Sunteți pe pagina 1din 12

REFERAT

TERAPIA CU LASER
Terapia cu laser de intensitate joasă
Terapia cu laser de nivele joase

Definiţie
LASER reprezintă iniţialele pentru LIGHT AMPLIFICATION by STIMULATED EMISSION of
RADIATION, adică AMPLIFICAREA LUMINII prin EMISIE STIMULATĂ de RADIAŢIE. În termini uzuali,
laserul poate fi considerat ca fiind un fel de amplificator de lumină, care accentuează/ exploatează anumite
proprietăţi ale energiei luminoase. Laserul se comportă conform legilor de bază ale luminii, potrivit cărora aceasta
se propagă în spaţiu în linie dreaptă, cu o viteză constantă. Poate fi transmisă, reflectată, refractată şi absorbită.
Poate fi încadrată într-un spectru electromagnetic conform cu lungimea de undă/ frecvenţă, care poate varia
în funcţie de generator.

Lumină albă Lumină Laser Lumină de LED


Lungimi multiple de undă O singură lungime de undă Monocromatică dar
Incoerente Coerentă Incoerentă
Sunt mai multe aspecte ale luminii laser la care se face adesea referire în literatura de specialitate, şi anume
monocromatica, coerenţa şi polarizarea. Monicromatica este probabil cel mai important factor, devreme ce multe
dintre efectele terapeutice au fost remarcate în numeroase studii privind terapia cu lumină noncoerentă. În plus, se
ştie că polarizarea se pierde rapid între ţesuturi, şi de aceea poate fi mai puţin important decât s-a crezut a început.

Terminologie: terapia cu laser intră într-o categorie de lumină laser cunoscută ca 3A sau 3B şi se referă la
sursele se laser uşor sau moderat. Mai recent s-a adoptat termenul de Terapie Laser cu Laser de Nivel Scăzut / Low
Level Laser Therapy (LLLT) şi Terapia Laser cu Intensitate Redusă/ Low Intensity Laser Therapy (LILT). Ohshiro
& Calderhead sugerează că LLLT implică tratament cu doze care nu produc creşterea decelabilă a temperaturii
ţesuturilor tratate şi nicio modificare macroscopică vizibilă în structura ţesuturilor. Energia poate cauza creşterea
temperaturii şi modificarea structurii ţesuturilor, dar acesta nu este scopul terapiei cu laser, care se aplică sub
nivelul la care se pot obţine astfel de efecte (de ex. chirurgia cu laser).

Parametri fizici de bază în laserterapie


Majoritatea aparatelor de LLLT generează lumină în bandă vizibilă roşie
şi aproape infra-roşie a spectrului luminos, cu lungime a undei de 600 – 1000
nm. Puterea medie a acestor aparate este în general redusă (1-100mW), cu toate că puterea de vârf poate fi mult
mai mare de atât.
Dispozitivele de tratament pot fi prevăzute cu un singur sau mai mulţi emiţători. Fascicolul de la sondele
unice este de obicei îngust (Æ1mm-6 or 7mm) la sursă. O sondă grup va include, de obicei, emițători de putere atât
mai mari, cât și mai mici, de diferite lungimi de undă. Emisia poate fi continuă sau în impulsuri, cu lăţimi înguste
de puls (interval între nano sau microsecunde), precum și o mare varietate de rate de repetiție a impulsurilor de la 2
Hz până la câteva mii de Hz.
Se pare că ratele joase sunt mai eficiente în condiţiile acute, în vreme ce ratele mai înalte sunt mai eficiente
în afecţiunile cronice.
Fig.51. Tipuri de sonde utilizate în lasertetapie

Parametrii fizici de bază în laserterapie sunt:


