NURSING ÎN OTORINOLARINGOLOGIE

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Cavitatea nazala este despartita de septul nazal fn doua cavitati numite fose nazale;
comunica cu exteriorul prin nari si cu rinofaringele prin coane.In oasele vecine foselor nazale
sunt situate sinusurile paranazale - cavitaji pneumatice - cu rol de cutie de rozonanfa si de
mentinere constants a temperaturii.
Din punct de vedere fiziologic cavitatea nazala se imparts in doua etaje: unul inferior - respirator
- si altul superior - olfactiv.
Urechea este organul cu funcfie acustic-vestibulara.
Ea este formata din urechea externa" (pavilion si conduct auditiv extern), urechea medie
(cavitate pneumatica situata tn stanga temporalului), separata prin timpan de urechea externa,
urechea interna (formata dintr-un sistem de incaperi - labirint osos -in interiorul carora se afla un
sistem de camere - labirintul membranos).
Urechea extern are functie auditiva, pavilionul avand rol de cornet acustic, conductul
auditiv extern transmite undele sonore. Prin perisorii si cerumenul secretat previne patrunderea
prafului fn urechea interna,. Timpanul participa la auz prin vibratiile pe care le produce sub
influenfa undelor sonore.
Urechea medie transmite undele sonore de la timpan prin oscioare (ciocan, nicovala,
scarita) la fereastra ovala.
Urechea interna - aici se afla organul cortireceptorul auditiv.
Laringele este segmentul cailor respiratorii situat la incrucisarea acestor cai cu calea
alimentara. Este situat sub pielea gatului pe linia mediana.
Este un organ cu dubla funcjie: aerovector si organ al fonatiei.

EDUCATIA FENTRU SANATATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR OTO-RINO-LARINGOLOGICE

Masuri de profilaxie primara

- masuri pentru forfificarea organismului prin sport si activitati in aer liber
- asigurarea unui mediu curat, nepoluat cu praf, substante chimice in orase, la locul de munca
- invatarea suflarii corecte a nasului
- umezirea aerului din incaperi, saloane, locuinte
- asigurarea unei temperaturi constante de 16-18°C in incaperi
- evitarea substantelor iritante ale cailor respiratorii superioare: alcool, tutun, condimente
folosirea aspiratoarelor de praf, ventilatoarelor si mastilor de protectie la locurile de munca cu
praf si pulberi
- folosirea de casti pentru amortizarea zgomotelor de catre persoanele expuse profesional,
zgomotelor puternice, trepidatiilor (cazangii, lacatusi, telefoniste);
- efectuarea de controale periodice ale auzului.

Masuri de profilaxie secundara:

- depistarea tuturor imbolnavirilor acute ale nasului, gatului, urechii si tratarea lor corecta pentru
prevenirea cronicizarii si a unor infirmitatii (surditate, tulburari de fonatie si respiratie)
1
- tratarea corecta a rinofaringitelor sugarului pentru prevenirea otitelor
- reeducarea vorbirii, auzului la persoanele cu suferinfe ale urechii.

Masuri de prevenire tertiara:

- indrumarea persoanelor cu surditate medie pentru protezare auditiva
- educarea pacientului purtator de proteza cum sa 0 utilizeze pentru a se adapta progresiv la
mediul sonor
- educarea anturajului pentru a sustine psihic pacientul cu hipoacuzie
- examinarea periodica a hipoacuzicului pentru a se aprecia din timp accentuarea surditatii si
necesitatea schimbarii protezei.

EVALUAREA MORFO-FUNOTIONALA A ORGANELOR OTO-RINO-LARINGOLOGICE

Metodele de explorare funcţionale a organelor senzoriale din sfera ORL reflectă starea
anatomofuncţională a analizatorului explorat, dar şi unele dereglări sau modificări în starea sau
funcţionarea altor organe sau aparate cu care se găsesc în strânsă corelaţie (sistemul nervos
central, sistemul neuroendocrin, etc.).
Instrumente folosite:
- examenul auzului.................
-otoscopia - examenul pavilionului urechii si a conductului auditiv extern.
-narinoscopia - examineaza narinele si interiorul cavitatii nazale.
-rinoscopia – metoda de investigatie a foselor nazale, folosind un speculum sau un
endoscop.
-buco – faringo - scopia - examenul cavitatii bucale si a faringelui.
-laringoscopia - examenul laringelui
-indirecta
-directa - examen pentru prelevarea de tesuturi pentru examen biopsic si extragerea
corpilor straini.
- radiografia sinusurilor fetei

- examen de laborator
- secretie otica - se recolteaza in conditii de asepsie pt. examen bacteriologic
-secretie nazala
-exudatul faringian pt. examen bacteriologic
2
-sange:
-VSH
-leucograma
-TS ( timp de sangerare )
-TC ( timp de coagulare )

