Jucăria şi rolul ei psihopedagogic

Lucian Blaga spunea, referindu-se la cele trei mari perioade din viaţa omului - copilăria,
tinereţea şi vârsta adultă, că jocul este iubirea şi înţelepciunea copilului.

Jocurile şi jucăriile există, sub diferite forme, dintotdeauna, de când există copiii pe
lume. După compararea jucăriilor descoperite, în urma săpăturilor arheologice, cu cele
existente în lumea contemporană se constată că pentru toate „jucăriile arheologice" există câte
un corespondent clar în zilele noastre cu diferenţierea acestora în funcţie de diferitele culturi
existente într-un anumit moment istoric într-un spaţiu dat.

Analizând funcţiile esenţiale ale jucăriei şi dominantele tematice ale acesteia de-a
lungul timpului, se poate vorbi de o istorie a jucăriei. De la păpuşile din zdrenţe, din lut ars, la
păpuşile Barbie, la figurinele ce înfăţişează în forme extrem de sofisticate diferitele personaje
terestre sau extraterestre, de la jucăria din lemn ce desemna mijloace de transport tradiţionale
în zona de referinţă (sania, troica, lectica etc.), la sofisticatele jucării din plastic ce înfăţişează
automobilul, avionul, racheta , nava spaţială a diferitelor popoare ale universului este, o
distanţă lungă. Oricum rolul jucăriei a fost şi este acela de stimulare a psihicului copilului.

În contextul tratării jocului simbolic, este o vârstă când copilul se poate juca cu orice
dând obiectului în cauză o gamă foarte variată de semnificaţii; acest lucru îi stimulează
imaginaţia. Producţia industrială a jucăriilor, vizează stimularea imaginaţiei la copil, nu
proiectează doar jucării cu destinaţie explicită sau cu unică funcţionalitate.

Jucăriile au fost utilizate în toate timpurile ca mijloc educativ, mai ales la copiii de
vârstă mică și în special în cadrul familiei. Primele noțiuni semnificative cu privire la valoarea
educativă a jocului le găsim în scrierile filozofilor antici Aristotel și Platon, care considerau că
până în al cincilea an de viață, copilul trebuie scutit de învățătură și de muncile aspre,
asigurându-i-se în schimb timp de joacă și de experimentare.

 Jucăriile și jocurile educative sunt privite ca exerciții pregătitoare pentru viață, cu rol de
socializare – din această categorie fac parte jucăriile care
dezvoltă imaginația, competiția, logica, motricitatea, creativitatea etc. În același timp, jucăriile
educative rămân jucării, oferind copilului plăcere, divertisment, cheltuind energia acestuia,
jocul fiind lipsit de responsabilitate și mergând în general pe ficțiune.

Jucăria îl amuză, îl bucură pe copil, dar în același timp îl educă și îl dezvoltă. Obiect al
distracției, jucăria servește scopurilor educației intelectuale, morale, fizice și estetice a
copilului și îi stimulează inițiativa creatoare. Prin joc noțiunile se percep și se fixează mai
ușor, sarcinile îi captivează din prima și îi face curioși, fără să-i plictisească. Copii nu-și
asumă responsabilități, ci doar urmăresc plăcerea, reușind ușor să empatizeze cu rolurile pe
care le presupune joaca. Dacă unele jucării îl inițiază pe copil în varietatea mișcărilor, îl
antrenează și ajută la dezvoltarea întregului organism (exemplu: mingea, coarda, popicele),
altele îi lărgesc orizontul sau îi lărgesc experiența de viață (reprezentarea animalelor,
mijloacele de transport), ori îl familiarizează, într-o formă atrăgătoare, cu legile fizicii,
tehnicii, științelor (jucăria tehnică și științifică).
 Cu ajutorul jucăriilor educative, de la vârste foarte fragede, copilului i se lărgește
orizontul cunoașterii, i se dezvoltă gândirea, memoria, imaginația, atenția, și nu în ultimul
rând, educația spiritului de sine.
Eduard Claparede  spune că jucăriile educative sunt „un înlocuitor al activităților
sociale, ele pregătesc viitorul, satisfăcând nevoile prezente”. Claparede, alături de Decroly și
Dewey, au pus, de altfel, bazele școlii active ale secolului al XX-lea, unde rolul cel mai
important îl au activitățile-joc. Jocul educativ la Decroly este definit ca „viața care să-l
pregătească pentru viață.”
Jucăria ar trebui să aibă o funcţie educativă sau de stimulare psihosenzorială ori
emoţională. Copilul petrece un timp valoros cu respectivul obiect şi în funcţie de vârsta pe
care o are, acesta îl antrenează, astfel copilul să se dezvolte prin joc. Chiar şi celor mai mici
dintre copii o jucărie le poate servi acestui scop dacă le antrenează cele 5 simţuri:
 Văzul (prin coloritul atractiv)
 Auzul (prin sunetele pe care le scoate)
 Simţul tactil ( prin particularităţile detectabile la atingere)
 Mirosul( parfumul imprimat materialului)
 Gustul( mai ales pentru cei mici, care duc obiectele la gură)

