UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA

MASTER SECTIA PASTORALA SI MISIUNE

Pastoratia si misiunea
Patriarhilor Romaniei
-aspecte ecumenice-

Eseu la Misiologie
Masterand: Marcu Costel-Relu,
Grupa a II-a .
 Biserica Ortodoxa ca una care detine deplinatatea eclesiala intru Adevarul
lui Hristos, a fost prezenta in Miscarea Ecumenica inca de la inceputurile
acesteia1. Bisericile Ortodoxe sunt autocefale, avand fiecare conducerea sa
propie independenta, ele nu sunt despartite una de alta, ci formeaza o singura
Biserica, o mare familie, unita prin comuniunea de credinta si de cult, ca si prin
organizarea administrativa, prin respectarea canonicitatii si a traditiilor ei
multiseculare 2.
Autocefalia nu contravine unitatii, iar unitatea nu respinge autocefalia.
Fiind in acelasi timp autocefale si unite intre ele, Bisericile Ortodoxe au
avut posibilitatea sa inteleaga in mod corect ecumenismul si scopurile acestuia.
Pornind de la propria sa organizare si vietuire, Ortodoxia apreciaza ca posibile,
juste si necesare eforturile Miscarii Ecumenice, indreptate spre o conlucrare
frateasca a bisericilor separate, in scopul unirii lor. De aceea Biserica Ortodoxa
a acordat, inca de la inceput, o atentie deosebita ecumenismului3.
Encicla Patriarhiei Ecumenice din 1920, in care se propune infiintarea
unei ,, Comuniuni-Koinonia- a Bisericilor crestine” , constituie un document
istoric al Miscarii Ecumenice moderne. Atunci Bisrica Ortodoxa Romana,
raspunzand la Enciclica patriarhului Dorotei al Constantinopolului, si-a
exprimat adeziunea ei pentru mai buna cunoastere, apropiere si conlucrare a
Bisericilor crestine de pretutindeni 4. Ortodoxia a simtit nevoia sa faca inteleasa
in sanul sau propriu, ca si pentru celelalte confesiuni crestine, semnificatia
Bisericii sobornicesti pentru biserica locala si invers 5.
Principiul sinodal al ortodoxiei de la stabilitatea in credinta ( Cele VII
Sinoade ecumenice) si pana astazi s-a dovedit benefic pentru toti crestinii si
1
1) Î.P.S. Prof. Dr. Nifon Mihăiţă , Misiologoie creştină, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2005, p216.
2
2) Ibidem.
3
3) Ibidem.
4
4) Ibidem.
5
5) Ibidem p.217.

2
Bisericile care doresc unitatea in Hristos. De aceea clerul, ierarhii si credinciosii
vad in Patriarh nu un stapan ci un Parinte al tuturor, un frate egal cu toti ierarhii
si un raspunzator pentru sufletele credinciosilor din obste ( enoriasi, monahi si
monahii). In aceasta masura Patriarhul coordoneaza direct sau prin institutiile de
sub ordine si tendinta fireasca de a primi in familia ortodoxa pe altii de alte
confesiuni. Asa se face ca un patriarh ortodox este prin vocatie aparator al
dreptei credinte, slujitor prin arhieria Mantuitorului si pastrator al Cincizecimii6.
In acest context se inscrie activitatea ecumenica a intaistatatorilor
Bisericii Nationale care este destul de bogata.
I. Patriarhul Miron Cristea ( 1925-1939) este cel care a cautat sa
oficializeze si sa creeze un statut propriu misiunii si Ecumenismului local. El
este considerat pionier al Miscarii ecumenice si Intaiul ierarh ortodox care a
propus pregatirea si intrunirea unui mare si Sfant Sinod al Bisericii Ortodoxe 7.
Congresele bisericesti din acel timp( Constantinopol si Vatoped 1923-1924) au
fost sustinute de catre intreaga ortodoxie, iar succesul lor se datoreaza si
delegatilor Bisericii Ortodoxe Romane. Permanent se facea apel la credinciosii
diferitelor culte pentru inchegarea sufletelor in simpatie pentru impartasirea
practica, pentru apropiere si colaborare, pentru intelegere si respect8.
Conferinta de la Sinaia ( 22-23 Septembrie 1924) a Ligii pentru infratirea
popoarelor prin Biserici, a fost un preludiu al intaririi Ecumenismului local in
formare, cat si a largirii orizontului pentru viitoarele organizatii bisericesti sau
crestine mondiale9.

