul morţilor
militari pe anul 1916 a fost incomparabil mai
mic faţă de grozăviile anului 1917 datorită
Barbu Ștefănescu Delavrancea pandemiilor de holeră, tifos exantematic, febră
(1858-1918) tifoidă sau febră recurentă aduse de pe front şi
răspândite cu rapiditate în toată Moldova atât în rândurile militarilor cât şi
ale populaţiei civile, ambele segmente umane fiind complet lipsite de
apărare împotriva acestor adevărate calamităţi. În absolut toate satele şi
oraşele unde au fost campate unităţi militare, rata mortalităţii a fost
înfiorătoare, dar nu au fost scutite nici aşezările lipsite de tabere ostăşeşti,
chiar dacă aici mortalitatea a fost mai redusă. De exemplu, la

642Paul Zahariuc, România în anul 1917; comunicare ştiinţifică susţinută la Universitatea


„Spiru Haret” – Bucureşti, la data de 16 noiembrie 2007.

332
recensământul din anul 1912 oraşul Vaslui raporta o populaţie de 10.397 de
suflete, din care 5.444 bărbaţi şi 4.953 de femei. În anul 1917, s-au înregistrat
1654 de decese, cu tot cu militarii unităţilor aduse de pe front, plus cetăţeni
ai oraşului, militari sau civili, morţi pe front sau în alte localităţi dar,
trebuie adăugaţi şi cei 98 de prizonieri ai Puterilor Centrale care au fost
înscrişi în acelaşi registru al stării civile.
Pe teritoriul oraşului Vaslui nu credem să fi fost instalate tabere
permanente ale regimentelor ci, mai degrabă, a fost un important punct de
tranzit feroviar unde sute de militari bolnavi erau debarcaţi din trenuri şi
trimişi în spitalele existente aici unde şi-au găsit repede sfârşitul. În Vaslui,
se pare că nu a existat un cimitir militar distinct (cu excepţia celor 98 de
prizonieri inamici care, foarte probabil, au fost înhumaţi într-o locaţie
necunoscută nouă, din păcate) cei decedaţi fiind înhumaţi pe o porţiune a
cimitirului orăşenesc numit „Eternitatea”, exact pe locul pe care acum se
află Mausoleul Eroilor Neamului. La
baza acestei aserţiuni stă un proces-
verbal întocmit la data de 20 august
1934643 cu ocazia unei şedinţe a
Societăţii „Cultul Eroilor”, în care se
aminteşte că la Vaslui a sosit de la
Bucureşti plutonierul Mihai Vasile,
specialist în exhumări care, împreună
cu „oştenii” regimentului 25 Infante-
rie a „executat exhumarea osemin-
telor eroilor îngropaţi aici în anii
războiului” după care au fost depuse
în „saci prevăzuţi cu etichete pe care
Ecaterina Chiratcu (1907-2007) martoră a au fost scrise: numele şi pronumele
evenimentelor din 1917 eroului, gradul, contingentul, regi-
mentul şi localitatea de origine”. La
baza monumentului principal a fost săpat un spaţiu suficient de mare
pentru a „adăposti” osemintele militarilor. Tot în acest act se atestă
existenţa unei „Cărţi de Aur” în care sunt înscrise numele tuturor celor
exhumaţi, indiferent dacă au fost identificaţi sau nu (în cazul din urmă
fiind scris numai „Erou necunoscut”). Această „Carte de Aur” a fost
introdusă într-o cutie şi s-a depus în cripta cu oseminte. Din păcate (după
spusele unor martori) după ce garda permanentă instituită aici a fost
desfiinţată, autorităţile au fost nevoite să sudeze chepengul care asigura

643 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 9/1938, filele 4, 5 şi 6.

333
accesul în osuar, datorită profanatorilor de morminte, aşa că cercetătorul de
astăzi nu mai are acces măcar
la acest important document,
dacă mai există.
Biserica din cimitirul
vasluian „Eternitatea” are
hramul Sfânta Treime şi a fost
construită din cărămidă în
anul 1889644. Pe timpul
construirii mausoleului (1934),
parohul acestei biserici era
preotul econom Gheorghe
Florea, licenţiat în teologie şi
drept. În prezent, la această
parohie slujeşte preotul Narcis
Juverdeanu. Mausoleul Eroilor Neamului din cimitirul
vasluian „Eternitatea”
Problemele României
anului 1916
După numai 11 zile de la intrarea României în război, capul de pod
Turtucaia era pierdut. În memoriul cu nr. 227/27.VIII.1916645, generalul
Teodorescu Constantin arăta deficienţele grave al armatei române, care au
condus la acest dezastru şi anume: „efectivul cu totul redus al garnizoanei”;
„calitatea inferioară a trupelor destinate să apere Turtucaia”; „artileria nu a avut
efectivele de mobilizare”; „lipsa totală a cavaleriei (cu excepţia unui ploton de
ştafete compus din 28 de călăraşi din Regimentul 9)”; „lipsa oricărui mijloc
modern de a recunoaşte inamicul”; „încadrarea slabă a tuturor unităţilor”; „lipsa
unui pod peste Dunăre”; şi, în sfârşit, „sosirea tardivă şi pe unităţi răzleţe a
ajutoarelor”. Generalul Teodorescu avea dreptate, dar ce avea să urmeze nu
a putut anticipa. Lipsa de igienă corporală a trupelor aflate în tranşeele din
Dobrogea a determinat apariţia holerei646 (22 septembrie-25 octombrie)
care, spuneau autorităţile sanitare ale armatei, a fost stăvilită oarecum dar
s-a semnalat şi apariţia cazurilor de febră tifoidă (25 octombrie-11
noiembrie) care erau într-o continuă şi alarmantă creştere647.

644 Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938, p. 160.


645 Serviciul Istoric al Armatei, România în războiul mondial. 1916-1919, vol. I, 1934; doc.
332, p. 574-579.
646 DEX: holera - boală epidemică contagioasă, caracterizată prin diaree, vărsături,

dureri stomacale, adesea mortală.


647 România în războiul mondial, vol. III, p. 828.

334
În planurile Marelui Cartier General, dar şi ale Marelui Stat Major,
intrau, desigur, şi evacuările în cazul cuceririi Dobrogei, Olteniei şi
Munteniei de către inamic. Prin urmare, au fost întocmite diverse variante
care ar fi dus, printre altele, la salvarea forţelor necesare războiului, atât
materiale cât şi umane. Ne vom opri la cele umane, deoarece acestea vor
avea cel mai mult de suferit în urma nemaipomenitei concentrări din
Moldova. Retragerea „preventivă” avea în vizor „bărbaţii valizi, cu vârste
între 18 şi 46 de ani, ce aveau să fie încadraţi la <părţile sedentare> ale
regimentelor şi evacuarea lor succesivă în Moldova648”. În legătură cu evacuarea
„părţilor sedentare”, Marele Stat Major a mai dispus (30.IX.1916)
încorporarea ANTICIPATĂ a contingentului 1918, fixată pentru ziua de 2
octombrie a aceluiaşi an, iar după adunarea şi repartizarea acestuia în mod
egal regimentelor de infanterie, să se facă evacuarea în Moldova, în noile
garnizoane649. Prin ordinele 7069 şi 4074/24.XI.1916, Marele Stat Major a
cerut şi recrutarea şi încorporarea contingentelor 1919 şi 1920 dar şi pe cei
găsiţi inapţi pentru serviciul militar (dar declaraţi „apţi”după o nouă
revizie medicală) cu vârste cuprinse între 20 şi 46 de ani şi, pe măsura
sosirii lor, să fie evacuaţi urgent către garnizoanele din Moldova, unde se
găseau instalate regimentele respective650. La timpul acela, s-a apreciat
încorporarea unui număr de 140.000 de tineri din contingentele: 1917 (50 de
mii), contingentul 1918 (50 de mii) şi 30-40 de mii din contingentul 1919651.
Datele diferă, deoarece, în aceeaşi lucrare deseori citată în acest material, la
pagina 799 apar cifre, probabil, mai exacte şi anume: 62.550 de oameni din
contingentul 1917 şi 82.652 din contingentul 1918652. Oricum, în acele
momente grele era foarte greu de ţinut o evidenţă exactă. Pentru cazarea
acestor efective care urmau a fi evacuate în Moldova, Marele Stat Major a
luat măsuri (măcar declarative) ca prin serviciile de geniu ale Corpurilor III
şi IV Armată partea sedentară, (evident, adică acolo unde erau încorporaţi
cei trecuţi de prima tinereţe, „celebrii” miliţieni înfieraţi de generalul
Teodorescu) să construiască, pe lângă fiecare cazarmă din garnizoanele
respective, bordeie-barăci (sau bordeie şi barăci?) pentru câte un efectiv de
3.000 de oameni, precum şi barăci pentru masă şi spălatul oamenilor, deci o
copie a locaţiilor în care îşi satisfăceau tinerii români serviciul militar, pe
timp de pace, în perioada premergătoare primului război mondial. Pe
parcursul acestei lucrări vom vedea că evenimentele nu au decurs tocmai
după ordinele emanate de Marelui Stat Major sau Marele Cartier General.

648 România în războiul mondial, vol. III, p. 830-831.


649 Ibidem, p. 833.
650Ibidem, p. 841.
651 Ibidem, p. 840.
652 Ibidem, p. 799.

335
Voi încerca să refac atmosfera acelor timpuri, cu ajutorul unei mărturii
inedite a învăţătorului Neculai Croitoru, care a servit ca dascăl la Şcoala
primară din Munteneşti, fosta comună Bârzeşti din județul Vaslui şi care
ne-a lăsat în manuscris 25 de file de memorii scrise spre sfârşitul vieţii.
Manuscrisul mi-a fost încredinţat de către dl doctor inginer Constantin
Croitoru, de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi.
„Către sfârşitul toamnei lui 1916, mergând pe drum spre gara Bârzeşti, m’am
speriat când am văzut pe şoseaua dinspre Vaslui coloane nesfârşite de ostaşi
români, iar pe drumul dintre Brăhăşoaia şi Bârzeşti veneau grupuri infinite de
refugiaţi; femei cu câte un copil în braţe şi cu câte 2-3 în jurul ei, sau oameni
bătrâni înotând prin noroi amestecat cu zăpadă, răsuflând din greu sub povara
spuzei de bagaj. Pe şes se vedeau boi, vaci şi turme de oi care veneau încet, fără să
le înmâie cineva. Am văzut cum oile, zărind nişte stejărei acoperiţi cu frunze
uscate necăzute, au luat’o la fugă spre ei, dar, fiind
cam sus n’au ajuns la frunze şi au năvălit altele care
călcând peste cele venite, s’au urcat unele peste altele
până au mâncat toate frunzele, omorând pe cele
călcate. M’am întors înapoi şi am ajuns în sat odată
cu coloanele de soldaţi şi de refugiaţi care în zadar
încercau pe la casele sătenilor ca să’i găzduiască căci
satul era deja ticsit de soldaţi. Cu greu se făcea loc
pentru vreo mamă cu copil mic. Mulţi se adăposteau
prin şuri cu vitele sau la stogurile cu nutreţ, uzi şi
flămânzi. Salvarea lor de la foame au fost, în cea mai
mare parte, grămezile imense de sfeclă din gara
Bârzeşti, care n’au putut fi cărate la fabricile de
zahăr. Coceau sfeclă şi mâncau. Morile nu
funcţionau, de aceea mergeau toată ziua râşniţele,
unde stăteau la rând soldaţi şi refugiaţi. Petrol nu se
Generalul Henri Mathias găsea, de aceea casele, în timpul nopţii, erau
Berthelot (1861-1931) luminate cu opaiţe. Porţile şi gardurile erau tăiate şi
puse pe foc.
A doua zi, când plecau cei găzduiţi, lăsau puzderie de păduchi, care cu timpul
au adus tifosul exantematic, din care cauză au murit din fiecare casă câte unul sau
doi din familie, rămânând mulţi copii orfani sau unele case pustii. Ar fi murit
multă lume, dacă în acest timp nu s-ar fi instalat pe şes, lângă gara Bârzeşti, mai
multe spitale evacuate din teritoriile ocupate şi dacă n-ar fi fost doctorii francezi,
veniţi împreună cu ofiţerii francezi, pentru refacerea armatelor cantonate aici, spre
a se începe o nouă ofensivă.
S’au luat măsuri ca să se facă bordeie pentru soldaţi în pădure, la Rediu, s’au
evacuat soldaţii din sate, s’au luat măsuri de deparazitare a populaţiei şi astfel am
fost salvaţi de la moarte sigură.

336
Treceau prin satul nostru divizie după divizie, unde răniţii erau vindecaţi, iar
soldaţii instruiţi de ofiţerii francezi şi apoi trimişi pe front. Câmpul de instrucţie
era pe moşia Bârzeşti, lăsată anume neînsămânţată. Noi, copiii, ne jucam de-a
soldaţii prin preajma câmpului de instrucţie şi când vedeam pe ofiţerii francezi îi
salutam, iar ei ne ofereau zahăr şi bani, iar celor cărora ne murise tatăl pe front, ne-
au făcut câte un rând de haine şi câte o pereche de bocanci. În acest timp, rămânea
mult pământ neînsămânţat, de aceea s’a pus armată ca să are şi să ajute la munca
câmpului; în schimb, ni se rechiziţiona o parte din recoltă.
Cu timpul, refugiaţii au început a se gospodări în casele rămase goale (de) pe
urma tifosului.
Armatele au plecat pe front iar satul a început să răsufle în voie”.
Aceasta era imaginea unui sat vasluian la acea dată şi, prin extensie, a
tuturor satelor în care au poposit părţile sedentare sau active ale
regimentelor româneşti din toate armele.

I.G. Duca despre exod


La acea vreme, I.G. Duca (1879-1933) era ministrul Educaţiei Naţionale
în cabinetul condus de către Ion I. C. Brătianu. Retragerea în Moldova a fost
descrisă astfel: „Spectacolul drumurilor era de nedescris: bărbaţi, femei, copii,
bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în trăsuri, în căruţe, călări, umblau în ploaie, pe
vânt, pe frig, pe ninsoare…se năşteau învălmăşeli îngrozitoare, în depărtare se
auzeau focurile inamicului, copiii ţipau, femeile plângeau, oamenii răcneau, ploaia
nu mai contenea, gerul se înteţea. Era o viziune de infern”653.
Pentru a da mai multă forţă emoţională acestui scurt capitol al primului
război, voi cita şi din declaraţia unei femei vârstnice: „În ianuarie ’917,
trenurile şuierau în gara Bârzeşti, clopotele de la biserica noastră din Călugăreni
băteau în dungă şi coloane lungi de soldaţi veneau în barăcile de scânduri de pe
Dealul Mezatului. […] au adus cu ei şi tifosul exantematic…654”.

Nume grele prin Vaslui


Mutarea Curţii regale, a Guvernului, Parlamentului şi în general a tot ce
ţinea de funcţionarea Statului Român, a prilejuit şi trecerea sau poposirea
pentru scurt timp a unor înalţi oficiali.
Pe 26 decembrie 1916/8 ianuarie 1917655, colonelul-doctor Bianu a ajuns
la Vaslui unde a constatat că „Pe linia principală a gării să afla un tren sanitar
cu 800 de răniţi evacuaţi din Galaţi. Deoarece şeful Gării ne-a încredinţat că nu

653 Apud Cronica Vasluiului, p. 175.


654 Fragmente din mărturia Ecaterinei Chiratcu, 99 de ani, din satul Călugăreni, fosta
comună Bârzeşti, judeţul Vaslui, înregistrată de autor la data de 26 august 2006.
655 Dr. Vasile Bianu, medic colonel (r), fost medic primar al Spitalului I. C. Brătianu din

Buzău, senator de Huedin. Însemnări din Răsboiul României Mari. Tomul I. Dela mobilizare până
la Pacea dela Bucureşti, Cluj, 1926, p. 70.

337
vom pleca mai înainte de ora 8 seara, am mers în oraş pe strada Gării, am trecut
pârâul Racova656 şi am ajuns în strada principală Ştefan cel Mare, în care am văzut
locuinţa somptuoasă a prinţului Mavrocordat, cu un parc minunat, cu tot felul de
pini şi de brazi, acum transformată în Spital de răniţi; apoi clădirea Băncii
Naţionale, şcoala profesională657 şi o şcoală primară658, prefăcute ambele în spitale.
De aici, am dat în strada I.C. Brătianu659 în care am admirat frumosul Palat
Administrativ şi de Justiţie, apoi ne-am îndreptat spre strada Carol660, pe care am
zărit pe marele nostru orator şi scriitor Barbu Delavrancea, l-am văzut trist şi
gânditor. Prin strada Peneş Curcanul am ajuns iarăşi pe strada Gării”. Colonelul
a mai făcut şi o descriere caldă a orăşelului, acum supra-populat de zecile
de mii de refugiaţi din calea urgiei inamice: „Oraşul Vaslui, deşi este mic, are
o înfăţişare plăcută, cochetă chiar. El este situat pe un deal nu prea ridicat, nici
râpos, cu o pantă dulce; stradele lui sunt cu trotuare din lespezi de piatră, curate,
bine întreţinute şi iluminate cu electricitate. În timpul plimbării am văzut copii
umblând cu steaua şi lume multă ca a doua zi de Crăciun dar aci, ca şi
pretutindenea, nu puteai ceti pe feţele trecătorilor decât tristeţe, jale şi grija zilei de
mâine”.
Inevitabil, începuse înregistrarea pierderilor consemnate de doctorul
militar, în ziua de 10/23 ianuarie 1917661: „Abia acum a început doritul ger al
Bobotezei, care a ţinut mai multe zile. Dar pe cât bucuria ne-a fost de mare că am
scăpat de noroiu, pe atât de mult ne-am întristat gândindu-ne la suferinţa
soldaţilor noştri depe front şi a celora ce dormeau pe afară în bivuacuri662, ale acelor
dela coloanele de muniţiuni şi subzistenţă, cari fiind rău îmbrăcaţi şi rău hrăniţi,
au suferit cumplit îmbolnăvindu-se sau unii chiar murind de frig cum s-a
întâmplat într-una din zile într-un tren care venea dela Vaslui la Iaşi, în care au
murit doi soldaţi de frig. La unul din ei s-a găsit suma de 17.000 lei”.
În data de 2/15 iunie 1917663, Vasile Bianu notase în jurnalul său
următoarele: „Ministrul664 Belgiei, Dl. Vanderwelde, a vizitat înainte de amiază
armata noastră dela Albeşti, aproape de Vaslui, unde s-a executat un exerciţiu de
luptă de către o divizie. La acest exerciţiu a asistat M.S. Regele şi Prinţul

656 De fapt, râul Bârlad care pe atunci trecea prin Vaslui în apropierea staţiei CFR.
657 Nu putea fi decât Şcoala inferioară de meserii ce-şi avea sediul în incinta
Gimnaziului de băieţi „Mihail Kogălniceanu”.
658 Cu certitudine, Şcoala primară de băieţi nr.1.
659 În luna ianuarie a anului 1948 a fost redenumită în „I.C. Frimu”. În anul 1990 i s-a

schimbat iarăşi numele în „Erou-inginer Badea Romeo”.


660 În luna ianuarie a anului 1948 a fost redenumită „Constantin Dobrogeanu-Gherea”,

nume care i-a rămas până în zilele noastre.


661 Dr. Vasile Bianu, op cit., p. 74.
662 Bivuac: popas temporar (în corturi sau sub cerul liber) al unor trupe aflate în marş;

tabără; cantonament.
663 Dr. Vasile Bianu, op. cit., p. 125.
664 Ambasadorul.

338
Moştenitor, însoţiţi de Domnii Brătianu, general Prezan, general Cerbacev
(comandantul trupelor ruse), general Berthelot (şeful misiunii franceze),
general Oumont (ataşatul militar al Belgiei), numeroşi ofiţeri francezi şi
ruşi (subl. ns.)”.

Participarea Vasluiului la război


Cu cele două regimente ale sale, 7 „Racova” nr. 25 şi 65, ambele de
infanterie, oştenii târgoveţi au participat din plin la operaţiunile de război
încredinţate lor. Mulţi dintre ei au căzut la datorie dar şi prin sordidele
spitale militare de pe tot cuprinsul Moldovei. De remarcat rămâne numărul
mare de soldaţi evrei originari din oraş care şi-au depus pe altarul patriei
adoptive jertfa supremă adusă cauzei făuririi României Mari. La sfârşitul
acestui scurt capitol am anexat un tabel cu aceşti eroi pe nedrept uitaţi în
zilele noastre, nefiind ridicat pentru ei nici măcar un obelisc simplu din
beton armat, care ar costa cam tot atât cât se investeşte pe câteva coroane cu
flori de la zilele festive. În partea a doua a acestei ample lucrări dedicate
Vasluiului, va fi publicată şi lista eroilor căzuţi la datorie în timpul
campaniei din Est deoarece şi ei au fost de-ai noştri, nu numai cei ce-au
îndurat ploaia de gloanţe, obuze şi grenade pe frontul de Vest.

Cenotaful din cimitirul „Eternitatea”

339
Familia Regală a României, în timpul primului conflict mondial: Regina Maria (1875-1938);
Regele Ferdinand (1865-1927); Prinţul Carol al II-lea (1893-1953)

340
Banca Naţională a României – Vaslui (1930)

Aceeaşi clădire în anul 1989 când era Grădiniţă de copii.


Acum, sediul unui partid

341
TABEL NOMINAL CU EROII VASLUIENI
DIN RĂZBOIUL REÎNTREGIRII NEAMULUI
(1916 – 1918)

Observaţii
N Numele şi Vâr Unitatea Data
Gradul (motivul şi locul
r.crt prenumele -sta militară morţii
decesului)
Mort la
Moscovici Rgt. 25 21.09. Spitalul
1. Soldat 28
Leon Infanterie 1916 militar 264
Iaşi
Lupta de la
Zlat Rgt. 65 09.10.
2. Soldat 34 muntele
Simion Infanterie 1916
Ialovitz
Smil Strul Rgt. 65 17.09. Lupta de la
3. Soldat 32
Leiba Infanterie 1916 Arahagi
Ţopârlan Capo- Rgt. 65 05.09. Lupta de la
4. 29
Vasile ral Infanterie 1916 Ghiol Başa
Lupta de la
Popa Rgt. 65 13.10.
5. Soldat 35 muntele
Neculai Infanterie 1916
Ialovitz
Din cauza
Moise Rgt. 25 13.10.
6. Soldat 26 gloanţelor
Rivcu Infanterie 1916
de armă
Solomon Rgt. 25 07.10.
7. Soldat 26 - „-
Avram Infanterie 1916
Barbu Rgt. 25 10.10.
8. Sergent 24 -„-
Ioan Infanterie 1916
Goldştain Rgt. 25 18.10.
9. Soldat 22 -„-
Haim Infanterie 1916
Zghibartz Rgt. 25 14.10 Cangrenă
10. Sub-lt. 22
Titus Infanterie 1916 gazoasă
Din cauza
Galer Rgt. 25 23.09
11. Soldat 22 gloanţelor
Iţic Infanterie 1916
de armă
Năstase Pluto- Rgt. 25 05.10.
12. 32 -„-
Neculai nier Infanterie 1916
Herşcovici Rgt. 25 06.10.
13. Soldat 30 -„-
Herşcu Infanterie 1916
Carp Rgt. 25 06.10.
14. Soldat 30 -„-
Ilie Infanterie 1916

342
Vitzling Rgt. 25 12.10.
15. Sergent 23 -„-
Zerone Infanterie 1916
Filote Rgt. 25 15.10.
16. Soldat 27 -„-
Daniil Infanterie 1916
Moisă Rgt. 25 12.12.
17. Soldat 29 -„-
Hună Infanterie 1916
Plugaru Rgt. 25 14.10.
18. Soldat 30 -„-
Gheorghe Infanterie 1916
Din cauza
Haim Rgt. 25 15.10.
19. Soldat 23 gloanţelor
Lupu Infanterie 1916
de mitr.
Din cauza
Bercovici Rgt. 25 15.10.
20. Soldat 22 gloanţelor
Herşcu Infanterie 1916
de armă
Stângaciu Rgt. 25 15.10.
21. Soldat 22 -„-
Sandu Infanterie 1916
Nistorof Rgt. 15 30.10.
22. Soldat 26 -„-
Larion Infanterie 1916
Leibovici Rgt. 25 30.10.
23. Soldat 24 -„-
Leib Infanterie 1916
Mort de
Rubin Rgt. 25 27.11.
24. Soldat 28 dublă
Zeilic Infanterie 1916
pneumonie
Lupta de la
Marcu sin Rgt. 65 30.10.
25. Soldat 33 Mt.
Avram Infanterie 1916
Măgureanu
Goldştain Rgt. 65 14.11.
26. Soldat 33 -„-
Simon Infanterie 1916
Ionescu Rgt. 65 29.10.
27. Sub-lt. 37 -„-
Vasile Infanterie 1916
Măgura
Mihăilă V. Capo- Rgt. 8 15.12.
28. 26 Caşinului,
Petrea ral Vânători 1916
Bacău
Cota 772
Niţă Rgt. 24 06.01.
29. Soldat 28 Pralea, de
Ilie Infanterie 1917
glonţ inamic
Hrincu Rgt. 14 06.01.
30. Sergent 24 -„-
Gheorghe Infanterie 1917
Comuna
Andriescu Rgt. 25 15.02.
31. Soldat 20 Curteni,
Ştefan Infanterie 1917 Botoşani, tifos

343
Sanatoriul
Moisa Capo- Rgt. 25 18.02.
32. 25 Bisericani,
Vasile ral Infanterie 1917
Neamţ
Lovit de
Burnuz Rgt. 65 20.12. gloanţe în
33. Soldat 39
Ioan Infanterie 1916 jud.
Prahova
Macarie Rgt. 25 02.11. Pe muntele
34. Soldat 35
Dimitrie Infanterie 1916 Cernica
Piatra
Grimberg Rgt. 25 16.10. Runcului,
35. Soldat 34
Copel Infanterie 1916 munţii
Vrâncioaei
Berlă Rgt.65 06.10. Pe muntele
36. Soldat 34
Aron Infanterie 1916 Cernica
Cambur Rgt. 65 02.11.
37. Soldat 31 -„-
Dumitru Infanterie 1916
Câmpul de
Răchită Rgt. 65 01.10
38. Soldat 32 luptă de la
Vasile Infanterie 1916
Măgheruşi
Palaniuc Rgt. 65 03.01. La muntele
39. Soldat 34
Gheorghe Infanterie 1917 Fetişoara
Marangoci Rgt. 65 01.11. Pe muntele
40. Soldat 34
Neculai Infanterie 1916 Cernica
Dobrinescu Pluto- Rgt. 65 01.11. Pe muntele
41. 35
Theodor nier Infanterie 1916 Cernica
Popa C. Capo- Rgt. 65 04.11.
42. 36 -„-
Constantin ral Infanterie 1916
Ivanov Febră
43. Soldat 32 Rgt. 65 1917
Andrei tifoidă
Spit.
Nistor Rgt. 65 24.03. Botoşani,
44. Soldat 38
Ioan Infanterie 1917 febră
recurentă
Spit.
Mărgărint Rgt. 25 26.03. Mogoşeşti,
45. Soldat 34
Gabriel Infanterie 1917 tifos
exantematic
Spit. Bacău,
Falcan Rgt. 65 37.03.
46. Soldat 20 febră
Ioan Infanterie 1917
recurentă

344
Spit. Cruce
Călui Rgt. 25 01.02.
47. Soldat 21 Roşie 1
Grigore Infanterie 1917
Vaslui, tifos
Spit. nr.5
Leuştean Rgt. 65 21.03.
48. Soldat 39 Vaslui, tifos
Gheorghe Infanterie 1917
exantematic
Rotenberg Rgt. 25 14.04.
49. Soldat 21 -„-
Aron Infanterie 1917
Spit
Munteanu Rgt. 25 12.03. convalescen
50. Soldat 41
Ioan Infanterie 1917 ţi Bacău,
tifos
Spit. nr.5
Zghibarţ Rgt. 25 11.04.
51. Soldat 17 Vaslui, tifos
Niculae Infanterie 1917
exantematic
Ciobotă Rgt. 65 26.04.
52. Soldat 29 -„-
Niculae Infanterie 1917
Ambulanţa
Heger Rgt. 25 24.03.
53. Soldat 32 Div.8 fostă
Leon Infanterie 1917
15, tifos
Spit. Rgt. 17
Munteanu Rgt. 17 18.01.
54. Soldat 40 Artilerie,
Toader Obuziere 1917
tifos
Spit. milit.
Mandache Rgt. 25 18.01.
55. Soldat 42 Podu Iloaei,
Mardare Infanterie 1917
tifos
Spit. contag.
Robu Rgt. 65 23.05.
56. Sergent 35 5 Vaslui,
Constantin Infanterie 1917
tifos
Spit. 481
Segal Rgt. 65 14.05. Vaslui,
57. Soldat 38
Iosip Infanterie 1917 febră
recurentă
Spit. contag.
Leiba Rgt. 4 21.04.
58. Soldat 38 5 Vaslui,
Marcus Obuziere 1917
tifos
Spit milit.
Barbu Rgt. 4 27.03.
59. Soldat 21 Botoşani,
Dumitru Obuziere 1917
febră rec

345
Zanet Soldat 44 Rgt. 65 21.04. Febră recu-
Toader Infanterie 1917 rentă şi
pneumonie
dr.
Accident de
Sărindac Rgt. 65 21.03. tren la
61. Soldat 24
Gheorghe Infanterie 1917 Răcăciuni,
Bc.
Spit.253
Hegher Rgt. 25 18.05. Vaslui,
62. Soldat 21
Carol Infanterie 1917 cangrenă a
gurii
Spit. contag.
63. Leibel Ichel Soldat 32 Rgt. 65 22.04.
5 Va
Spit. contag.
Barbu Rgt, 25 03.04.
64. Soldat 24 Bădeana,
Gheorghe Infanterie 1918
Bc., tifos
Cojocaru Spit. contag.
Rgt. 65 01.04.
65. Neculai Soldat - 5 Vaslui,
Infanterie 1917
Emil tifos
Mort în
Eiserik Rgt. 65 19.03. satul
66. Soldat 42
Ilie Infanterie 1917 Jevreni,
Bacău
Butnaru
67. Soldat 32 Rgt. 65 1917 Tifos
Strul
Com.
Teodorescu Rgt. 25 12.04. Stăuceşti,
68. Soldat 21
Ştefan Infanterie 1917 Botoşani,
tifos
Chiriac Rgt. 25 12.04.
69. Soldat 20 -„-
Gheorghe Infanterie 1917
Spit.
Niculescu P. Capo- Rgt. 65 09.03.
70. 32 Contag. 5
Gheorghe ral Infanterie 1917
Vaslui, tifos
Strum Rgt. 65 09.03.
71. Soldat 40 -„-
Buium Infanterie 1917
Spit.246
Moroianu Divizia 1 09.02.
72. Pretor 35 Roman, str.
Ioan Infanterie 1917
V. Lupu, 35

346
73. Petrache Sergent 38 Rgt. 65 04.02. Spit.242
Zanfir Infanterie 1917 Roman, str.
L. Catargiu, 2
Ambulanţa
Meirovici Rgt. 8 08.07. Div.8
74. Soldat 20
Lupu Vânători 1917 Oneşti,
febră rec.
Fractură
Cracia Rgt. 17.07.
75. Soldat 21 coapsa dr.
Ioan 53/65 Inf 1917
cangrenată
Mort pe
Gherşin Rgt. 65 22.01.
76. Soldat 35 dealul
Moisă Infanterie 1917
Clăbucel
Spit. de
Bâţu Rgt. 8 24.07. evacuare
77. Soldat 26
Constantin Vânători 1917 nr.1,
enterită
Lovit în cap
Moisescu Rgt. 25 27.04. de un glonţ
78. Sub-lt. 27
Isidor Infanterie 1917 în jud.
Bacău
Mort în
Rabinovici Rgt.6Doro 29.03.
79. Soldat 28 patrulă la
Leizer banţi 1917
Pralea
Ambulanţa
Mihalache Capo- Rgt. 25 16.07.
80. 28 Div.8
Constantin ral Infanterie 1917
Oneşti, tifos
Ariton Ambul. 06.07. Spitalul triaj
81. Soldat 27
Toader Div.7 1917 central
Mort la
Balan Rgt. 17 21.03. Curteşti,
82. Soldat 20
Costache Obuziere 1917 Botoşani,
tifos
Carpis Pluto- Rgt. 38 18.08. Spit. contag.
83. 19
Alexandru nier Infanterie 1917 Luţca, tifos
Mintuţă Rgt. 65 26.07. Moarte
84. Capo-ral 36
Gheorghe Infanterie 1917 subită
Lovit de
Rusu Rgt. 65 23.08.
85. Soldat 33 obuz la
Grigore Infanterie 1917
Mărăşeşti

347
86. Mihalcea C- Cap. 28 Rgt. 25 16.07. Ambulanţa
tin D.8
Bascucur Rgt. 65 28.05. Spit. contag. 5
87. Soldat 27 Vaslui, tifos
Ion Infanterie 1917
Inf. milit. sat
Goldstain Rgt. 14.03.
88. Soldat 41 Roma,
Buium 53/65 Inf 1917
Botoşani
Spit.220
Pintilie Rgt. 8 06.06.
89. Soldat 27 Bacău,
Gheorghe Vânători 1917
erizipel
Spit. mob.8,
Ţurcanu Elev Rgt. 37 25.07.
90. 23 infl.
Mircea plut. Infanterie 1917
lombară stg.
Spit. 5 Vs.
91. Voicu Petre Soldat 44 CR Vs. 1917
tifos
Spit.264 Iaşi,
Ceauş Rgt. 97 22.07.
92. Soldat 37 flegmon şi
Leib Infanterie 1917
tifos
Sanat.
Săndulescu Rgt. 25 15.09.
93. Sergent 36 Bisericani,
Teodor Infanterie 1917
Neamţ
Spit. contag.
Ionescu Loco- Rgt. 25 12.08.
94. 26 5 Vaslui,
Constantin tenent Infanterie 1917
tifos
Mort la
Ursu Rgt. 5 22.11.
95. Soldat 39 Nămoloasa,
Avram Vlaşca 1917
schije
Spit. Hanu
Ciulei Rgt. 24 23.07.
96. Soldat 24 Conachi,răn
Dumitru Artilerie 1917
i grave
Spit.220
Rusu Rgt. 25 22.10. Bacău,
97. Soldat 25
Neculai Infanterie 1917 enterocolită
dezint.
Dealul
Tăbăcaru Rgt. 25 30.08. Secuiu,
98. Sub-lt. -
Petru Infanterie 1917 Bacău, de
gloanţe
Spit. mob.12
Vâjâian Pluto- Rgt. 25 22.09.
99. - rănit hemo-
Ioan nier Infanterie 1917
torax dr.

348
Spit. mil.
Vântu Cerc Recr. 09.03.
100. Soldat 45 Sascut, jud.
Ioan Vs. 1917
Putna
Rupiţă Soldat Cerc. 23.03.
101. 44 -„-
Alexandru Miliţ. Recr. Vs. 1917
Mort la casă
Romete Rgt. 25 29.01.
102. Sergent 36 str. Ştefan
Eugen Infanterie 1918
cel Mare Vs
Spit.
Mladinovici Rgt. 25 04.01.
103. Soldat 25 Pângăraţi,
Milan Infanterie 1918
tuberculoză
Spit. din
Meer Rgt. 25 16.11.
104. Soldat 22 com. Căiuţi,
Herşcu Infanterie 1917
Bc. tifos
Iacobov Rgt. 12 23.12. Spit. contag.
105. Soldat 34
Tudosă Artilerie 1917 Popeni, tifos
Spit, de
Leuştean Rgt. 65 12.01. evac.
106. Soldat 45
Andrei Infanterie 1918 Chiveşti,
Tutova
Bascucur Rgt. 65 21.03. Spit. contag.
107. Soldat 39
Gheorghe Infanterie 1918 Popeni, tifos
Spit. Crucii
Ungureanu Rgt. 65 02.05. Roşii,
108. Soldat 42
Gheorghe Infanterie 1918 flegmon
braţ stg.
Prizonier la
109. Hermelin O. Soldat 23 Rgt. 4 28.09.
nemţi
Pricop Rgt. 65 24.04. Spit. contag.
110. Soldat 43
Ion Infanterie 1918 Tecuci, tifos
Rănit de
Dimiu Locot. Rgt. 25 03.11. grenadă şi
111. 29
Jipa activ Infanterie 1917 străpuns de
baionetă
Spit. 480
Puşcă Rgt. 65 11.04.
112. Soldat 35 Valea
Constantin Infanterie 1918
Racovei, Vs.
Mort în
Creţu Rgt. 65 30.10.
113. Soldat 35 lupta de la
Ştefan Infanterie 1916
Oituz

349
114. Şor Z. Soldat 41 Rgt. 25 13.07. Mort pe
Lupu Infanterie 1917 dealul
Puturosu,
cota 480
Diaconescu Rgt. 25 02.08. Mort de explo-
115. Soldat 29 zia unui obuz
Vasile Infanterie 1917
Morariu Rgt. 65 12.02. Mort de
116. Soldat 44
Dumitru Infanterie 1917 tifos
Petcu Dep. mob. 01.04. Spit. mob.12
117. Soldat 24
Vasile nr.7 1917 Adjud, tifos
Mort în
Rabinovici Rgt. 25 29.03. patrulă la
118. Soldat 35
Leizer Infanterie 1917 Dealul
Pralea
Goldenberg Rgt. 25 17.12. Un obuz l-a
119. Soldat 22
Moise Infanterie 1916 rupt în două
Mort la
Ţicu Rgt. 25 22.12.
120. Soldat 25 Dealul
Vasile Infanterie 1916
Arşiţa
Mort la
Mihai Rgt. 25 24.04.
121. Soldat 25 Muntele
Constantin Infanterie 1917
Fetişoara

*******
*****

350
P. Bugetul oraşului pe exerciţiul financiar 1918 – 1919
Din timpuri străvechi, când aşezările umane au început să se
modernizeze alegându-şi gospodari în fruntea obştilor, s-a ivit necesitatea
întocmirii unor bugete de venituri şi cheltuieli, uneori primele fiind
depăşite (şi atunci se numeau „deficite”) ori rămâneau cu un surplus (şi
atunci numite „excedente”). La 17 ianuarie 1920665, se întrunea Comisia
interimară a oraşului Vaslui compusă din: „Constantin Floriean (preşedinte);
Vasile Gruea, Maria Gorgos, Alexandru Dimitriu, Constantin Barbu (membri)”
absenţi fiind „Petre Babulene666 (vicepreşedinte), Cezar Moisescu şi Dumitru
Popa (membri)”. Scopul acestei întruniri între onorabili cetăţeni fusese acela
al discutării bugetului pe anul
financiar 1918-1919. În spiritul
epocii, a fost constituită o
comisie de verificare a gestiunii
conform „Legii Contabilităţii Iscălitura lui C. Floriean, preşedintele Comisiei
interimare
Generale a Statului” .

Defalcări pe capitole
Cu toate că peste târgul cu numai câteva mii de locuitori trecuse
vâlvătaia Primului Război Mondial, viaţa trebuia să meargă înainte. Iată ce
impozite se percepeau la vremea aceea667: „Impozite directe. 2% asupra
clădirilor şi 4% asupra locurilor virane (8 mii lei propus – 8449,57 lei realizat);
asupra permisiunilor (autoriză-rii, n.ns.) de clădiri, reparaţiuni şi împrejmuiri
(1000 lei propuşi – 734,60 lei realizaţi); asupra firmelor comerciale şi
întreprinderilor de speculă668 (2000 lei propus – 1895 lei realizat); asupra dotelor
(500 lei propus – 1347 lei realizat); 4% asupra chiriei hotelurilor (300 propus –
287 realizat); 6% asupra berăriilor, restaurantelor şi grădinilor publice (800
propus – 921 realizat); dela vânzătorii ambulanţi - 12 lei pe an (500 propus – 1366
realizat); 5 lei pe an de fiecare bicicletă (50 propus – 0 realizat); prestaţiuni după
rol şi de la ambulanţi (10.000 propus – 11.372,15 realizat); asupra cailor şi
trăsurilor de lux (200 propus – 0 realizat); asupra cailor de ham şi călărie (400
propus – 235 realizat); impozit asupra birjelor (6000 propus – 6486 realizat);

665 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1918-1932, f. 1.


666 Prenume românizat, numele real fiind Pière Baboulènne, fost co-proprietar al
cărămidăriilor situate în vestul oraşului (n. a.)
667 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1/1918-1931, f. 9-26.
668 Aici, cu sensul de tranzacţie – vânzare la un preţ mai mare decât cel al cumpărării.

351
asupra balurilor, teatre, concerte (400 propus – 1810 realizat); asupra servitorilor
plătiţi de patron (500 propus – 326 realizat); impozit asupra cotigarilor669 (1000
propus – 30 realizat). Impozite indirecte . Cota parte cuvenită Comunei dela
Ministerul de Finanţe din taxa pe decalitru drept zecimi comunale (4866 propus –
4210 realizat); Fondul Comunal (167.589 propus – 167.589 realizat). Taxe
comunale. Venituri din servicii de interes general. Taxe pentru verificarea
măsurilor şi greutăţilor (5000 propus – 5019,85 realizat); taxe pentru extrase de
căsătorii, naşteri şi cereri de divors (1000 propus – 2073 realizat); taxe pentru
bilete de identitate (500 propus – 1130 realizat); taxe pentru condicuţe de servitori
(300 propus – 186 realizat); amenzi şi chirii dela proprietăţile comunei, pieţe,
locuri virane, case etc. (18.500 propus – 20.338,50 realizat);venitul dela capitolul
lăsat de defunctul N[eculai] Chiriac pentru întreţinerea cişmelelor (158 propus –
158 realizat); venitul iarmaroacelor (4000 propus – 12.182,30 realizat); venitul
locurilor dela cimitir şi al pompelor funebre (700 propus – 4203 realizat); venitul
islazului comunal (6000 propus – 5624,15 realizat); venitul gheţăriilor (10.000
propus – 6374,25 realizat). Capitolul 5. Subvenţiuni. Subvenţia de la Banca
Naţională pentru sergenţi670 (1920 propus – 1920 realizat). Capitolul 6. Din
vânzarea lemnelor comunei pentru aprovizionarea populaţiunei şi satisfacerea
treburilor Comunei (25.000 propus – 17.117 realizat). Capitolul 7. Din desfacerea
produselor stânei. Din vânzarea mieilor berbeci (6000 propus – 10.974,75 realizat);
din vânzarea lânei depe oi (9000 propus – 11.695,75 realizat); din vânzarea oilor
bătrâne (2000 propus – 9590 realizat); din vânzarea caşului şi brânzei (25.000
propus – 17.712,77 realizat). Capitolul 8. Rămăşiţe şi alte venituri accidentale.
Rămăşiţe de încasat (10.000 propus – 14.06638 realizat); amenzi disciplinare şi de
contravenţiuni (1500 propus – 1438,90 realizat); diferite venituri accidentale
(20.000 propus – 36.663,87 realizat); din împrumutul acordat de Stat Comunei
(aprobat cu Decret Regal no.770 (59.468 propus – 59.468 realizat). Partea a II-a.
Bugetul extra-ordinar. Capitolul 1. Venituri din resurse extra-ordinare. Excedent
constatat pe seama bugetului extra-ordinar pe exerciţiul 1916/1917 conf. recipisei
no.262/1918 a Administraţiei financiare Vaslui (20.702,77 lei); din vânzarea
locurilor comunei (2000 propus – 4922,20 realizat); din răscumpărări de
embaticuri671 (1000 propus – 2768,09 realizat); din încasarea taxelor ce se percep
pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu întreţinerea Abatorului (2000 propus –
2501,33 realizat); din încasarea racordurilor particulare (18653,72 propus –
2615,84 realizat); din încasarea contorilor dela particulari (3616,60 propus –
143,30 realizat)672. Partea I-a. Bugetul ordinar. Secţiunea 1. Cheltuieli adminis-

669 Căruţă joasă şi lungă cu care se transportă poveri.


670 Gardieni publici (n. a.)
671 Acţiunea de răscumpărare a bezmănului (embaticurilor) începuse încă din luna

noiembrie a anului 1881 (n.a.)


672 Era vorba despre racordurile la reţeaua electrică. La Vaslui, Uzina electrică a fost

dată în funcţiune în anul 1911 (n.a.)

352
trative. Datoriile Comunei. Capitolul 1. Deficit ales pe seama anului 1916/1917
(29.031,19); anuitatea673 împrumutului de 445.400 lei674 contractat în 1911 dela
Creditul Judeţean şi Comunal (26.301 lei); Anuitatea împrumutului de 50.000 lei
din anul 1910 (2756,40); anuitatea împrumutului de 10.000 lei din 13 August
1911 (551,30 lei); anuitatea împrumutului de 240.000 lei din 16 Iunie 1919
(13.230,60); anuitatea împrumutului de 450.000 lei din 13 August 1911
(24.807,40 lei); rata împrumutului de 110.000 lei din 12 Iunie 1912 (6064 lei);
rata împrumutului de 80.000 lei din 23 Septembrie 1913 (4410,20 lei); rata
împrumutului de 60.000 lei din 17 Septembrie 1914 (3307,60); ratele la Creditul
Urban pentru localurile de şcoli cumpărate dela Dna Elena Hofman şi altul donat
de D.C. State (2763,52 lei); anuitatea împrumutului de 130.800 lei contractat la
Banca Rurală pentru cumpărarea islazului Comunal (7798,78 lei); procentele la

anuităţile răspunse cu întârziere (1500 lei); pentru plata diferitelor datorii rămase
neachitate din trecut conform tabloului anexat a căror ordonanţare se va face cu
respectarea dispoziţiunilor din Legea Contabilităţii Publice (20.538,22 lei);
procente datorate D-lor Ingineri I Motoi şi C. Rusalschi la sumele rămase
neachitate în comptul lucrărilor noi (29.606,35 lei).
Capitolul 2. Administraţia Comunală. Administraţia Centrală. Personal.
Onorariul Primarului675, 500 lei; ajutor de primar 290 lei şi delegatul Stării

673 Sumă de bani (incluzând o parte din capital şi dobânda corespunzătoare) care se

plăteşte periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie.
674 Datorie cauzată, foarte probabil, de construcţia şi dotarea Uzinei electrice (n.a.)
675 La acea dată, locul primarului era deţinut de preşedintele Comisiei Interimare, Pière

Baboulènne (n.a.)

353
Civile676 120 lei pe lună, fiecare (total: 12.120 lei); retribuţia personalului
administrativ după statul no.2 (19.080 lei); diurna consilierilor delegaţi în diferite
comisiuni şi misiuni (2000 lei); diurna funcţionarilor numiţi ad-hoc pentru
aprovizionarea populaţiei, combatere de epidemii şi ori-ce alte delegaţiuni (1200
lei); speze de cancelarie şi materiale pentru toate serviciile Primăriei: ambalaj,
porto677, telegrame, etc. din care 1500 lei cheltuieli de cancelarie şi lei 150 porto şi
telegrame (1650 lei); combustibilul necesar încălzitului localului Primăriei,
Pompieriei, Percepţiei Comunale, Judecătoriei Ocolului I, 2 şcoli primare de fete şi
2 de băeţi (7000 lei); întreţinerea şi repararea tuturor imobilelor Comunei (1800
lei); mobilier, obiecte şi unelte pentru Primărie şi alte autorităţi pendinte de ea (250
lei); costul imprimatelor, cumpărarea de cărţi, legiuiri, cartonat bilete de identitate,
de vânzare a vitelor şi imprimatele Stării Civile (3000 lei); abonamentul
telefoanelor, întreţinerea şi repararea soneriilor (200 lei); cheltuieli de judecată,
timbre şi onorariu de avocat (500 lei). Poliţia. Personal. Contribuţia la Stat pentru
plata personalului Poliţiei Administrative (46.716 lei); contribuţia la Stat pentru
primele de reangajare a sergenţilor din oraş (864 lei). Material. Contribuţia la Stat
pentru plata materialului Poliţiei Administrative care se repartizează astfel: lei 120
– chirii de localuri, reparaţiuni, măturatul coşurilor, curăţitul latrinelor şi tot felul
de cheltueli. 200 lei – mobilier şi reparaţiuni de mobilier. 180 lei – speze de
cancelarie şi iluminat. 300 lei – încălzitul. 250 – registre şi imprimate. 120 –
hrană, medicamente şi transportul arestanţilor. 3700 lei – echipamentul şi
armamentul sergenţilor de oraş. 400 – plata permiselor CFR necesare Poliţiei.
Capitolul 3. Subvenţiunea Direcţiunei Sanitare (19.000 lei); contribuţia de 1% din
veniturile Comunei pentru fondul de Epizootie (2642 lei); pentru stârpirea câinilor
vagabonzi (subl.ns.), medicamente pentru animalele Primăriei precum
dezinfectant (50 lei). Asistenţă publică. Fond de ajutoare pentru invalizi şi
persoanele lipsite de mijloace, copii orfani, etc. (2500 lei); ajutoare pentru
incendiaţi şi inundaţi (200); înmormântarea gratuită a săracilor (500 lei).
Capitolul 4. Instrucţiunea Publică şi Culte. Învăţământul primar. Plata a 4
servitori la şcolile primare din acest oraş cin care cel de la Şcoala nr.2 băeţi unde
este şi Şcoala de adulţi – 60 lei lunar iar ceilalţi câte 50 lei (2520 lei); speze de
cancelarie şi mărunte pentru patru şcoli primare (400 lei); cumpărarea de cărţi şi
îmbrăcăminte copiilor săraci şi silitori din şcoli (200 lei); pentru stimularea copiilor
de curs primar (1000 lei). Capitolul 5. Culte. Subvenţii pentru Casa Bisericilor,
pentru plata personalului şi întreţinerea Bisericelor (17.470 lei); plata
îngrijitorului dela Cimitir (720 lei); spor de salariu acordat Bisericei-Catedrale
pentru Preotul Paroh al Catedralei (1380 lei). Capitolul 6. Serviciul de incendiu.
Personal. Retribuţia personalului după Statul no.3 (11.354 lei). Material. Spese de

676 George Ticamis (1 ianuarie – 4 septembrie); consilierul Vasile Gruia (8 septembrie –

31 decembrie) - n.a.
677 Taxă care se plăteşte pentru expedierea prin poştă a unei scrisori, a unui pachet, a

unei sume de bani etc.

354
cancelarie şi mărunte, unsoarea instrumentelor şi orice fel de alt material, rechizite
şi cheltueli referitoare (250 lei); nutrimentul pompierilor în număr de 23,
îmbrăcăminte şi îmbăiatul oamenilor (7500 lei); furajul cailor şi boilor Comunei
(4500 lei); potcovitul animalelor Comunei, repararea instrumentelor şi
furgoanelor, material şi altele (800 lei). Capitolul 7. Serviciul casieriei. Personal.
Retribuţia personalului după statul no.4 (23.460 lei); plata anuală datorată
Ministerului de Industrie şi Comerţ - Serviciul de măsuri şi greutăţi din taxa de
măsuri şi greutăţi (2350 lei). Material. Taxa de 1% asupra venitului brut al
bugetului ordinar conf. art.12 din Legea Pensiunilor678. Cheltueli de exploatare.
Cheltueli cu administraţia islazului (2160 lei); plata fonciarului imobilelor
Comunei în care intră şi islazul (4000 lei), asigurarea contra indendiului a
bunurilor imobile ale Comunei (1200 lei); cheltueli cu facerea bâlciului anual (500
lei); cheltueli pentru despăgubirea cărnurilor confiscate de Poliţia Sanitară (500
lei). Secţiunea 2. Capitolul 9. Serviciul technic. Diurna inginerului delegat cu
rezolvirea diferitelor lucrări technice ale Comunei (2400 lei); retribuţia
personalului Serviciului technic după statul no.5 (34.440 lei). Material. Costul
materialului de ars diferite accesorii şi plata a doi lucrători dela Uzina electrică
(11.000 lei); reparatul la casa apelor, conducte, colectoare de apă şi ori ce soi de
material pentru cişmele (2000 lei). Capitolul 10. Serviciul de aprovizionare a
populaţiei. Costul cătră Stat al lemnelor (5645 lei); salarul a 5 ciobani la stână
(2880 lei679); întreţinerea personalului stânei680 (4500 lei) cheltueli cu întreţinerea
oilor (2000 lei); cheltueli cu supravegherea şi controlul stânei şi a diferitelor
servicii ale aprovizionării (1440 lei). Capitolul 11. Serviciul grădinilor. Diurna
personalului necesar grădinilor, cumpărare de unelte şi diferite obiecte pentru
grădini, mobilier din nou, reparaţiuni, plantaţiuni, seminţe şi orice alte cheltueli
relative (6280 lei). Capitolul 12. Cheltueli diverse. Pentru salubritate şi Serviciul
Barometric, material şi plata lucrătorilor (8000 lei); restituiri de sume rău încasate
(100 lei); cheltueli pentru serbări naţionale, recepţiuni, solemnităţi în care intră şi
spese de reprezentare a D-lui Primar (1300); chiria locului arendat pentru
depunerea gunoaielor (100 lei); reparaţia ornicelor Primăriei şi autorităţilor
pendinte de ea (50 lei); plata chiriei localului Percepţiei în care intră şi încălzitul
(550 lei); cheltueli pentru întreţinerea şi construcţiunii de împrejmuiri la imobilele
Comunei (1000 lei); cheltueli de cancelarie pentru Curtea cu Juri (subl.ns.) – 80
lei; plata chiriei acordată funcţionarilor pe trimestrul Aprilie 1918 prevăzută prin
statele de salariu anexate la acest buget (2805 lei); fond pentru deschidere de
credite (10.000 lei); 2/3 din împrumutul acordat de Stat acestei Comuni – Decret
Regal no.1770/1919 (59.468 lei). Partea a 2-a. Bugetul extra-ordinar. Capitolul 1.
Cheltueli acoperite cu venituri din resurse extra-ordinare. Pentru reparaţiuni de
şosele, întreţinerea canalurilor şi diferite lucrări de salubritate (29.300 lei); datorii

678 Pensiilor (n.a.)


679 Adică, 48 de lei/lună pentru fiecare cioban (n.a.)
680 Adică: mâncare, ţigări, ş.a.

355
D-lor Ingineri I. Motoi şi C. Rusalschi pentru executarea racordurilor particulare
(18.653 lei)”. După această înşiruire exhaustivă a capitolelor bugetare, a
sosit şi vremea bilanţului: „Recapitulaţie. Bugetul Ordinar. Venituri bugetare:
540851 lei; cheltueli bugetare: 540.775; Excedent bugetar: 0. Deficit bugetar: 76
lei. Bugetul extra-ordinar. Venituri bugetare: 47.973 lei; Cheltueli bugetare:
47.953 lei. Excedent bugetar: 20 lei”.
Deci, în deceniul al 2-lea al secolului al XX-lea, oraşul avea
datorii foarte mari dar şi unele venituri peste previziunile finanţiştilor şi
economiştilor primăriei ceea ce, potrivit raportului trimis pe adresa
Ministerului de Interne, asigurase un excedent de 111.603,74 lei rezultat din
diferenţa dintre venituri (622.240,46 lei) şi cheltuieli (510.636,72 lei)681.

Vechea clădire a Casei de apă din parcul vasluian „Copou”

681 SJAN Vaslui fond Primăria oraşului Vaslui, ds.1/1918-1931, f.25

356
Sediul Administraţiei financiare a judeţului Vaslui în 1913 (sus)
şi în 2014 (jos). Astăzi, Centrul Militar Judeţean

357
Decizia Comisiei interimare prezidată de C. Floriean,
de înaintare a bugetului anului 1918-1919 la Ministerul de Interne

358
Q. Străzile Vasluiului
De la mahalalele târgului la arterele oraşului

Ca mai toate viitoarele oraşe ale Principatelor Unite şi Vasluiul a fost


catalogat drept „târg”, cu foarte multă vreme în urmă. Organizarea din
vechime a Moldovei a fost pe „ţinuturi” şi „ocoale”, ea fiind schimbată abia
după alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două ţări
româneşti.
Conform Decretului Domnesc numărul 495/1862 şi a Legii numărul
396/1864, pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, unitatea administrativă de
bază a tânărului stat românesc parţial unificat, a devenit „judeţul”. Fiecare
judeţ (condus de prefect) era împărţit în „plăşi” sau „plase” (conduse de
subprefecţi) care, la rândul lor, se împărţeau în comune (urbane şi rurale).
Acest necesar preambul nu ar fi complet fără a aminti faptul că, până la
Unirea cea Mică, în cele două
principate încă nu existase o stare
civilă organizată pe fostele vornicii
(primării) ea înfiinţându-se abia din
anul 1864. Ţinerea evidenţei naşte-
rilor, deceselor şi căsătoriilor căzuse în
sarcina bisericilor parohiale. La Ser-
viciul Judeţean al Arhivelor Naţionale
(SJAN) Vaslui se mai păstrează, din
fericire, câteva dosare întocmite de
preoţi, numite „mitrice”. Cercetarea
acestora nu ne-a dezvăluit nici un
nume de uliţă sau stradă ci, doar în
cazul unuia din anul 1850, o precizare
Nicolae I. Racoviţă,
extrem de vagă, relativ la o naştere: Unul dintre cei dintâi prefecţi, 1866
„…născutu într-o mahala a cestui
târgu”. Cum ofiţer al Stării Civile nu exista, atribuţia viitorului important
funcţionar public fusese preluată de preot iar semnătura pe sigiliul
târgului, în lipsa unui staroste sau vornic de târg, fusese aplicată de
ispravnicul ţinutului Vaslui, banul Dimitrie Drăghici.

*******
*****
359
1864 – 1866682. ”Mahalaua di giosu”, „Peaţa” şi altele

Practic, nume de străzi (dacă puteau fi numite „străzi” insalubrele şi


înglodatele uliţe din vechime, pline de rătăcăni) au apărut odată cu reforma
administrativă de inspiraţie franţuzească din vremea lui Cuza Vodă, dar şi
odată cu adoptarea unei evidenţe corecte şi complete a populaţiei. În cele ce
urmează, vom încerca realizarea evoluţiei numelor arterelor ce străbăteau
târgul sau oraşul683.
Primarul B. Vârlănescu, ce a condus destinele târgului din anul 1864
până la sfârşitul lui 1866, şi-a pus semnătura pe toate documentele de stare
civilă, el declarându-se şi „oficer” al acestei importante secţiuni a instituţiei
pe care o conducea. Pe timpul său, a intervenit prima încercare de
denumire a străzilor cu toate că se poate observa de la distanţă faptul că nu
a fost o întreprindere prea serioasă şi nici dusă până la capăt. Singurul
lucru cu adevărat remarcabil a fost numerotarea caselor ceea ce a condus,
fireşte, la un mai bun control al impozitelor datorate Statului. De cele mai
multe ori (după cum se va vedea) numele mahalalelor sau al aşa-ziselor
străzi au fost date după o instituţie, piaţă sau persoane mai vechi şi
statornice pe acea locaţie. O scurtă înşiruire a numelor uliţelor şi
mahalalelor din perioada 1864-1866, ne va edifica (aproape!) pe deplin:
Mahalaua di giosu; Peaţa acestui Oraş; strada Şosaua; Strada Peaţa;
Mahalaua di Susu; Uliţa spre Cruce; Strada spre Peaţă; Uiţa Şosaua spre
Eş; Uiţa Crucea. Cu ajutorul prietenilor noştri albiţi de anii adunaţi pe
tâmple, nativi ai acestor locuri684, vom încerca să aflăm cam pe unde se
aflau aceste străzi. Credem că la jumătatea secolului al XIX-lea, Vasluiul nu
avea nici pe departe întinderea de astăzi iar Mahalaua di Giosu ar fi putut
fi la est de centrul târgului, adică aproape de malul drept al pârâului
Vasluieţ în curgerea lui în aval, afluient al râului Bârlad ce se varsă în
acesta la sud pe la fosta barieră spre oraşul Bârlad. Mahalaua di Susu era
situată pe Dealul Morii, locaţia principală a oraşului, formă de relief numită
la fel şi astăzi. Cât despre Peaţa acestui oraş, Strada Peaţa şi Strada spre
Peaţă, nu puteau fi decât în două locuri contemporane nouă: vechiul (şi

682 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 13 şi 14/1865-1866.
683 Vasluiul a devenit oraş odată cu apariţia unei legi, la 16 ianuarie 1881, care
reglementa problema bezmănului. Potrivit istoricilor consacraţi, atestarea aşezării ca oraş
este considerată a fi la data de 24 decembrie 1881, când primarul în exerciţiu, Nicu Răşcanu,
secondat de secretarul Ştefănescu, au semnat împreună şi au aplicat sigiliul pe prima
răscumpărare de bezmăn de la Primăria noului oraş. Petentul Procopi Poliacoff a plătit
suma de 5 lei şi 12 bani (SJAN Vaslui fond Tribunalul Vaslui ds. 1/1881, f. 1-2).
684 Anişoara (născută Frimu) Popovici (n.1926); Traian Pascu (n.1927); Anghel/Angelică

Barbu (n. 1935)

360
noul) amplasament al pieţii „Vidin” şi strada „Vidin” (acum existentă doar
cu numele afişat pe câteva blocuri din zonă, datorită aplicării Planului de
Sistematizare a Oraşului după anul 1968685). Indiscutabil, Strada Şosaua nu
putea fi decât artera principală a viitorului oraş, anume strada Ştefan cel
Mare care, după cum vom afla ceva mai târziu, nu peste mulţi ani (după
construirea Penitenciarului Preventiv) va primi trei nume apoi două, prin
fragmentarea ei. De altfel, fragmentarea poate fi constatată şi după numele
Uliţa Şosaua spre Eş (Iaşi) ce , mai târziu, va fi redenumită Şoseaua
Naţională. Potrivit mărturiilor celor trei ajutoare de nădejde ale autorului
acestei ample lucrări, locul numit ”Crucea” s-a aflat în vechime la
intersecţia actualelor străzi Călugăreni şi prelungirea ei spre bariera
Romanului şi Bacăului, Traian şi Donici. Deci, Uliţa spre Cruce şi Uliţa
Crucea nu puteau fi decât actuala stradă Călugăreni pe care au locuit
numeroşi evrei, fapt dovedit cu prisosinţă prin cercetarea minuţioasă a
registrelor de naşteri, decese şi căsătorii. De altfel, pe această stradă a
funcţionat şi o sinagogă (astăzi dispărută prin demolare) dar şi un mare
cimitir israelit, dezafectat în anul 1940 de către primarul Ion Răşcanu, sub
motivul igienizării zonei.

1867686

În anul 1852, Dimitrie Drăghici a fondat „cu a sa cheltuială «casa


ospitalicească»687”. Textul introductiv a fost necesar pentru a sublinia faptul
că această instituţie de sănătate publică umană a fost prima de care a
beneficiat Vasluiul şi că,
ceva mai târziu, aici s-a
înfiinţat şi o maternitate
unde femeile de atunci
năşteau în condiţii civi-
lizate, cu ajutorul moa-
şelor cu patalama la
mână. Atunci când se
întâmpla (destul de rar)
acest lucru, la rubrica
Fosta magazie de pe strada Donici „locul naşterii” notarul
(veche de peste 150 de ani) demolată în 1962 primăriei scria Casa
Spitalului Drăghici.

685 SJAN Vaslui, fond Consiliul Popular Judeţean Vaslui, ds. 12-21/1968.
686 Idem, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1, 3 şi 11/1867.
687 Mihai Ciobanu, Nicolae Bârlădeanu, Valeriu Lupu, De la Spitalul lui Drăghici la

Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, Iaşi, 2010, p. 24.

361
Totuşi, intrarea în legalitate a acestuia va veni împreună cu „Actul de
fondaţiune din 23 Fevruarie 1864”. Odată cu aşezământul, a apărut şi o
mahala întreagă ce în anul 1867 purta doar modestul nume de Strada
Spitalului. Medicul şef al instituţiei se numea M. Trifoniciuc şi el semna
atât în cazul deceselor produse acolo cât şi în cazul naşterilor. Pe lângă
numele străzilor întâlnite în intertitlul „1864 – 1866”, mai apăruse şi
Mahalaua Pieţei care, neîndoios, grupa toate casele aflate în zona
respectivă. În tot anul 1867, sarcina de edil-şef a fost împărţită între Iancu
Ioanu şi Iorgu Papafilu.
La 1 ianuarie 1867, a apărut pentru prima dată în registrele Stării Civile
strada Magaziei, pe lângă vechile străzi şi mahalale citate mai sus. De unde
ne vine acest nume, oare, nume care va persista ani de zile, chiar şi la
debutul noului secol al XX-lea? După cum se ştie, prin Regulamentul
Organic impus atât Moldovei cât şi Ţării Româneşti de către generalul
Pavel Kiseleff (1788-1872) în urma ocupaţiei imperiale ruseşti de şase ani
(1828-1834), acesta a prevăzut (pe lângă multe altele) şi construirea unor
magazii şi hambare în fiecare localitate, cu scopul prevenirii foametei în
cazul unor calamităţi naturale de genul secetei, grindinei, inundaţiilor etc.
dar şi cu scopul nedeclarat al asigurării proviantului necesar oştirilor
pravoslavnice în cazul unor noi ocupaţii samavolnice. La Vaslui au fost
ridicate în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849) aceste construcţii,
în general din scânduri, între actualele străzi Donici şi Călugăreni dar şi pe
strada (Anastasie) Panu (redenumită inexplicabil în zilele noastre Anton
Pann), lucru atestat de prezenţa într-un dosar al Sfatului Popular Orăşenesc
Vaslui688 a mai multor fotografii cu hambarele în cauză ce urmau a fi
dezmembrate datorită vechimii lor („peste 150 de ani”, după cum
specificaseră salariaţii Serviciului tehnic) dar şi a aspectului inestetic. Cum
nu putea fi vorba despre viitoarea stradă Anton Pann (Panu) din cauza
lipsei locuitorilor în acea zonă la anul din intertitlu, atunci nu ne mai
rămâne decât mahalaua cuprinsă între cele două străzi pomenite ceva mai
sus: Călugăreni şi Donici. Dar, 1867 nu se limitase numai la aceste denumiri
aşa că, în premieră, au apărut şi altele: strada Piaţa Mare; drumul Hussy
sau chiar strada Huşului; uliţa Cumbati; strada Vasluieţului; strada
Medianu Vechi; uliţa Manase (sigur numele vreunui demnitar de-al
locului pe care nu l-am depistat, din păcate); mahalaua Precista; mahalaua
spre Huşi; mahalaua Poştei; uliţa Şcoalei; mahalaua Iazului; strada ci
mergi spri Iazu; uliţa (strada) Mare şi uliţa Ducăi. Atât strada cât şi
mahalaua sau precizarea direcţiei de mers ce conţin numele oraşului Huşi,
nu sunt altceva decât strada Huşului din zilele noastre, ce a înlocuit numele

688 SJAN Vaslui, fond Sfatul Popular Orăşenesc Vaslui, ds. 5/1963.

362
vechi de Lascăr Catargiu, stradă care pornea (şi porneşte) din artera Ştefan
cel Mare şi mergea (şi merge) până la ieşirea din târg prin partea de est,
după traversarea podului cu acelaşi nume peste pârâul Vasluieţ. Strada
Mare (pe care l-am găsit cu locuinţa la numărul 73 şi pe boierul Ştefan
Angheluţă, mare proprietar al moşiilor Bahnari şi Chiţoc dar şi mare
cămătar sau comerciant cu magherniţe şi cârciumi în târg) era, după cum
amintisem adineauri, strada Ştefan cel Mare. Numele uliţa Cumbati a fost
dat după cel al lui Vasile Cumbati „derector în Giud(e)c(ăto)r(ia) ţinutului
Vasluiului; sluger689”, adică
al unui om de vază ce
locuia acolo. Nu am putut
afla nimic despre locaţia
străzii Medianu Vechi, în
schimb ştim precis unde a
fost (şi este) mahalaua
Precista (chiar dacă astăzi
nu mai avem nicio mahala
pe aici) deoarece este vorba
despre Biserica „Ador-
Magazia de pe strada Panu
mirea Maicii Domnului”
(ulterior, Anton Pann)
ctitorită de Dimitrie
Castroian, moştenitorul unei impresionante averi lăsate lui de către defun-
ctul „hagiu” Neculai Chiriac, un mare filantrop ce a participat cu o sumă
sub-stanţială şi la ctitorirea primei şcoli de băieţi din Vaslui (19 ianuarie,
1842)690. Mahalaua Poştei nu este, în nici un caz, locaţia din zona modernei
clădiri a PTTR de astăzi, dată în folosinţă la începutul anilor ’70 ai secolului
al XX-lea. Cum în anul 1867 Vasluiul nu beneficia, încă, de acces la calea
ferată (acest lucru întâmplându-se abia în anul 1886691 odată cu inaugurarea
liniei Bârlad-Vaslui), mahalaua Poştei sau (uneori) strada Poştei trebuia să
se fi găsit lângă clădirea acestei instituţii care, pentru sinuosul drum spre
Iaşi, încă folosea poştalioanele sau diligenţele. Din nefericire, nu am putut
afla cam pe unde se afla. Acest nume de mahala sau stradă va ieşi din uz
destul de târziu, chiar şi după inaugurarea liniei de cale ferată Vaslui-Iaşi,
la 30 aprilie 1892692. Uliţa Şcoalei nu putea fi alta decât actuala stradă
Mihail Kogălniceanu, deoarece la acea dată nu exista în târg decât şcoala de
băieţi pomenită mai sus. Dintr-o ilustrată colorizată manual, realizată

689 Mihai-Răzvan Ungureanu, Marea arhondologie a boierilor Moldovei (1835-1856), Iaşi,

1997, p. 91.
690 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds.ul special 10/1942.
691 Ion Mitican, Un veac prin gara Iaşi, Bucureşti, 1983, p. 78.
692 Ibidem, p.82-83

363
înaintea anului 1911 (anul dării în folosinţă a Uzinei de Electricitate693), din
balconul Palatului Administrativ şi de Justiţie, reiese că şcoala (distrusă
total în noaptea de 9/10 noiembrie 1940, în urma devastatorului cutremur
de pământ), se afla în faţa actualului sediu al Inspectoratului de Poliţie al
Judeţului Vaslui şi la aproximativ 100-150 de metri de clădirea albă a fostei
primării, ruinată şi ea de calamitatea naturală amintită. Cu ajutorul
informatorilor noştri, chiar şi mahalaua Iazului sau strada ci mergi spri
Iazu a fost localizată deoarece, conform spuselor acestora, pe şesul pârâului
Vasluieţ a existat un iaz deci casele nu au putut fi decât pe o porţiune scurtă
a actualei variante ocolitoare a oraşului. Aceeaşi interpretare poate fi dată şi
străzii Vaslueţului ce, mai departe, va fi găsită în registrele Stării Civile şi
ca mahalaua Vaslueţului sau chiar suburbia Vaslueţului. În fine, uliţa
Duca a primit numele, cel mai probabil, după cel al „cilen694”-ului Dimitrie
Duca de la Judecătoria Vaslui, posesor progresiv al următoarelor ranguri
boiereşti: serdar în 1841; ban în 1852; spătar în 1853; pitar în 1856695. Omul
legii îşi construise casa pe o stradă căreia vecinii i-au dat numele său ca un
cetăţean respectat ce era.