EXAMENUL AUZULUI

Examenul funcţiei auditive se face cu scopul stabilirii capacităţii auditive şi a sediului

topografic al leziunii.
In acest sens se practică următoarele examinări:
– acutometrie fonică: se foloseşte vocea;
– acutometrie instrumentală: se folosesc ceasul, acumetrele şi mai ales diapazoanele;
– audiometrie cu aparat.
Acumetrie fonică
Acumetria fonică este explorarea funcţional a capacităţii de auz folosindu-se vocea. Prin
această metodă se măsoară distanţa la care urechea percepe distinct, în mod clar, vocea şoptită.

Etape de execuie Măsuri de realizare

1. Asigurarea 1.1. Bolnavul este adus într-o încăpere cu izolare fonică.
condiţiilor de 1.2. Persoana este aşezată pe un scaun, în profil, cu rechea de
examinare şi examinat spre direcţia de unde vine vocea examinatorului, la
pregătirea distanţa de 6 m.
bolnavului 1.3. Se execută otoscopie (inspecţie – să nu fie dop de cerumen).
1.4. Urechea cealaltă se astupă cu mâna.
2. Examinarea 2.1. Examinatorul pronunţă cu voce şoptită cuvinte bisilabice de
tonalitate joasă („nouă“, „lună“); de tonalitate înaltă („trei“,
„cinci“).
2.2. Dacă persoana examinată nu aude, examinatorul se apropie
progresiv şi repetă cuvintele.
2.3. Se notează distanţa de unde persoana repetă cuvintele.
3. Interpretarea 3.1. Vocea şoptită se aude în mod normal la distanţa de 6m.
3.2. Vocea de conversaţie se aude în mod normal la 20 m.
3.3. Când vocea nu se aude decât sub 5 m înseamnă că este o
surditate uşoară.
3.4. Când nu se aude sub 1 m vorbim de surditate accentuată.
Observaţie: Prin această metodă nu se poate defini tipul de surditate, ci numai gradul.

Acumetrie instrumentală

3
 Se efectuează o serie de probe cu diapazoanele pentru a face diagnosticul diferenţial între
surditate de tip transmisie şi cea de tip percepţie (proba Rinné, proba Schwabach, proba Weber).
Pentru examinare, diapazonul se pune în vibraţie strângând între police şi index extremitatea
liberă a celor două ramuri ale diapazonului şi eliberându-le brusc (ca o pişcătură).
Diapazonul pensat cu degetele se pune în vibraţie în faţa pavilionului urechii (proba
Rinné), pe mastoidă (proba Schwabach) şi pe vertex (proba Weber). Se compară audiţia pe cale
obişnuită aeriană (timpanică) cu audiţia pe cale osoasă şi în acest fel se stabileşte sediul leziunii,
deci şi tipul de surditate.

Examenul audiometric
Este o metodă modernă prin care se stabilesc tipul de surditate şi gradul deficienţei
auditive. Se efectuează cu adiometrul prin care se înregistrează grafic pierderile auditive pe
frecvenţe din scara tonală. Audiometrele au posibilitatea de a înregistra, pe cale aeriană,
intensităţi până la 110 decibeli. Astfel se obţin diferite curbe audiometrice.

Proba Weber
Tehnică de lucru
După ce diapazonul a fost percutat se aşează pe vertex. Bolnavul trebuie să perceapă
vibraţiile bilateral în ambele urechi. În cazul în care bolnavul are tulburări auditive unilaterale,
vibraţiile se percep (lateralizează). Dacă se percepe în urechea bolnavă rezultă o surditate de
transmisie cu lezarea urechii externe sau medii. Dacă se lateralizează spre urechea sănătoasă
rezultă o surditate de percepţie de partea cealaltă cu leziuni în urechea internă.

Proba Rinne
După ce diapazonul este percutat se aşează pe mastoidă. Când bolnavul anunţă că nu mai
aude nimic se mută diapazonul în faţa conductului autiv extern. În mod normal vibraţiile sonore
se aud mai departe, transmisia fiind mai lungă. Dacă în faţa conductului auditiv extern vibraţiile
nu se mai aud este vorba de o leziune a aparatului de transmisie şi proba Renne este negativă.