Aurica I. Moale definește în cartea sa „Jocul didactic” principalele funcții ale jucăriilor
educaționale:

 influențează dezvoltarea capacității de cunoaștere și familiarizare a copilului cu lumea

adulților;
 influențează procesul de socializare a copilului, aceasta însemnând că prin joc el se
integrează într-un sistem de relații omonime celor sociale, specifice mediului apropiat în
care trăiește, învață să comunice în gând și să recepționeze ceea ce se spune despre alți
copii;
 prin joc, copilul trăiește bucuria pe care i-o dau activitățile sale creatoare;
 jocul educativ este un reglator al stării lui afective;
 caracterul spontan al jocului decurge din nevoia sa afectivă interioară, din starea
emoțională a copilului
 îmbogățirea impresiilor despre realitatea înconjurătoare;
 lărgirea conținutului reprezentărilor;
 stimularea imaginației creatoare;
 activizarea gândirii și a procesului de comunicare:
 dezvoltarea vorbirii, a gândirii matematice
 prin joc copilul reflectă relațiile sociale, își pune în valoare personalitatea, și-o afirmă,
și-o antrenează, își satisface nevoia de comunicare, de mișcare și de acțiune;
 dobândirea de cunoștințe și consolidarea, precum și verificarea, unor cunoștințe
asimilate anterior
 există jucării care dezvoltă operaţiile gândirii de analiză, sinteză, comparaţie,
generalizare sau clasificare(de-a magazinul,de-a doctorul, puzzle, etc.)(p.7)
 Tipuri de jucării educaţionale

Jocul este drumul copiilor spre cunoașterea lumii în care trăiesc și pe care o transpun în
diverse situații, pe măsura posibilităților lor. Jucăriile educative sunt printre singurele
activități în care ființa psihologică a copilului poate să respire și, în consecință, poate să
acționeze. Tipul, conținutul și chiar forma jucăriilor sunt determinate de sarcinile educative
concrete, raportate la vârsta copiilor și la nivelul de dezvoltare al acestora.

a. Jucăriile care dezvoltă motricitatea îl ajută pe copil să se servească într-o manieră

armonioasă de corpul său. Unele vizează motricitatea fină, adică uşurinţa de a se servi de
mâinile sale. Sunt cele care invită copilul la manipulare, orientare, de a se ţine corect, de a
trece jucăria dintr-o mână în alta. Altele vizează motricitatea globală, adică ele invită copilul
să folosească întregul său corp într-o mişcare. Îşi va dezvolta atunci coordonarea gesturilor şi
a echilibrului. El învaţă să se servească mai bine de corpul său şi să-şi stăpânească gesturile.
Exemple de jucării cu dominantă motrică: tricicletă, mingii, balon, cerc, coardă, popice,
structurile jocurilor din exterior (toboganul, balansoarul), jocurile de încastrare şi manipulare.

b. Jucăriile care dezvoltă creativitatea şi imaginaţia A crea înseamnă a concepe, a