1*lungimea de undă: - laserul, indiferent de radiaţia monocromatică, prezintă o singură lungime de undă, exprimată
în nanometri (nm).
2*puterea: - în funcţie de putere, laserii sunt clasificaţi în laseri de mare putere sau termici (w, zeci de w) şi în
laseri de mică putere, atermici (mw).
- utilizarea unei anexe optice sau a condensatorului de lumină determină o pierdere de putere la vârful
sondei de ~10%
- interpunerea de medii între sondă şi regiunea de tratat induce pierderea de putere (sursă - conductor
optic - aer).
3* frecvenţa: se măsoară în Hertz (Hz) şi exprimă numărul de oscilaţii pe secundă.
4* densitatea de putere: exprimă energia emisă pe unitatea de suprafaţă şi se exprimă în Joule /cm² (j /cm²).
Tipuri de laser
În funcţie de sursă: 2*laseri gazoşi: He - Ne,
0* laseri solizi: laserul de rubin, 3*laseri semiconductori: Ga-As;
1*laseri lichizi: CO2, Ga-Al-As.
În funcţie de lungimea de undă:
4*laseri albaştri: 400 - 500 mm,
5*laseri verzi: 500 - 550 mm,
6*laseri roşii: 600 - 700 mm,
7*laseri infraroşii: 700 - 950 mm.
În funcţie de regimul de operare:
8*laseri continui,
9*laseri pulsatori sau în impulsuri,
10* laseri modulaţi.
În funcţie de tipul radiaţiei:
11* radiaţie convergentă, punctuală,
12* radiaţie divergentă.
În funcţie de utilizare:
13* laseri simpli, tip creion,
14* laseri de buzunar,
15* laseri tip dispozitiv de masa
Mecanisme de acţiune ale laserilor atermici
16* la contactul cu tegumentul raza laser suferă în principal două
fenomene: fenomenul de reflexie şi fenomenul de absorbţie;
17* prin fenomenul de reflexie se pierde o parte din energia emisă;
18* energia absorbită este direct proporţională cu lungimea de undă a
radiaţiei monocromatice şi invers proporţională cu distanţa sursă -
tegument;
19* laserul cu lumină roşie (λ = 600 - 700) pierde 50% din putere după o
penetrare de 2-3 mm;
20* laserul cu lumină imfraroşu (λ = 700 - 950 mm) pierde 50% din
putere după o penetraţie de 2-3 cm;
21* principalele mecanisme de acţiune ale laserului atermic:
- accelerare a microcirculaţiei,
- echilibrarea potenţialului electric membranar al celulei,
- stimularea activităţii enzimatice intracelulare (îndeosebi ciclul
Krebs),
- ameliorarea circulaţiei şi a utilizării periferice a oxigenului,
- îmbunătăţirea utilizării glucozei,
- intensificarea activităţii fibroblastice,
- activarea fagocitozei,
- activarea pompei membranare Na/ K,
- ameliorarea transportului intracelular al Ca++,
- modulare locală a mediatorilor inflamaţiei (prostaglandine,
histaminã, serotonină etc.)

Absorbţia luminii în ţesuturi


Ca şi în cazul oricărei forme de energie utilizată în electroterapie, aceasta
trebuie să fie absorbită de ţesuturi pentru a avea efect. Absorbţia energiei
luminoase în ţesuturi este un fenomen complex, dar în general, undele scurte
(ultraviolete) sunt primele absorbite la nivelul epidermei de către pigmenţi,
aminoacizi şi acizii nucleici.
Undele lungi (>1300nm) par să fie rapid absorbite de apă şi de aceea
penetrează limitat ţesuturile. Benzile între 600-1000nm sunt capabile de o
penetrare dincolo de epidermul superficial şi sunt, cel puţin în parte, disponibile
spre a fi absorbite de alte ţesuturi biologice.
Apicarea LLLT pe ţesuturile corpului uman eliberează energie suficientă
pentru a perturba orbitele electronilor locali, ducând astfel la generarea căldurii, la
iniţierea modificărilor chimice, ruperea legăturilor chimice şi producerea
radicalilor liberi. Acestea sunt considerate a fi principalele mecanisme prin care
LLLT îşi atinge efectele fiziologice şi terapeutice, ţinta primară a acestora fiind
membrana celulară.
Cu toate că o mare parte din energia laser este absorbită în ţesuturile
superficiale, se produc şi efecte mai profunde sau mai la distanţă, probabil ca o
consecinţă secundară datorată unor mediatori chimici sau a unui sistem secundar
de transmitere, cu toate că există puţine evidenţe ştiinţifice care să ateste acest
lucru.
Adesea se spune că, deoarece lumina laser este monocromatică, polarizată şi
coerentă, ea este capabilă de o penetrare mai profundă decât lumina “normală”
(noncoerentă). Adâncimea de penetrare este de 3-7 mm pentru lumina roşie
vizibilă şi 30 – 40mm pentru lumina laser infraroşie, deşi se consideră că 10 – 15
mm este o adâncime mult mai realistă pentru ţesuturile umane.
Faptul că polarizarea pare să se piardă în ţesuturi va duce la o penetrare şi
mai mică. Adâncimea de penetrare se referă la adâncimea ţesuturilor la care 37%
din lumina de la suprafaţă este capabilă să penetreze. Un procent foarte mic din
energia luminoasă de la suprafaţă va fi disponibil la 10 mm adâncime sau mai
mult, în ţesuturi.