6
6) Arhimandrit Neofit Scriban,Chemarea Bisericii Ortodoxe, în Revista B.O.R,
nr.4/1924,Bucureşti,p.227.
7
7) Miron Cristea, Mitropolitul primat al României, în Revista B.O.R,
nr.9/1924,Bucureşti,p.514.
8
8) Ibidem.
9
9) Ibidem, p.515.

3
 Odata cu alegerea si instalarea primului patriarh al Romaniei in persoana
lui Miron Cristea ( 4 februarie 1925), intelegerea, colaborarea si dialogul intre
cultele din Romania primesc o noua forma10.
Vizita in Anglia si contactele cu personalitatile ecleziastice din diferite
Biserici au avut o influenta deosebita asupra dorintei de a strange romanii de
pretutindeni in jurul Vetrei stramosesti: Romania si Focule ei sacru: Biserica
Ortodoxa. In acest sens, a reorganizat misiunile romanesti in Europa
Occidentala si mai ales in Canada si S.U.A. Si pentru pelerini romani de
pretutindeni a ridicat la Ierusalim si Iordan locasuri ortodoxe romanesti, acestea
numindu-se pana astazi Asezamintele romanesti de la Locurile sfinte11.
Un punct important al inlaturarii diferentelor de sarbatori si aniversari
dintre crestini, un act cultural, responsabil trainic si stiintific, de apropiere si
ecou cu adevarat ecumenic a fost Trecerea la indreptarea calendarului ( 14
Octombrie 1924). Acest fapt a constituit o baza concreta a Ecumenismului
practic local a perioadei de pastorire ca patriarh a lui Miron Cristea: calendarul
comun. O baza reala a suporturilor dintre culte12.
II. Patriarhul Nicodim Munteanu ( 1939-1948), cu studii la Chisinau si
Kiev, este continuator al traditiilor de fratietate intre Bisericile si cultele din tara
noastra. Chemat la responsabilitatea de Intaistatator al bisericii ortodoxe romane
in vremuri de restriste, in timpuri de instabilitate politica, teroare si amenintari,
patriarhul Nicodim s-a orientat nu ca un diplomat si om al timpului, ci ca un
slujitor intelept al chiliei sale, cu sfaturi, cu scrisul13.

10
10) Radu Cândea, Alegerea şi instalarea întâiului Patriarh al României, în Revista B.O.R,
nr.4/1924,Bucureşti, p.702.
11
11) Ibidem, p.710.
12
12) Arhimandrit Neofit Scriban, Chestiunea calendarului universal, în Revista B.O.R,
nr.1/1925,Bucureşti, p.53.
13
13) Arhimandrit Neofit Scriban, Al doilea patriarh, în Revista B.O.R, nr.5-
6/1939,Bucureşti, p.273.

4
 Cu toata amaraciunea vremii, cand fascismul si ideologia acestuia incerca
sa striveasca umanul si sa distruga ,, semintiile” si mai ales natiunea iudaica,
Patriarhul Nicodim tipareste lucrarea: Istoria biblica.
Fata de ranirea demnitatii nationale a romanilor, prin incheierea
umilitorului concordat cu Vaticanul, din 1929, fata de imixtiunea in viata
poporului nostru , patriarhul ia atitudine si condamna acest act. Constient de
ceasul momentului, Patriarhul biblic-cum i se mai spunea lui Nicodim, cerea cu
insistenta preotilor si calugarilor intensificarea misiunii pentru stoparea
prozelitismului sectant si intarirea ecumenismului traditional al Bisericii
Ortodoxe Romane cu cultele, cu credinciosi apartinand minoritatilor
conlocuitoare14.
Cu toata greutatea razboiului, Biserica Ortodoxa Romana si-a continuat
misiunea sa de veacuri de a mangaia, de a incuraja, de a da nadejde inspre mai
bine celor in necazuri si in nevoi, s-a reorganizat invatamantul teologic, s-au
intensificat legaturile cu parohiile si eparhiile Ortodoxe Romane de peste
hotare, s-au trimis delegati la congrese ecumeniste pentru prestigiul ortodoxiei
romanesti.
Pentru consolidarea Ecumenismului local, la indemnul Patriarhului
Nicodim, se convoaca si are loc sub pastorirea sa un congres al cultelor, care
cerea oricarei religii bunatate, iubire pentru semenul sau, indiferent de credinta
lui, adica omenie si mare curaj. Ierarhii si clericii romani au protejat de furia
fascisto-ariana pe mozaici, congresul respectiv cerea fata de acestia dragoste si
interventii.