1868696

Anul în care, pe tot parcursul său, primar a fost iarăşi Iancu Ioan, a mai
inaugurat şi alte nume noi de străzi şi mahalale. Trebuie să spunem că, în
Vasluiul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, termenul de
„mahala” nu trebuie să ne inducă ideea unui mare cartier, specific
aglomeraţiilor urbane de astăzi ci, cel mult, doar al unui grup de case
(poate cinci-şase) aşezate cam în acelaşi loc. Dacă anul 1867 ne-a dus în
prim-plan uliţa Şcoalei (de băieţi), iată că în următorul an a apărut şi strada
Şcoalei de Fete şi aici musai trebuie să ne oprim pentru un „respiro”
lămuritor. La sfârşitul veacului al XIX-lea, în Vaslui se înregistrau
următoarele şcoli primare: numerele 1 şi 2 de băieţi; numerele 1 şi 2 de fete;
mixtă (românească) în mahalaua Ţigănime (actualele străzi: Racova, parţial
Libertăţii, parţial Nicolae Milescu, Buna Vestire şi parţial Eduard Ghica) şi
mixtă româno-israelită „Assey Tow”697. Fără nicio schimbare, acestea s-au
menţinut până în anul 1948. Potrivit informaţiilor primite de la doamna
Anişoara Popovici (născută Frimu, urmaşă directă a răzeşilor de la Telejna
şi Bârzeşti), prima şcoală de fete din târg era situată pe lângă hotelul

693 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. special 17/1929.
694 Cilen: membru al unui tribunal.
695 Mihai-Răzvan Ungureanu, op. cit., p. 109.
696 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 3, 8, 10/1868.
697 ebr. aprox. „să faci bine”.

364
„Europa” sau „Vaslui” de astăzi, aşa că este posibil ca această stradă să fi
făcut parte din mahalaua Precista, hotelul aflându-se foarte aproape de
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Tot în acel an se va fi inaugurat şi
un hotel numit „Bogdănescu” (după proprietarul său), despre care nu se
mai ştie nimic dar, opinăm noi, ar putea fi vorba despre viitorul hotel
„Splendid” ce în anii Primului Război Mondial a funcţionat chiar ca spital
de campanie cu numărul 479698. Dacă sunt anumite dubii privind existenţa
acestui stabiliment (până la demolarea sa din anii ’70 ai secolului trecut),
atunci certă este noua stradă a hotelului Bogdănescu care apare într-un act
de naştere datat: 4 ianuarie 1868. Mai trebuie adăugat faptul că acest hotel
nu a fost niciodată în proprietate evreiască, ultimul stăpân fiind „Domnul
Căpitan Marinache” care l-a şi predat comuniştilor după apariţia Legii 119/
11 iunie 1948. Cu doar o zi mai târziu, iată şi altă stradă ce se adaugă salbei
de nume descoperite până acum: strada Noua care, mai târziu, o vom
identifica prin strada Şcoalei de Băeţi sau strada Cogălniceanu, iar mai
spre zilele noastre strada Mihail Kogălniceanu. Pe această arteră a
aristocraţiei vasluiene s-a născut la data de 29 ianuarie 1868 Eduard, fiul
avocatului Lascăr Sion şi al d-nei Catinca Sion, „institutoare la Şcoala de
Fete”, potrivit înscrisurilor din registrul naşterilor. Din 7 februarie a apărut
şi strada Primăriei ce ne-a
pus, un pic doar, în
încurcătură deoarece
localul care va adăposti
această instituţie a fost
inaugurat în anul 1893699
dar, fireşte, şi în anul 1868
era nevoie de un birou
pentru Domnul Primar
Ruinele fostului feredeu aşa că este foarte posibil
israelit de pe strada ca sediul instituţiei să fi
Gh. Racoviţă
fost într-o casă închiriată a
cărei locaţie nu o ştim şi,
probabil, nici nu o vom afla vreodată. Cum nu am găsit vasluieni în vârstă
de peste 160 de ani, nici măcar să speculăm nu avem putinţa vizavi de
strada respectivă rămâ-nând, prin urmare, necunoscută (ca şi altele de pe
parcurs). Străzile sau mahalalele Iazului, Vasluieţului, Spitalului erau, de-
acum, consacrate şi în registrul de naşteri am găsit foarte mulţi bărbaţi şi
femei cu domiciliile pe aici care deveniseră mămici şi tătici ba, chiar şi

698 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1-2/1916-1919.
699 Idem, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 28/1939, f. 212.

365
multe fete mari care se…des-fetiseră, născând plozi cu taţi necunoscuţi spre
marea bucurie a părinţilor lăuzelor, bănuim. La 16 februarie a apărut în
catastife şi strada (mahalaua) Fântâna Turcului şi mărturisim că ne-a fost
imposibil de a descoperi zona în care a existat asemenea toponim dar nu
acelaşi lucru putem spune şi despre strada (mahalaua) Feredeului (care
uneori va mai apare şi ca strada/mahalaua Feredeului Israelit) pentru că
este vorba de baia comunală construită de comunitatea evreiască din oraş la
capătul dinspre sud al actualei străzi Gheorghe Racoviţă, perpendicular pe
strada Costache Negri, aşa că aceasta a fost, cu maximă certitudine,
strada/mahalaua Feredeului. Importantă rămâne atestarea documentară a
acestei băi (12 martie 1868), folosită şi de ceilalţi cetăţeni ai târgului,
indiferent de confesiune religioasă. Dreptu-i că ar putea fi şi actuala stradă
Costache Negri care cobora (şi coboară, încă) din strada Ştefan cel Mare (în
dreptul hotelului „Racova” de astăzi) până în Gheorghe Racoviţă dar este
greu de crezut deoarece Costache Negri a fost puţin populată, fiind o stradă
periferică, pe când pe strada Feredeului se năşteau valuri de copii, în
majoritate, evrei. În fine, la 21 aprilie 1868 apare pentru prima dată în mod
explicit numele actualei străzi Mihail Kogălniceanu şi anume strada Şcoalei
de Băeţi ceea ce poate însemna că s-a terminat cu provizoratul şi că noul
local şi-a primit primii „şcoleri”. Tot după numele unui locuitor mai cu moţ
pare să fi fost denumită şi strada Ivanciu dar şi strada Calin căreia, mai
târziu, i se va adăuga şi prefixul „Piaţa” devenind strada Piaţa Calin,
probabil după numele vreunui negustor român mai înstărit ce-şi deschisese
dughenele cu de toate pe-acolo. La jumătatea lunii august a anului 1868,
apare în nomenclatorul străzilor şi cea numită Lipovenească sau chiar
Rusască, uneori şi mai târziu. Ştiind că biserica acestei minorităţi exista în
vremea aceea, nu ne mai rămâne să credem decât că este vorba de strada
Vasile Lascăr redenumită de comunişti în anul 1948 Avântului şi existentă
şi astăzi tot sub acest nume ce nu spune nimic. Şirul curiozităţilor nu se
opreşte aici deoarece, începând cu 9 octombrie 1868, a apărut şi strada
Timică (uneori, Timica) ce a rezistat un timp până ce numele ei a fost
înlocuit cu altul, după cum vom vedea mai târziu. De bine ce s-a ridicat şi
clădirea Poliţiei Vaslui (pe locul căreia se află acum moderna construcţie a
BRD), edilii s-au gândit să-i dea numele străzii pe care s-a statornicit aşa că
strada Poliţiei (atestată de la 24 septembrie 1868) nu poate să fi fost decât
fosta stradă Carol I-ul redenumită în ianuarie 1948 Constantin Dobrogeanu
Gherea. Ştim cât bine a făcut regele Carol I-ul ţării de adopţie dar mai ştim
şi ce idei nocive a împrăştiat prin aceeaşi ţară transfugul C.D. Gherea, ca să
nu punem un mare semn de întrebare deasupra oportunităţii păstrării în

366
continuare a acestui nume de „revoluţionar” rău famat. Dintr-un registru al
morţilor700 am aflat că pe 16 august, conducătorii obştii vasluiene au
renunţat la anacronica Uliţa Mare redenumind-o, pentru o lungă perioadă
de timp, strada Naţională. Aici, lucrurile se complică puţin deoarece, în
urma studierii amănunţite a fondului arhivistic „Starea Civilă” am
descoperit că nu este vorba despre strada Ştefan cel Mare în toată lungimea
sa, ci numai de o porţiune ce începea din dreptul actualei străzi Victoria (de
la Pompieria veche) şi se sfârşea la ieşirea din oraş spre bariera dulcelui târg
al Ieşilor. Ceva mai târziu, vom dezvălui şi numele celorlalte două bucăţi de
stradă. Ne-am lămurit şi asupra originii numelui străzii Buzdugan (atestată
la 3 septembrie 1868, cu ocazia unui deces), deoa-rece a existat în târgul
Vasluiului o asemenea fa-milie cu mari proprietăţi viticole prin Brodoc şi
Bustea701. Dacă luăm în calcul faptul cvasi-real că edificiul Clubului tinere-
tului (care numai al tinere-tului nu mai este astăzi…!) a fost înălţat în anii
’70 ai secolului trecut pe fundaţia din piatră de Şcheia a casei Buzdugan,
atunci nu ne mai rămâne decât concluzia, că porţiunea străzii Mihail
Kogălniceanu ce începe de la
Şcoala primară israelită „Assey Tow” de
intersecţia străzii Nicolae
pe strada Gheorghe Lazăr
Iorga cu Donici şi până la
intrarea în parcul „Copou”,
recunoscătorii vecini ai
conului boier i-au folosit
numele pe la Starea Civilă
atunci când au fost întrebaţi
cam pe unde stau. Efemeră
va fi fost şi denumirea unei
străzi după unul dintre
locuitorii săi de neam bun,
Ivanciu (atestată la 12
septembrie 1868), deoarece
arareori o vom mai găsi prin
acte. Din păcate, habar n-avem cam pe unde s-o fi aflat această uliţă. Cineva
cu mult umor a dat numele străzii sale Broscari şi locaţia acesteia nu ar
trebui să ne dea prea mare bătaie de cap deoarece, după cum se ştie,
simpaticul batracian nu cântă pe uscat aşa că locul drumeagului nu putea fi
decât pe lângă pârâul Vasluieţ şi gândul ne duce la strada Plevnei ce la fel
de neprietenoasă este şi astăzi, ca şi în secolul al XIX-lea. Pentru cine nu
ştie, această stradelă începe din strada Anton Pann (variantă) şi se termină

700 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 3/1868.
701 Actuale suburbii ale oraşului.

367
în mlaştina orăcăitoare a Vasluieţului vechi, plină de gunoaie
contemporane.
Începând cu atestarea sa documentară din 9 noiembrie 1868,
strada Casărmii va face o îndelungată carieră până la redenumirea sa în
Principele Ferdinand I. Credem că orice târgoveţ (mai vechi sau mai nou)
ce se plimbă pe pietrele Vasluiului ştie că acum această arteră poartă
gloriosul nume al mareşalului Constantin Prezan, după ce în ianuarie 1948
a primit ruşinosul nume de „mareşal Rodion Malinovski” ce a fost
schimbat, totuşi, încă din timpul vieţii lui Gheorghe Gheorghiu Dej în
„bulevardul Primăverii”. Într-adevăr, capătul dinspre nord al acestei străzi
(pe care astăzi de află atât Biserica lipovenilor cât şi Fabrica de confecţii) dă
exact în poarta fostei unităţi militare de aici, unde şi-a satisfăcut stagiul
marele Constantin Tănase dar şi răzeşul-revoluţionar de extremă stângă I.C.
Frimu ce în ultima parte a vieţii a fost repudiat de toate neamurile sale din
Bârzeştii Vasluiului.
Chiar de la începutul acestui studiu am descoperit mahalaua Magazia
pe care am identificat-o cu spaţiul dintre actualele străzi Călugăreni şi
Donici, dar iată că din data de 15 noiembrie 1868 ne întâlnim şi cu strada
Coşerelor pe care o putem asocia cu strada Panu de mai târziu sau cu
strada Anton Pann de astăzi deoarece, precum am amintit, şi aici au existat
asemenea spaţii de depozitare a cerealelor. Problema rămâne, totuşi, în
suspensie până vom fi în stare să dăm o altă interpretare, mai precisă, dacă
va fi cazul.
Scriam în lucrarea „Evreii bârlădeni în documentele arhivistice
vasluiene (1896-1953)702”, că aceşti minoritari aveau grijă ca la stabilirea în
vreo localitate românească să-şi asigure următoarele utilităţi: cimitir,
sinagogă, şcoală confesională şi baie tradiţională. În secolul al XIX-lea,
cimitirul se afla între străzile Donici şi Călugăreni şi era în suprafaţă de
aproape 0,90 ha703. Potrivit numeroaselor documente din dosarul ce-l vom
aminti mai jos, cercetate de noi, acesta fusese constituit „cu mai bine de 100
de ani în urmă”704. Prima sinagogă s-a aflat vizavi de acest cimitir, iar
celelalte două pe strada Gheorghe Lazăr. Baia (feredeul) s-a stabilit pe locul
deja menţionat. Mai rămâne şcoala care, iată, este atestată la data de 18
noiembrie 1868 prin apariţia în nomenclatorul Primăriei a străzii Şcoala
Izdrailită care a funcţionat sub numele „Assey Tow” până la
„naţionalizarea” din 11 iunie 1948. Începând cu data de 19 noiembrie 1868
mai apare absolut ocazional şi strada Iaşului, nume ce nu va rezista prea
mult datorită mai consacratei străzi Naţionale. Oamenii acelor timpuri

702 Autor: Paul Zahariuc. Lucrarea a apărut la Editura Pim, Iaşi, 2012.
703 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. special 61/1941.
704 Ibidem, f. 234.

368
aveau o imaginaţie debordantă în materie de stabilire facultativă a numelor
unor străzi şi un foarte bun exemplu este strada Prunca (atestată la 4
decembrie 1868) care ne duce cu mintea la abandonarea vreunei fetiţe nou-
născute pe acel drumeag, pentru că abandonul nu este o chestiune
contemporană el făcând ceva carieră şi în timpurile de mult apuse. Fireşte,
nici nu ne-am sinchisit să aflăm unde a fost strada cu pricina deoarece
demersul ar fi fost un eşec dar şi o pierdere de timp. O noutate interesantă
poate fi apariţia la data de 11 decembrie 1868 a străzii/mahalalei Moara di
Apă sau di la Moara di Apă ce poate da o interpretare destul de ambiguă
mai ales că nici informatorii noştri nu ştiu unde a funcţionat la Vaslui o
asemenea moară. Totuşi, credem că stradela nu putea fi undeva pe malurile
râului Bârlad ci, mai degrabă pe cele ale pârâului Vasluieţ unde am mai
găsit, deja, câteva uliţe. La capitolul „efemeritate” poate fi înscrisă şi strada
Goleşeiloru care, în afară de atestarea ei documen-tară din ziua de 15 mai
1868, nu am mai găsit-o şi mai târziu. O foarte ne-explicită denumire a unei
străzi a fost aceea din 19 iunie 1868, pe care mino-ritarii au intitulat-o pom-
pos strada Casei Obşcii Evreiloru di pi strada Feredeu. Aici, credem că
domnul notar a făcut o greşeală gravă pe care i-o vom repara noi, după
curgerea a 145 de ani, 3 luni şi 26 de zile705 spunând că, nu este vorba de o
stradă ci de clădirea Comunităţii israelite din Vaslui, mai ales că pruncul
născut în această zi, David Rosen, a fost progenitura domnului Rabin Iţic
Rozen şi al doamnei
Rachela Rozen. Şi-apoi,
cum să nu se comită greşeli
dacă numai în prima
jumătate a anului 1868 au
semnat Starea Civilă
„pentru primar” un număr
de patru domni şi anume:
Grigore Abagiu, Grigore
Alexandrescu, Constantin
Ultima sinagogă evreiască din Vaslui,
Baiardi şi Constantin
acum închisă din cauza lipsei enoriaşilor
Buzdugan.
Probabil, pe o ulicioară
din marginea târgului locuia un aprod al Judecătoriei sau Tribunalului
deoarece la data de 14 august 1868 apare strada Aprodului. Bine-înţeles că
şi pe aceasta o trecem în contul „neiden-tificatelor”, mai ales că n-a apărut

705 Data de referinţă este 15 octombrie 2013.

369
mai departe prin hârţoagele Stării Civile. Cu toate că Elena Şubin706 mai
trăia în anul de graţie 1868, totuşi cineva de la onor Primăria târgului s-a
gândit să se pună bine (şi consis-tent!) pe lângă cucoană, folosindu-i
numele la o stradă. Strada Şubinu (31 ianuarie 1868) avea să facă o lungă
carieră până în ianuarie 1948, când tovarăşii i-au desfiinţat numele în
favoarea înfocatei revoluţionare Ana Ipătescu. De-altminteri, prima dată a
fost redenumită Nicolae Bălcescu dar, într-o şedinţă a Partidului Social
Democrat (tot PSD dar nu cel de astăzi), tov. primar arhitect Petre Sterian707
a intervenit în discuţie şi a propus inversarea unor nume la noua
nomenclatură a străzilor, aşa că fosta D.C. Stati urma să primească numele
paşoptistului mort departe de ţară „pentru că a fost un bun democrat (sic!)” iar
Elena Şubin – Ana Ipătescu. Astăzi, întreg cartierul se numeşte „Ana
Ipătescu”.
În concluzie, anul 1868 a fost unul foarte bogat în materie de denumiri
noi ale străzilor, uliţelor, fundăturilor etc.

1869708

Începând cu data de 21 aprilie 1869, la conducerea primăriei a


intervenit iarăşi o schimbare, deoarece în locul lui Iancu Ioan a venit ca
primar Dimitrie Sofronie şi ajutoarele sale în ale Stării Civile, d-nii Vasile
Mihail şi Grigorie Alcaşu. Sofronie n-a făcut purici prea mulţi ca edil-şef
fiind înlocuit de imperturbabilul Iorgu Papafil (Popafil). Probabil,
copiindu-i pe vestiţii călăraşi cu schimbul din vechea armată, Papafil a
plecat acasă predându-i pe
19 iunie 1869 sceptrul de şef
aceluiaşi Dimitrie Sofronie
care, plictisit de atâta du-te-
vino i-a aruncat registrele
de stare civilă în braţe din
nou lui Iorgu Papafil la data
de 23 decembrie 1869.
Primar pentru numai patru
zile (23-26 decembrie 1869),
Cazarma Infanteriei (1911)
acesta din urmă a predat
cheile biroului de edil-şef

706 Proprietara moşiei târgului şi încasatoare de bezmăn de la toţi locuitorii, chiar dacă

doar câţiva aveau palate iar majoritatea case din lut sau bordeie cu băşici ale udului
porcului în loc de geam (n.a.)
707 SJAN Vaslui, fond Partidul Social Democrat – Organizaţia Vaslui, ds. 3/1948, f. 6-8.
708 Idem, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 1-2/1869.

370
lui Neculai Carp care, bietul, a condus primăria tot pentru patru zile (28
decembrie – 31 decembrie 1869) dispărând în peisaj definitiv. Încet, încet,
lucrurile încep a se limpezi. Chiar de la 31 ianuarie 1869, apare în catastiful
născuţilor strada Sinagogii Evreeşti, dar nu despre cea de pe strada
Călugăreni era vorba ci despre Templul Coral cu spatele spre actuala stradă
Gheorghe Lazăr şi cu faţada perpendiculară pe strada Ştefan cel Mare. În
1978, când această veche construcţie a fost demolată în urma cutremurului
din 4 martie 1977, a dispărut, parcă, şi spiritul evreimii vasluiene de
odinioară… Acest mare lăcaş de cult a fost făcut una cu pământul „la
pachet” cu Şcoala mixtă româno-israelită „Assey Tow”, înfiinţată, după
cum s-a putut constata, cu un an în urmă când copilaşii românilor n-aveau
decât o şcoală de băieţi şi una de fete. Pe 12 februarie constatăm că numelui
de strada Casărmii i s-a mai adăugat şi apendicul „Dorobanţilor” devenind
strada Casărmii Dorobanţilor. Desigur, în semn de respect pentru Iancu
Ioan, primar cu numai câţiva ani în urmă, cineva s-a gândit că n-ar fi rău ca
strada pe care locuia acesta să-i poarte numele. Asta s-a întâmplat pe 26
februarie 1869. În urma unor alegeri, începând cu 21 aprilie 1869, primar al
urbei a redevenit Dimitrie Sofronie. Acesta nu şi-a scris numele pe vreo
tăbliţă indicatoare bătută-n cuie pe vreun gard mulţumindu-se doar să
vegheze asupra bunului mers al vieţii cetăţenilor în acest colţ de Românie
uitat de toţi. Pe timpul mandatului său s-a inaugurat cuvântul „suburbiu”
ceea ce însemna, desigur, mai corectul cuvânt „suburbie”. Iată şirul de
cartiere numite aşa: suburbiul Poştei (13 iulie); suburbiul Spitalului (19
iulie); suburbiul Crucea (27 iulie); suburbiul Lipovinescu (8 septembrie);
suburbiul Casarama Dorobanţilor (11 septembrie); suburbiul Moara di
Apă (14 octombrie); suburbiul Fântâna Turcului (17 noiembrie); suburbiul
Cimitirul Evreesc (21 noiembrie); suburbiul Coşerelor (20 mai); suburbiul
Medianu Micu (3 iunie). Pe deasupra, au mai apărut şi străzi noi ca: strada
Moaşei Oraşului (2 noiembrie); strada Bălănesco (26 noiembrie); strada
Christe (23 decembrie); strada Pocitei (7 ianuarie); mahalaua Bisericii
Lipoveneşti (14 februarie); strada Pieţii Vitelor (18 martie); strada Vitelor
(26 martie); strada Lipţicanilor (21 aprilie); mahalaua Berladului (7 mai).
De notat că strada Lipţicanilor mai apare şi ca strada Lipsca (29 iunie) sau
chiar strada Lipscani (2 iulie). Nu ne vom opri decât asupra străzii Pieţii
Vitelor sau a Vitelor deoarece, fără dubii, este vorba despre apariţia
viitoarei străzi „Iarmaroc” redenumită în ianuarie 1948 strada Libertăţii,
nume păstrat până astăzi. Cât despre mahalaua Berladului, opinăm (după
serioase cercetări) că ea s-a înfiripat în zona actualei străzi Avram Iancu,
situată foarte aproape de râul Bârlad ce pe atunci nu era regularizat, el
trecând tangenţial prin oraş în partea sa dinspre Apus.

371
1870709

Sub primariatul (da capo al fine) lui Iorgu Papafil (uneori, Popafil),
apar alte nume noi de străzi pe lângă cele deja consacrate. Astfel, la 31
ianuarie 1870 întră în nomenclator strada Farmaciei şi în acest punct
trebuie să zăbovim iarăşi ca să aflăm a cui era această
minunăţie plină cu doftorii. Răsfoind registrul unui
fond arhivistic foarte important, l-am găsit pe primul
farmacist al oraşului, (probabil) polonezul Emil
Ortynsky. Stabilit în târgul Vasluiului, omul a început
să-şi exercite nobila dar şi mănoasa meserie,
înjghebându-şi o afacere. Acumulând capital suficient,
Ortynsky şi-a permis cumpărarea unui alt imobil la
data de 13 octombrie 1876, de la un cetăţean. Iată tot
textul tranzacţiei: „Vasile Ciumulică vinde lui Emil
Ortynsky, de profesiune farmacistu, dughiana ce o are în
acest oraşu în colţul străzii numită Carol (subl. ns.) şi
alături cu dughiana lui Leizer Calman în tot locul ei, atât
acel gospodu după hrisov cât şi acel în bezmănu care se află
astăzi îngrădit710”. Cum documentul a fost întocmit cu
şase ani mai târziu faţă de leatul de care ne ocupăm noi
în acest moment, este foarte posibil ca farmacistul să-şi
fi deschis prima drogherie pe actuala stradă Hagi
Chiriac (posibil numită pe atunci „Precista”), iar cea
de-a doua în dugheana cumpărată de la Ciumulică, să fi Locul de
veşnică odihnă
fost pe viitoarea stradă „I.C. Brătianu” („I.C. Frimu”
al familiei
până în 1990, şi de aici şi până în prezent „Erou ing. Ortynsky
Badea Romeo”). Ortynsky a mai făcut o cumpărătură ce
demonstrează succesul afacerii sale, plătind suma de 150 # (vechiul simbol
al monedei de aur) „cassele d-nei Etta Leibovici din strada Hagiu pentru a
deschide o farmacie”711. Pe 10 februarie, efemeră, fireşte, s-a ivit din
registrul stării civile şi strada Săvulescu ce purta numele vreunui potentat
al zilei cu casă într-un loc pe care nu l-am aflat cam pe unde ar fi fost. Pe 12
martie, dom’ notar a înregistrat o naştere pe strada Podu Huşului dar asta

709 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1870 (născuţi) şi 2/1870 (morţi)
710 Idem, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1876, nr. 135/13 .10.1876.
711 Ibidem, ds. 1/1880, nr. 76/26.09.1880.

372
nu trebuie să ne inducă în vreo eroare deoarece era totuna cu „strada
Hussy”, „mahalaua Huşi” sau „strada Huşului”. Artera există şi astăzi, ea
pornind din strada Ştefan cel Mare şi sfârşind la… podul Huşului!
Sărmanul Manase al cărui nume îl primise o stradă, tare mult îl pociseră
funcţionarii primăriei ortografiindu-l şi Manaşc, Manaşu, Manas sau
Manaşiu. Din fericire, nu peste mult timp, îi va fi stabilită identitatea
corectă de Manase. Mai importantă (şi fără ortografie siluită) a fost apariţia
străzii Biserica Sfântului Ion, la data de 27 martie 1870. Aceasta era (şi mai
este) o stradelă ce pornea din strada Ştefan cel Mare (chiar din dreptul sus-
amintitei biserici) şi curgea pe lângă Curţile Domneşti preţ de 40-50 de
metri, terminându-se în…nicăieri, deoarece era, pur şi simplu, o fundătură
pe care oamenii îşi încropiseră câte un adăpost deasupra capurilor ca să nu-
i plouă sau să-i ningă. După cum vom afla, ea s-a mai numit şi strada
Domnească sau strada Ghica Vodă. Fără posibilitate de identificare a
locaţiilor actuale rămân străzile Şcoala Filială şi Moschi. De altfel, ele pot fi
trecute fără probleme la rubrica „efemeride” deoarece în 1871 nu le-am mai
găsit.

1871712

Modernitatea crescuse, poate, şi infracţionalitatea, aşa că târgul s-a dotat


şi cu un institut de penitenţă a păcătoşilor. Nu ştim data când a fost
inaugurată clădirea dar avem prima atestare documentară a existenţei
acesteia în peisajul tern al colbăitei comune urbane. Pe 12 ianuarie 1871, a
apărut în registre şi strada Penitenciarului care, având ieşire directă în
strada Mare, adică în actuala stradă Ştefan cel Mare, a fost naşa de botez a
unei porţiuni ce începea din colţul străzii Vasile Lascăr şi se termina la
intersecţia cu strada Ion Adam (acum, dispărută prin sistematizare).
Probabil, datorită numelui său cam sinistru („Unde stai, tu?” „La
Penitenciar”), nu va face mulţi purici prin registrele primăriei. În rest, cam
cele pe care le ştim, deja: strada Piaţa Mare, strada Manase, strada Iazului,
strada Duca, strada Şoseaua, strada (suburbiul, mahalaua) Crucea ş.a. La
pupitrul de comandă al primăriei încă mai era Iorgu Papafil dar, uneori,
actele de stare civilă au fost semnate şi de „delegatul Primarului şi Oficer al
Stărei Civile” Ion Cihodaru.

************

712 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1871 (născuţi).

373
1872, 1873, 1874713

Acest al 1872-lea an d. Hr., a adus şi schimbare de lider la primărie în


persoana d-lui Gheorghe Danu care, ocupat fiind până peste cap cu
problemele zilnice, l-a delegat pe d-l Gheorghe Buzdugan (onorabil
proprietar de vii, case, crâşme şi teren arabil, frate cu Alexandru Buzdugan)
pentru a semna actele de naştere, moarte sau căsătorie începând cu 1
ianuarie 1871 şi sfârşind cu 31 decembrie, acelaşi an. Situaţia staţionară,
inclusiv a oficialilor
primăriei, s-a repetat şi în
anul 1873: nu s-a
înregistrat absolut nicio
modificare sau adăugire
în nomenclatorul
străzilor vasluiene aşa că
nu vom face decât o nouă
transcriere sumară a
Strada Cazărmii de Infanterie acestora: strada Mare,
(Ferdinand) strada Piaţa Mare, strada
Crucii, strada Nouă,
Suburbiul Magazia, strada Iazului, strada Penitenciarului, strada Manase,
strada Şcoalei de Fete, strada Piaţa Calin, Suburbiul Feredeului, strada
Poştei, strada Precista, strada Huşului, suburbiul (strada) Fântâna Turcului,
suburbiul (strada) Spitalului, strada Ivanciu, strada Duca, strada Cumbati
şi care vor mai fi fost. Gheorghe Danu a mai fost primar până la data de 20
iulie 1874 după care, frâiele au fost preluate din zbor de Nicu Răşcanu,
primar până la sfârşitul anului. Fiind bun prieten atât cu fostul cât şi cu
actualul edil-şef, d-l Gheorghe Buzdugan va rămâne în continuare
semnatarul actelor din registrele Stării Civile.
Anul 1874, dacă nu vine cu foarte multe noutăţi, atunci vine cu multe
clarificări în denumirea străzilor sau a altor forme de convieţuire umană.
Astfel, bătrânul şi anacronicul „suburbiu” devine moderna, eleganta şi
corecta „suburbie”. Cetăţenii Vasluiului încă mai locuiau pe strada
Penitenciarului dar unii îşi duraseră casele pe noua stradă a Tribunalului
(28 martie 1874). Strada Huşului se statorniceşte definitiv dar apare şi mai
explicita stradă a Şcoalei de Băeţi (18 iunie 1874) ce nu era alta decât strada

713 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui,, ds. 1/1872 (născuţi); ds. 1/1873
(născuţi); ds. 1/1874 (născuţi).

374
Mihail Kogălniceanu de mai târziu. Chiar la începutul anului 1874, la 23
ianuarie, s-a iţit, nu se ştie de unde, strada Theodorella ce nu putea fi decât
prenumele junei fiice sau al maturei cucoane a vreunui ştab care ţinuse
morţiş să-i eternizeze numele. Din păcate nu prea a reuşit deoarece oamenii
trăiesc sub vremi şi nu invers. Pe 28 martie, o altă surpriză: strada
Tribunalului ce nu trebuie cumva confundată cu viitoarea stradă I.C. Frimu
ce trecea (şi trece sub numele de „Erou ing. Badea Romeo”), într-adevăr,
prin faţa Palatului Administrativ şi de Justiţie existent şi acum, deoarece
clădirea a fost ridicată mult mai târziu, undeva la începutul anilor 1900 ai
secolului al XIX-lea, aşa că rămâne să ne-ntrebăm: unde a fost, oare, vechiul
tribunal al judeţului Vaslui?! Din cine ştie ce motive, strada Bisericii Sfântul
Ion de mai înainte, a devenit în scurt timp (4 noiembrie) suburbia Sfântul
Ion de parcă scribului de la Stara Civilă i-a fost tare greu să o transcrie
corect dar, cum explicam la începutul acestui studiu, pe atunci orice grup
de patru-cinci cocioabe amărâte primeau pomposul nume de „suburbie” de
parcă Vaslu-iul începuse să depăşească Bucureştiul sau, de ce nu, New
York-ul. Această curioasă transformare au primit-o şi străzile: Vasluieţ, Iaz,
Precista, etc., care au devenit „suburbii”. O naştere datată 1 iunie 1874, a
fost înregistrată pe strada Vincler, localizată de noi ca fiind strada
Constantin Dobrogeanu Gherea de astăzi. Trebuie amintit faptul că
Emanoil Vincler a fost inginerul hotarnic trimis în judeţul Vaslui de
ministrul de Interne Mihail Kogălniceanu, la marea reformă agrară din
1864-1865. Acest extraordinar de competent şi serios neamţ (ale cărui
documente le-am cercetat şi studiat, urmând a fi publicate parţial şi în
această lucrare) s-a statornicit până la urmă în târgul unde a fost trimis
ajungând un om de vază şi cinstit cumpărător al unor terenuri şi vii pe rod,
potrivit informaţiilor culese din „Registrul de transcripţiuni a Tribunalului
Vaslui”.

1875714

Pe tot parcursul acestui an, la manetele de ghidare a intereselor oraşului


spre calea modernizării s-a aflat tot echipa Neculai (Nicu) Răşcanu –
Gheorghe Buzdugan (ajutor de primar şi ofiţer al Stării Civile). Pe lângă
străzile şi suburbiile ştiute de-acum, au mai intervenit şi nişte noutăţi
absolut surprinzătoare cu toate că multe dintre ele vor dispare ca fumul
după un foc de paie. De pildă, strada Lipovenească a devenit suburbia
Lipovinime ceea ce era cam acelaşi lucru, dar extins la o scară mai mare.
Fără teama de a greşi cumva, credem că grupul de case cu pricina nu putea

714 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1875 (născuţi).

375
fi decât în jurul bisericii acestor minoritari ce se ocupau, în general, cu
grădinăria şi vânzarea legumelor & zarzavaturilor la piaţa târgului. Deci,
străzile Vasile Lascăr (redenumită în ianuarie 1948 „Avântului”) şi Vasile
Lupu, „înghiţită” de sistematizare. De remarcat că evreii se concentraseră,
deja, pe anumite porţiuni ale urbei, cam pe unde era vadul comercial mai
bun şi anume: strada Feredeului, strada Crucea, strada Naţională ş.a. Acest
fapt cât se poate de real este dovedit de numeroasele naşteri înregistrate pe
aceste locaţii. Strada Penitenciarului a mai rezistat până la data de 16
august 1875, când diriguitorii primăriei i-au schimbat numele (pentru
totdeauna!) în Ştefan cel Mare chiar dacă la început un notar şugubăţ a
ortografiat numele marelui domnitor moldav „Ştephan”! Datorită
dezvoltării impetuoase a centrului târgului, pe strada Farmaciei au apărut
clădiri cu parter şi un etaj sau chiar două ce, de regulă, erau folosite atât ca
magazine cât şi ca locuinţe. Deoarece pe această stradă se afla şi noua
ctitorie a lui Dimitrie Castroian (1860, Biserica Adormirea Maicii
Domnului) realizată cu banii proveniţi din uriaşa moştenire lăsată lui de
către vrednicul de cinste Neculai Chiriac-Hagiul, primarul Nicu Răşcanu,
într-un neasemuit avânt, a decis redenumirea străzii Farmaciei în strada
Hagiu. Asta s-a întâmplat la 24 iulie 1875 şi de atunci şi până în prezent,
strada se numeşte la fel iar menirea ei de arteră comercială a rămas intactă.
La 15 august, apare şi strada Pieţii care, datorită numărului mare de naşteri
evreieşti înregistrate pe parcursul anilor ce vor veni, ne face să credem că
este vorba despre actuala stradă Vidin. Numele străzii Hotelul Bogdănescu
dispărând, avem încă o dată certitudinea că despre viitorul hotel
„Splendid” era vorba, aşa că ni se pare firesc ca stradela să fi fost asociată
cu strada Pieţii.
Cum domnitorul Principatelor Unite, Carol I-ul, îşi dovedise vrednicia,
dragostea, ataşamentul şi interesul faţă de ţara de adopţie, edilii au
redenumit strada Vincler cu numele său ce nu a mai fost schimbat decât la
preluarea puterii totale de către cel mai mare distrugător de valori
autentice din toată Istoria României: sistemul comunist. Atunci, în ianuarie
1948, câţiva ne-iubitori de ţară şi neam, au aruncat la gunoi plăcuţele
inscripţionate „Carol” şi au bătut în cuie pe garduri altele cu numele unui
neam de traistă goală fugit din fostul imperiu rus: Constantin Dobrogeanu
Gherea (1855-1920) pe numele său real Solomon Katz. Din păcate, aşa cum
mai aminteam în acest scurt studiu, numele acestui marxist notoriu a rămas
până în zilele noastre.
O mare surpriză ne-a furnizat apariţia la data de 19 august 1875 a străzii
Naţionale deoarece, cu numai trei zile în urmă apăruse şi strada Ştefan cel
Mare or, cu maximă certitudine, fusese vorba de artera care străbate
Vasluiul de la sud la nord, preţ de câţiva kilometri. Atunci, care era

376
„Naţionala” şi care „Ştefan cel Mare”?! Părerea noastră este că de la punctul
numit actualmente „Crucea Gării” şi până la intersectarea străzii „Cuza
Vodă”, strada s-a numit „Ştefan cel Mare” (fostă „Penitenciarului”) iar de
acolo şi până la ieşirea din oraş, s-a numit strada Naţională. Explicaţia stă
solid în picioare datorită vrednicilor noştri minoritari evrei care turnau
copii pe bandă rulantă pe aceste două entităţi distincte dar făcând parte din
acelaşi tot. De altfel, trecerea timpului va demonstra cu prisosinţă
valabilitatea opiniei noastre.
Pentru nou-apăruta stradă a Bulgarului (24 august 1875) ne-am
consultat cu informatorul nostru Anghel (Angelică) Barbu, strălucit urmaş
al unei vechi familii vasluiene (un strămoş, „Chirilă a Barbului”, a fost
„călăraş isprăvnicesc” la începutul secolul al XIX-lea). Domnia sa ne-a spus
că această stradă nu putea fi decât undeva pe lângă pârâul Vasluieţ
deoarece pe acolo se stabiliseră mulţi huşeni (numiţi şi acum „bulgari”)
cultivatori de legume şi zarzavaturi. Or, grădinărie fără apă din belşug nu
se putea şi nici nu se poate face aşa că, este posibil ca viitoarea stradă
Decebal să fi fost fieful lor. Surprinzător, apare în nomenclator strada Mică
(24 august 1875) ce, foarte probabil, va fi fost o fundătură de câţiva metri,
numai bună pentru ridicat două-trei
magherniţe.
Datorită acordării loturilor de
casă de către primărie, numele strada
Pieţii Vitelor se consolidează şi nu va
mai fi mult timp până la pre-
schimbarea ei în strada Iarmaroc.
Merită precizat faptul că pe aici nu
intervenise factorul evreiesc şi nici
nu va apare vreodată datorită
poziţionării ei periferice, neaducă-
toare de profituri ci de cheltuieli
pentru desele procurări de încălţă-
minte ce se uzau prin glodurile
primăvăratice sau tomnatice. Târziu,
abia în anii ’40 ai secolului al XX-lea,
Dimitrie Castroian, clironomul lui strada va fi pavată cu bolovani de
Neculai Hagi Chiriac.
râu. Cu foarte puţin timp în urmă,
Tablou de ctitor în biserica „Adormirea
Maicii Domnului”din Vaslui din într-un extraordinar avânt de
modernizare a străzilor oraşului,
noul primar Vasile Pavăl a decis (împreună cu consiliul local) canalizarea,
gazificarea şi asfaltarea acestei importante artere de peste un kilometru
lungime ce porneşte din strada Republicii (fostă Gării şi Mareşal Averescu)

377
şi se termină în gardul fostei Fabrici de mobilă „MOVAS”, acum o jalnică
ruină devalizată complet de toate obiectele de valoare care mai erau în ea.
O altă apariţie extrem de interesantă s-a consumat la data de 17 ianuarie
1875 când, în catastifele Stării Civile a fost consemnată strada Machidon.
Fireşte, ca şi-n alte ocazii, numele omului a dat numele străzii şi avem toate
motivele să credem în afirmaţia noastră deoarece catagrafiile anilor 1820,
1831 şi 1845 ne aduc (iniţial) în prim-plan numele unui „Machedon dascal
cântăreţ” la Biserica Adormirea Maicii Domnului. Dacă numitul va fi locuit
pe o stradă din apropierea
actualului Palat de Justiţie, atunci
speculaţia noastră se poate
confirma deoarece, în ultimul
deceniu al secolului al XIX-lea,
Prefectura şi Primăria Vaslui, într-
un efort comun, au cumpărat un
teren exact pe strada Machidon
pentru a ridica edificiul amintit.
În fine, mai pe înţelesul viitorimii
(dornice de cercetări arhivistice) a
fost apariţia la data de 24 ianuarie
1875 a străzii Magaziilor ceea ce
înseamnă că erau mai multe
hambare, exact cum au consemnat
într-un proces verbal de demolare
din 1963, funcţionarii Serviciului
tehnic din cadrul Sfatului
Popular Orăşenesc Vaslui. În Dimitrie Scarlat Donici.
acest caz este vorba, fără dubii, Unul dintre prefecţii cei mai longevivi în
funcţie, 15 ani în răstimpul 1866-1907.
de viitoarea stradă Donici
Fotografie din arhiva Mihai Dim. Sturdza
(Dimitrie Scarlat Donici – fost
prefect al Vasluiului, şi nu Alecu Donici, fabulistul, cum se afişează astăzi
strada - ce n-a avut niciodată de-a face cu Vasluiul, chiar dacă a murit în
anul 1865 la Iaşi, deci aproape de noi).

*****
***

378
1876, 1877, 1878715

Nefiind schimbări majore, ne-am permis parcurgerea în goană a unor


etape dar şi în aceşti an avem de consemnat câte ceva. În primul rând,
primariatul lui Neculai (Nicu) Răşcanu a continuat pe toată perioada
anului 1876, secondat fiind de către vrednicul său ajutor şi ofiţer al Stării
Civile, Gheorghe Buzdugan. Suburbia Vasluieţului, cu câteva uliţe în
componenţă cel mai probabil, este omniprezentă la capitolul „naşteri”.
Valabil acelaşi lucru şi pentru străzile citate anterior. În sfârşit, numele
banului Dimitrie Drăghici (fondatorul primului spital vasluian) a fost dat
străzii Spitalului, în egală măsură cu aceasta şi acest lucru ne duce cu
gândul la lipsa de decizie fermă a autorităţilor de a se hotărî (odată pentru
totdeauna) asupra unui singur nume. Deci, pe 7 martie 1876, apare strada
Drăghici, care făcea legătura între străzile Peneş Curcanu şi Spitalelor. Un
reper important de pe şesul pârâului Vasluieţ apare într-o înregistrare
privind aflarea „(…) copilei abandonate Elena găsită la data de 23 martie 1876 de
cetăţeanul Gheorghe Tătaru, bărbier din Vaslui, pe şesu Vaslueţului lângă o
fântână”. Această fântână cu ciutură a rezistat în timp până la regularizarea
pârâiaşului realizată în anii ’70 ai trecutului secol plin de războaie,
intoleranţă şi calamităţi produse de om sau de natură.
Meşteşugul olăritului la Vaslui
este atestat încă de la catagrafia din 1820.
Astfel, la categoria birnicilor i-am găsit pe
Manolachi olar brat Coşer; Ilii olar ot
Rădiu; Lupul olar care, de-a lungul anilor,
au format alţi meseriaşi grupaţi (începând
cu data de 29 ianuarie 1876) pe strada
Olarilor. Numele acestei străzi va depăşi
şi pragul noului secol, pierzându-se, apoi,
într-o altă redenumire ce, din nefericire,
ne scapă. După apariţia în 1840 a lucrării
Anastasie Panu
„Alexandru Lăpuşneanu” scrisă de
(1813-1867)
Costache Negruzzi, numele acestui
domnitor ce a condus Ţara Moldovei în
două răstimpuri (septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 şi octombrie 1564 - 9
martie 1568) a devenit foarte popular în rândurile oamenilor din secolul al
XIX-lea, chiar şi cu mai puţină carte aşa că edilii vasluieni au dat la 1 iunie
1876 numele acestuia unei străzi apărând, deci, strada Lăpuşneanu. Astăzi,

715 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1876 (născuţi); 1/1877
(născuţi); 2/1877 (morţi) şi 1/1878 (născuţi).

379
în nomenclatorul străzilor nu mai există acest nume deoarece, situată fiind
într-o zonă demolabilă şi fără locuitori ci doar cu un parc şi o pădurice de
salcâmi, ea a dispărut şi din memoria oamenilor. Faţă de strada
Lipovinească unde, fireşte, am găsit copii născuţi ce aparţineau NUMAI
acestei paşnice etnii a ruşilor lipoveni, pe străzile Crucea, Fântâna Turcului,
Hagiu şi multe altele se năşteau progenituri din ambele naţii majoritare în
oraş: români şi evrei. Pe 2 septembrie 1876, apare strada Angheluţă dar cu
o locaţie diferită celei de astăzi şi anume pe lângă clădirile Comunităţii
evreilor, sinagogii şi şcolii Assey Tow. De fapt, aici îşi avea „binalele”
cunoscutul spătar Ştefan Angheluţă. „Registrul de transcripţiuni a Tribu-
nalului Vaslui” ne dezvăluie câteva tranzacţii imobiliare ale acestuia716.
Pentru această lucrare am selectat-o pe următoarea:
„Actu de vecinică motaţiune imobiliară.
D-l Ştefan Angheluţă declară că din benalele sale din oraşul Vaslui şi anume
acele în două rânduri situate pe locul cuprinsu bezmănului către proprietatea
fondului, visavis de cassele în care locuiescu în colţul şoselei tractului Mare Iassy-
Berlad şi acele şosele comunale mergătoare spre Piaţa Mare a Oraşului Vasluiu,
sub un acoperământu de şindrilă, păreţii de cărămidă şi piatră, cu beciu sub ele,
una dugheană la faţă în colţu şi cu câteva odăi în rândul de giosu, un antretu cu
scări şi mai multe odăi în rândul de susu (al doile), cu un grajdu în dossu. Aceste
benale cu locul loru în situaţiunea remarcată aicea, învecinate la răsărit şi miază zi
cu şoselele mencionate, la apusu cu locul osebiteloru benale (dugheni) ale mele şi
acela al dughenelor nepotului meu, D-l Angheluţă Ionu, ear mai la miază noapte
cu acela locu al benaleloru comerciantului ebreu Avramu Fişmanu. Mărimea
locului acestor benale este de 13 ½ metri la faţă în şoseaua tractului mare Iassy-
Berladu; 16 8/10 metri la partea despre şoseaua comunală; şesse metri fundul
despre locul osebiteloru dughene a mele despre Piaţa Vasluiului şi 29 1/6 metri la
latura despre locul benaleloru evreului Fişmanu, de giur împrejur şeasse zeci şi
cinci şi 9/10 metri, cu dreptu de vecinică comunicare prin poartă şi la plimbătoare
ce actualmente este la mijlocu pe locul liber dintre aceste benale şi dughenele mele.
Astăzi, prin bună învoire şi în liber consimţământ, am vândutu de veciu aceste
benale prenumite Spiţeria în situaţiunea descrisă mai sussu către D-sa D-l
Longhinu Hasciuslovschi. Preţul vânzărei l-am ficsatu la suma de 820 galbeni
peste totu. Vânzarea acestoru benale cu toate atenansele loru am făcut-o fără
dreptu de răscumpărare şi liberă de orice sarcini, fiindu că suma de 700 galbeni şi
procentul cătră D-na Efrosina Chiriacu am achitat-o acum iar acea cătră D-l
Ghiorghie Bălănescu rămâne asigurată numai în singure dughenile mele din Piaţa
Mare a Oraşului Vaslui”. Pare-se că în anul 1877, vrednicul de amintire
Ştefan Angheluţă (proprietar al moşiilor Bahnari şi Chiţoc şi ctitor al
bisericii din prima localitate) nu mai era în viaţă, deoarece documentul

716 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1875, nr. 41/4 martie1875.

380
28/28 martie 1877 din acelaşi „registru” a fost semnat la locul rezervat
vânzătorului de către soţia acestuia. Iată în ce a constat tranzacţia: „Ghiţă
Asbiovici a închiriat D-lui Ghiorghi Tocilescu o parte din cassele cumpărate de la
D-na Smaranda Angheluţă, situate pe strada Ştefan cel Mare şi anume 6 odăi care
compun etajul de jossu al aceleaşi casse despărţite printr-un gangu, două camere
unde se află Pelăria şi două odăi unde se află Bărbieria”. De altfel, după această
dată, numele „Angheluţă” mai apare doar ca toponim. O poziţionare
aproximativă putem să-i dăm astăzi şi des-întâlnitei străzi Piaţa Calin tot
datorită unei „tranzacţiuni”717 când „Smil sin Strule Burăh Croitoru, vinde
casa situată pe strada Naţională şi medianul Călin sau strada Halei”. Hala, după
cum bine se ştie, era în acelaşi loc ca şi cea demolată în anul 2012 din vechea
piaţă „Vidin”.
Strada Bulgarului mai era pocită, uneori, şi cu numele de strada
Bulgăriei (31 decembrie 1876) dar locaţia rămăsese aceeaşi, pe malul
apusean al pârâului Vasluieţ în curgerea lui în aval, unde puteau fi instalate
vestitele „roţi” trase de cai sau boi. Acestea, scoteau apa cu cofele ce apoi se
răsturnau pe uluc. Din uluc, „lichidul vieţii” era dirijat de către pricepuţii
grădinari pe vadurile care irigau pătlăgelele, vinetele, morcovul ş.a.
1877, anul Independenţei Naţionale a României, a adus schimbări în
special la conducerea târgului, Constantin Christe luându-i locul lui
Neculai (Nicu) Răşcanu. Acesta, constatând bunele servicii aduse primăriei
de merituosul Gheorghe Buzdugan, l-a păstrat în continuare ca ofiţer al
Stării Civile dar nu ca ajutor de primar ci ca simplu consilier comunal.
Modificări în nomenclator nu au fost dar în toamna acestui an, mai exact pe
3 septembrie 1877, apare pentru prima dată strada Cherţu ce va face o
relativ lungă carieră. Campioane la naşteri au fost doamnele (şi
domnişoarele!!!) de pe străzile: Machidon, Piaţa Vitelor (pe ambele numai
români) iar pe străzile Crucea, Vaslueţului, Hagiu şi Naţională, la paritate
românii cu evreii. Oricum, începând cu anul 1870, cele două principate
unite intraseră în revoluţia industrială şi demografică aşa că nu trebuie să
ne mire cohortele de copii apărute pe lume. Dreptu-i că şi rândurile
deceselor infantile se îngroşaseră tragic de mult. Lipsa asistenţei sanitare
umane îşi spunea crud cuvântul.
Datorită instabilităţii politice mari de atunci, prezenţa la urne era destul
de des întâlnită iar alegerile generale pentru Parlament se răsfrângea şi
asupra celor locale. Acest fapt este dovedit de urcarea în 1878 pe scaunul de
primar a aceluiaşi neobosit candidat câştigător Neculai (Nicu) Răşcanu. Pe
tot parcursul anului, au semnat ca ofiţeri ai Stării Civile domnii: Gheorghe

717 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1881, nr.18/18 februarie
1881.

381
Buzdugan (consilier comunal) şi colonelul Constantin Christe. Făcând
numărătoarea la registrul născuţilor, am constatat că pe strada Hagiu, de
pildă, cei apăruţi pe lume fuseseră în proporţie de 95% evrei la fel ca şi pe
strada Naţională. Încă mai erau în vigoare nume de străzi ca: Magazia,
Piaţa Vitelor, Bulgarilor, Precista, Cherţu, Olarilor, Lăpuşneanu, Poşta,
Machidon ş.a. La 21 iunie 1878, apare şi strada numită a Pieţei Halei ce mai
târziu va deveni Vidin. Pe 22 septembrie, câţiva cetăţeni au început să-şi
ridice case chiar lângă râul Bârlad (care pe atunci curgea la apus de oraş,
printr-o zonă inundabilă) aşa că diriguitorii târgului au numit-o chiar aşa:
strada (suburbia) Apei Bârladului. Mult mai târziu îi va fi schimbat numele
în Avram Iancu. Plictisindu-se de rutină, scribul de la Starea Civilă o mai
„reboteza” din când în când pe numita stradă a Pieţii Vitelor cu Oborul
Vitelor dar chestiunea nu ne încurcă defel deoarece era vorba tot despre
aceeaşi arteră ce va primi mai târziu numele de strada Iarmaroc.

1879, 1880, 1881, 1882718

Această lapidară înşiruire a anilor are o explicaţie: nu s-a schimbat mai


nimic prin nomenclator. De la începutul anul 1879 şi până la data de 6
februarie 1880 destinele viitorului oraş au fost conduse, încă, de Neculai
(Nicu) Răşcanu secondat la Starea Civilă de Gheorghe Buzdugan (până la
data de 29 februarie 1879) după care a fost numit cu această sarcină
Gheorghe Laşcu (uneori, Laşco) – „consilier comunal şi delegat al
Primarului pentru Starea Civilă”, după cum sunau titlurile acestui domn.
Echipa Răşcanu-Laşcu (Laşco) a părăsit funcţiile deţinute la 6 februarie
1880, dată de la care apar numele 1) Avocatului Neron Lupaşcu (primar) şi
2) Gheorghe Bălănescu
(ajutor de primar şi ofiţer al
Stării Civile). Venerabilul
avocat Lupaşcu n-a stat
prea mult la primărie, locul
său fiind ocupat de
veşnicul luptător Neculai
(Nicu) Răşcanu care a fost
„uns” la data de 23
septembrie 1881. Acesta l-a Vechea hală a pieţei „Vidin”, în 1907
numit ca ofiţer la Starea (demolată în anul 2012)
Civilă pe Alexandru

718SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1879 (născuţi), 1/1880 (născuţi)
3/1880 (morţi), 1/1881 (născuţi) şi 1/1882 (născuţi).

382
Ţurcanovici (ajutor de primar). La acest serviciu s-a mai acoperit de glorie
şi Gheorghe Bălănescu ce, la data de 31 octombrie 1881 a fost înlocuit de
Ştefan Motaş - „consilier comunal”. Imperturbabilul Răşcanu a mai rezistat
cu vitejie pe baricadele primăriei şi pe întreg anul 1882, păstrându-l şi pe
onorabilul Ştefan Motaş, distins descendent al familiei răzeşeşti cu acelaşi
nume, originară din Chetreştii Vasluiului. Câteva cuvinte despre cel ce a
fost Neron Lupaşcu. Pe lângă meseria de apărător în diverse cauze, Neron
a fost şi proprietar de pământuri, vii, case cu acareturi dar şi…cămătar! Iată
ce am găsit în arhive vis a vis de ultima „profesiune”: „Iosub Leiboviciu a
împrumutat de la Neron Lupaşcu suma de 2.500 #719 pe 3 ani astfel: Anual câte
833 1/3 # cu dobândă de unu la sută/lunar”. Evreul garanta cu casele sale cu
două rânduri (etaje) situate în Piaţa Mare, învecinate de o parte cu imobilul
lui Staimberg Segal iară pe de altă parte cu uliţa Precista720.
Cine ştie cum, registratorul Stării Civile a scris la locul naşterii unui
copil suburbia Drăghici ceea ce era totuna cu suburbia Spitalului apărută
destul de des prin documente. „Fapta” se întâmplase la 9 iulie 1879. După o
lungă absenţă, când am crezut că pur şi simplu fusese redenumită. Iată că la
15 noiembrie 1879 a reapărut pe firmamentul înglodatului târg suburbia
Iazu, loc al naşterii multor copii evrei şi români. O mare surpriză, ce are
totuşi semnificaţia ei, ne-a fost furnizată de apariţia meteorică a străzii
Colonel Dimitrie Miclescu (prefect al Vasluiului la 1864) la data de 28
octombrie 1880, ca şi a străzii Husari pe 23 noiembrie 1880. După multe
opinteli de genul străzii Oborului de Vite sau a străzii Piaţa Vitilor, iată că
la 27 noiembrie 1880 a apărut explicit numele străzii Iarmarocu de Vite
care, după tăierea apendicelui „de Vite” va rămâne până în ianuarie 1948 ca
strada Iarmaroc. De atunci şi până astăzi, vasluianul calcă pe caldarâmul
străzii Libertăţii. În fine, într-un registru al morţilor am găsit la data de 8
ianuarie 1880, suburbia Bivolărie (fără a-i înţelege semnificaţia dar cu
locaţia aproximativă pe terenul unde se află astăzi Bazarul). Prin preajma
Spitalului lui Drăghici, la numărul 562, se stingea din viaţă la 12 februarie
1880 Ruxanda Buzdugan, soţia lui Alexandru Buzdugan, personaj de vază
în Vasluiul secolului al XIX-lea.
De la 1 ianuarie 1881 şi până la data de 25 septembrie 1881, funcţia
supremă în oraş a fost deţinută de avocatul-cămătar Neron Lupaşcu
secondat cu deosebit profesionalism şi abnegaţie de ajutorul Gheorghe
Bălănescu care, milos cu sănătatea d-lui Primar, a exercitat şi funcţiunea de
ofiţer al Stării Civile, dar numai până ce şeful său a fost înlocuit cu
merituosul Neculai (Nicu) Răşcanu care şi l-a luat la dreapta pe Alexandru

719 # = simbolul aurului, galbeni.


720 SJAN Vaslui, Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1876, nr. 146/02.11.1876.

383
Ţurcanovici, după cum scrisei ceva mai sus. Pe strada Calin lumea se
înmulţea într-o veselie generală iar dovadă stă registrul de naşteri unde, la
paritate, se aflau atât părinţi români cât şi evrei. Cum pe ţigani nu-i putem
recunoaşte după nume, probabil vor fi fost şi mulţi din aceşti minoritari
care începuseră să populeze oraşul mai ales după procesul de dezrobire a
lor început în anul 1837 şi culminând cu anul 1856 când, la 20 februarie,
domnitorul Grigore Alexandru Ghica îi eliberează în totalitate. Cu ajutorul
prietenilor noştri vasluieni get-beget, am aflat unde a fost şi strada
Bulgarilor şi anume în lunca Vasluieţului, pe malul drept al acestui pârâu
ce curge la răsărit de oraş.
Ne-am lovit (şi ne vom mai lovi) de existenţa străzii şi suburbiei Iazului
iar un document cercetat de noi ne relevă, într-o oarecare măsură, locul pe
unde se afla. Astfel, Mihalachi şi Marghioala Căldărariu şi-au vândut casa
din Vaslui situată în Mahalaua Iazului (Strada Naţională) doamnei Elena
Costachi Trofin721. Stabilind anterior că strada Naţională a fost porţiunea
din actuala Ştefan cel Mare, ce începea de la fostul Penitenciar (ulterior,
Pompieria nouă) şi se termina la ieşirea din oraş spre Iaşi, pe DN 24, putem
spune (aproape) cu certitudine că această mahala se găsea pe locul unde
astăzi se întinde strada Oltea Doamna, fiind foarte aproape de albia veche a
pârului Vasluieţ. Ştefan Motăş l-a înlocuit pe Gheorghe Bălănescu la
Starea Civilă începând cu data de 31 octombrie 1881 numai bine pentru a
mai inventa o adresă şi anume Piaţa Cişmelii ce nu putea fi decât a
Turcului derivată dintr-o fântână construită prin zonă.
Dall'inizio alla fine, cum ar spune fratele nostru de gintă latină şi
cunoscut macaronar, locuitor al unei cizme, de la 1 ianuarie 1882 şi până în
ziua când vin urătorii la fereastră, 31 decembrie acelaşi an, bravul Nicu
Răşcanu a dat sfaturi de înfrumuseţare şi de modernizare a urbei din
calitatea de primar iar des-pomenitul Ştefan Motăş a semnat cu sârg
registrele Stării Civile. Pe lângă străzile de-acum cunoscute, a mai apărut şi
Suburbia Ştefan cel Mare, însă cu existenţă meteorică. De notat, că pe 5
decembrie 1882, la casa mamei ei situată pe strada Precista, se năştea din
tată necunoscut şi mamă cunoscută ca servitoare (acoperire pentru
prostituată), fetiţa Mica L. De altfel, în toate registrele consultate, am găsit o
puzderie de copii „din flori” ceea ce demonstrează apetitul sexual al
virililor vasluieni dar şi lipsa protecţiei anti-baby care astăzi se găseşte din
belşug dar nu este folosită, „doamnele” şi „domnişoarele” preferând două
variante: 1) Aruncarea pruncului la gunoi; 2) Abandonarea în maternităţi.
În sfârşit, după fel de fel de magazii şi hambare, cei de la primărie s-au

721 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1880, nr. 51.07.06.1880.

384
gândit îndelung şi s-au oprit asupra unei denumiri mai acătării adică strada
Coşerelor ce s-a împământenit începând cu data de 22 decembrie 1882.

1883, 1884, 1885, 1886, 1887722

Dacă Nicolae (Nicu) Răşcanu a fost iarăşi primul demnitar al


proaspătului oraş pe întreg anul, ei bine, vrednicul Ştefan Motăş a fost
nevoit să predea ştafeta d-lui ajutor de primar Neculai Gheorghiu, fix la
data de 3 februarie a aceluiaşi veleat. După ce ne-a încântat cu explicita
stradă a Coşerelor, iată că noul semnatar al stării de naştere, moarte şi
căsătorie a populaţiei s-a gândit că mai bine ar suna Suburbia Coşerelor
asta ca să ne încurce pe noi în calcule, desigur.
Longevivul Răşcanu a mai punctat un an de mandat (1884) ceea ce
demonstrează faptul că stabilitatea politică devenise un fapt în a noastră
ţară dezbinată chiar de la vârf de ambiţii şi de ambiţioşi de tot felul. Bine-
nţeles că nu l-a lăsat pe bunul său colaborator şi prim-sfetnic Neculai
Gheorghiu să şomeze aşa că acesta a semnat cu vervă întreită cele trei
registre de evidenţă a natului vasluian. De notat, că după finişul
importantelor sărbători creştine de iarnă, pe 10 ianuarie 1884 apare pentru
prima dată Strada Hala care ne întoarce un pic pe dos părerea cum că hala
veche ce tocmai a fost
demolată în anul 2012, prin
luna mai, a fost inaugurată
pe la 1906, cu ocazia
jubileului de 40 de ani de
urcare a domnitorului
Carol I-ul pe tronul
Principatelor Unite.
Redutabilul
Nicolae (Nicu) Răşcanu nu
Vechea clădire a gării Vaslui (bombardată a mai rezistat pe comodul
de aviaţia rusească pe 20 august 1944) scaun de primar al urbei
decât de la 1 ianuarie 1885
şi până la 28 septembrie
1885, locul său fiind luat de Gheorghe Bălănescu care a şi semnat câteva
documente de stare civilă până la data de 30 septembrie 1885 când, încălziţi
de atâta antrenament la peluza iscăliturilor, membrii Comisiei Interimare s-
au bătut pentru o mâzgălitură pe certificatele de naştere, moarte sau

722SJAN Vaslui, Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1883 (născuţi), 1/1884 (născuţi),
1/1885 (născuţi), 1/1886 (născuţi), 1/1887 (născuţi).

385
căsătorie. Aceşti neînfricaţi eroi ai liniştii şi prosperităţii publice au fost:
Leuştean, Vârlan, Rotaru, Simonis (avocat cu casa pe strada Nouă), Motăş
şi Vârlănescu. Dezamăgirea tuturor s-a produs la data de 24 noiembrie
1885, când, cel mai sigur în urma unor alegeri, s-a instalat la Starea Civilă
d-l Cesar Simonis, ajutorul d-lui Primar. Noutăţi la nomenclatura străzilor
n-au fost chiar dacă Mahalaua „Iamarocului di Viti” a devenit strada
„Iarmarocu de Vite”.
Peste Vasluiul anului 1886 se aşternuse pâcla cotidianului şi a rutinei
zilnice. În dimineţile de vară se auzeau chiar şi prin centrul elitist răgetele
vacilor duse la cireadă, iar cocoşii îşi făceau meseria sculând cu cucurigul
lor atât găinile din haremul personal cât şi pe băştinaşii cu ochii cârpiţi de
somn. Linia pe care urma a circula „Bivolul de Foc” cu ale sale vagoane de
marfă sau călători, se apropia cu paşi gigantici de orăşelul „parfumat” de
miasmele closetelor din fundul curţii sau de la stradă, pentru a putea fi
curăţate mai lesne de vidanjorii numiţi în epocă şi „căcănari”. Asta până la
1/13 noiembrie 1886, când „Ziua inaugurării era aşteptată cu ardoare. Pentru
Vaslui aceasta a fost «o adevărată zi de sărbătoare», după cum consemnase ziarul
«Voinţa Naţională» din 8/20 noiembrie 1886. Ca semn de recunoştinţă pentru că
au legat Vasluiul eroilor de la Racova şi de la Podu Înalt cu întreaga ţară, prin
drumul de fier, constructorilor li s-a închinat o coroană de stejar, iar muzica
celebrului Regiment 25 Dorobanţi a cântat pentru ei723”. Astfel, cu gară de
călători şi opt linii, ce-i mai trebuia oraşului? O stradă, fireşte, dar timpul
fiind înaintat, popularea şi denumirea ei trebuiau să mai aştepte, dar nu
mult timp. Pe scurt, mai trebuie spus că avocatul Cesar Simonis a mai
semnat registrele Stării Civile numai până la data de 22 noiembrie pentru
ca după aceea să ţină strâns de condei domnul ajutor de primar Barbu
Rotaru.
După debutul lui 1887, Barbu Rotaru care va fi desemnat de primarul
Gheorghe Bălănescu să iscălească Starea Civilă pe tot anul, foarte
satisfăcut va fi fost atunci când, pe 6 februarie 1887 avea să scrie la „naşteri”
numele unui copilaş ce văzuse lumina zilei pe strada Gării, nume ce va
dăinui până la jumătatea anilor ’30 ai sutei a douăzecea de la Hristos
încoace, când numele i-a fost schimbat în Bulevardul Averescu în
amintirea marelui ostaş şi erou al Primului Război Mondial. Peste numai 13
zile, năbădăiosul scrib al Stării Civile a vrut să facă o distincţie ceva mai
clară între strada Gării ca atare şi punctul ei de plecare înspre susnumita
staţie a CFR-ului, trecând în dreptul naşterii unui băiat numele Strada
Crucea Gară, deosebită totalmente de strada sau suburbia Crucea (Crucii)
care se afla cam la 1.000 de metri depărtare spre nord-nord-vestul oraşului.

723 Ion Mitican, op. cit., p. 78.

386
Spre deosebire de celelalte case ale oraşului care fuseseră numerotate (puţin
haotic, ce-i drept), cele de pe proaspăta stradă a Gării nu primiseră
numerele ceea ce atestă încă o dată faptul, deloc de neglijat, că zona cu
pricina nu fusese locuită până la sosirea cu mare pompă şi fală în oraş a
broscoiului negru cu fumuri puturoase la cap şi brotăcei verzi cu roţi de fier
după el: TRENUL. Pe strada Nouă, pomenită des în ultimii ani, locuiau
numai elitele fapt dovedit de numele „grele” care-şi făcuseră case pe acolo.
De-o pildă, chiar avocatul Cesar Simonis îşi suflecase mânecile la haină şi
pantaloni şi se apucase de zămislit plozi în compania nevestei sale, o
casnică mulţumită şi bucuroasă de soţul ei devenit celebru în urbe: ajutor
de primar iar mai târziu chiar „Bürgermeister”. Strada Machidon pe care la
sfârşitul secolului al XIX-lea va fi ridicat maiestuosul Palat Administrativ şi
de Justiţie, apare în mod frecvent la fel ca şi strada Poştei, pierdută astăzi
cine ştie pe unde după atâtea sistematizări.

1888, 1889, 1890, 1891, 1892724

La fel ca şi predecesorul său Nicolae (Nicu) Răşcanu, Gheorghe


Bălănescu se înşurubase solid în fotoliul de edil-şef de vreme ce şi pe anul
1888 îl găsim la post, secondat la Starea Civilă, iniţial, de acelaşi Barbu
Rotaru dar numai până
la 30 aprilie iar din acest
punct a fost înlocuit de d-
l Gheorghe Laşcu, ajutor
de primar. Noi credem că
merită să facem o scurtă
recapitulare a numelor
străzilor de până acum,
nu înainte de a aminti
Strada Gării, electrificată
faptul că pe 23 mai 1888 (1914)
apare în registre strada
Nouă a Gării iar pe 28
iunie, acelaşi an, strada Crucea Nouă încercându-se iarăşi delimitarea faţă
de strada Crucea (Crucii) ce va deveni mult mai târziu strada Călugăreni
de astăzi. Deci, iată situaţia (pe sărite) a străzilor oraşului Vaslui: Suburbia
(strada) Crucea, Iazu, Vaslueţ, Crucea Gară, Bulgarilor, Lăpuşneanu,
Naţională, Huşului, Cherţu, Ştefan cel Mare, Pieţii, Oborului de Vite,
Olarilor, Hagiului, Drăghici, Poştei, Gării, Angheluţă, Spitalului,

724SJAN Vaslui, Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1888 (născuţi), 1/1889 (născuţi),
1/1890 (născuţi), 1/1891 (născuţi), 1/1892 (născuţi).