Proba Schwarbach
După ce diapazonul este percutat se aşează pe mastoida bolnavului şi se determină durata
de percepere a vibraţilor sonore. Durata de percepere durează între 20 – 40 secunde. În cazul în
care perceperea vibraţiei este mai prelungită bolnavul prezintă o leziune a aparatului de
transmisie, iar dacă durata de percepţie este mai scurtă este vorba despre o tulburare a aparatului
de percepţie (urechea internă).
Capacitatea funcţională a analizatorului acustic se determină cu aparate speciale numite
audiometre. Ele sunt formate dintr-un generator acustic care emite toate tonurile pure sau
compuse pe care le percepe urechea omului şi care pot şă îşi modifice intensitatea în limite foarte
largi. Ele folosesc sunete rostite sau de pe un disc care sunt îndreptate către receptorul aplicat pe
urechea bolnavului. Se stabileşte pentru fiecare ton limita inferioară la care poate fi perceput
cuvântul. Rezultatele se exprimă grafic. Pe abscisă se notează frecvenţa sunetului din octavă în
octavă, iar pe ordonată intensitatea sunetului din 10 în 10 decibeli.

B)-EXAMENUL FUNCTIEI DE ECHILIBRU

4
 Functia de echilibru se controleaza prin:
-semne spontane;
-probe provocate.
a)Semne spontane
-Nistagmusul spontan ( miscarea globilor oculari, trebuie sa mearga paralel ( = ) );
-Proba bratelor intinse ( 2min.);
-Proba Romberg;
-Proba mersului in stea.
b).Semne provocate: proba calorica ; proba electrica; proba rotatorie; proba pneumatica.
1. Proba Barre care constă în înclinarea capului din poziţia verticală spre labirintul bolnav
2. Proba Romberg care constă în oscilaţii până la cădere când subiectul este în poziţie
verticală cu o bază de susţinere mică şi cu ochii închişi
3. Proba Babinski-Weill care constă din mersul bolnavului în stea, iar deviaţia progresivă
este înspre labirintul bolnav.
Există probe labirintice provocate care pot compensa tulburările labirintice
a. Proba calorică – cu o seringă de 10ml se introduc în conductul auditiv extern 5-10ml apă
rece la 25°C sau caldă la 40°C,capul bolnavului fiind înclinat pe spate. După 20-30 secunde
apare nistagmusul care bate spre urechea irigată cu apă caldă sau în partea opusă urechii în care
s-a introdus apă rece.
b. Proba rotatorie – bolnavul se aşează într-un fotoliu rotator şi în timp de 20 secunde este rotit
în direcţia orară sau antiorară. În timpul rotaţiei bolnavul ţine ochii închişi. Imediat după oprire
se constată un nistagmus postrotator ale cărui oscilaţii sunt orientative în direcţie inversă rotaţiei
care poate varia între 0 - 80 secunde.
c. Proba galvanică – foloseşte un generator de curent galvanic. Bolnavul este aşezat în poziţie
şezândă şi i se aplică înaintea tragusului bilateral câte un electrod legat la generator. I se aplică
un curent de 2-3mA, iar bolnavul înclină capul de partea polului pozitiv, iar la 8-10mA face un
nistagmus spre polul negativ. Asistentul medical este cel care se ocupă de bolnav în sensul că îi
asigură poziţia corespunzătoare a capului, îi observă permanent starea în care se află. Bolnavul
va fi supravegheat în fotoliu până când trece ameţeala sau greţurile provocate de probe.
Înregistrarea grafică a frecvenţei şi amplitudinii nistagmusului se numeşte electronistagmografie.

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A ANALIZATORULUI OLFACTIV

Este vorba de examinarea mirosului care se face cu ajutorul unor substanţe mirositoare
care se oferă bolnavului separat pentru fiecare nară, iar la ochi bolnavul este legat.
Ca şi substanţe mirositoare se utilizează:
 tutun
 vanilie
 cafea
5
  alcool
 iaurt, etc.
Bolnavul trebuie să recunoască alimentul respectiv. Acuitatea olfactivă se determină cu
ajutorul olfactometrului (olfactometrul Waardemayer) care este format din tuburi de sticlă
concentrice, suprafaţa internă a tubului extern este acoperită cu substanţe mirositoare,
cauciuc, ceară de albine s.a. Extremitatea încurbată a tubului interior se introduce în una din
nările bolnavului şi apoi se retrage tubul exterior şi se expune suprafaţa sa căptuşită cu
substanţele mirositoare curenţilor de aer inspiraţi. Se citeşte apoi gradul de retragere a tubului
exterior pe peretele tubului interior care este gradat în diviziuni de 0,7cm, notându-se gradaţia
la care bolnavul percepe mirosul. Valorile se exprimă în unităţi care se numesc olfactive. Se
poate determina şi coeficientul olfactiv prin olfactometrie. Această metodă foloseşte un aparat
care dozează cantitatea de aer introdusă împreună cu mirosul folosit în fosele nazale prin
insuflaţie. Volumul minim necesar recunoaşterii substanţei mirositoare se numeşte
COEFICIENT OLFACTIV. Dispariţia olfacţiei se numeşte anosmie. Scăderea acuităţii
olfactive se numeşte hiposmie, senzaţia pervertită de miros se numeşte parosmie. Toate
acestea sunt simptome în unele tumori craniene.