14
14) Ibidem.

5
 La inmormantarea sa, ca de altfel si la inmormantarea patriarhului Miron,
au participat si reprezentati ai cultelor din Romania, ca o dovada de netagaduit a
Ecumenismului local.
III. Patriarhul Iustinian Marina ( 1948-1977), el vine in Scaunul
patriarhal cu o vasta experienta a preotului de parohie, cu o cunoastere aleasa a
sufletului romanului, cu realizari pastorale din parohia Babeni, Ramnicu –
Valcea si apoi din Moldova, cu dorinta de a infaptui intelegere si fratietate a
tuturor fiilor acestui pamant, indiferent de credinta lor religioasa sau de
apartenenta nationala15.
In scurt timp, Patriarhul Iustinian a vindecat rana interna a ,, uniatiei”, ce
chinuia Biserica noastra de 250 de ani, prin revenirea la Biserica-mama a
fratilor inselati ( 21 Octombrie 1948), s-a renuntat la concordatul cu Vaticanul
(1948), s-a pregatit, s-a organizat si s-a realizat Intaia canonizare a unor Sfinti
romani si generalizarea cultului lor (1950-1956), s-au reorganizat, in vederea
intensificarii misiunii si stoparii prozelitismului, Eparhiile Patriarhiei Romane.
In aceasta situatie, Biserica Ortodoxa Romana a chemat la colaborare toate
cultele din tara. Ecourile primului Congres mondial la partizanilor pacii, tinut la
Praga si Paris ( 20-25 aprilie 1949), patrunsera in constiintele tuturor oamenilor
de pretutindeni.
In cursul anului 1952, conducatorilor Bisericilor si cultelor crestine li s-au
alaturat alte culte traditionale, necrestine: Cultul mozaic si Cultul musulman.
Patriarhul Iustinian a deschis Bisericii Ortodoxe Romane o Epoca
ecumenica . Sub pastorirea sa, Patriarhia Romana a intrat in dialog cu Biserica
Angliei; a reluat legaturile cu Bisericile Vechi - Orientale, cu Bisericile Vechi-
Catolice, cu Bisericile Evanghelice Nationale, cu Biserica Romano - Catolica;
15
15) Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ediţia a V-a, Editura
Sophia, Bucureşti, 2000, p.449.

6
cu Bisericile Reformate, initiind un dialog bilateral, in afara celui ecumenic prin
Organizatiile crestine mondiale. A reluat legaturile de veacuri cu toti
Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe, si mai ales cu Marea Biserica – sora
Pravoslavnica a Rusiei ( Consfatuirea de la Moscova, 1948). A fixat impreuna
cu Sfantul Sinod temele de Dialog fratesc sau ecumenic ce s-au discutat ( prin
Rodos I,II, II) pentru viitorul Sinod al Ortodoxiei, fie cele de intrunire sau
dialog cu celelalte Biserici16.
In aceasta perioada, Biserica Ortodoxa Romana a devenit un membru de
baza in principalele organizatii ecumeniste; CBE (1959), CEB ( 1961),
CCP ( 1961).
IV. Patriarhul Iustin Moisescu ( 1977-1986), fiind o recunoscuta
personalitate ecumenica, un initiator si pionier al ecumenismului, inca de la
instalarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane asigura pe cei prezenti,
intregul cler si credinciosii Bisericii noastre ca va cultiva si va intensifica
relatiile de dialog cu toate Bisericile si marind, in acelasi timp, importanta
Ecumenismului local. A vizitat sediul CEB de la Geneva si apoi Biserica
Evanghelica Luterana a Suediei. Patriarhul Iustin a fost intaiul Patriarh care a
efectuat o vizita la comunitatile ortodoxe romanesti din S.U.A si Canada 17. Inca
de la inceputul pastoririi sale, a incurajat munca si continuitatea Conferintelor
teologice interconfesionale si a extins cadrul discutiilor la temele de interes
ecumenic general.
In sprijinul unitatii neamului romanesc si cercetarii obiective a trecutului
nostru, s-a constituit si Comisia de istorie ecleziastica a Cultelor din Romania
( CIIEC ).

16
16) Arhimandrit Valeriu Anania, în Revista B.O.R, nr.XVC/1977,Bucureşti, p.233.
17
17) Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op.cit, p.450.