387
Iarmarocului de Vite, Magaziei, Carol, strada Mică (probabil a Pieţii Mici),
Feredeului, Iarmarocului, Machidon, Nouă, Morii, Mare, Piaţa Mare şi alte
câteva.
În anii 1880 ai secolului al XIX-lea, Societatea Geografică Română a
instituit premii importante în bani pentru cei ce vor realiza dicţionare
geografice complete ale judeţelor ţării. Pentru Vaslui, această amplă şi
complexă lucrare a fost scrisă de către revizorul şcolar de atunci,
Constantin Chiriţă, care a şi câştigat un premiu în valoare de 1.000 de lei,
dăruit de George I. Lahovari. La capitolul dedicat oraşului Vaslui, autorul a
amintit de „mai multe cărămidării deschise de Domnul Gheorghe
Mavrocordat”725, rudă apropiată a foştilor domni ai Moldovei şi Ţării
Româneşti cu acelaşi nume. Ei bine, la acele cărămidării lucrau şi sezonieri
domiciliaţi în localităţi îndepărtate de oraş aşa că patronul le aranjase
dormitoare, numai bune pentru procreare. Starea Civilă consemnează
prima naştere în Suburbia Cărămidărie la data de 15 august 1888, dar
cazul a fost accidental deoarece, de atunci şi până la data cât am cercetat
documentele, nu am mai găsit această locaţie. Primar fusese tot badea
Gheorghe Bălănescu ajutat la „tuşe” atât de Barbu Rotaru (1 ianuarie – 30
mai 1888) cât şi de Gheorghe Laşcu (4 mai – 31 decembrie 1888). Tot în acest
an, dar la data de 22 septembrie, a fost consemnată şi prima naştere într-o
locuinţă din monumentala clădire a gării Vaslui, ocupată de un funcţionar
şi familia sa. Ridicarea de noi case pe strada ce făcea legătura cu gara, este
atestată de noua denumire de Suburbia Gării a acesteia, dar în anul
imediat următor, 1889, an când baci peste turma vasluiană a fost tot
Gheorghe Bălănescu întovărăşit de ajutorul său de nădejde Gheorghe
Laşcu. Dar, la 16 noiembrie 1890, lovitură de teatru: schimbare de macaz!
Locul lui Bălănescu este luat de Panaite V. Irimiade iar la Starea Civilă
intră căpitanul Petru Antonescu, probabil vreun rezervist basculat în
politică. În afară de această primenire la vârf, viaţa îşi urmase cursul cu
aceleaşi vetuste sau mai noi nume de străzi.
Primarul Panaite V. Irimiade, a semnat documentele de stare civilă în
două răstimpuri pe parcursul anului 1891: de la 22 februarie la 3 iunie şi de
la 1 august la 10 septembrie. Pe sărite, le-a semnat şi căpitanul Petru
Antonescu dar de la data de 16 septembrie, iscălitura pe acte a fost pusă de
Neculai Gheorghiu, iniţial ca membru al Comisiei Interimare şi mai apoi ca
ajutor de primar. Noutăţi privind nomenclatura străzilor nu au mai fost dar
trebuie menţionată perpetuarea unor nume venite parcă de departe: Calin,
Fântâna Turcului, Piaţa Mare sau Biholaria (16 aprilie 1891). Nici strada

725 Constantin Chiriţă, Dicţionarul geografic al judeţului Vaslui, Bucureşti, 1889, p. 216.

388
Cherţu nu fusese preschimbată în altceva la fel ca şi Sfântul Ion sau
Machidon.
Irimiade tindea să devină la fel de longeviv la timona primăriei la fel ca
şi iluştrii săi înaintaşi Răşcanu ori Bălănescu deoarece şi anul 1892 a fost al
său. Credincios misiei sale, Neculai Gheorghiu a rămas tot pe postul de
ajutor al ştabului plus responsabilitatea Stării Civile. Pe 8 aprilie 1892, apare
pe firmament strada Ghilase care, aşa meteoric cum a apărut la fel se va
retrage şi în uitare ceea ce ne face să credem că pe acea uliţă locuia un
cetăţean cu acest nume. Din păcate, nu putem şti unde-şi avea „otelul” d-
nul Gheorghe Beceanu dar cert este că în acest stabiliment s-a născut la data
de 29 aprilie fiul său Eraclie Radu, ce a supt sânul mă-si Maria, de 17 ani, o
perioadă pe care n-o cunoaştem. Cum strada Iarmarocului era, credem, o
denumire generală, iată că tot edilii ne-au înlesnit munca şi înţelegerea
redenumind-o Mahalaua Iarmarocului. Şi cam atât pe anul 1892.

Marea reformă
1893, 1894726

Anul 1893 începuse ca oricare altul pentru primarul Panaite V.


Irimiade. Doar la Starea Civilă se produseseră unele schimbări pe traseu
adică, până la 23 martie semnase documentele Neculai Gheorghiu după
care, până la sfârşitul leatului, d-l ajutor de primar Anastase Buzdugan.
Marile schimbări de nume vor surveni abia la jumătatea acestui an când,
datorită construirii unui
imobil nou, D-l Primar
se va muta în casă
nouă727 fapt ce a
determinat re-denumirea
vechii străzi Precista în
strada Primăriei (15
iunie 1893) cu toate că ea
nu era decât prelungirea
Strada Primăriei (înainte de 1911). străzii Hagiului. Potrivit
Stâlpul din dreapta este de telegraf documentului arhivistic,
pri-măria se învecina cu
Pompieria la nord; stra-

726 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1893 (născuţi), 1/1894

(născuţi).
727 Idem, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 2/1939 (Asigurarea imobilului Primăriei), f.

41.

389
da Hagi Chiriac la sud; Biserica Adormirea Maicii Domnului şi proprietatea
Leon Chiva la est şi cu Şcoala primară nr. 1 de băieţi la vest. Mai târziu,
această mică neconcordanţă va fi reparată dar până la consemnarea acestui
fapt, am remarcat numărul mare şi aproape exclusiv de copii ruşi – lipoveni
născuţi pe strada Olarilor ceea ce ne indică ocupaţia unora din aceşti
minoritari ce şi-au dovedit loialitatea faţă de Statul Român în toate
cumpenele sale istorice. Strada Ghelasie nu dispăruse ci, din contră,
apăruse pe multe certificate de deces sau naştere. Mahalaua Bârladului,
situată cel mai sigur pe malul stâng al râului în curgerea lui spre sud, era
fieful românilor la fel ca şi cea a Spitalului unde moaşa oraşului se ţinea
sârguincios de treabă, asistând din ce în ce mai multe gravide la naşteri.
Situată aproximativ pe locul unde astăzi se găseşte (simbolic) strada
Gheorghe Lazăr, Mahalaua Angheluţă va mai ţine steagul sus câţiva ani
până când se va renunţa la acest nume în favoarea altuia. În sfârşit, după
mulţi ani de la fondare sa, gimnaziul de băieţi „Mihail Kogălniceanu” a dat
şi numele străzii Noi devenind, după 12 august 1893, strada Cogălniceanu.
Pe 16 septembrie 1893, se năştea un copil evreu pe strada Principesa Maria
al cărui nume va dăinui până în primăvara anului 1948 când îi va fi
schimbat în strada 7 Noiembrie. Modul simplist în care funcţionarii de la
Starea Civilă abordau denumirile străzilor Vasluiului poate deruta pe
oricine şi un bun exemplu poate fi înscrierea alternativă a două sau chiar
trei denumiri pentru aceeaşi stradă, aşa cum a fost Cogălniceanu care mai
apărea şi ca Nouă sau strada gimnaziului Cogălniceanu. Bulevardul care
Strada Palatului (înainte de 1911). În stânga, plan lega (şi leagă) Piaţa
îndepărtat, se vede turla clădirii Palatului centrală şi poarta
Regimentului 25
Infanterie a primit la
data de 11 octombrie
1893 numele de
strada Prinţul
Ferdinand ca un
omagiu clar adus
moştenitorului
tronului regelui Carol
I-ul.
Nevrând
să se mai încurce în mahalale şi suburbii, autorităţile timpului conduse
magistral de bravul primar Irimiade, au luat fericita decizie de a da pe 23
octombrie 1893 numele de Racova unei importante artere vasluiene, cea
care făcea legătura între strada Crucea şi strada Iarmaroc (sau Iarmarocului
de Vite). Jumătate din această stradă era locuită de români iar cealaltă

390
jumătate, la vest de strada Traian, de minoritarii ţigani numiţi, mai nou,
romi. Apariţia acestei străzii a declanşat o adevărată explozie demografică
pe ea născându-se copii din familiile Bâţu, Fâră, Zalaru, Mandache,
Luchian, Ţicu ş.a. Remarcabilă rămâne şi apariţia străzii Dragoş la data de
23 octombrie 1893 precum şi a străzii Elena Doamna la 6 noiembrie 1893.
Ce filozof de renume naţional (cel puţin!) îşi stabilise domiciliul
în Vaslui nu am aflat, dar ştim că începând cu data de 9 noiembrie 1893
strada respectivă va fi numită pentru mult timp de-atunci încolo strada
Filosofului. Palatul Administrativ şi de Justiţie a dat şi numele străzii pe
care a fost amplasat, astfel că strada Machidon a devenit strada Palatului,
chiar dacă, în obiceiul vremii, au fost păstrate un timp ambele nume.
„Minunea” s-a petrecut pe data de 23 decembrie 1893, când târgoveţii
împlântau ascuţitele cuţite în gâturile sărmanilor sacrificaţi de Crăciun şi
Anul Nou: jupânii porci. Chiar în ajunul marii sărbători a Naşterii
Mântuitorului Isus Hristos (24 decembrie), onor autorităţile au mai tras un
tun în cinstea unui adevărat erou în viaţă al oraşului: Peneş Curcanu, nume
de stradă care mai există şi în zilele noastre dar numai pentru a stabili
adresa a două blocuri de locuinţe precum şi a două-trei case care au mai
supravieţuit buldozerelor veacului al XX-lea.
În sfârşit, ca o încoronare a unei bogate şi utile activităţi edilitar-
gospodăreşti, trei străzi au primit tot atâtea nume noi: Petru Rareş (27
decembrie 1893), Moţoc (29 decembrie 1893) şi Cazărmii (30 decembrie
1893).
Panaite V. Irimiade nu a mai
Palatul Administrativ şi de Justiţie
prins şi anul 1894 ca primar,
(1905)
locul eliberat de Domnia Sa fiind
ocupat de D-l Anastase Buzdugan ce a avut ambiţia şi timpul necesare
pentru a semna şi registrele Stării Civile dar numai până la 18 septembrie
1894 când, ocupat fiind cu
altele, l-a delegat pe D-l
consilier comunal Grigore
Stavăr să-şi aplice
indescifrabilele iscălituri pe
certificate. Din păcate, acest
rol l-a jucat doar până la
data de 25 noiembrie 1894
deoarece de aici şi până la
finele anului a semnat alt
Palatul Administrativ al Judeţului Vaslui
consilier comunal pre (azi, Judecătoria Vaslui)
numele dumi-sale Barbu
Rotariu, personaj cu care

391
ne-am mai întâlnit în acest studiu.
Aproape de finele lunii ianuarie a anului 1894, pe 28, decidenţii locali s-
au hotărât să dea numele fostului caimacam al Moldovei, Anastasie Panu
(1810-1867) unei uliţe periferice dens populate cu elemente ale religiei
mozaice. Din păcate, astăzi strada cu pricina apare cu nume denaturat şi
anume Anton Pann ceea ce ar trebui să dea de gândit edililor. Cu trei zile
mai târziu, pe 31 ianuarie, am dat în prăfuitele registre ale Stării Civile de
prima atestare documentară a străzii Mircea ce astăzi nu se mai regăseşte
în nomenclator chiar dacă, cel mai precis, era vorba de luminatul domnitor
valah Mircea cel Bătrân (1386-1418). Cum strada Racova singură era
insuficientă pentru a marca numeroasele bordeie sau case mai de doamne-
ajută construite aici, notarul a fost nevoit de situaţia confuză creată să dea
un nume general mini-cartierului numindu-l, aşadar, Mahalaua Racova (16
februarie 1894). La distanţă foarte mică una faţă de cealaltă, 25 şi 26
februarie 1894, apar străzile Stupul cu miere şi Domnească. Dacă prima
înlocuise, pare-se, fosta stradă a Lipovenilor, a doua nu putea fi decât cea
aflată în apropierea ruinelor Curţilor Domneşti. Important de reţinut este
faptul că aceste două nume de străzi vor rezista ani buni. Fireşte, în paralel
va apare în scripte şi strada Lipovenilor dar asta, aşa, pentru a-l încurca pe
cel care s-a gândit în anul de graţie 7521 (2013) d.H. să se ocupe de acest
studiu.
Dintr-o regretabilă şi impardonabilă eroare, la Vaslui cuplul regal al
României se manifestase numai pe jumătate adică, numele regelui Carol I-
ul îl primise o stradă dar cel al consoartei sale, neam, aşa că, pe 31 martie
1894, s-a făcut cuvenita şi necesara reparaţiune, o stradelă liniştită şi
elegantă primind numele celei care a scris nemuritoare poezii sub
pseudonimul Carmen Sylva: Elisabeta. Din păcate, în fatidica primăvară a
şi mai fatidicului an 1948, comuniştii au redenumit-o 23 August iar
remodelatorii de ocazie ai nomencaltorului de după 1990, i-au perpetuat
numele.
Strada Huşului nu era singura care începea din strada Ştefan cel Mare
la acele timpuri aşa că o alta, aproape paralelă cu aceasta, a primit numele
Cuza Vodă (18 aprilie 1894) care, din fericire, dăinuie şi astăzi spre veşnica
glorie a tuturor edililor acestei urbe care nu i-au alterat numele cu de-alde
Florilor, Ghimpilor, Scaieţilor sau mai ştim noi ce, aşa cum multe sunt pe-
aceste meleaguri încărcate de Istorie. La distanţă foarte mică de măritul
Domn al Unirii celei Mici, pe 25 aprilie 1894, pe lângă strada Peneş Curcanu
mai apare şi strada Sergentului care poate fi localizată astăzi, cu foarte
mare aproximaţie, în partea de Răsărit a Parcului „Copou”, adică pe actuala
„stradă a vilelor” numită cândva de vasluieni, de fapt, strada Veteran
Ţurcanu. Fireşte, primele locuinţe construite atunci nu vor fi avut aspectul

392
conacelor şi palatelor de astăzi. Din actuala stradă Nicolae Bălcescu, se iţise
la data de 6 mai 1894 o stradelă ce făcea legătura cu Piaţa Mare (astăzi în
construcţie de la „0”). Fiind de mai mică importanţă dar şi infinit mai scurtă
decât alte artere, ea a fost numită strada Călăraşi în amintirea ori a
vajnicilor călăraşi isprăvniceşti de până la Unire, ori a cavaleriştilor ce s-au
acoperit de o glorie nepieritoare pe câmpurile de luptă din Bulgaria în
timpul campaniei 1877-1878.
Datorită modului compact în care îşi aşezau casele lângă părinţi, bunici,
fraţi surori, nepoţi, copii, ibovnice sau pur şi simplu în preajma partenerilor
de afaceri, evreii îşi constituiseră propria mahala sau chiar propriile
mahalale ştiindu-se faptul real că această populaţie minoritară era extrem
de numeroasă în Vasluiul de altă dată. De pildă, în perioada documentării
sale asupra oraşului, Constantin Chiriţă găsise următoarea compoziţie
etnică: „2307 familii sau 6878 suflete, din care 3529 bărbaţi şi 3349 femei.
După naţionalităţi: 3643 români, 2823 israeliţi şi 412 diverse naţionalităţi728”.
Dacă adunăm numărul evreilor cu cel al altor naţionalităţi, se poate observa
chiar de la 10 poşte729 că românaşii erau cu puţin peste 50% lucru ce poate
spune multe. Deci, pe 24 iunie 1894, autorităţile au fost nevoite să dea
numele unei străzi locuite preponderent de evrei de strada Ovreilor. O altă
stradă din oraş pe care nu am putut-o identifica după atâţia ani scurşi, dar
care avea cu certitudine mulţi copaci rămuroşi ale căror frunze dese făceau
toridele zile de vară mai răcoroase dacă cetăţeanul ostenit după munca la
câmp se aşeza pe o bancă plasată strategic sub ei, a primit la data de 19
octombrie 1894 numele de strada Umbrei şi n-a fost un capriciu de moment
al primarului sau al altuia deoarece porecla ei va dăinui mulţi ani. Totuşi,
după o cercetare mai atentă, se pare că tot prin cartierul lipovenesc se afla
de vreme ce mulţi plozi scoşi la lumină din burţile mamelor de moaşele
empirice aveau nume cu „parfum” inconfundabil rusesc: Nichitov,
Danilov, Macarov ş.a.
În cele câteva sute de ani de existenţă, Vasluiul a avut şi numeroase
cimitire, fireşte, dar astăzi puţine dintre ele se mai ştiu. În anul 2004, pe
când excavatoarele săpau groapa de fundaţie a unei clădiri în curtea
Bisericii „Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorie a
voievodul Ştefan cel Mare la 1490, a fost deranjat şi un cimitir pe două
nivele, cel de jos datând de la sfârşitul perioadei medievale târzii iar cel de
sus din secolul al XIX-lea. Un altul se pare că a mai fost pe locul unde
spătarul Dimitrie Drăghici a ridicat spitalul ce i-a purtat numele până în
anul 1948 după care, împreună cu confiscatul de către comunişti spital

728 Constantin Chiriţă, op. cit., p. 216.


729 Poştă: distanţă egală cu cca 20 de kilometri.

393
evreiesc, a format Spitalul unificat Vaslui. Neavând la îndemână vreun
document scris pe hârtie, trebuie să ne mulţumim cu o scriere epigrafică de
pe un moment funerar scăpat de vandalismul contemporanilor, datată
1866. Deci, până la proba contrarie, se poate spune că cimitirul vasluian
„Eternitatea” de atunci exista, dar numele străzii Eternităţii ce are punct de
pornire în strada Donici şi punct de terminare în curtea cimitirului, a apărut
pentru prima dată în înscrisurile Stării Civile la data de 4 noiembrie 1894.
De reţinut că Mahalaua Morii (fostă a „Morii di Apî”) mai apărea încă în
acest an, apropiat sfârşitului de secol, chiar dacă acest tip de moară
dispăruse de mult din oraş, locul ei fiind luat de cele cu vapori.

1895, 1896, 1897, 1898, 1899, 1900730

Anastase Buzdugan (primar) şi Barbu Rotaru (consilier comunal


delegat la Starea Civilă) au format acelaşi redutabil cuplu şi pe toată durata
anului 1895, semn al unei oarecare linişti politice. La fel ca şcolile rurale
construite pe atunci dar şi mai târziu, şi staţiile căilor ferate erau prevăzute
cu locuinţe pentru personalul propriu şi de aici rezultă câteva naşteri
înregistrate ca atare în catastife. Ca să ne încurce şi mai rău în eforturile
noastre de desluşire a locaţiilor actuale a străzilor de altădată, iată că la 8
ianuarie 1895 apare strada Rusască ce nu poate fi, la urma urmei, decât
strada pe care locuiau sus-amintiţii ruşi lipoveni ce formau o comunitate
mică dar extrem de solidară. De altfel, ei îşi construiseră şi o biserică după
modelul celor rămase în îndepăr-tata lor obârşie dar îşi cumpăraseră şi o
bucată de pământ (cam de 0,30 ha) în cimitir pentru a-şi îngropa morţii. În
zilele noastre au mai rămas foarte puţini lipoveni şi aceştia care mai sunt au
depăşit mai toţi vârsta de 45-50 de ani. Cu toate acestea, chiar dacă la şcoală
nu au învăţat limba rusă, ea s-a menţinut oral încă vie iar preotul lăcaşului
de cult slujeşte exclusiv în această limbă. Cu toate acestea, pe amintita
stradă nu locuiau numai ruşi ci şi câţiva români, ca dovadă fiind naşterea
într-o casă aflată aici a Elenei, fiica lui Constantin Oncianu, primul
proprietar de tipografie din oraş, originar din părţile Braşovului. Fără
comentarii, în paralel era folosită şi denumirea de strada Lipovană
(Lipovenilor, Lipovenească). Atenţia cercetătorului a fost atrasă de apariţia
unei noi străzi şi anume Dorobanţilor care putea fi mai vechea stradă a
Cazarmei Dorobanţilor găsită de noi ceva mai în urmă. Prima naştere a fost
înregistrată aici la data de 20 iulie 1895, după aceea urmând un adevărat
iureş al descărcărilor de sarcini feminine. Cu toate că de mult diligenţele

730 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1895 (născuţi), 1/1896
(născuţi), 1/1897 (născuţi), 1/1898 (născuţi), 1/1899 (născuţi),1/1900 (născuţi).

394
(poştalioanele) fuseseră date la casare sau ajunseseră să facă alt soi de
treabă, totuşi strada Poştei rezistase vicisitudinilor vremii şi va mai rezista,
încă, preţ de mulţi ani la fel ca şi Crucea, Vaslueţului, Machidon, Umbrei,
Morii ş.a.
1896 nu a adus schimbări notabile ba, am putea spune, mai deloc cu o
singură excepţie: strada Ghica Vodă, la 1 noiembrie 1896. Dacă Anastase
Buzdugan a rămas la post şi pe durata acestui an, atunci la Starea civilă
lucrurile s-au prezentat astfel: de la 1 ianuarie 1896 şi până la 18 martie
acelaşi an, actele au fost semnate de d-l Barbu Rotaru. Pentru numai două
zile, 21 şi 22 martie, cele patru naşteri şi un deces înregistrate la catastif,
iscălitura pe ele a fost aşternută de Panaite V. Irimiade, fost primar plin
dar şi fost vicepreşedinte al Comisiei Interimare. De la 28 martie şi până la
tragerea cortinei peste acest an, ofiţer al Stării Civile a fost chiar un ofiţer de
armată şi anume căpitanul Petru Antonescu, consilier comunal delegat de
d-l Primar. Semnatarii nu au avut altă sarcină decât să îşi lase numele
frumos scrise cu cerneală neagră sau albastră pe registre şi, eventual, să bea
aldămaşul pentru vreun „cârlan” nou-născut, apaosul de la niscaiva morţi
sau pentru nenorocirea pe veci a vreunui cuplu de nefericiţi deoarece,
nimeni n-a făcut vreun efort pentru adăugarea la nomenclator a unui nume
nou de stradă.
La fel s-a întâmplat şi în anul următor, 1897, la pupitrul de comandă
aflându-se aceiaşi oameni iar străzile numindu-se la fel, fără absolut nicio
excepţie. Schimbarea de macaz la vârful piramidei puterii locale a venit la
data de 24 martie 1898,
când Anastase Buzdugan
a fost înlocuit de veşnicul
luptător pentru binele
urbei, Panaite V. Irimiade
care l-a înlocuit pe
căpitanul Petru Anto-
nescu, semnând propriu
cu mânuţa dumisale regis-
trele Stării Civile până la
16 iunie 1898 după care,
Vechea piaţă Vidin, în plină demolare (2012) într-un acces de
mărinimie şi de regret
pentru tragerea pe „linie moartă” a vrednicului militar în rezervă, a revenit
la sentimente ceva mai bune punându-l din nou la treabă, dar nu pentru
mult timp, ci doar până la 18 noiembrie 1898, dată de la care actele au fost
semnate de către consilierul comunal Ghiorghe Marinescu. Dacă tot am
vorbit despre o anumită „linie moartă” trebuie să amintim şi de cele vii

395
pentru că, după enormul succes înregistrat la 1 noiembrie 1886 când
Vasluiul a devenit capăt de drum pe ruta Bucureşti – Tecuci – Bârlad, iată
că bravii constructori n-au stat cu mâinile-n sân şi gurile în buzele
paharelor cu şampanie ci, îndemnaţi şi de un buget generos, au trecut,
începând cu primăvara anului 1888, la construirea liniei Vaslui – Iaşi731. Iată
ce frumos a descris autorul lucrării „Un veac prin gara Iaşi” momentul
inaugurării acestui ultim tronson: „În noaptea zilei de sâmbătă, 30 aprilie 1892,
la orele 9, un tren special cu 20 de vagoane de clasa I-a, în care se instalaseră un
mare număr de miniştri, ingineri, ziarişti şi personalităţi de frunte ale ţării, a
plecat din Bucureşti către Iaşi. A doua zi la orele 7, trenul era în gara Vaslui, «…o
construcţie frumoasă, în cărămidă aparentă, literalmente acoperită cu frunze şi
flori, steaguri şi ecusoane». Aici aşteptau autorităţile, miile de vasluieni împreună
cu fanfara Regimentului 25 Dorobanţi, condusă de celebrul capelmaistru Lateiner.
După ce oaspeţii au luat cafeaua cu lapte, servită în restaurantul gării de cofetăria
ieşeană Tufli şi au tras o raită prin târg să vadă noile construcţii – Gimnaziul real
şi Palatul Administrativ [şi de Justiţie, compl. ns.] – trenul inaugural a pornit spre
Iaşi, pe sub arcul de triumf ridicat pe podul de la începutul liniei”. Cu toată
sărăcia redenumirii străzilor, totuşi iaca şi o noutate ameţitoare: apariţia
străzii Libertăţii la data de 15 octombrie 1898, cu toate că avem serioase
îndoieli asupra localizării ei pe actuala stradă cu acelaşi nume deoarece,
până în anul 1948 tot Iarmaroc se va numi ceea ce ne face să credem că era
vorba despre cu totul altă stradă care, din păcate, nu ştim cam pe unde a
fost. Totuşi, se pare că această stradă nu era una oarecare, de duzină,
fiindcă la data atestării documentare se născuse Dimitrie Buzdugan, fiul
unui funcţionar de vază din oraş, Gheorghe, şi al casnicei doamne Ileana.
Mare aglomeraţie funcţionărească pe anul 1899, ca an penultim al
secolului al XIX-lea! Astfel, dacă de la 1 ianuarie şi până la 31 decembrie
primar a fost Panaite V. Irimiade, atunci altfel a stat socoata la capitolul
„stare civilă” şi iată cum: dom’ Primare şi-a pus valorosul autograf pe
documentele de aici între 13 martie şi 2 aprilie, dar mai înainte se
învrednicise cu această nobilă obligaţie d-l Ghiorghe Marinescu, consilier
comunal - delegat. De la 5 aprilie şi până la 27 aprilie, frumoasa iscălitură a
aparţinut d-lui Dimitrie Picerea pentru ca de la 29 aprilie până la 3 mai să
se aventureze în biroul notarului d-l Neculai Gheorghiu, un veteran al
Stării Civile care mai avea şi funcţiunea de vicepreşedinte al Comisiei
Interimare. Obosit foarte, acesta a cedat locul d-lui căpitan Vasile Gorgos,
membru al amintitei comisii iar mai târziu consilier comunal-delegat care a
semnat totul până la finele anului. Străzile Stupul cu miere, Principele
Ferdinand, Evreiască, Drăghici, Filosoful, Morii, Olari, Palatului, Panu,

731 Ion Mitican, op. cit., p. 82

396
Lipovană, Halei şi altele, au abundat în naşteri şi decese însă, odată cu ziua
de 6 iunie 1899, a apărut în scripte şi strada Griviţa ce, formal, mai există şi
astăzi dar cu numai două case la curte pe ea şi o mini-policlinică privată, în
rest blocuri. Primăriei şi Sergentului, încă mai apăreau în catastife ca să nu
mai vorbim de Rusască, Carol ori Mircea.
Ajunsă şi la glorioasa schimbare de veac, adică în anul 1900, echipa
Panaite V. Irimiade – căpitanul Vasile Gorgos şi-a văzut de treabă şi
lefuri, aceşti cetăţeni contribuind după ale lor puteri la progresul urbei
înecate vara în praf, iarna în zăpadă şi primăvara ori toamna în gloduri cât
juma’ de cizmă-şold. În acest punct, credem că este bine să rememorăm
străzile înregistrate până atunci: 1) Naţională; 2) Machidon; 3) Crucea; 4)
Drăghici; 5) Morilor; 6) Ştefan cel Mare; 7) Primăriei; 8) Filosoful; 9)
Mircea; 10) Domnească; 11) Palatului; 12) Vaslueţ; 13) Olariu (Olarilor);
14) Bârladului; 15) Lipovană; 16) Precista; 17) Spitalului; 18) Stupul cu
miere; 19) Ghica Vodă; 20) Sergentului; 21) Gimnaziul Cogălniceanu; 22)
Angheluţă; 23) Principesa Maria; 24) Cazărmii; 25) Gării; 26) Panu; 26)
Peneş Curcanu; 27) Dragoş; 28) Elena Doamna; 29) Petru Rareş; 30)
Feredeului; 31)Umbrei; 32) Lăpuşneanu; 33) Moţoc; 34) Rusască; 35)
Fântâna Turcului; 36) Bulgară; 37) Racova; 38) Elisabeta; 39) Cuza Vodă;
40) Călăraşi; 41) Ovreilor (Evreilor); 42) Eternităţii; 43) Magaziei; 44)
Poştei; 44) Hagiu; 45) Principele Ferdinand; 46) Halei; 47) Dorobanţilor şi
care vor mai fi fost, dar nu prea multe.

1901, 1902, 1903, 1904, 1905, 1906732

Începutul celui de-al XX-lea secol


de la Naşterea Mântuitorului îl găseşte
tot cu Panaite V. Irimiade în postul de
primar, dar la Starea Civilă a fost
vânzoleală mare. Dacă pe 29 şi 30
noiembrie 1901 a semnat „manu
propria” în registrul de evidenţă a
naşterilor, deceselor şi căsătoriilor
atunci pentru restul anului această
atribuţiune a căzut în sarcina altora.
Astfel, de la 1 ianuarie şi până la 18
februarie a semnat căpitanul Vasile Strada Andrei Şaguna
Gorgos. De la 24 februarie şi până la 5 (fostă Podu de Fier)

732 SJAN Vaslui, fond Starea civilă a oraşului Vaslui, ds. 1/1901 (născuţi), 1/1902

(născuţi), 1/1903 (născuţi), 2/1903 (morţi), 1/1904 (născuţi), 1/1905 (născuţi), 1/1906
(născuţi).

397
mai, Iancu Dobranici iar avocatul Cesar Simonis şi-a aplicat semnătura în
două reprize: 6 mai – 26 noiembrie 1901 şi 1 decembrie – 31 decembrie 1901.
Noutatea acestui an a reprezentat-o apariţia străzii Alecsandri
(ortografiată iniţial „Alexandri”). În rest, toate celelalte enumerate mai sus.
Poate, trebuie reamintit faptul că numele de strada Libertăţei s-a menţi-nut
cu toate că, repetăm, nu avea nicio legătură cu strada Libertăţii de astăzi.
De dragul acurateţei redării cât mai fidele a informaţiilor, trebuie spus că a
apărut în unicat şi strada Crucea Bârlad care, desigur, nu era alta decât
Crucea Gării evocată în anii precedenţi.
Aceeaşi brambureală la Starea Civilă s-a petrecut şi în anul 1902. Dacă
de la începutul anului şi până pe 31 martie a semnat Cesar Simonis, de la
această dată şi până la 6 noiembrie şi-a aplicat iscălitura Iancu Dobranici.
Pentru numai două zile (7 şi 10 noiembrie) a binevoit să se deranjeze însuşi
primarul Panaite V. Irimiade dar se pare că efortul a fost prea mare aşa că,
asudat, a înmânat condeiul consilierului Ioan Calamaz care, la rândul său,
l-a predat pe 18 noiembrie domnului consilier comunal Iancu Stratulat.
Noutăţi? Nu, aşa că trebuie musai să trecem la următorul an, în ordine strict
cronologică: 1903…
…ca să constatăm că Panaite V. Irimiade îşi continuase cu sârg dar lin
lungul său mandat, ajutat permanent la Starea Civilă de către consilierul
Iancu Stratulat. Într-o monotonie desăvârşită dată de amarnica rutină, a
trecut şi 1904 cu aceeaşi echipă a primăriei. Ca să nu trecem chiar ca vodă
prin lobodă, trebuie să amintim că străzile cu nume mai exotice, ca să
spunem aşa, de genul Filosofului, Umbrei, Stupul cu Miere etc. nu
dispăruseră, încă, din peisajul orăşe-lului dar nici nu apăruseră altele. Când
era să mişcăm foaia, hop şi strada Vechii Primării apărută ca din neant pe
22 aprilie 1904 şi aici iar trebuie să ne recunoaştem (oleacă) bătuţi măr
deoarece habar n-avem pe unde a fost numita clădire a fostei primării la fel
ca şi strada Brâncoveanu intrată în nomenclator în aceeaşi zi. Drept este că
astăzi există această stradă dar nu în municipiul Vaslui ci în suburbia
Brodoc, or până la intrarea acestui sat în componenţa oraşului, mai va!
Anul 1905 a dus şi alt primar în persoana d-lui Matei Botez care, în
obiceiul epocii (transmis până astăzi) şi-a angajat proprii oameni. Aşa s-a
făcut că domnii consilieri comunali Teodor Mircea şi Gheorghe Cojocaru
au semnat în registrele de naşteri şi decese iar d-l ajutor de primar Dimitrie
Iacob în cel al căsătoriilor că p’acolo se mai putea sparge gâtul unei sticle
de licoare alcoolică pe când la decese, „par egzamplu”, nu te alegeai decât
cu un colac şi-o lumânare ieftină başca o sarma subţirică. La capitolul
„străzi cu nume noi” n-am reţinut decât strada Podu de Fer (15 noiembrie
1905) care va dăinui în nomenclator câţiva ani buni. Din fericire, am reuşit
să o identificăm, fiind vorba de actuala stradă Andrei Şaguna, plus

398
apendicul ei ce dădea, într-adevăr, la podul de fier al Căilor Ferate Române
ce fusese aruncat peste albia râului Bârlad ce altădată uda oraşul (uneori
prea mult) în partea sa dinspre Apus.
Instalat bine la coarnele plugului primăriei, Matei Botez a condus
urbea şi trebile ei şi în anul 1906, avându-i la Starea Civilă pe numiţii domni
Teodor Mircea, Gheorghe Cojocaru şi Dimitrie Iacob. Uzina electrică încă
nu fusese ridicată la Vaslui aşa că iluminatul public se făcea cu felinare sau
fanare cu petrol lampant. Fireşte, pentru aprinderea şi stingerea lor erau
angajaţi diverşi cetăţeni numiţi „fanaragii” care, astfel, mâncau (ei şi
numeroasele lor familii) o coajă de pâine de la bugetul administrat de
domnul Botez. Ei bine, unul dintre aceşti mărunţi slujbaşi, Iosif Şlac (62 de
ani), şi-a durat o căsuţă pe strada
Podu de Fer şi, pentru a nu se face
de râs faţă de vecinii săi cu curtea
plină de plozi, a început şi el să
îndemne bidiviii reproducţiunii
având-o alături şi pe soaţa sa
Dochiţa de numai 35 de primăveri.
Din acuplarea acestor doi a
rezultat în ziua de 6 februarie a
anului 1906, o fată cu numele
Eleonora. Menţionăm că pe această
uliţă nu locuia nici ţipenie de evreu
dar am dat şi peste doi cinstiţi
lăutari, cel mai probabil de etnie
ţigănească, ce erau la fel de
Ioan Spiridon (n.1854), fost învăţător spornici la înmulţit populaţiunea
şi ofiţer al Stării Civile Vasluiului. Apropiindu-se cu paşi
mari de adevăr, fosta stradă a Oborului de Viti sau a Iarmarocului de Viti a
devenit, pe 17 aprilie 1906, strada Iarmarocului anual care, după cum
amintisem ceva mai la deal de aceste cuvinte, avea să devină în 1948 strada
Libertăţii. Se pare că Penitenciarul judeţean (situat pe atunci pe strada
Naţională, acum Ştefan cel Mare) fusese prevăzut din proiect şi cu locuinţe
sociale pentru slujbaşii săi pentru că altfel nu se explică naşterea copilei
Maria la data de 28 decembrie 1906, fiica lui Dumitru şi a Ioanei Liteanu.

399
1907, 1908, 1909, 1910733

Trai nineacă pe banii contribuabililor pentru primarul Matei Botez care


a condus trebile obştii şi în anul 1907 dar şi în anul 1908. Atâta doar: se mai
schimbase ceva doar la Starea Civilă dar nici acolo prea mult, că nu se
cădea. Gheorghe Cojocaru a semnat registrele de la 1 ianuarie până la 4
ianuarie 1907 după care, suflecat la mânecile jiletcii, a trecut la baioneta
muiată în cerneală d-l Anghel Asbiovici ce era consilier comunal. În
celălalt an, 1908, tot domnia sa şi-a pus semnătura pe acte dar numai în
perioada 1 ianuarie – 17 noiembrie pentru că după aceea a intrat la „aparat”
d-l Ioan Spiridon, „…fost învăţător decorat cu Medalia Resplata Muncei”, după
cum am găsit scris pe monumentul funerar din cimitirul vasluian
„Eternitatea”. Cu toată încrederea cred că putem afirma existenţa în oraş a
unei hale noi deoarece altfel nu se explică o însemnare din registrul
naşterilor care se referă la o casă de pe strada Halei Vechi unde o doamnă a
născut un băieţel. Observaţia se confirmă odată cu existenţa şi a unei străzi
a Halei fără vreun alt sufix dar, să nu ne grăbim...
Printre alte evenimente, anul 1908 a inaugurat şi apariţia străzii Unirea
(7 noiembrie) cu toate că jubileul de 50 de ani de la respectiva adunare a
românilor într-un singur Stat s-a produs în 1909…
…an care a adus la primărie pe eminentul reprezentant al unei vechi
familii răzeşeşti originare din Chetreştii Vasluiului (sat pomenit încă de pe
vremea lui Ştefan cel Mare sub numele de Petreşti pe Stemnic) – Eduard
Motăş ce va fi ajutat timp de 365 de zile de către Ioan Spiridon. Aşa cum
anticipasem la anul anterior, iată că la data de 3 februarie 1909 a apărut
„pour la prémière fois” strada Halei Noi şi era cât se putea de normal
deoarece acest spaţiu destinat comerţului mărunt cu de-ale gurii se
inaugurase, pare-se, la împlinirea a 40 de ani de domnie ai celui mai
longeviv monarh român (dacă-i punem la socoteală şi pe domnitorii
moldoveni şi munteni başca pe cei câţiva voievozi ardeleni de origine
română): 1906. Începând cu acest an, primarii adoptaseră un obicei cât se
poate de nimerit de a intitula străzile după numele unor personalităţi locale
care au contribuit în toate chipurile la propăşirea oraşului. În acest spirit a
apărut la 10 februarie 1909 strada D.C. Stati, un fiu al urbei de înaltă
calitate morală şi spor financiar, fost prefect.
Chiar dacă în 1910 Eduard Motăş nu a mai fost prezent la conducerea
primăriei, în locul lui venind Matei Botez, totuşi Ioan Spiridon a rămas la
Starea Civilă, aplicând întortocheata lui iscălitură pe certificatele de tot

733SJAN Vaslui fond Starea civilă a orașului Vaslui, ds. 1/1907 (născuţi), 1/1907 (morţi),
1/1908 (născuţi), 1/1909 (născuţi),1/1910 (născuţi).

400
felul, chiar şi pe cel de naştere al unui copil de sex feminin pe strada
Zimbru la data de 19 iunie. Fără nicio noimă ni s-a părut numele dat la 22
iulie 1910 unei uliţe ceva mai largi şi anume strada Bulevardului cu
cuvenitele semne de întrebare. Dreptu-i că a fost singura ei apariţie ceea ce
presupune bănuiala că domnul notar era oleacă şpriţuit ! Pe 25 septembrie,
cineva cu solide cunoştinţe de istorie va fi propus într-o şedinţă a
Consiliului Local denumirea unei străzi după primul unificator al
românilor, Mihai Viteazu, stradă cu numele neschimbat şi astăzi. Printre
celelalte, se regăseşte iarăşi şi strada Dorobanţilor care, idem Mihai Viteazu,
face cinste Vasluiului contemporan într-o zonă unde, cândva, râul Bârlad
făcea prăpăd după câte o ploaie torenţială.

1911734

În mod cu totul special vom trata „single” acest an deoarece, după 1893,
anul marii reforme a denumirii străzilor oraşului, acesta este al doilea.
Cinstea năşirii a revenit tot d-lui Matei Botez care a păstorit încă o dată
turma (prea puţin) evlavioasă a vasluienilor, secondat de Ioan Spiridon la
Starea Civilă, dar numai în perioada 1
– 8 ianuarie deoarece începând cu
această ultimă dată, delegarea de a
semna registrele a revenit d-lui
Anghel Asbiovici. Întâi vom aborda
noutăţile după care vom trece la
afacerile curente. Pe 19 martie, în
urma construirii Abatorului comunal,
a fost trasată şi o stradă de acces care a
primit exact acest nume: Abatorului.
Potrivit informaţiilor primite de la
consilierii noştri, această unitate de
industrie mică a fost aşezată cam pe
unde este astăzi strada Biruinţei, pe
malul drept al râului Bârlad pe
Strada Libertăţii
direcţia avalului. Cei de atunci au
(fostă Iarmaroc)
chibzuit bine amplasamentul
deoarece, nefiind canalizare în urbe,
toate resturile nefolositoare rezultate de la tranşarea animalelor sacrificate
erau aruncate, pur şi simplu, în apa curgătoare de vizavi. Pe unde va fi fost

734Arhiva Primăriei Vaslui, Oficiul Stării Civile, ds. 1/1911 (născuţi), 2/1911 (morţi),
3/1911 (căsătoriţi).

401
Bulevardul lui Mart nu putem şti dar, probabil, se dăduse acest nume
începând cu data de 9 septembrie unei străzi ceva mai largi. Oare care o fi
fost aceea?
Pe 21 septembrie, edilii şi-au amintit că pe undeva, prin Oltenia,
într-un sat numit Vladimiri s-a născut la 1780 un băietan isteţ pre numele
său Tudor aşa că o stradă liniştită chiar şi astăzi, a primit numele eroului
nostru: Tudor Vladimirescu. Pe 3 octombrie, o uliţă care cobora din strada
Spiru Haret spre Petru Rareş, a fost denumită Doctor I. Radovici care astăzi
nu mai există datorită sistematizării şi construirii de blocuri cenuşii. Pentru
a înţelege mai bine locaţia acestei străzi, trebuie spus că mergea aproape
paralel cu strada Griviţa.
Născut tot în Oltenia, marele Vasile Lascăr (1853-1907), întemeietorul
Poliţiei Române moderne, a beneficiat şi la Vaslui de baterea în cuie a
plăcuţelor de identificare cu numele său pe gardurile cetăţenilor. Din
nefericire, comunismul distrugător a trecut cu tăvălugul şi pe meleagurile
noastre aşa că din 1948 şi până în prezent, strada respectivă se numeşte
Avântului. Înainte de desfiinţarea ei şi de construirea blocurilor de locuinţe,
această arteră făcea legătura între strada Mihail Kogălniceanu (cam pe
unde este acum Crucea Eroilor celui de-al Doilea Război Mondial) şi strada
Ştefan cel Mare, trecând prin faţa cinematografului „Independenţa” şi pe
lângă vechea Pompierie.
După decenii întregi, edilii şi-au dat seama că numele străzii Crucea nu
mai corespundea realităţilor aşa că, pe 14 decembrie 1911, au redenumit-o
Călugăreni şi cu un scurt intermezzo de doi ani (1938-1940) când a primit
numele regelui Carol al II-lea, sub numele anterior se regăseşte şi astăzi pe
harta municipiului Vaslui. Aici, intervine o remarcă: strada Călugăreni a
fost locuită preponderent de evrei şi chiar şi în zilele noastre mai există
câteva case ale acestor minoritari care au fost închiriate de proprietara lor,
Primăria Vaslui, altor minoritari: romilor. Simţindu-se nevoia unei
scurtături între lungile străzi Donici şi Călugăreni, aleşii obştii de atunci au
realizat o stradelă pe care au numit-o Gheorghe Asachi (22 decembrie
1911). Aceasta mai există şi astăzi dar doar cu numele deoarece absolut
toate casele de acolo (inclusiv hambarele pentru provizii ridicate încă de pe
timpul domnitorului Mihail Sturdza) au fost demolate, locul lor fiind luat
de un cvartal de blocuri construite în anii ’60 ai veacului trecut. Meritorie a
fost şi schimbarea numelui străzii Machidon în Ion C. Brătianu (16
decembrie 1911), nume care a persistat până în ianuarie 1948 când a fost
schimbat în alt Ion dar al lui Costache Frimu din Bârzeşti, devenind I.C.
Frimu. Mişcarea populară din decembrie 1989 a dat tristul dar meritatul
prilej de reschimbare a numelui acestei importante străzi, cândva, în
Inginer Badea Romeo făcându-se, astfel, şi o reparaţie istorică extrem de

402
necesară. Această arteră puternic comercială, începea exact din locul unde
astăzi este hotelul „Racova” şi se sfârşea în faţa Palatului Administrativ şi
de Justiţie, astăzi sediul Judecătoriei Vaslui. Atât pe dreapta cât şi pe
stânga, au existat numeroase magazine evreieşti din care omul putea lua
orice îi poftea inimioara.
Undeva, în gardul unităţii militare, dădeau grădinile oamenilor ce
locuiau pe o stradă redenumită la 19 decembrie 1911 Dimitrie Sturza. Nu
ştim cum s-a numit înainte, dar ca Dimitrie Sturza există şi astăzi pe
plăcuţele de identificare a blocurilor. Pe 19 decembrie 1911, registratorul de
la Starea Civilă a făcut cuvenita rectificare schimbând numele Bulevardul
lui Mart cu Bulevardul Martie ceea ce a însemnat un progres, desigur. Mai
notăm şi denumirea unei stradele ce formal mai există şi astăzi şi anume
strada Maior Şonţu, la data de 27 decembrie 1911, când vrednicii cetăţeni ai
orăşelului degustau cu spor rachiul şi vinul din pântecoasele butoaie
precum şi şoriciul jupânului Fasache, porcul tăiat de Ignat pentru
îndestularea burţilor truditorilor pământului sau ale celor care lucrau pe la
atelierele patronilor români ori evrei. Tot pe 27 decembrie, autorităţile
locului au luat curajoasa decizie de a denumi o stradă Lascăr Catargiu (în
locul străzii Huşului) ce începea din strada Ştefan cel Mare, exact în dreptul
străzii Hagi Chiriac şi se sfârşea, hăt, tocmai la Podul Huşului aruncat peste
pârâul Vasluieţ. Toate clădirile de aici au fost demolate în perioada „celor
25 de ani lumină”, locul lor fiind luat
de câţiva copaci care, împreună cu
aleile îndrăgostiţilor dalate frumos
existente aici, formează Parcul
Tineretului.

1912, 1913, 1914735

Şi în aceşti trei ani de care ne vom


ocupa în continuare, au fost luate
decizii remarcabile relativ la
redenumirea unor străzi cu nume ce
nu mai corespundeau cerinţelor unui
oraş modern. Au avut grijă de acest
aspect primarii, ajutorii de primari dar Strada Plevnei
şi consilierii locali care, sută la sută,
erau aleşi din rândurile capetelor

735 Primăria Municipiului Vaslui, Oficiul Stării Civile, ds. 1/1912 (născuţi), 1/1913
(născuţi), 1/1914 (născuţi).

403
luminate ale urbei. Pe toată durata anului 1912, edil-şef al fost Dimitrie
Staicu, ajutat la Starea Civilă de Anghel Asbiovici (1 ianuarie – 27
octombrie) şi de Dimitrie Stavri până la finele lui.
Chiar la începutul lui Gerar, pe 2, responsabilii s-au gândit să dea un
nume serios uneia dintre cele mai lungi străzi vasluiene aşa că au trimis
guarzii şi epistaţii primăriei să lipească pe gardurile oamenilor din zona cu
pricina anunţul tipărit la şandramaua d-lui Constantin Onceanu, care îi
informa pe aceştia de schimbarea numelui străzii lor în veşnicul Traian,
bărbatul care ne-a schimbat destinul „barbar” pentru totdeauna. Peste
numai 18 zile, pe 20 deci, s-a dus şi cu strada Hambarului, Coşerelor,
Magaziei ş.a. stabilindu-se decentul nume al gloriosului Dimitrie Scarlat
Donici, fost prefect al judeţului Vaslui. Din păcate, din motive necunoscute
nouă, strada se numeşte acum Alecu Donici, un bun fabulist dar care n-a
avut de-a face cu Vasluiul aşa că este necesară o urgentă reparaţie. Cu
câţiva ani în urmă am găsit strada Mircea şi gândul nostru hoinar ne-a
zburat la faimosul domnitor muntean Mircea cel Bătrân dar se pare că la
Istorie nu se învăţa la Vaslui despre acesta şi că, de fapt, această stradă
purta numele întreg de Gheorghe Mircea, un personaj despre care nu ştim
nimic dar care va fi fost, ca mulţi alţii, vreun notabil local. De remarcat este
faptul că această stradă făcea legătura, cândva, între străzile Spitalelor şi
Traian. Acum a dispărut locul ei fiind luat, de cine credeţi? De blocuri,
fireşte!
Pe 13 februarie 1912, apare pentru prima dată numele străzii Buna
Vestire dar aici se cuvine un mic comentariu. De fapt, conform obser-
vaţiilor noastre, această arteră (numită mai târziu Nicolae Milescu) era un
nume generic pentru un număr de trei străzi, din care două fundături care
dădeau în fostul Iarmaroc, acum înlocuit de tristele ruine ale Fabricii de
mobilă ce a asigurat pâinea cea de toate zilele pentru mii de oameni. Este
vorba, cum spuneam, de strada Nicolae Milescu şi de Buna Vestire plus
Eduard Ghica.
Născut la Iaşi dar copilărind la moşia tatălui său, Petrache Carp, din
fosta comună vasluiană Ţibăneşti, P.P. Carp (1837-1919) a fost numele dat
unei străzi din oraş, astăzi dispărută. Remarcabila faptă bună s-a produs la
data de 14 februarie 1912. P.P. Carp făcea legătura între străzile Carol şi
Petru Rareş. Deoarece în curtea spitalului „Drăghici” îşi ridicaseră şi evreii
un aşezământ medical, dregătorii urbei au dat numele străzii paralelă
acestor edificii de Spitalelor. Buimacii de după alungarea regelui Mihai I-ul
din ţară, au preschimbat-o în Dr. Ghelerter, aşa cum se numeşte şi acum
chiar dacă pe aici nu se mai găsesc case la curte ci numai dreptunghiuri de
beton armat, o vilă „duplex” şi o Casă de rugăciuni a unui cult neo-
protestant. Hotărârea a fost luată pe 17 februarie 1912 şi de atunci au

404
dispărut din nomenclator numele vechi de Spitalului, Drăghici, de la
mahalaua şi suburbia Spitalului. Fostul proprietar al moşiilor Vasluiului şi
Brodocului, Gheorghe Mavrocordat, vrednic urmaş al domnitorilor cu
acelaşi nume şi soţ al Verăi, a fost gratulat post-mortem cu denumirea unei
străzi care pleca din strada Andrei Şaguna spre strada Racova. În 1948 a
fost redenumită 1 Mai. La vreo două aruncături de praștie copilărească înspre
strada Traian, edilii au denumit o stradă Ion Eliade Rădulescu dar, cine știe
când, au „surghiunit-o” la Brodoc, numele actual fiindu-i George Enescu şi nu
mai are aspectul patriarhal de la începutul secolului al XX-lea pentru că
blocurile au luat locul caselor din chirpici sau cărămidă. Pe 11 martie, a
apărut şi strada Radu Negru iar pe 14 martie strada Ţepeş Vodă care
astăzi, prin strădania demolatorilor, nu mai există decât în amintirile unor
vârstnici băştinaşi. Deoarece era necesară o legătură între străzile Peneş
Curcanu şi Tudor Vladimirescu, bărbaţii cu funcţii la primărie au executat-
o şi i-au pus şi numele de Mihai Viteazu, la data de 14 martie 1912. E drept
că ea mai există şi astăzi
dar nu cu case la curte şi
closete în fundurile
grădinilor ci cu măreţe
blocuri. Ziua de 14 martie
a anului 1912 a fost una
spornică pentru edili
fiindcă au redenumit
vreo stradă cu nume fad
în Alexandru Lahovary.
După Precista, Mahalaua
Strada Alexandru cel Bun Precista, Suburbiul
(suburbia) Precista şi apoi
strada Hagiului, iată că,
în sfârşit, pe 21 martie 1912, autorităţile au dat numele complet al acestei
extraordinar de importante străzi şi anume Hagi Chiriac. Adăugirea la
forma iniţială a numelui marelui binefăcător al oraşului, primarul Staicu şi
apropiaţii săi au făcut o imensă reparaţie morală. Cum era de aşteptat,
numele Podu de Fer dat unei străzi ce am citat-o cu câteva pagini înapoi nu
spunea mare lucru fiind doar un toponim cu gust sălciu aşa că ea a fost
redenumită la 4 aprilie 1912 în Andrei Şaguna. Cu toate că acest mare
învăţat a fost slujitor al bisericii, totuşi comuniştii nu au schimbat numele
străzii în fatidicul an 1948 din motive care ne scapă dar credem că printre ei
era vreunul care făcea semnul Sfintei Cruci pe ascuns, cu limba, spre
exemplu. Astăzi, pe jumătate din această stradă sunt case la curte iar pe
cealaltă jumătate vă las pe dumneavoastră să ghiciţi ce se află.

405
Strada Alexandru cel Bun

În fine, strada Halei sau strada spre Hală a fost dată uitării, dându-i-se
numele concret şi frumos de strada Vidin, nume care mai există şi acum
scris pe un bloc. Evenimentul s-a petrecut la data de 5 aprilie 1912. Scriam
ceva mai sus despre strada Eliade Rădulescu, devenită astăzi 1 Mai. Ei bine,
înaintaşii noştri au dat numele acestei străzi de Eliade Rădulescu în ziua de
16 aprilie 1912, iar pe 24 aprilie consemnăm o altă mare schimbare: fosta
stradă a Feredeului a fost redenumită în Gheorghe Racoviţă, nume păstrat
şi astăzi pentru a nu se rătăci necunoscătorii în marea de blocuri durate aici.
Pe 26 aprilie, acelaşi an, vechea stradă a Bârladului a devenit Avram Iancu,
ce dăinuie şi astăzi, alături de cea a Dorobanţilor. Nici numele de strada
Evreilor nu mai suna prea frumos în urechi, din cauza mirosului ei
exclusivist aşa că a fost redenumită pe 2
mai 1912 după numele marelui
cărturar Gheorghe Lazăr. Formal, ea
există şi astăzi dar singura clădire la curte
este a unicei sinagogi din
municipiu. Între străzile Cuza Vodă şi
Plevnei, a apărut la 16 mai 1912 strada
Alexandru cel Bun. Ea mai există,
încă, dar numai în prelungirea străzii
incorect numite Anton Pann (în loc de
Anastasie Panu) şi până la strada Decebal.
Strada care astăzi se numeşte Mareşal
Constantin Prezan a primit la data de 1
iunie 1912 numele viitorului glorios rege
Eduard Motăș, fost primar și
al românilor, Ferdinand I dar sub
prefect al Vasluiului
forma de bulevard. Între străzile
Vasile Lascăr (acum, Avântului) şi
Dr. Scarlat (acum, Nicolae Iorga) exista o mică stradelă ce a fost numită la
28 iunie 1912 Vasile Lupu. Acum nu mai există deoarece aici s-a construit
un…bloc! La 16 decembrie 1912, apare şi strada Victoriei existentă ca nume
şi astăzi dar nu pe fosta locaţie ci în alta unde nota dominantă o dau
blocurile, fireşte.
Anul 1913 a însemnat venirea pe scaunul de „Bürgermeister” a
eminentului Eduard Motăş care a binevoit să şi semneze o parte din
registrele Stării Civile. De la 1 ianuarie 1913 şi până la 14 ianuarie, acelaşi
an, a semnat consilierul Dimitrie Stavri. Între 18 ianuarie – 31 ianuarie, şi-a
pus iscălitura consilierul Panaite V. Irimiade. De la 2 februarie şi până la 18
martie a intervenit semnătura d-lui George C. Isăcescu, de asemenea
consilier comunal. Între 21 martie – 15 aprilie, şi-a aplicat splendida
iscălitură însuşi dom’ primar pentru ca de la 18 aprilie şi până al finele

406
anului, să se ocupe iarăşi de Starea Civilă dl George C. Isăcescu. Deoarece
anul precedent a fost extrem de bogat în redenumiri de străzi, sarcina lui
Motăş a fost mult simplificată dar, cu toate acestea a avut timp să dea nume
noi unui număr de trei artere. Pe 26 ianuarie una din ele a primit numele
lui Valter Mărăcineanu; pe 6 martie – strada Smârdan şi pe 9 martie –
strada Elena Şubin. Astăzi, mai există cu acelaşi nume doar primele două
deoarece, în ianuarie 1948, numele fostei proprietare a moşiei Vasluiului,
Elena Şubin, a fost şters din scripte, stradela primind, iniţial, numele de
Nicolae Bălcescu dar după alte deliberări, s-a hotărât ca fosta stradă D.C.
Stati să primească numele marelui revoluţionar paşoptist iar fosta Elena
Şubin (de fapt, o fundătură până la construirea şoselei de centură) să
devină Ana Ipătescu. Toate aceste trei străzi au fost sistematizate,
nemaiexistând nici măcar o casă la curte.
Anul declanşării Primului Război Mondial determinat de asasinarea la
28 iunie 1914 a arhiducelui Imperiului austro-ungar Franz Ferdinand de
către studentul sârb Gavrilo Princip, l-a găsit la post tot pe magistrul
Eduard Motăş, de profesie avocat ca mulţi alţi primari pe care i-a avut
Vasluiul. Mai complicată a fost situaţia la Starea Civilă unde au semnat mai
mulţi domni şi anume: 1 ianuarie – 5 februarie (George C. Isăcescu); 14
februarie – 30 aprilie (consilierul Ştefan Balassan); 1 mai – 31 august
(consilierul Ion Spiridon); 1 septembrie – 20 octombrie (primarul Eduard
Motăş); 23 octombrie – 31 decembrie (Panaite V. Irimiade). Lucrurile fiind
aşezate temeinic, sarcina schimbării unor nume de străzi a picat pe plan
secund dacă nu cumva terţiar cu o singur excepţie: apariţia la 5 ianuarie
1914 a străzii Dorobanţi care mai există şi în zilele noastre în zona
Întreprinderii de industrializare a laptelui, dar înţesată de blocuri.

1915, 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, 1921, 1922, 1923, 1924736

Aglomeraţia aceasta de ani se justifică prin sărăcia informaţională chiar


dacă, pe ici – pe colo, s-a mai făcut câte ceva. Pe 1915, tandemul Eduard
Motăş - Panaite V. Irimiade şi-a făcut cuviincios datoria la manetele de
comandă ale instituţiei edilitare vasluiene, noi având de consemnat numai
reapariţia străzii Griviţei la data de 9 ianuarie 1915. 1916, an al intrării ţării
noastre în măcelul mondial, nu a adus schimbări primăria fiind condusă în
continuare de către Eduard Motăş iar Starea Civilă de către Panaite V.
Irimiade. Pentru prima dată a fost consemnată o naştere într-un canton al
CFR şi anume cel cu numărul 93 ce se află şi astăzi pe poziţia iniţială, adică

736 Arhiva Primăriei Vaslui, Oficiul Stării Civile, ds. 1/1915 (născuţi), 1/1916 (născuţi),

1/1917 (născuţi), 1/1918 (născuţi), 1/1919 (născuţi), 1/1920 (născuţi), 1/1922 (născuţi),
1/1923 (născuţi), 1/1924 (născuţi).

407
la capătul dinspre nord al podului de fier. Aici a văzut lumina zilei pe 2
ianuarie 1916, copila Maria Creangă, fiica şeful de echipă la CFR Petre
Creangă (44 de ani) şi a Sevastiţei (34 de ani). În rest, nimic deosebit decât,
poate, numărul mare de copii români născuţi pe proaspăta stradă
Dorobanţi, aflată în fosta mahala a Bârladului. Sfârşitul acestui an a adus
marele refugiu al fraţilor din Ţara Românească şi Dobrogea, din faţa
năvălitorilor înrolaţi în armatele cotropitoare ale Puterilor Centrale şi
sateliţii lor: Bulgaria, Turcia ş.a. La cârma corabiei primăriei rătăcită în
amarnica furtună s-a aflat tot bravul Eduard Motăş şi pe întregul parcurs al
anului 1917. De la 1 ianuarie şi până la 4 august, evidenţa populaţiei a fost
semnată la paritate de primar şi de Panaite V. Irimiade după care, până la
sfârşitul anului, de consilierul Gheorghe Stoinescu. De notat că strada
Naţională încă mai exista, cu toate actualizările efectuate în anii precedenţi.
Şi pe anul 1918 greul a fost dus de acelaşi jurist Eduard Motăş, ajutat în
ordine cronologică de: Gheorghe Stoinescu (1 ianuarie – 21 martie);
Preotul Ilie Sghibartz şi Ioan P. Miulescu (24 martie – 14 noiembrie);
George Ticamis (16 noiembrie – 31 decembrie). Străzii Elisabeta i s-a adus
o minoră modificare în sensul adăugării prefixului Regina şi cam atât.
Chiar de la începutul anului 1919, s-a constituit o Comisie Interimară,
postul de preşedinte fiind pre-luat de d-l Constantin P. Anton. Starea
Civilă a fost semnată de: George Ticamis (1 ianuarie – 4 septembrie);
consilierul Vasile Gruia (8 septembrie – 31 decembrie). Constantin P.
Anton a condus des-tinele oraşului tot ca preşedinte al Comisiei Interimare
şi în anul 1920 iar la Starea Civilă a semnat atât Vasile Gruia (1 ianuarie –
28 aprilie) cât şi consilierul Alois Fischerescu (uneori, Fişerescu) pe
perioada 28 aprilie – 31 decembrie 1920. Anul 1921 nu a adus stabilitatea
politică reclamată de timpurile grele şi nesigure de atunci, aşa că tot
Constantin P. Anton a suplinit funcţia de primar cu titlul de mai sus. Între
timp, Alois Fischerescu a ţinut strâns frâiele Stării Civile semnând pentru
tot anul. Demn de remarcat este faptul că, începând cu data de 2 ianuarie
1921, a apărut strada Independenţei ce se regăseşte şi astăzi, curgând pe o
anumită porţiune, fiind paralelă cu strada Traian. Cum pe atunci moda
denumirii unor străzi după unele personalităţi în viaţă, iată că gloriosul
general de divizie Ion Răşcanu a devenit şi nume de stradă începând cu 4
februarie 1921. Această stradă există şi astăzi într-o zonă (aproape) liniştită
dar poarte numele de Mihai Racoviţă, un controversat domnitor atât al
Moldovei cât şi al Ţării Româneşti. Epoca sa a rămas în istorie ca una cu o
fiscalitate extrem de ridicată. De ce i-or fi omagiat comuniştii numele în
acest fel, nu putem şti. Din strada Lascăr Catargiu până în albia pârâului
Vasluieţ, a existat strada Decebal începând cu data de 2 aprilie 1921. Strada

408
este şi astăzi dar nu mai are nicio casă la curte ci doar două-trei blocuri de
locuinţe.
Strada comercială Principesa Maria, Anul 1922 a fost
înainte de 1911 tot un an plin de
frământări politice şi
acest fapt cât se poate
de real rezultă din
titlul purtat de edilul-
şef al urbei: preşe-
dinte al Comisei Inte-
rimare. Funcţia a fost
deţinută de reputatul
farmacist Constantin
Cocorăscu, ajutat la
Starea Civilă de o
armată de consilieri: Alois Fischerescu (Fişerescu; 1 ianuarie – 20 ianuarie);
Gheorghe Rojniţă (22 ianuarie – 22 februarie); Alexandru Motăş (22
februarie – 27 august); Simion Poppa (29 august – 31 decembrie).
Situaţia a rămas neschimbată şi în 1923, cu Constantin Cocorăscu –
preşedintele Comisiei Interimare şi Alexandru Motăş - vicepreşedinte care,
în câteva momente de respiro, a semnat şi Starea Civilă (11 august – 2
septembrie) alături de membrul aceleaşi comisii Simion Poppa (1 ianuarie
– 9 august şi 4 septembrie – 31 decembrie). Pe 4 ianuarie 1923 a apărut şi
strada Bolintineanu iar în anul următor, ortografierea corectă a străzii
Alecsandri în loc de vechiul Alexandri, la data de 26 aprilie 1924 când
farmacistul Cocorăscu în cuplaj cu Simion Poppa au dus steagul Vasluiului
mai departe.

1925, 1926, 1927, 1928, 1929737

Situaţia s-a schimbat în anul 1925 deoarece avocatul Mina Filip a luat
locul lui Cocorăscu la preşedinţia Comisiei Interimare dar l-a păstrat pe
Simion Poppa pe postul de atent gardian al registrelor Stării Civile. De
remarcat apariţia străzii Plevna (3 ianuarie 1925) care se regăseşte şi acum
pe aceeaşi locaţie adică, din strada Anton Pann (fostă Atanasie Panu) până
în albia veche a Vasluieţului.
Începută în anul 1919, criza politică nu se terminase nici în 1926, la
conducerea primăriei suc-cedându-se când unul când altul, sau făcându-se

737 Primăria Municipiului Vaslui, Oficiul Stării Civile, ds. 1/1925 (născuţi), 1/1926
(născuţi), 1/1927 (născuţi), 1/1928 (născuţi), 1/1929 (născuţi).

409
schimb între unul şi altul. Astfel, preşedinte al Comi-siei Interimare a fost
ales iarăşi onestul proprietar de drogherii medicinale C. Cocorăscu, dar la
Starea Civilă a fost din nou aglomeraţie pentru un loc în faţă. Iată,
cronologic, ce s-a întâmplat: de la 1 ianuarie până la 8 mai a semnat Simion
Poppa. De la 11 mai până la 12 mai – Constantin Ungureanu Sofrone. De
la data de 15 mai până la data de 6 octombrie – Mihai Trofin. De la 8
octombrie până la 31 decembrie – Constantin M. Gheorghiu.
Potrivit noii organizări administrativ-teritoriale, Vaslui s-a căpătuit cu 4
localităţi suburbane: Moara Grecilor, Bahnari, Paiu şi Bustea. Rediu
continua să facă parte din comuna Puşcaşi iar Brodocul din comuna cu
acelaşi nume dar cu sediul primăriei la Bălteni. Fireşte, toate naşterile,
decesele şi căsătoriile au fost înregistrate la Starea Civilă din Vaslui. În anul
1939738, mai precis la data
de 7 septembrie,
Prefectura Judeţului
Vaslui informa Primăria
asupra faptului că două
din satele suburbane,
Moara Grecilor şi
Bahnari, urmau să treacă
din nou în componenţa
comu-nelor Muntenii de Strada Ştefan cel Mare (1934)
Sus respectiv Muntenii
de Jos. Pe lângă aceste
nou-tăţi, a mai apărut şi strada Veniamin Costache, la data de 5 februarie
1926. Această stradelă, astăzi dispărută, fusese înghesuită între străzile
Lascăr Catargiu, Gheorghe Racoviţă şi Gheorghe Lazăr.
Anul 1927 a marcat sfârşitul îndelungatei crize politice şi cu ea sfârşitul
interimatului des-pomenitei Comisii. Avocatul Mina Filip a fost ales
primar al urbei iar destinele Stării Civile au fost decise de: Constantin M.
Gheorghiu (1 ianuarie – 10 septembrie); avocatul Corneliu Meza (10
septembrie – 9 decembrie); Mina Popescu (10 decembrie – 31 decembrie).
La 10 ianuarie 1928, câţiva curajoşi au început să populeze noul cartier
numit în toate documentele vremii Vatra satului Sfântul Neculai.
Înscrierea unui nou-născut în registrul Stării Civile s-a făcut la data de 10
ianuarie cu adresa strada Cartierul Nou. Pe 4 iulie, o stradă extrem de
scurtă ce făcea legătura dintre străzile Hagi Chiriac şi I.C. Brătianu, a fost
denumită Eugen Carada, ilustru scriitor şi economist român născut în anul
1836 la Craiova şi mort în anul 1910 la Bucureşti. În mod explicabil, pe 18

738 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 16/19139, f. 2.

410
iulie a apărut în catastife şi Cartierul Cazărmei. Acesta era situat pe un fost
teren al Regimentului 25 Infanterie Vaslui, cedat prin protocol ofiţerilor şi
subofiţerilor ce voiau să-şi ridice case acolo. Cu timpul, cele patru străzi
care îl compun au primit şi nume: General Dragalina (acum, strada
Florilor), Colonel Popovici (acum, Crizantemelor), Ecaterina Teodoroiu
(nume neschimbat) şi Veteran Ţurcanu (nume neschimbat). Doi importanţi
donatori de bunuri mobile şi imobile în contul primăriei, Ion şi Zoe
Spiridon au fost gratulaţi post-mortem cu eternizarea numelor lor pe
plăcuţele de identificare ale unei străzi care astăzi, profund pe nedrept, i-a
fost schimbat numele în Miron Costin. Evenimentul s-a întâmplat pe 29
octombrie 1928, după decesul doamnei, când pe tot parcursul anului a fost
şef Constantin Gheorghiadi iar responsabil al Stării Civile, consilierul
Mina Popescu.
Mult-lăudata stabilizare politică nu a durat mult aşa că în anul 1929 am
găsit iarăşi o Comisie Interimară condusă de preşedintele său în persoana
domnului doctor Gheorghe Scarlat ce, datorită notorietăţii dumisale ca şef
al Serviciului Sanitar al oraşului Vaslui, a primit numele său şi o stradă
importantă. Asta s-a întâmplat de la 29 august şi până la sfârşitul anului
când la Starea Civilă a semnat d-l Virgil Mironescu. Până atunci, însă,
primar a fost tot Constantin Gheorghiadi ajutat la registre de Mina
Popescu (1 ianuarie – 29 mai) şi Gheorghe Lazăr (29 mai – 29 august). Pe
lângă faptul că la 29 martie 1929 a apărut şi strada C.A. Rosetti, trebuie să
spunem că într-o cameră a Şcolii Normale „Ştefan cel Mare” s-a născut pe
29 martie Maria, fiica d-lui Ion Volocaru (şofer) şi a doamnei Anica
Volocaru (casnică). Despre strada C.A. Rosetti trebuie spus că începea din
strada Ştefan cel Mare, se intersecta cu strada Carol I (acum, C.D. Gherea) şi
se sfârşea pe strada Mihai Racoviţă. Acum, inexplicabil, strada se numeşte
Frunzelor, numele marelui revoluţionar paşoptist muntean fiind
„transferat” în suburbia Brodoc!!!
Ajunşi în acest punct al minusculului nostru studiu, ne oprim deoarece
tot ce era de spus s-a spus şi s-a scris. Sporadic, a mai fost redenumită câte
o fostă stradă după numele unei personalităţi, de exemplu Eduard Motăş
dar timpurile ostile adevăratelor notabilităţi le-au încredinţat uitării. Noroc
că documentele s-au păstrat în arhive şi că ne-am găsit ceva timp pentru a
le readuce în actualitate. Despre strada de mai sus, păstrătoare a numelui
avocatului Motăş, le-a venit mai bine unora să o numească Salcâmilor
considerând respectivul pom mai onorabil decât cel care a dus greul în
perioada neagră a refugiului din Primul Război Mondial.