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A ANALIZATORULUI GUSTATIV

Examinarea sensibilităţii gustative se face cu substanţe corespunzătoare senzaţilor primare

gustative: amar, dulce, acru, sărat
Se folosesc substanţe rapide cum sunt: chinina, zahăr, acid clorhidric, sare.
Aceste substanţe rapide se folosesc ca soluţii concentrate sau prafuri.
Tehnică
Soluţia care se aplică cu o pipetă sau praful cu pensule foarte fine, se aplică pe regiunile
corespunzătoare cunoscute ale papilelor gustative de pe limbă. Între două substanţe rapide cu
acţiune diferită se va păstra un interval de cel puţin 5 minute după ce gura a fost clătită cu apă
distilată. Prin proba diluţiilor descrescânde se determină acuitatea gustativă, stabilinduse
concentraţia minimă a celor patru grupuri principale de substanţe rapide care produc senzaţia
corespunzătoare. Această concentraţie minimă poartă numele de pragul senzaţiei gustative şi este
egal pentru zahăr cu diluţia 1/200, pentru clorura de sodiu cu diluţia 1/400, pentru acidul
clorhidric 1/15.000, pentru chinină cu diluţia 1/ 2.000.000 . Limba mai recepţionează şi senzaţii
termice, tactile şi dureroase care se percep concomitent cu senzaţiile olfactive. Dacă se combină
sub mai multe forme rezultă scara senzaţiilor gustative.

Instrumentar folosit în oto-rino-laringologie

a. Specul auricular;
b. Sondă auriculară;
c. Pense auriculare;
d. Ac de paracenteză;
e. Cârlige;
f. Bujii;
g. Chiuretă;
h.Tijă port-vată;
6
i. Diapazon;
j. Depărtător autostatic;
k. Oglindă frontală;
l. Aspirator;
m. Specul nazal;
n. Spatulă linguală;
o. O glindă laringiană;
p. Seringă laringiană;
r. Oglindă mobilă pentru rinoscopie

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

DEFINITIE:
Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui process inflamator faringian.

SCOP-EXPLORATOR
-depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului;
-depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni .

MATERIALE NECESARE:
-De protectie: masca de tifon.

-Sterile: - spatula linguala;

-eprubeta cu tampon faringian sau ansa de platina;
-eprubete medii de cultura;
-ser fiziologic sau glicerina 15%.

-Nesterile: -tavita renala;

-stativ pentru eprubete ;
-lampa de spirt;
-chibrituri.

PREGATIREA PACIENTULUI:
7
Pregatirea psihica: -se anunta si I se explica tehnica.

-Pregatirea fizica: -se anunta sa nu manance, sa nu bea apa;

-sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas;
-sa nu faca gargara;
-se aseaza pacientul pe un scaun.

TEHNICA RECOLTARII
-se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.
Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool;
-isi pune masca de protectie;
-invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat;
-deschide eprubeta cu tamponul faringian ;
-flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril;
-roaga pacientul sa deschida gura, apoi apasa limba pacientului cu spatula linguala si
inspecteaza fundul de gat;
-cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale, dezlipeste o portiune din
falsele membrane ( cand este cazul );
-flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in eprubeta care se inchide cu
dopul flambat;
-la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate sau
insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceasi recoltare;
-se spala pe maini cu apa si sapun.

PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR

-se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea;
-daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeste in prealabil cu ser
fiziologic sau glicerina 15%.

8
REORGANIZAREA

NOTAREA IN F.O. ( foaia de observatie )

-se noteaza data recoltarii;
-numele persoanei caruia i s-a efectuat recoltarea;
-daca s-au facut insamantari sau nu.

DE STIUT!!!
-timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore;
-inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze;
-recoltarea se face nu numai in angine ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie
faringiana ( NEFRITE, R.A.A.-reumatism articular acut ).

DE EVITAT!
-imbibarea tamponului cu saliva;
-atingerea dintilor.

9
RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE SI OTICE

1.RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE ( RINOREEA )

-DEFINITIE
Rinoreea este tratamentul medical ce descrie orice scurgere de materii fluide ( adesea
avand consistenta mucoasa ) din nas.
Recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor indoita,
cu care se poate patrunde in nazo-faringe.
Pt. examinari virusologice, recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasului intr-o
cutie Petri sterila, fie prin spalare nazo-faringiana.