învăţa, a pune noul acolo unde nu există. Toate jucăriile (acelea care sunt bune) ar trebui să
permită copilului să-şi exprime creativitatea. Copilul adoră să pună împreună elementele care
nu au fost prevăzute pentru aceasta, să scoată din funcţie obiecte şi să inventeze moduri noi de
a se servi de acestea. Nu-i lipseşte niciodată imaginaţia pentru a-şi crea o lume nouă. Copilul
ştie să împodobească cu imaginaţie, cea mai banală jucărie şi să facă un pretext din ea pentru
orice fel de scenariu. Anumite jucării favorizează în mod specific această imaginaţie a
copilului, prin aceea că deşi nu sunt nimic prin ele-însele, pot totuşi să solicite acţiunea
copilului. Acestea sunt toate jucării cu funcţie artistică. Dar este evident că o păpuşă simplă,
de exemplu, este de asemenea o jucărie care stimulează creativitatea şi imaginaţia. Exemple
de jucării cu dominantă creatoare: creioane de ceară / de colorat, markere, acuarele, plastilină,
instrumente muzicale, marionete, jocuri de construcţie sau jocuri din bucăţi care se
asamblează.

c. Jucării care dezvoltă afectivitatea Aceste jucării permit copilului să-şi exprime
afecţiunea, tandreţea şi de asemenea, uneori chiar, agresivitatea. Pentru că el, copilul poate în
mod liber să trăiască / retrăiască sentimentele sale cu o jucărie care nu ţine ranchiună etc. În
mod progresiv copilul se înţelege mai bine pe sine şi îşi găseşte echilibrul. El se desprinde din
trăirile sale pentru a se interesa de acestea şi le rejoacă cu ceilalţi. Jucăriile afective sunt cele
cu care copilul va crea legăturile cele mai durabile si mai privilegiate. Exemple de jucării
afective: păpuşi, figurine şi animale din pluş etc.

d. Jucăriile care dezvoltă imitaţia Imitaţia este procesul esenţial prin care copilul se
apropie şi înţelege lumea care îl înconjoară, lumea adulţilor. Foarte tânăr, el pare că vorbeşte
la telefon, o imită pe mama sa hrănindu-şi păpuşa sau se joacă de-a doctorul care face injecţii.
Copilul reia cu jucăria ceea ce i s-a întâmplat în viaţa reală şi se joacă cât îi este necesar.
Aceste activităţi îi permit pe de-o parte să se apropie de comportamentele noi şi să-şi ia în
considerare anumite angoase sau experienţe dezagreabile din viaţa sa. Exemple de jucării care
au dominantă imitaţia: păpuşile şi toate accesoriile lor (casa, îmbrăcămintea, materialele etc.),
maşinile, câinele de joacă, deghizările, tot ceea ce permite să-l facă să semene cu altcineva.
Jocul de-a cumpărăturile, de-a doctorul, de-a activităţile menajere, garajul şi circuitul auto,
ferma cu animalele sale etc.

e. Jucăriile care dezvoltă capacitatea senzorială şi intelectuală Evident este cazul

tuturor jucăriilor, pentru că ele permit jocul care este el-însuşi indispensabil dezvoltării
intelectuale a copilului. Inteligenţa celui mic este mai întâi de toate o inteligenţă senzorială,
motrică, afectivă. Prin manipulare, încercare şi asamblare, copilul, descoperă să-şi exercite
capacităţile mentale. Anumite jocuri sunt în mod special concepute pentru a antrena copilul să
descopere, să clasifice, să memoreze, să raţioneze, să asambleze, să reflecte - toate marile
funcţii care stau la baza operaţiilor mentale. Exemple de jucării cu dominantă intelectuală:
jocurile de asamblare, jocurile de încastrare, jocurile de construcţie, jocurile de clasare,
jocurile de ordonare, jocurile puzzle, jocurile de loto / domino.

Jucăria (materialul de joc) intervine în momente distincte ale programului educativ:

• în etapa de activităţi pe arii de stimulare (cea a activităţilor libere) copilului trebuie să i

se ofere spre a opta jucării care să aibă corespondenţă cu lumea lui afectivă (în evoluţie de la
3 către 6/7 ani), cu tipul de subiecte alese în mod natural, dar evitându-se monotonia acestora,
şi sugerându-i-se, prin intermediul materialului de joc, tipuri de roluri pe care şi le poate
asuma la fiecare dintre nivelurile de vârstă;

• în contextul jocurilor didactice proiectate şi realizate ca modalităţi de organizare a

învăţării şi formării unor deprinderi şi priceperi, educatoarea trebuie să ţină cont ca materialul
de joc să corespundă sarcinii didactice a acestuia, să fie uşor de utilizat, sugestiv şi nu în
exces, deturnând atenţia copilului de la rezolvarea sarcinii către manipularea materialului de
joc; acesta trebuie să răspundă şi unor exigenţe de ordin estetic;

• în contextul activităţilor libere de după-amiază şi de acasă, jucăriile este bine să fie cât
mai apropiate de sufletul copilului, cât mai adaptabile unor situaţii de joc multiple, creative.