*****

411
1948 – an de cotitură739

Pe 30 decembrie 1947, regele Mihai I-ul a fost forţat să abdice, plecând


împreună cu regina-mamă Elena şi o parte a suitei în exilul elveţian.
Puterea deplină a fost luată de comunişti cu sprijinul nemijlocit al
numeroaselor trupe sovietice de ocupaţie existente în ţară. Arhitectul Petru
Sterian, primarul în funcţiune la acea dat, secondat de secretarul Elias
Schulimsohn, au semnat „Publicaţia nr. 265/17 ianuarie 1948” prin care
anunţau populaţia astfel: „Se aduce la cunoştinţa locuitorilor oraşului Vaslui, că
în urma deciziunii Comisiei Interimare luată în şedinţa publică din 15 ianuarie
1948, nomenclatura unor străzi din cuprinsul oraşului, s’a schimbat după cum
urmează: B-dul Mareşal Averescu se va numi Bulevardul Republicii; B-dul
Ferdinand – Bulevardul Mareşal Malinovski; Str. Principele Neculai – Str. 7
Noembrie; Str. Principesa Maria – 30 Decembrie; Carol – Dobrogeanu Gherea;
Regina Elisabeta – 23 August; I.C. Brătianu – I.C. Frimu; General Dragalina –
Ilie Pintilie; Col. Gheorghe Popovici – Vasile Roaită; Vasile Pavlov – Donca
Sima; C. Florian – 13 Decembrie; Neron Lupaşcu – Inginer Ada Marinescu;
Erou Garabedeanu - Ştefan Gheorghiu; Erou Ungureanu – Elena Pavel; P.P.
Carp – Ilie Moscovici; Panaite Irimiade – Bernat Andrei; Erou Miulescu –
Dumitru Theodor Neculuţă; Spitalelor – Dr. Leon Ghelerter; Iarmaroc –
Libertăţii; Elena Şubin – Neculai (sic!, n.a.) Bălcescu; Mavrocordat – 1 Mai”.
Menţiune specială şi necesară: străzile cu nume de eroi reprezintă cetăţeni
de-ai oraşului morţi în campania din Răsărit de la începutul Celui De-al
Doilea Război Mondial iar surogatele cu care tovarăşii le-au înlocuit
reprezintă numele unor necunoscuţi comunişti care, din cauza cvasi-
anonimatului, au fost, la rândul lor, înlocuite discret încă din timpurile
când Gheorghe Gheorghiu Dej se hotărâse să construiască socialismul după
un tipar personal. Atunci, chiar şi numele mareşalului Malinovski a căzut
sub roata Istoriei.

Scurt epilog

Acest studiu reprezintă rezultatul unei cercetări asidue şi exhaustive a


registrelor Stării Civile, atât al celor aflate în păstrarea veşnică a Serviciului
Judeţean al Arhivelor Naţionale Vaslui cât şi al celor existente pe rafturile
Oficiului Stării Civile din Primăria municipiului Vaslui, începând cu anul
1911. Am simţit nevoia de a adăuga acestui material şi câteva anexe dar,
până atunci, iată care au mai fost primarii, preşedinţii comisiilor interimare
precum şi unii responsabili ai Stării Civile, până la 31 decembrie 1944: 1930
(preşedintele Comisiei Interimare – dr. Gheorghe Scarlat. Starea Civilă: de

739 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 6/1948, f. 3.

412
la 1 ianuarie 1930 şi până la 10 noiembrie 1930 – Virgil Mironescu; de la 12
noiembrie până la 31 decembrie – dr. Gheorghe Scarlat însuşi). Anul 1931 –
primar, dr. Gheorghe Scarlat. Anii 1932 şi 1933 – primar, avocat Mina Filip.
Anul 1934 – primar înv. Gheorghe Vierescu. Anii 1935, 1936 şi 1937 –
primar, Dumitru Ţaicu. Anul 1938 – primar, înv. Gheorghe Vierescu
(interimar). Iunie 1939 – 7 noiembrie 1940 – primar, general de divizie Ion
Răşcanu. 8 noiembrie 1940 – 26
Fosta Piață „Ferdinand” martie 1941 – primar, lt.col. (r)
Ion Stamate şi ajutor de primar
– Petre Richard. De la 27 martie
1941 şi până la 6 decembrie 1942
– primar, general de divizie Ion
Răşcanu. De la 7 decembrie
1942 şi până la 22 august 1944 –
prof. Constantin Capră. De la 28
august 1944 până la 15
septembrie 1944 – avocat Victor
Ghertler. De la 16 septembrie 1944 până la 20 octombrie 1944 – maior (r)
Calinovici. De la 21 octombrie 1944 până la 3 ianuarie 1945 – preot Neculai
Sârbu. Sperăm că onor Primăria Vaslui, în persoana neobositului inginer
constructor Vasile Pavăl, primarul urbei, va face cândva toate reparaţiile
morale ce se impun.

II. Afaceri şi străzi

Operaţiunea de vânzare-cumpărare a diverse bunuri, atât mobile cât şi


imobile, se practică de când lumea. Din fericire, pe teritoriul ţării noastre s-
au păstrat destule documente medievale care atestă schimburile de
pământuri şi case, cu atenanse sau nu. După marile reforme ale lui
Alexandru Ioan Cuza, au apărut la tribunalele judeţene registrele de
„transcripţiuni” ce nu erau altceva decât atestate legale ale diferitelor
afaceri intervenite între două sau mai multe părţi. În efortul nostru de a afla
tot ce se poate afla despre străzile târgului, apoi ale oraşului Vaslui, am
răsfoit aceste preţioase documente descoperind lucruri absolut uimitoare
dar şi derutante, în acelaşi timp. Actul de vânzare-cumpărare cu numărul

413
41/4 martie 1875740 fiind dezbătut în precedentul capitol, vom trece şi la
alte câteva, de mare importanţă pentru studiul nostru.
La 28 aprilie 1876, Vasile Ciohodariu domiciliat în comuna Ivăneşti,
judeţul Vaslui, ceda „în contul datoriei sale de 150 #, cassele sale din Vaslui,
strada Nouă, Doamnei Ana Brăilescu741”. Fosta proprietate a ivăneşteanului
se învecina cu „cassele Doamnei Theodosia Solomonu şi a Domnului Costache
Baiardi”. Aspasia Răşcanu a primit suma de 3000 de franci din partea
Primăriei Vaslui, care au fost daţi cu dobândă acestei instituţii din fondul
benalelor ce le posedă în Vaslui, strada Machidonu, nr. 764742. După cum
precizasem anterior, această stradă se afla pe locul unde astăzi este clădirea
Tribunalului Vaslui.
Garanţie pentru puşcărie. Un mai vechi client al instituţiilor de stat
judeţene, încheiase cu acestea următoarea înţelegere: „Toba Davidu din
Oraşul Vaslui, rămânându asupra mea antrepriza hrănii arestaţilor de la arestul
acestui judeţ pe anul curent 1876-1877, pentru care am încheiatu Contractu cu
Comitetul Permanent al Judeţului Vaslui, declar că garantezu păzirea
condiţiunilor Contractului cu suma de 1175 lei noi în fondul casselor mele ce le am
în Oraşul Vaslui, uliţa Iaşului”. Fireşte, era vorba tot despre acel penitenciar
de pe viitoarea stradă ce-i va purta numele, până la redenumirea sa în
strada Ştefan cel Mare. În concluzie, aceasta poate fi atestarea documentară
a primului producător vasluian de mâncare, dar nu pentru restaurante ci
pentru alte colectivităţi participante la vreun eveniment de genul decesului
cuiva, cumetriei sau nunţii altora. După ce ne-am englezit, aceste termen se
numeşte „catering”.
Obligaţie „ipothecară” a cetăţeanului Andrei Aftimescu din Vaslui, ce
împrumutase 260 de „galbeni austrieci cu zimţi nebortiţi” de la Alexandru
Lişiţă. Benalele lui Aftimescu se aflau pe strada Ştefan cel Mare
(Naţională), nr. 61 şi toate pe un loc supus bezmănului. Adresa este un pic
derutantă dar, termenii de strada Naţională şi strada Ştefan cel Mare,
intraseră în vorbirea curentă şi fiecare târgoveţ îşi declara domiciliul după
cum îl tăia capul, acest fapt negrevând asupra autenticităţii şi legalităţii
documentului încheiat la tribunal.
”Contract de locaţiune743”. Termenul de „locaţiune” poate fi echivalat
cu contemporanul „închiriere”, deoarece „Ionu şi Rucsanda Sălcianu din
Vaslui, au închiriat lui Pavel Mihăilescu cassele ce le posedă în Vaslui, situate în

740 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1875.


741 Ibidem, ds.1/1876, nr. 61.
742 Ibidem, nr. 84/30 iunie 1876.

743 Ibidem, ds. 1/1876, nr. 103/3 august 1876.

414
strada numită din vechime Cumbati”. Din nefericire, nu am putu stabili
ulterior numele nou al acestei străzi pe care a locuit un notabil ce îşi ducea
cu fruntea până la ceruri sarcina de „derector la Giudecătoria Vasluiu”.
„Convenţiune”744. Aceasta a presupus o afacere strict evreiască,
încheiată între doi oameni serioşi: „Capsa Cuperbergu (comerciant) şi Aizicu
Şulmanu (croitoru) au încheiat o convenţie pe un an sub condiţiunile: I. D-l
Cuperbergu se obligă să cumpere stofă pentru haine bărbăteşti pentru suma de
200-300 galbeni care vor servi D-lui Şulmanu de a face straie de poroncială”, sau,
„la comandă”, cum am spune noi astăzi.
„Contract”745. Acest act stabilea dreptul la moştenire comună a două
rude, astfel: „Dumitru Camburu şi văduva Ioana, soţia defunctului Ionu
Camburu, ambii moştenitori de drept ai defunctului, care constă într-o casă
în Vaslui cu ogradă în mărime ca la 4 prăjini situată în Mahalaua
Spitalului din oraşul Vaslui (pământ dobândit în urma Legei rurale) ce se
învecinează la răsărit cu D-l Neculai Harţa şi la apus cu D-l Ghiţe Laşcu”.
Până la „marea reformă” din 1893 de denumire a străzilor din oraş, este
greu să ghicim pe care dintre ele se afla cu adevărat averea defunctului.
Dintr-o „Obligaţiune”746, am aflat de un alt nume ce va dăinui un timp
până când va fi schimbat: „Costachi Dessilă Ciucă l-a împrumutat cu 150 #
de galbeni pe Tănăsache Ghiorghiu din Vaslui. Banii erau ai soţiei sale
Maria Dessilă Ciucă iar dobânda era de 2 la sută lunar timp de 2 ani.
Ipoteca a fost pusă pe binalele cu toate atenansele lor pe strada Precista”.
Binaua putea fi atât o construcţie mai mărişoară de genul unei case, cât şi o
prăvălie dar d-l Tănăsache Ghiorghiu fiind român, înclinăm spre prima
variantă.
În continuare, prezentăm împrumutul747 cu dobândă dat de Neron
Lupşacu unui evreu, numai cu scopul de a interpreta locaţiile actuale ale
străzilor din document: „Iosub Leiboviciu a împrumutat de la Neron Lupaşcu
suma de 2.500 # pe 3 ani astfel: Anual câte 833 1/3 # cu dobândă de unu la
sută/lunar. Evreul garanta cu cassele sale cu două rânduri (etaje) situate în Piaţa
Mare, învecinate de o parte cu imobilul lui Staimberg Segal iară de o parte cu
uliţa Precista”. Ştim sigur că uliţa cu pricina era cea care trecea prin faţa
Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, ştiută în popor ca şi „Precista”,
numită mai târziu a Hagiului sau a Hagiului Chiriac. Prin urmare, strada
Piaţa Mare nu putea fi decât strada Vidin de astăzi. O altă „Garanţie
ipothecară” se înregistrase şi la data de 9 decembrie 1876, cu documentul
nr.166: „Elisaveta Vassiliu declară că datorează D-lui N. Batăr suma de 40 # cu

744 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, nr.104/9 august 1876.
745 Ibidem, nr.112/25 august 1876.
746 Ibidem, nr.140/19 octombrie 1876.
747 Ibidem, nr.146/2 noiembrie 1876.

415
ipotecă pe cassa sa de pe strada Crucii”. Acestei străzi îi va fi schimbat
numele în Călugăreni dar foarte târziu. În rândurile birjarilor dar şi al
locuitorului oraşului de atunci, bariera Crucii era bariera Iaşului (înspre
Mărăşeni) iar locului unde mult mai târziu va fi deschis un chioşc pentru
vânzarea petrolului lampant şi al încărcăturilor de butelii i se spunea
„Găzăria de la Cruce”.
Încet, încet, în afacerile curente începuse a se impune leul nostru ca
monedă de plată, galbenul cu semnul financiar # dispărând cu timpul, cel
mai sigur, în pungile şi oiştile căruţelor ţiganilor nomazi care, chiar şi astăzi
mai deţin napoleoni, mahmudele ş.a. „Ecaterina Potorac, Vaslui, văduvă, cu
cassa pe strada Cherţu, situată pe loc supus bezmănului după actul nr.188/1865,
a vândut (cu act de veşnică vânzare) cassa Sfinţiei sale preutul Vasile Mihail. cu
400 lei noi”748. Locul pe unde va fi fost această stradă va rămâne necunoscut,
după toate probabilităţile. Dintr-un alt asemenea act749, am găsit o
amplasare de stradă mai acătării care ne simplifică, oarecum, bâjbâielile în
necunoscutul Vaslui al secolului al XIX-lea: „Dochiţa, soţia defunctului
Grigorie Zenoveiu şi Petre Grigorie Zenoveiu, au vândut D-lui Neculai Luchian
casa, atenansele şi ograda situate în Mahalaua Magaziei, strada
Lipovinească”. De aici, rezultă că zisa mahala cuprindea o mare arie
teritorială şi că nu numai străzile Donici, Andrei Mureşanu, Mihail
Kogălniceanu şi Vasile Lascăr de mai târziu vor fi făcut parte din ea, ci şi
strada pomenită în act. Chiar şi Gheorghe Mironescu, tatăl cunoscutului
politician cu acelaşi nume (n. 28 ianuarie 1874, Vaslui - d. 9 octombrie 1949,
Bucureşti) a derulat o afacere domestică printr-un „Act de vânzare-
cumpărare”750: „Gheorghe Mironescu vinde Eufrosinei Bincovici casele din
Vaslui, strada Nouă a Şcoalei, situată pe loc supus bezmănului”. După cum
stabiliserăm anterior, această uliţă începea din faţa Palatului Administrativ
şi de Justiţie şi se sfârşea în faţa a ceea ce va fi Parcul „Copou” sau, altfel
spus, fusese vorba despre strada Mihail Kogălniceanu pe care se afla noua
clădire a Şcolii primare de băieţi. Tot la 1880 mai apare şi uliţa Huşului,
când „Riţa, văduva defunctului Lipa Şăpcariu, din Vaslui, vinde d-lui Gheorghe
Căpăţână un loc de casă751”. Uliţa Lăpuşneanu, care astăzi nu mai există şi pe
care nu am putut-o localiza cu toate eforturile noastre şi cu toată desfacerea
în bucăţi a creierelor informatorilor noştri, a apărut destul de des în
documentele Tribunalului Vaslui aşa cum s-a întâmplat şi pe 28 aprilie
1880752 când: „Constantin şi Ecaterina Răşcanu vând d-nei Dochiţa Ioan imobilele

748 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds.1/1877, nr. 37.
749 Ibidem, ds. 1/1879, nr.105/3 decembrie 1879.
750 Ibidem, ds. 1/1880, nr.13/4 februarie 1880.
751 Ibidem, nr. 27/10 martie 1880.
752 Ibidem, nr. 39/28 aprilie 1880.

416
următoare de pe moşia Vasluiului: o casă din vatra Târgului Vaslui cu atenansele
din jurul ei aflate într-o îngrăditură situată cu faţa la uliţa Lăpuşneanu –
învecinate la răsărit cu strada Cherţu şi vie în podgoria Viişoara în mărime de 3
firte (trei sferturi de falce) şi livada megieşită la răsărit cu via preotului Ion Bechiş,
etc. Suma: 110#”. Documentul 67/1 august 1880, explică foarte clar unde se
afla sinagoga evreiască, centru al iudaismului vasluian: „Anghel Ion vinde de
veci d-lui Nuţă Cismariu pentru societatea de binefacere ASCITOF (Assey Tow)
casele situate pe strada Angheluţă, loc supus bezmănului. Vecinătăţi: casele d-nei
Smaranda Călin, pe o parte cu sinagoga Israilită şi la faţă cu Piaţa Halei”. De
fapt, se făcuse vorbire despre sinagoga veche ce va fi demolată în urma
cutremurului din 4 martie 1977, deoarece cea nouă se află şi acum, fără a fi
deranjată de cineva.
Despre faimoasa stradă a Crucii am amintit des în acest studiu, dar
adevărul celor declarate de unul dintre martorii noştri în vârstă se confirmă
citând un alt act de vânzare-cumpărare753: „Bunea Cuihureanu din Vaslui,
vinde lui Avram David Aizic casele de pe strada Crucei, vecine cu casele lui
Andrei Ciubotariu, pe altă parte cu casele lui Vasile Chitic, la răsărit cu strada
Crucei şi la apus cu locul sterp spre apa Bârladului”. Aşadar, ştiind că strada
Crucea este actuala stradă Călugăreni, atunci „locul sterp spre apa
Bârladului” nu poate fi decât locul pe care nu se cultiva nimic deoarece pe
el se organiza târgul săptămânal de vite (marţea) iar între 1-8 septembrie,
iarmarocul anual. La rând, vine alt document explicativ a ceea ce a fost
Vasluiul de altădată754: „Vasile Toma Busdugan vinde către Societatea Israelită
de Binefacere şi Vindecarea Bolnavilor, casele învecinate la Nord cu Sinagoga
Israelită; la apus cu Iosif Zingher şi Herşcu Herşcovici; la miazăzi cu
scursoarea apei din oraş spre Vasluieţ”. Proprietăţile domnului Buzdugan
vândute Comunităţii evreieşti locale, se aflau pe viitoare stradă Gheorghe
Lazăr, deoarece acolo era densitatea cea mai mare a acestor minoritari.

Răscumpărări de bezmăn755
Anul 1881 a adus cu el o mare bucurie printre locuitorii târgului care
fuseseră nevoiţi să plătească acest bir ani la rândul proprietarilor moşiei
oraşului. În cazul Vasluiului, bezmănul era achitat Elenei Şubin la
momentul apariţiei legii din 16 ianuarie 1881. Cu toate că actul normativ a
ieşit din parlament chiar la începutul anului, prima răscumpărare s-a
produs la 24 decembrie 1881, dată considerată a fi atestarea documentară a
preschimbării numelui de „târg” în cel de „oraş”. După cum vom constata

753SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, nr. 69/19 august 1880.
754Ibidem, nr. 98/15 decembrie 1880.
755 Bezmăn: Contract prin care se cedează altuia pentru totdeauna sau pe timp

îndelungat o moşie cu condiţiunea de a plăti anual o sumă anumită (embatic).

417
ceva mai târziu, în acest an s-a stabilit oficial, la nivelul primăriei,
organizarea iarmarocului anual pomenit mai sus. Datorită importanţei
deosebite a acestui eveniment care va marca un reviriment în viaţa tuturor
locuitorilor, vom transcrie integral documentul756:
„24 Dech(emvrie) 1881. România. Comuna urbană Vaslui. Act de
Răscumpărarea Besmănului.
În virtutea Legei dela 16 Ianuarie 1881, publicată în Monitorul Oficial no. 62
acel an, dreptu de besmăn asupra locurilor din vatra Târgului Vaslui
trecând dela D-na Elena Şubin născută Ghika în patrimoniu acestei
comuni (subl. ns.). Consiliul Comunal prin decisiunea no.185 din 24 Octombrie
1881 aprobată şi de Comitetul Comunei sub no.2380 la 14 Noembrie zisul an,
regulând modul şi condiţiunele de răscumpărarea besmănului: Noi, Primarul
Urbei Vaslui, văzând cererea D-lui Procopi Poliacoff, proprietarul imobilelor din
stradele Hagiu şi a Pieţei, prin care declară răscumpărarea besmănului ce plăteşte
pe locul ce’l posedă în mărime de douăzeci şi opt stânjeni [şi] patru palme la faţa
strada Hagiu; douăzeci şi nouă stânjeni [şi] şapte palme fundul spre strada Pieţei;
zece stânjeni marginea spre Zalman Gruber; douăzeci şi doi stânjeni [şi] şapte
palme marginea despre răsărit, ear împrejur pe toată întinderea locului nouăzeci şi
unu stânjeni [şi] două palme, dupe actul de besmenu no.84 din 1865. Văzând că
D-l Procopi Poliacoff a depus preciul răscumpărărei în sumă de lei noi şase sute doi
pe timp de unsprezece ani dupe clasificaţiunea prevăzută prin mencionata
decisiune a consiliului no.185. Eliberăm D-lui Procopi Poliacoff presentul act de
răscumpărare în virtutea căruia D-sa rămâne de astăzi înainte deplin şi absolut pe
locul şi clădirele ce are asupra lui fără ca comuna să mai aibă vreun drept sau
pretenţiune din trecut sau pe viitor din acest loc. Dar şi făcut astăzi 24 Decembrie
anul 1881 investit şi cu sigiliul Primăriei. Semnat Primar N.A. Răşcanu; Secretar
Ştefănescu”.
Nerăbdători, cetăţenii proaspătului oraş au început asaltul asupra
primăriei încă de la începutul anului 1882, pentru a se elibera de vechile
servituţi ce le avuseseră faţă de boieroaica Elena Ghika ce binevoise să se
îndrăgostească lulea dar să se şi mărite cu un ofiţeraş rus, Pavel Şubin, din
armata imperială cotropitoare a Moldovei şi Ţării Româneşti între anii 1828-
1834. Exemple757: Constantin Danu pentru locul din Mahalaua
Vasluieţului spre Podul Vasluieţului; Eftimia Radion Silion, domiciliată
pe strada Olarilor dar proprietară şi pe un loc de 11 stânjeni situat pe uliţa
Bisericii Lipoveneşti, pentru care a plătit 44,26 de lei noi; Chirilă Tănase
(13 stânjeni şi două palme pe uliţa Staver); Catrina Căpăţână (loc la
Fântâna Turcului); Haim sin Iosup Segal (proprietarul imobilului din Piaţa

756 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, nr.129/24 decembrie 1881.
757 Aceste exemple sunt luate din ds. 1/1882, fond cit.

418
Cişmelei, parte dinspre apus, alături cu drumul ce trece pe lângă Biserica
Precista) ş.a.
Aceste registre ne-au dat şansa de a afla pe unde se aflau unele dintre
străzile ce ne-au dat cel mai mult de furcă. De pildă758, Ion Botezatu din
Vaslui, vinde lui Moise Faier casa de pe strada Crucea Gării, no.6, în
vechime numită strada Spitalului. Cu o oarecare doză de aproximaţie,
strada cu pricina s-ar fi întins pe o porţiune a actualei străzi Dragoş Vodă.
Şi mai precisă ni se relevă acea „vestită” şi des întâlnită stradă sau mahala a
Coşerelor (Magaziei) şi descifrarea puzzle-ului a fost mult simplificată de
un document de vânzare-cumpărare759 încheiat între profesorul Gheorghe
Vierescu (fost primar, atât interimar cât şi „plin”) şi familia Maria şi
Gheorghe Condureanu. Primul, a vândut un loc de casă „…în Vaslui la
punctul numit „La Coşere”. Vecin la faţă – strada Donici”. Aceste hambare
rămase de pe timpul domnitorului Mihail Sturdza au fost demolate abia în
anii ’60 ai secolului al XX-lea, făcând loc unui mini-cartier de blocuri.
În sfârşit, cu documentul 1346/21 martie 1923 încheiem această scurtă
încercare de investigare a nomenclatorului uliţelor, mahalalelor,
„suburbiurilor” şi străzilor Vasluiului, cu actul de vânzare-cumpărare
încheiat între Haralamb Gârniţă şi soţii Gheorghe şi Elena Zelinescu, ultimii
fiind cumpărătorii unui loc de casă situat pe strada Mavrocordat ce astăzi
poartă numele genialului George Enescu.
Vasluiul de astăzi760 are, împreună cu suburbiile Moara Grecilor,
Brodoc, Rediu, Viişoara şi Bahnari, peste 250 de străzi cea mai lungă fiind, ca şi
în vechime, strada Ştefan cel Mare. Din păcate, faţă de anul 2002 când populaţia
totală era de 70.571 de suflete, la recensământul din 2011 s-au înregistrat doar
55.407 locuitori.

758 SJAN Vaslui, fond Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni, ds. 1/1904, nr. 226/13 februarie
1904.
759 Ibidem, ds. 1/1923, nr. 1241/15 martie 1923.
760 Oraşul Vaslui a fost declarat municipiu în baza Decretului 281/27 iulie 1979.

419
A N E X E

LISTA STRĂZILOR DIN ORAŞUL VASLUI


în vederea recensământului general al populaţiei din anul
1941761

Numele Lun- Nr. Popula- Instituţii ale Statului aflate


Nr.crt.
străzii gimea fam. ţia pe ea
Gimnaziul industrial de
fete; Biserica Sf. Ioan; Ad-
ţia financiară: Banca
Populară; Of. P.T.T.; Şc.
Ştefan cel
1. 3925 398 1501 primară nr.1 de fete; Şcoala
Mare
primară nr.2 de băeţi;
Liceul de fete; Cercul
militar; Casa de Credit;
Teatrul judeţean
Centrul Sanitar de Cruce
Roşie; Palatul
2. I.C. Brătianu 317,50 46 170 Administrativ şi de Justiţie;
Banca Corpului Didactic;
Camera de Comerţ
Primăria Comunei Urbane
3. Hagi Chiriac 372,10 78 303
Vaslui
4. Călugăreni 1009,60 154 553 -
5. Traian 1000 147 544 -
Casa Asigurărilor Sociale;
Gimnaziul industrial
Mihail casnic; Liceul Mihail
6. 650 37 298
Kogălniceanu Kogălniceanu; Legiunea
de Jandarmi; Gimnaziul
comercial
Poliţia oraşului; Percepţia
7. Regele Carol I 365 35 103 circ.1 Vaslui; Depozitul
C.A.M.
8 Vasile Lascăr 355 28 91 -
9. A. Şaguna 324 48 189 -
10. M. Eminescu - 4 29 -
Ioan şi Zoe
11. - 4 14 -
Spiridon

761 SJAN Vaslui, fond Prefectura judeţului Vaslui, ds. 6/1941, f. 8-13.

420
12. Ion Creangă - 1 6 -
13. Eternitatea - 31 211 -
Căminul de ucenici;
Andrei Capela cimitirului;
14. - 26 98
Mureşanu Gimnaziul industrial de
băieţi
15. Elena Şubin - 30 107 -
16. Abatorului - 1 1 -
17. Ghica Vodă - 13 50 -
18. Independenţei - 12 28 -
19. Plevna 161 6 29 -
Alexandru cel
20. 351 28 131 -
Bun
21. Gh. Mircea 101 7 27 -
22. Zimbru 170 17 58 -
23. Spitalelor 162 53 141 -
24. Drăghici 200 16 64 -
Peneş
25. 153 21 64 -
Curcanu
26. Dragoş 180 47 186 -
Veniamin
27. 45 1 4 -
Costache
Lascăr
28. 558 113 459 -
Catargiu
Elena
29. 308 22 77 -
Doamna
30. Ţepeş Vodă 83 12 51 -
Costache
31. 161 10 30 -
Negri
32. Decebal 90 7 18 -
Ecaterina
33. 180 21 69 -
Teodoroiu
34. Logofăt Tăutu 110 5 21 -
35. Ioan Adam 90 - - -
36. Maior Şonţu 80 13 33 -
General
37. 150 16 44 -
Dragalina
38. Cazarmei 70 1 1 -
Dimitrie
39. 360 10 35 -
Bolintineanu
40. Col. Popovici 160 17 55 -
41. Vasile Pavlov 125 6 15 -
42. V. Alecsandri 400 21 63 -
43. Blv Ferdinand 560 36 112 Cazarma Rgt. 25 Infanterie

421
44. Smârdan 285 16 70 -
45. Panu 416 34 131 -
46. Cuza Vodă 330 34 145 -
Dimitrie
47. - 29 107 -
Sturdza
Spătar
48. 279 17 65 -
Angheluţă
Gheorghe
49. 489 68 271 -
Racoviţă
50. Lahovary 110 - - -
Gheorghe
51. 326 46 184 Comunitatea Israelită
Lazăr
52. Eugen Carada 54,30 - - -
Gheorghe
53. 231,55 14 53 -
Asachi
Principele
54. 89,95 16 54 -
Nicolae
55. Vidin 206,40 36 144 Societatea Valea Racovei
Principesa
56. 95,15 6 24 -
Maria
Biserica Adormirea Maicii
57. D.C. State 238,60 18 62 Domnului; Şcoala primară
nr.2 de fete
58. Călăraşi 81,90 3 10 -
Valter
59. 122,45 3 9 -
Mărăcineanu
Dr. Gh.
60. 442,10 34 132 -
Scarlat
Dimitrie S.
61. 584 62 214 -
Donici
62. Eduard Motăş 170 19 69 -
Neron
63. 190 5 20 -
Lupaşcu
Constantin
64. 105 - - -
Florian
65. Racova 692 106 295 Şcoala primară mixtă
66. Mavrocordat 154 51 162 -
67. Emil Racoviţă 162,70 10 49 -
68. El. Rădulescu 229 16 92 -
Bulevardul
69. 1056 61 236 Două pavilioane C.F.R.
Averescu
70. Al. Vlahuţă 346 11 57 Societatea Distribuţia
71. Podul Înalt 240 18 89 -
72. Petru Rareş 350 46 169 -

422
73. Dorobanţi - 9 23 -
74. Avram Iancu - 20 94 -
75. Iarmaroc 960 68 261 -
Regina
76. 175 9 36 -
Elisabeta
Tudor
77. 180 19 56 -
Vladimirescu
78. Petru P. Carp 210 24 78 -
79. Spiru Haret 150 8 30 -
80. Mihai Viteazu 105 12 43 -
Mihail
81. 100 9 26 -
Racoviţă
82. C.A. Rosetti 152 5 14 -
Doctor
83. 190 14 44 -
Radovici
84. Griviţei 100 12 30 -
85. Radu Negru 140 13 49 -
86. Bucovinei 120 12 42 -
87. Bogdan Vodă 100 1 8 -
88. Basarabiei 200 10 32 -
89. Transilvaniei 250 2 6 -
Oltea
90. 300 27 90 -
Doamna
91. Suburbia Paiu - 20 59 -
92. Buna Vestire 115 15 59 -
93. Eduard Ghica 115 13 45 -
Nicolae
94. 190 36 126 -
Milescu
Vatra Satului
95. - 79 295 -
Sf. Neculai
În spatele Rgt.
96. - 19 54 -
25 Infanterie
În spatele
cimitirului
97. - 11 33 -
ortodox şi
Delea
Şesul
98. - 4 14 -
Vasluieţului
TOTAL 25.253,30 2859 10.643 -

423
General de Corp de Armată Ion Răşcanu, primarul oraşului Vaslui
(1938-1942) şi al municipiului Bucureşti (1942-1944),
mort în închisoarea comunistă de la Sighetul Marmaţiei (25.02.1952)

424
Fostul Parc Central (din secolul al XIX-lea), demolat
împreună cu cele patru chioşcuri în anul 1968

425
426
Corespondenţa străzilor oraşului Vaslui
la recensământul general din anul 1941762

Nr.
Numele străzii Corespondenţa Observaţii
crt.
Începe din bariera Bârladului
1. Ştefan cel Mare -
şi se sfârşeşte în bariera Iaşului
Începe din strada Ştefan cel Acum,
2. I.C. Brătianu Mare şi sfârşeşte în strada Erou Ing.
Călugăreni Badea Romeo
Începe din strada Ştefan cel
3. Hagi Chiriac Mare şi sfârşeşte în strada M. -
Kogălniceanu
Începe din strada IC Brătianu
4. Călugăreni -
şi sfârşeşte în bariera Crucei
Începe din Blvd. Averescu şi
5. Traian -
se sfârşeşte în strada Călugăreni
Începe din strada Hagi
Mihail
6. Chiriac şi sfârşeşte la Grădina -
Kogălniceanu
Publică
Începe din strada IC Brătianu
Acum,
7. Regele Carol I şi sfârşeşte în strada Peneş
C.D. Gherea
Curcanu
Începe din strada
Acum,
8. Vasile Lascăr Kogălniceanu şi sfârşeşte în
Avântului
strada Ştefan cel Mare
Începe din strada Traian şi
9. Andrei Şaguna -
sfârşeşte în strada Iarmaroc
Începe din strada
10. Mihai Eminescu Kogălniceanu şi sfârşeşte în -
strada A. Mureşanu
Începe din strada
Ion şi Zoe Acum,
11. Kogălniceanu şi sfârşeşte în
Spiridon Miron Costin
strada A. Mureşanu
Începe din strada A.
12. Ion Creangă Mureşanu şi se sfârşeşte în strada -
Eternităţii
Începe din strada Donici şi
13. Eternităţii -
sfârşeşte la Cimitir

Andrei Începe din str. Donici şi sfârşeşte


14. în str. Episcop Melchisedec
-
Mureşanu

762 SJAN Vaslui, fond Primăria oraşului Vaslui, ds. 26/1942, f. 8-13.

427
Începe din strada Ştefan cel
Acum,
15. Elena Şubin Mare şi sfârşeşte în şesul
Ana Ipătescu
Vasluieţului
Începe din strada Ştefan cel
Disp. prin
16. Abatorului Mare şi sfârşeşte în apa
sistematizare
Bârladului
Începe din strada Ştefan cel
17. Ghica Vodă Mare şi sfârşeşte pe un teren -
viran
Începe din strada Petru Rareş
18. Independenţei -
şi sfârşeşte în strada Traian
Începe din strada Panu şi
19. Plevnei -
sfârşeşte în şesul Vasluieţului
Alexandru cel Începe din strada Cuza Vodă
20. -
Bun şi sfârşeşte în strada Plevnei
Gheorghe Începe din strada Traian şi Disp. prin
21.
Mircea sfârşeşte în strada Spitalelor sistematizare
Începe din strada Iarmaroc şi
22. Zimbru -
sfârşeşte în strada Dragoş
Începe din strada Andrei
Acum, Dr.
23. Spitalelor Şaguna şi sfârşeşte în strada
Ghelerter
Drăghici
Începe din strada Peneş
24. Drăghici Curcanu şi sfârşeşte în strada „-„
Spitalelor
Începe din strada Ştefan cel
25. Peneş Curcanu -
Mare şi sfârşeşte în strada Traian
Începe din strada Peneş
26. Dragoş Curcanu şi sfârşeşte în strada -
Iarmaroc
Începe din strada Ştefan cel
Veniamin Disp. prin
27. Mare şi sfârşeşte în strada
Costache sistematizare
Gheorghe Lazăr
Începe din strada Ştefan cel
28. Lascăr Catargiu Mare şi sfârşeşte în bariera -„-
Huşului
Începe din strada Ştefan cel
29. Elena Doamna mare şi sfârşeşte în strada Lascăr -„-
Catargiu
Începe din strada Lascăr
30. Ţepeş Vodă Catargiu şi sfârşeşte în strada -„-
Elena Doamna
Începe din strada Ştefan cel
31. Costache Negri -
Mare şi sfârşeşte în Gh.Racoviță

428
Începe din strada Lascăr
32. Decebal Catargiu şi sfârşeşte în şesul -
Vasluieţului
Începe din strada Vasile
Ecaterina
33. Alecsandri şi sfârşeşte în gardul -
Teodoroiu
unit. militare
Începe din strada Ştefan cel
34. Logofăt Tăutu Mare şi sfârşeşte în strada -
Bolintineanu
Disp. prin
35. Ioan Adam -
sistematizare
Începe din strada Ferdinand
36. Maior Şonţu şi sfârşeşte în strada Dimitrie -
Sturdza
Începe din strada Vasile
General Acum,
37. Alecsandri şi sfârşeşte în gardul
Dragalina Crizantemelor
unit. militare
Începe din strada Ştefan cel
38. Cazărmii Mare şi sfârşeşte în strada -
Bolintineanu
Dimitrie Începe din strada Cazărmii şi
39. -
Bolintineanu sfârşeşte pe teren viran
Începe din strada V.
Col. Gh. Acum,
40. Alecsandri şi se sfârşeşte în
Popovici Florilor
gardul unit. militare
Începe din strada Logofăt Disp. prin
41. Vasile Pavlov
Tăutu şi se sfârşeşte în teren viran sistematizare
Începe din strada
Vasile
42. Kogălniceanu şi sfârşeşte în blvd. -
Alecsandri
Ferdinand
Bulevardul Începe din strada Dr. Scarlat Acum, M-
43.
Ferdinand şi sfârşeşte în poarta Rgt. 25 Inf. şal C. Prezan
Începe din strada Ştefan cel
44. Smârdan Mare şi sfârşeşte în strada Cuza -
Vodă
Începe din strada Cuza Vodă şi Acum,
45. Anastasie Panu
se sfârşeşte în strada Smârdan Anton Pann
Începe din strada Ştefan cel
46. Cuza Vodă Mare şi sfârşeşte în strada Lascăr -
Catargiu
Începe din blvd. Ferdinand şi
47. Dimitrie Sturdza -
sfârşeşte în strada Ştefan cel Mare
Spătar Începe din strada Lascăr
48. -
Angheluţă Catargiu până în șesul Vasluiețului

429
Începe din strada Costache
Gheorghe
49. Negri şi sfârşeşte în strada Spătar -
Racoviţă
Angheluţă
Disp. prin
50. Lahovari -
sistematizare
Începe din strada Costache
Disp. prin
51. Gheorghe Lazăr Negri şi sfârşeşte în strada Spătar
sistematizare
Angheluţă
Începe din strada Hagi
52. Eugen Carada Chiriac şi sfârşeşte în strada IC -„-
Brătianu
Începe din strada Călugăreni
53. Gheorghe Asachi -
şi se sfârşeşte în strada Donici
Principele Începe din strada IC Brătianu
54. -„-
Nicolae şi sfârşeşte în strada Hagi Chiriac
Începe din strada DC Stati şi
55. Vidin -
sfârşeşte în Hala Pieţei
Începe din strada IC Brătianu Disp. prin
56. Principesa Maria
şi sfârşeşte în strada Hagi Chiriac sistematizare
Începe din strada Hagi Acum,
57. D.C. Stati Chiriac şi sfârşeşte în strada Dr. Nicolae
Scarlat Bălcescu
Începe din strada DC Stati şi Disp. prin
58. Călăraşi
se termină în strada Vidin sistematizare
Începe din strada Hagi
Walter
59 Chiriac şi sfârşeşte în strada Dr. -
Mărăcineanu
Scarlat
Începe din strada
Doctor Gheorghe Acum,
60. Kogălniceanu şi sfârşeşte în
Scarlat Nicolae Iorga
strada Ştefan cel Mare
Dimitrie Scarlat Începe din strada Kogălniceanu Acum,
61.
Donici şi sfârşeşte în strada Călugăreni Alecu Donici
Începe din strada Eternităţii
Acum,
62. Eduard Motăş şi sfârşeşte în strada Neron
Salcâmilor
Lupaşcu
Începe din strada C. Florian şi Acum,
63. Neron Lupaşcu
se sfârşeşte în teren viran Cornişei
Începe din strada Eduard
Constantin Acum,
64. Motăş şi se sfârşeşte în teren
Florian Livezilor
viran
Începe din strada Călugăreni
65. Racova -
şi sfârşeşte în calea ferată
Gheorghe Începe din strada Andrei Acum 1
66.
Mavrocordat Şaguna, până în strada Racova Mai

430
Începe din strada
67. Emil Racoviţă Mavrocordat şi sfârşeşte în strada -
Iarmaroc
Ion Eliade Începe din strada Andrei Acum,
68.
Rădulescu Şaguna şi se termină în Racova George Enescu
Bulevardul Începe din strada Ştefan cel Acum,
69.
Mareşal Averescu Mare şi sfârşeşte în faţa Gării Republicii
Alexandru Începe Bulevardul Averescu
70. -
Vlahuţă şi sfârşeşte în şesul Gării
Începe de la calea ferată şi
71. Podu Înalt -
sfârşeşte în şesul locuitorilor
Începe din strada
72. Petru Rareş Independenţei şi sfârşeşte în -
strada Traian
Începe din strada Avram
73. Dorobanţi iancu şi se termină în apa -
Bârladului
Începe din strada Ştefan cel
74. Avram Iancu Mare şi sfârşeşte în apa -
Bârladului
Începe din bulevardul
Acum,
75. Iarmaroc Averescu şi sfârşeşte în strada
Libertăţii
Racova
Începe din strada CA Rosetti
Acum 23
76. Regina Elisabeta şi sfârşeşte în strada Peneş
August
Curcanu
Începe din strada Regina
Tudor
77. Elisabeta şi sfârşeşte în strada -
Vladimirescu
Independenţei

Începe din strada Carol I şi se Acum,


78. Petru P. Carp
sfârşeşte în strada Independenţei Toma Caragiu
Începe din strada I.C.
79. Spiru Haret Brătianu şi sfârşeşte în strada P.P. -
Carp
Începe din strada T. Vladi-
80. Mihai Viteazu mirescu şi sfârşeşte în strada -
Peneş Curcanu
Începe din strada P.P. Carp şi
Voievod Mihail
81. se sfârşeşte în strada T. -
Racoviţă
Vladimirescu
Începe din strada Ştefan cel
Acum,
82. C.A. Rosetti Mare şi se sfârşeşte în strada M.
Frunzelor
Racoviţă

431
Începe din strada Spiru Haret Disp. prin
83. Doctor Radovici
şi sfârşeşte în strada Radu Negru sistematizare
Începe din strada Dr. Rado-
84. vici şi sfârşeşte în strada Radu
Griviţei -
Negru
Începe din strada P.P. Carp şi Disp. prin
85. Radu Negru
sfârşeşte în strada Racova sistematizare
Începe din strada Logofăt
86. Bucovinei Tăutu şi sfârşeşte în strada -
Transilvaniei
Începe din strada Ştefan cel
Disp. prin
87. Bogdan Vodă Mare şi sfârşeşte în strada Oltea
sistematizare
Doamna
Începe din strada
Acum,
88. Basarabiei Transilvaniei şi sfârşeşte în strada
Bucureşti
vatra satului
Începe din strada Bolintine-
Acum,
89. Transilvaniei anu şi sfârşeşte în strada Oltea
Ardealului
Doamna
Începe din pârâul Vasluieţ şi
90. Oltea Doamna -
sfârşeşte în şesul comunei
Începe din strada Nicolae
91. Buna Vestire Milescu şi sfârşeşte în terenul -
Iarmarocului
Începe din terenul Iarma-
92. Eduard Ghica rocului şi sfârşeşte în strada -
Nicolae Milescu
Începe din strada Traian şi
93. Nicolae Milescu -
sfârşeşte în strada Racova

432
Statistica actuală a străzilor Municipiului Vaslui

Numele străzilor urbei au evoluat odată cu numărul lor, ajungându-se


de la 93 spre sfârşitul anilor 1940, la 251 în zilele noastre. Fireşte, aici am
inclus şi localităţile suburbane: Brodoc (fostă comună de sine stătătoare),
Rediu (la fel), Paiu, Bahnari (fost sat component al comunei Muntenii de
Jos), Viişoara, Gura Bustei şi Moara Grecilor (fost sat component al
comunei Muntenii de Sus). Situaţia pe categorii simbolistice se prezintă
astfel:
- 13 au nume de flori (ex.: Crizantemelor, Narciselor);
- 13 au nume atât de pomi fructiferi (ex. Vişinilor) cât şi de arbori ne-
fructiferi (ex. Fagului, Stejar, Castanilor, Salcâmilor);
- 87 poartă numele unor personalităţi locale, naţionale sau chiar
mondiale (ex. Puşkin);
- 5 poartă numele unor personalităţi din contemporaneitate (ex. Poet
Ion Enache, Poet Ion Iancu Lefter);
- 12 nume reprezintă evenimente importante din istoria ţării noastre sau
a celei universale (ex. 1 Mai, 9 Mai, Independenţei, 23 August);
- harnicele albine au ajuns la Vaslui şi nume de stradă;
- 3 poartă numele unor fructe (ex. Gutui);
- 19 domnitori, regi sau un împărat au devenit nume de străzi (ex. Vlad
Țepeş, Decebal, Traian, Ştefan cel Mare);
- Ardealul şi Bucovina sunt la loc de cinste;
- 21 de localităţi de pe la noi sau din alte ţări, mai ales din Bulgaria, au
devenit străzi (ex. Smârdan, Plevna, Bucureşti);
- maiestoşii noştri munţi Carpaţi au o tăbliță indicatoare la Vaslui;
- 3 nume de păsări se regăsesc în nomencaltorul străzilor (ex.
Ciocârliei);
- două animale s-au aciuat la Vaslui (ex. Căprioarei);
- 18 militari mai vechi sau mai noi (ex. Maior Şonţu, General Ion
Răşcanu, Slt. Ioanesi Adrian, Căpitan Filote Claudiu);
- nu mai puţin de 60 de străzi ilustrează activităţi (ex. Zidari),
îndemnuri (ex. Avântului) sau chiar o stare meteorologică (ex. Vântului).
Ultima acţiune de schimbare a numelor străzilor oraşului, cea de la
începutul anilor 1990, a fost un eşec deoarece, fără să cunoască suficient
istoria acestei aşezări, câţiva indivizi străini de Vaslui s-au aşezat la şagă şi
au hotărât nişte monstruozităţi. O mare nedreptate i s-a făcut doctorului
Gheorghe Scarlat, cel care a condus destinele târgoveţilor în calitate de
primar dar care a fost pentru mult timp şi medicul şef al lor. „Reformatorii”
au schimbat numele acestei străzi în Nicolae Iorga care, cu toată uriaşa sa

433
personalitate de istoric, scriitor şi om politic, nu s-a născut şi nici măcar nu
a lucrat umăr la umăr cu cetățenii vasluieni. „In particulari”763, se poate
adăuga faptul aproape uluitor că nici măcar comuniştii nu s-au agăţat de
numele acestei străzi, nici în anul 1948 dar nici mai târziu.
În schimb, a rămas eternizat numele extremistului de stânga Constantin
Dobrogeanu Gherea (numele real, Solomon Katz), transfug pe meleagurile
noastre din Imperiul Rus, care de 64 de ani murdăreşte tabla indicatoare a
fostei străzi Carol I-ul, cel sub sceptrul căruia România a devenit
independentă.
Nedrept rămâne şi numele de 23 August al străzii cunoscute până în
1948 ca Bulevardul Regina Elisabeta. Numele C. A. Rosetti a fost „exilat” în
satul Brodoc, iar în Vaslui a fost înlocuit cu searbăda stradă a Frunzelor.
Petru P. Carp, eminent politician, născut la Iaşi şi înmormântat în fosta
comună vasluiană Ţibăneşti, a dispărut din nomenclatorul străzilor Vaslui
chiar în anul 1948 când a fost schimbat cu Uzinei iar în anii 1990 în Toma
Caragiu. De ce?!
La Vaslui, de altfel şi în orice oraş, ar trebui să aibă întâietate la botezul
străzilor şi şcolilor ilustre nume de intelectuali şi oameni ai locului care şi-
au adus inestimabila contribuţie la dezvoltarea localităţii, primari ai
oraşului sau de prefecţi ai județului care au făcut cinste funcţiilor lor,
precum: Prof. Constantin Capră, Avocat Neron Lupaşcu, Economist
Dumitru Ţaicu (al cărui loc de veci din cimitirul „Eternitatea” a fost
vandalizat la începutul anilor 1990 de către o familie de localnici care şi-au
ridicat un cavou, aruncând la gunoi statuia ilustrului om, fost primar şi
director al Băncii Naţionale a României, sucursala Vaslui), Nicu Racoviţă,
Căpitan Antonescu, şi mulţi alţii. De asemenea, sub nicio formă nu au ce
căuta nume de străzi precum Gheorghe Roşca Codreanu sau Alecu
Beldiman pe considerentul că avem destule personalităţi locale pentru a
mai „importa” altele, de pe alte meleaguri, chiar mai de colea de la 45 de
kilometri distanţă spre sud.
Neîndoielnic, actualul primar al municipiului Vaslui, domnul inginer
Vasile Pavăl, va ţine cont de asemenea sugestii şi va îndrepta lucrurile pe
făgaşul corect.

763 În mod special (lb. latină)

434
Inaugurarea clădirii noi a Crucii Roşii. În balcon, cu costum alb,
generalul Ion Răşcanu, primarul oraşului

Gara din Vaslui în 1929, inaugurată în anul 1886 și distrusă de bombele de


aviație rusești în ziua de 20 august 1944

435
Vechea (sus) şi noua (jos) Primărie

436
Sigiliul Judecătoriei ţinutului Vaslui (1840)

437
O scurtă porţiune a străzii Ştefan cel Mare
(Perioada antebelică)
2

1
3

Primul plan al Vasluiului, realizat de un inginer hotarnic în anul 1783. Se


pot observa următoarele elemente: în stânga, (1) Biserica Domnească
„Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul”. Mai în dreapta (2),
clădirea unei alte biserici (de lemn) arsă în 1859, pe locul căreia acum se află
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. La nordul imaginii (de fapt, la
vestul aşezării), se distinge râul Bârlad (3). La sud, pârâul Vasluieţ cu un
braţ ce astăzi nu mai există. Peste albia principală a fost desenat un pod (4)
ce traversa cursul de apă dar şi un drumeag ce mergea spre Bahnari,
Mânjeşti şi Huşi. Locuinţele târgoveţilor sunt reprezentate de acele căsuţe.
(După Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, Vasluiul. Studiu şi
documente, Iaşi, 1926).

438
Sigiliul Primăriei Urbei Vaslui, 1865,
având ca simbol un stup cu albine
(care seamănă cu un turn)

439
Hartă militară austro-ungară; ridicare topografică din anul 1902.
Detaliu, împrejurimile oraşului Vaslui

440
Hartă militară germană; ridicare topografică din anul 1916.
Detaliu, împrejurimile oraşului Vaslui

441
8 9

4
2
5
7
6
10

Hartă militară, ediţia provizorie 1893, Marele Stat Major, scara 1 : 50.000
1) Mahalaua Lipovenilor; 2) Mahalaua Crucii; 3) Gara; 4) Mahalaua Ţigănime;
5) Mahalaua Spitalului; 6) Mahalaua Bulgarilor; 7) Satul Rediu; 8) Satul Brodoc;
9) Satul Moara Grecilor; 10) Satul Bahnari.

442
R. Catagrafiile târgului Vaslui şi ale satelor dimprejur: Moara
Grecilor, Bahnari, Brodoc şi Rediu
I. CATAGRAFIA DIN ANUL 1774
Un recensămînt preliminar din anii 1772-1773, identifică în tîrgul Vaslui
110 familii, 4 case pustii, 3 duhovnici, 80 de slujbaşi la poştă, 42 de oameni ai
porucinicului Kazanţov, lucrători în diferite slujbe. În anul următor, 1774, a
avut loc recenzarea finală, fiind întocmite listele redate mai jos.

[Ţinutul] Vasluiului. Tablă de oamenii ţinutului


după cum s-au scris la velet 1774 iuli 5

TÂRGUL VASLUIULUI
Ocolul Stemnicului

[Poştaşii]

1. Căsian Iftodi 27. Ştefan Iacob


2. Ioniţă Purcălab 28. Simion, rusul
3. Vasile Kambur 29. Ioniţă brat lui [Simion]
4. Toma Patrichi 30. Iftodi Nechifor
5. Irimie Cambur 31. Solomon Gârneţ
6. Arhip Căldare 32. Agapii
7. Andrei Filoti 33. Ioniţă sin [Agapie]
8. Crâste Onică 34. Costandin sin Ioniţă
9. Misali, chihaie 35. Sava sin lui [Ioniţă]
10. Ştefan Merlan 36. Condorachi Cucoş
11. Pascal Iftodi 37. Neculai Cucoş
12. Nistor cumnat lui 38. Lefter Batîr
Filoti 39. Chirila Batîr
13. Manoli Roşca 40. Grigoraş zet lui [Batîr]
14. Ion Iftodi 41. Vasile Pintelei
15. Ursul, chihaie 42. Mihalachi Barbălată
16. Toma brat lui [Ursul] 43. Simion Căldare
17. Vasile Gârneţ 44. Iordachi Darii
18. Andrei Horţa 45. Ştefan Brânză
19. Sava Horţa 46. Dumitru, bejenar
20. Mardari Chiriac 47. Ion Avram
21. Istrate Chiriac 48. Timofti sin
22. Vasile Chiriac crâşmăriţii
23. Gheorghi Isac 49. Grigoraş Ştucă
24. Vasile Harpa 50. Focşa
25. Ioniţă Burduja 51. Leonti
26. Ion Chelban 52. Grigoraş Proaspăt

443
53. Andrei Crâstian 80. Lupul Barbălată
54. Lupul Crâstian 81. Neculai sin vătăman
55. Radul, tăbăcar 82. Mafteiu Leuştean
56. Ioniţă Moglan 83. Ion Chiochiul
57. Costandin Ghilas 84. Tudora Moglăneasa
58. Toader Ghilas 85. Ştefan Merlan
59. Neculai Menghiţ 86. Apostol Budul
60. Ştefan Menghiţ 87. Panaite Cambur
61. Mihalachi Menghiţ 88. Grigori Robul
62. Ioniţă Lepădat 89. Ion Ţurcanul
63. Chirila Todiraşcu 90. Toader Sulă
64. Gavril Motăş 91. Grigoraş nepot lui
65. Gavril Hăsan Gavril
66. Ion, crâcimar 92. Ion zet Grigoraş
67. Grigoraş Molan 93. Vasile Coman
68. Ion sin Iftodi 94. Severin sin Avram
69. Ioniţă Horţa 95. Ion zet Hohoiul
70. Gheorghi Proaspăt 96. Ianachi Piroşcă
71. Andrei Proaspăt 97. Mihalachi Ghilas
72. Ştefan zet Solomon 98. Ilii sin Ianoaei
73. Mihăilă Leonti 99. Vasile Noacă
74. Gheorghi Toderaşcu 100. Ioniţă Gârneţ
75. Iordachi zet Manoli 101. Antohii Merlan
76. Pintelei Chiriac 102. Vasile Preda
77. Pintelei, tâlmaci 103. Ion, vătăman
78. Ioniţă sin Filoti 104. Dumitraşcu sin
79. Ion sin Cambur Gavril

Slugi isprăvniceşti ot tam Grecii ot tam


1. Iordache Ţurcan 1. Iani sin Gheorghi
2. Gheorghi cumnat lui 2. Gheorghi sin Adam
3. Vasile Purcălab 3. Costandin sin Adam
4. Ioniţă Nane, dârvar 4. Costandin Arapolu
5. Andrei Solomon 5. Iani Tora

Sirbii ot tam Mazilii ot tam


1. Iani, sârbul, arnăut 1. Neculai Gâlcă
2. Ilii, sârbul 2. Neculai Popa
3. Costandin sin Adam
4. Peni, sârbul Ruptaşii ot tam
1. Vasile, blănar

Preuţii ot tam
1. Popa Vasile
2. Popa Ştefan Diaconii ot tam
1. Tănasă, diacon

444
Călăraşii ot tam
1. Vasile zet Gori
2. Ion Gori
3. Sandul Bozianul
4. Vasilachi Prodan
5. Gavril Barbălată

MOARA GRECILOR
Ocolul Mijlocului
[Birnicii]
1. Toader, morar
2. Grigorii, dârvar
3. Toader, herghelegiu

SATUL BĂHNARII
Ocolul Crasnei

În anii 1772-1773, satele Bahnari, Coticeri şi Mînjeşti au fost recenzate


împreună, considerate în proprietatea paharnicului Constantin Paladi (însă
Mînjeştii în mod greşit, deoarece satul era răzăşesc), cu 82 gospodării locuite,
32 de gospodării pustii, 3 văduve, 8 ţigani, 1 cleric, 33 de slugi, 20 de
scutelnici ai paharnicului Paladi, precum şi cîteva nume de „privileghiaţi”,
probabil din Mînjeşti şi Coticeri: Ioniţă vataf, Ştefan Mîrzacul, Sava Chirica,
Ion Chirica, Vasile Găluşcă, Ştefan brat lui, Manolachi zet Băntăşoai. Listele
nominale, redate mai jos, au fost întocmite în vara anului 1774.

[Birnicii]

1. Vasilachi Tatul 16. Sava Helgiul


2. Simion Arseni 17. Andrei Cumpănici
3. Neculai a Ştefanii 18. Ion Istrati
4. Ursul a Ştefanii 19. Miron Oajde
5. Gavril Gentimir 20. Gheorghi sin
6. Ion a Ursului Berescul
7. Mereuţă 21. Andrei Donos
8. Condorachi 22. Iosif Roşculeţ
9. Constantin, krav 23. Dumitraşcu,
10. Grigoraş Spătariul ciobotar
11. Ion zet morar 24. Ioniţă a Stanii
12. Neculai sin krav 25. Andronachi
13. Ion Gentimir 26. Timofti
14. Gavril Gruiul 27. Toader, spătar
15. Neculai a Lucăi 28. Constantin Corniţă

445
29. Mateiu 42. Ion, cioban
30. Vasile Ghelii 43. Gavril, cioban
31. Chirilă, plugar 44. Toader a Nastasiei
32. Mihalachi, plugar 45. Vasile Donosăi
33. Marcotici, vier 46. Ianachi Jijii
34. Ioniţă Ţuvrilă 47. Ion a Afteniei
35. Dănilă, grădinar 48. Gavril, morar
36. David, grădinar 49. Nistor, pas
37. Tănasă, dârvar 50. Ion Gârneţ, pas
38. Toader, chelar 51. Ioniţă, căpitan
39. Timoftii 52. Ioniţă Cotae
40. Andrei, pas 53. Ghiorghi brat lui
41. Roman, pas 54. Ion Coni

Holteii ot tam
1. Simion sin Cotae
2. Andrei sin Istrati

Babele sărace ot tam


1. Marie, morăriţa 5. Ilinca
2. Arteniasa 6. Nastasie
3. Nastasie 7. Aftenie
4. Paraschiva

Ruptaşii ot tam
1. Manolachi Popa,
cu dajde ot Tutova

Ţiganii ot tam
1. Niţă Bejan 4. Grigori, cobzar
2. Toma, fratele lui 5. Grigoraş, ciobotar
3. Gavril, fratele lor 6. Petre, jude

Coticeri [Coziceri]
1. Chiriac, argat
2. Ioniţă Cotae

Mazilii ot tam
1. Sava Chirica
2. Ion Chirica

Catagrafii editate în: Moldova în epoca feudalizmului, vol. VII, partea I,


Recensămintele populaţiei Moldovei din anii 1772-1773 şi 1774. Alcătuirea,
cuvântul introductiv, comentariile şi redacţia de P. G. Dmitrev şi P. V.
Sovetov, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1975, p. 175, 180, 218-219, 228, 229-230.

446
II. CATAGRAFIA DIN ANUL 1820

TÂRGUL VASLUIULUI
Ocolul Stemnicului

524 lei, bani(i) cifert(ului) al patrulea


470 [liude], no. piste tot a lăcuitorilor
Lăcuitorii ce să află în târg, însă:

Liudi
102 [101] birnici:
1. Iordachi Robul sau Stoler
2. Lupul Gorie
3. Sîmion Donosî
4. Neculai Chiochiul
5. Timoftii Silitră
6. Sava zet Robul sau Stoleriul
7. Ion Holban
8. Niţu Ghilaz
9. Ianache Lungul
10. Sîmion Prospătul sau Harpuz
11. Sîmion Lungul
12. Ghiorghi Ghilase
13. Antohi Cristea sau Mocanul
14. Lupul Dimitraşcă
15. Ion sîn Antohi Caragea
16. Costandin Bătrânul sau a Stratinii
17. Alecsandru Motăş
18. Ghiorghi Gămanu
19. Toadir Bulea
20. Manolachi Olar brat Coşer
21. Chirilă a Barbului
22. Ion Hiloti
23. Vasîli Cuşmănalt(ă)
24. Vasile Mihoci
25. Toader Budul
26. Nechita, rus
27. Iordachi Gârneţ
28. Chirilă Hârlăoanu
29. Pavăl sin Mărianu
30. Alecsa sîn Mărianu
31. Niculai Ghilase
32. Petre sîn Mărianu
33. Alistar Leancă
34. Costandin Ţurcanu sau Malangoci

447
Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 5/1820;
prima filă, 65 recto, din catagrafia tîrgului Vaslui în anul 1820

448
35. Ioniţă sin Mărian, bolnav pătimaş
36. Ioniţă a Aniţii sau a Ursului
37. Ion Dimitraşcă
38. Ion a Hilotoai
39. Ioniţă David sau a Chiriloai
40. Ion Lungul
41. Gheorghi zet Donosii
42. Ioniţă Jîjîie
43. Sîmion Preda sau Ionaş, burlac
44. Dumitru Botezat
45. Vasîli Lepădat
46. Ioniţă Cuşmănalt(ă)
47. Mihalaci Hârlăoanu
48. Toadir Bălan
49. Toadir Balbuzanu
50. Ienachi Vătămanu
51. Toadir sîn Iacob Rus
52. Mihai, rus
53. Ioniţă Nistor
54. Ion Stavăr
55. Ilii Savin
56. Gheorghi Coşer
57. Ştefan a Chirii sau Coman
58. Iacob, rus
59. Iordachi a Savinesii sau Bejenar
60. Ion Tătar
61. Gherman, jitar
62. Costandachi Botezat
63. Gheorghi Cristian sau a Tomulesii, holtei cu mamă
64. Toadir Hiloti
65. Chirila Gâlcă
66. Toadir Bădărău
67. Ion Hulpe
68. Ilii, olar ot Rădiu
69. Iacob, morar ce s-au fost în număr(ul) slugilor dumisale vornicu
Alecu Ghica
70. Ştefan Cotlugu
71. Vasîle Tudor
72. Costandin Bătrânu sau a Streinii, burlacu
73. Toadir sin Antohi Caregea sau Bulea
74. Vasile Ţăgui, să află şezător la Tatomireşti
75. Toadir Gămanu, să află şezător la Lipovăţ
76. Iftimii, ciobotar, să află şezător la Bouşori

449
Ce au fost mai înainte osăbit condeiu, numindu-să liudi a dumisale sărdarului
Tudori Stavrul
77. Ioniţă Budul
78. Toadir Streche
79. Andrii Gârneţi sau Cocoş sau a Chirii
80. Luca Vieru Munteanu
81. Gheorghi Cornilă, rotar
82. Vasîli Dărângă
83. Agachi Şoitul
84. Vasile Botezat
85. Chirvase Streche
86. Toader Gârneţ
87. Toader sin Petre Rus
88. Sîmion Isac
89. Savin Jijii
90. Costandin Beiliciul
91. Toma sîn Chirila Gâlcă
92. Vasîli Budul
93. Toadir sin Gheorghi Cornilă
94. Ion Cocoş
95. Stan sin Ioniţă Rus
96. Lazor Borcariu sau Mocanu

Cari au fost slugi a isprăvniciei:


97. Petre Grui
98. Vasile Mihalcea
99. Gheorghi Mocanu
100. Ion Hergenu, blanar
101. Lupul, olar [în catagrafie au fost numărate, greşit, 102 familii]

11 burlaci şi vadali [văduvoi], cari îi cisluiesc lăcuitori punându-i în vite:


1. Costandin Călămaz
2. Nastasiia lui Gheorghi Lungul
3. Mihalachi Harpa
4. Costandin Mengheţu
5. Neculai Grui
6. Alistar Jîrjantul
7. Sîmion Lepădatul
8. Chira lui Comanu
9. Ion Coman
10. Gavril Budul
11. Gheorghi sin Toadir, cojocar

450
37 văduve şi alţi moşnegi săraci şi fără nici un fel di stări, cari sînt ertaţi din bir
şi nu să apără într-o nimică:
1. Antohi Caragea
2. Costandin Blăniţă, ertat din ruptaşi
3. Ion Cambur, ertat din călăraşi
4. Grigori Cotlugu, ologu
5. Ioana Creţoaia
6. Ilinca Meşniţoaia
7. Chirilă Bădărău
8. Ioana Harabagiţa
9. Pavăl Grosul
10. Gavril Meşniţă
11. Ion Munteanu
12. Toadir a Hilotoai, şchiop
13. Mariia Iosopoaia
14. Vărvara Ţăpului
15. Irina, văduva
16. Ion Crainicul, şchiop
17. Acsinte Ungureanu, chior
18. Ilinca Fălcieriţa
19. Toadir Solomon
20. Acsiniia Mărdăroia
21. Ionaş Horgea
22. Ioniţă Gorii
23. Gligori Bostanu
24. Paraschiva lui Costandachi Chiperiul
25. Mariia Călămăzoia
26. Aniţa Cotăiasa
27. Catrina Roşoia
28. Iftimii lui Iene
29. Safta, vădana
30. Maria Rachiriţa
31. Toadir a Ursăi
32. Grigoraşi a Stratini
33. Ioana Meşniţoia
34. Aniţa Leuşteneasa
35. Ion Gorii
36. Dimitrache a Focşii
37. Costandin Colbul ot Rădiul

12 haimanali:
1. Costandin Cotaie
2. Toadir Ciobotar, şchiopul
3. Tudosi, ciobotar
4. Toadir Munteanu sau Butuşăneanu

451
5. Grigori zet Panaitoai sau Ciobotariu
6. Bucur Mocanu
7. Gheorghi Bosănceanu
8. Niculai Starostie
9. Gheorghi Chitar
10. Andrii Rus zet Iacob Rus
11. Costache Donosîi, burlacu
12. Pantilimon

5 neguţitori hrisovoliţi:
Aceştia nu au hrisov pi numile lor căci hrisov(ul) ce au de la domn(ul)
Moruzi ieste pe numile părinţilor lor.
1. Dimitrache Arapu sau Gheorghiul, burlac făr nici o stari
2. Costandin Castroiano
3. Dimitrachi Solomon
4. Toadir Niţică, burlac şi făr nici o stari
5. Costandin Adam, numai numili acestuia iesti în hrisovul di la
domnu Moruz voevod

1. Neculai Hagiul, cari ari carte gospod pe numili său din 1820,
mart, ca să fii scutit de toati dările ca unul ce să află neguţătorind
în pământul acesta.

30 jidovi birnici, însă:


1. Marcul sîn Avram, jidov
2. Haim, jidov
3. Leiba, steclar
4. Herşcu, jidov
5. Zelman, jidov
6. Moisa zet Argintar
7. Iosopu zet Argintar
8. Leiba sîn Ruhle
9. Iţic zet Haham
10. Iancu sîn Haham
11. David cumnat Iancului zet Haham
12. Bercul, chitar
13. Şimon, stoler
14. Şaim, jidov
15. Mindel, jidov
16. Sandul, jidov
17. Leiba fratili lui Zelmanu
18. Şmil, jidov
19. Iosopu zet Haham
20. Avram Şmil
21. Bercul brat Hărşcul ot Fereşti

452
22. Leiba brat Pascal ot Micleşti
23. Leiba zet Herşcul ot Ştioborăni
24. Herşcu sin Bercul
25. Manăs(ă) Haham cel bătrân
26. Iţic, croitor
27. Marcul, argintar
28. Nute, croitor
29. Isac socrul Bercului
30. Herşcul, jidov ot Rădiu
- bez doi hahami a lor, doi şcoleri şi un sacagiu

39 slugi boereşti fără bir, a dumisale vornicu Alecul Ghica, însă:


1. Gheorghi, teslar
2. Costandin Hărbuz
3. Ştefan Căsian
4. Lupul Bughiuş
5. Ioniţă Pântea
6. Vasile şi Chirilă Păvăloie
7. Ştefan Misailă
8. Ştefan Misăilă, alt(ul)
9. Luca Hasam
10. Grigori Barbălat(ă)
11. Ion Jijie
12. Mihalachi Severin
13. Dimitrache a Sofii, cu frati-său Ion
14. Toadir Băhnăreanu sau Andronachi
15. Ioniţă Iacob
16. Ştefan sin Iacob Ioniţă
17. Ştefan sin Neculai Iacob, croitor
18. Iordache Maicul
19. Neculai Ursul zet Andrei Părcălabul
20. Alicsandru Todiraşi
21. Irimiie Nilmoş ot Rădiu
22. Dimitru, huţul ot [Rădiu]
23. Năstase, bejinar
24. Ion Furtună ot [Rădiu]
25. Sîmion, rotar ot [Rădiu]
26. Samoilă, rotar ot [Rădiu]
27. Danilă, văcar ot [Rădiu]
28. Dimitru, plugar, ot [Rădiu]
29. Ion Guliman ot Racova
30. Petre Colbul ot [Racova]
31. Grigori, plugar
32. Dimitru jitariul

453
- Cari sînt din rînduiala neguţîtorilor:
33. Costandin, morar
34. Iamandi Caramanlăul
35. Costandin cafigiul
36. Ion Botezat, croitoriu
37. Iordachi Botezat, chitariu
38. Dimitru Mungiul

9 pădurari fără birm tot a dumisale vor(ni)cu Alecu Ghica, fiind oameni streini
şi bejinari:
1. Vasile sin Alecsandru Puşcaşul
2. Florea Vârtosul Puşcaşul
3. Niculai sin Alecsa
4. Onofrei Colbul
5. Ştefan Pruteanu
6. Ion Colbu
7. Nicodelu
8. Tudorache, rotar
9. Toadir, pădurar ot Rădiu

5 liudi fără bir aflându-să morari tot a dumisale vor(ni)cu Alecu Ghica:

1. Dimitru Morariu 4. Ion Merticariu


2. Luchian Morariul 5. Grigoraşi Roşul zet
3. Dimitru, rus, morar Coşeri

26 slugi boereşti fără bir, însă:


5 a dumisale căminar Ioan Curt:
1. Gavril Apostul 4. Gavril Bolboacă
2. Ioniţă Iepuri 5. Vasile Iepuri
3. Vasile Petre

4 a dumisale sărdarului Teodor 4 a dumisale spătar Vasile


Stavru: Miclescu:
1. Stan, cizmar 1. Angheluţă Sîmion
2. Niculai Toderiţ(ă) 2. Ivanciu, cizmar
3. Ghiorghi Bârlădeanu 3. Neculaiu Focşa
4. Gligori Boiangiul, burlac 4. Sîmion a Păvăloai

2 a dumisale căminar Niculai Costandachi:


1. Lupul sin Timofti Rusul
2. Ioniţă, rus

454
3 a dumisale Saftii Burghelea:
1. Toadir, ciobotar
2. Vasile Chipcea şi Ion Chipcea
3. Ion Robul

1 a dumisale comis Teodor Buhuş:


1. Gheorghi Ghilasi
2. Alecsandru Abageru, din rânduiala neguţitorilor

1 a dumisale căminar Ioan Miclescu:


1. Ioniţă Grui

1 a dumisale spătar Ghiorghe Cuza:


1. Mihalachi Bărbieriul, sărac cu tot(ul)

25 liudi fără bir, ce sînt supuşi la beşleaga de aici:


1. Costandin, olar 14. Onofrei, rus
2. Ion Lipovanu 15. Toadir, ciobotar
3. Iacob Lipovanu 16. Ion, cărbunar
4. Larion Lipovanu 17. Gheorghe a Budului
5. Toadir, olar 18. Ioan Rus zet Bălănoai
6. Ioniţă Harbuz 19. Ştefan Lipovanu, burlacu
7. Vasile Robul 20. Vasile Cojocariu
8. Grigoraşi Jacut(ă) 21. Costandin Mungiul
9. Gavril a Meşniţoai 22. Vasile Blănariu sau Tacu
10. Sîmion Ţopa 23. Neculai Căldare ot Rădiu
11. Sava, păscar 24. Ştefan Scăfariu
12. Ion Munteanu, croitor 25. Gheorghi Munteanu,
13. Neculai, rus burlacul

10 liudi creştini şi jidovi care sînt sudiţi


- după paşaporturile din 1820, ghenar:
1. Dimitru Răiner Braşovanu
2. Idel Helman zet Haham
3. Iancul Golştănul, jidov argintar
4. Pascal Gruberu, jidov
5. Solomon Gruber, jidov
6. Avram, jidov cu paşaport vechi

- sudiţi ruseşti:
7. Alecsa Chetrarul
8. Toadir, rus, chetrar, sin Dimitru
9. Ignat Chetrariul, rus, Noveschi
10. Gheorghi, doftoru cu paşaport vechiu, om strein, chezaro-crăiesc.