EXECUTIE:
-recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului;
-pacientul este asezat in pozitia sezand, cu capul in extensie fortata;
-se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCl sterila cu ajutorul unei seringi ce se
prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4cm;
-capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si se injecteaza solutia de
spalatura;
-pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri sterila;
-se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator;
-daca se intarzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi asezat la gheata.

2.RECOLTAREA SECRETIEI OTICE

Secretia otica ( otoreea ) : este un simptom caracterizat prin scurgerea din ureche a unei
secretii care poate fii seroasa, mucoasa, muco-purulenta, hemoragica etc.,in functie de patologia
care a determinat-o.

10
 Recoltarea se face, cu tamponul, sub control vizual ( OTOSCOP ), din conductul auditiv
extern.
-flora normala a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern este reprezentata de
bacteriile ce se intalnesc pe piele;
-in etiologia otitei medii acute se intalnesc : stafilococi, streptococci, Haemophylus;
-la nou nascuti si copii se intalnesc : E.coli, Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas etc. .
RECOLTAREA SPUTEI

DEFINITIE:
Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilior ce se expulzeaza din caile respiratorii
prin tuse.

SCOP Explorator- pt.examinari macroscopice ,citologice, bacteriologice, parazitologice, in

vederea stabilirii diagnosticului.

MATERIALE NECESARE :
-sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipatoare speciala ( sterilizata fara substanta sterilizanta );
-nesterile : pahar cu apa, servetele sau batiste de unica intrebuintare.

PREGATIREA PACIENTULUI
-psihic – se anunta si I se explica necesitatea executarii examinarii
-fizic -se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie;
-sa expectoreze numai in vasul dat, sa nu introduca in vas si saliva.

EXECUTIE:
-I se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura si faringele
-I se ofera vasul de colectare, in functie de examenul cerut
-se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse
-se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24h(ore)

11
RECOLTAREA SPUTEI PRIN FROTIU FARINGIAN SI LARINGIAN

-se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila

-se apasa limba cu spatula
-se introduce tamponul in faringe cerand pacientului sa tuseasca
-sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata care se introduce imediat in eprubeta sterila
-frotiul laringian se recolteaza de medic patrunzand cu tamponul in laringe sub control
laringoscopic.

RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPALATURA GASTRICA

-se introduce sonda ( EINHORN sau FAUCHER ), in stomac, dimineata pe nemancate;

-se introduce prin sonda 200 ml apa distilata, bicarbonatata, calduta, care este evacuata imediat
sau extrasa cu seringa;
-lichidul recoltat se trimite imediat la laborator, pt. ca germenii cautati, pot fi distrusi daca stau
mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric;
-daca recoltarea se face pt. insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul obtinut
poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu(Na)

RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPALATURA BRONSICA

-se utilizeaza la pacientii cu TBC cavitara, care nu expectoreaza

-se pun in evidenta bacilli incapsulati in submucoasa, care nu apar in mod obisnuit in sputa
-se introduc in recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml solutie teofilina 3% cu 1ml sol.
de stricnina 1/1000;
-pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci, repetate, urmate de expiratii scurte;

12
-se face o scurta pauza de 4-5sec. si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitati de lichid;
-dupa aspiratii, pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata;
-sputa expectorata se recolteaza intr-un vas steril, recoltarea se repeta zilnic, in urmatoarele 4
zile, in vase separate.

PREGATIREA PRODUSELOR PT. LABORATOR

-se acopera recipientele, se eticheteaza, se trimit la laborator.
REORGANIZAREA
NOTAREA IN F.O.

SPALATURA AURICULARA

DEFINITIE:
Prin spalatura auriculara se intelege spalarea conductului auditiv extern prin introducerea unui
curent de lichid.

SCOP TERAPEUTIC - indepartarea secretiilor ( puroi,cerumen ) ;

-indepartarea corpilor straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar;
-tratamentul otitelor cronice.

MATERIALE NECESARE:
-De protectie: doua sorturi de cauciuc , musama , prosop, aleza.
-Sterile: -seringa Guyon, vata
-lichidul de spalatura la 37*C
-solutia medicamentoasa prescrisa, sol. de bicarbonat de Na 1:1000
-Nesterile : masa de tratamente, tavita renala, scaun.