Efecte ale terapiei cu laseri atermici


Interacţiunea Laser – ţesuturi

Ca şi în cazul multor alte forme de energie aplicate pacientului sub termenul


generic de electroterapie, efectele primare sunt împărţite în efecte termice şi
nontermice. LLLT este considerată a fi o formă de aplicaţie nontermică de energie,
deşi trebuie să se ţină cont de faptul că aplicarea şi absorbţia energiei în organism
va duce la creşterea temperaturii, la un moment dat. Nontermic, în acest context se
referă la natura nonacumulativă a energiei termice.
Fotobioactivarea este un termen foarte folosit în relaţie cu LILT – şi se
referă la stimularea diferitelor fenomene biologice prin folosirea energiei
luminoase, dar fără modificări termice semnificative. De asemenea, se mai folosesc
şi termenii de fotobiostimulare şi fotobiomodulare. Multe dintre aspectele
fotobioactivării au fost propuse de Karu care a raportat şi demonstrat mai mulţi
factori cheie. Ea a afirmat într-o lucrare publicată în 1987, că unele biomolecule
(ADN1, ARN2) îşi modifică activitatea ca răspuns la iradierea cu lumină vizibilă de
intensitate joasă, dar că aceste molecule nu par să absoarbă direct activitatea.
Membrana celulară pare să fie prima care absoarbe energia, care ulterior generează
efecte intracelulare printr-un mesager secundar sau răspuns în cascadă.
Magnitudinea răspunsului este determinată cel puţin în parte de starea
celulelor/ţesuturilor înainte de iradiere, mai exact, celulele “înfometate” sunt mai
fotosensibile decât cele “sătule”.
Lista efectelor fiziologice de la nivel celular sau mai general este foarte
mare, în acest material fiind prezentată o compilaţie a acestora din diverse
materiale de specialitate şi lucrări de cercetare. Aceasta ilustrează amplitudinea şi
scopul efectelor fotobioactivării prin stimulare luminoasă.

1
.
2
.
EFECTELE CLINICE ALE TERAPIEI LASER

Angiogeneză

Efecte ale terapiei cu laser de nivel redus au loc în toate organele şi


ţesuturile corpului, sumate în restaurarea bunei funcţionări a celulei. Aceste efecte
sunt listate mai jos:
• Analgezic: reducerea durerii prin stimularea secreţiei de endorfine;
• Antiinflamator: reducerea inflamaţiei prin reducerea excitabilităţii tisulare;
dispariţia durerii, roşeţii şi căldurii locale
• Rezorbtiv: stoparea influxului de lichide în ţesuturi;
• Stimularea drenajului limfatic;
• Trofic: stimularea circulaţiei sangvine;
• Creşterea fluxului de enzime vindecătoare în zona traumatizată; s-a demonstrat o
creştere cu 75% a enzimelor
• Stimularea macrofagelor, activarea fagocitelor
• Miorelaxant: reducerea spasmului musculaturii contractate (musculaură netedă şi
striată), care a dus la apariţia durerii cornice, redorii articulare şi a reducerii
mobilităţii;
• Creşterea procesului de vindecare a osului prin stimularea proliferării
fibroblastelor şi osteoblastelor;
• Bactericid, virugicid: Stimuarea răspunsului imunologic prin anihilarea acţiunii
patologice a unor organisme precum: viruși, fungi, bacterii, paraziţi.

11.7. Aplicaţii clinice


Majoritatea aparatelor laser folosesc diode
Dispozitiv
semiconductoare încorporate în proba laser care sunt
conectate la partea de comanda a aparatului și care se
aplica pe pacient.
Laser : - proba laser ( are o singură diodă )
- ”duș” are 6 sau 8 diode
- sistem de scanare
- parte de comandă cu microprocesor

Parametrii de lucru ai laserului se aleg după:


- mărimea zonei de tratat
- profunzimea la care se află în țesut zona de tratat
- tipul de patologie tratat (acută, cronică) .
Laserii în infraroșu se folosesc pentru procese patologice mai profunde.
Laserii cu lumină roșie se folosesc pentru plăgi sau alte patologii superficiale.
Lungimea de undă a probei laser este fixă.
Dozele aplicate variază între 0,5 ÷4 J/cm2 pentru leziuni acute și 4 ÷50
J/cm2 pentru leziuni cronice . Pentru penetrare mai adâncă se folosesc puteri mari (
>100 mW ). Există lasere care emit pulsat, anumite frecvențe având efecte
speciale. Ex. : laser de 10 mW
Proba laser cu suprafata de 0,12 cm 2, densitate de putere de 10
mW/0,125cm2 = 80 mW/cm2 și o densitate de energie (pentru 50 sec. de tratament)
de 80 mW/cm2 X 50 ms = 4000 mJ/cm2 = 4 J/cm2
Cercetările recente, atât cele de laborator, cât şi cercetările ştiinţifice, se
concentrează pe unele zone/ arii cheie de tratament, dominante fiind: vindecarea
rănilor, artropatiile inflamatorii, leziuni ale ţesuturilor moi şi ameliorarea durerii.
Cu toate acestea, dovezile ştiinţifice par să fie cotroversate.