455
8 trepte polcov(ni)ci şi alţii cu cărţi g(os)podu, însă:
1. Polcovnic Andreiu Pârcălabul
2. Polcovnic Toadir Leuştean
3. Polcovnic Stefan Angheluţă
4. Căpitan Gheorghi Botezat
5. Postelnicel Gheorghi Oltinescul
6. Postelnicel Stavri Gheorghiu

Aceştiia nu au cărţi g(os)podu nici vechi nici noi, dar să află slujind de-a pururi,
rânduindu-s(e) căp(i)t(ani) de poştă şi căp(i)t(ani) de târg:
1. Căpitan Gheorghi Giosanu
2. Căpitan Niculaiu Blănar

7 cruci mazili [f. 280 v.]


1. Gheorghi în Grigoraş Petre, starea a 3-a, aşăzat la 1801
2. Ştefan sîn Lupul Cărare, starea a 3-a, aşăzat la 1803
3. Radul sîn Grigoraş Petre, starea a 2-a, aşăzat la 1804 oct(om)v(rie)
4. Sîmion Sălceanul, starea 1, aşăzat 1813; acesta au fost mai-nainte călăraş
a[l] isprăvnicii
5. Toader Leuştean, starea 1, aşăzat la 1814 oct(om)v(rie); acesta mai-nainte
au fost călăraş a[l] isprăvnicii
6. Ion sîn Ioniţă Cotae, starea 1, aşăzat la 1804
7. Grigori Vrabie, acesta prin izvodu visteriei să arată că esti mutat de la
ţînut(ul) Tutovii la acest ţînut, şi aice după cîtă cercetare s-au făcut pînă
acum nu s-au putut dovedi la cari sat să află.

7 [6 – f. 301 r.] cruci ruptaşi [în catagrafie au fost numărate greşit 7 cruci]
1. Toadir Cambur, starea a 3-a, aşăzat la 1793
2. Toadir brat Tanasîi Păcurariu
3. Iordachi sîn Antohi Darii cu Grigoraş sin lui, starea a 3-a, aşăzat la 1803;
Iordachi acum esti mort şi dajdie o plăteşti numai Groigoraş.
4. Gavril sin Mihăilă Barbălată cu frate-său Gheorghi, starea a 2-a; aşăzat la
1807 numai Gavril, iar Gheorghi esti aşăzat mai în urmă de o cruci, cu
Gavril, după izvodu de la cinst(ita) visterii, iar carte pe numili lui
Gheorghi nu s-au văzut arătând, că au perdut.
5. Casa lui Costache sîn Gheorghi Popa, esti numai sîngură fimeie fără di
nici un copilu şi foarte săracă, fără de nici o stare.
6. Casa lui Gligori Sălceanul; fimeie lui Grigori Sălceanul avîndu numai un
copilu nevrîsnicu şi fiindu săracă s-au măritat de al doile luind bărbat pe
un Gheorghe Ocneanul, care fiind om străin plăteşti dajdie casăi aceştie
pe numile lui, fiind şi acesta cu totul saracu.

10 cruci rupte a visteriei [f. 306]


1. Mihăilă sin Gavril Barbălată, starea a 2-a, aşăzat la 1804.
2. Ştefan Pavălu zăt Trohin Păcurariul.

456
3. Vasili şi Ioniţi, feciorii lui Toader sin Petre Sîrbul, aşăzaţi la 1813, fiind
feciori de ruptă a visterii.
4. Neculaiu şi Vasili, ficiorii lui Eni Botezat, starea a 3-a, aşăzaţi la 1815; tatăl
lor au fost iarăşi la această rînduială, amîndoi ei sîntu holtei şi fără nici o
stare.
5. Toadir zăt Andriiu Pîrcălabu, starea a 2-a, acesta este aşăzat la 1817; elu
esti vinit din ţinut(ul) Tutovii, n-au avut nici un amestec de biru după
adiverinţa lui ce s-au arătat.
6. Neculai Sîrbul, aşăzat la 1793; acesta esti foarti bătrîn şi neputincios şi nu
ari nici un copilu, nici stari di a mai plăti dajdie.
7. Ion Botezat, aşăzat la 1793; iel [este] mort şi dajdie o plăteşti feciorii lui,
Ieni şi Ioniţă, însuraţi, fiind amîndoi săraci.
8. Sînovii lui Petre Sîrbul, starea a 2-a; aceştie sint doi, anumi Simionu şi
Vasilie, însuraţi, aşăzaţi la 1812 diche(m)v(rie), după cartea domnului
Scarlat Calimah v(oie)vodu, următoari cărţilor de mai-nainti ce au pe
numile tatălui loru.
9. Ionu Chiticu, starea a 3-a, aşăzat la 1817, fiind om străin şi fără nici un
amestec de bir.
10. Casa lui Iordachi sîn Condurachi Cucoşi, starea a 3-a; Iordachi Cucoş esti
aşăzat la 1794 şi murindu el, acum plăteşti dajdie cel al doile bărbat a
fimei(i), anumi Ionu Carumari cari n-au avut nici un amesticu de biru
înpreună cu un ficior a lui Iordachi Cucoş, anumile cari esti foarte sarac.

1 ficior de ruptaş cari încă nu esti aşăzat la dajdie:


1. Chirilă sin Mihaiu Darii

2 liudi ce sânt birnici a(i) satului Băhnari:


1. Vasile Căsîianu
2. Enachi Cocurluiu

3 copii din casă:


1. Gheorghi, curelar
2. Ion, morar
3. Petre, botezat

83 [84] călăraşi isprăvniceşti, însă:


1. Vasile Leuştean, chehaie 8. Ioniţă Lupaşcu
2. Iacob Solomon, ceauş 9. Ştefan Bălanu
3. Grigoraş Hiloti 10. Vasile Cristianu
4. Maftei Hasanu 11. Neculai Cucoşi
5. Petre sin Mafteiu Hasan, să 12. Ştefan Cucoşi
află surugiu la poşta 13. Alecsandru Stavăr
Telejna 14. Toadir Mengheţu
6. Carpu a Stratinii 15. Ioniţă Ţopa
7. Ioan sin Neculaiu Iacob

457
16. Lupul Ştiucă cu ginerili său 52. Păvălachi Cucoşi
Costachi Dunavul 53. Niculai sin Chirila Leonti
17. Ion Mazilu 54. Toadir Moglanu
18. Tanase Răduianu 55. Chirila şi Toadir Pătraşcu
19. Tu(do)rache Moglanu 56. Neculaiu Cociu
20. Ion Solomon 57. Gheorghi Bălanu
21. Vasile Lupii 58. Ion Leuştean
22. Costandin Solomon zet 59. Gheorghi Jîjii
Caplat 60. Tanasî Bolboacă, chihaie
23. Vasile a Nastasii 61. Gheorghi Ilii cu Ion sin
24. Vasile Gruiu Arsenii
25. Costandin a Rusoai 62. Miron Popa sau
26. Toadir Iacob Plugar, cu doi fraţi ai lui
27. Sîmion a Lupii 63. Holteiu Ion şi Sava
28. Toadir sin Ştefan Bălanu 64. Costandin Pricopi
29. Ioan Ciobanu 65. Ştefan sin Costandin
30. Vasile Pârcălabul Pricopi
31. Toadir Solomon 66. Toadir Chiriacu
32. Dinachi Bulboacă 67. Toadir Isacu
33. Gheorghi Nistor 68. Ion Isac
34. Vasile Pânte 69. Costandin sin Gavril
35. Grigori Mocanu Proaspătul, cu Ion burlacul
36. Toadir Gachi 70. Ilii Bălanul
37. Vasîli Gachi 71. Toadir sin Ilii Bălan
38. Ştefan Ţurcanu 72. Ioniţă Gori
39. Manole Moglanu 73. Alecsandru Sîma
40. Vasilachi Iacob 74. Chirila Rusoai
41. Neculai sin Vasilachi Iacob 75. David Ţicu sau Lupaşcu
42. Costandin Patrichi 76. Tanasî Ţîcu
43. Vasilache Hasanu 77. Gheorghi Gârneţu
44. Ioniţă Camber 78. Grigoraş Gârneţu
45. Vasile Camber 79. Ghiorghi a Gafiţii
46. Toadir Toderaşcă 80. Neculai, grădinar
47. Neculai Trincă 81. Costache Crace
48. Ştefan a Lupii 82. Toadir a Gafiţîi
49. Ioan sin Petre Jijîe 83. Vasile Manole
50. Ioniţă Iftodi 84. Leondari Leancă
51. Alecsandru Camber

5 preoţi:
1. Protopopul Andrei 4. Preot Niculai Cârlanu
2. Preot Vasile Corodeanu 5. Preot Ilii
3. Preot Niculai Pătrunsul

458
1 diacon, anumi:
1. Gavril

3 dascăli, cântăreţi: 3 clisiarhi:


1. Dascalu Neculai 1. Dimitrachi sin preot
2. Dascălu Machedon Ştefanu
3. Dascălu Gheorghi 2. Vasile a Varvari
3. Radul Pătraş

3 alţi dascali cari să numesc diiaconi:


1. Dimitru Budul
2. Costache
3. Toadir Pârcălabul

2 liudi cari sînt a sameşului Grigori Anghelichi, însă:


1. Ion Roşul
2. Ioniţă a Petri

11 surugii ce să află la poşta din Vasluiu:


1. Costandin Dochier
2. Sîmion Nistor 7. Vasile Catana
3. Gheorghi Joacăbine 8. Lupul Burlacul
4. Vasile Codiţă 9. Costandin, rus
5. Arseni Surugiu 10. Dimitrachi Băsăsc
6. Sîmion Bule 11. Dimitrachi
12. Pârle

7 slujitori a(i) căp(i)t(anului) de târgu, însă:


1. Neculai zet Mihai 5. Gheorghi Munt(eanu)
Barbălat(ă) Burlacul
2. Dimitru, ciobotar 6. Lazor Crişul
3. Grigori, chitar 7. Gheorghe Pistol
4. Zahariie

3 liudi cari sînt ertaţi di bir, jidovi botezaţi, însă:


1. Gheorghi, curălar
2. Petrea, botezat
3. Ioanu, morar

470 [liude]

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dosar 5/1820, f. 65r.-76v., 280v., 301r., 306.

459
SATUL MOARA GRECILOR
Ocolul Crasnei

A dumisale spăt(a)r(ului) Vasîli Miclescu


Stare [a] 2 [-a], stare satilor pisti tot
112 lei, banii cifert(ului) al 4-le
66 [liude], no. pisti tot a lăcuitorilor

Liudi
58 birnici, însă:
1. Paşcu Moldovanu 31. Acsânti Ungureanu
2. Filip Bortoş 32. Vasîli Vicovanu
3. Grigori căprar 33. Grigori Cîrcă
4. Sîmion Vicovanu 34. Sîmion Moşneagu
5. Mane Mocanu 35. Ioniţă Stanciu
6. Iftemi a [Ta]sîei 36. Ion Ciutur
7. Toader Ungureanu 37. Ion Pătraşcu
8. Timofti Bosînceanu 38. Mihăilă Crăciun
9. Toader Păguţel 39. Ioniţă ciubotar
10. Iacob Ţurcanu 40. Ion zăt Pîrvu
11. Irimiia Macsîn 41. Ion a Ciuroai
12. Ion Brînzilă 42. Năstasă Sălişteanu
13. Ion Bobul 43. Ion a Manii
14. Ştefan a Părtinesii 44. Ion Ardăleanu
15. Ion Stanciul 45. Sîmion a Năstăsoai
16. Ion, prisăcar 46. Costandin Ungureanu
17. Costandin zăt Ungureanu 47. Sîmion Orez
18. Luca Beţîvu 48. Nichifor a Paraschivii
19. Vasîli brat Andonul
20. Mihaiu Donosîi - şăzători la Munteni di Sus:
21. Ioniţă, cibotar 49. Flore Chişcariu
22. Toader a Paraschivii 50. Gheorghi Chişcariu
23. Gheorghi Nebunu 51. Pricop a Vădoai
24. Gheorghi Cetărău 52. Alicsandru a Vădoai
25. Costachi Mocanu 53. Vasîli Chişcariu
26. Vasîli Crace 54. Toader a Vădoai
27. Niţă a Rucsandii 55. Neculai Ţafre
28. Sîmion a Nastasîi 56. Vasîli Ţafre
29. Grigori Rusu 57. Gavril a Savii
30. Ion Bosînceanu 58. Mafteiu a Savii

4 slugi a dumisale spătar Vasîli Miclescu, însă:


1. Neculai zăt Ciureanu 3. Anton Ficior
2. Gheorghi Călămaz 4. Ion Ficior

460
1. Costandin, botezat, ertat din bir, fiind botezat

2 preuţi 1 dascal
1. Costandin 1. Andriiu
2. Vasîli

66 [liude]
Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,
dosar 5/1820, f. 118v.-119v.

SATUL BĂHNARI
Ocolul Crasnei

Ai dumisale logofetesei Safta Stratulat, însă:


Stare 1, stare satilor pisti tot
318 lei, banii cifert(ului) al 4-le
158 [liude], no. pisti tot a lăcuitorilor

Liudi
89 birnici, însă:
1. Vasîli Căsăian 24. Ion Corniţă
2. Grigoraş Creţu 25. Enachi Timofti sau
3. Ion Mafteiu Cucurluiu
4. Costandin Mafteiu 26. Dumitru Stan
5. Andriiu Chiriiac 27. Sîmion Grosu
6. Toader sîn Andriiu 28. Vasîli Mereuţă
Chiriiac 29. Gheorghi Giantimir
7. Panaiti Chirila 30. Ion Ursu
8. Ioniţă Spătariul 31. Ioniţă Donosîi
9. Vasîli Chirila 32. Ştefan Andriian
10. Dumitru Moşneagu 33. Andriiu Condurachi
11. Ion Moşneagu 34. Mafteiu Dănăilă
12. Mafteiu Moşneagu 35. Gheorghi sîn Mafteiu
13. Savin Grumeza Dănăilă
14. Coste Stanii 36. Vasîli Lungu
15. Ştefan Corniţă 37. Ion Luca
16. Ştefan Gîscă 38. Ion Tăbăcariu
17. Chirila Boşorogu 39. Dumitru Morariu
18. Sandu brat lui 40. Vasîli Postolachi
19. Timofti Branişti 41. Chirila Luca
20. Enachi Chirila 42. Mafteiu Arsăni
21. Lazor Andronic 43. Andriiu Arsăni
22. Gheorghi Arteni 44. Vasîli Roman
23. Timofti Chirila 45. Toader Cumpănici,

461
olar 69. Toader a Paraschivii
46. Gavril Bălţatu 70. Vasîli Ursu
47. Vasîli brat Gavril Bălţat 71. Andriiu Tunariul
48. Mihălachi Stratulat 72. Neculai Onică
49. Costandin Creţu 73. Ioniţă Dănăilă
50. Toader a Ancuţii 74. Neculai a Lungului
51. Toader Boţu 75. Ion Gheorghiţă
52. Ioniţă Şchiopu 76. Neculai Chirila
53. Toader Jîjîi 77. Ion Arteni
54. Vasîli Morariu 78. Gheorghi sîn Timofti
55. Vasîli Epuri Arteni
56. Gavril Şopul 79. Vasîli a Capşii
57. Chiriiac 80. Gheorghi Cucurlui
58. Gavril a Stratinii 81. Gheorghi <...>
59. Sîmion Moşneagu 82. Toader Tunariu
60. Acsînti Timofti 83. Gheorghi Roman
61. Grigori zăt Creţu 84. Mihălachi Gheorghiţă
62. Vasîli Stratulat 85. Anuţa vădana, cu
63. Costandin a Sofii, cu ficiori(i) [ei]
frati-său Vasîli, holtei 86. Ion Bărdăhan ot
64. Lupul brat lui Tănacu
65. Gheorghi Usturoiu 87. Sîmion Boţu
66. Vasîli Gîscă 88. Mihaiu Sărariu
67. Vasîli Ştefănică 89. Grigoraş Gâscă sau
68. Ion a Paraschivii Spătar

47 breslaşi, a dumisale logofetesei Safta Stratulat, însă:


- 74 lei banii cifertului
- 33 breslaşi
- 14 trecuţi
1. Vasîli Chioru 16. Vasîli Istrati
2. Ion sîn lui 17. Gheorghi Costăndachi
3. Alicsandru Chioru 18. Sîmion Gorţău
4. Gheorghi Volocariu 19. Ion Burlacu
5. Costandin Cărăbaş 20. Iacov brat Miron
6. Toader Luca 21. Gruiul
7. Mafteiu Buţu 22. Ion Mereuţă
8. Costandin Codrianu 23. Tanasă a Tunariului
9. Mihalachi Jîjîi 24. Gavril sîn Anuţîi
10. Ion Boţu 25. Vasîli Moroşanu
11. Gheorghi Epuri 26. Anton a lui Gavril
12. Costandin Andriian 27. Paşcu Crăşmariu
13. Toader Butnar 28. Gavril Rusu
14. Gavril Sîma 29. Mihaiu, croitor
15. Vasîli Rusu 30. Gavril a Ilincăi

462
31. Gheorghi Baciul 40. Grigori Vieriu
32. Toader Mociurlă 41. Mihaiu sîn Butnar
33. Ion Deliu 42. Neculai Rotariul
34. Măriian 43. Lazor Corniţă
35. Gheorghi sîn lui 44. Sîmion Şchiopu
36. Sîmion sîn lui Iacov 45. Toader Giantimir
37. Gheorghi Baciul 46. Vasîli Onică
38. Ştefan Mafteiu 47. Mafteiu Onică
39. Gheorghi Sîma

9 slugi fără bir, a dumisale logofetesei, însă:


1. Costandin Gîndul 6. Sîmion Blănariul
2. Ştefan Boţul 7. Mihălachi Părpale
3. Gheorghi Berescul 8. Ioniţă Arsăni
4. Vasîli David 9. Ion Timofti
5. Vasîli Toderiţă

1. Vasîli a diiaconului, din no. <...> isprăv(nici)ei.

2 preoţi, însă:
1. Vasîli
2. Toader

5 dascali, însă:
1. Ioniţă Buzdugan
- cari să numesc diiaconi:
2. Costandin Mihalce
3. Sîmion
4. Ion Olar
5. Iordachi
6. a Butnariului

1 mazil [f. 270v.]


1. Neculaiu Mironu, aşăzat la 1812, diche(m)v(rie); el mort, dajdie o plăteşti
fimei-sa.

1 ruptă a visteriei [şi f. 301v.]


1. Ion Mocanul, ot Bahnari, aşazat la 1811, diche(m)v(rie); ari şi un ficior al
său, holteiu, anumi Ioniţi, cari vra să fie la o cruce amândoi.

3 postelnicei

1 liude cari să numeşti sudit chezaro-crăiesc:

463
1. Moisa Popovici

158 [liude] fac. Stare satului acestuie ieste di frunte, alijveriş(ul) lor cu
cărăuşie şi lucrare pămîntului; au locu di hrană şi păduri îndestulă.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dosar 5/1820, f. 75r.-77r., 270v., 301v.

SATUL BRODOCUL
Ocolul Stemnicului

[A logofetesei Safta Stratulat]


Stare 1, stare satilor pisti tot
105 lei, banii cifertu(lui) al patrulea
87 [liude], no. pisti tot a lăcuitorilor

Liudi
43 birnici
1. Alecsa a Ilenii 23. Mihai, tăvaş
2. Ion a Ilenii 24. Iacob, pădurar
3. Iacob Buduşanu 25. Ion Onucu
4. Vasile Rotariu 26. Maftei, rotar
5. Ilii a Floarii 27. Ion [a] Cozmii
6. Nechifor a Irinii 28. Grigori Hatmanu
7. Luca Condraşmu 29. Petrea Capră
8. Grigori Ochiană 30. Ilii Capră
9. Ştefan, puşcaş 31. Iacob, rus
10. Irimiia Buduşanu 32. Sîmion Moroşanu
11. Mafteiu Doagă 33. Ion Hriscul
12. Neculai Baciu 34. Pinte Stupcanu
13. Iacob Stiubcanu 35. Macoveiu, puşcănar
14. Gavril Pruşul 36. Vasile Bută
15. Andrei, rus 37. Costandin Capră
16. Alecsa Druşrăpcanu 38. Gavril a Acsintoai
17. Ion Bumbul 39. Paşcul, pădurar
18. Ghiorghe Foficiu 40. Zahariia, rotar
19. Lazor, păcurar 41. Anton, spătar
20. Ioniţă a Irinii 42. Ion Stupcanu
21. Sîmion Schiianu 43. Iacob, rus, burlacu
22. Andrei a Finii

4 liudi ci sînt nevolnici şi ertaţi de sat:


1. Grigori Şcheianul
2. Chirilă [a] Mălinesii

464
3. Mălineasa, văduva
4. Floare, văduva

6 slugi boereşti a dumisale logofetesii Saftii Stratulat:


1. Nechifor Roşca 4. Iacob Macsin
2. Crăciun Roşca 5. Gavril Macsin
3. Costandin Macsin 6. Ioniţă Macsin

32 liudi bejinari fără bir, cari sînt supuşi după hrisovul ci ari dumneaei logofeteasa
Safta Stratulat, fiind argaţi, văcari, slugari şi morari:Zaharia Cucu
1. Ioniţă Dascalu 19. Ştefan, morar
2. Gheorghe Dascalu 20. Pavîl, morar
3. Ion Rontoşi 21. Gheorghe, găinar
4. Toadir, rus, bejenar 22. Chiriacu, văcar
5. Gheorghe Ciurea 23. Stoica, văcar
6. Iftodii Buduşanu 24. Irimie, bejenar
7. Niţă a Titienii 25. Ion sin lui Irimie
8. Dimitru Grapă 26. Cozma, pădurar
9. Ion, rotar, bejinar 27. Mihai, olar
10. Opre Mocanu 28. Ion brat lui Toader,
11. Toma Mocanu gineri Titianului
12. Niţă Mocanu 29. Zahariia Manghelegiul
13. Moisa Mocanu 30. Toadir, morar, Priş ot
14. Vasile, pădurar Pribeşti
15. Grigori a Lupii 31. Gheorghe Stupcanul
16. Grigori Biianu sau Parfenii Priş ot
17. Toader zăt lui Biianu Frenciugi
18. Andrei Ţîmbrea

1. preot, anumi Andonii


1. dascal anumi Petre
1. jidov orîndar

87 [liude], alijveriş(ul) satului cu cărăuşiia.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dosar 5/1820, f. 56v.-57v.

465
III. CATAGRAFIA DIN ANUL 1831
TÎRGUL VASLUIULUI

Catagrafia tîrgului Vasluiului de la ţinut(ul) Vasluiului, pentru toate


stările privileghiate, cele pusă la dările opşteşti, precum la rosturile
însămnate să arată.

Ceastiia Albă

Preoţi în slujbă. Numile şi hramul bisăricii unde aceştie sînt în slujbă


La bisărica cu hramul Sfînt(ul) Ioan Botezătoru(l)
1. Preot Ştefan Căluianu
2. Preot Mihălachi sin Ilii Burcă

Diiaconi în slujbă
1. Diiaconu Costandin Giantă

Ţîrcovnici, dascali, ponomari i alţi slujitori bisăriceşti


1. Pisaltul Andrii zăt protopop Andrii
2. Gheorghi sin Toader Solomonu, dascalu
3. Radul sin Ioniţi Pătraşcu, ponomari
4. Dumitrachi a Cîrloai sau Solomonu, staroste
5. Toader Părcălabu, e tot diiaconu

- La bisărica cu hramu(l) Adormirii Precistii


1. Panainte zăt Toader Părcălabu
2. Dumitrachi sin preot Cîrlescu, ponomar

Cei din privileghieţi


Veli căpitani
1. Ştefan sin Pavăl, cu carte d(omnului) Ioan Sturza voievod din 1823, ca
s(ă) scutească 100 oi, 50 stupi, 400 vedre vin i 2 dugheni di banii
agiutorinţii.

Polcovnici
1. Toader sin Mafteiu Leuşteanu, cu carte d(omnului) Scarlat Calimah
voievod din (1)817, ca s(ă) scutească 100 oi, 100 stupi, 100 vedre vin i cinci
oamini streini; are un fecior în slujbă.
2. Sîmion Pavăl, cu carte d(omnului) Scarlat voievod din (1)823, ca s(ă)
scutească 50 oi, 50 stupi, 100 vedre vin i 2 liudi streini; are un fecior în
slujbă.
3. Vasîli sin Vasîlachi, cu carte d(omnului) Ioan Sturza din (1)826, ca s(ă)
scutească 30 stupi, 100 vedre vin şi doi liudi i o dugheană di banii
agiutorinţii.

466
Postelnicei
1. Vasîli sin Petre, cu carte d(omnului) Ioan Sturza voievod din (1)823, ca
s(ă) scutească 50 oi, 50 stupi, 100 vedre vin i 2 oamini.
2. Ioniţi Epuri, cu carte d(omnului) Sturz(a) voievod din (1)823, ca s(ă)
scutească 50 oi, 50 stupi, 100 vedre vin i 2 oamini streini; are un fecior în
slujbă.
3. Vasîli Epuri, cu carte d(omnului) Ioan Sturza din (1)823, ca s(ă) scutească
50 oi, 50 stupi, 100 vedre vin i 2 liudi streini.

Ficiori sau neamuri de prevelegheţi neaşăzaţi la nici un fel de rînduială


1. Ioanu sin Gheorghe Botezat vel căpitan, fecior de vel căpitan

Ceastiia Roşîi

Preoţi în slujbă
La bisărica cu hramu(l) Adormirii Precistii:
1. Preot Toadir
2. Preot Ioan Ghilasîi
3. Preot Gheorghi Corodeanul

La bisărica cu hram(ul) Sfîntul Ioan Botezător(ul)


1. Preot Neculaiu Horge

Ţîrcovnici, dascali, ponomari i alţi slujitori bisăriceşti


La bisărica cu hramu(l) Adormirii Precistii:
1. Machedon, dascalu(l)
2. Ion Meşniţi, dascalu(l)
3. Dumitrachi sin preot Corodeanu, palimari
4. Ion sin Ion Mertecariul

Veli căpitani
1. Iamandi Cara sin Sava Cara, cu carte d(omnului) Ioan Sturza voievod din
(1)825, ca s(ă) scutească 50 oi, 50 stupi, 100 vedre vin şi trii liudi i o
dugheană de bani(i) agiutorinţîi.

Polcovnici
1. Andrii Părcălabu sin Ioniţi Părcălabu, cu carte d(omnului) Scarlat Calimah
din (1)817, ca s(ă) scutească 50 oi, 100 stupi, 200 vedre vin i trii liudi; are
un fecior în slujbă.

Postelnicei
1. Gheorghi Oltenescu, cu carte d(omnului) Scarlat Calimah din (1)813, ca
s(ă) scutească 2 oamini şi pe toate bucateli ce le ave să li plătească <...>

467
Ficiori sau neamuri de prevelegheţi neaşăzaţi la nici un fel de
rînduială
1. Ioan sin Vasîli Leuşteanu, fiu de polcovnic
2. Mihaiu sin Vasîli Leaşteanu, fiu de polcovnic
3. Petrachi sin Iamandei Cara, fiu de vel căpitan

Cei scutiţi pentru straja pământească


1. Petrachi Crace, pentru frati-său Ianachi ce să află în slujbă.

Acei cari să află în slujba isprăvnicii şi în alti slujbi supt rînduială de privilegheţi
1. Ioan Botezat, căpitan de tîrg, cu carte d(omnului) Ioan Sturza voievod din
(1)825; are un fecior în slujbă.
2. Necolai Tufă, ce-au fost căpitan de tîrg; are un fecior în slujbă.
3. Neculai Beldeman, căpitan ot pocita Strîmtura; are un fecior în slujbă.
4. Gheorghi Jîtănesscu, căpitan ot pocita Vasluiului
5. Ilii Macsîn, ce-au fost căpitan de tîrg

Ceastiia Albă: 2 preoţi, 1 diacon, 7 ţîrcovnici, 1 vel căpitan, 3 polcovnici, 3


postelnicei, 1 fecior de privileghet, 3 feciori slugi la alţii.
Ceastiia Roşîi: 4 preoţi, 4 ţîrcovnici, 1 polcovnic, 1 postelnicel, 3 feciori de
priviligheţi, 5 aflaţi în diferite slujbe, 4 feciori slugi la alţii.

Adică triizăci şi optu liudi fac piste tot buni, şapti ficiori de vrîstă acelora
însămnaţi la rostul de pe urmă, care nu sînt arătaţi ............
Iordachi Roset, postelnic <m. p.>
A(ndronachi) Donici, comis <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>
Tuchididi Dormuz, căminar <m. p.>
Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Secretar comsîi, Grigori Anghelichi, paharnic <m. p.>
Adunare sumilor stărilor privileghiite la dările opşteşti.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 202/1831;


Iscălituri ale membrilor comisiei: Iordachi Roset, postelnic, Andronachi Donici, comis,
Toma Buzdugan, serdar şi Grigore Anghelichi,paharnic, secretar al comisiei.

468
Catagrafiia tîrgului Vasluiului pentru prescriire tuturor stărilor supusă la dărili
opşteşti şi a celor cari să scutesc după întîmplare.

CEASTIIA ALBĂ

Birnicii ceastii: creştinii


1. Chirila sin Iacob Rusul
2. Toderaşcu Pruteanu
3. Ştefan a Chirii
4. Vasîle sin Toader Bolbuşanu
5. Ion a Saftii Cucoşoai
6. Andrii Cucoş
7. Gachi Însurăţălu(l)
8. Ion Toader

Birnicii ceastii: jîdovii


1. Tanasă sin Avram Vabil
2. Leiba sin Avram Vavil

Treptile preveleghite cu dare: mazili, ruptaşi şi ruptele visteriei


Mazili
1. Sîmion Vâlceanu, fiind neam de mazilu s-au aşăzat în dajdie la 1813 cu
peciu d(omnului) Scarlat Calimah voievod, ari peci şi de la d(omnul)
Suţul din 1826.
2. Radu Batîr sin Grigoraş Batîr, ficior de mazilu sau aşăzat în dajdie la
(1)804 cu carte d(omnului) Alexandru Moruz voievod; ari şi alti cărţi. Are
un fecior în slujbă.

Ruptaşi
1. Gheorghi sin Ianachi Bălan, fecior di slug(ă) şi neam di mazilu sau aşăzat
în dajdie la (1)823 cu carte de Ioan Sandul Sturza voievod.
2. Vasîli a Nastasîi, au fost călăraş şi fiind neam de mazilu s-au aşăzat în
dajdiie
la (1)828 cu carte d(omnului) Ioan Sandul Sturza voievod.

Ruptile vistierii
1. Ion Chitic, om streinu s-au aşăzat în dajdie la 1817 cu peciu d(omnului)
Scarlat Calimah voievod.
2. Toader zăt Andrei Părcălabu, om streinu s-au aşăzat în dajdie la (1)817 cu
peciu d(omnului) Scarlat Calimah voievod.
3. Toader sin Ioniţi Trohin, fecior de ruptă a visterii aşăzat fiind taică-său la
rînduiala neguţitorilor cu carte din 1793 apr(ilie) 26 şi la (1)820 cu carte
d(omnului) Mihaiu Suţul s-au aşăzat între ruptili visterii.
4. Ion Carmare sin Ion Carmare, om strein s-au aşăzat în dajdie la (1)820 cu
peciu d(omnului) Suţul voievod purtînd şi mai înnainte dajdie fimeii lui.

469
5. Ghetulică[?] sin Costandin Adam, cărţili tătîni-său cari au fost în
rînduiala neguţitorilor şi a lui cărţi arată că s-au ars în vreme molipsîrii.

Slujîtori călăraşi isprăvniceşti


1. Toader sin Ivan Rusul
2. Anton sin Vasîle Manoli
3. Costandin a Rusoai, are 2 feciori în slujbă.
4. Costandin Solomon sau Rufeşcă
5. Ion sin Petre Jijii
6. Ştefan Cucoş, are un fecior în slujbă.
7. Gheorghe sin Alecsandru Stavăr
8. Tu[du]rachi Moglanu, are un fecior în slujbă.
9. Andrii sin Gheorghe a Gafiţii
10. Neculai Coce
11. Antohi Menghiţi
12. Ianachi sin Necolai Cucoş
13. Ioniţi Ţopa
14. Gavril Gârneţu
15. Chirila Rusoai
16. Toader Boghiţi sau Solomonu
17. Ionu a Jijioai
18. Necolai Trăică
19. Vasîli Cambur
20. Toader Iacop
21. Lupul Ştiucă, are un fecior în slujbă.
22. Costandinu Patriche

Slugile rangurilor i a moşii


1. Toma sin Năstasă Lepădat
2. Neculai Rusul
3. Sîmionu zăt Mihaiu Rus
4. Sîmion Pînzariul
5. Ivanciul Golovati
6. Dumitru sin Toader Rusul
7. Timofte Leahul
8. Alexandru Motăş
9. Ştefanu Lipovanu
10. Ionu sin Chirila Hîrlăoanu
11. Gheorghi sin Calistru Călugăru
12. Grigorii sin preot Toader
13. Stoianu Petcovici Huşanu
14. Costandin Codreanu
15. Vasîle zăt Tănasî Ţîcul
16. Grigorii Barbălată
17. Iordachi Matcu

470
18. Ion sin Necolai Cucoş
19. Ştefanu Misailă
20. Toader sin Ioniţi Iacop
21. Ionu a Iftenoai
22. Toader brat Costachi Jîjîi
23. Dumitrachi Focşa
24. Dumitrachi a Sofii, are un fecior în slujbă.
25. Costachi Anii Donosoai
26. Mihălachi Săverinu, are un fecior în slujbă.
27. Toader sin Dumitru Trăică
28. Luca Hăsanu
29. Panainte Trăică
30. Ştefanu sin Ioniţi Iacop
31. Gheorghi sin Sandul Bărbier
32. Costandin sin Chirila Hârlăoanu
33. Costandin zăt Toader a Stratinii
34. Ioniţă Gruiu
35. Năstasă Bălăscu, are un fecior în slujbă.
36. Petre sin Iacop Moraru
37. Gheorghe zăt Vasîle Căsuianu
38. Luca sin Baciul Cizmariu
39. Ştefanu Iacop sau Tărtafoi
40. Andrii Chetrariul zăt Iacop Rus
41. Toader, chetrar
42. Toader Cebotariul
43. Gavril zăt Moşuliţoai
44. Toader, brăhar, are un fecior în slujbă.
45. Dumitru sin lui
46. Costandin Măţariul
47. David sin Tănasă Solomon

Bătrîni şi nevolnici
1. Vasîle Căsuianu
2. Grigorii Bostanu
3. Alistar Leancă, din călăraş(i)
4. Grigoraş Stavăr, din călăraş(i)
5. Toader sin Ilii Bălanu, din birnici
6. Leondari Leancă, din călăraş(i)
7. Toader Hiloti, are un fecior în slujbă.
8. Ilii Bălanu
9. Vasîle Manoli
10. Ionu Jîjîi
11. Alexandru Toderaşcu
12. Toader Toderaşcu
13. Mihaiu Iacop, din călăraş(i), nevolnic

471
14. David Ţîcu, din călăraş, are un fecior în slujbă.
15. Gheorghii a Gafiţii
16. Tănas(ă) Ţîcul
17. Toader a Stratinii
18. Grigoraş sin Iordachi Darii, toată dajdie cu peci din 1803 de la domn(ul)
Moruz, esti nevolnic şi sărac.

Văduvile
1. Hacahiia Bălătca, jidovcă, are un fecior în slujbă.
2. Surca Bîrlădeanca
3. Şîtca lui Şîmşă, jîdovcă, are un fecior în slujbă.
4. Dochiţa lui Toader Chetrar
5. Aniţa lui Grigoraş Filotii
6. Mariia lui Mihaiu Diiaconu
7. Mariia lui Ilii Darii, bărbatu-său au fost eclisiarh.
8. Ifteniia lui Neculai Focşa, bărbatu-său au fost polcovnic
- bărbaţii lor au fost din călăraş(i):
9. Ilinca lui Vasîli Părcălabu
10. Aniţa lui Alexandru Camburu
11. Mariia lui Pavăl Chirila
12. Ilinca lui Isac Fălciianu
13. Bălaşa lui Carp a Stratinii, bărbatu-său au fost din călăraş.
14. Marghioala lui Vasîli Racleş
15. Catrina lui Manoli Moglanu
16. Mariia lui Ioniţi Căldari sau Cotaie, bărbatu-său au fost mazilu.
17. Aniţa lui Alexandru Abager
18. Mariia lui Ştefanu Moşuleţ
19. Floare lui Ma(no)li Cucoş
20. Paraschiva lui Pavăl Misailă
21. Mariia preotului Neculai Pătrunsul, are un fecior în slujbă; bărbatu-său
au fost din birnici.
22. Mariia lui Ionu Tătar, are un fecior în slujbă.
23. Dochiţa lui Chirila Pătraşcu
24. Tudura lui Toader Filoti, are un fecior în slujbă.
25. Angheluşa lui Vasîle Nantul, are un fecior în slujbă.
26. Safta lui Ştefanu Săverinu
27. Zoiţa lui Toader Cebotaru
28. Tofana lui Costachi Dunav, bărbatu-său au fost din călăraşi.
29. Bucura lui Bucur Mocanu
30. Ioana lui Grigori Mocanu, bărbatu-său au fost din călăraşi.
31. Vasîlca lui Toader Rusul, bărbatu-său au fost birnici.
32. Tudura lui Sîmion Ţopa, are un fecior în slujbă; bărbatu-său au fost din
călăraşi.
33. Tudura lui Ionu Iani Mazilu, plăteşti dajdie bărbatului ei după peci din
1820, de la domn(ul) Mihaiu Suţul voievod.

472
34. Gafiţa lui Gheorghii sin Grigoraş Petre sau Batîr Mazilu, are un fecior în
slujbă; plăteşti dajdie bărbatului ei după peci din (1)801 de la domn(ul)
Ipsilanti.
35. Mariia lui Ionu sin Toader Petre Sîrbu sau Petrescul, ruptă a visterii,
plăteşti dajdie bărbatului ei cu peci din (1)826 de la d(omnul) Suţul
voievod.
36. Ioana lui Mihaiu sin Iordachi Darii ruptaşu, plăteşti dajdie bărbatului ei
cari este la o cruce cu fratele său Chirila sin Iordachi Darii, cari iarăşi este
mort, rămîind numai neşte copii nevrîsnici, cu peci din (1)820, d(omnul)
Suţul voievod.

Iartaţii
1. Ianachi Solomonu, din călăraş(i)
2. Tănasă Solomonu, tij
3. Vasîli Crăstiianu, are un fecior în slujbă.
4. Gheorghii Beşulcu, ci-i saracu
5. Mihălachi Bărbieriu
6. Ionu Botezat
7. Ionu Solomonu, din călăraş(i)
8. Gavril Solomonu
9. Toader a Gafiţii sau Găluşcă, neam de mazilu.

Ficiorii de mazili, ruptaşi şi rupte, neaşăzaţi la treaptă


1. Andrii sin Toader Leuşteanu, fecior de mazilu.
2. Iordachi sin Toader Cambur, fecior de mazilu.
3. Ioniţi Petre, neam de mazilu [neam de mazilu].
4. Gheorghii sin Trăică, fecior de ruptaş.
5. Lupul sin Timofti,
6. Andrii sin Timofti – neamuri de mazili
7. Petre sin Tănasă Trofinu Păcurar, fecior de mazilu
8. Năstasîi sin Neculai Sîrbu, fecior de ruptă a visterii
9. Neculai Iacop, fecior de mazilu
10. Dumitrachi sin Toader Trohinu, fecior de mazil, plăteşti dajdie tatălui său
după peci din 1793, fiind trecut la vrîsta bătrîneţilor
11. Gheorghi sin Costandin Cotaie, plăteşti dajdie moşului său Chirila sin
Iordachi Darii, ruptaş, cari au fost la o cruci cu Mihaiu sin Iordachi Darii,
ruptaş

Havalelgii birnici:
1. Ioniţi sin Nicodim Slabu
2. Petre Gruiu
3. Ionu Stavăr
4. Costachi Jîjii
5. Ionu sin Ioniţi Ţîcul
6. Toader Bădărău

473
7. Toader sin Pavăl Grosul
8. Ioniţi Nantul
9. Toader sin Ilii Bălanu
10. Radul sin Nicolai Iacop
11. Vasîli sin preot Vasîli sau Jitar
12. Ionu a Sofii Docheriu
13. Necolai zăt Pîrcălabu

Lăturaşii pocitii Vasluiului


1. Chirila Barbului

Oamini tocmiţi cu hacu pe la boeri şi alţii, făr(ă) căpătîiu


1. Ioniţi Arnăutul, tocmit la dumnealui spătar Sandulachi Miclescu
2. Iftimi, vezăteu, la dumnealui sărdar Grigori Carp
3. Toader Băhnăreanu, văcar a moşii Vasluiului
4. Tănasîi a Răpidoai, chelar la posăsor(ul) moşii Vasluiului, porucinic
Vitcovici
5. Ionu Filoti, chelar,
6. Toader Tătarul, argat, oamini streini nitocmiţi, în ogradă la d(umnealui)
paharnic Grigori Anghelichi

Burlaci di muncă
1. Neculai Răduianu 6. Toader Chiroşcă
2. Vasîle sin Apostu 7. Toader Pagul
Crăstiianu 8. Ionu Comanu
3. Alistar Perju 9. Sîmionu Abager
4. Costandin Moglan 10. Angheluţi a Filotoai
5. Sîmionu sin Grigori
Cojocar

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 202/1831;


Iscălituri ale membrilor comisiei: Tchididi Dormuz, căminar şi Grigore Carp, serdar.

474
CEASTIIA ROŞÎI

Birnicii ceastii: creştinii


1. Ştefanu sin Vasîli Lepădat
2. Ghermanu, jitar
3. Ştefanu sin Neculai Chichici
4. Toader sin Sîmionu Lungul
5. Ionu a Toderesîi, are un fecior în slujbă.
6. Ianachi sin Gheorghii Lungul
7. Dumitru sin Gheorghii Lungul
8. Ionu Vulpi, are un fecior în slujbă.

Birnicii ceastii: jîdovii


1. Herşcu Chitariul 17. Herşcu sin Baroh
2. Moisa Ceauşul 18. Zîmionu brat Leiba
3. Ilii Harabagiu zăt Iosup 19. Avram sin Herşcu Bier
4. Iancul Leiba ot Vale Ră 20. Leiba zăt Steclar Păcurar
5. Leiba Croitoriul 21. Marcu Lozneanu zăt Idol
6. Iancul Rabinu Copil Hăham
7. Iosup, croitor 22. Herşcu Şaim zăt Sîmion
8. Iancul Velniceriul Steclar
9. Iancul Tiutiungiul 23. Sîmionu, steclar
10. Iacop Leiba, croitor 24. Şaimu Adobii
11. Avram sin Baroh 25. Iancul sin lui Şaim
12. Mier sin Rabinu 26. Mendel cel Mari
13. Amber zăt Şaimu 27. Zăluci cel Negru
14. Moisa sin Leiba, steclar 28. Iosup zăt Hăham
15. Iosup zăt Iancul, argintar 29. Avram Ungureanu
16. Iancul ot Ghergheleu, are
un fecior în slujbă.

Ruptaşii
1. Gavril Mihăilă, fecior de călăraş şi fecior de neam de ruptaş, s-au aşăzat
în dajdie la 1812 cu carte d(omnului) Scarlat Calimah voievod.
2. Gheorghii Mihailă, fecior de călăraş şi neam de ruptaş, s-au aşăzat în
dajdie la (1)820 cu carte d(omnului) Mihaiu Suţul voievod.

Ruptile vistierii
1. Ioniţi Botezat sin Ionu Botezat, fecior de ruptă a visterii s-au aşăzat în
dajdii la (1)820 cu carte d(omnului) Suţul voievod, ari şi alte cărţi de mai
înnainte
2. Vasîli Sîrbu sin Petre Sîrbu, fecior de ruptă, aşăzat în dajdie la (1)820, cu
peci de la d(omnul) Mihai Suţul voievod.
3. Sîmionu sin Petre Sîrbu, fecior de ruptă, aşăzat în dajdie la (1)820, cu
peci(ul) d(omnului) Mihaiu Suţul voievod.

475
4. Iani Botezat, ficior de ruptă, aşăzat în dajdie la (1)820 cu peci de la
domn(ul) Mihaiu Suţul voievod.
5. Vasîli Isac sin Toader Isac, ficior de călăraş, s-au aşăzat îm dajdie la
(1)826, cu peci(ul) d(omnului) Ioan Sturza voievod.

Slujîtorii călăraşi isprăvniceşti


1. Costandin Călămazi
2. Ştefan sin Costandin Pricopi
3. Andrii zăt Gheorghii Dobrul
4. Mafteiu Mocanu
5. Ionu sin Arsănie
6. Gavril a Meşniţoai
7. Ionu Plugariul
8. Ionu Isac
9. Ionu sin Toader Isac
10. Costandin Morar
11. Ştefanu Ţurcanul

Slugile rangurilor i a moşii


1. Toader Olariul 12. Gheorghii a Meşniţoai
2. Sîmion zăt Gheorghii 13. Ionu sin Gavril Irimiia
Mihăilă 14. Ionu Nime [!]
3. Ionu Mertecariul 15. Andrii Mindirigiu
4. Antohi Crîste, are un fecior 16. Chirila sin Gheorghii
în slujbă. Meşniţi
5. Ioanu sin Iacop Morar 17. Costachi Blănariu
6. Mihaiu sin Iacop Morar 18. Tănasi Pruteanu sau
7. Ilii Cinpoeşscul [!] Cioată Crîcimar
8. Pavăl Ciocoiu 19. Vasîli Tacul
9. Niţă Ghilasîi 20. Costandin Munteanu,
10. Toader sin lui Niţă Ghilasîi vezăteu
11. Sîmionu Donosîi

Bătrînii i nevolnicii
1. Ştefan sin Gavril Meşniţî 8. Toader sin Iacop Morar
2. Costachi Crace 9. Iani Ghengiu
3. Ştefanu Cotlug 10. Solomonu Bătrînu, jidov
4. Neaolai Munteanu, olog 11. Şlomcă Cibotar, jidov
5. Costandin Arapul 12. Marcu Hăham, jidov
6. Năstasîi Pahorce 13. Şlomcă Cantaragiu
7. Ioniţi Codreanu 14. Marcu zăt Leiba brat Leahu

Văduvile
1. Chira lui Comanu, are un fecior în slujbă.
2. Mariia lui Necolai Ciocu

476
3. Catrina lui Necolai Chiriloai
4. Maranda lui Costandin Dani botezat, are un fecior un slujbă.
5. Măriuţa lui Ioniţi Gărneţi
6. Safta lui Dumitru Botezat
7. Ana Şlicăriţa, jidovcă
8. Mariia lui Toader Gachi
9. Catrina preotului Gheorghi Botezat
10. Susana lui Trandaf Grecu
11. Ioana lui Ionu Saizul
12. Ioana preotului Neculai Mălai
13. Ilinca Meşniţoai
14. Safta lui Vasîle Lepădat, are un fecior în slujbă.
15. Ştefana lui Costandin Harbuz, are un fecior în slujbă.
16. Mariia lui Nechita Rusul, are un fecior în slujbă.
17. Paraschiva lui Gavril Popa
18. Mariia lui Vasîli Stupcaru
19. Sofiia Castroeneasă, are doi feciori în slujbă.
20. Rivca jidovca
21. Petsa jidovca
22. Retza lui Jirşuc jidov
23. Măriia Sacărcului jidov
24. Metca jidovca
25. Sura lui Baroh jidov
26. Mariia lui Vasîlachi Iacop
27. Alexandra lui Grigoraş a Donosoai
28. Mariia dascalului Neculai, are un fecior în slujbă.
29. Rucsanda lui Dumitru Răiner
30. Hetca Pităriţa, jidovcă
31. Paraschiva lui Ionu Blănar
32. Ilinca lui Vasîli Leuşteanu
33. Ileanu lui Sîmion Lepădat
34. Căsandra lui Sîmion Pahorce
35. Mariia lui Dumitru Morar
36. Ioana lui Sîmionu sin Gheorghii Ilii
37. Măranda lui Sava Plugar
38. Vasîlca lui Gheorghi Cizmarul
39. Măriuţa lui Vasîli Mertecar
40. Dobriţa lui Gheorghii Dobrul
41. Todosîia lui Costandin Pricopi
42. Tudura lui Gheorghii Lisîi[!]
43. Sîmina lui Costandin Proaspătul

Iartaţii
1. Ion Filoti, din călăraşi 3. Iacop Ţofîşcă sau
2. Vasîli Tuduri, din călăraşi Solomonu

477
Ficiorii de mazili, ruptaşi şi rupte, neaşăzaţi la treaptă
1. Sîmionu sin Toader Gachi, ruptaş, plăteşti dajdie tatălui său, fiind mort,
cu peci din (1)825 de la d(omnul) Ioan Sturza voievod
2. Gheorghii sin Chiriiacu Rîşcanu, ficior de mazilu
3. Ioan sin Costandin Barbălată, fecior de mazilu

Havalelgii birnici
1. Ioan a Crîstinii 6. Grigori sin Iordachi
2. Zahariia Cătarcă Botezat
3. Ioan Arsănie 7. Ioan sin Ştefanu Ţurcanu
4. Vasîle brat Ioan Arsăni 8. Costandin Pester
5. Ioan Buzaiu

Lăturaşii pocitii Vasluiului


1. Gheorghii Gămanu
2. Chirila sin Dumitru Sfeclii
3. Dumitrachi sin Gheorghi Creţul
4. Costandin sin lui Comanu
5. Dumitrachi sin Sava Dulgher
6. Gheorghii Hîrlăoanu

Birnicii altor sati


- plătesc bir cu sat(ul) Dumasca Lipoveni
1. Sîdor Lipovanu
2. Clim Irimiovici
3. Ivan Lipovanu sin Ionu Riiec [!]
4. Clim Bujor

Oamini tocmiţi cu hac pe la boieri şi alţii, fiind făr(ă) căpătîi


1. Ioanu ot paharnic Ştefanu Angheluţă
2. Gavril ot Ştefanu Caluda
3. Grigori Chitar ot Zahariia Chitar
4. Gheorghii Grecu cvatarnic tîrgului
-argaţi în ogradă la posăsor(ul) moşii, dumnealui potporucinic Vitcovici
5. Ioan sin Gachie
6. Toader Budul
7. Anghelachi Hîrsanu, argat la d(umnealui) Gramatic Spir
8. Gheorghii sin Ionu Filoti, la dumnealui sărdar Grigori
Carp

Burlaci di muncă
1. Ioan Gămanu
2. Ionu sin Sîmionu Harbuz
3. Vasîli nepot lui Iacop Morar

478
4. Toader sin Vasîli Lepădat
5. Pintelei sin Ivanciul
6. Radul crîcimar ot Căntacuzino
7. Ivan rus ot Marcu Iancolovici
8. Iacop crîcimar ot Ilii Macsin
9. Neculai Popa ot Căntacuzino
10. Vasîli argat ot Iamandi
11. Zahariia ot Vasîli sin Iacop Morar
12. Stoica Mocanu
13. Ioan Rusul
14. Dumitrachi Neculaiu
15. Sîmionu Lungul
16. Şmil dascalu, jidov
17. Herşcu dascalu, jidov
18. Iancul doftor
19. Moisa croitor, jidov
20. David Parăh, jidov

ADUNARE SUMII PISTE TOT

CEASTÎIA ALBĂ
Birnicii ceastii: Văduvile - 36
Creştini - 8 Iartaţii - 9
Jîdovii- 2 Ficiorii de mazili, ruptaşi şi rupte,
Treptile preveleghite cu dare: neaşăzaţi la treaptă – 11
mazili, ruptaşi şi ruptele visteriei: Havalelgii birnici - 13
Mazili - 2 Lăturaşii pocitii Vasluiului - 1
Ruptaşi - 2 Oamini tocmiţi cu hacu pe la boeri
Ruptile vistierii - 5 şi alţii, făr(ă) căpătîiu - 6
Slujîtori călăraşi isprăvniceşti - 22 Burlaci di muncă - 10
Slugile rangurilor i a moşii - 47 Feciori de slujbă a acestora – 22
Bătrîni şi nevolnici - 18

CEASTÎIA ROŞÎI
Birnicii ceastii: Iartaţii - 3
Creştini - 8 Ficiorii de mazili, ruptaşi şi rupte,
Jîdovii- 29 neaşăzaţi la treaptă – 3
Treptile preveleghite cu dare: Havalelgii birnici - 8
mazili, ruptaşi şi ruptele visteriei: Lăturaşii pocitii Vasluiului – 6
Ruptaşi - 2 Birnicii altor sati - 4
Ruptile vistierii - 5 Oamini tocmiţi cu hacu pe la boeri
Slujîtori călăraşi isprăvniceşti - 11 şi alţii, făr(ă) căpătîiu - 8
Slugile rangurilor i a moşii - 20 Burlaci di muncă - 20
Bătrîni şi nevolnici - 14 Feciori de slujbă a acestora – 13
Văduvile - 43

479
Adecă trii suti şaptizăci şi şasă liudi fac piste tot, bezi triizăci şi cinci ficiori de
vrîstă, însămnaţi la rostul di pi urmă, cari nu sînt arătaţi cu numile loru.
Iordachi Roset, postelnic <m. p.>
A(ndronachi) Donici, comis <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>
Tuchididi Dormuz, căminar <m. p.>
Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Secretar comisîi, Grigori Anghelichi, paharnic <m. p.>

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 202/1831,


fragment din fila 27 recto, cu arătarea meşteşugarilor: băcali, abăgeri, cizmari, cojocari
şi alţii, de diferite „naţii”: moldovenească, sîrbească sau „jidovească”, aparţinînd
diferitor „rînduieli”: privilighiet, mazil, birnic, slugă, supus „rosienesc”etc.

480
Catagrafiia tîrgului Vasluiului pentru toţi lăcuitorii supuşi la dărili
Cîrmuirii şi cari uneltesc neguţătorii şi mesării prin dugheni şi fără
dugheni, înpărţiţi pe isnafuri i de toţi cielanţi lăcuitori sălăşluiţi în acestu
tîrg, precum anume să arată.

CEASTÎIA ALBĂ

No. acestora;
Feliul naţii;
Orânduiala la cari să află;
Treapta mesăriei ci uneltesc.

4 băcali
1. Vasili sîn Vasilachi Iacob, moldovan, privilighiet, cu dugheană
2. Costandin zăt lui Toader a Stratinii, moldovan, supus slugă, cu dugheană
3. Ivanciu Andoniu, sîrbu, sudet rosienesc, cu dugheană
4. Marie lui Ioniţi Căldare sau Codrea, cu un fecior a ei, pămanteancă, din
mazili, cu dugheană.

1 abăger
1. Simioan abăgeriul, sîrbu, burlac la nici o rînduială, cu dugheană.

2 cizmari
1. Stoian Petcovici Huşan, sîrbu, supus slugă, cu dugheană
2. Ioan sîn Gheorghii Botezat, moldovan, fecior de privilighiet, calfă

2 hatarlecuri, însă:
1. Leiba sîn Avram Sabil, jidov, din birnici, cu dugheană
2. Tănasi sin Avram Sabil, jidov, din birnici, calfă

3 cojocari, însă:
1. Gheorghii sîn Călugărul, moldovan, supus slugă, cu dugheană
2. Grigori sîn preot Toader, moldovan, supus slugă, cu dugheană
3. Costandin Măzar, moldovan, supus slugă, calfă

2 boengii, însă:
1. Costandin sîn Chirila Hîrlăoan, moldovan, supus slugă, cu dugheană
2. Ioan sîn Chirila Hîrlăoan, moldovan, supus slugă, cu dugheană

2 croitori, însă:
1. Ioan Botezatul, din jidovi, ertat din bir, cu dugheană
2. Ştefan Tîrtofii, moldovan, supus slugă, calfă

481
2 bărbieri, însă:
1. Gheorghii sîn Sandul bărbier, moldovan, supus slugă, cu dugheană
2. Mihalachi bărbier, moldovan, din ertaţi, calfă

2 neguţitori, însă:
1. Ştefan sîn Pavăl, moldovan, privilighiet, cu moşii şi vii
2. Ciumulică sîn Costandin Adam, ruptă a vistirii, cu vinaţuri

6 ciobotari, însă:
1. Toader Ciobotar, moldovan, supus slugă
2. Costandin Codreanul, moldovan, supus slugă
3. Vasili zăt Tăna(să) Ţicul, moldovan, supus slugă
4. Costachi a Ani(i) Donosoai, moldovan, supus slugă
5. Vasili Rusul, rus, supus rosienesc
6. Costandin Patrichi, moldovan, din călăraşi

1 tălpălari, însă:
1. Toader sîn lui Ivan Rusul, moldovan, călăraş isprăvnicesc

5 tîrlari, însă:
1. Petre Brîiu, moldovan, cioclu bisăricii
2. Costachi Jijii, moldovan, tij
3. Toader Bădărău, moldovan, tij cioclu bisăricii
4. Toader sîn Ioniţi Iacob, moldovan, supus slugă
5. Toader sîn Ioniţi Iacob, moldovan, supus slugă
6. Ioniţi Gruiu, moldovan, supus slugă

2 chetrari, însă:
1. Andriiu zăt Iacob Rusul, rus, supus slugă
2. Toader Rusul, rus, supus slugă

133 alţi lăcuitori, plugari şi alţii, aflători în tîrg(ul) Vasluiului, în ceastîe aceasta,
însă:
1. Toader Leuştean, moldovan, privilighiet
2. Simioan Pavăl, moldovan, privilighiet
3. Ioniţii Epuri, moldovan, tij
4. Vasîli Epuri, moldovan, privilighiet
5. Vasili Petre, moldovan, privilighiet
6. Chirila sîn Iacob Rus, moldovan, birnicu
7. Toderaşcu Prutean, moldovan, birnicu
8. Ştefan a Chirii, moldovan, tij
9. Vasili sîn Toader Bolboşan, moldovan, tij
10. Ioan a Saftii Cucoşoai, moldovan, tij
11. Andriiu Cucoş, moldovan, tij
12. Gachi Însurăţălu, moldovan, tij

482
13. Ioan Motăş, moldovan, tij birnic
14. Simioan Sălceanul, moldovan, mazilu
15. Radu sîn Grigoraş Batîr, moldovan, mazil
16. Gheorghii sîn Enachi Bălan, moldovan, ruptaş
17. Vasili a Nastasîe, moldovan, ruptaş
18. Ioan Chiticu, om strein, ruptă a visterii
19. Toader zăt Andriiu Pîrcălabul, om strein, tij
20. Toader sîn Ioniţi Trohin, moldovan, tij
21. Ioan Carmari, moldovan, tij
22. Anton sîn Vasili Manoli, moldovan, călăraş isprăvnicesc
23. Costandin a Rusoai, tij, tij
24. Costandin Solomon sau Ţîfoşcă, tij, tij
25. Ioan sîn Petre Jijii, tij, tij
26. Ştefan Cucoş, tij, tij călăraş isprăvnicesc
27. Gheorghii sîn Alexandru Stavăr, tij moldovan, tij călăraş isprăvnicesc
28. Tudurachi Moglan, tij, tij
29. Andriiu sîn Gheorghii a Gafiţii, tij, tij
30. Neculaiu Coce, tij, tij
31. Antohi Menghiţi, tij, tij
32. Enachi sîn Neculaiu Cucoş, tij, tij
33. Ioan Ţopa, tij moldovan, tij călăraş isprăvnicesc
34. Gavril Gîrteş, tij, tij
35. Chirila Ruosai, moldovan, tij călăraş isprăvnicesc
36. Toader Bobiţă sau Solomon, moldovan, tij călăraş isprăvnicesc
37. Ioan a Jijioaii, moldovan, tij
38. Neculaiu Trîncă, tij, tij
39. Vasili Camburul, tij, tij
40. Toader Iacob, tij, tij
41. Lupul Ţucă, moldovan, tij călăraş isprăvnicesc
42. Toma sîn Tănasi Lupidachi, moldovan, supus slugă
43. Neculaiu Rusul, rus, tij slugă
44. Simioan zăt Mihaiu Rusul, moldovan, tij
45. Simioan Pînzariul, moldovan, tij
46. Ivanciul Golovadan, tij, tij
47. Dumitru sîn Toader Rusul, tij, tij
48. Timofti Leahul, tij, tij
49. Alexandru Motăş, tij, tij
50. Ştefan Lipovanul, lipovan, tij slugă
51. Iordachi Maicul, moldovan, tij
52. Ioan sîn Neculaiu Cucoş, moldovan, tij
53. Ştefan Misailă, moldovan, tij
54. Ioan a Iftinoai, tij, tij
55. Toader brat Costachi Jijii, tij, tij
56. Dimitrachi Focşa, tij, tij
57. Dimitrachi a Sofii, tij, tij

483
58. Mihalachi Săverin, tij, tij
59. Toader sîn Dumitru Trîncă, tij moldovan, tij slugă
60. Luca Husar, tij, tij
61. Panaiti Trîncă, tij, tij
62. Ştefan sîn Ioniţi Iacob, tij, tij
63. Năstasi Băsăscu, tij, tij
64. Grigori Barbălată, tij, tij
65. Petre sîn Iacob Morariul, moldovan, supus slugă
66. Gheorghii sîn Vasili Căsiian, tij, tij
67. Luca ot Ivanciul Cizmariul, tij, tij
68. Gavriil zăt Moşuliţoai, tij, tij
69. Toader Brăhariul, sîrbu, supus slugă
70. Dumitru sîn Toader Brăhar, tij, tij
71. David sîn Năstasi Solomon, moldovan, tij
72. Vasili Căsiian, moldovan, bătrîn nevolnic
73. Grigori Bostan, moldovan, tij bătrîn nevolnic
74. Alistar Leancă, tij, tij
75. Grigoraş Stavăr, tij, tij
76. Toader sîn Enachi Bălan, tij, tij
77. Leondari Leancă, moldovan, tij bătrîn nevolnic
78. Toader Hiloti, tij, tij
79. Ilii Bălan, tij, tij
80. Vasile Manoli, tij, tij
81. Ioan Jijii, tij, tij
82. Alexandru Toderaş, tij, tij
83. Grigoraş sîn Iordachi Darii, tij, tij
84. Toader Toderaş, tij, tij
85. Mihaiu Iacob, tij, tij
86. David Rusul, tij, tij
87. Gheorghii a Gafiţii, tij, tij
88. Tănasi Ţicul, tij, tij
89. Toader a Stratinii, moldovan, tot bătrîn şi nevolnic
90. Andriiu sîn Toader Leuştean, moldovan, din ficiorii de mazili şi alţii,
neaşăzat la nici o treaptă
91. Iordachi sîn Toader Cambur, tij, tij
92. Ioniţi Petre, tij, tij
93. Lupul sîn Timofti, tij, tij
94. Andriiu sîn Timofti, tij, tij
95. Grigorii Trîncă, tij, tij
96. Petre sîn Tănasă Trohin, moldovan, tot din feciori neîntraţi la nici o
treaptă
97. Năstasi sîn Neculaiu Sîrbul, sîrbu, tij
98. Neculaiu Iacob, moldovan, tij
99. Dumitrachi sîn Toader Trohin, moldovan, tij
100. Gheorghii sîn Costandin Cotaie, moldovan, tij din acei neaşăzaţi

484
101. Ioniţi sîn Necodim, moldovan, cioclu
102. Ioniţi sîn Ioniţi Ţicul, tij, tij cioclu
103. Ioan Stavăr, tij, tij
104. Toader sîn Pavăl Grosul, tij, tij
105. Ioniţi Naltul, tij, tij
106. Toader sîn Ilii Bălan, tij, tij
107. Radul sîn Neculaiu Iacob, moldovan, tot cioclu
108. Vasili sîn preot Vasili sau Jitar, tij, tij
109. Ioan a Sofii Dochieriul, tij, tij
110. Neculaiu zăt Pîrcălab, tij, tij
111. Enachi Solomon, tij, ertat
112. Tănasi Solomon, tij, ertat
113. Vasili Crîstiian, tij, tij
114. Gheorghii Beşul, tij, tij
115. Ioan Solomon, tij, tij
116. Toader a Gafiţii, tij, tij
117. Gavriil Solomon, tij, tij
118. Ioniţă Arnăutul, sîrbu, tocmit cu hacu
119. Toader Băhnărean, moldovan, tij
120. Ioan Hiloti, moldovan, tij
121. Toader Tătarul, tij, tij
122. Iftimi Vezăteu, tij, tij
123. Tănasi a Repidoai, tij, tij
124. Neculaiu Răduian, moldovan, burlac de muncă
125. Vasili sîn Apostul Crîstian, tij, tij
126. Alistar Perju, tij, tij
127. Costandin Moglan, moldovan, tot burlac de muncă
128. Sîmion ot Grigori Cojocariul, tij, tij burlac
129. Toader Chiroşcă, tij, tij burlac
130. Toader Pagul, tij, tot burlac
131. Ioan Coman, tij, tot burlac
132. Angheluţi a Filotoai, tij moldovan, tij burlac de muncă
133. Chirila Barbului, moldovan, din lăturaş(ii) pocitii
133 [liude]

Perelipsis ceastîi albii. No. aflătorilor în ceastie albă


Băcali – 4 Cebotari – 6
Abageri – 1 Tălpălari – 1
Cizmari – 2 Teslari – 5
Hatarlecuri – 2 Chetrari – 2
Cojocari – 3 No. peste tot a poporaţiilor – 34
Boiengii – 2 Lăcuitori muncilor plugari şi alţii
Croitori – 2 – 133
Bărbieri – 2
Neguţitori făr(ă) dugheni – 2

485
Adecă una sută şasăzăci şi şapte fac piste tot, precum în urmă sînt arătaţi.

Iordachi Roset, postelnic <m. p.>


A(ndronachi) Donici, comis <m. p.>
Tuchididi Dormuz, caminar <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>
Grigori Carp, sărdar, <m. p.>
Secretar comisîi, Grigori Anghelichi, paharnic <m. p.>

CEASTIIA ROŞÎI

No. acestora;
Feliul naţii;
Orânduiala la cari să află;
Treapta mesăriei ci uneltesc.