PREGATIREA PACIENTULUI:

13
-Psihic- se anunta pacientul , i se explica scopul tehnicii.
-Fizic:
-In cazul dopului de cerumen , cu 24h inainte se instileaza in conductul auditiv extern de 3ori/zi
de bicarbonat de Na in glicerina 1/20.
-In cazul dopului epidermic se instileaza solutie de Acid Salicilic 1% in ulei de vaselina.
-In cazul corpilor straini hidrofili ( boabe de legume si cereale ), se instileaza alcool.
-In cazul insectelor vii ,se fac instilatii cu ulei de vaselina, glicerina sau se aplica un tampon cu
alcool cu efect narcotizant.
-pacientul se asaza in pozitie sezand pe scaun;
-se protejeaza cu prosopul si sortul;
-se aseaza tavita sub urechea pacientului care va tine capul inclinat spre tavita.
.
EXECUTIE:
Asistenta, se spala pe maini si imbraca sortul de cauciuc;
-verifica temperatura lichidului de spalatura si incarca seringa Guyon;
-solicita pacientul sa deschida gura ( conductul se largeste si continutul patologic se
indeparteaza mai usor );
-trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga, iar cu dreapta injecteaza lichidul de
spalatura spre peretele posterosuperior si asteapta evacuarea;
-operatia se repeta la nevoie;
-se usuca conductul auditiv extern;
-medicul controleaza rezultatul spalaturii prin OTOSCOPIE;
-se introduce un tampon de vata in conduct;
-se aseaza pacientul in decubit dorsal 1/2-1ora;
-se examineaza lichidul de spalatura.
REORGANIZARE:
NOTARE IN F.O. -se noteaza tehnica si rezultatul spalaturii ( corpi straini extrasi etc.)
DE STIUT!!!

14
 Pot aparea accidente ca varsaturi, ameteli, lipotimie, dureri, traumatizarea timpanului
datorate presiunii prea mari sau temperaturii scazute sau crescute a lichidului de spalatura.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( SEMNE SI SIMPTOME )

SURDITATEA:
-Hipoacuzia - tulburarea auditiei ce consta in scaderea acuitatii auditive ( vocea soptita se aude
de la o distanta de sub 5m ).Poate fi cauzata de dop de cerumen, otite , parotidita, meningita.
-Surditatea - tulburare a auditiei in care persoana nu aude vocea soptita nici in apropierea
urechii.
-surditatea se poate instala lent sau brusc ( in accidentele vasculare ), la nivelul
arterei auditive.
-Cofoza - tulburare in care persoana nu distinge nici un sunet.

INFECTII:
-Infectiile otice , se pot localiza:
-la nivelul pavilionului urechii
-in conductul auditiv extern
-urechea medie - OTITE
-mastoida - OTOMASTOIDITA
-Infectiile rinosinuzale se pot localiza:
-la nivelul cavitatii nazale - rinite , furuncul;
-la nivelul sinusurilor - sinuzite.
-Infectiile faringoamigdaliene se pot localiza:
-infectiile faringelui si amigdalelor - Faringoamigdalita
-infectiile vegetatiilor adenoide - Adenoidita;
-infectiile laringiene- Laringite.

15
CORPI STRAINI
-Auriculari - hipoacuzie , acufene
-Nazal - obstructie nazala , rinoree

TULBURARI DE ECHILIBRU -apar in imbolnavirile acute ale canalelor semicirculare din

labirint in cadrul infectiilor otice, rinofaringiene sau independent ( sindrom Me’niere ).
SEMNELE:
-VERTIJ( senzatie ca obiectele din jur se invartesc sau se deplaseaza )
- tulburari de echilibru
-hipoacuzie
- greturi si varsaturi la miscarile bruste ale capului
-neliniste.
-EPISTAXIS ( hemoragie ce ia nastere in fosele nazale ) , cauzata de iritatie mecanica locala sau
leziuni ale vaselor mucoasei nazale, sau traumatisme ale oaselor nazale; apar si in cadrul unor
boli generale HTA, Hemofilie, Avitaminoza C,K;
Semnele insotitoare sunt in functie de cantitatea de sange pirdut.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA (SEMNE SI SIMPTOME POSIBILE)

– durere - suferință fizică;