Jucăriile, aşadar, trebuie alese de către educatorul adult (părintele sau educatoarea)
ţinând cont nu numai de „plăcerea copilului" ci şi de valenţele educaţionale ale acestora în
momentul integrării lor ca instrumente în diferite tipuri de joc.

BIBLIOGRAFIE

Aurica I. Moale, Jocul didactic - primul pas spre școală, 2005;

H.Catalano,I.Albulescu, Pedagogia jocului şi a activităţilor ludice, 2018,EDP

R.M.Niculescu, Pedagogia preşcolară şi a şcolarităţii mici,2007,note de curs

 Jocul didactic

Jocul didactic este definit ca o metodă folosită în scopul instruirii , educării şi formării
preşcolarilor şi şcolarilor mici; formă fundamentală de activitate didactică, mijloc de realizare
a educaţiei copiilor mici. Jocul didactic permite realizarea de obiective corespunzătoare
educaţiei intelectuale, morale, estetice, fizice, tehnologice etc. într-o atmosferă destinsă,
relaxantă, caracterizată de bună dispoziţie şi de bucurie. Specialiştii din domeniul educaţional
au fost întotdeauna interesaţi de această formă de activitate, cu multiple valori formative.

Structura jocului didactic:

1. scopul didactic - este în concordanţă cu finalităţile educaţionale, din care, de alt

fel, derivă.
2. Sarcina didactică a jocului – constituie elementul propriu-zis de instruire, care
precizează ceea ce trebuie să facă copiii în timpul jocului didactic pentru e se
realiza scopul propus.
3. Conţinutul jocului – include conţinutul de predare, învăţare, evaluare şi
autoevaluare ce trebuie însuşit de copii.
4. Regulile jocului – clar definite, se desfăşoară într-o succesiune logică, având ca
scop realizarea obiectivelor operaţionale stabilite.
5. Elementul ludic sau de joc – asigură caracterul plăcut al activităţii propuse.
Asigură antrenarea copiilor într-o activitate intelectuală printr-un efort care nu
este conştientizat, favorizând obţinerea performanţei.
6. Materialul didactic – trebuie să fie variat, adecvat nivelului vârstei copiilor,
conţinutului activităţii,, fiind în acelaşi timp stimulativ.

Metodologia organizării jocului didactic:

1. Organizarea jocului – cuprinde toate activităţile pe care le iniţiază cadrul

didactic pentru asigurarea condiţiilor optime pentru buna desfăşurare a jocului.
2. Desfăşurarea jocului didactic – face referire la succesiunea de secvenţe prin care
se realizează punerea în practică a jocului:
 Introducerea în joc
 Anunţarea titlului şi a scopului acestuia
 Prezentarea materialului didactic
 Explicarea jocului didactic
 Prezentarea jocului într-o manieră gradată
 Prezentarea sarcinii de joc
 Prezentarea regulilor de joc pe înţelesul copiilor
 Fixarea regulilor jocului şi realizarea jocului de probă
 Executarea jocului didactic
 Complicarea jocului

3. Încheierea jocului didactic

4. Evaluarea jocului didactic

 Exemplu de joc didactic:
GRUPA: Mare;

TEMA ANUALĂ: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”;

TEMA SĂPTĂMÂNII: „Mama mea, comoara mea”;

TEMA ACTIVITĂȚII: „Azi e ziua ta, mămico!”;

DOMENIILE EXPERIENŢIALE: 1. DȘ (Domeniul Științe)