1 lipscănii, însă:
1. Leiba Marcovici zăt Avram, jidov, sudet rusăsc, cu dugheană

1 bogasîer, însă:
1. Iţîc Gruber, jidov, sudet austricesc, cu dugheană

6 hatartlîcuri, însă:
1. Zîmon brat Leiba, jidov, birnic, cu dugheană
2. Avram sin Beiru Herşcu, jidov, birnic, cu dugheană
3. Zîcul Celnegru, jidov, birnic, cu dugheană
4. Moisa Hălmanu, jidov, sudet austricesc, cu dugheană
5. Idal Hălmanu, jidov, sudet austricesc, cu dugheană
6. Marcu Lozneanu zăt Idal Hăham, jidov, birnic, cu dugheană

5 băcali, însă:
1. Sofiie Castroieneasă, greacă, bărbat-său au fost neguţitor grec, om strein,
cu dugheană
2. Sîmionu sin Toader Gachi, moldovan, la nicio rînduială, cu dugheană
3. Gheorghii sin Chiriiac Rîşcanu, moldovan, la nicio rînduială, cu
dugheană
4. Iamandii sin Sava, moldovan, privilighit, cu dugheană
5. Costandin Morariul, moldovan, călăraş ispărvnicesc, în dugheana
paharnicului Angheluţi

6 cojocari, însă:
1. Ionu Arsăni, moldovan, cioclu bisăricesc, cu dugheană
2. Vasîle brat Ionu Arsăne, moldovan, cioclu, calfă
3. Grigori sin Iordachi Botezat, moldovan, cioclu burlac, cu dugheană

486
4. Vasîle Tacul, moldovan, supus slugă, calfă
5. Gheorghii Oltenescu, moldovan, privilighet, calfă
6. Costachi sin Ion Blănariu, moldovan, supus slug(ă), calfă

4 precupeţi, însă:
1. Avram Ungureanu, jidov, birnic, cu dugheană
2. Leiba zăt Steclariu, jidov, birnic, cu dugheană
3. Iancul Copil, jidov, birnic, cu dugheană
4. Ivan zăt Ion Sîrnic, lipovan, birnic, cu dugheană

13 rachieri, însă:
1. Iancul ot Deleşti, jidov, birnic, cu dugheană
2. Maer sin Rabinu, jidov, birnic, cu dugheană
3. Herşcu sin Baroh, jidov, birnic, cu dugheană
4. Herşcu zăt Sîmion Steclar, birnic, cu dugheană
5. Şaim Adozit, jidov, birnic, cu dugheană
6. Mendel Celmare, jidov, birnic, cu dugheană
7. Bercu sin Iancul Golştien, jidov, sudet austricesc, cu dugheană
8. Marcu Iancolovici, jidov, sudet rusăscu, cu dugheană
9. Iani Giurgiu, grec, întri nevolnici, cu dugheană
10. Solomon sin Pascal Gruber, jidov, sudet austricesc, cu dugheană
11. Iancul Golştien, jidov, sudet asutricesc, cu dugheană
12. Rucsanda lui Dumitru Răcher, moldovancă, bărbat-său au fost neguţitor
şi sudet austricesc, cu dugheană

4 pitari, însă:
1. Zahariia Pitariul, moldovan, cioclu a bisăricii, cu dugheană
2. Ştefan Ţurcanu, moldovan, călăraş isprăvnicesc, cu dugheană
3. Herşcu Pitariul, jidov, birnic, cu dugheană
4. Herca Pităriţa, jidovcă, birnică, cu dugheană

4 croitori, însă:
1. Lebuci croitor, jidov, birnic, cu dugheană
2. Iosup croitor, jidov, birnic, cu dugheană
3. Iacob Leibu, jidov, birnic, cu dugheană
4. Moisa croitor, jidov, birnic burlac, calfă

3 păscari, însă:
1. Clim Bujor, lipovan, birnic, cu dugheană
2. Sîdor, lipovan, birnic, cu dugheană
3. Clim Irimiia, lipovan, birnic, calfă

4 crîşmari, însă:
1. Iancul ot Ghergheleu, jidov, birnic, cu dugheană
2. Năstasă Ruzina, moldovan, sudit prusăscu, cu dugheană

487
3. Iosîp zăt Haahmul, jidov, birnic, cu dugheană
4. Ilii Macsîm, moldovan, din acei în slujba isprăvniciei, cu dugheană

7 neguţitori fără dugheni


1. D(umnealui) Neculai Hagiolu, grec, sudit austricescu, cu moşii şi vite
2. D(umnealui) Ştefan sîn Coste Caluda, grec, sudit austricesc, cu moşii şi
vite
- neguţitorescu mărunţişuri prin sati:
3. Avram sîn Boroh, jidov, birnic
4. Moisa sîn Leiba Steclar, jidov, birnic
5. Iosîp zăt Iancu Argintar, jidov, birnic
6. Iancul sîn lui Şaim, jidov, birnic
7. Imbir sîn Şaim, jidov, birnic

2 arabagii, însă:
1. Iancul sîn Velniceriul, jidov, birnic
2. Leiba zăt Iosîp Velniceriul, jidov, birnic

1 tălpălari, însă:
1. Costachi Pester, moldovan, cioclu a bisăricii

1 căciular, însă:
1. Iancul Tiutiungiu, jidov, birnic

2 stoleri, însă:
1. Samoil Şmid, stoler, jidov, sudit austricescu
2. Sîmon Steclariu, stoler, jidov, birnic

107 alţi lăcuitori, muncitori plugari şi alţii, aflători în tîrgul Vasluiului, în


ceastiia aceasta:
1. Andriiu sîn Ioniţ(ă) Pîrcălabu, moldovan, priveleghet
2. Dumitrachi Crace, moldovan, ertat pentru straja ţării
3. Ştefan sîn Vasîli Lepădat, moldovan, birnic
4. Gherman Jitariul, moldovan, birnic
5. Ştefan sîn Neculaiu Chiuchiul, moldovan, birnic
6. Toader sîn Sîmion Lungul, moldovan, birnic
7. Ion a Toderesîi, moldovan, birnic
8. Enachi sîn Gheorghii Lungul, moldovan, birnic
9. Dumitru sîn Gheorghii Lungul, moldovan, birnic
10. Ion Hulpi, moldovan, birnic
11. Ioniţi Botezatu sîn Ion Botezat, moldovan, ruptă a visterii
12. Vasîli Sîrbul sîn Petre Sîrbu, moldovan, ruptă a visterii
13. Sîmion sîn Petre Sîrbul, moldovan, tij
14. Iane Botezatul, moldovan, tij
15. Vasîli sîn Toader Isac, moldovan, ruptă a visterii

488
16. Gavriil Mihăilă, moldovan, ruptaş
17. Gheorghiţi Mihăilă, moldovan, ruptaş
18. Toader Olariul, moldovan, slugă boerească
19. Sîmion zăt Gheorghi Mihăilă, moldovan, slugă
20. Ion Merticariul, moldovan, tij
21. Antohi Crîste, moldovan, tij
22. Ioan sîn Iacob Morariul, moldovan, tij
23. Mihaiu sîn Iacob Morariu, moldovan, tij
24. Ilii Cimpoeş sau Cioată, moldovan, tij
25. Pavăl Ciocoiu, moldovan, tij
26. Niţi Ghilasă, moldovan, tij slugă boerească
27. Toader sîn Niţi Ghilasă, moldovan, tij
28. Sîmion Donosă, moldovan, tij
29. Gheorghii a Meşniţoai, moldovan, tij
30. Ioan sîn Gavril Irimiia, moldovan, tij
31. Ioan Nica, moldovan, tij
32. Andriiu Mindirigiu, moldovan, tij
33. Chirila sîn Gheorghii Meşniţi, moldovan, tij
34. Tănasă Pruteanu sau Crîcimar, moldovan, tij
35. Costandin Munteanul, moldovan, tij slugă boerească
36. Costandin Călămaz, moldovan, călăraş isprăvnicescu
37. Ştefan sîn Costandin Pricopi, moldovan, tij
38. Andriiu zăt Gheorghi Dobrin, moldovan, tij
39. Mafteiu Mocanul, moldovan, tij
40. Ioan sîn Arsăni, moldovan, tij
41. Gavril a Meşniţoai, moldovan, tij
42. Ioan Plugariul, moldovan, tij
43. Ioan Isac, moldovan, tij
44. Ioan sîn Toader Isac, moldovan, tij călăraş isprăvnicescu
45. Costandin sîn lui Coman, moldovan, lăturaş a pocitii Vasluiului
46. Gheorghii Găman, moldovan, tij
47. Chirila sîn Dumitru Sfeclici, moldovan, tij
48. Dumitrachi sîn Gheorghi Creţul, moldovan, tij
49. Dumitrachi sîn Sava Dulgheriul, moldovan, tij
50. Gheorghii Hîrlăoanul, moldovan, tij lăturaş a pocitii
51. Ion a Crăstinii, cioclu
52. Ioan Buzaiu, moldovan, cioclu
53. Ioan sîn Ştefan Ţurcanul, moldovan, tij cioclu
54. Mihaiu sîn Vasîli Leuştean, moldovan, ficior di priveleghet
55. Ioan sîn Vasîle Leuştean, moldovan, tij
56. Dumitrachi sîn Iamandi Lara, moldovan, tij
57. Ioan sîn Costandin Barbălată, moldovan, ficior di mazil
58. Ioan Botezatul, moldovan, căpitan di tîrg
59. Neculaiu Beldiman căpitan, moldovan, căpitan di poştă
60. Neculaiu Tufă, moldovan, căpitan di tîrgu

489
61. Gheorghii Finicsu, grec, căpitan di poştă
62. Leiba Helman brat Idăl, jidov, sudit
63. Iosîp Solomon Velniceriul, jidov, sudit
64. Şmil Dascalul, jidov, burlac birnic
65. Herşcu Dascalul, jidov, burlac birnic
66. Iancul Doftoriul, jidov, burlac birnic
67. Duvet Paroh, jidov, burlac birnic
68. Ioan Găman, moldovan, burlac
69. Ion Hiloti, moldovan, ertat din călăraşi
70. Vasîli Tudor, moldovan, tij
71. Iacob Ţofîşcă sau Solomon, moldovan, tij
72. Ştefan sîn Gavril Meşniţi, moldovan, ertat nevolnic
73. Costachi Crace, moldovan, bătrîn nevolnic
74. Ştefan Cotlug, moldovan, tij
75. Neculaiu Munteanul, moldovan, tij
76. Costandin Harapul, moldovan, tij
77. Năstas(ă) Pahorce, moldovan, tij
78. Ioniţi Codreanu, moldovan, tij
79. Toader sîn Iacob Morariul, moldovan, tij
80. Solomon Bătrînu, jidov, tij
81. Şlomca Cibotar, jidov, tij
82. Marcul Hahamul, jidov, tij
83. Şlomca Cantaragiul, jidov, tij
84. Marcul zăt Brăileanul, jidov, tij
85. Ioan sîn Sîmion Harbuz, moldovan, burlac
86. Vasîli nepot lui Iacob Morar, moldovan, burlac
87. Toader sîn Vasîli Lepădat, moldovan, burlac
88. Pintileiu ot Ivanciul, moldovan, tij
89. Radu ot Năstas(ă) Ruzina, moldovan, tij
90. Ivan Rusu ot Marcu Iancolovici, rus, tij
91. Iacob Crîşmar ot Ilii Maxim, moldovan, tij
92. Vasîli argat ot Iamandi, moldovan, tij
93. Zaharii ot Vasîli Morariu, moldovan, tij
94. Stoica Mocanu, moldovan, tij
95. Ion Rusul, rus, tij
96. Dumitrachi Căsîian, moldovan, tij
97. Sîmion Lungul, moldovan, tij
98. Sîmion Lungul, moldovan, tij burlac
99. Ioan ot paharnic Ştefan Angheluţi, moldovan, tocmit cu hacu
100. Gavril ot Ştefan Caluda, moldovan, tij
101. Grigori Chitariu ot Zaharie, moldovan, tij
102. Gheorghii Cfărtalnic, grec, cfărtalnic tocmit cu hacu
103. Ioan sîn Gachi, moldovan, tocmit argat
104. Toader Budul, moldovan, tij
105. Anghelachi Hăsan, moldovan, tij

490
106. Gheorghii sîn Ion Hiloti, moldovan, tij
107. Moisa Ceauşul, jidov, birnic
107 [liude]

Perelipsis ceastîi roşîi, No. aflătorilor în ceastiia roşii


Lipţicani – 1 Crîcimari – 4
Bogasîeri – 1 Neguţitori făr(ă) dugheni – 7
Hatarlecuri - 6 Arabagii – 2
Băcali – 5 Tălpălari – 1
Cojocari – 6 Căciulari – 1
Precupeţi – 4 Stoleri – 2
Rachieri – 12 No. piste tot a corporanţilor – 63
Pitari – 4 Alţi lăcuitori, muncitori plugari
Croitori – 4 cu alţi(i) – 107
Păscari – 3

Adecă una sută şapti zăci fac pisti tot, precum în urmă sînt arătaţi.

Iordachi Roset, postelnic <m. p.>


A(ndronachi) Donici, comis <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>
Tuchididi Dormuz, caminar <m. p.>
Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Secretat comisîi, Grigori Anghelichi, paharnic <m. p.>

Adunare sumilor prescrisi corporanţiiloru piste tot.


Lipţicani – 1 Crîcimari – 4
Bogasîeri – 1 Bărbieri – 2
Hatarlecuri - 8 Neguţitori făr(ă) dugheni – 9
Băcălii – 9 Cibotari – 6
Cojocari – 9 Tălpălari – 2
Precupeţi – 4 Stoleri – 2
Abageri – 1 Teslari – 5
Rachieri – 12 Arabagii – 2
Boingii – 2 Chetrari – 2
Pitari – 4 Căciulari – 1
Croitori – 6 No. piste tot a corpuranţiilor – 97
Păscari – 3 No. piste tot a lăcuitorilor,
Cizmari – 2 muncitori plugari i alţii – 240

Adecă trii suti trii zăci şi şapte fac piste tot.

Iordachi Roset, postelnic <m. p.> Tuchididi Dormuz, caminar <m. p.>
A(ndronachi) Donici, comis <m. p.> Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.> Secretar comisîi, Grigori Anghelichi,
paharnic <m. p.>

491
Catagrafie de toţi sudeţii ci lăcuiesc în tîrg(ul) Vasluiului şi prin ţinut.

Numile acelor ci să află în tîrg(ul) Vasluiului

Feliul naştirii fiişticărue;


Supt cari protecţii să află: rusăienesc - 2, austriicesc - 13, prusăscu,
franţuzăscu, englizăscu - 1;
Mesărie negoţului sau a meşteşugului fiişticăruia.

1. Neculaiu sîn Chiriiacu Hagiu; grec; austricesc; neguţitoreşti cu moşii şi


viti; născut în Bucovina, după arătare patentii ci ari de la d(umnealui)
aghent Lipa, din 1827, cu no. 337.
2. Ştefan sîn Coste Caluda; grec; austricesc; neguţitoreşti cu moşii şi viti;
născut la Kronştat în Sîtinberghin, după arătare patentii ci ari de la
d(umnealui) aghent Lipa, din 1827, cu no. 332.
3. Ivanciul Antonău; sîrb; austricesc; cu dugheană băcălii; născut la Cutăr,
în Bărlat, după arătare patentii ci ari de la d(umnealui) aghent Lipa, din
1827, no. 327.
4. Filimon sîn lui Pascal Gruber; jidov; austricesc; cu dugheană rachierii;
născut la Snetin, în Galiţii, după arătare patentii de la d(umnealui) Lipa,
din 1827, cu no. 327.
5. Bercul sîn lui Iancu Goldştiin argintar; jidov; austricesc; cu dugheană
rachierii; născut la Rădăuţi, în Bucovina, după arătare patentii ci ari di la
d(umnealui) Lipa, din 1827, cu no. 330.
6. Iancul Goldştein argintariu; jidov; austricesc; cu dugheană rachierii;
născut la Rădăuţi, în Bucovina, după arătare patentii ci ari di la
d(umnealui) aghent Lipa, din 1827, cu no. 326.
7. Moisi sîn Helman zăt Iancul argintariul; jidov; austricesc; cu dugheană
actarlîc; născut la Cutăr, în Galiţie, după arătare patentii ci ari de la
d(umnealui) aghent Lipa, din 1827, no. 329.
8. Idăl Helman zăt Haham; jidov; austricesc; cu dugheană actarlîc; născut la
Cutăr, în Galiţiie, după arătare patentii ci ari di la d(umnealui) aghent
Lipa, din 1827, cu no. 331.
9. Iţic Gruber zăt Pascal; jidov; austricesc; cu dugheană bogasieri(i); născut
la Snetin, în Galiţiia, după arătare patentii ci ari de la d(umnealui) aghent
Lipa, din 1827, no. 325.
10. Leiba Helman brat Idăl; jidov; austricesc; născut la Cutăr, în Galiţie,
după arătare patentii ci ari de la d(umnealui) aghent Lipa, din 1823, no.
20.
11. Samoil Smed stoler; jidov; austricesc; cu meştişug stolerii; născut <…>
după arătare patentii di la Dulga în Helsin, din 1816 iuli 16, cu no. 21080.
12. Iosip Solomon velnicer; jidov; lucreazi pi la velniţi; născut <>
13. Leiba Marcovici zăt Avram; jidov; austricesc; cu docănii; născut în
Bocovina, după patenta ce au arătat, din 1825.
14. Marcu Ianculovici; jidov; rusăienesc; cu dugheană rachierii

492
15. Vasili Rusul, rus, rusăienesc; cu ciobotării
16. Anastasii Ruzina; moldovan; inglizăsc; cu crîşmi

Acei aşăzaţi în deosăbiti locuri a(le) ţinutului


La ocolul Crasnii
1. Moisa Popovici ot Băhnari; ardilean; austricesc; cu orînzi şi crîcimi;
născut la Banat, după arătare patentii ci ari din 1827, cu no. 338.
2. Moisa Geamîn ot Tănacu; moldovan; austricesc; cu lucru pămîntului;
născut în Galiţie după arătare patentii din 1828, no. 342, însurat aice, în
Tănacu, undi ari şi moşii fiind răzăş.
3. Dumitru Stanovici ot Ta(na)cu; grec; austricesc; cu orînzi şi crîcimi; ari
paş(a)port din Basarabie, cu cari au trecut în Moldova, din 1827, n. 3138,
prin cari să arată că iesti podal austricescu.
4. Grigori Dimovici ot [Tanacu]; grec; austricesc; cu orînzi şi crîcimi; ari
paşaport din Basarabiia, cu cari au trecut în Moldova, din 1827 cu no.
3185, prin cari să arată că esti podal austricesc.
5. Gheorghi Jildîi ot Dobrovăţ; neamţ; austricesc; cu lucru pămîntului; vinit
în Moldova di doi ani undi sau şi botezat; ari patentă din 1824 supt no. 4,
adiverită de aceşti(a) şi di multi citanţii.
6. Neculaiu Bistricean ot [Dobrovăţ]; moldovan; austricesc; cu lucru
pămîntului; arată cu patenta lui aici, la aghenţii, la Eş(i).
7. Tudorachi Beşliu ot [Dobrovăţ]; moldovan; austricesc; arată cu patenta
lui aici, la aghenţîi, la Eş(i).
8. Toader sîn Iacob Moscal ot [Dobrovăţ]; rus; rusăienesc; ari bilet di(n)
1816 mart 15.
9. Dumitru Neculaiuvici ot Coropceni; grec; rusăienesc; ari adiverinţa
consulatului cu no. 249.
10. Leiba sîn Avram ot Şărbeşti; jidov; austricesc; cu orînzi şi crîcimi; patenta
lui arată că esti la Ieş(i).
11. Gavril Totulescu ot Micleşti; moldovan; austricesc; venit din Ardeal,
patenta lui arată că esti la Eş(i), în acest ţinut.
12. Costandin Topuzoul; grec; rusăienesc; cu moşii; arată cu patenta lui, esti
la Eş(i).
13. Vasile Lebedinschi ot Ştioborăni; rus; rusăienesc; cu lăcutuşe; esti însurat
aice, avînd şi moşii de zestre, paşaportul lui arată că esti luat di
dumnealui starostili de sudeţi.
14. Ioan zăt Herescu ot Soleşti; moldovan; rusăienesc; cu lucru pămîntului;
venit din Basarabiia, ari numai adiverinţă că esti di acolo.
5 – rusăieneşti
9 – austriceşti

La ocolul Mijlocului
1. Ioan Tomicincu ot Focşasca; rus; prusăscu; cu chetrărie; născut aice în
Moldova, însurat cu pămînteancă, ari patentă din 1830 cu no. 750.

493
2. Gheorghii Leahul ot tam; moldovan; rusăienesc; cu chetrărie; născut în
Moldova şi însurat aice, are numai un răvaş a starostelui di sudiţi ot
Hârlău, prin cari să arată că iesti sudet.
3. Leon Nistor ot Dăneşti; inglizăsc; cu orînzi; născut aice în Moldova, undi
are şi părţi de moşii de zăstri, fiind răzăş în Dăneşti, ari numai răvaş
isprăvnicesc din 1829, prin cari îl arată că esti sudet britanicesc.
4. Solomon Prigor; jidov; austricesc; cu crîşmă; arată cu patenta lui esti la
Eş(i), în acest ţînut.
5. Herşcu Şaim ot Bumboteşti; jidov; prusăsc; cu crîşmă; ari patentă din
1831, arătătoari că esti sudet prusăsc.
1 – rusăienesc
1 - austricesc
2 - prusăşti
1 – inglizăsc

La ocolul Fundului de Gios


1. Neculaiu Dabija ot Cotic; moldovan; austricesc; cu lucru pămîntului;
născut la Rădăuţi, în Bocovina, vinit în Moldova de 30 ani, îndurat aice
avînd şi moşii di zăstri.
2. Ştefan Găitănar ot Borăşti; sîrbu; austricesc; cu lucru pămîntului; ari
patentă din 1823, no. 2318.
3. Pavăl Morariu ot [Borăşti]; austricesc; ari adeverinţi că esti ertat di bir.
4. Ioan Papadopol; grec; inglizăsc; cu precupii; născut la agiia Mavra, vinit
în Moldova di 6 ani, însurat cu pămînteancă, avînd şi parti di moşii di
zăstri, ari patenta di la ministru din Ţarigrad din 1825, cu no. 764.
5. Dumitru Peritiuc ot Margine; moldovan; austricesc; cu lucru pămîntului;
născut în Bocovina, ari patenta din 1820.
6. Toader sîn Costachi Cirnohoţ ot [Margine]; moldovan; austricesc; cu
lucru pământului; născut în Bocovina, ari carte a cinstitului departament
[al] pricinilor streini, doviditoari că esti sudet după patenta din 1820, no.
624.
7. Nechita Butnar ot Poiana de Sus; rus; rusăienesc; cu butnării; născut în
Rosiia, la Movilău şi venit în Moldova di 20 ani, însurat în numit(ul) sat
ari adiverinţa dumisali starostelui de sudiţi că i s-au luat patenta şi s-au
triimes la cinstitul consulat.
8. Axinti Lo(z)nean ot Margine; rus; rusăienesc; cu rotărie; născut în Rosîe
la Herson şi vinit în Moldovva de 18 [ani], ari adeverinţa starostelui din
(1)830 că i s-au luat bilet şi s-au triimes la cinstitul consulat.
9. Ivan Golţicul ot Poiana de Sus; rus; rusăienesc; cu butcăriia; născut în
Rosîe la Odesa, vinit în Moldovva di 35 ani, însurat aice, arată cu bilet ce-
au avut di la dumisale consulatu i s-au luat di către starostili de sudiţi şi
s-au triimes la Iaşi.
10. Ioan Nemţanul ot Todereşti; ungur; austricesc; ari patenta din 1825 cu
no. 544, însurat cu pămînteancă.

494
11. Gheorghi zăt Avram sau Mitrofonovici ot [Todireşti]; moldovan;
austricesc; slugi cu hacu; născut la Cernăuţi, venit în Moldova la 1826, ari
paşaport de la Cernăuţi, din (1)825, cu no. 544.
12. Simioan Soltuzul ot [Todireşti]; austricesc; cu crîcimă; patenta ce-au avut
arată că-i rămasă la cinstita aghenţii pentru o pricină de judecată ci ari
arătînd numai o carti a dipartamentului din 1830, prin cari îl adevereşti
că esti sudet.
13. Iţic Finsamer ot Negreşti; jidov; austricesc; ari adinverinţi di la
d(umnealui) aghent Rab din 1818, cu no. 829.
14. Tudorachi Botezat ot Todereşti; din naţiia jidovască; austricesc; cu lucrul
pămîntului; ari patentă din 1827 ghenar 1, cu no. 1062.
15. Dumitru Costandinu ot Vale Satului; grec; rusăienesc; ari biletul
consulatului di Eşi din 1828 supt no. 230, cu vade di un an di zili.
16. Manolachi Dănilovici ot Ipati; rusăienesc; arată că paşportul său s-au
luat di cătră dumnealui starosteli di Vaslui şi s-au triimes la cinstitul
consulat.
5 – rusăşti.
10 – austriceşti.
1 – inglizăsc.

Ocolul Fundului de Sus


1. Gheorghii sîn Ursul Mazil ot Bozieni; moldovan; rusăsc; născut în
Moldova, ari numai un atestat a tătîni-său, iscălit de dumnealui graf
Cotuzul, prin cari să arată că tată-său au jurat în armii, fiind atestat din
1789, el iesti însurat în numitul sat.
2. Dumitrachi Scîntei; moldovan; rusăsc; cu lucru pămîntului; născut la
Botoşani, ari paşaport di Nijna din 1807, supt no. 19, adiveritor că
plăteşti birul său numai ertat grecescu.
3. Teodor Britovschi; grec; rusăsc; paşaportul său arată că esti lăsat la <...>
consulat şi că el esti parucic ostavnoi din elino-greţcă corpus.
4. Avram Şaifit ot Dagîţa; jidov; austricesc; cu cîrciumă; ari numai carti din
1824 a cinstitii visterii, prin cari poronceşti că fiind sudet să nu fii supărat
la nimică.
3 – rusăşti.
1 – austriceşti.

Ocolul Stemnicului
1. Ioan Budacu ot Albeşti; moldovan; rusăsc; vătav di moşii; arată că esti
dvorean din Basarabie, dar nici un docoment n-au înfăţoşat.
2. Iancul Boleşcin ot Cozmeşti; rus; rusăsc; cu rotărie; ari paşaport din 1806
cu no. 10841, venit în Moldova di 25 ani.
3. Pavăl Hordiş ot Rafaila; rus; rusăsc; cu butnărie; născut în Movilău şi
venit în Moldova di 20 ani, bilet ci au avut arată că i s-au luat de cătră
dumnealui starostile di sudeţi şi s-au triimes la Ieşi.

495
4. Ivan Tainiţa ot Oşăşti sau Munteneşti; rus; rusăsc; cu crîşmă; născut în
Basarabie şi vinit în Moldova di 18 ani, după biletul cu ari di la cinstitul
consulat, din 1813, no. 444.
5. Neculaiu Arsăni ot Buhăeştii de Sus; austricesc; cu <...>; născut la
Suceava, în Băcovina şi vinit în Moldaviia di 25 ani, ari patentă din
(1)823 cu no. 105.
6. Gavril Hrumi ot Rafaila; rus; rusăsc; cu butnării; arată că paş(a)portul
său s-au luat di cătră dumnealui starostili şi s-au triimes la Eşi.
2 – rusăşti.
1 – austricesc.

Adunare sumii tuturor sudeţilor


Tîrgul Vasluiului – 2 rusăşti, 13 autriceşti, 1 inglizăsc.
Ocolul Crasnii – 5 rusăşti, 9 austriceşti.
Ocolul Mijlocului – 1 rusăsc, 1 austricesc, 1 prusăsc, 1 inglizăsc.
Ocolul Fundului de Gios – 5 rusăşti, 10 austriceşti, 1 inglizăsc.
Ocolul Fundului de Sus – 3 rusăşti, 1 austricesc.
Ocolul Stemnicului – 5 rusăşti, 1 autricesc.
21 – rusăşti
35 – austriceşti
2 – prusăşti
3 – inglizăşti
Adică şasă zăci şi unul sudeţi fac pisti tot, în tîrg şi în ţinut.

Iordachi Roset, postelnic <m. p.>


A(ndronachi) Donici, comis <m. p.>
Tuchididi Dormuz, caminar <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>
Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Secretariul comisîi, Grigori Anghelichi, paharnic <m. p.>

Ceastiia Ceastia Adunarea


Albă Roşii sumelor
1 Preoţi în slujbă 2 4 6
2 Diiaconi în 1 - 1
slujbă
3 Ţîrcovnici, 7 4 11
dascali
4 Veli căpitani 1 1 2
5 Postelnicei 3 1 4
6 Polcovnici 3 1 4
7 Scutiţi pentru - 1 1
straja ţării
8 Iartaţii 9 3 12

496
9 Bătrîni şi 18 14 32
nevolnici
10 Văduvile 36 43 79
11 Mazilii 2 - 2
12 Ruptaşii 2 2 4
13 Ruptili visterii 5 5 10
14 Ficiori di 12 6 18
priviligheţi i alţii
15 Havalelgii 8 8 16
birnici
16 Slugile 47 20 67
rangurilor i a
moşii
17 Breslele 22 11 33
posturilor
18 Jîdovii orîndari 2 29 31
19 Surugii i 1 6 7
lăturaşii pocitei
20 Birnicii altor sate - 4 4
21 Oamini streini i 6 8 30
di muncă
22 Cioclii 10 20 21
bisăricilor
23 Acei cari să află 13 8 5
în slujba
ispărvniciei
24 Sudeţii cu cei - 5 61
din ţinut şi tîrg
25 Sudeţii cu cei 2 + 14 + 45 61
din ţînut i tîrg
26 Ficiorii di slujbă 25 17 42
a acestora

Adecă patru sute şi opt zăci şi cinci liudi, fac piste tot, bezi patruzăci şi doi
ficiori de vrîstă [a] acestora însămnaţi la rostul di pi urmă, cari nu sînt arătaţi cu
numili lor.
Iordachi Roset, postelnic <m. p.>
A(ndronachi) Donici, comis <m. p.>
Tuchididi Dormuz, caminar <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>
Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Secretariul comisîi, Grigori Anghelichi, paharnic <m. p.>

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 202/1831.

497
SATUL MOARA GRECILOR, moşie dumisale vornisesei Zoiţa Roset.

La bisărica satului, cu hram(ul) Sf. Necolai


Preoţi în slujbă
1. Iconom Costandin sîn Vasîle, ficior protopop(ului)
2. Preotu Ioan sîn Gheorghii Cojocar
3. Ignat sîn Lupul Bulbuc, preot, tij la bisărică

Ţîrcovnici, dascali şi alţii


1. Macsîm zăt Toader Grosul
2. Neculaiu sîn iconom Costandin, dascal

La neamuri
1. Costandin Donosi, cu carte d(omnului) Sturza din 1823, să scutească 150
oi, 100 stupi, sfini 200 şi 4 oamini streini

Cei scutiţi pentru straja ţării


1. Costandin Chipartă

Bătrîni şi nevolnici
1. Ioan Şchiopul 6. Ioan Prisăcariul
2. Lupul Pîrvul 7. Chirila Prisăcariul
3. Anton Chirsim 8. Costandin a lui Coadă
4. Gheorghi a Părtinoai 9. Stefan a Părtinoaii
5. Dumitru Negrul

Văduvile
1. Axinie lui Gheorghii Rus
2. Marie lui Ioan Bobul
3. Aniţa lui Irimie Cocor, are un fecior în slujbă.
4. Ioana lui Ştefan Gilău, are un fecior în slujbă.
5. Ioana Cioro(a)e, are un fecior în slujbă.
6. Aniţa Şchioapa, are un fecior în slujbă.
7. Ioana Dumitru Grecul
8. Ioana lui Ştefan
9. Axinie Lucăi
10. Ileana Cojocariului
11. Grichenie lui Loghin Văcariul
12. Chiţa lui Ioniţă Stancul
13. Domnica lui Ioniţi Burlacu
14. Catrina lui Ioniţi Bivolar
15. Nastasie lui Gheorghi Bivolar
16. Aniţa lui Niţi Ciobotar

498
Havalelgii birnici
1. Ioan a Manii 33. Timofti Bosîncean
2. Simioan a Manii 34. Toader a Negrului
3. Stan a Uţii 35. Ioan Bosîncean (altul)
4. Ioan a Văcariului 36. Axinti Gălăţan
5. Manolachi a Sărbulicăi 37. Timofti a Moşneagului
6. Ciifor Burlacul 38. Tănasi a Burlacului
7. Costandin Ungurean 39. Costandin a Anucăi
8. Meluţi sin Ungurean 40. Simionel
9. Lupul Ciobanul 41. Iftimi
10. Ioan a Ardileanului 42. Iordachi a Prisăcariului
11. Costandin Mocanul 43. Gheorghii Stanciul
12. Vasili a lui Coadă 44. Grigori Căprariul
13. Toader a Stoiţi 45. Simioan Gicovan
14. Toader Chihae 46. Gheorghii a lui Scîntei
15. Ioan a Chihai 47. Gheorghii Ciure
16. Neculaiu zăt Chihaia 48. Costandin Hîja
17. Gheorghii Cipolău 49. Zaharie a lui Scîntei
18. Ioan Aniţii 50. Gheorghii Mangul
19. Filip Bartăş, are un fecior în 51. Grigorii Hrişcu, burlac
slujbă. 52. Ignat Ciobanul
20. Toader a Paşcului 53. Vasile Scîntei, are un fecior
21. Niţi Giurcanu în slujbă.
22. Neculaiu Băloşan 54. Costandin a Ţurcanului
23. Ioan Băloşan 55. Ioan Neamţul, burlac
24. Gheorghii Băloşanul 56. Moisa a lui Urechi
25. Andreiu Negrului 57. Alt Ioan a Vacariului
26. Petre Moşneagu, burlac 58. Vasile Urechi
27. Toadir a Marcului 59. Ioan Ţuguiu, are un fecior
28. Simioan Bosîncean în slujbă.
29. Ioan Bosînceanul 60. Nicul
30. Irimiie Teslariul 61. Timofti Urechi
31. Ioan Petcul 62. Grigori Rusul, are un fecior
32. Gheorghii sin Bobul în slujbă.

Slugile rangurilor i a moşiiloru


1. Ilii Grădinar
2. Iacov a Văcariului
3. Dumitrachi Curuţiu
4. Anton a Dîrvăriţii
5. Vasile a Dîrvăriţii
6. Lazor Dîrvariul
7. Ioan Călămaz
8. Ioan a Evii, are un fecior în slujbă.
9. Toader Bulaiu, burlac

499
10. Vasîli Surugiu
11. Gheorghi Butnariul
12. Maxim Ficiorul
13. Toadir Cojocar
14. Grigori a Chiriloai
15. Iordachi Blănariul
16. Pavăl a Văcariului
17. Ioan Ungureanul, are doi feciori în slujbă.
18. Cozma Pădurariul
19. Ioan Bacrăţii
20. Toader Grosul, bătrân
21. Mihaiu Livădariul
- aceştie sînt lăsaţi protopopului Ţirlui [!] cu numi de ciocli
22. Ilii a lui Andriiu, văcar
23. Gheorghii Macoveiu
24. Neculaiu Macoveiu
25. Gheorghii Macoveiu
26. Ioan a Marcului

Oameni făr(ă) de căpătîiu tocmiţi cu hacu


1. Tănasă Ciobanul
2. Moisa, argat
3. Gavril Călari, tocmit la dumneaei vorniceasa Calar [!]

Adică: 3 preoţi, 2 ţîrcovnici, 1 la neamuri, 9 bătrîni, 16 văduve, 63 havalelgii


birnici, 26 slugi boiereşti, 3 căpătăieri, 11 feciori în slujba acestora.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


Dosar 197/1831, f. 81v. – 84r.

Sigiliul satului „Moara Grecilui”, „ţinutul Vasluiu”, la 1834.


Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 250/1838, f. 36v.

500
[BUSTE ŞI BRANIŞTE, moşia hatmanului Alecu Ghica]

Văduvile
1. Sofronie, ţăsătoari
2. Mărica Trifanov
3. Darie Trifanov

Slugile rangurilor i a moşiiloruCoţmici Cozma


1. Nechita Zăbavă
2. Sava Petrovici
3. Vasîli Trifanov
4. Ivan Fedorovici
5. Malofeiu Timofiivici
6. Grigori Rusul
7. Petrov Petrovici
8. Vasile Pădurariul
9. Ioan Bulgariul
Surugii şi lăturaşii pocitiloru
1. Ioan Olariul

Oameni făr(ă) de căpătîiu tocmiţi cu hacu


1. Iordachi Bădărău
2. Gheorghii Butnariul
3. Nechita Ungureanul
4. Andriiu Pădurariul
5. Dumitru a Călugăriţii
6. Luca ot Branişti
7. Ioan Vieriul

Burlaci streini
1. Feodor Ichim
2. Spiridon Feodorovici
3. Timofti a Babii

Adică: 3 văduve, 10 slugi boiereşti, 1 surugiu la poştă, 7 căpătărieri,


3 burlaci străini.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


Dosar 197/1831, f. 84v. – 85r.

501
SATUL BĂHNARII cu cutul Dobîrcenii, Pocita Vasluiului şi Chiţocu,
moşie dumisali logofetesei Safta Stratulat, cu par(tea) răzăşască din
Murgeni.

La bisărica satului cu hram(ul) Sf. Adormire Precistei


Preoţi în slujbă
1. Preot Gheorghi sîn dascal Ioniţă Buzdugan
2. Preot Vasile brat preot Gheorghi

Ţîrcovnici, dascali şi alţii


1. Gheorghi sîn Ioan Ursul, dascal
2. Ioan sîn Toadir Jijii, dascal
3. Simion sîn Ioan Ursul, ponomar
4. Gheorghii sîn ipodiiacon Ioan, starosti

La bisărica din Murgeni, cu hram <…>


1. Costandin sîn Ioniţi Mihalce, das(cal)
2. Iordachi sîn Toadir Petcov, das(cal)
3. Ioniţă sîn dascal Iordachi, starosti

Vornici de poartă
1. Ştefan sîn preot Vasili Buzdugan, cu carte dom(nului) Ioan Sturza din
(1)825, să scutească toati rusumeturili şi opt liudi streini

Polcovnici
1. Gavriil sîn Simion, cu carte dom(nului) Sturza din 1827, să scutească 100
oi, 200 vedri vin şi 3 liudi oamini streini.
2. Ştefan Andreiu, cu carte dom(nului) Sturza din 1828, să scutească 100 oi,
200 vedri vin şi 3 liudi oamini streini.

Iartaţii de sati
1. Gheorghii sîn Mafteiu Arteni, birnic

Bătrîni şi nevolnici
- din birnici
1. Gavril sîn Grigoraş Gîscă, birnic
2. Ioan sîn Vasili Moşneagu, tij, are un fecior în slujbă.
3. Lazor sîn Andrunachi
4. Lupul sîn Toader Vrabîi
5. Neculaiu sîn Toader Boţ
6. Costandin Enachi Jijii
7. Mihalachi brat lui Costandin, are un fecior în slujbă.
8. Ioniţi sîn Costandin Şopu, are un fecior în slujbă.
9. Năstasi sîn Gheorghiţi

502
10. Vasili sîn Ioan Gheorghiţi
11. Vasili sîn Sîmioan Arsăni
12. Ioan sîn Vasili Chiorul
13. Ioan sîn Toader Arsăni
14. Mihalachi sîn Strătulat Chiriluş, are un fecior în slujbă.
15. Ioan Mocanu, din ruptile visterii
16. Costandin Dochieriul ot Pocită

Văduvile
- bărbaţii lor au fost birnici
1. Anicuţa lui Ioan Luca, are un fecior în slujbă.
2. Marie lui Ioan Gheorghiţi, are un fecior în slujbă.
3. Simina lui Panaiti Chirila, are un fecior în slujbă.
4. Safta lui Dumitru Stan, are un fecior în slujbă.
5. Antonie lui Ştefan Corniţi, are un fecior în slujbă.
6. Ilinca lui Mafteiu Onică
7. Aftinie lui Ioan sîn Vasili a Saftii
8. Parachiva lui Ioniţi Creţ
9. Marie lui Ioan sîn Mafteiu Petcu, are un fecior în slujbă.
10. Marie lui Ioan sîn Costandin Mateiu
11. Marie lui Ioan Brîncovan
12. Paraschiva lui Mihăilă Sărariul, bărbatul său au fost ruptaş
13. Safta lui Toadir sîn Ioan Avram, bărbatul său au fost călăraş
is(prăvnicesc)
14. Prohira lui Eni Sărariul, bărbatul său au fost rupă di visterii
15. Tofana lui Ioniţi Olariul, are un fecior în slujbă; bărbatul său au fost
slugă.
16. Ioana lui Simion Bule ot Pocită
17. Vasilca lui Gheorghii Chirtea ot
18. Dochiţa lui Toader Ciubeică

Mazilii
1. Ioan sîn Ioan Avram, au fost slugă şi la an(ul) (1)825 s-au aşăzat în
daj(die).
2. Mihaiu sîn Toadir Butnar, au fost slugă şi la an(ul) 1825 aşăzat în dajdii.

Ruptaşii
1. Vasili sîn Stoian Sîrbul, aşăzat în daj(die) la 1820
2. Vasili sîn Toadir a Petrii Sîrbul, aşăzat la 1820.

Ruptile visterii
1. Vasili sîn Ioan ipodiiacon,, fecior de ipodiiacon
2. Chirica sîn Neculaiu Miron, plăteşti daj(die) tătîni-său, după peci din
1820, fiind drept fecior de mazil.

503
Havalelgii birnici
1. Tănasi sîn Andriiu Tunariu
2. Vasili sîn Andriiu Tunariul
3. Toadir sîn Andriiu Tunariul
4. Sîmion sin Costandin Gheorghiţi
5. Toadir sîn Ioan Gintimir, are um fecior în slujbă.
6. Vasili sin Ioan Gintimir
7. Toadir sîn Vasile a Saftii
8. Ioan sîn Mereuţi
9. Vasile sîn Mereuţi
10. Grigori sîn Grigoraş Creţu
11. Dumitru sîn Vasile Moşneag, are un fecior în slujbă.
12. Vasile sîn Ioan Moşneagu
13. Vasili sîn Timofti Chirila
14. Axinti sîn Timofti Arteni
15. Toadir sîn Andriiu Chiriiac
16. Ioan sîn Ştefan Gîscă
17. Vasili sîn Costandin Mateiu
18. Iordachi sîn Panaiti Chirica
19. Gheorghii sîn Ştefan Arteni
20. Vasile sîn Ştefan Chirila
21. Neculaiu sîn Vasili Onicu
22. Mateiu sîn Vasile Moşneagu
23. Simion sîn Andreiu Chiriiacu
24. Costandin sîn Andriiu Chiriacu
25. Ştefan sîn Andriiu Chiriacu
26. Vasili sîn Stratulat Chiriluţi
27. Ioan sîn Andriiu Tunariul
28. Gavriil sîn Sîmion Bălţatul, are un fecior în slujbă
29. Vasile sîn Sîmion Bălţatul
30. Ştefan sîn Vasile Chiriluţ(ă)
31. Gheorghii sîn Toadir Luca
32. Vasile sîn Toadir Capşa
33. Vasili sîn Roman Arsăni
34. Mafteiu sîn Ioan Arsăni
35. Toadir sîn Enachi Jijîi, are un fecior în slujbă.
36. Vasili sîn Toader Jijîi
37. Dumitru sîn Ştefan Arsăni
38. Vasili sîn Ştefan Arsăni
39. Neculaiu sîn Vasili Arsăni
40. Ioan sîn Toadir Luca
41. Anghel sîn Costandin Jijii
42. Toadir sîn Toadir Luca
43. Gheorghii sîn Grigoraş Donos(e)
44. Vasile sîn Chirica Luca

504
45. Gheorghii sîn Mihalachi Jijii
46. Simion sîn Mihalachi Jijii
47. Toader sîn Vasile Epuri
48. Toadir sîn Vasile Arsăni
49. Gavrîil sîn Ioniţă a Nastasîe
50. Gheorghii Pavel
51. Grigori sîn Pavel
52. Ioan sîn Andreiu Condurachi
53. Ioniţi sîn Mafteiu Dănăilă
54. Ştefan sîn Mafteiu Dănăilă
55. Gheorghii sîn Mafteiu Dănăilă
56. Gavriil sîn Ioniţi Şopul
57. Andriiu Bulgariul
58. Ioan Bîrjoiu
59. Dumitra(chi) sîn Ştefan Vatră
60. Costandin sîn Gheorghii Chirvas(e)
61. Gavriil sîn Toadir Arsăni
62. Ioan sîn Toadir Pîrlog [63 – numerotare greşită în catagrafie]

Birnicii breslaşi
1. Grigori sîn Ioniţi Gîscă
2. Toadir sîn Ioan Boţ
3. Ioniţi sîn Toadir Olaru
4. Toadir sîn Neculaiu Olaru, are un fecior în slujbă.
5. Costandin sîn Vasili Postolachi
6. Gavriil sîn Vasile Arsăni
7. Timofti sîn Costandin Jijîi
8. Ioan sîn Costandin Boţ
9. Coste sîn Ioniţi Şopul
10. Ioan sîn Ioniţi Şopul
11. Ioan sîn Ioan Moşneagu
12. Ioniţi sîn Ştefan Arteni
13. Simioan sîn Ioan Moşneag
14. Vasili sîn Savin Grumeza
15. Ifrim sîn Savin Grumeza
16. Timofti sîn Toader Branişti
17. Ioan sîn Ştefan Arteni
18. Costandin sîn Ştefan Arteni
19. Ioniţi sîn Andrîiu Donosi
20. Vasili Brîncovan
21. Simion sîn Toadir Şopu, are doi feciori în slujbă.
22. Vasile sîn Toadir Chirila
23. Coste sîn Ioniţi a Stanii
24. Ioan Turculeţ, are un fecior în slujbă.
25. Gheorghii sîn Ilii Bune sau Cataramă

505
26. Ioan sîn Costandin Corniţi
27. Gavriil sîn Vasile Sima
28. Costandin sîn Andriian
29. Timofti Marian, are un fecior în slujbă.
30. Gheorghii sîn Timofti Cocurluiu
31. Lazar Pavel
32. Vasili Ciobanul
33. Vasili sîn Ioniţi Preşan
34. Costachi Prisăcariul
35. Grigori Pisăcariul

Bejenari hrisovoliţi cu biru


1. Costandin sîn Petre Păduraru
2. Ioniţi sîn Costandin Păduraru
3. Cozma sin Ilii Pădurariul
4. Petre sîn Hîncul Pădurariul
5. Toadir Pădurariul
6. Dominti sîn Vasili Pădurariul
7. Ioan Pădurariul

Slugile rangurilor i a moşiiloru


1. Ioniţi sîn Simion Arsăni
2. Ioan sîn Ioniţi Arsăni
3. Ioan sîn Costandin Gîndul
4. Ştefan sîn Costandin Boţ
5. Vasile sîn Costandin Boţ
6. Simioan sîn Costandin Boţ
7. Vasili sîn Ioniţi Arsăni
8. Ioan sîn Paşcul
9. Ioan sîn Timofti Arteni
10. Ioan sîn Vasili Toderiţ(ă)
11. Gheorghii sîn Ioan Volocaru
12. Dumitru sîn Ştefan Arteni
13. Vasile sîn Ştefan Arteni
14. Dumitru Ungurean
15. Ştefan Aftrăgaciu [!]

Breslile posturiloru
1. Gavriil sîn Apostul Crăstiian
2. Ioan sîn Apostul Crăstiina

Jîdovii orîndari
1. Moisi sîn Solomon

506
Surugii şi lăturaşii pocitiloru
1. Costandin Rusul Chihai
2. Ioan sîn Lupul Dumitraşcu
3. Gheorghi sîn Gavriil Cucoş, are un fecior în slujbă.
4. Irimie Epuri
5. Manolachi sîn Toma
6. Vasile Codiţi
7. Tudosi Rusul
8. Iordachi Zaharie, are un fecior în slujbă.
9. Ioan Cotoiu, are un fecior în slujbă.
10. Vasile Mihoci, are un fecior în slujbă.
11. Vasile Gioacăbine
12. Toadir Bule
13. Costandin Calfa
14. Toadir Cepoiu
15. Ioan sîn Costandin Marangoci
16. Dumitrachi Căruceriul, are doi feciori în slujbă.
17. Gheorghii Grăjderiul
18. Gheorghii sîn Vasile Gioacăbine
19. Ioan Lungul
20. Chirica Savii
21. Ştefan Cepoiu
22. Pavăl sîn Gavriil

Oameni făr(ă) de căpătîiu tocmiţi cu hacu


1. Vasile sîn Mihalachi Gheorghiţi
2. Pavăl brat lui
3. Toadir Răvincu

Burlaci streini
1. Anton sîn Gavril Mocirlă
2. Alexa Dînceanul
3. Ioan sîn lui Vasile Onică
4. Ioan sîn Lazar Corniţi
5. Vasile sîn Costandin Guţul
6. Vasile sîn Istrati
7. Vasile sîn Ioniţi Gîscă
8. Gheorghii sîn Ioan Gintimir
9. Ioan sîn Gavril Berescu
10. Pascal Ficiorul
11. Vasile sîn Andriiu Chiriiacu

507
Adică: 5 preoţi, 4 ţîrcovnici, 1 vornic de poartă, 2 polcovnici, 1 iertat de sat,
16 bătrîni, 18 văduve, 2 mazili, 2 ruptaşi, 62 havalelgii birnici, 35 birnici
breslaşi, 7 bejenari hrisovoliţi, 15 slugi boiereşti, 2 bresle, 21 surugii la
poştă, 3 căpătăieri, 11 burlaci streini, 27 feciori în slujba acestora.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


Dosar 197/1831, f. 7v. – 12r.

Sigiliul satului „Băhnarii”din ţinutul „Vasluiu” şi al bisericii cu hramul Sfânta


Preacuvioasa Paraschiva din „Dobîrcenii”, la 1834.
Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 250/1838, f. 11v. şi 15v.

SATUL BRODOCUL, moşiia dumisale logofetesei Safta Strătulat

Slujitori la bisărica cu hram(ul) Sfîntul Mucenic Ghiorghii


Preoţi în slujbă
1. Preot Pantilimon Căsian
2. Preot Ilii sîn preot Andoni

Ţîrcovnici, dascali şi alţii


1. Petre sîn Ilii Chira, dascal, are un fecior în slujbă.
2. Ioan Macsînovii, dascal
3. Gavril sîn Nechifor Roşca, pon(o)mar
4. Manole sîn preot Antohi, starosti

Polcovnici
1. Ioniţă sîn Pavăl Macsîn, cu carte d(omnului) Ioan Sturza voiecod din
1826, ca să scutească <…> oi, <…> stupi, <…> ved(re) vin, <…> oamini
streini.

508
Bătrâni şi nevolnici
1. Alicsandru sîn Grigori, birnicu
2. Sîmion sîn Vasîli Şcheian
3. Ilii sîn Dănilă Buduşan, birnicu, are un fecior în slujbă.
4. Ghiorghi sîn Crăciun Roşca
5. Zahariia sîn Macsîn, are un fecior în slujbă.
6. Gavril sîn Pavăl Macsîn, slugă

Văduvile
1. Nastasîia lui Irimiia, birnicu, are un fecior în slujbă.
2. Mariia lui Ilii Capră, birnicu
3. Ilinca lui Ţauriiacuş [!], slug(ă)
4. Lupa lui Grigori Pojîrel
5. Mariia lui Luca Contraş

Feciorii de priviligheţi i alţii neaşăzaţi la nicio treaptă


1. Petre sîn Toader Trohin, ficior de ruptaş

Havalelgii birnici
1. Iacob sîn Ilii Stupcan
2. Iftimi sîn Vasîli Rotariul
3. Iacob sîn Toma Ştifănicu
4. Iftodi sîn Petre Capră
5. Iacob sîn Flore Botăşan
6. Ioan sîn Cozma Ungurean
7. Alecsa sîn Sîmion a Elenii
8. Toader sîn Onucul
9. Ion brat Toader Onucul
10. Gavril sîn Acsînti Buză
11. Sîmion sîn Dumitru Neacuţul
12. Ion sîn Sîmion a Ilenii
13. Ion sîn Ioniţi Hrişcă
14. Vasîle sîn Maftei Doagă
15. Zahariia sîn Niţă Rotariul
16. Sîmion sîn Nechita Moroşan
17. Nechifor sîn Ştefan a Irinei, are doi feciori în slujbă.
18. Ştefan sîn Vasîle Rotariul
19. Iftimi sîn Ştefan Puşcaşul
20. Grigori sîn Vasîle Ochianu, are un fecior în slujbă.
21. Iacob sîn Gavril a Chiricăi
22. Ioniţă sîn Neculaiu Baciul
23. Toader sîn Andrii Ţimbre
24. Andrii sîn Pavăl Arsenii, are un fecior în slujbă.
25. Neculaiu sîn Andrii Rusul
26. Gavril Creţul

509
27. Ioan sîn Ilii sîn Stupcanu
28. Grigori sîn Ilii sîn Stupcan
29. Ghiorghii sîn Toma a Fofică, are un fecior în slujbă
30. Ion sîn Anton Bombe
31. Anton sîn Sandu Spătariul
32. Ioan sîn Andrii Ţimbre
33. Tănasă sîn Dumitru Neamţul
34. Ion sîn Pavăl Rontăş
35. Gavril sîn Enachi Vatră zăt Fofica
36. Macovei Boşcănariul
37. Maftei Giugănariul, are un fecior în slujbă.
38. Ioniţă sîn Ştefan a Irinii, are un fecior în slujbă.
39. Mafteiu sîn Costantin Doagă, are doi feciori în slujbă.

Bejenari hrisovoliţi cu biru


1. Mafteiu Olariul, are un fecior în slujbă.
2. Toader sîn Mihai Ol(o)agă
3. Ioan zăt Toader Huipan Rusul
4. Ilii sîn Alicsandru Fîşcu
5. Andrii sîn Crăciun Roşca
6. Ilii sîn Zahariia Cărbunar
7. Pavăl sîn Zahariia Cărbunar
8. Costantin sîn Toader Beriţă
9. Gavril sîn Lazăr Păscariul
10. Vasîle sîn lui Ilii Beriţă
11. Ioan sîn Ghiorghi Găinariul
12. Chiriiac Mocanul
13. Ioan Bejenariul sîn Sandii, are un fecior în slujbă.
14. Ghiorghii Găinariul
15. Ghiorghii sîn Parfeni Tertu, are un fecior în slujbă.
16. Crăciun sîn Sandul Roşca, are un fecior în slujbă.
17. Ilii sîn Ghiorghiţă Biroş, are un fecior în slujbă.
18. Pavăl Sîntăoanu a Nazariei, are un fecior în slujbă.
19. Ioniţă sîn Ilii Chira

Slugile rangurilor i a moşiiloru


1. Luca sîn Tănas(e) Capră, slugă
2. Ion sîn Nechifor Roşca
3. Nechifor sîn Sandul Roşca
4. Toader sîn Nechifor Roşca
5. Costantin sîn Pavăl Macsîn
6. Ion sîn Tănasă Capră
7. Toader Bădiianul
8. Toader Rusul
9. Ştefan sîn Toader a Morariul

510
10. Mihai Oprişan, are un fecior în slujbă.

Jîdovii orîndari
1. Haim Izrail, jidov
2. Leiba sîn Haim, jidov

Oameni făr(ă) de căpătîiu tocmiţi cu hacu


1. Ghiorghii sîn Ion, dascal
2. Toader sîn Tănasă Oşanul
3. Mafteiu sîn Toader Rotariul
4. Niţă sîn Toader Dodul
5. Iftodi sîn Măcăroae
6. Sîmion sîn Ilii Ungureanu
7. Ioniţă sîn Costantin Bîzgul

Burlaci streini
1. Ioniţă sîn Ioan Păscariul
2. Onuţul sîn Ungurean
3. Mihai sîn Dragomiru
4. Ştefan sîn Măriian

Adică: 2 preoţi, 4 ţîrcovnici, 1 polcovnic, 6 bătrîni, 5 văduve, 39 havalelgii


birnici, 19 bejenari hrisovoliţi, 10 slugi boiereşti, 2 jidovi, 7 căpătăieri, 4
burlaci străini, 20 de feciori în slujba acestora.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


Dosar 201/1831, f. 12v. – 15r.

Sigiliul satului „Brodocu”, ţinutul „Vasluiu”, la 1834.


Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 253/1838, f. 7v.

511
RĂDIUL CU COTUNA PUŞCAŞÎI,
moşie dumisale hatmanului Alecu Ghica

Bătrîni şi nevolnici, însă:


1. Chirila Bădărău, trecu cu vîrsta bătrîneţilor
2. Toader Balbuşan, neputincios şi ertat

Văduvili, însă:
1. Rucsanda lui Vasili Dărîngă, birnic breslaş
2. Safta lui Alecsa Măriian, birnic
3. Aniţa lui Irimie Mercuţ, birnic
4. Paraschiva lui Ioniţă Iftodi, călăraş isprăvnicesc
5. Safta lui Iordachi Măriian, birnic breslaş
6. Ileana lui Dumitru Huţul, din slugili boireşti

Birnici breslaşi, însă:


1. Toader sîn Gheorghi Cornilă, rotariu
2. Luca Vieriul
3. Ioniţă sîn Gheorghi Cornilă, rotariu
4. Iordachi Gîrneţ
5. Ion sîn Nastasi Tomulesii
6. Stan sîn Ioniţă Rus
7. Ghirvasi Strechi
8. Ion Ghirvasi
9. Costandin Ghirvasi
10. Ştefan Scăfariul
11. Petre Măriian
12. Vasîli Botezat
13. Toader Strechi
14. Ioniţă Budul
15. Alecsandru Moglan

Slugile rangurilor şi a moşii, însă:


1. Iordachi sîn Toader Moglan
2. Ioniţă Plugariul, jîtar
3. Dumitrachi sîn Savin Jîjîi
4. Costandin sîn Ion Cibotariu
5. Vasîli zăt Ancuţîi Budulesii
6. Andriiu sîn Lazăr
7. Toma lui Chirila Scăfariu sau Gîscă
8. Luca Ivanciu Scăfariu
9. Ion Vieriul lui Gheorghi Bărbieriul
10. Condorachi Leancă, la Puşcaş(i)
11. Andriiu zăt Biţa
12. Andronachi Cibotariul

512
13. Gavril zăt Simion Bejănar
14. Vasili Trifan
15. Mihalachi Rusul
16. Flore Vîrtosul
17. Ion Meşniţă
18. Ignat Rotariul
19. Neculai Pădurariul
20. Sofronii Plugariul
21. Ioniţă cumnat lui Sofronii
22. Ion sîn Onofreiu
23. Iacob Fortună
24. Manolachi sîn Ion Colbul
25. Ioniţă Pînte
26. Vasîle Iorga

Burlaci di muncă
1. Gavril sîn Ion Hîrlăoan
2. Vasîli Burlacu, la Ioniţă Jijii
3. Toader Bocance, grădinar

Jidovi orîndari
1. Iţic Ianculovici

Adică cincizăci şi trii no. lăcuitorilor pisti tot şi patru fici(ori) di vîrstă a
acestora, să află în sat Rădiu cu cotuna Puşcaşi.
[3 bătrîni, 6 văduve, 15 birnici breslaşi, 26 slugi boiereşti, 3 burlaci, 2
jidovi, 4 feciori în slujba acestora]
1831 avgust 26
Posesorul moşii Vasluiului, Costandin Vincovici
Eu, Toader sîn Gheorghi Cornilă
Eu, Luca Vieriul
Eu, Stan sîn Ioniţi Rus
Eu, Petre Măriian
Eu, Toader Streche
Eu, Vasîli Trifan
Eu, Sofronii Plugariu
După poroncă priimindu-să răghistru satului arătat să adivereşti.

Iordachi Roset, postelnic <m. p.> Tuchididi Dormuz, caminar <m. p.>
A(ndronachi) Donici, comis <m. p.> Grigori Carp, sărdar <m. p.>
Toma Buzdugan, sărdar <m. p.>

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dosar 173/1831, f. 81r. – 82r.

513
Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 257/1845, f. 85r;
Filă din catagrafia tîrgului Vaslui, cu lista supuşilor (cetăţenilor) străini aflaţi
în ţinut: un grec, supus elinesc, administrator de moşie la Scînteia; un leah
(polonez), supus prusac, vizitiu la Glodeni; un armean, supus austriac,
negustor de lemne la Tungujei; un neamţ, supus austriac, grădinar la
Pungeşti; un moldovean, supus austriac, spiculant de orez venit din
Lemberg (Liov) etc.

514
IV. CATAGRAFIA DIN ANUL 1845

PRESCRIERE CELOR APARAŢI DE DĂRILE DIN ACEST TÎRG

CEASTIA 1-iu
Numărul casălor [cifra care urmează după fiecare nume];
Numele fieştecăruia.

[Biserica] Hramul Adormirii Maicii Domnului


Preoţii
1. Sichilariul Teodor – 330
2. Săchilariu Gheorghi Corodean – 131
3. Vasîli Pătruns(u) – 16

Diaconii
1. Ioan sîn preot Vasîle – 330

Dascalii
1. Vasîli zet preot Ion Ghilici – 344
2. Gheorghi sîn Machidon Fulger – 345
3. Ioan sîn Nazarie – 339, la lipoveni, regularisit după poronca visteriei
supt no. 3574, din acest anu

Vel căpitani
1. Dumitrachi Hristescu – 352, după carte gospod din (1)827,dechemv(rie)
16

Polcovniceii
1. Ianachi Popovici – 347, cu carte gospod din (1)823, ghenar 31.

Cei apăraţi cu cărţile Ocârmuirei


1. Costachi Botezat – 145, botezat din evrei după carte episcopii Huşîi, din
(1)837, sep(tem)v(rie) 24, no. 111, şi a visterii, din următorul anu, 1845,
maiu 24, prin cari să cuprinde să fii aparat di tot feliul de dări i havaleli,
precum şi de spiculaţîile sale.
2. Ioan Botezat – 245, din evrei, după carte dicasterii mitropolii Moldovii,
din anu (1)838, dechemv(rie) 28, no. 821.
3. Dumitru Botezat, din evrei, după carte consistorii mitropolii Chişinău,
din (1)818, mai 1, no. 1135.
4. Alt Ioan Botezat – 16, din evrei, după carte visterii de scutire, din anul
(1)838, mart(ie) 21, supt no. 1952.

Bătrâno-nevolnicii
1. Ioan Motăş – 99, beteag din picioare, plin de bube şi fără nici o stare.

515
2. Ştefan Tinică sau Ţurcanu – 119, dintre neguţitorii de stare al 3 –le, trecut
cu vrîsta, stricat de un picior şi fără nici o stare.
3. Pricop a Vadanîi – 120, bătrîn şi cu patimi nebuni, fără nici o stare.
4. Andriiu Spatariul – 155, din calfile meşterilor, rănit la picioare şi trecut
cu vrîsta
5. Grigori Botezat – 264, slăbănogit de bătrîneţi de bătrîneţi şi surpat.
6. Enciu Chitariu – 265, stricat de un picior şi bătrîn cu tot(ul).
7. Ioan Holban – 292, vătămat şi cuprins de epilepsii, fiind vinit din satul
Leva.
8. Costandin Patrichi – 170, trecut cu vrîsta bătrîneţilor.
9. Simion Lungu – 300, asămine.
10. Ioan a Toderesîi – 102, din birnicii Vasluiului, slăbănog di bătrîneţi şi
saracu cu totul.
11. Mafteiu Mocanul – 350, din birnici, bolnav di dropică şi saracu cu totul.
12. Neculaiu sîn Dumitru Şchiopu – 373, beteag di picioare.
13. Iacob Ţofîşcă – 115, bătrîn şi fără nici o stare.
14. Ioan Hiloti, bătrîn, pătimaş, fără nici o stare.
15. Ştefănachi Pricochi, trecut în bătrîneţi, avînd şi patima nebunii.
16. Ioan sîn Galaftion Sătnicu – 74, lipovan, trecut cu vrîsta.
17. Gavril Ivan – 379, dascal lipovinesc, cu o mînă stricată şi bătrîn cu totul.
18. Macarii, lipovan – 320, bătrîn cu totul şi neputincios.
19. Parfenii sîn Mitre, lipovan bătrîn, pătimaş şi bolnav de dropică, fără nici
o stare.
20. Toader Ambrosî, lipovan – 76, trecut cu vrîsta, surpat şi lipsit de videre.

Văduvile
1. Catrina Pîrcălăboai, polcovniceasă – 14
2. Smaranda sîn Ivan sîn Nicu – 74
3. Marie Lipovanca – 77
4. Ilinca mortului Ion Muntean – 101
5. Marie lui Sîmion sîn Iosîp Morariu – 136
6. Marie Zaharioae – 194
7. Căp(i)t(ă)neas(a) Marghiora Luca – 197
8. Sofie Castroeneas(a) – 227
9. Paraschiva văduva – 258
10. Zoiţa Oltineasa – 259
11. Ileana văduva – 261
12. Paraschiva Hîrţînoai – 276
13. Irina lipovanca – 287
14. Alicsăndrie lipovanca – 288
15. Catrina lui Gheorghi Gaman – 299
16. Todosie Ţîbuliceasă, lipovancă – 303
17. Ilinca lui Gheorghi Mihăilă – 305
18. Ioana Budoae – 306
19. Catrina Roşoae – 308

516
20. Acsîntie lu(i) Chirilă Meşniţă – 333
21. Aniţa Chiticeasă – 337
22. Prezvitera Ileana Cîrlăneasă – 361
23. Catinca Reiner – 365
24. i Rucsanda Reiner – 365
25. Măriia lipovanca – 390
26. Marie Tăculeasă – 170

Adică trii preoţi i un diiacon, trii dascali în slujbă cu unul lipovinescu, un


vel căpitan, un polcovnicel, patru aparaţi cu cărţile Ocîrmuirii, doaîzăci
bătrîni nevolnici şi doaîzăci şi şasă văduve să găsăscu în această cestie.
Preut Gheorghii, sichilari <m.p.>
Dumitru Stoian <m.p.>
Ioan Mihalachi <m.p.>
Eu, Dumitrachi Crace
Eu, Ioan Plugariu
Eu, Ioan Arsăni
Eu, Ioniţă Gruiu

CEASTIA [a] 2-le


Numărul casălor [cifra care urmează după fiecare nume];
Numele fieştecăruia.

[Biserica] Hramul Tăere Capului Sv. Ioan Botezător(ul)


Preoţii
1. Iconomu Dămiian – 92, şi protoiereu tîrgului de reşădenţie i ocolului
Stemnicul şi Fundurile, cu carte Episcopii Huşii din (1)844, dechemv(rie)
31.
2. Săchelariu Neculaiu Horge – 86
3. Gheorghi Popovici – 97, mutat de la sat(ul) Bahnarii, după voe dată de
episcopu eparhiot, prin carte din (1)845, apr(ilie) 12, no. 74.

Diaconii
1. Costache Giantă – 98

Dascalii
1. Gheorghi Solomon – 143
2. Petrachi Cotae – 97

Postelniceii
1. Vasîli Tufă – 219, după carte gospod din (1)845, no. 157.
2. Vasîle sîn Petre Jîjîi – 207, după carte gospod din (1)823 maiu 17.
3. Ioniţi Epure – 221, după carte gospod din (1)823 maiu 17.

517
Polcovniceii
1. Vasîli Iacob – 24, cu carte gospod din (1)826 mart(ie) 20, cari să află acum
spicularisând vînzare de băuturi şi altele.
2. Vasîli Porumbu – 11, cu carte gospod din (1)826 apr(ilie) 26
3. Sîmion Pavăl – 55, cu carte gospod din (1)823 apr(ilie) 8
4. Alecu Tatarul – 81, cu carte gospod din (1)840 apr(ilie) 25, no. 19.

Vel căpitani
1. Ştefan Pavăl – 64, după carte gospod din 1823 fevr(uarie) 28.

Cei aparaţi de cărţile Ocîrmuirei


1. Grigori Cozmuţă – 118, cu carte visterii din (1)844 iulii 17, no. 5434.
2. Vasîli Botezat – 158, din evrei, după carte episcopii Huşîi din (1)842,
iuni(e) 1, no. 38.
3. Dumitrachi Botezat – 244, din evrei.
4. Ioan sîn Tanasă Solomon – 150, vatav a moşîi, însurat la (1)840.
5. Ştefan Mocanul – 162, la nevolnici, ovolnit din miliţii şi nevolnic, au
înfăţoşat poronca isprăvnicii Vasluiu din (1)843 apr(ilie) 30, din
nesupunire la bir după poronca Visterii.

Bătrîno-nevolnicii
1. Toader Balan – 178, beteag la picioari.
2. Ioan Stavăr – 126, slab de bătrîneţi.
3. Dimitrachi a Sofii – 169, beteag de picioari şi trecut cu vrîsta bătrîneţilor.
4. Enachi Solomon – 144, din stare al 3-le a meşterilor patintaşi, trecut cu
vrîsta şi fără nici o stari.
5. Neculaiu Chetrarul – 251, bătrîn cu tot(ul) şi cu o mînă stricată.
6. Toma Rusu – 106, trecut cu vrîsta bătrîneţilor.
7. Luca Hasan – 186, slobod de bătrîneţ(i) şi făr(ă) nici o stare.
8. Toader Hiloti – 145, trecut cu vrîsta bătrîneţilor şi de istov, saracu.
9. Iordachi Bădărău – 189, asămine, s-au trecut la birnici.

Văduvile
1. Paraschiva sîn Stupcan – 6, vinită de la Borodocu.
2. Ana Topor(o)ae – 7
3. Marie Pătrunsoae – 14
4. Safta Mărincioae – 18
5. Ilinca Cîrlineasă – 22
6. Rucsanda lui Gheorghi Călugăr – 42
7. Zoiţa Arapului – 46
8. Nastasîe lui Vasîle Toader – 47
9. Sofie Lepădătoae – 50
10. Ilinca lui Vasîle Pîrcălab – 53
11. Nastasîe Cafigiţi – 63
12. Aniţa Abăgeriţi – 67

518
13. Marie Botezătoae – 70
14. Aniţa Cotăiasă – 74
15. Marie lui Vasîle Racleş – 84
16. Marie lui Leondar Leancă – 96
17. Marie lui Toader Rusu – 101
18. Marie lui Neculai Rusu – 103
19. Ioana lui Pavel Rusu – 104
20. Sanda lui Toader Prutean(u) – 113
21. Rucsanda Leuştean – 119
22. Aftinie lui Toader Ivan, patentar – 121
23. Catrina lui Pavăl Petrov – 122
24. Rucsanda sîn Petre Grafinii – 131
25. Dochiţa lui Toader Răduian – 135
26. Ioana vădana – 137
27. Marie, soacra Gîndului – 137
28. Vasîlca văduvva – 140
29. Safta lui Toader Hiloti – 145
30. Marie lui Toader Tanas(ă) – 150
31. Angheluşa lui Vasîle Nant – 151
32. Balaşa Cărpoae – 151
33. Chira lui Ioniţi Jachină – 155
34. Mărica lui Neculaiu Sîrbu – 184
35. Safta văduva – 188
36. Tudura lui Toader Hiloti – 209
37. Catrina, fiica lui Hiloti – 209
38. Ioana diiaconului Toader Pîrcălab – 214
39. Aniţa lui Alicsandru Camburul – 212
40. Profira lui Neculaiu Tufă – 219
41. Prezvitera preutului Ştefan Căsîian – 222
42. Ioana lui Alicsandru Motăş – 225
43. Aniţa lui Neculaiu Coce – 227
44. Marfa lui Antohi Menghiţ – 230
45. Ileana lui Toader Popa – 240
46. Ilinca lui Chirila Sîrbu – 245
47. Tudora lui Sîmion Ţopa – 248
48. Vasîlca lui Toader Rusu – 249
49. Tudora lui Ioniţi Nant – 250
50. Marie lui Ioniţi a Iftinoai – 255

Adică trii preoţi, un diiacon, doi dascali în slujbă, un el căpitan, trii


postelnicei, patru polcovnicei, cinci aparaţi cu cărţile Ocîrmuirîi, opt bătrîni
nevolnici şi cincizăci văduve să găsăsc în această ceastie.
Neculai, sachelar <m .p.>
Dumitrachi Stupan <m .p.>
Sandu Roman <m .p.>

519
Eu, Toader Bădărău
Eu, Ştefan sîn Vasîli Cucoş
Eu, Gheorghii Băsăscu
Eu, Dumitru Lungu

ADUNARE SUMILOR

CEASTIE 1-IU CEASTIE AL 2-LE


Preoţi – 3 Preoţi – 3
Diaconi – 1 Diaconi – 1
Dascali – 3 Dascali – 2
Vel căpitani – 1 Vel căpitani – 1
Polcovnicei – 1 Postelnicei – 3
Cei apăraţi cu cărţile Polcovnicei – 4
Ocîrmuirii – 4 Cei apăraţi cu cărţile
Bătrîno-nevolnici – 20 Ocîrmuirii – 5
Văduve – 26 Bătrîno-nevolnici – 8
Văduve – 50

Adică şasă preoţi, doi diiaconi, cinci dascali cu unul lipovinescu în slujbă, doi
vel căpitani, trii postelnicei, cinci polcovnicei, noaî aparaţ(i) cu cărţile Ocîrmuiri(i),
doaîzăci şi opt bătrîni nevolnici şi şaptizăci şi şasă văduve.
Grigori Cuza, spatar <m. p.>
T. Ioan, spatar <m. p.>
Damian, iconom <m. p.>
Secretar, V(asile) Cumbati, sluger <m. p.>

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, dosar 257/1845, f. 9v;


Iscăliturile membrilor comisiei: Grigori Cuza, serdar, T. Ioan, spătar, Damian, iconom
şi Vasile Cumbati, sulger, secretarul comisiei.