7
 Un ecou al acestei Adunari a fost vizita facuta Patriarhiei Romane de
catre Eminenta Sa Roland Ber, Episcop romano-catolic de Rotterdam18.
La manifestarile festive cu prilejul Aniversarii Centenarului Autocefaliei
si a celor 60 de ani de la recunoasterea Patriarhiei Romane, toti reprezentantii
cultelor din tara noastra au scos in evidenta Ecumenismul local ca mijloc de
fratietate si dragoste si in acelasi timp ca ceva specific romanilor si cu efect
practic si imediat al libertatii de constiinta19.
V. Patriarhul Teoctist Arapas ( 1986), a avut convorbiri cu patriarhi
ortodocsi inca din vremea cand era Episcop-vicar, in calitatea sa de trimis sau
insotitor al Patriarhului Iustinian sau ca delegat la convorbiri din partea
Sfantului Sinod al B.O.R. In acelasi timp a primit delegatiile Bisericilor
ortodoxe surori: Diodor al Ierusalimului, care a fost prezent si la instalarea P.F.
Patriarh Teoctist, precum si vizita Patriarhului Maxim al Bulgariei.
De asemenea a mai avut intalniri pentru intarirea unitatii ortodoxiei cu
Pimen, Patriarhul Moscovei, cu Elias al Antiohiei, iar intaia vizita, ca Patriarh al
B.O.R, a facut-o Sanctitatii Sale Dimitrie al Constantinopolului 20.
Cu Bisericile Vechi orientale se vor intensifica legaturile, el face parte din
grupul intailor ierarhi ortodocsi romani care au vizitat s-au au priit vizite ale
reprezentantilor acestor Biserici ( America, Etiopia, Armenia, India, etc.),
contribuind la intensificarea dialogului teologic.
Cu Bisericile din Comuniunea Anglicana se vor fundamenta temele din
discutiile generale si bilaterale.

18
18) Diacon Petre David, Patriarhul Iustin, distinsă personalitate în cadrul Mişcării
ecumenice contemporane, în Revista Glasul Bisericii,nr.3-4,Bucureşti, 1986,p.150.
19
19) Ibidem p.152.
20
20) Idem,Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist la 80 de ani, în Vestitorul
Ortodoxiei,nr.128, 16-30 iunie,Bucureşti, 1995,p.2.

8
 O aleasa atentie a fost oferita Bisericilor Orientale,Prea Fericitul
vizitand : India si mai ales Biserica din Malabar, Biserica Necalcedoniana-
Copta din Egipt. De o deosebita importanta si aleasa cinstire a fost incheierea
studiului de Dialog dintre Bisericile Necalcedoniene si Bisericile Ortodoxe
( Geneva 1993-1994), prin care s-a propus unirea celor doua familii de
Biserici21.
Biserica noastra continua dialogul teologic cu Biserica Romano-Catolica.
Legaturile cu aceasta Biserica sora au culminat cu vizita Papei Ioan Paul al
II-lea in Romania, la invitatia Prea Fericitului Patriarh Teoctist, intre 7-9 mai
1999, prima vizita a unui papa intr-o tara majoritar ortodoxa22.
Patriarhii romani au fost permanent exemplu prin vocatie, slujire, prin
daruire si atitudine ecumenica.

Bibliografie generala:

1. Cristea Miron, Mitropolitul primat al Romaniei, in Revista B.O.R,

nr.9/1924,Bucuresti.

2. Candea Radu, Alegerea si instalarea intaiului Patriarh al Romaniei, in

Revista B.O.R, nr.4/1924,Bucuresti.

21
21) Ibidem .
22
22) Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op.cit, p.480.

9
3. David Diac., Petre, Patriarhul Iustin, distinsa personalitate in cadrul
Miscarii ecumenice contemporane, in Revista Glasul Bisericii,nr.3-4,Bucuresti,
1986.

4. Idem, Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la 80 de ani, in Vestitorul

Ortodoxiei,nr.128, 16-30 iunie,Bucuresti, 1995.

5. Mihaita ,I.P.S. Prof. Dr , Nifon , Misiologoie crestina, Editia a II-a,

Bucuresti, 2005.

6. Pacurariu ,Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Editia a
V-a, Editura Sophia, Bucuresti, 2000.

7. Scriban, Neofit Arhimandrit , Chemarea Bisericii Ortodoxe, in Revista

B.O.R, nr.4/1924,Bucuresti.

8. Idem , Chestiunea calendarului universal, in Revista B.O.R,

nr.1/1925,Bucuresti.

9. Idem , Al doilea patriarh, in Revista B.O.R, nr.5-6/1939,Bucuresti.

10. Valeriu , Arhimandrit, Anania, in Revista B.O.R, nr.XVC/1977,Bucuresti.

10