– durere auriculară = otalgie
– inflamaţie- reactie tisulara de aparare locala cu participarea întregului organism; aceasta
reactie are caracter nespecific si este constituita din ansamblul de modificari vasculare, celulare
si umorale care au ca scop asanarea si vindecarea leziunilor tisulare produse de diferiti agenti
agresogeni (leziunile pot fi la nivelul celulelor proprii, matricei celulare sau la nivelul
endoteliului vascular);
– febră;
– anosmie- lipsa totală a simţului mirosului;
– edem- acumularea de lichid in tesutul conjunctiv subcutanat determinand infiltratia hidrica a
pielii si a tesuturilor;
– rinoree- scurgere de mucozități nazale;
– dispnee- greutate in respiratie, modificare de ritm , frecventa, amplitudine, a resp.;
– hemoragii- extravazarea sângelui din sistemul vascular prin efracţia unuia sau mai multor
vase de tip arteriar, venos, capilar;
– disfagie- dificultatea de a înghiţi care se manifestă ca o senzaţie de încetinire sau oprire a
bolului alimentar pe traiectul esofagian;
16
– afazie = pierderea puterii de a înghiţi
– obstrucţii- astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, etc), din cauza unui
obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exercitate din afară, care împiedică
circulaţia aerului;
– parestezie faringiană- senzaţii neobişnuite, dureroase sau senzoriale, de o mare varietate şi
diversitate, cu localizare faringiană, cărora nu le corespunde vreun simptom obiectiv evident sau,
dacă se constată un simptom, acuzele descrise de pacient sunt disproporţionat de mari faţă de
afecţiunea cauzatoare în sine (cu alte cuvinte bolnavul exagerează).
– afonie - pierdere a vocii, completă din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenţi,
a unei leziuni centrale sau organice
– disfonie- pierdere parţială a vocii
– hipoacuzie (scăderea acuităţii auditive-vocea şoptită se aude de la o distanţă< 5m),
– surditate - pierderea auzului se caracterizeaza prin scaderea brusca sau progresiva a perceptiei
sunetelor;
– cofoza- anacuzie- tulburarea in care persoana nu distinge nici un sunet;
otoree- scurgere de lichid provenind din ureche: sânge, l.c.r.( dupa un traumatism cranian), puroi
(cauza este adesea o inflamatie, de origine in principal infectioasa, a conductului auditiv extern
sau a urechii medii (otita);
– epistaxis- hemoragie nazala;
– vertij- ameteala;
– tinitus (acufene) este un zgomot in urechi perceput de pacient in lipsa unei cauze externe a
acestui zgomot;
Principalele afecţiuni ORL
– rinită
– sinuzită
– obstrucţie cu corpi străini
– adenoidită
– polipoză
–stomatită
– herpes
– traumatisme
– faringită
– laringită
– otită
– mastoidită
– furuncul conduct auditiv extern
– tumori.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI ALE URECHII EXTERNE

(dopul de cerumen, corpii straini, plagi, contuzii, arsuri si degeraturi ale pavilionului urechii)
Culegerea datelor
- circumstante de aparitie:
- dop de cerumen - persoane cu hipersecretie a glandelor ceruminoase
17
 - traumatismele pavilionului
- expunere la temperaturi scazute, accidente de munca, traumatisme

- manifestari de dependenta- semne si simptome posibile:

• diminuarea auzului
• disconfort auricular
• vertij
• febra
• prezenfa plagilor, arsurilor, degeraturilor la nivelul pavilionului
• secrefii purulente, sanguinolente la nivelul pavilionului urechii
• durere
• cicatrici vicioase cu mgustarea orificiului conductului auditiv extern
Probleme de dependenta:
- comunicare ineficienta senzoriala auditiva;
- disconfort fizic cauzat de durere sau senzajii auditive violente (in cazul corpilor straini
animati);
- hipertermie;
- vulnerabilitate fata de pericole
- anxietate;
- insomnie;
- rise de complicatii: infectii ale timpanului urechii medii si cicatrici vicioase.

Obiective:
- sa se cicatrizeze plagile, arsurile, fara complicatii;
- pacientul
- sa afirme stare de bine fizic si psihic;
- sa –si mentina temperature in limite normale;
- sa fie ferit de complicatii;
- sa se odihneasca corespunzator necesitatilor sale.

Interventii:
Asistenta:
- pregateste materialele si pacientul pentru spalatura auriculara In vederea inlaturarii dopului de
cerumen §i a corpilor straini;

18
- aplica tratamentul in plagile pavilionului urechii( spala tegumentele sanatoase din jur cu apa
calduta si sapun, le dezinfecteaza cu alcool, face dezinfectia plagii prin tamponare cu apa
oxigenata, acopera plagile cu comprese uscate fixand pansamentul cu fasa).

19
- aplica comprese umede in solufie de rivanol 1/1000 tn cazul infectarii plagilor
- educa pacientul sa se prezinte in continuare pentru schimbarea pansamentului pana la
vindecarea plagilor.