Tehnica de aplicare
Pacientul este poziționat confortabil, zona de
tratat este expusă. Pacientul și asistentul
poartă ochelari de protecție. Pielea regiunii de
tratat este curățată cu alcool. Proba laser se
aplică în cantact strâns cu pielea, pe punctul
de tratat. Dușul se aplică la mică distanță de
plaga de tratat (sau se foloseste un sistem de
scanare).

În practică, densitatea de putere, frecvenţ, durata şedinţei, numărul de


şedinţe se stabilesc în funcţie de procesul patologic pe care dorim să-l tratăm. Se
recomandă:
- în formele acute doza de putere 1 - 4 j/ cm²,
- în formele subacute doza de putere 3 - 6 j/ cm²,
- în formele cronice doza de putere 6 - 8 - 10 j/ cm².

recomandări conform dr.-lui Claus: recomandări conform dr.-lui Nogier:


Frecvenţă Afecţiune FrecvenţăEfect
2,20 -------------------------------- Astenie 4,56 --------------------------- trofic, resorbtiv
2,45 -------------------------------- Edem 9,12 -------------------------- analgesic
3,30 -------------------------------- HTA 18,3 ----------------------------stimulare metabolică
4,90 -------------------------------- Torticolis 36,5 -------------------------------- sedativ
6,80 -------------------------------- Crampe musculare
7,50 -------------------------------- Nevralgie trigeminală
7,70 -------------------------------- Paralizie spastică

8,25 -------------------------------- Paralizie flască


9,35 -------------------------------- Paralizie flască
9,50 -------------------------------- Migrenă
9,60 -------------------------------- Boli reumatismale
9,70 -------------------------------- Sciatică
10 -------------------------------- Flebită, ulcer de gambă
Indicaţii terapeutice ale laserilor atermici:

1* traumatologie: fracturi, rupturi musculare, hematoame


musculare constituite, miozita calcară
posttraumatică, entorse, luxaţii, tendinite posttraumatice,
axonotmesis, arsuri
2* dematologie: dermatitele acneiforme, eczeme, herpes simplex,
herpes zoster, psoriazis, ulcere
varicoase, escare, plagi
3* leziuni ale ţesutuilor moi
4* O.R.L.: amigdalite, faringite, sinuzite, tinnitus, otite
5* stomatologie: gingivite, peridontite, nevralgii dentare,
stomatite aftoase.
6* reumatologie: poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă,
artroze, tendinite, bursite
7* reumatism abarticular: tendinite, bursit , periartrite,
miogeloze, fasciite
8* reumatism degenerativ: artroze cu diverse localizări
9* neurologie: nevralgie trigeminală, pareze, nevrite
10* răni deschise: - tratamentul ulceraţiilor, escarelor, rănilor (se
foloseşte adesea o sondă grup pentru a acoperi zona de tratat, puterea
laserului de obicei până la 2 J/cm 2; pentru tratamentul marginilor rănii
(periferiei), se folosesc sonde unice, puterea laserului de până la 4 J/cm2 
11* durere – evidenţa practică demonstrează că terapia laser are un
efect mai direct asupra conducţiei nervoase, ceea ce va duce la reducerea
durerii, ca efect mai direct al acestei terapii.

Contraindicaţii
A. Contraindicaţii absolute:
12* iradierea directă a globilor oculari cu risc de inducere a
retinopatiei degenerative,
13* iradierea tumorilor maligne sau potenţial maligne,
14* stări febrile.
B. Contraindicaţii relative:
15* pacienţi cu afecţiuni psihice – epilepsii, sindroame nevrotice
16* pacienţi cu mastoză chistică,
17* hipertiroidism,
18* pacienţi sub tratament steroidian,
19* sarcină,
20* pacienţi cu implanturi cohleare, nu se dirijează proba laser spre
ochi
21* tumori, zone de tegument supuse iradierii

Bibliografie --Electroterapia pentru kinetoterapeuţi ,pricipii si practicâ-


2014