520
BIRNICII CĂPĂTĂERI ŞI DIZROBIŢI DIN ACEST TÎRG
Prescrierea birnicilor, a căpătăerilor, a bejenarilor şi a ţîganilor din tîrgul
Vasluiu, a dumisale coleţchi sovetnic Pavel Petrovici Şubin

CEASTIIA 1-IU

Birnicii
1. Mihai Morarescu sin Iacob
2. Ioan Buzai
3. Vasili zăt Antohi Criste
4. Mihălachi zăt Iacob Ciofîşcă
5. Dumitrachi a Savii
6. Ioan Vulpi
7. Ioan a Dănulesii
8. Toader Lungu
9. Enachi Lungu
10. Ioan sin Ioan a Toderesii
11. Vasili sin Gheorhi Găman
12. Costandin a Chirii
13. Toader Rometi
14. Tudurachi Ghilasă
15. Dumitru Lungu sau Chiticu, sporit în tăbliţă la cifert 1-iu (1)840 fiind
dintri ruptile visterii după patenta gospod din (1)839 apr(ilie) 17, no. 55.
16. Ioan Bule
17. Ioan sin Gavril Irimiia sau Chitar
18. Gheorghi Meşniţă
19. Ioan sin Ioan Vulpi
20. Gheorghi nepot lui Gheorghi Filoti
21. Vasili Marcu sau a Lupii, (1)839 însurăţăl
22. Ioniţă Groza sau Hăraga, (1)839 însurăţăl
23. Toader sin Toader Burghele sau Corne, însurăţăl, fiu di mazil cari au
perdut terminu
- viniţ(i) di aiurea, de pe la alti locuri:
24. Pavăl Stupcanu
25. Macsim brat Toader Spiriu sau Ciobanu
26. Iftimi Rusu zăt Mihăilă
27. Gheorghi Ciobanu
28. Vasili Arsăni
29. Grigori Harabagiu
30. Petrachi Dima
31. Dumitru Pîrlog
32. Dumitrachi Căruceriul
33. Neculai Boboc sau Hariton
34. Toader Bule
35. Alecu sîn Toader Ciobică

521
36. Dămiian Bogza
37. Petru Bugeag
38. Ianachi Creţul
39. Gheorghi Diodiul
40. Sîmion Scutariul
41. Mihăilă Ungureanu
42. Ioan sîn Mafteiu Sîtariu
43. Mihai sîn Andreiu Spătariu
44. Andreiu brat Ioan Hupăl
45. Gheorghi Dima Ţîncovici
- dintri căpătăierii vechi ci s-au statornicit:
46. Stoica Munteanu, de la Micleşti
47. Ioan sîn Ioan Barbălată, ot Vasluiu
48. Lazăr Criţu, ot Vasluiu
- veniţi de aiurea:
49. Vasili Andrunachi
50. Costandin Buraga
- tot din birnicii vechi:
51. Ioan Plugariu,
52. Dumitrachi Crace
53. Ştefan Chiuchiu
54. Ioan Arsănii
55. Dumitru Lungu
- tot veniţi de aiure:
56. Timofti Chifanea
57. Neculai Huian
58. Gheorghi Şopîrlanu
59. Ioan Pomană
60. Dumitru Grădinariu, vinit di la Dracsăni ci esti la Moisă zărafu
61. Toader Strătulat, di la Stanciu cizmariu
62. Vasili Chihaia, di la Marcu jidov vinit di la Huşi
63. Onofreiu Babciucu, di la Mihăilă Ungureanu vinit di la Vale Ră

Căpătăierii
1. Pavăl Morariu
2. Larion Jitariu
3. Ioan Morariu
4. Ioan Racoviţă
5. Toader sin Iacob Morariu
6. Pavăl Lăcăşăscu
7. Vasili Munteanu, chelar la dumnealui caminar Neculai Chiriiacu
8. Dumitrachi brat Toader Buraga, slujăşti la frati-său Toader Buraga
9. Niţă Burlacu, argat la dumnealui spătar Ioan Baiardi
10. Ioan a Cristinii
11. Dumitrachi vezăteu, vezăteu la dumnealui Spiru Desila

522
12. Petre sin Iacob Morariu
13. Vasili Tacu
14. Toader Bazarghideanu, ci şădi la Mihai Rusu şi cari au fost în miliţii, s-au
ovolnit după biletul comandirilui polc(ovnic) din (1)843, oc(tom)vr(ie) 18,
no. 1928.
- vieri la dumnealui caminar Neculai Chiriiacu:
15. Gavril Olariu sau Antohi
16. Ioan sin Dumitru Botezatu
17. Gheorghi sin Gheorghi Dobrin
18. Ioan Bocance sau Croitoriu, vezăteu la dumnealui caminar Neculai
Chiriiacu
19. Eni sin Ştefan Furcoiu
20. Vasili Cîrman, vezăteu, slujăşti la Paraschiv Grecu
21. Vasili Bere, burlacu la dumnealui Ilii Harmanda
22. Chirica Savin, argat la dumnealui comis Gheorghi Ciure
23. Dumitru sin Vasili Morariu, la Gheorghi Meşniţă ot Rădiul Puşcaşii
24. Toader sin Vasili Morariu, la Ion Meşniţă ot Rădiul Puşcaşii
25. Gheorghi Imanoil sau Chertif, de la poşta Vasluiului
26. Vasili Geantimir sau Chertif, argat la Luca Teodorov, burlacu
27. Andriiu Cojocariu, ficior lui Gheorghişan Călugăru, de la Vasile
Dobîrceanu, cojocar

Ţîganii: acei monastireşti


1. Dumitrachi Hăidămacu, cobzar, şi să cuvini a întra la meşteri di treapta
al triile; di la mănăstirea Galata.
2. Gheorghi sin Mariia Bălteanca, croitor, îi niputincios şi bolnav; tij di la
mănăstirea Galata
3. Costandin săidăcariu, săidăcar şi să cuvini a întra la meşterii di trapta al
triile; di la mănăstirea Floreşti.

Ţîganii: acei ertaţi


1. Vasili Boboc, vezăteu la dumnealui pitar Ştefan Stavăr şi să cuvini a întra
la căpătăeri; dintri ţîganii dumisale postlenic Iordachi Rosăt.

Adică şasăzăci şi trii birnici, doozăci şi şapti căpătîieri, trii dizrobiţi


monastireşti şi unul din cii ertaţi di propietar, sînt în ceastea noastră.
Preot Gheorghi si(chi)lariul <m. p.>
Ioan Mihalce <m. p.>
Manolachi sin Grigoraş Herea
Iftimii Antohi
Neculai sin Tudosi <...>
Eu, Dumitrachi Crace
Eu, Ioan Arsăni
Eu, Ioniţă Gruiu

523
CEASTIIA AL 2-LE

Birnicii
1. Panaiti Trîncă
2. Petre Chitariu
3. Costandin Solomon sau Caplat
4. Costandin Moglan sau Cosoilă
5. Dumitru Rusu
6. Ştefan Irimiia
7. Gheorghi sin Toader Hiloti
8. Vasili sin Ioan Vulpi
9. Grigoraş Stavăr
10. Tănasă a Răpedoai
11. Gheorghi Stavăr
12. Iordachi Maicu
13. Vasili Barbu
14. Ştefan sin Neculai Cucoşu
15. Gheorghi sin Costandin Cotai
16. Toader sin Neculai Iacob sau Corfină
17. Ioan sin Ioniţă Ţîcul
18. Ioan sin Toader Bălacii zic şi Negru
19. Neculai sin Toader Isacu
20. Ioniţă Jijii
21. Andrii sin Ioan Isac
22. Vasili a Chirii
23. Gheorghi sin Hîrlăoanu
24. Vasili zăt Niţă sau Ţipău
25. Toader sin Ştefan Bălan
26. Iordachi sin Vasili Sulă
27. Costandin sin Ioniţ(ă) a Chirilii sau Criş
28. Ioniţă Gruiu
29. Ion Motăş sau Micu
30. Andriiu Barbălată zăt Cace sau Simion Epuri
31. Grigori Menghiţă
32. Chirila sin Costandin a Rusoai
33. Neculai sin Săverin
34. Dumitrachi Armanu
35. Toader a Ghiniţii
36. Ichim sin Mihăilă sau Mişail
37. Neculai a Rusoai
38. Ioan Gîrneţu
39. Ioan a Iftinoai
40. Ioniţă Ţopa
41. Toader sin Ioniţă Iacob
42. Toader Bădărău

524
43. Ioan a Pîrcălăboai
44. Ioan Cucoş
45. Radu Pătraşc(u)
46. Ioan Mălăuţi sau Harbuz
47. Costachi Jijii
48. Iordachi Bădărău
- însurăţăi:
49. Gavril Gîrneţu, (1)839
50. Grigori sin dascalu Toader Pîrcălab, (1)839
51. Simion sin dascalu Ioan Pătraşc(u), (1)839
52. Ioan sin Vasili a Lupii, (1)839
53. Mihălachi sin Ştefan Săverin, (1)844
54. Ioan sin Ştefan Cucoş, (1)841
55. Ştefan sin Iordachi Maicu, (1)841
56. Ioan sin Toader Bălan, (1)845
57. Dumitrachi sin Alicsandru Cambur, (1)844
58. Ioan zăt Costandin Jijii sau Costandin Robu, (1)843
59. Ştefan sin Ioan Cucoş, (1)845
60. Gheorghi sin Chirila Barbu, (1)840
61. Gheorghi sin Simion Ţopa, (1)842
62. Toader sin Costachi Dunav, (1)842
63. Ioan sin Ioniţă Ţopa, (1)845
64. Ioan sin Ştefan Buta, (1)843
65. Toader sin Grigori văcar zăt Paraschiva, (1)842
66. Chirica Condoragiu, (1)839
67. Iordachi sin Toader Bălan sau Lăianu, (1)841
68. Gheorghi sin Toma Săvucu, (1)841
69. Ioan sin Petrea Jijii, niaflat în mitrică
70. David sin Tănas(ă) Solomon, niaflat în mitrică
71. Ştefan Cozmiţă, niaflat în mitrică
72. Alicsandru Păun, niaflat în mitrică
73. Postolachi sin Dumitrachi a Sofii, (1)844
74. Ioan brat lui, (1)839, ficiori lui Dumitrachi a Sofii Carada şi ari patentă
gospod din 1839 ghenar 1-iu, no. 50, din rupti a visterii şi carte visterii
din anu(l) 1796 oc(tom)vr(ie) 23, căsătoriţi din ruptă di visterii, dar să
vedi dat la bir cu mahalaoa Vasluiului di la cifert 1-iu (1)840, după
poronca visterii supt no. 122.
75. Vasili sin Toader ficior lui Neculai Postăvariu, fiu(l) ruptaşului Toader
sin Neculai Postăvariu din sat(ul) Unceştii, cari însurîndu-s(ă) la (1)844
ghenar 30 nu s-au arătat la Ocîrmuiri pentru aşăzare lui la treapta
părintilui său.
- viniţi di aiurea:
76. Ioan Jităraşu
77. Vasili sin Ştefan Ghiban sau Codreanu
78. Gheorghi Vasîlachi

525
79. Costandin Burean
80. Ioan Rusu ci ţini pi Ioana Mocăniţa
81. Neculai Bejan zăt Chirila Rusoai
82. Andriiu sin Gavril Stupcanu
83. Grigori Arsăni
84. Toader Ciobanu
85. Vasili sin Dumitru Şopu
86. Ioan Bojoagă,
87. Ioan sin Neculai Iacob, din căpătîerii vechi
88. Vasili Gîndu, din căpătîerii vechi
89. Costachi Pînzariu

Căpătăerii
1. Hristea Huian, slujitor a isprăvnicii
2. Toader Toşcă, slujitor a isprăvnicii
3. Manolachi Gîrneţ, slujitor a isprăvnicii
4. Gheorghi Beşă, din căpătăerii vechi
5. Ilii Popovici, slugă la dumnealui doftorul Gheorghi Corihofer
6. Ioan Bucur, vezăteu la dumnealui spătar Grigori Carp
7. Ioan Harabagiu, chelar la dumnealui spătar Grigori Carp
8. Iordachi Mocăniţîi, argat la dumnealui spătar Grigori Carp
9. Toader Creţu burlacu, argat la Vasili Vasîlachi
10. Mihai Burlacu, ot Băhnăreanu
11. Vasili Burlacu, slugă la dumnealui guberschi săcritar Pavăl Şamsonov
12. Gheorghi Guriţă, slugă la dumnealui guberschi săcritar Pavăl Şamsonov
13. Toader Băhnăreanu, din căpătîerii vechi
14. Costandin Ursu burlacu, argat la Hasan turcu
15. Alicsandru Clir chetrariu, vinit di la Eşi
16. Mafteiu Ciobanu, cumnat lui Moisa Mocanu, la Moisa Mocanu
17. Ioan Cozma burlacu, vezăteu la dumnealui Gheorghi Dimitrescu
18. Ioan Ambrosie, argat la dumnealui sardar Dimitrii Duca
19. Toader sin Ilii Burlacu, argat la dumnealui Ananiia Leca
20. Gheorghi si Vasili Pristavu, argat la dumnealui pitariu Neculaiu Butuce
21. Vasili Stoica, vezăteu la dumnealui sardar Toma Buzdugan
22. Gheorghi Bacaoanu, vezăteu la dumnealui sluger Vasili Cumbati
23. Gheorghi Paţu, argat la dumnealui sluger Vasili Cumbati
24. Ioan zăt Costachi Jijii, tij
25. Pricopi sin Toader Chihaea, slujitor a isprăvnicii
26. Costandin Deriş, argat la dumnealui stolnic Manolachi Ştefăniu
27. Ianuş vezăteu, vezăteu la dumnealui paharnic Costachi Coşone
28. Sandu sin Ioan Morariu, vezăteu la Sf(inţia sa) iconomul Dămiian Sirbu
29. Vasili Călcîiu, vinit di la Chetreşti
30. Ursachi Ştiucă sau Mocanu, burlac vinit di la sat(ul) Laza
31. Andriiu Rusu, burlac vinit di la sat(ul) Laza

526
32. Neculaiu Botezatu, vinit di la Suceveni, în ograda dumnealui comis
Gheorghi Ciure
33. Gheorghi Iamandi, vinit di la Huş(i) şi di la Chirila Rusu
34. Toader Grosu, burlacu vier la Gheorghi Călugăru
35. Vasili Cocebuschi, vinit di la Cioreşti, în ograda dumnealui Dimitrii
Ghidionescu
36. Ioann Chira, vinit di la Eş(i), din Tîrguşor

Adică optzăci şi nou birnici şi triizăci şi şasă căpătîeri.

Neculai, sachelar <m. p.>


Dumitru Stoian <m. p.>
Sandu Roman <m. p.>
Eu, Toader Bădărău
Eu, Ştefan sîn Vasîli Cucoş
Eu, Gheorghi Băsăscu
Eu, Dumitru Lungu

ADUNARE CEASTILOR

CEASTIIA 1-IU
Birnici – 63
Căpătăieri – 27
Ţîgani monsatireşti – 3
Ţîgani ertaţi – 1

CEASTIIA AL 2-LE
Birnici – 89
Căpătăieri – 36

Adică una sută cinzăci şi doi birnici, şasăzăci şi trii căpătîeri, trii [ţigani]
dizrobiţi din a monastririlor şi unul din cei ertaţi di propietari.

Grigori Cuza, spătar <m. p.>


T. Ioan spătar <m. p.>
Damian, iconom <m. p.>
Secretar, V(asile) Cumbati, sluger <m. p.>

PERELIPSIS
136 birnici ci au fost cunoscuţi di la aşăzari după tăbliţi
30 s-au sporit rînduri-rînduri di atunce şi pîn(ă) acum, precum să arată în
dosul tăbliţii
166
86 să scad, adică:

527
24 morţii, însă:
1. Ioan Isac 13. Toader Pruteanu
2. Andriiu Rusu 14. Neaculai Coce
3. Dumitrachi Căsiian 15. Ioniţă Ţicu
4. Toma Lepădat 16. Antohi Menghiţă
5. Chirila Nastasie 17. Ioan Geancă
6. Andriiu a Gafiţii 18. Gheorghi a Tomulesii
7. Gheorghi Găman 19. Ioniţi a Tomulesii
8. Leondar Leancă 20. Ioan Jitar sau Onofreiu
9. Ioan Morariu sau Mititelu 21. Pricopi zăt Chihaia Călăraş
10. Gheorghi Ţopa 22. Toader a Saftii Lepădătoai
11. Neculai Ursu sin Didii 23. Macsîm Grosu
12. Toader Neamţ(u) 24. Chirila Rusoaei

26 fugiţi, însă:
1. Ioan a Todosiei 14. Toader Bărbăcariul
2. Chirila Meşniţă 15. Vasili Ciolacu
3. Ştefan Bălan 16. Costandin a Saftii
4. Toma, argat la Ruzino Lepădătoai
5. Ioniţă a Chirilii sau Chiraş 17. Toader Costiţă
6. Ioan Olariu Puşcaş 18. Gheorghi Ciobanu
7. Toader, argat la Vasili 19. Gheorghi Bejănariu
Vasîlachi 20. Gheorghi Hîrjău
8. Vasili, argat cioban la 21. Toader Nica sau Vier
Pîrcălabu 22. Simion Pîslariu
9. Andriiu Barbălată 23. Filip Iacob
10. Ioan Harabagiu 24. Toader Viiucu
11. Ioan Giuruianu 25. Alecu Opre
12. Ioan sin Miron Mocanu 26. Vasili Gorgu
13. Vasili Plugariu sau
Surugiu

16 nivolnici trecuţi în eczămblariul cusut B, bezi 12 din alti trepti


20 din cotuna Bahnarii ci s-au diosăbit cu birul după cerire dumnealui
propietariului <...> şi porunca visteriei.
86
72 să adaog, însă:
30 însurăţăi, precum să arată
42 viniţi di aiurea cu cinci din căpătîerii vechi ci s-au unit cu birnicii, precum
iarăşi anumi să arată
72
152 sînt în fiinţă, însă:
63 ceastiia 1-iu
89 ceastiia al 2-le
152 precum să arată la rost(ul) lor.

528
PRESCRIERE NEGUŢĂTORILOR CREŞTINI DIN ACEST TÎRG

CEASTIE 1-iu
Numărul casălor şi a dughenilor [cifra care urmează după fiecare nume];
Numele fieştecăruia;
Felul naţiei;
Rînduiala în care să află acum fieştecare.

[Breasla precupeţilor], stare a 3-a


1. Ştefan Humureanu – 5, moldovan
2. Ivănuşca Sătnicul – 71, lipovan
3. Alecsa sîn Ivan Sătnicul – 74, lipovan
4. Grigori Ambrosie – 76, lipovan
5. Gheorghi sîn Petre Talmaciu – 112, moldovan, însurăţăl, fiiu de birnic
vinit de la Muntenii de Sus
6. Anisim sîn Ivan sîn Ichim – 121, lipovan
7. Ermolan Petrovici – 139, lipovan
8. Filimon sîn Nazarie – 296, lipovan
9. Ştefan sîn Toader Ambrosie – 295, lipovan
10. Grigori Nazarie – 341, lipovan
11. Ioan Tufă sau Curtăet – 334, moldovan
12. Mihail sîn Ivan Ivanovici – 391, lipovan
13. Toader sîn Ioan Olariul – 394, moldovan
14. Grigori Ochiană – 12, moldovan
15. Sîmion Donosă – 111, moldovan
16. Gavril Meşniţă – 275, moldovan
17. Mihail sîn Sidor dascal – 295, lipovan
18. Nechita sîn Toader Acu – 302, lipovan
19. Dumitrachi sîn Nechita Rusu – 260, moldovan
20. Costandin Calamaz – 172, modlovan
- viniţi în urma scrierii:
21. Costandin Macovei, moldovan
22. Cozma sîn Chirila lipovan, lipovan
23. Ştefan Tanasă, lipovan

Breasla vînzătorilor de băuturi, stare a 3-a


1. Eni sîn Grigori Ochiană – 12, moldovan
2. Iacob Stupcanul – 19, moldovan
3. Costandin sîn preot Neculaiu – 87, moldovan, dintre ruptaşi după
patenta din (1)842 decehmevr(ie) 17, no. 153, venit de la sat(ul) Muntenii
de Sus
4. Ioan Pricop – 88, moldovan
5. Pavăl Pruteanul – 94, moldovan
6. Gheorghi sîn Ioan Bulbuc – 108, moldovan

529
7. Ioan Bosîiocu – 110, moldovan
8. Ioan sîn Sîmion Donosă – 111, moldovan
9. Costandin sîn Ifrim Niţanu – 113, moldovan
10. Gheorghi sîn Vasîli – 147, moldovan
11. Ioan sîn Costandin Calamaz – 148, moldovan
12. Sîmion săn Iosîp Morariu – 150, moldovan
13. Dumitru Bojoagă – 327, moldovan
14. Chirila Munteanu sau Focşa – 149, moldovan
15. Tudurachi Moglan – 11, moldovan
16. Neculai Boncu – 152, moldovan
17. Ioan sîn Dănilă, moldovan
18. Gheorghi zet Ioan Eni, moldovan

Breasla hangiilor, stare a 3-a


1. Gheorghi sîn dascal Neculai – 32, moldovan
2. Petrachi sîn Ion Blăniţa sau sîn Gheorghi Bîrlădeanu – 162, moldovan
3. Dumitrachi Iamandi – 125, moldovan, fiiu căpitanului Iamandi Savva,
după carte gospod din (1)825 decehmevr(ie) 9

Breasla bacalilor, stare a 3-a


1. Dumitrachi Vasiliu – 251, moldovan
2. Panaiti Calin – 242, moldovan
3. Costachi Ioan – 34, moldovan
4. Gaşpar Armanul, armanul, bogasier
5. Ştefan sîn Gheorghi Popa, arman, tij

Breasla calfilor şi a slugilor neguţîtorilor


1. Neculaiu sîn Larion – 297, lipovan, calfă, burlac
2. Clim brat Dumitru sîn Ivan – 297, lipovan, calfă, burlac
3. Costandin Munteanul – 341, moldovan, calfă
4. Trofin Trofinovici – 375, lipovan, calfă
5. Timofti Babin – 391, lipovan, calfă
6. Pavăl Ciocoiu – 81, lipovan, calfă
7. Ioan sîn Sîmion Donosă – 111, moldovan, calfă, Larion sîn Donosă
8. Petrachi Calin – 146, moldovan, calfă, ovolnit din miliţii
9. Neculai Stavăr – 242, grec, slugă, la neguţîtor Nechita Calin
10. Vasili sîn polcovnic Ioan Bugeag – 105, moldovan, slugă, fiiu
polcovnicului Ioan Bugeag din sat(ul) Delenîi, ţînut(ul) Fălciiu, vinit în
acest tîrg
11. Gheorghi sîn Ivan – 80, moldovan, slugă
12. Ianni Stavri – 227, moldovan, calfă, la dugheana văduvii Catrina
Castroeneas(a)
13. Gheorghi sîn polcovnic Gheorghi Grecu – 242, noldovan, calfă, în
dugheana neguţîtorului Panaiti Calin, fiiu polcovnicului Gheorghi
Grecu, după carte gospod din (1)826 ghenar(ie) 15.

530
14. Ariton Grigorovici, arman, slugă, în dugheana lui Gaşpar arman
15. Timuşca lipovanu – 377, lipovan, coropcar
16. Ioan Hupăr – 383, rus, coropcar
17. Mihai Condurachi – 385, lipovan, coropcar
18. Iacob Muntean sau Macsim – 249, moldovan, bucătar
19. Vasili Ţîcu – 142, moldovan, bucătar

Adică patruzăci şi noaî neguţîtori de stare al triile şi noîsprezăci calfi ale


acest(ora) în ceastie întăiu.

Dumitrachi Iamandi <m. p.>


Neculai Botezat <m. p.>
Dumitru Vasiliu <m. p.>
Iacob Steclar <m. p.>
Ioan Mihalce <m. p.>
Ştefan Homorenu <m. p.>

CEASTIE al 2-le
Numărul casălor şi a dughenilor [cifra care urmează după fiecare nume];
Numle fieştecăruia;
Felul naţiei;
Rînduiala în care să află acum fieştecare.

[Breasla vînzătorilor de băuturi] stare a 3-a


1. Grigori sîn diiaconu Toader Pîrcălabu – 2, moldovan
2. Coste sîrbu – 4, sîrbu
3. Polcovnic Vasîle Iacob – 24, moldovan
4. Ciomulică Adam – 28, grecu
5. Gheorghi Moşuleţ – 31, moldovan
6. Ioan sîn Vasîli Pătraşcu – 116, moldovan
7. Costandin Zăpalce zet Manolachi sau Vieriu – 154, moldovan
8. Vasîli Topor – 7, moldovan
9. Mihalachi sîn Ioniţ(ă) Jijii – 183, moldovan
10. Petre Stupcanul – 191, moldovan
11. Toader Paler – 115, moldovan

Breasla bacalilor, stare a 3-a


1. Petre Cotăescu – 35, moldovan
2. Dumitrachi Solomon – 38, moldovan

B(reasla) pricupeţi(lor), stare a 3-a


1. Neculaiu Ioan Giurgiu – 28, grec, ci să titlueşti de supus elinesc, însă
patentă n-au înfăţoşat
2. Ioan sîn Panaite – 21, moldovan

531
3. Mihaiu sîn Neculaiu Iacob – 23
4. Sandu Roman – 27, moldovan
5. Ioan Moncu sau zet Leondar Leancă ci-i zicu şi Maşcu, moldovan
6. Neculaiu sîn Gheorghi Cibotar sau Neculaiu Huşanu, moldovan, vinit în
urma scrierii

Calfile şi slugile neguţîtorilor


1. Ioan sîn Ioniţă Solomon – 82, moldovan, calfă
2. Dumitrachi Urmă – 20, moldovan, calfă
3. Gheorghi Vasiliu – 35, moldovan, calfă, la Petre Cotăescu
4. Toader sîn Ioan Eni – 35, moldovan, slugă, la Petre Cotăescu
5. Enachi sîn Neculaiu Cucoş – 140, moldovan, calfă, din cei vechi
6. Dumitrachi sîn Gavril Solomon – 148, moldovan, calfă, din cei vechi
7. Neculaiu sîn diiaconul Toader Pîrcălabu, moldovan, calfă

Adică noaîsprezăci neguţîtori de stare al triile şi şapti calfi sînt în cestie al


doile.
Dumitrachi Solomon <m. p.>
Vasili Dumitriu <m. p.>
Simion Abageriu <m. p.>
Dimitrii Stoian <m. p.>
Sandu Roman <m. p.>
Ion Botez <m. p.>

ADUNARE SUMILOR

CEASTIE 1-IU CEASTIE AL 2-LE


Neguţitorii, stare a 3-a – 49 Neguţitorii, stare a 3-a – 19
Calfile – 19 Calfile – 7

Posesori din ţinut, însă:


1. Căpitan Ştefan Pavăl, Moldovan, posesor părţii de moşie numită Bărbuţa
din trup(ul) moşîi Bereasa, starea a 3-a, pentru cari nu au înfăţoşat
contractul.
2. Dumnealui Alecu Plastara, grecu, posesor moşîi Mărăşănii a mon(astirii)
Sv. Savva, cu preţ de 300 galbeni pe anu, starea 1-iu, cari să titlueşti sudit
elinesc, însă paşaport s-au alt document n-au înfăţoşat decît doaî
adresuri a dumisale consulului elinocrăesc din Eşi, cel 1-iu din (1)842 iuli
9, no. 585, şi al doile din 1843 fevr(uarie) 24, no. 183, prin cari rîndueşti
pracu(ra)tor [!] asupra supuşilor elineşti din ţinut(ul) Vasluiului
Adică un neguţîtori de stare întăi şi şasăzăci şi noaî neguţîtori de stare al
triile şi doaîzăci şi şasă calfile lor.
Grigori Cuza, spatar <m. p.> Damian, iconom <m. p.>
T. Ioan, spatar <m. p.> Secretar, V. Cumbati, sluger<m. p.>

532
PERILIPISIS
60 neguţitori, 17 calfi – au fost cunsocuţi la (1)838 după regulasire visteriei
37 neguţitori, 12 calfi – să scad morţi, fugiţi, nevolnici, trecuţi la meşteri, calfe
şi strămutaţi, precum mai gios să arată, însă:
23 neguţitori, 5 calfi

Morţi, însă:
1. Gavril Solomon 7. Timofti sîn Toader Şîşcanu,
2. Zaharie Vrabie lipovan
3. Dumitru Mafteiu 8. Ivan sîn Teodor, lipovan
4. Ivan Teodor, lipovan 9. Radu Munteanu,
5. Nazarie sîn Sîmion, Moldovan
lipovan 10. Vasîli Trofin, lipovan
6. Zinov sîn Toader Ambrosi, 11. Spiridon Radion, lipovan
lipovan

Fugiţi, însă:
1. Costandin grecu 10. Nistor sîn Fedor Mihail,
2. Cozma Prohorov, lipovan lipovan
3. Efstatii Ignat, tij 11. Grigori Finaghin, lipovan
4. Gavril Mihoc, tij 12. Grigori sîn Poliiah, lipovan
5. Ignat Leonov, tij 13. Iordachi zet Ţîplic
6. Teodor Miheoc, tij 14. Andriiu Budeanu
7. Foca sîn Nechita, tij 15. Ichim Onov
8. Toader sîn Pavăl Ciocoiu, 16. Dumitru Covuliucu
moldovan 17. Savva Ivan
9. Ivan Ivanov, lipovan 18. Anton argatu
19. Grigori Pole

Nevolnici, însă:
1. Enachi Solomon
2. Gavril Ivan
3. Toader Ambrosi
4. Ioan sîn Galaction Sîtnicu
5. Sidor Sătnicul

Trecuţi la meşteri supă înpregiurări, însă:


1. Toader sîn Nuţi Ghilasi
2. Sîmion zet Gachi
3. Ghiţi Tufă sau Curtăet
4. Ioan sîn Vasîli Mihalce

Din neguţitori trecuţi la calfe, însă:


1. Ioan sîn Ioniţi Solomon
2. Pavăl Ciocoiu

533
3. Costandin Muntean
4. Mihaiu Condurachi
5. Trofin Trofionov
6. Timofti Baban

Strămutaţi în ţinut, însă:


1. Ion Humurean
2. Leon Nistor, la Dăneşti

3. Gheorghi Moşuleţ, trecut din calfe la neguţîtori


4. Ion sîn Ştefan Ţurcanul, din calfe trecut la meşteri

45 neguţitori, 21 calfe – s-au sporit viniţi de aiure şi însurăţăi i din alte trepte
68 neguţitori, 26 calfe – cari sînt regularisiţi prin tăbliţi, adică:
49 neguţitori, 19 calfe – ceastie 1-iu
19 neguţitori, 7 calfe – ceastie 2-le
68 neguţitori, 26 calfe – sînt în fiinţi precum să arată în eczamplar(ul) cu
lit(e)r(a) V
2 posesori din ţinut, precum să arată mai sus, să adaog iarăş(i).

PRESCRIERE MEŞTERILOR ŞI A CALFILOR DIN ACEST TÎRG

CEASTIA 1-IU

[Breasla cojocarilor], treapta a 3-a


1. Costandin sîn Ştefan Humurean – 5, moldovan
2. Neculai Mitinici – 22, moldovan
3. Grigori Popa – 24, moldovan
4. Sîmion zet Gachi – 72, moldovan
5. Afteni sîn Nastasă Potoracu – 114, moldovan
6. Costandin sîn Pavăl Ciocoiu – 195, moldovan
7. Ion sîn Miron Popa – 286, moldovan
8. Dimitrachi Bulbucu – 291, moldovan
9. Mihaiu sîn Costandin Boroianu – 157, moldovan
10. Toader Buraga – 243, moldovan

534
11. Gheorghi sîn Ion Cojocariul – 372, moldovan
12. Toader Spiru – 151, moldovan
13. Ioan sîn Pavăl Ciocoiu – 81, moldovan
14. Ghiţi Tufă sau Curtăet – 285, moldovan
15. Ioan sîn Ştefan Ţurcanul – 68, moldovan

Breasla cibotarilor, treapta a 3-a


1. Costandin Petre Bibirig – 9, moldovan
2. Grigoraş sîn Ioan Mihalce – 31, moldovan
3. Gavril Tabacariu – 67, moldovan, tabacar
4. Neculai sîn Ştefan Săverin – 117, moldovan
5. Petre sîn Vasîli Mihalce – 205, moldovan
6. Panaiti sîn Ioan Arsăni – 278, moldovan
7. Mihăilă Ciobanul – 49, moldovan
8. Panaiti Puşcaş, moldovan

Chetrari, treapta a 3-a


1. Tudurachi Ivanov – 161, moldovan
2. Toader sîn Nuţi Ghilasi – 116, moldovan

Chitari, treapta a 3-a


1. Neculai sîn Iordachi Botezat – 33, moldovan

Casapi, treapta a 3-a


1. Ioan sîn Vasîli Mihalce – 202, moldovan

Fringhieri, treapta a 3-a


1. Izolti sîn Arion – 301, lipovan
2. Isac Isachi – 342, lipovan
3. Petre sîn Ifrim Donţocu – 341, lipovan
4. Marcu sîn Carp – 341, lipovan
5. Neculai sîn Carp – 341, lipovan

Ciurari, treapta a 3-a


1. Niţi Ciurariu – 332, moldovan

Grădinari , treapta a 3-a


1. Manolachi Grădinar, moldovan

Harabagii, treapta a 3-a


1. Enachi a lui Neculaiu – 169, moldovan

Dulgheri, treapta a 3-a


1. Ioan sîn Andriiu Pricop – 150, moldovan
2. Ioan sîn Gheorghi Diodiu – 143, moldovan

535
3. Dumitrachi Michiduţ(ă) – 2, moldovan
4. Toader Trîncă sau Pîrcălab – 8, moldovan
5. Efrim Efrimov, lipovan, vinit de la Eşi

Olari, treapta a 3-a


1. Flore Cojocariu – 10, moldovan, vinit din tîrg(ul) Huşi
2. Ilie Olariu – 6, moldovan
3. Vasîle sîn Vasîli Sălceanu – 6, moldovan, dintri fii de mazili după
patenta gospod din (1)845 mart(ie) 12, no. 192, vinit de la satul Chetreştii

Calfile meşterilor, treapta a 3-a


- a cojocarilor:
1 Ioan brat Grigori Popa – 25, moldovan
1 Grigori Ernilă – 47, moldovan
1 Vasîli sîn Arsăni – 118, moldovan
1 Gheorghi zet Toader Nuţi – 158, moldovan
1 Ioniţi Ghilasă – 202, moldovan
1 Costandin sîn Muntean – 273, moldovan
1 Dumitrachi sîn Gheorghi Ciocoiu – 202, moldovan
- cibotarilor:
1 Pavăl sîn Andrii Spatar – 155, moldovan
1 Stanciu bulgariu – 159, bulgariu
1 Stoica sîn Toader Nuţi – 164, moldovan
1 Ioan zet Carari – 196, moldovan
1 Neculai Mititel sîn Năstasă vătăjăl – 254, moldovan
1 Zaharie Cizmariu – 175, moldovan
1 Gavril sîn Zaharie – 275, moldovan
1 Dimitrachi Creţu – 294, moldovan
1 Ioan sîn Grigoraş Hiloti – 170, moldovan
1 Dimitrachi Brahar – 178, moldovan
- chetrarilor:
1 Neculaiu Opre – 3, moldovan
1 Costandin sîn Mile Cucoş – 277, moldovan, moldovan, cari esti fiiu lui
Mile sîn Iordachi Cucoş, ce au fost la rînduiala ruptilor de visterie după
patenta din (1)820
1 Toader Strătulat Burlacu, moldovan
- de curălari:
1 Gheorghi Neamţu – 291, neamţ botezat
- a fringhierilor:
1 Larion Lipovan – 301, lipovan
1 Ştefan Parfeni, lipoavn, vinit de la Tîrg(ul) Frumos
- a dulgherilor:
1 Neculai a Cristinîi – 355, moldovan
- a bucătarilor:
1 Gheorghi Ţanţucu – 50, moldovan

536
- a croitorilor:
1 Niţi sîn Vasîli Cizmariu – 337, moldovan

Adică patruzăci şi trii neguţitori de stare al triile şi doaîzăci şi şasă calfi a


lor sînt în această cestie.

Dimitrachi Iamandi <m. p.>


Neculai Botezatu <m. p.>
Dumi(tru) Vasiliu <m. p.>
Alecu Stupcanu <m. p.>
Ioan Mihalce <m. p.>
Ştefan Homorenu <m. p.>

CEASTIA [a] 2-le

[Breasla cojocarilor], treapta a 3-a


1. Sîmion sîn Panaite – 15, moldovan
2. Petre Ciobăniţîi – 17, moldovan
3. Antohi Blanariu – 166, moldovan
4. Ioan sîn Vasîli Nantu – 151, moldovan

Abagerii, treapta a 3-a


1. Sîmion abăgeriu – 29, sîrbu

Cibotarii, treapta a 3-a


1. Dimitrachi sîn Grigoraş Batîr – 8, moldovan
2. Ioan sîn Gheorghi Botezat – 39, moldovan
3. Manolachi sîn Tanas(ă) Răduian – 102, moldovan
4. Ioan sîn dascalu Mihaiu – 146, moldovan
5. Neculai sîn Todosi – 159, moldovan
6. Vasîli zet Toader a Stratini – 160, moldovan
7. Costandin sîn Sava Codreanu – 163, moldovan
8. Costandin sîn Dumitrachi a Sofîi – 195, moldovan
9. Petrachi sîn Stratini – 60, moldovan
10. Danciu sîn Stoian Petcovici – 40, sîrbu, cizmar

Croitorii, treapta a 3-a


1. Vasîli sîn polcovnic Gheorghi Rîşcan – 8, moldovan, mazil vinit din
sat(ul) Hîrsova după patenta cu no. 145
2. Gheorghi sîn Ioan Botezat – 70, moldovan

[Băbierii]
1. Gheorghi bărbieriu – 25, moldovan

537
2. Ioan bărbieriu – 26, moldovan
3. Mihălachi sîn Gheorghi Bărbier – 120, moldovan

[Olarii]
1. Vasîli sîn Grigori Ochiană – 5, moldovan

[Boiangii]
1. Ioan sîn Chirila Hîrlăoan – 41, moldovan

[Curelarii]
1. Gheorghi curălariu – 48, moldovan

[Tabacarii]
1. Toader Pană – 52, moldovan, ruptaş vinit din satul Zîzînca

[Fierarii]
1. Mateiu Filacov – 59, rus, vinit de la Galaţ(i)

Chetrarii
1. Mihalachi Sarafim – 166, moldovan
2. Ioan sîn Neculai Ursu – 198, moldovan
3. Cozma Vasiliu, lipovan, vinit din oraş(ul) Eşii, în urma scrierii
4. Ioan Artinov, lipovan, vinit din oraş(ul) Eşii, în urma scrierii
5. Artimon lipovan, lipovan, din satul Dumasca

Dulgherii
1. Petre Gruiu – 236, moldovan
2. Vasîli Niţi – 197, moldovan
3. Gheorghi Topiţă sau Bivolar, moldovan, bricicar, vinit în urma scrierii de
la sat(ul) Orgoeştii, ţinut(ul) Tutovii

Calfile
- a cojocarilor:
1. Dumitru sîn dascal Mihaiu – 137, moldovan
2. Ştefan Mocanul – 162, moldovan, ovolnit din slujba miliţii şi ertat de
dare după poronca isprăvniciei din 30 aprili (1)843 urmată după a
visteriei.
3. Gheorghi Banu brat Dumitru Bulbuc
4. Ioan sîn Maftei Ochiană – 21, moldovan

- a cibotarilor
5. Neculai sîn Eni Botezat – 164, moldovan, fiiu de ruptă a visteriei
6. Costachi a Anii Donosoai – 170, moldovan
7. Dimitrachi Tretiian – 174, moldovan
8. Mafteiu sîn Ioniţi Caldari – 233, moldovan

538
- a bărbierilor:
9. Mihalachi bărbieriu – 60, moldovan
10. Sandu sîn Ioan Hiloti – 26, moldovan

- a chetrarilor:
11. Sîmon a Floari sau Tirlion – 166, moldovan

Adică triizăci şi trii neguţitori de stare al triile şi unsprezăci calfi a lor sînt în
această ceastie.
Dumitru Solomon <m. p.>
Vasili Dumitru <m. p.>
Simion abageriu <m. p.>
Dimitru Stoian <m. p.>
Sandu Roman <m. p.>
Ion Botez <m. p.>

ADUNARE SUMILOR

CEASTIE 1-iu CEASTIE al 2-le


Meşteri, treapta a 3-a – 43 Meşteri, treapta a 3-a – 33
Calfile – 26 Calfile – 11

Adică şaptizăci şi şasă meşteri de stare al triile i triizăci şi şapti calfi a


acestora.
Grigori Cuza, spatar <m. p.>
T. Ioan, spatar <m. p.>
Dămiian, iconom <m. p.>
Secretar, V(asile) Cumbati, sluger <m. p.>

PERILIPSIS
26 meşteri, 20 calfe - au fost cunoscuţi la (1)838 după regularisire visteriei
10 meşteri, 7 calfe – să scad morţi, fugiţi, nevolnici, trecuţi la calfe, după
înpregiurări şi strămutaţi după cum mai gios să arată,
adică:
16 meşteri, 13 calfe

Morţi, 4 meşteri, 2 calfe, însă:


-meşteri:
1. Anghelachi Hasan
2. Gheorghi Călugărul
3. Toader sîn Popa Gheorghi
4. Stoian Petcovici

539
- calfe:
1. Neculai sîn Tudurachi Moglan
2. Toader Ivan

Fugiţîi, însă:
- calfe:
1. Costandin tabacar
2. Costandin Hîrlăoanul
3. Marinciu croitor
4. Andriiu mindirigiu

Nevolnicii, însă:
- meşter:
1. Ştefan a Tinicăi sau Ţurcanul
- calfă:
1. Andriiu Spatar

Din meşteri după înpregiurări trecuţi la calfe, însă:


1. Dimitrachi Brahariu
2. Grigori Ernilă

Strămutaţi în ţinut însă:


- meşteri:
1. Ioan Arsăni la Mînjăşti
2. Chirila sîn Arsăni tij
3. Ştefanachi Nanii la Chetreşti

60 meşteri, 23 calfe – au sporit acei trecuţi din nou


76 meşteri, 36 calfe – fac cari sînt regularisiţi în tăbliţi, adică:
43 meşteri, 26 calfe – la ceastie 1-iu
33 meşteri, 11 calfe - la ceastie al 2-le
76 meşteri, 37 calfe – sînt în fiinţi precum să arată în eczămplarul cu
lit(e)ra G

540
PRESCRIERE JÎDOVILOR DIN ACEST TÎRG
Numele şi porecla;
Meseria ce unelteşte fieştecare:
Supuşi dărilor: raele şi sudeţi.

CEASTIE 1-iu

[Breasla lipţcanilor]
1. Leiba – 38, vinit de la Sculeni, lipţcănie, raele
2. Iţic Gruber – 41, sudet austricescu cu patenta chezaro-crăiască angheţîi
din 1 ghenar 1845, no. 4
3. Avram Boroh – 53, sudet, dintre neguţîtorîi raeli cunoscuţi în eptaetie
trecută, iar acum înfăţoşaz(ă) patenta domn(ului) ghineral consul
prusienescu din 1 maiu, acest anu (1)845, no. 476, că ar fi supus
prusienescu
4. Iancu Moisa Focşăneanu – 218, raele, vinit de la Focşăni
5. Solomon Gold – 221, sudet austricescu, cu patenta chezaro-crăiască
aghenţîi din 1 ghenar (1)845, no. 942.
6. Bercu Goldştein – 230, sudet austricescu, cu patenta chezaro-crăiască
aghenţîi din 1 ghenar (1)845, no. 943
7. Marcu Lozneanu – 233, dintre neguţîtorîi raele(i) cunoscuţi în trecuta
eptaetie, iar acum înfăţoşazi patenta domn(ului) ghineral consul
prosienescu din 6 mai (1)845, no. 496, că ar fi supus prusaenescu
8. Avram Ber(cu) – 236, sudet, dintre neguţătorîi raele(i) cunoscuţi în
eptaetie trecută iar acum înfăţoşazi patenta d(omnului) ghineral consul
prusaenescu din 6 maiu (1)845, no. 496 că ar fi supus prusăscu

Breasla bacalilor
1. Manaş sîn Iancu – 220, raele
2. Solomon zet Bercu – 222, raele, însurăţăl (1)840
3. S(t)rul Rabinovici – 240, raele, însurăţăl (1)839

Breasla vînzătorilor de băuturi


1. Maer sîn Mendel- 23, rachier, raele
2. Iosîp velniceriu – 24, vînzător de vin, raele, vinit de la Bahnari
3. Şeiva Buroh – 37, vînzător de rachiu, sudet, însurăţăl supus prusăscu cu
patenta din (1)845 maiu 5, no. 497, a domnului ghineral consul din Eşi
4. Haim Berleiber sîn Iosîp – 39, sudet prusienescu cu patenta domn(ului)
ghinaral consul prusienescu din 1 maiu (1)845, no. 447
5. Iţicu Iosîp Fereştean sîn Marcu – 46, raele
6. Moisi Rozental – 51, sudet prusienescu, cu patenta domn(ului) ghineral
consul prusăscu din 5 maiu (1)845, no. 495
7. Leiba sîn David – 62, raele
8. Marcu Iancu Lovici – 62, raele, însurat şi negăsît în mitrică
9. Moisa sîn Iosîp – 69, raele

541
10. Iosîp Hangiu – 70, raele
11. Haim Alter sîn Şimon – raele, vinit de la Bălteni
12. Leiba Iţicu – 75, raele, vinit de la Dobroslăveşti
13. Alter Maistru – 78, raele, vinit de la Moara Grecilor
14. Frolic Rabinovici – 79, sudet prusienescu, cu patenta d(omnului)
ghinaral consul prusienescu din (1)845 maiu 5, no. 482
15. David Moşcovici – 86, raele, vinit de la satul Unceştii
16. Herş Liman – 90, raele,vinit de la Ciorîţa
17. David Leiba – 91, raele, însurat la (1)844
18. Avram sîn Viche – 96, raele,
19. Haim dascalul – 130, raele
20. Strul Herşcu Chişînău – 134, raele
21. Bercu Herşcovici – 141, raele, vinit de la Dobîrceni
22. Alter sîn Herşcu – 178, raele, vinit de la Deleni
23. Iosîp Pascal Băhnăreanu – 180, raele, vinit de la Mînjăşti
24. Beniume jîdov – 198, raele, vinit de la satul Corbu
25. Haim sîn Sîndel – 201, raele, vinit de la Vale Ră
26. Fişal Rabinovici – 215, raele
27. Alter sîn David – 223, raele, vinit de la Bîrzăşti
28. Madel sîn Idel Păcurariu – 238, raele
29. Giula sîn Boroh – 225, raele
30. Zeilicu Gruber – 239, sudet austricescu cu patenta chezaro-crăiască din
(1)845 gehnari 1, no. 941
31. Solomon Barbu – 250, raele, vinit de la Bîrlad
32. Ioniţi Hangiu – 300, raele, vinit din tîrgu Herţa, ţînut(ul) Dorohoiu
33. Gherman zet David, raele, vinit de la Munetneşti
34. Altar brat Aron Ber(cu), raele

Breasla precupeţilor
1. Iţicu Leiba – 11, raele, vinit de la sat(ul) Rădiu
2. Bercu Şaim – 43, raele
3. Moisa sîn Leiba Cotariu – 44, raele
4. Solomon Benimbou – 45, sudet, dintre neguţîtorîi raeli(i) cunoscuţi în
eptaetie trecută înfăţoşazi acum patenta d(omnului) ghineral consul
prusienescu din 21 apr(ilie) 1845, no. 452, că ar fi supus prusăscu
5. Leiba Zaharovici – 45, raele, vinit de la Baba Ră
6. Strule sîn Iosîp Fereşteanu – 46, raele, însurăţăl
7. Uşăr sîn Şimon Stelariu – 52, raele, vinit de la Gherăneşti
8. Alter Focşăneanu – 49, raele, însurăţăl
9. Izrail sîn Iţicu – 54, raele
10. Iancu sîn Iancu Ghergheleu – 55, raele, vinit de la Şărboteşti
11. Alter sîn Chetrărigiu – 57, raele, însurat la (1)844
12. Avram sîn Iancu Ghergheleu – 59, raele, însurat la (1)844
13. Moisi sin Mendel – 60, raele, însurăţăl şi negăsit în mitrică
14. Zisu Negru – 61, raele

542
15. Bercu sîn Leiba – 63, raele
16. Avram sîn Şimon Stoleriu – 64, raele, însurat la (1)844
17. Şaim Burah – 73, sudet, precum cu patenta d(omnului) ghineral consul
prusăscu din (1)833 avg(us)t 5, no. 1781, născut în Moldova
18. Iancu ot Telejna – 90, raele, vinit de la Telejna
19. Strule Făclieriu – 114, raele, vinit de la Mărăşăni
20. Isacu sîn Izrail sau Iţicu Ştinhauc – 127, raele, vinit de la Moara
Domnească
21. Daniil zet Boruh dascalul – 132, raele, vinit de la Beneşti
22. Avram zet Iosîp – 134, raele, vinit de la Moara Domnească
23. Iancu zet Solomon – 135, raele, vinit de la Bălteni
24. Haim sîn Iancu – 135, raele, însurat la (1)845
25. Meer Rabinovici sîn Avram – 136, raele
26. Solomon Haim – 144, raele, vinit de la Corni
27. Strule Harabagiu – 163, raele, vinit de la cotuna Corbu, moşie Lipovăţ
28. Moisi sîn Izrail – 166, raele, vinit de la Deleni
29. Zelman sîn Iosîp velniceriu – 175, raele, însurat la (1)842
30. Avram Merariu – 177, raele, vinit de la Eşi
31. Solomon Iţicu – 181, raele
32. Alter Gruber – 188, raele, vinit de la Mustereţ
33. Pereţ zet Marcu Haham – 193, raele, însurat la (1)840
34. Strule Iţicu sîn Iosîp – 199, raele, vinit de la Ţîbăneşti
35. Iosîp Ţîbănescu – 200, raele, vinit de la Ţîbăneşti
36. Haim Şulim sîn Bercu sau Solomon sîn Golştein – 203, sudet austricescu
cu patenta chezaro-crăiască din 1 ghenar 1845, no. 993
37. Moisi Zeilicu Golştein – 214, sudet, dintre neguţîtorîi raele(i) cunoscuţi în
trecuta eptaetie iar acum înfăţoşazi patenta chezaro-crăiască aghenţîi din
1 ghenar (1)845, no. 5, că ar fi supus austricescu
38. Leiba Tecuceanul – 217, raele, vinit de la Tecuciu
39. Mendel zet Iţicu Gruber – 226, sudet austricescu cu pasul gubernii de
Liov din (1)843 dechemv(rie) 11, no. 8164, pi vade de un anu cari s-au
înplinit.
40. Şaimu Moisi Helim – 232, sudet austricescu cu patenta chezaro-crăiască
din 11 ghenari (1)846, no. 6
41. Bercu sîn Leiba – 237, raele, vinit de la Botoşani
42. Iancu sîn Herşcu – 248, raele
43. Marcu sîn Avram Boroh – 343, sudet, născut în Moldova, fiiu lui Avram
Boroh de la no. 53, înfăţoşazi patenta d(omnului) ghineral consul
prusăscu din 5 maiu (1)845, no. 492
44. Avram Ungureanu sau Şfarţu – 179, raele, vinit de la Mînjăşti
45. Leiba sîn Zelman – 67, raele, vinit de la Lipovăţ
46. Moisi Herşcu sîn Idel Păcurariu – 238, raele

543
Breasla meşterilor
1. Şimon Steclariu sîn Uşer – 52, steclariu, raele
2. Şmil argintariu – 56, argintariu, raele
3. Meer sîn Iţicu – 66, cibotariu, raele, însurat şi negăsit în mitrică
4. Iţicu croitoriu – 122, croitor, raele
5. Iancu Şmil – 126, haham, raele, vinit de la Pîhneşti
6. Şmil socrul lui – 126, dascal, raele, tij
7. Leiba Isacu dascal – 129, dascal, raele
8. Boroh dascal – 132, dascal, raele
9. Zeilicu sîn Strul – 154, lucrător la velniţ(ă), raele
10. Meier croitorul – 168, croitor, raele, vinit de la Oşăşti
11. David ot Oşăşti – 168, chetrar, raele, vinit de la Oşăşti
12. Moisa ciurariu – 174, ciurariu, raele
13. Herşcu Leiba – 175, dascal, raele, vinit de la Huş(i)
14. Iosîp croitorul Vaver – 182, croitoriu, sudet, să titlueşti supus austricescu
însî patentă n-ai înfăţoşat
15. Moisi Aron – 183, croitor, raele, însurat la (1)842
16. Bercu cibotariu – 185, cibotariu, raele
17. Herşcu dascal – 186, dascal, raele
18. Iancu Leib(a) croitoriu – 191, croitoriu, raele
19. Marcu Haham – 193, haham, raele
20. Nuhăm Herşcu făclieriu – 198, făclieriu, raele, însurat la 1840
21. Iona dascal – 204, dascal, raele, vinit de la Botoşăni
22. Marcu sîn Iancu – 204, lucrător la velniţ(ă), raele, însurăţăl
23. Heini stoleriu – 206, stoler, raele, vinit de afară
24. Zelman croitoriu – 207, croitor, raele, însurăţăl
25. Iţicu Bercu – 209, caldarar, raele, vinit de la Coropceni
26. Ilie Şchiopu Avramovici – 210, croitoriu, sudet prusăscu cu patenta din
(1)837 ghenar(ie) 1, no. 173, născut în Moldova
27. Strule croitorul – 211, croitoriu, raele
28. David Rozinfeld – 212, croitor, sudet prusăscu cu patenta d(omnului)
ghinaral consul prusăscu din 3 maiu (1)845, no. 301
29. Marcu Ghimpel – 213, dascal, raele, vinit de la Eş(i)
30. Leizăr jîdov – 267, sacagiu, raele, însurăţăl
31. Herşcu ceauş sau cfertalnicu – 257, ceauş, raele
32. Iancu sîn Herşcu şlicar – 284, şlicar, raele
33. Moisa chetrariu, chetrariu, raele, vinit în urma scrierii
34. Haim velniceriu, velniceriu, raele, vinit în urma scrierii

Calfile şi slugile neguţîtorilor şi a meşterilor


1. Avram Ctoru, burlacu – 24, slugă, raele, la Iosîp velniceriu
2. David, stoleriu – 52, calfă, raele, la Şimon stoler
3. Leiba brat Moisă sîn Mendel – 60, slugă, raele, la Moisi sîn Mendel
4. Herş(cu) Leiba – 64, calfă, raele, la Moisa Aron croitor
5. Moişa Leib(a) burlacu – 90, slugă, raele, la Iancu ot Telejna

544
6. Iosîp croitorul – 133, calfă, raele, la Ainer croitor
7. Iosîp croitor, altul – 168, calfă, raele, la Iosîp Valberg
8. Leiba croitorul – 184, calfă, raele, la Velman croitor
9. Avram sacagiu – 181, slugă, raele, la Solomon Iţicu
10. Boroh jîdov – 209, slugă, raele, la Iţicu Bercu caldarar
11. Aron – 210, calfă, raele, la Ilie Şchiopu Avramovici
12. Şmil cumnat lui Marcu Ghimpil – 213, calfă, raele, la Marcu Ghimpel
13. Leiba nepot Bălăicoi – 228, calfă, raele, la Solomon sîn Bălăicoi
14. Pereţ croitorul – 235, calfă, raele, la Moisa croitor vinit de la Huş(i)
15. Strule Benambou – 240, calfă, sudet prusienescu cu patenta d(omnului)
ghineral consul din (1)845 maiu 5, no. 484, la Strul Rabinovici
16. Avram sîn Iosîp – 250, calfă, raele, la Riva velniceriul
17. Marcu talpalariu – 257, calfă, raele, la Leibiş vinit de la Huş(i)
18. Herş(cu) – 267, slugă, raele, la Leizăr sacagiu
19. Chivu dascal – 271, calfă, raele, la Iolni dascal
20. Şaimu croitorul – 273, calfă, raele, la David croitor
21. Strule Bobocu – 281, calfă, raele, la Ilie Şchiopu
22. Iancu Ciure – 282, calfă, raele, la Strul croitor
23. Şulim – 343, slugă, raele, la Avram Boroh
24. Iţicu nepot lui Iuner – 382, calfă, raele, la Iolnar
25. Şaim sîn Fişăl Craiu – 210, calfă, raele, la Ilie Şchiopu
26. Herşcu – 41, calfă, raele, la Iţîcu Gruber lipţicanul

Bătrîni nevolnici
1. Herşcu Herşcovici – 24, bătrîn trecut cu vîrsta şi stricat de o mînă
2. David căntaragiu sîn Moşcovici – 57, trecut cu vrîsta bătrîneţilor
3. Iţicu David – 124, bolnav di dropică şi fără nici o stare
4. Avram Tatul Hahamului – 126, bătrîn şi fără nici o stare
5. Faibiş dascal – 128, stricat de picioare
6. Solomon Leibovici – 135, bătrîn şi pătimaş de boală
7. Zisu brat Reaza – 165, pătimaş stîlcit fiind de tîlhari
8. Nistor jîdovu – 166, bătrîn cu totul
9. Meier croitorul, stricat de boale vinerice
10. Herşcu, vinit de la Pîrău Boului – 167, stricat cu totul şi fără nici o
mesării cu stare
11. Elicom jîdov – 168, surpat şi slăbănogit de istov
12. Moisîi sîn Leiba – 187, bolnav de paralizie
13. Zisu sîn Iosîp steclarul – 190, bolnav de epilipsie
14. Strul vinit de la Rădueşti – 190, bolnav de picioare
15. Şmil sîn Leiba Păcurariu – 192, bolnav de epilipsie
16. Strule stoleriu – 206, nebun
17. Ilie dascal – 208, bolnav de epilipsîi
18. Iancu Ghergheleu – 224, slăbănogit de bătrîneţ(e) şi surpat
19. Iancu argintarul Golştein – 229, trecut cu vrîsta bătrîneţilor şi sarac cu
totul

545
20. Boroh jîdov – 282, pătimaş de paralizie
21. Solomon David cibotarul – 178, pătimaş stricat de liici?? şi de picior
22. Idel Helm – 234, bătrîn cu totul şi supus austricescu cu patenta chezaro-
crăiască agehnţîi din 1 ghenar (1)845, no. 968
23. Zelman Roşu – 235, bătrîn neputincios şi surpat de boală hronică

Văduvile
1. Rifca soţîe lui Haim jîdov – 11
2. Ruhle evreica – 58
3. Viche evreica – 104
4. Haica evreica – 114
5. Hede văduva – 129
6. Reiza evreica – 165
7. Basa Ruhle – 177
8. Sura Rifca – 179
9. Golda jîdovca – 189
10. Marie văduva – 201
11. Haica văduva – 208
12. Haica fiica lui Iancu argintar – 216
13. Sura Ghiţăloae Golştein – 231
14. Veiga jîdofca – 343, supusă austricească cu patenta chezaro-crăiască
agenţîi din 1 ghenar (1)845, no. 7

Adică una sută doaîzăci şi noaî jîdovi raeli, doaîzăci şi doi sudeţi supuşi
dărilor, doaîzăci şi trii bătrîni nevolnici şi patrusprezăci văduvi sînt în
această ceastie.

[Urmează şase iscălituri evreieşti]

CEASTIE al 2-le

Breasla vînzătorilor de băuturi


1. Şaim Iosîp – 7, raele, vinit de la sat(ul) Deleştii
2. Iancu sîn Leiba – 17, raele, vinit de la sat(ul) Chetreştii
3. Moisa sîn Şaim – 44, raele, vinit de la Bahnari
4. Leiba zet Pascal – 61, raele, vinit de la Bereşti, ţinut(ul) Cuvurluiului
5. Moisa jîdovul – 61, raele, vinit de la Brăhăşoare
6. Davis Aizicu – 78, raele, vinit de la Baba Ră

Breasla precupeţilor
1. Leiba zet Iancu Şîpcar – 32, raele,
2. David Leiba sîn Avram – 33, sudet austricescu cu patenta chezaro-
crăiască aghenţîi din (1)845 ghenar 3, no. 1497

546
3. Moisa Acsălrad – 34, sudet austricescu cu patenta chezaro-crăiască
aghenţîi din 1 ghenar (1)845 cu no. 1431
4. Iancu sîn Şaim – 36, raele
5. Solomon Pancul sîn Bălăicăi – 37, raele
6. Şapşa jîdov – 179, raele, vinit de la Bălteni

[Meşterii]
1. Avram stoleriul – 62, stoler, raele, vinit de la Eş(i)
2. Avram Haim – 65, cibotariu, sudet austricescu cu patenta chezaro-
crăiască aghenţîi din 1 ghenar (1)845, no. 21
3. Bercu croitor brat Heiner – 67, sudet austricescu cu patenta chezaro-
crăiască aghenţîi din (1)845 ghenar 1, no. 8
4. Herşcu sîn Bercu – 158, cibotar, raele, vinit de la Eşi(i)
5. Mendel sîn Leiba – 159, croitor, raele, însurăţăl vinit de la Huş(i)
6. Leizăr sîn Şaim – 161, croitor, sudet prusăscu cu patenta d(omnului)
ghineral consul din 11 fevr(uarie) (1)845, no. 125

Calfile neguţîtorilor şi a meşterilor


1. Bitmen jîdovul – 24, calfă, raele, la Bercu de la Dobîrceni; vinit de la
Curteni, ţînut(ul) Fălciiului
2. Moisă Lorberbaum – 33, calfă, sudet austricescu, înfăţoşaz(ă) adiverinţa
starostilui chezaro-crăiesc aghenţîi din ţinut(ul) Tutovii din 14 maiu
(1)845, no. 163, prin care arată că esti fiiu lui Izrail Lorberbaum ce ari
paşaport(ul) gubernii Galiţîi din 31 mart (1)844, no. 1968, cari l-au triimis
la chezaro-crăiasca aghenţîi spre înnoire cu raport din 5 apr(ilie) (1)845,
no. 91.
3. Bercu sîn Strule – 33, calfă, raele, vinit de la Eş(i)
4. Lupu sîn Mihail – 17, calfă, raele, vinit de la sat(ul) Rădueşti
5. Şmil sîn Iosîp – 44, calfă, raele, vinit de la Bahnar(i) şi de la Alter
velnicer(ul)
6. Şîmşa sîn Faşăl – 44, calfă, raele, la Avram stoler
7. Herşcu bărbieriu – 62, calfă, raele, la Herşcu ceauş
8. Iancu Herş(cu) – 115, slugă, raele, la Marcu Lozneanu
9. Iosîp sîn Leiber – 159, calfă, sudet prusăscu cu patenta d(omnului)
ghineral consul din 11 apr(ilie) (1)845, no. 423, născut în Eşi şi di la
Mendel sîn Leiba croitor
10. David sîn Iţicu – 158, calfă, raele, la Herş(cu) sîn Bercu cibotar

[Bătrîni nevolnici]
1. Iţicu sîn Leiba – 17, beteag de o mînă şi un picior, venit de (la) Hîrsova
2. Iţicu Avram rabinul – 43, trecut cu vrîsta bătrîneţilor
3. Solomon jîdov – 138, cu un picior rupt, vinit de la Oşăşti

547
Adică doaîzăci şi unul jîdovi raeli, şapte sudeţi supuşi dărilor şi trii
bătrîni nevolnici să găsăscu în această ceastie.

[Urmează şase iscălituri evreieşti]

Jîdovii găsîţi cu şîdere vremelniceşti prin satile ţînutului


1. Ilie Mendel, maistru, raele, la velniţa dumisale sardar Costachi Caracaş,
pi moşie Buhăeştii de Gios
2. Iosîp ot Ruginoasa, raele, aflat la sat(ul) Ruginoasa
3. Pincu sîn Şmil, velnicer, raele, aflat la sat(ul) Rafaila
4. Iţicu sîn Avram, velnicer, raele, aflat la sat(ul) Coropcenii

ADUNARE SUMILOR

CEASTIE 1-iu CEASTIE al 2-le


Raele – 129 Raele – 21
Sudeţi – 22 Sudeţi – 7
Bătrîni nevolnici – 23 Bătrîni nevolnici – 3
Văduvile – 14

Adică una sută cincizăci şi patru jîdovi raeli, doaîzăci şi noaî jîdovi supuşi
dărilor, doaîzăci şi şasă nevolnici şi patrusprezăci văduvi.
Grigori Cuza, spatar <m. p.>
T. Ioan, spatar <m. p.>
Damian, iconom <m. p.>
Secretar, V. Cumbati, sluger <m. p.>

PERELIPSIS
79 cunoscuţi la 1838, însă:
57 raeli neguţîtori, meşteri şi calfile lor
22 supuşi streini
79
31 să scad, adică:

14 fugiţi şi anumi, însă:


1. Zelman steclariu zet Leiba 8. Haizim Botoşăneanul
2. Helif Grosu 9. Avram Foşăneanu
3. Inacu sîn Strule 10. Avram Şfarţ
4. Moisi sîn Leiba velniceriu 11. Şfarţ lipcanul
5. Bercu croitor 12. Harscal sîn Izrail
6. Moisi croitor 13. Calman Rotinşteinu
7. Herşcu croitoriul 14. Aron Beir sîn Iosîp zet Beer

548
11 morţi, însă:
1. Mendel cel Mari 7. Solomon dascal
2. Leiba sîn Moisa Păcurar 8. Bercu dascal
3. Mendel Ştein 9. Ghiţăl Goldştein
4. Zisu Şaim 10. Pascal sîn Iţicu sau Pence
5. Avram maistrul 11. Solomon Gruber
6. Ilie harabagiu

6 nevolnici trecuţi la rost(ul) lor, bez 20 numi din cei viniţi de la alte locuri:
1. David sîn Moscovici cantaragiu
2. Solomon cantaragiu
3. Solomon cibotar
4. Meer croitoriu
5. Idol Helman
6. Nistor sîn Bercu

31
135 să adaog, însă:
20 însurăţăi, precum în listă acum să arată
75 viniţi de pe alte locuri precum iarăşi să arată în listă
183 suma totală, însă:
95 suma urmii
36 calfile şi slugile celor de sus asămine, precum iarăşi să arată în listă
4 acei de prin pregiur şăzători vremelniceşti
135
183 sînt în fiinţi precum să arată la rost(ul) lor, însă:
154 raele
29 supuşi streini
183 fac

PRESCRIERE SUPUŞILOR STREINI AFLĂTORI ÎN ACEST TÎRG


Numărul casălor [cifra care urmează după fiecare nume];
Acei veniţi din late locuri de peste hotar cu legiuite passaporturi;
Feliul naţiei;
Supt care protecţi(e) să află;
Feliul negoţului şi a meseriei ce unelteşte.

1. Iosîp Ovicovschie – 112, vinit de la Achesdorf din Prusîia, lipovan,


prusăşti, fără nici o mesărie, fiind cu totul; cu paşaportul guverniei
Gumbenicu din 26 <…> 1843, no. 1174 şi trecut în Moldovva la (1)844
mart 8 precum să vedi avezuit de la zastava Mihăileni şi ad(ministra)ţiia
oraşului Eşii.