TIPUL ACTIVITĂȚII: Fixare și sistematizare de cunoștințe

Formă de realizare: joc didactic

COMPORTAMENTE VIZATE

DȘ: 2.1 Demonstrează familiarizarea cu conceptul de număr şi cu numeraţia

2.4. Efectuează operaţii de seriere, grupare, clasificare, măsurare a obiectelor.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1- să numere crescător şi descrescător în concentrul 1-7;

O2- să exprime numărul de elemente dintr-o mulțime utilizând cifra corespunzătoare ;

O3- să constituie mulţimi după criteriul dat ;

O4- să raporteze cantitatea la număr şi invers ;

Mijloace de învățământ: tablă magnetică,jetoane, grădina cu flori, flori de diferite culori,

bilețel, plic, ecusoane, albinuțe, fluturași, fețe zâmbitoare , baghetă magică.

SCOPUL JOCULUI: formarea de mulţimi de elemente(flori), raportarea cantităţii la

număr; clasificarea,gruparea, clasificarea, măsurarea obiectelor.

SARCINA JOCULUI:

-să ordoneze crescător de la 1 pana la 7

- să numească vecinii numerelor

- să formeze mulţimi

- să descompună mulţimi

- să descopere numerele lipsa dintr-un sir de numere.

REGULILE JOCULUI:

- copiii vor fi împărţiţi în 2 echipe

- fiecare probă este scrisă pe bileţele de diferite culori pentru fiecare echipă;

- bileţelele se găsesc în plicuri ,fiecare plic conţine o probă;

- copilul numit din fiecare echipă va rezolva corect sarcina;

- în urma rezolvării corecte a probei, fiecare echipa va primi câte o faţă zâmbitoare.

ELEMENTE DE JOC: baghetă magică, aplauze, aprecieri verbale, fețe zâmbitoare ;

Organizarea jocului didactic: voi pregăti materialele necesare pentru desfăşurarea jocului, voi
împărţi copiii în doua grupe.

Introducerea în joc se realizează cu ajutorul unui cadou primit de la zâna primăvară în care
se află o scrisoare şi o baghetă magică. În scrisoare zâna ne roagă să o ajutăm să găsească
drumul către noi, completând gradina cu flori iar pentru asta trebuie sa răspundem corect la
sarcinile de pe bileţele şi ne trimite în ajutor bagheta ei magică.

Anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia: Le voi spune că astăzi vom desfășura un
frumos joc care se numeşte „grădina cu flori” în care ne vom juca cu mulțimi de elemente,
cea mai mare mulțime fiind format din 7 elemente. Le voi prezenta copiilor materialele cu
care ne vom juca azi.

Le explic jocul copiilor: Jocul se desfăşoară pe 2 echipe şi va avea 2 părţi (prima parte se va
desfăşura la tabla magnetică şi cea de-a doua la grădina cu flori). Se vor nominaliza echipele
formate: echipa gărgăriţelor şi echipa albinuţelor). Le voi înmâna ecusoane şi le voi prezenta
panoul unde vor primi punctajul.

Le explic regulile jocului:

- fiecare probă este scrisă pe bileţele de diferite culori pentru fiecare echipă;

- bileţelele se găsesc în plicuri ,fiecare plic conţine o probă;

- copilul numit din fiecare echipă va rezolva corect sarcina;

- în urma rezolvării corecte a probei, fiecare echipa va primi câte o faţă zâmbitoare.

După explicarea jocului şi a regulilor jocului vom realiza jocul de probă. Va veni câte un
reprezentant din fiecare echipă şi va rezolva sarcina de pe primul bileţel. Îi voi întreba dacă au
înţeles modul de desfășurare a jocului, apoi vom executa jocul propriu zis. Va veni, pe rând,
câte un copil din fiecare echipă și va rezolva sarcina didactică.

Complicarea jocului se realizează prin introducerea unor noi variante de sarcini didactice:
- completează grădina cu:

- tot atâtea flori galbene câte degete ai la o mână;

- tot atâţia fluturaşi câte roţi are o maşină;

- tot atâtea flori roșii câţi pitici are Alba-ca-Zăpada;

În încheierea jocului întreb copiii cum s-a numit jocul nostru, dacă le-a plăcut şi vom face
evaluarea jocului desemnând câştigătorii,formulez concluzii şi recomandări pentru
activităţile viitoare. Se oferă recompense.