549
2. Alecsa Iosîp – 112, vinit de la Ancherdorf din Prusîia, lipovan, prusăşti,
lucrătoriu di pămînt, cu patenta d(omnului) ghineral consul din Eşi din
15 ghenar 1845, no. 21.
3. Dienisîi Asîef – 107, vinit de la Aischerdorf din Prusîia, lipovan, prusăşti,
lucrător di pămînt, cu asămine patentă iar din 15 ghenar 1845, no. 20.
4. Feodor Ivanov Stolerov – 118, vinit tot di la Aischerdorf din Prusîia,
lipovan, prusăşti, ciobotariu, cu asămine patentă din 3 mart 1845, no.
304.
5. Mihail Ivanov – 137, lipovan, prusăşti, facire de iazuri şi cu trier, cu
patenta ghinaral consulului prusîenescu din Eşi din 1845 ghenar 15, no.
28, arată că esti vinit di 20 ani în Modova.
6. Ivan Ivanov – 138, lipovan, prusăşti, facire de oloiu şi tăbăcărie, cu
patenta ghinaral consul(ului) din Eşi, din 1845 ghenar 15, no. 29, vinit de
7 ani în Moldova.
7. Andriiu Sîndorof – 138, lipovan, prusăşti, tăbăcăriia, cu patenta ghinaral
consulului din Eşi di la 19 maiu 1845, no. 574, vinit di 4 ani în Moldova.
8. Osîb Ivanovici – 288, lipovan, prusăşti, cu trierie şi ezătoriu, tot cu
patenta ghinaral consu(lu)lui prusîenescu din Eşi di la 12 fevr(uarie)
1845, no. 123, arată că esti vinit în Moldova de patru ani.
9. Feodor Aftanasî şi fratili lui Stefan – 293, lipoveni, prusăşti, cu trieri şi
ezătoriu, tot cu asămine patentă din 19 maiu 1845, no. 573, arată că sînt
viniţî di 7 ani.
10. Vasîli Mihalov – 293, lipovan, prusăşti, salahoriie, cu patenta d(umisale)
consulat prusîenescu din Eşi di la 11 fevr(uarie) 1845, no. 126, arată că-i
vinit în Moldova di doi ani.
11. Dimitrii Ivanov şi fratili său Climent – 297, lipoveni, prusăşti, salahoriia
şi facire di căruţă, tot cu asămine patentă din 24 apr(ilie) 1845, no. 457,
arată că-i vinit în Moldova di 20 ani de copil mi u tatăl său.
12. Chirila sîn Vasîli – 302, lipovan, prusăşti, cu facire di ezături şi trier, tot
cu asămine patentă din 15 ghenar 1845, no. 30, arată că-i vinit în
Moldova di 4 ani.
13. Andriiu sîn Timofiif – 303, lipovan, prusăşti, coropcariu, cu asămine
patentă din 15 ghenar 1845, no. 34, arată că-i vinit în Moldova di 4 ani.
14. Luca Teodorovici – 82, sîrbu, prusăşti, lucrător di pămînt grădinar, cu
asămine patentă din 1845 fevr(uarie) 28, no. 195, prin cari să zice că esti
născut lipovan din Prusîia, însă el esti di naţîe sîrbu, arată că esti vinit
din Basarabiia di şapti ani la Huşi şi di doi ani la [tîrgul] Vasluiului.
15. Ivan David – 317, lipovan, prusăşti, ezător şi trierător, cu patenta
d(omnului) ghinaral consul din Eşi di la 22 mart (1)845, no. 356, arată că-i
vinit în Moldova di doi ani.
16. Chirila Macsînov sau Sîminov – 320, lipovan, prusăşti, pascariu, cu
asămine patentă din 31 maiu (1)845, no. 376, arată că-i vinit di 7 ani în
Moldova.
17. Sava Daniil – 320, lipovan, prusăşti, cu asămine patentă din 5 maiu 1845,
no. 494, arată că-i vinit în Moldova di 4 ani.

550
18. Lionti Vasîliu – 321, lipovan, prusăşti, cojocariu, cu asămine patentă din
12 maiu 1845, no. 546, arată că-i vinit în Moldova di 6 ani.
19. Mateiu Facov – 321, lipovan, prusăşti, coropcariu, cu asămine patentă
din 15 maiu 1845, no. 423, arată că-i vinit în Moldova di trii ani.
20. Baramon Radieş Visoţchi – 322, lipovan, prusăşti, coropcariu, cu patentă,
di la d(omnul) ghinaral consul prusîenescu din Eşi di la 5 maiu 1845, no.
486, arată că-i vinit în Moldova di doi ani.
21. Ivan Andriev <...> – 323, lipovan, prusăşti, trierător, tot cu asămine
patentă din 15 maiu 1845, no. 31, arată că-i vinit în Moldova di 4 ani.
22. Carp sîn Petre Fidorov – 324, lipovan, prusăşti, pascariu, cu asămine
patentă din 15 ghenar 1845, no. 23, ci esti pi numile lui Petre Fedorov,
tatăl lui Carp, au murit acum di cinci săptămîni, vinit fiind în Moldova
di cinci ani.
23. Ivan Mechitof - 374, lipovan, prusăşti, pascariu, cu asămine patentă din
15 ghenar 1845, no. 24, arată că-i vinit în Moldova pisti 13 ani.
24. Larion Ivanov – 378, lipovan, prusăşti, trierătoriu, cu asămine patentă
din 15 ghenar (1)845, no. 22, arată că-i vinit în Moldova pisti 13 ani.
25. Dariia Petrov – 386, lipovan, prusăşti, păscăriţă, cu asămine patentă din
15 ghenar 1845, no. 27, pi numili lui Savile Petrov, bărbatul ei, cari au
murit, vinit fiind în Moldova pisti 13 ani.
26. Petrachi Mihelov – 387, lipovan, prusăşti, ezător şi trierător, cu patenta
d(omnului) ghinaral consul prusîenescu din Eşi din 15 ghenar (1)845, no.
26, arată că-i vinit în Moldova di cinci ani.
27. Dorofteiu Mihalov – 388, lipovan, prusăşti, asămine, tot cu asămine
patentă din 15 ghenar 1845, no. 19, arată că-i vinit în Moldova di 5 ani.
28. Neculai Izbievici – 173, leah botezat, austriceşti, crîcimariu, cu patenta
chezaro-crăiască aghenţîi din (1)845 ghenar 1, no. 3, arată că-i vinit în
Moldova pisti 25 ani.
29. Paraschiv Feodoru – 255, grecu, elineşti, spicularisăşti cu neguţătorii din
picioare, cu patenta domnului consul elinescu din Eşi, din curgătoriu an
1845, mai în 30, supt no. 453.
30. Lăzărachi Marţinov, grecu, elineşti, spicularisăşti cu neguţătorii din
picioari, cu patenta dumisale consulului elinescu din Eşi din (1)844,
ghenar în 8, no. 55, avizuită şi acum la 1845, avgust 28, no. 560.

Adică un supus austricescu, doaîzăci şi şapti prusăşti şi doi ilineşti.


<...> <m. p.>
Preut Gheorghi, sichilarul <m. p.>
Dumitru Vasîli <m. p.>
Ioan Mihalce <m. p.>
Dumitru Stoian <m. p.>
Sandu Roman <m. p.>

551
Din ceastiia întăi Din ceastiia al doile
Eu, Dumitrachi Cărare <m. p.> Eu, Toader Bădărău <m. p.>
Eu, Ioan Plugariu <m. p.> Eu, Ştefan sîn Vasîli Cucoş <m. p.>
Eu, Ioan Arsăni <m. p.> Eu, Gheorghi Băsăscu <m. p.>
Eu, Ioniţă Gruiu <m. p.> Eu, Dumitru Lungu <m. p.>

Adică un sudet autricescu, doaîzăci şi şapti prusăşti şi doi elineşti, iar pisti tot
numărul lor triizăci.
Grigori Cuza, spatar <m. p.>
T. Ioanm spatar <m. p.>
Damiian, iconom <m. p.>
Secretar, V. Cumbati sluger <m. p.>

PRESCRIERE SUPUŞILOR STREINI AFLĂTORI ÎN CUPRINSUL


ACESTUI ŢINUT

Acei veniţi din alte locuri de peste hotar cu legiuite passaporturi


1. Alicsandru Moisiadi, grecu, elineşti, posesor moşii Cănţălăreştii a
dumisale Vasile Panopulo, cu patentă d(omnului) consul elinescu din
anul 1844, luna noemv(rie) 20, supt no. 347.
2. Ilie Apostolu, grecu, elineşti, fără nici o spiculaţie, cu asămine patentă din
1845 maiu 31, supt no. 457.
3. Mane Focşăneanu, arman, austriceşti, căutător moşii Drăgeşti ce o ţîni în
posăsîi socrul dumisale d(umnealui) [!] Grigori Vîrtan cu preţu 352
galbeni pe an, după contract înfăţoşat din (1)841 noemvr(ie) 13,
încredinţat de Divan(ul) Ţării de Gios, no. 5986, la (1)841 decehemv(rie) 3
pe 5 ani începuţi de la (1)843 apr(lie) 23.

Acei din pămînteni trecuţi de protecţii streine


1. Ioan Vasilovici, sîrbu, prusăşti, bui(a)ngiu, cu patentă din 21 maiu (1)845,
no. 359, a dumnealui ghineral consul din Eşi, născut în Moldovva la tîrgu
Huşîi.

Acei veniţi din alte locuri de peste hotar cu legiuite passaporturi


1. Scărlat Bilif, venit de la oraş(ul) Cantonderl din Sfiţera, sfiţer, galiceşti,
posesor moşîi Glodenîi Cuzăi cu preţ de 365 galbini pe anu, cu
paşaportul ambasadorului Sfiţeriei de la Viiana din 1827 fevr(uarie) 22,
no. 1238.
2. Gheorghi Ioan Stoidi, grecu, sardineşti, neguţătorie din picioare, cu
patenta d(omnului) consul elinocrăescu din Eşi din (1)842 oc(tom)v(rie)
25, no. 288, avezuit şi acum la 6 iunii 1845, no. 466.

552
3. Costandin Ioan Stoidi, grecu, elineşti, căutătoriu moşii parte paharnicului
Scîntei din hotaru Sîrbii şi Filosofîi, cu asămine patentă din (1)842
noemv(rie) 8, no. 289, avezuită şi acum la (1)845 iune 6, no. 467.
4. Atanasă Mitrof, venit de la Cracovia, leahu, prusăşti, vezăteu la
dumnealui Scarlat Balif, posesor moşiei Glodenii, cu patentă d(omnului)
ghineral consul prusienescu din Eşi supt no. 439 din 15 apr(ilie) 1845.
5. Stefan Ivanovici, arman, austricescu, neguţătorie din picioare, iar acum
ari cumparati 70 fălci păduri di pi moşîe Tungujii, cîri 8 galbini falce, de
la dumnealui paharnic Toader Carp spre tăere.
6. Iozef Macsinov, venit de la Bohemie, neamţu, austricesc, grădinarla
luminare sa beizade Neculai Suţum la moşîe Pungeştii, cu paşaportul
guberniei de Lemberg din 1840 oc(tom)v(rie) 24 supt no. 5840 avezuit la
întrare în Moldova la (1)840 noemv(rie) 1 supt no. 370 din zastava
Mamorniţi(i).
7. Ioan Ştefanovici, moldovan, austricesc, fără nici o mesării acum, iar pănă
acum sau spicularisit cu ţînere de orez, cu paşaportul guberniei de
Lemberg din 1843 ghenar 8 supt no. 541 avezuit de la zastava Mihăleştîi
pentru trecire în Moldovva la (1)843 săp(tem)v(rie) 3, no. 306.
8. Vasîli Papaioan, grecu, elineşti, acum fără nici o mesărie, şăzător la sat(ul)
Bălţaţii, cu paşaport(ul) consulatului elinescu din Eşi din 1845 iunii 7, no.
35, prin cari arată că ari voe a mergi în Valahie şi pănă la întoarcere
patenta sa s-au oprit la consulat.
9. Zisu Costapulo, grecu, elineşti, cu spiculaţie din picioare, şăzător la moşîe
Ştioborăni, fiind şi orînzăle dejmuirilor de acolo cu 1500 lei.
10. Gheorghi Costandi [!], grecu, galiceşti, posăsor moşii Tăoştii cu contract
din (1)842 apr(ilie) 23 în preţ de 450 galbeni pe anu, cu patentă din 1845
apr(ilie) 22, no. 112, a consulat(u)lui britanicescu.

Acei din pămînteni trecuţi supt protecţii streine


1. Vărtan Popovici, arman, austriceşti, bogasieri cu dugheană în tîrguşorul
Codăeştii, născut în tîrg(ul) Focşanii.
2. Marcu Aslanovici, arman, galiceşti, crîcimă cu dugheană năimită în
tîrguşorul Codăeşti şi născut în tîrg(ul) Romanul.
3. Costandin Blahavlu, grecu, elineşti, acum fără nici o mesărie, petrecătoriu
pe lîngă Moisă sau Marie vadana în tîrguşor(ul) Codăeştii şi născut în
Moldova fără a fi calcat vreodinioară pămînt(ul) Greciei, cu patenta
dumnealui protec(to)r(u)lui elinescu din Eşi din 1843 iuli 15, no. 270,
avezuit şi la 1844, no. 276, la 1845 ghenar 2, supt no. 162.
4. Vasîli sîn Iordachi Săvăscul, austriceşti, acum fără nici o spiculaţie altă
decît avînd răzăşii în moşie Dăneştii di pi soţîe sa Rucsanda sîn Marie
Vasîli Chioaciu să găsăşti lucrător de pămînt fiind şi născut în Moldova;
cu patent chezaro-crăiască aghenţîi din anul 1845, no. 1592, avînd şi
reghie din (1)845 ghenari 1, no. 1592.

553
5. Petre Dimitriu Moraitul, grecu, elineşti, dascal de copii în limba
grecească; cu patenta d(umnealui) consulatului grecescu din Eşi din 1842
iunii 27, no. 176.

Acei veniţi din alte locuri de peste hotar cu legiuite passaporturi


1. Iohan crăcimariu, neamţu, prusăşti, grădinar la moşiia Tăcuta a dumisale
vornic Gheorghi Sturza; cu patenta d(omnului) ghinaral consul din Eşi
din 1845, no. 222.
2. Neculaiu Stopos, grecu, elineşti, acum fără nici o spiculaţie, găsându-s(e)
şăzător în satul Torceştii undi ari în înpărtăşiri de pămînt di pi soţîia sa;
cu patenta d(umnealui) consulatului din Eşi, supt no. 513, din
curgător(ul) anu 1845 iuli 10.
3. Ioan Popovici, moldovan, ciurariu şăzător în satul Lipovăţ; cu patenta
dumnealui consulat(ului) din Eşi din 1843, no. 1331, pe numile maicii sale
Paraschiva Popovici fiind în dos însămnat şî însuş(i) numitul.
4. Grigori Stefanovici, ungurul, austriceşti, posesor moşiei Lipovăţul în preţ
de 1200 galbeni pe an; au înfăţoşat adiverinţa chezaro-crăiască aghenţîi
din 1845 iunii 16 supt no. 3023 că paşaport ce au avut pentru vinire din
Bocovina l-au dat la aghenţîe spre a să triimite întru înoire.
5. Narţis Stefanovici, ungurul, austriceşti, fără nici o mesărie, asămine
adiverinţa din (1)845, no. 3023, au înfăţoşat.
6. Costandin Stamati, grecu, elineşti, orîndariu la ratoşul de la drum de pe
moşie Dobroslăveştîi; cu patenta d(umnealui) consulat(u)lui din Eşi din
(1)845, no. 163.

Adică noaî supuşi austriceşti, trii prusăşti, trii galiceşti şi zăci elineşti iar
pisti tot numărul lor doaîzăci şi cinci.

Gheorghi Cuza, spatar <m. p.>


T. Ioan, spatar <m. p.>
Damiian iconom <m. p.>
Secretar, V. Cumbati, sluger <m. p.>

Adică optzăci şi noî fili scrisă şi nescrisă să cuprindi în aceasta.


Secretar, V. Cumbati sluger <m. p.>
L. S. [în sigiliu, ceară roşie, iniţialele
chirilice B. K. – Vasile Cumbati ]

Arhivele Naţionale Iaşi,


Fond Vistieria Moldovei, dos. 257/1845.

554
Catagrafia lăcuitorilor din satul MOARA GRECILOR, ocolul Crasnii, ţînutul
Vasluiu, proprieta a dumisale clironomilor răposatului vornic Vasili Miclescu

Biserica Sf. Erarh Necolai


Preoţii
1. Iconomu Costandin Suceveanu
2. Ignat Bulbuc
3. Neculai sin iconom Costandin

Dascalii
1. Macsîm Grosu
2. Costandin sin Toader Chihaea

Vătajii de la moşiile boereşti


1. Toader Buboiu, s-au dat în bir fiind din birnicii vechi

Bătrîno-nevolnicii
1. Lupu Pîrvu
2. Sandu Ciobanu
3. Ioan Şchiopu
4. Iftimi a [Ta]săi
5. Ioan Ţuguiu
6. Acsînti Gălăţanu

Văduvile
1. Chiţa lui Ioniţi Stancu
2. Tofana
3. Dochiţa lui Costandin
4. Acsîniia lui Grigori Rusu
5. Catrina Căprăriţa
6. Acsîniia Partanoai
7. Aniţa Coroai
8. Acsîniia Tudurăriţa
9. Safta Cojocăriţa
10. Safta Marcului
11. Ioana lui Gealău
12. Stanca lui Toader a Stancăi

Birnicii
1. Simion Bărbăcariu
2. Costandin sin Mihălachi
3. Costandin sin Costandin
4. Neculai Macovei
5. Gheorghi Macovei
6. Ilii sin Andriiu Văcariu

555
7. Pavăl Văcariu
8. Gheorghi Butnariu
9. Lazor Dîrvariu
10. Iacob a Văcariului
11. Timofti Urechi
12. Ioan a Văcariului
13. Costandin Ţurcanu
14. Ignat Ciobanu
15. Grigori Hrişcu
16. Zaharie Scîntei
17. Costandin Huşi
18. Gheorghi Ciurea
19. Gheorghi Scîntei
20. Simion Vicovanu
21. Gheorghi Stanciu
22. Costandin a Onului
23. Tănasă sin Burlacu
24. Ioan Bosinceanu
25. Toader Negru
26. Gheorghi Bobu
27. Ioan Petcu
28. Simion Bosînceanu
29. Petrea Moşneagului
30. Andriiu Negre
31. Neculai Băloşanu
32. Niţă Ţurcanu
33. Toader a Paşcului
34. Filip Bortăş
35. Vasili Surugiu
36. Tănasă Văcariu sau Jitar
37. Neculai zăt Chihae
38. Ioan sin Chihae
39. Vasile Coadă
40. Costandin Mocanu
41. Ioan Ardileanu
42. Nichifor Burlacu
43. Manolachi sin Bulichi
44. Ioan a Văcariului
45. Stan a Uţîi
46. Simion a Manii
47. Ioan a Nanii
48. Neculai sin Cosoru
49. Vasili sin Ioan Văcariu
50. Vasili sin Ştefan Gealău
51. Vasili sin Lazor Dîrvar

556
52. Gheorghi sin Dumitraşi Curechi
53. Vasili Buboiu
54. Ioan sin Grigori a Chirilii
55. Neculai sin Iftimi Asăi
56. Sandu sin Ioan Marcu
57. Vasili sin Ion Cărărariu
58. Ioan sin Toader Marcu
59. Gheorghi sin Grigori Căprariu
60. Ion sin Timofti Bosînceanu
61. Gheorghi sin Simion Urechi sau
62. Gheorghi sin Grigori Rus
63. Toader sin Ioan Şchiopu
64. Sandu sin Costandin Ungureanu
65. Vartolomeiu Scîntei
66. Dumitru sîn Ion Ţugui
67. Ioan a Uţăi
68. Iordachi Prisăcariu, ci au fost vătav
- însurăţăi:
69. Vasili sin Andriiu Negru, (1)839
70. Anton sin Ioan Şchiopu, (1)840
71. Neculai sin Toader Negru, (1)840
72. Grigori sin Ioan Morar, (1)842
73. Vasili sin Anton Rusu, (1)842
74. Costandin sin Ion Pîrvul, (1)843
75. Gheorghi sin Ioan Şchiop, (1)843
76. Anton sin Timofti Urechi, (1)843
77. Costandin sîn Irimie Ţurcanu, (1)843
78. Gheorghi sin Ion a Ghiniţîi, (1)845
- niaflaţi în mitrică:
79. Gheorghi sin Simion Vicovan
80. Iordachi sin Grigori Căprariu
- viniţ(i) în urma scriirei:
81. Vasili Ciobanu sin Anton Arcăleanu
82. Vasili sin Ion Ungurean sau Troian
83. Ioan Ciobanu

Căpătăerii
- cunoscuţi diu visterii fiind argaţi tocmiţ(i) cu hacu
1. Ioan zătu Partinoai
2. Timofti Bosînceanu
3. Ioan Cojocăraş
4. Gheorghi a lui Andriiu Negru
5. Gheorghi zet Anton a Dîrvăriţii
6. Ioan Scîntei
7. Irimiia Ţurcanu

557
8. Moisă Burlacu
- argaţi tocmiţ(i) cu hacu la dumnealui propietariu:
9. Toader Burlacu sau a Saftii
10. Irimie sin Timofti Bosînceanu
11. Ioan Burlacu
12. Gheorghi sin Niţă Vraghii
13. Toader sin Macovei Tîrnovanu
14. Costandin Cojocăraş
- aflaţi în urma scriirei:
15. Vasili Lapa
16. Manolachi Trăistari

LUARE AMINTE
PERELIP(SIS)
<...> Birnici au fost cunoscuţi di la aşăzari după tăbliţi bezi 9 scăzuţi după
poroncile visteriei, precum să arată în doo tăbliţi, iar sporiu nu să vedi urmat
după luare aminte făcută tăbliţei.
32 să scad, însă:

17 morţi, însă:
1. Grigori Căprariu vornicu 10. Gheorghi Ciopîlciu
2. Ghiorghi a Parfenoai 11. Ioan Călămaz
3. Ioan Marcu 12. Toader Cojocariu
4. Ştefan a Parfenoai 13. Toader Chihae
5. Tănasă a Chiriloai 14. Toader a Stancăi
6. Anton a Dîrvăriţii 15. Lupu Ciobanu
7. Moisi Urechi 16. Mafteiu Ungurean
8. Ioan Bosîncean 17. Chiriacu săn Ivan
9. Toadir a Marcului Ungurean

8 fugiţi, însă:
1. Sîmion Vezăteu 5. Ioan Neamţu
2. Ghiorghi Ciobanu 6. Dumitrachi Surugiu
3. Dumitru Negru 7. Miron sîn Grigori Hrişcu
4. Cozma Pădurariu 8. Enachi Caşcaval

Toader Buboi, regularisit vătav a moşîei în locu lui Iordachi Prisecariu ci


s-au sporit întri birnici.
6 nevolnici trecuţi la rostu lor.
83 sînt în fiinţă precum să arată pe la rostu lor.
Adică trii preoţi, doi dascali, un vătav, şasă bătrîni, dousprezăci văduvi,
optzăci şi trii birnici şi şasăsprezăci căpătîeri.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dosar 252/1845, f. 153v. – 159r.

558
Catagrafia lăcuitorilor din satul BAHNARII, ocolul Crasnii, ţînutul Vasluiu,
proprieta a dumisale aga Iorgu Strătulat

Biserica Adormire Maicii Domnului


Preoţii
1. Vasili Buzdugan

Dascalii
1. Ioan Jijii
2. Gheorghi sin diiaconu Ion Olariu

Vornicii de poartă
1. Ştefan Buzdugan, cu carte domneasc din (1)825 maiu 12.

Polcovniceii
1. Ştefan Andriian, cu carte domnească din (1)828 apr(ilie) 19
2. Gavril sîn Simion, cu carte gopsod din (1)827 oc(tom)vr(ie) 8

Vătajii de la moşiile boereşti


1. Ilii sin polcovnic Gavril

Bătrîno-nevolnicii
1. Vasili sin Merăuţă
2. Vasili sin Ioan Boţu
3. Toader sin Ioniţ(ă) Mafteiu
4. Coste sin Ioniţ(ă) Stan
5. Ioniţă Donosă

Văduvile
1. Aftiniia lui Ioan a Paraschivii
2. Dumitra lui Ioan Bocăneţ
3. Dumitra lui Mafteiu Olică
4. Ioana lui Gheorghi Cosor
5. Todosîia lui Sava Gheorghiţă
6. Ioana lui Gavril Şopu
7. Anuţa lui Gavril Lungu
8. Catrina lui Ioan Paşcu
9. Tudora lui Vasîli Ciobanu
10. Zamfira lui Savin

Birnicii
1. Tănasă Tunariu
2. Toader Tunariu
3. Vasili Tunariu
4. Dumitrachi a Stanii

559
5. Ştefan Aftărgaciu
6. Chirila a Stratini
7. Simion Gheorghiţă
8. Vasilachi Ursu
9. Gheorghi Geantimir
10. Vasili sin Toader a Paraschivii
11. Gheorghi sin Ioan Corniţă
12. Grigori Creţu
13. Ioan sin Mereuţă
14. Toader sin Ioan Timofti
15. Gheorghi sin Mafteiu Cocurlui
16. Ioan sin Vasili Todiriţă
17. Ion sin Costandin Corniţă
18. Ioan sin Lazor Corniţă
19. Vasili sin Ioan Moşneagu
20. Gavril sin Vasili Chirila
21. Costandin sin Ştefan Arteni
22. Dumitru sin Ştefan Arteni
23. Ioan sin Ştefan Arteni
24. Iordachi Chirila
25. Vasili sin Toader Chirila
26. Vasili Chirila
27. Gheorghi sin Ştefan Arteni sau Arsăni
28. Neculai sin Onică
29. Gavril sin Ioan Moşneagu
30. Măteiu sin Vasili Moşneagu
31. Neculai sin Savin Grumeza
32. Simion sin Ioan Moşneagu
33. Ioniţă sin Ştefan Arteni
34. Ioan sin Ştefan Corniţă
35. Toader sin Costea
36. Ioan Turculeţu
37. Toader sin Ioniţ(ă) Tudosă
38. Ioan sin Jijii
39. Gheorghi Jijii
40. Vasili sin Costandin Boţ
41. Ioan sin Costandin Gîndu
42. Ioan sin Costandin Boţu
43. Ioan sin Ioniţ(ă) Şopu
44. Toader sin Savin Epure
45. Gheorghi sin Vasili Lungu sau Arsăni
46. Gavril sin Nastasiei
47. Ştefan sin Costandin Boţu
48. Simion sin Boţu
49. Gheorghi sin Pavăl

560
50. Grigori sin Pavăl
51. Gavril sin Vasili Sima
52. Apostul sin Ioniţă Şopu
53. Lazor Pavăl
54. Ioan sin Condurachi
55. Mafteiu Gheorghiţă
56. Ioniţă Dănăilă
57. Ştefan Dănăilă
58. Mardari sin Şopu
59. Gheorghi sin Dănăilă
60. Ioan sin Gheorghi Donosă
61. Simion Jîjîi
62. Gheorghi sin Ioan Luca
63. Toader sin Toader Luca
64. Timofti sin Costandin Jijii
65. Vasili sin Ioniţ(ă) Arsăni
66. Neculai Arsăni
67. Dumitru sin Ştefan Arsăni
68. Ioan sin Dumitru Morariu
69. Ioan a Chirilii Lucăi
70. Ioan sin Toader Luca
71. Vasili Jijii
72. Toader sin Ioniţ(ă) Olariu
73. Ioniţă sin Toader Olariu
74. Ioan sin Toader Arsăni
75. Neculai Boţ
76. Ioan sin Roman
77. Gavril sin Toader Arsăni
78. Andriiu sin Ioan Arsăni
79. Mafteiu sin Ioan Arsăni
80. Vasili sin Luca
81. Zahariia Lucăi
82. Vasili sin Andriiu Arsăni
83. Ioan sin Vasili Onică
84. Andriiu sin Ioniţ(ă) Arsăni
85. Ioan sin Ioniţă Arsăni
86. Ioniţ(ă) Istrati
87. Vasili sin Ioniţ(ă) Prăşan
88. Vasili sin Volocar
89. Vasili Ţuţu
90. Alicsandru Sima
91. Costandin Prisăcariu
92. Manolachi sin Ioan Chioru
93. Melinti Guşătu
94. Iordachi Rotariu

561
95. Ioan sin Timofti Arteni
96. Toader a Saftii
97. Vasili sin Pavăl
98. Miron sin Dumitru Moşneag
99. Gheorghi sin Costandin Gioacăbini
- însurăţăi:
100. Moisa sin Panaiti Chirila, (1)839
101. Ioan sin Simion Moşneagu, (1)839
102. Grigori sin Vasili a Anii, (1)839
103. Măteiu sin Gheorghi Chelar, (1)840
104. Gherasim zăt Costandin Pruteanu, (1)84o
105. Dumitrachi sin Gavril Sima, (1)841
106. Gheorghi sin Vasili Ciobanu, (1)841
107. Tănas(ă) sin Ion a Parachivii, (1)842
108. Scărlat sin Gheorghi Geantimir, (1)842
109. Vasili sin Vasili Gîscă, (1)843
110. Ioan sin Gheorghi Chelariu, (1)844
111. Simion sin Măteiu Moşneagu, (1)845
112. Mafteiu sin Gavril Şopu, (1)839
113. Neculai sin Toader Răvincu, (1)839
114. Ştefan sin Gheorghi Epure, (1)842
115. Ioan sin Gheorghi Lungu, (1)844
116. Ioan sin Gheorghi Ciobanu, (1)839
117. Ion sin Petre Ungurean sau Vieriu, (1)841
118. Vasili sin Petre Vieriu, (1)842
119. Ioan sin Ioan Pădurariu, (1)842
120. Ioan sin Ioniţ(ă) Epuri, (1)843
121. Toader sin Vasili Ţuţu, (1)843
- însurăţăi niaflaţi în mitrică:
122. Vasili sin Toader Luca
123. Simion sin Toader Olariu
124. Gheorghi sin Alicsandru Sima
125. Vasili sin Costachi Prisăcar
126. Ioan Mocirlă
127. Iordachi sin Gruiu
128. Paraschiva sin Gruiu
129. Chirila sin Samoilă
130. Ioan sin Neculai Ştirbu
131. Ioan sin Toader Pădurariu
132. Ioan sin Cozma Pădurar
133. Toader sin Gheorghi Gioacăbini
134. Toma sin Petrea Pădurar
135. Gheorghi sin Neculai Ştirbu
136. Ioan sin Vasili Chirila

562
- viniţ(i) di aiure:
137. Mihălachi sin Ştefan Corniţă
138. Iordachi Dănăilă
139. Sava Troacă
140. Costandin Morariu
141. Ioan sin Costandin Morariu
142. Ioan Lăcrămioară
143. Ilii sin Petcu Pădurar
144. Ioan sin Petre Rotar
145. Toader sin Rotariu
146. Mihălachi Funariu
147. Mafteiu Funariu
148. Irimiia Trofin
149. Vasili Negru
150. Ioan sin Vasili Chioru
151. Gheorghi Ungureanu
152. Vasili Bursucu
153. Ioan sin Vasili Rusu
154. Toader Văcariu
155. Gheorghi Marcu
156. Ioan Capmari
157. Iacob Tinicăi
158. Hristea Ciobanu
159. Pavel Maranciucu
160. Tănasă Maranciucu
161. Vasili Bugeag
162. Vasili Iacob
163. Toader Boţu
164. Vasili Gîndu
165. Iosîp Morariu
166. Vasili Ţîncăel şi Pădurariu
167. Ioan zăt Gheorghi Chioru
168. Ioan Haită Rotariu
169. Ilii sin Costin
170. Neculai Dumitrachi
171. Ioniţă Cioclu

Bejănarii acei vechi hrisovoliţi


1. Ioan Pădurariu
2. Samoilă sin Vasili Pădurar, cari după tăbliţ(ă) s-au numit Costandin
3. Toader Pădurariu
4. Cozma sin Ilii Pădurar
5. Costandin sin Petre Pădurar
6. Dominti Pădurar
7. Simion sin Petrea

563
Căpătăerii
- cunoscuţ(i) di visterii:
1. Vasili sin Ioniţ(ă) Gîscă
2. Ioan sin Codreanu
3. Pavăl sin Mihălachi Gheorghiţ(ă)
4. Vasili sin Mihălachi Gheorghiţi
5. Toader Răvincu
6. Timofti Morariu
7. Ioan sin Gavril Berescu
8. Ioniţă Porumb, vinit di la Vale Săliştii
- argaţi plugari haidăi la dumnealui posăsorul, pahanarnic Ştefan Angheluţi:
9. Vasili Vezăteu
10. Gheorghi sin Vasili Gîscă
11. Simion sin Ioan Arteni
12. Simion sin Savin Grumeza
13. Vasili sin Toader Mocirlă
14. Ioan sin Mafteiu Boţu
15. Grigori Morariu
16. Vasili Rusu
17. Petre sin Vasili Bortă
18. Simion Rîndaşu
19. Samson Morariu
20. Neculai sin Timofti Morar
21. Ioan sin Ioan Pascu, mort după ştiinţa revizorului
22. Simion sin Petre Honcu
23. Ioan sin Petre Honcu
24. Niţă Herestieriu
25. Ioan Băci
26. Andriiu sin Silion, argat la polcovnic Gavril
27. Neculai Rusu, vacar la vitilr satului
28. Toader sin Vasili Ştefănică

Adică un preot, doi dascali, un vornicu di poartă, doi polcovnicei, un


vătăjăl, cinci bătrâni, zăci văduvi, una sută şaptizăci şi unul birnici, şapti
hrisovoliţi, douzăci şi opt căpătăeri.

LUARE AMINTE
PERELIPSIS
145 birnici au fost cunoscuţi de la aşăzare după tăbliţă, bezi 15 scăzuţi di
Visterii şi arătaţi în dos(ul) tăbliţii
4 s-au sporit rînduri-rînduri de atunce şi pînă acum, precum să arată în
dos(ul) tăbliţii.
149
50 să scad, adică:

564
20 morţi, însă:
1. Gavril sîn Arsăni 11. Ghiorghi ficior lui Ilii Baciu
2. Toader Şopu 12. Ion sin Ioan Moşneag
3. Sava sîn Gheorghiţă 13. Toadir sîn Necolaiu Olariu
4. Pascal Ficioru 14. Costandin Vochieriu
5. Anton Smorcilă 15. Gavril Şopu
6. Pavăl sîn Gavril Cucoş 16. Ghiorghi Donosă
7. Manolachi sîn Toma 17. Vasîle sîn Ştefan Arsăni
8. Ioan sîn Paşcu 18. Vasîle Capşa
9. Grigori Prisăcariu 19. Toader Geantimir [?]
10. Vasîle Cioban 20. Ghiorghi Volocariu

25 fugiţi, însă:
1. Ioan Huşan 14. Alecu Ciobică
2. Toader Braşovanu 15. Neculaiu Ariton
3. Dumitru Pîrlog 16. Ghiorghi Humă
4. Chirila Savin 17. Ghiorghi Curcă
5. Ioan Lungu 18. Anghel Jîjîi
6. Dumitrachi Căruceriu 19. Toader sîn Vasîle Istrati
7. Toader Bulău 20. Costandin sîn Mafteiu Boţ
8. Vasîle Gioacăbine 21. Costandin sîn Andriiu
9. Vasîle Mihoci Arsăni
10. Todosă Rusu 22. Ichim sîn Ioniţă Heresteor
11. Ghiorghi sîn Gavril Cucoş 23. Pavăl Tomişăscul
12. Neculaiu Gioacăbine 24. Vasîle Cibotar
13. Ioan Cardamu [!] 25. Ghiorghi Rusu

4 nevolnici trecuţi la rostu lor, bezi Toader sîn Ioniţă Marteon din birnicii <..>
1. Ghiorghi Starostile, regularisit dascal la bisărică în locu lui Ioan Buzdugan
ci este fugit.
50
72 să adaog, însă:
37 însurăţăi, precum să arată
35 viniţi di aiure, asămine
171 sînt în fiinţă precum să arată anumi la rostu lor.

Iar hrisovoliţii, 7 liuzi, fiind de la aşăzare să şi găsăscu în fiinţă.

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dos. 252/1845, 10v – 18r.

565
Catagrafia lăcuitorilor din satul BRODOCUL, ocolul Stemnicului, ţînutul
Vasluiului, proprieta a dumisale agăi Iorgu Strătulat

Biserica cu hram(ul) Sv. Gheorghi


Preoţii
1. Ilie sîn preot Anton
2. Pantilimon sîn Căsîian

Dascalii
1. Petre sîn Chirila
2. Gavril sîn Nechifor Roşca

Vătajii de la moşiile boereşti


1. Gheorghi sîn Ioan dascal

Bătrîno-nevolnicii
1. Ioan sîn Anton Bumbu
2. Ilie a Floarii
3. Iftodi sîn Macari sau Plugar
4. Nechifor sîn Sandu Roşca
5. Ioan a Ilenii
6. Ioan Cordu
7. Măriian Somoşanul

Văduvile
1. Aniţa lui polcovnic Ioniţ(ă)
2. Ileana lui Vasîli Olariu
3. Ioana lui Toader Mocan
4. Ana lui Mafteiu Doagă
5. Irina lui Zaharie Cărbunariu
6. Marie lui Ilii Capră
7. Ana lui Grigoriştean
8. Marie lui Toader Bodiian
9. Gafiţa lui Vasîli Hrişcu
10. Irina lui Andrii a Afinii
11. Acsînie lui Roşca Irinii
12. Ana lui Iftodi Capră
13. Vărvara lui Sîmion Moroşanu
14. Safta lui Mihaiu Morariu
15. Paraschiva lui Gheorghi Tistu
16. Nazarie

566
Birnicii
1. Gavril sîn Maftei Rotariu
2. Ioan sîn Mafteiu Rotariu
3. Iftimi sîn Mafteiu Rotar
4. Alecsa Ilenii
5. Costandin Platonu
6. Ştefan sîn Dănilă Măriian
7. Toader sîn Andrii Ţabra
8. Vasîli sîn Mafteiu Doagă
9. Neculaiu sîn Andriiu Rusu
10. Gheorghi sîn Andrii a Afinii
11. Ioniţi sîn Neculai Baciu
12. Ioan sîn Andriiu Ţabre
13. Mihaiu sîn Gheorghi Fofici
14. Iacob sîn Maftei Doagă
15. Gavril sîn Nechifor a Irinii
16. Sîmion sîn Dumitru Neamţu
17. Costandin Buzatu
18. Ioan sîn Ioniţ(ă) a Irinii
19. Tanasă sîn Dumitru Neamţu
20. Ioan Buzatu
21. Ioan sîn Tanasă Capră sau Lungu
22. Iftimi sîn Toader sau Lazor Plugar
23. Gavril zet Bedeanu sau Ursu
24. Costandin a Bălăşoai
25. Ioan sîn Gheorghi Totu
26. Gheorghi zet Ioniţicu
27. Ioan sîn Pavăl Roităş
28. Gavril sîn Enachi Vatră
29. Neculaiu zet dascal sau Braşovanul
30. Ioan Jăşcu
31. Gheorghi brat Neculaiu Bogatu sau Rusu
32. Ioan Onicu sau a Nastasîei
33. Zaharie sîn Niţi Rotariu
34. Iordachi sîn Nechifor a Irinii
35. Nechifor sîn Grigori sau Ochiană
36. Ioan sîn Ilie a Floarii
37. Moisi sin Ilie a Floarii
38. Ioan sîn Ilie Capră
39. Ioan sîn Mafteiu Doagă
40. Costachi Morariu
41. Sîmion sîn Mihaiu Morar
42. Andrii sîn Toader Rusu sau a Saftii
43. Iacob sîn Flore Buduşan
44. Radu sîn Chiriiac Mocan

567
45. Niţi a Mărinesîi sau sîn Toader Dudu
46. Toader sîn Nechifor Roşca
47. Vasîli Rusu
48. Iacob a Ilincăi
49. Vasîli Beriş
50. Ioan sîn Ioniţi Hruşcu, alcătuit cantonist
- însurăţăi:
51. Ioan sîn Gheorghi Fofică, (1)839
52. Ioan a Irioai sau Gheorghi Rusu, (1)842
53. Ioan sîn Toma Mocanu, (1)842
54. Gheorghi sîn Ioniţi a Irinii, (1)842
55. Iamandi sîn Ion Roităş, (1)842
56. Gheorghi sîn Vasîli Rusu, (1)841
57. Gheorghi sîn Nechifor a Irinii, (1)841
58. Grigori sîn Iacob Bodoşan, (1)841
59. Vasîli sîn Sîmion Moroşan, (1)842
60. Gavril sîn Ilie Capră, (1)839
61. Gheorghi sîn Alicsandru Acsînti sau Jîtariu, (1)843
62. Andriiu sîn Alecsa Ilenii, negăsit în mitrică
63. Vasîle sîn Alecsa Măriian, negăsit în mitrică
- viniţi de aiure:
64. Ilie Moroşanu
65. Gheorghi Vieriu sau Chelariu
66. Gheorghi sîn Vasîle Ghigalău

Bejănarii acei vechi hrisovoliţi


1. Gavril sîn Lazor
2. Cosatndin sîn Toader Biriş
3. Ilie sîn Zaharie
4. Pavăl sîn Zaharie Cărbunariu
5. Ioan a Sandii
6. Ioan zet Cuipan
7. Niţi sîn Ilie
8. Pavăl Tăuş
9. Chiriiac Mocanu

Căpătăerii
1. Gavril Macsim
2. Toader a Nazariei
3. Toader Rusu
4. Nechifor a Irinii
5. Costandin Macsîm
6. Grigori Buzat
7. Petre Bucur sau Vieriu, vieriu la dumnealui sluger Vasîli Cumbati
8. Ignat Strechii, vieriu la dumnealui Ivanciu Andoniu

568
Adică doi preoţi, doi dascali în slujbă, un vatav a moşiei, şapti bătrîni
nevolnici, şasăsprezăci văduve, şasăzăci şi şasă birnici, naoî hrisovoliţi vechi
şi opt căpătăeri.

LUARE AMINTE
PERELIPSIS

90 birnici vechi au fost cunoscuţi de la aşăzare după tăbliţi


1 sporit, Grigori Rusu ot Pocreaca
91
41 să scad, adică:
16 morţi, însă:
1. Ion Stupcanul 8. Sîmion Moroşanu
2. Toader Bidian 9. Ioan sîn Cozma Ungureanu
3. Maftei sîn Costandin 10. Iftodi sîn Petre Capră
Doagă 11. Iftimi sîn Vasîli Rotar
4. Ioniţă sîn Ştefan a Ileni sau 12. Onuţi Ungureanu
a Irinîi 13. Ştefan Moroşanul
5. Macovei Păscănean sau 14. Vasîli sîn Ioan Hrişcă sau
Boşcăneanu Hrişcu
6. Andriiu Vieriu 15. Vasîli sîn Olariu
7. Andriiu a Finăi 16. Mihaiu Olariu

19 fugiţi, însă:
1. Ion Macsimovici 11. Ioan sîn Dochiţa vădana
2. Maftei sîn Toader Rotar 12. Ioan sîn Ilie Biriuş
3. Neculaiu Fulga 13. Petre zet Stupcanul
4. Grigori Vieriu 14. Dănilă sîn Crăciun Roşca
5. Gheorghi Burlacu 15. Toader sîn Irimie
6. Gheorghi sîn Toma Fofic(ă) Ungureanu
7. Iftimi sîn Ştefan Puşcaş(u) 16. Sîmion Ungureanu
8. Iacob a Ştefanîi 17. Grigoraş Rusu
9. Ioan Ciobică 18. Alt Sîmion Ungureanu
10. Toader Burlacu 19. Ioan Feregeanu

6 nevolnici trecuţi la rost(ul) lor bez Ion Corbu vinit de la Rădiu Puşcaşi
16 să adaog(ă), însă:
13 însurăţăi precum să arată în tăbliţi
3 viniţi de aiure
66 sînt în fiinţi precum să arată la rost(ul) lor

Bejănari hrisovoliţi
12 au fost cunoscuţi de la aşăzare după tăbliţi
3 să scad, adică:

569
2 morţi, însă:
1. Toader sîn Mihaiu Olariu
2. Gheorghi Găinariu
1 fugit, Ioan zet Gheorghi Găinar
9 sînt în fiinţă precum să arată la rost(ul) lor

Arhivele Naţionale Iaşi, Fond Vistieria Moldovei,


dosar 254/1845, 6v. – 10r.

Catagrafia lăcuitorilor din satul RĂDIU PUŞCAŞI, ocolul Stemnicului,


ţînutul Vasluiului, proprieta a dumisale colesni sovetnic Pavel Şubin

Biserica [cu] hramul Sv. Mucenicu Haralampii


Preoţii
1. Gheorghi sîn preot Ioan, vinit de la sat(ul) Glodenii după voe arhiereului
eparhiot.

Dascalii
1. Neculaiu Barbălată
2. Vasîli sîn Iosîp dascal

Postelniceii
1. Vasîli Epure, cu carte gospod din (1)823 maiu 17.

Vătajii de la moşiile boereşti


1. Vasîli Giurgiuvan

Bătrîno-nevolnicii
1. Gavril Bădărău
2. Andronachi Cibotar
3. Sofroni Chiorul
4. Petre Corbu
5. Savvin Furtună
6. Neculaiu Bîrneţ
7. Gavril Ştirbu
8. Ioan Guliman

Văduvile
1. Ileana Lupului Furtună
2. Ana Floroae
3. Ioana Harabagiţa
4. Ioana Prescorniţa
5. Ana Posligioasa

570
6. Mărina lui Chirila Bădărău
7. Paraschiva Iftodoae
8. Marie lui Dumitru a Tomulesăi
9. Marie lui Costandin a Tomulesăi
10. Gafiţa Porcăriţa

Birnicii
1. Ion a Catrinii sau sîn Năstasă Dormuleţ
2. Ioan Budu
3. Neculaiu zet Mărăndiţi
4. Dumitrachi Biţa sau sîn Savin
5. Ioan Posleti
6. Ioan Meşniţă
7. Mihalachi Pădurar sau Rusu
8. Gavril zet Trifan
9. Ignat Rotariu
10. Toader a lui Ion Burner
11. Ioniţi Plugar sau Şchiopu
12. Ioan sîn Iosip Rusu Stan
13. Neculaiu Pădurar
14. Gheorghi zet Corbu sau Cimpoeş
15. Manolachi Corbul
16. Grigori Furtună
17. Onofrei Corbul
18. Ioan a Sofronii sau Măgrian
19. Neculai Lungu
20. Iftimi Lungu
21. Ioniţi Robul
22. Grigori Robu
23. Andriiu zet Floare
24. Ioan zet Rotar sau Solomnesîi
25. Carp Robu sau Codru
26. Alicsandru Moglan
27. Costandin sîn Ion Botezat sau a Cibotăriţîi
28. Vasîli Trifan
29. Ioan Chirvasă
30. Toader a Lupului Furtună
- însurăţăi negăsiţ(i) în mitrică:
31. Costandin a Ilenăi
32. Ioan Măriian
33. Antohi Rotariu
34. Gheorghi Meşniţă
35. Toader Sofroni
36. Dumitru Lucăi
37. Ioan a Ciobicăi

571
38. Costandin a Petrii Corbu, (1)839
39. Vasîli Ştirbu sau sîn Gavril Harabagiu, (1)839
40. Luca Androni, (1)843
41. Gheorghi Carp, (1)844ini
- viniţ(i) di aiure:
42. Dumitrachi Chilce
43. Vasîli Rusu
44. Anton Jîtariu
45. Filip Plugariu
46. Ioan Olariu
47. Ioan Rusu sau Păscariu
48. Ioan Moroşanu
49. Pintilei Păscar
50. Ioan Trifan

Căpătăerii
- argaţi tocmiţ(i) cu hacu la dumnealui propietar(ul) moşii:
1. Nistor Pădurar sau Troacă
2. Toader Onofreiu
3. Gheorghi Coropcă
4. Gavril sîn Ioniţ(ă) dascal
5. Gheorghi sîn Ioniţ(ă) dascal
6. Ioan Clătinici
7. Gheorghi a Chiţăi
8. Neculaiu Topor, s-au scăzut fiind dovidit di cinovnicul <...>
- din cii veniţi vieri la vie, di sărdăreasa Marie Stavru:
9. Gheorghi Hîrjău
10. Sîmion Păscariu
11. Gheorghi Măriian sau Omoşan, pîndar la vie dumisale păhărniceasa
Catinca Buzdugan

Adică un preut, doi dascali în slujbă, un postelnicel, un vatav a moşii, opt


bătrîni nevolnici, zăci văduvem cinzăci birnici şi unsprezăci căpătăeri.

LUARE AMINTE
PERILIPSIS

53 birnici au fost cunoscuţi de la aşăzare după tăbliţ(ă), bez 8 scăzuţ(i)


precum să arată în dosul tăbliţîi
2 s-au sporit rînduri-rînduri de atunce şi pănă acum precum să arată iarăşi în
dosul tăbliţîi
55
25 să scad, adică:

572
9 morţi, adică:
1. Dumitru a Tomulesîi 6. Toader Rotariu
2. Petre Miriian 7. Costandin Chirvasă
3. Iacob Furtună 8. Ion sîn Ioniţ(ă) Branişte
4. Lupu Furtună 9. Iordachi Chişcă sau Vier
5. Gheorghi Dumbravă

11 fugiţi, însă:
1. Vasîli Botezat 7. Vasîli Barbuzan
2. Andriiu sîn Lazor 8. Andriiu Spînu Cioban
3. Condurachi Leancă 9. Costandin Ghibănar
4. Petre Ciobanul 10. Chirvasă Strechii
5. Ioan Corbul 11. Vasîli Vieriu
6. Gheorghi Nebleja

5 bătrîni nevolnici trecuţ(i) la rost(ul) lor

19 să adaogă, însă:
11 însurăţăi precum să arată

8 viniţi de aiure, însă:


1. Dimitrachi Carp
2. Vasîli Rusu
3. Anton Jîtariu
4. Filip Plu[plu]gariu
5. Ioan Olariu
6. Ioan Rusu
7. Ioan Moroşanu
8. Pintile(i) Pascar

49 sînt în fiinţi precum să arată la


rost(ul) lor
1 Ion Trifan, vinit în urma
scrierii
50 sînt.

Arhivele
Naţionale Iaşi, Fond
Vistieria Moldovei,
dosar 254/1845, 1v. – 6r.

573
Primarii Vasluiului, președinții Comisiilor interimare,
ajutorii de primar și unii responsabili cu Starea civilă
(1894 – 1945)

Nr. Numele și Funcția Perioada


Observații
crt. prenumele deținută deținerii
A fost și ofițer al
1. B. Vârlănescu Primar 1864-1866
Stării civile
Iancu
2. Primar 1867 -„-
Ioan
Iorgu
3. Primar 1867 -„-
Papafilu
Iancu
4. Primar 1868 -„-
Ioan
Grigore
5. - -„- -„-
Abagiu
Grigore
6 -„- -„- -
Alexandrescu
Constantin
7. -„- -„- -
Baiardi
Constantin
8. -„- -„- -
Buzdugan
Dimitrie
9. Primar 1869 -
Sofronie
Ofițer al Stării
10. Vasile Mihail - 1869
civile
Grigore
11. - 1869 -„-
Alcașu
Iorgu 19 .06.1869 –
12. Primar
Papafil 23.12.1869
23.12.1869 –
13. Dimitrie Sofronie Primar
26.12.1869
Neculai 26.12.1869 –
14. Primar
Carp 31.12.1869
Iorgu
15. Primar 1870
Papafil
Iorgu
16. Primar 1871
Papafil
17. Ion Cihodaru - 1871 Of. Starea civilă

574
Gheorghe 01.01.1872 –
18. Primar
Danu 20.07.1874
Gheorghe 1872 – Ofițer al Stării
19. -
Buzdugan 1878 civile
Nicu 20.07.1874 –
20. Primar -
Rășcanu 31.12.1876
Col. Constantin 01.01.1877 –
21. Primar -
Christe 31.12.1877
Neculai (Nicu)
22. Primar 1878 -
Rășcanu
Col. Constantin Ofițer al Stării
23. - 1878
Christe civile
Neculai (Nicu) 01.01.1879 –
24. Primar -
Rășcanu 06.02.1880
Gheorghe Până la 29.02.
25. - -„-
Buzdugan 1879
Gheorghe Lașcu 29.02.1879 –
26. - -„-
(Lașco) 06.02.1880
Neron 06.02.1880 –
27. Primar -
Lupașcu 23.09.1881
Gheorghe Ofițer al Stării
28. - -„-
Bălănescu civile
Neculai (Nicu) 23.09.1881 –
29. Primar -
Rășcanu
Alexandru Ajutor de 23.09.1881 – Ocazional, ofițer
30.
Țurcanovici Primar al Stării civile
Gheorghe Până la Ofițer al Stării
31. -
Bălănescu 31.10.1881 civile
31.10.1881 –
32. Ștefan Motăș - -„-
31.12.1881
Neculai (Nicu)
33. Primar 1882 -
Rășcanu
Ștefan Ofițer al Stării
34. - 1882
Motăș civile
Neculai (Nicu)
35. Primar 1883 -
Rășcanu
Neculai Ofițer al Stării
36. - 1883
Gheorghiu civile
Neculai (Nicu)
37. Primar 1884 -
Rășcanu
38. Neculai Gheorghiu - 1884 Of. al St. civile

575
Neculai (Nicu) 1.01.1885 –
39. Primar -
Rășcanu 28.09.1885
Gheorghe
40. Primar 28.09.1885 - -
Bălănescu
Ajutor de De la 24.11
41. Cezar Simonis -
primar 1885
Ofițer de Stare
42. Leuștean - 1885
civilă
Ofițer al Stării
43. Vârlan - -„-
civile
Ofițer de Stare
44 Rotaru - -„-
civilă
Ofițer de Stare
45. Motăș - -„-
civilă
Ofițer de Stare
46. Vârlănescu - -„-„
civilă
Barbu Ajutor de
47. 1886 -„-
Rotaru primar
Gheorghe 1886 –
48. Primar -
Bălănescu 16.11.1890
Gheorghe Ajutor de 1888- Ofițer de Stare
49.
Lașcu primar 16.11.1890 civilă
Panaite V. 16.11.1890 -
50. Primar -
Irimiade 1893
Căpitan Petru Ajutor de 16.11.1890 - Ofițer de Stare
51.
Antonescu primar 1893 civilă
Ajutor de
52. Anastase Buzdugan 1893 -„-
primar
1894- A semnat St. civ.
53. Anastase Buzdugan Primar
24.03.1898 până la 18.09.’94
18.09- Ofițer de Stare
54. Grigore Stavăr -
25.11.1894 civilă
25.11- 31
55. Barbu Rotariu - -„-
12.1895
Panaite V. 24.03.1898-
56. Primar -
Irimiade 31.12.1904
Ghiorghe
57. - 1898 -„-
Marinescu
Dimitrie 5-27 aprilie
58. - -„-
Picerea 1899
59. Vasile Gorgos - 1899 -„-

576
Matei 1905-1908 și
60. Primar -
Botez 1910-1911
Ofițer de Stare
61. Dimitrie Iacob - 1905-1906
civilă
Ion
62. - 1908-1911 -„-
Spiridon
Eduard 1909, 1913-
63. Primar -
Motăș 1918
Anghel Ofițer de Stare
64. - 1911
Asbiovici civilă
Dimitrie
65. Primar 1912 -
Staicu
George C. Ofițer de Stare
66. - 1913
Isăcescu civilă
Ștefan
67. - 1914 -„-
Balassan
Panaite V.
68. - 1916 -„-
Irimiade
Ioan P.
69. - 1918 -„-
Miulescu
Constantin P. Președintele
70. 1919-1921 -
Anton Com. Interim.
Constantin 1919 (scurt
71. -„- -
Floriean timp)
Constantin 1922-1924,
72. -„- -
Cocorăscu 1926
Alexandru Vice- Ofițer de Stare
73. 1923 și 1924
Motăș președinte civilă
Președintele
74. Mina Filip 1925 -
Com. Interim.
Ofițer de Stare
75. Simion Poppa - 1925
civilă
Mina
76. Primar 1927 -
Filip
Ofițer de Stare
77. Corneliu Meza - 1927
civilă
Constantin
78. Primar 1928 -
Ghiorghiadi
Ofițer de Stare
79. Mina Popescu - 1928
civilă
Dr. Gheorghe Președintele
80. 1929-1930 -
Scarlat Com. Interim.

577
Ofițer de Stare
81. Virgil Mironescu - 1929
civilă
Dr. Gheorghe
82. Primar 1931 -
Scarlat
Mina
83. -„- 1932-1933 -
Filip
Gheorghe 1934 și 1938
84. -„- -
Vierescu (interimar)
Dumitru
85. -„- 1935-1937 -
Țaicu
General Ion iunie 1939-
86. -„- -
Rășcanu 7.11.1940
Lt.col. Ion 8.11.1940-
87. -„- -
Stamate 26.03.1941
Ajutor de
88. Petre Richard -„- -
primar
General Ion 27.03.1941-
89. Primar -
Rășcanu 06.12.1942
Prof. Constantin 07.12.1942-
90. -„- -
Capră 22.08.1944
Av. Victor 27.08.1944-
91. -„- -
Ghertler 15.09.1944
Maior (r) 16.09.1944-
92. -„- -
Calinovici 20.10.1944
Preot Neculai 21.10.1944-
93. -„- -
Sârbu 03.01.1945
Prof. Theodor Din
94. -„- -
Hodoroabă 03.01.1945

578
BIBLIOGRAFIE
A. SURSE INEDITE

Arhivele Naţionale Istorice Centrale - Bucureşti


Fondurile: Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Ministerul de
Interne
Arhivele Naţionale Iaşi (SJAN Iaşi = Serviciul Judeţean al Arhivelor
Naţionale), Fondurile: Epitropia Generală a Casei Spitalelor Sfântul
Spiridon din Iaşi, Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Secretariatul de Stat al
Moldovei, Vistieria Moldovei
Arhivele Naţionale Mehedinţi, Drobeta-Turnu Severin, Colecţia Dr.
C. I. Istrati.
Arhivele Naţionale Vaslui (SJAN Vaslui), Fondurile: Consiliul
Popular Judeţean Vaslui, Partidul Social Democrat, Prefectura judeţului
Vaslui, Primăria oraşului Vaslui, Serviciul de Siguranţă Vaslui, Sfatul
popular orăşenesc Vaslui, Starea civilă a oraşului Vaslui, Şcoala primară de
băieţi nr. 1 Vaslui, Tribunalul Vaslui. Transcripţiuni. Școala primară de fete
nr.2 Vaslui, Școala primară mixtă israelito-română „Assey Tow” din Vaslui.
Arhiva Primăriei Vaslui, Oficiul Stării Civile
Arhiva Direcției pentru Cultură a Județului Vaslui

B. SURSE EDITATE

Administraţiunea Casei Bisericii. Anuar 1909, Bucureşti, 1909.


Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938.
Marco BANDINI, Codex. Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de
rit roman din Privincia Moldova 1646-1648. Ediţie bilingvă. Introducere, text
latin stabilit, traducere, glosar: prof. univ. dr. Traian Diaconescu, Iaşi, 2006.
Mircea CIUBOTARU, Catagrafiile – un tezaur documentar, introducere la
Catagrafiile Vistieriei Moldovei 1820-1845, I. Ţinutul Romanului, Partea 1
(1820), vol. editat de Lucian-Valeriu Lefter şi Silviu Văcaru, Iaşi, 2008.
Dimitrie CANTEMIR, Descrierea Moldovei. Traducere după originalul
latin de George Guţu, Bucureşti, 1973.
Călători străini despre Ţările Române, volume îngrijite de Maria Holban,
M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru şi Paul Cernovodeanu, Bucureşti: vol.
IV, 1972; vol. V, 1974; vol. VIII, 1983; vol. IX, 1997; vol. X. Partea I, 2000; vol.
X, Partea a II-a, 2001.
Ibidem, vol. VI, 1976: Partea I, îngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca
Bulgaru; Partea a II-a, îngrijit de Mustafa Alin Mehmet.

579
Ibidem, Supliment I, vol. întocmit de Ştefan Andreescu (coord.), Marian
Coman, Alexandru Ciocâltan, Ileana Cazan, Nagy Pienaru, Ovidiu Cristea,
Tatiana Cojocaru, Bucureşti, 2011.
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, Serie nouă, vol.
II, îngrijit de Paul Cernovodeanu, Costin Feneşan, Georgeta Filitti, Adriana
Gheorghe, Adrian-Silvan Ionescu, Şerban Rădulescu-Zoner, Marian Stroia,
Lucia Taftă şi Raluca Tomi, Bucureşti, 2005; vol. III, îngrijit de Paul
Cernovodeanu, Daniela Buşă, Costin Feneşan, Georgeta Filitti, Adriana
Gheorghe, Adrian-Silvan Ionescu, Marian Stroia, Lucia Taftă, Raluca Tomi
şi Şerban Rădulescu-Zoner, Bucureşti, 2006.
Constantin CHIRIŢĂ, Dicţionarul geografic al judeţului Vaslui, Bucureşti,
1889.
Colecţia Dr. Constatin I. Istrati. 1429-1945, Inventar arhivistic întocmit de
Nicolae Chipurici şi Tudor Răţoi, Bucureşti, 1988.
Condica lui Constantin Mavrocordat. Ediţie cu introducere, note, indici şi
glosar alcătuită de Corneliu Istrati, vol. I-III, Iaşi, 2008.
Mihai COSTĂCHESCU, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel
Mare, vol. II, Iaşi, 1932.
Dicţionarul statistic al României, întocmit pe baza rezultatelor definitive
ale recensământului general al populaţiunii din 12 Decembrie 1912, vol. II,
Bucureşti, 1915.
Din lucrările statistice a Moldovei. Capitul II. Populaţiunea pe 1859 şi 1860,
Iaşi, 1862.
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. I, întocmit de C.
Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1975; vol. XXI, întocmit de
C. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1971; vol. XXIII,
întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat şi Dumitru
Agache, Bucureşti, 1996; vol. XXVI, întocmit de I. Caproşu, Bucureşti, 2003.
Gh. GHIBĂNESCU, Surete şi izvoade, vol. XV, Vasluiul. Studiu şi
documente, Iaşi, 1926.
Aurel N. GHINEA, 40 ani de administrare a judeţului Vaslui. Situaţia
generală a judeţului Vaslui de la 1866-1906, Bucureşti, 1906
Dimitrie FRUNZESCU, Dictionar topografic şi statistic al României,
Bucureşti, 1872.
Dan Dumitru IACOB, Valentin A. Constantinov, Catagrafia oraşului
Vaslui din 1828, în „Historia Urbana”, XI (2003), nr. 1-2.
Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, coordonatori Ovid
Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1988.
Corneliu ISTRATI, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1816, Iaşi, 1979.
Idem, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1803, Iaşi, 2010.
Idem, Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1820, Iaşi, 2011.

580
Idem, Catgrafia fiscală a Moldovei din anul 1831, Iași, 2011
Enciclopedia română, publicată din însărcinarea şi sub auspiciile
Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român, de dr. C.
Diaconovich, tom III, Sibiu, 1904
„Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei”. Letopiseţul lui Ştefan cel
Mare. Ediţie îngrijită, traducere, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă,
Bucureşti, 2006.
Marele dicţionar geografic al României, alcătuit şi prelucrat după
dicţionarele parţiale pe judeţe, de George Ioan Lahovari, General C. I.
Brătianu şi Grigore G. Tocilescu, vol. V, Bucureşti, 1902
Moldova în epoca feudalizmului, vol. VII, partea I, Recensămintele populaţiei
Moldovei din anii 1772-1773 şi 1774. Alcătuirea, cuvântul introductiv,
comentariile şi redacţia de P. G. Dmitrev şi P. V. Sovetov, Chişinău, 1975.
Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte. Ediţie îngrijită, cu glosar,
indice şi o introducere de Iorgu Iordan, Bucureşti, 1955.
Populaţia judeţului Vaslui, elaborată de Costică Pencu, Vaslui, 1992
Recensământul general al populaţiunei României din decembrie 1899,
publicat de Leonida Colescu, Bucureşti, 1905.
Recensământul general al populaţiei României din 29 decemvrie 1930,
publicat de dr. Dabin Manuila, vol. I, Bucureşti, 1938.
Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare
provizorii, Bucureşti, 1944.
Recensământul populaţiei din 21 februarie 1956. Rezultate generale,
Bucureşti, 1959.
România în războiul mondial. 1916-1919, vol. I, III; Serviciul de Istorie al
Armatei; București (1931-1937)
Urmaşilor mei..., vol. II, Testamente din anii 1863-1870. Antologie şi
precuvântare de Liviu Papuc şi Olga Iordache, Iaşi, 2011.
Mihai-Răzvan UNGUREANU, Marea arhondologie a boierilor Moldovei
(1835-1856), Iaşi, 1997.

C. LUCRĂRI GENERALE ŞI STUDII

N. ADĂNILOAIE, Dan BERINDEI, Reforma agrară din 1864, Bucureşti,


1967.
Costică ASĂVOAIE, Laurenţiu CHIRIAC, „Curţile Domneşti” din Vaslui
– reşedinţă domnească a Ţării de Jos a Moldovei, în „Elanul”, an XVI (2014), nr.
144 şi 145, februarie şi martie.
Dr. Vasile BIANU, Însemnări din Răsboiul României Mari. Tomul I. Dela
mobilizare până la Pacea dela Bucureşti, Cluj, 1926.

581
Mihai CIOBANU, Alexandru ANDRONIC şi Petru NECULA, Cronica
Vasluiului. Documente, locuri, oameni, fapte, Publirom, 1999.
Mircea CIUBOTARU, Comuna Vulturești, vol. I, Studiu de istorie socială.
Onomastica, Iași, 2003.
Mihai CIOBANU, Neculai BÂRLĂDEANU, Valeriu LUPU, De la
„Spitalul lui Drăghici” la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, Iaşi, 2010.
Mircea CIUBOTARU, Lucian-Valeriu LEFTER, Ctitoriile de pe Valea
Şacovăţului ale neamului Carp, în „Monumentul”, vol. XIV, coordonatori:
Mircea Ciubotaru, Aurica Ichim şi Lucian-Valeriu Lefter, Iaşi, 2013.
Manuela GHIURCĂ, Oraşul Vaslui. Origine şi evoluţie până în secolul
XVII, în „Carpica”, Bacău, XXXIX (2010).
Ştefan S. GOROVEI, Lumea animalelor în heraldica teritorială a Moldovei
medievale. Reflecţii neconvenţionale, în vol. Lumea animalelor. Realităţi,
reprezentări, simboluri, îngrijit de Maria Magdalena Székely, Iaşi, 2012.
Sorin IFTIMI, Reprezentări faunistice în sigiliile medievale ale oraşelor din
Moldova, în vol. Lumea animalelor. Realităţi, reprezentări, simboluri, îngrijit de
Maria Magdalena Székely, Iaşi, 2012.
Nicolae IONESCU, Marin MORONESCU, Liceul Teoretic „Mihail
Kogălniceanu” Vaslui. 1890-2010, Iaşi, 2011.
Nicolae IORGA, Istoria românilor, vol. VII, Reformatorii, îngrijit de Sorin
Iftimi, Bucureşti, 2002.
Lucian-Valeriu LEFTER, Cum deveneai „privileghiat”. Despre statutul
social în secolul al XIX-lea, în „Prutul”, an III (XII), nr. 1-2 (51-52),
Idem, Dregătorii ţinuturilor Moldovei. Condica din anii 1827-1831, în
„Revista Istorică”, XVIII (2007), nr. 1-2.
Idem, The last „dedication” to the holy places and the premises of the
secularization of the monastery estates, în „The Romanian Journal of Modern
History”, Vol. II, No. 2, December 2011.
Lucian-Valeriu LEFTER, Florin-Alexandru LUCA, Şerban-Andrei
TOMA, Moştenirea familiei Motăş, Iaşi, 2013.
N. N. LUPU, Contribuţii la studiul populaţiei oraşului Vaslui, în „Carpica”,
Bacău, III (1970).
Dumitru V. MARIN, Iulia MARIN, Despre evoluţia învăţământului
vasluian până la 1859, în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»-
Iaşi, XVII (1980).
Dumitru V. MARIN, Cornelia C. ALEXANDRU, Liceul „Mihail
Kogălniceanu”- centenar, Vaslui, 1990.
Ion MITICAN, Un veac prin gara Iaşi, Bucureşti, 1983
Renate MÖHLENKAMP, Réflexions concernant les débuts de la ville de
Vaslui, în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» – Iaşi”, XVIII
(1981).

582
Ecaterina NEGRUŢI, Structura demografică a oraşelor şi târgurilor din
Moldova. 1800-1859 (Contribuţii), Iaşi, 1997.
Gh. PLATON, Populaţia oraşului Iaşi de la jumătatea secolului al XVIII-lea
până la 1859, apărut în 1972, republicat în idem, De la constituirea naţiunii la
marea unire. Studii de istorie modernă (Istorie socială), vol. IV, Partea I, Iaşi,
2002.
Idem, Observaţii cu privire la populaţia târgului Bârlad la mijlocul secolului
al XIX-lea, apărut în 1966, republicat în vol. cit.
Idem, Populaţia oraşului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea, apărut
în 1970, republicat în vol. cit.
Idem, Populaţia târgului Huşi în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Observaţii privind structura socială şi provenienţa, apărut în 1965, republicat în
vol. cit.
Idem, Structura proprietăţii funciare în Moldova la mijlocul secolului al XIX-
lea, în vol. cit., IV, Partea a II-a, Iaşi, 2003.
Idem, Populaţia evreiască din târgurile şi oraşele Moldovei la mijlocul
secolului al XIX-lea. Raport numeric, apărut în 1998, republicat în idem, De la
constituirea naţiunii la marea unire, vol. VI, ediţie îngrijită de Florin-
Alexandru Platon, Iaşi, 2006.
Maria POPA, Podul Doamnei de la Chiţcani, comuna Costeşti, jud. Vaslui, în
„Monumentul”, vol. VI, coordonat de Silviu Văcaru şi Aurica Ichim, Iaşi,
2005.
Laurenţiu RĂDVAN, Oraşele din Ţările Române în Evul Mediu (sfârşitul
sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea), Iaşi, 2011
Nicolae STOICESCU, Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe
teritoriul României, Bucureşti, 1971.
Mihail Dimitri STURDZA, Dictionnaire historique et généalogique des
grandes familles de Grèce d’Albanie et de Constantinople, 2er édition revue et
augmentée, Paris, 1999.
Dan RAVARU, Cartea întâia a Racovei, Piatra Neamţ, 2002.
Constantin ŞERBAN, Populaţia oraşului Vaslui până la jumătatea secolului
al XIX-lea, în „Acta Moldaviae Meridionalis”, V-VI (1983-1984).
George-Felix TAŞCĂ, Şerbea de la Vaslui şi descendenţa sa, în „Acta
Moldaviae Meridionalis”, IX-XI (1987-1989).
Gh. UNGUREANU, Frământări social-politice premergătoare mişcării
revoluţionare din 1848 în Moldova, în „Studii. Revistă de istorie”, an XI (1958),
nr. 3.
A. D. XENOPOL, Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a III-a,
revăzută de autor, îngrijită şi ţinută la curent de I. Vlădescu, vol. IX,
Mavrocordaţii 1711-1749, Bucureşti, [1930].
Ibidem, vol. XIII, Domnia lui Cuza Vodă, Partea întâia, Bucureşti [1930].

583
Paul ZAHARIUC, Fălciu, Tutova, Vaslui. Secvenţe istorice (1907-1989). De
la răscoală la revoltă, Iaşi, 2012.
Idem, Evreii bârlădeni în documentele arhivistice vasluiene (1896-1953), Iaşi,
2012.
Idem, Întâmplări din vremea Ciumei Roșii, volumele I și II, Iași, 2009 și 2010
Colecția de cărți poștale ilustrate a locotenent-colonelului (r) Gheorghe Vasiliu
din Bârlad.

584

S-ar putea să vă placă și