Fig. 44 - A - Spalatura
auriculari; B - Pozifia amboului
seringii

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU OTITĂ ŞI OTOMASTOIDITĂ

Otita reprezinta o inflamatie sau infectie a urechii. Cel mai des intalnit tip este
otita medie ce presupune infectarea urechii medii.
In momentul in apar infectii trompa lui Eustachio (tubul de legatura dintre
urechea medie si si gat) se inflameaza si se blocheaza fapt ce duce la acumularea de
lichid in urechea medie. Acest lichid favorizeaza dezvoltarea bacteriilor si virusilor
provocand infectii ale urechii.
Netratată în faţa congestivă, duce la supuraţie.
OTOMASTOIDITA = complicaţie a otitei medii supurate, netratată la timp. Se instalează
la 2–3 săptămâni de la debutul otitei.
Culegerea datelor
Circumstanţele de apariţie
– la orice vârstă, mai des la copii şi sugari
– ca urmare a unei rinofaringite
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile) în otita acută supurată
- durere care treptat devine vie, insuportabilă, cu iradiere spre maxilar
- senzaţie de tensiune în ureche
- hipoacuzie
- febră 39–40°C
- frisoane
- congestie nazala
- lipsa apetitului, greata, varsaturi
20
- vertij
- diaree, irascibilitate, agitatie (la copii)
- dificultate de a se odihni
- tulburari de echilibru
- in unele cazuri se poate ajunge la pierderea auzului- surditate

In otomastoidita acută supurantă

– durere vie în regiunea otomastoidiană
– resirarti dificila( dispnee)
– tahicardie
– febră
Investigatiile presupun:
- realizarea istoricului medical,
- examinarea urechii
- timpanometria (introducerea in ureche a unui instrument ce masoara miscarile
timpanului)
- teste auditive
- timpanocenteza (perferoarea timpanului cu un ac pentru a recolta si analiza in laborator
secretia urechii)
- reflectometrie (masoara modul in care timpanul raspunde la sunete)
- analize de sange pentru a repera o posibila imunodeficienta
Problemele pacientului
– durere
– anxietate
– insomnie
– hipertermie
– comunicare ineficientă la nivel senzorial auditiv
– risc de complicaţii: – deshidratare
– paralizia nervului facial
– alterarea respiraţiei şi circulaţiei
Obiective de îngrijire
– sa se menţina temperaturii corpului în limite fiziologice
– pacientul să afirme stare de bine
– pacientul să vindece să se facă fără complicaţii
Intervenţiile A.M. autonome
– repaus la pat în perioada febrilă
– salon curat, liniştit cu temperatura 20–22°C
– măsurarea şi notarea temperaturii şi pulsului
– educaţie sanitară în vederea prevenirii îmbolnăvirilor
Intervenţiile A.M. delegate
– administrarea tratamentului prescris de medic
– antibiotice
21
 – antitermice
– antialgice
– instilaţii auriculare (soluţie călduţa decongestivă antialgice)
– instilaţii nazale (cu soluţie dezinfectantă)
– comprese călduţe pe regiunea mastoidiană
– alimentaţie hidrozaharata în perioadele febrile, redându-se treptat alimentaţia obişnuită
a pacientului. La nevoie se vor administra vitamine. Se urmăreşte o bună hidratare a
pacientului.
– pregăteşte pacientul şi ajută medicul la puncţia otică (parecenteză otică)
Puncţia otică(timpanocenteza) se face în scop:
a) explorator – recoltarea secreţiei
b) terapeutic – evacuarea secreţiei urmate de spălătură
– acordă îngrijirile ulterioare – pacientul să se prezinte la control
Va fi asigurat că orificiul creat pentru drenarea secreţiilor se va vindeca fără să afecteze
auzul.
– când situaţia o impune pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală şi îl
îngrijeşte postoperator.

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU RINITĂ , SINUZITĂ, LARINGITĂ

RINITA

RINITA = inflamaţia mucoasei nazale de natură virală sau alergică

RINITA ACUTĂ BANALĂ SAU CORIZA ACUTĂ (guturai) are origine virală,
fiind urmată la 2-3 zile de infecţie bacteriană (prin excerbarea florei saprofite locale din
fosele nazale).. Afecţiunea poate apare endemic în perioadele reci, chiar de mai multe ori
pe an.
În mod normal, rinofaringele constituie poarta de intrare a germenilor în cursul bolilor
infecto-contagioase, în consecinţă, suferinţa nazală însoţeşte aceste afecţiuni.
RINITE SPECIFICE
Rinita gripală apare în epidemiile de gripă.
Rinita rujeolică, scarlatinoasă, varicelică există în cursul bolilor infecţioase, unde
reprezintă manifestarea lor de debut.

Culegerea datelor
– circumstanţe de apariţie
– inhalarea de pulberi iritante
– rinitele alergice se exacerbează primăvara
– sezonul rece
– efort vocal mare (laringite)
– sinuzitele şi laringitele pot să apară ca urmare a unei rinite acute sau cronice
22
 - germenii microbieni cel mai frecvent incriminaţi sunt Streptococcus
pneumoniae, Staphilococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Klebsiella pneumoniae,
Haemophilus influenzae.
- este favorizată de frig, umezeală, schimbări bruşte de temperatură şi de factori
locali nazali (deviaţii de sept, hipertrofii de cornete, vegetaţii adenoide).
- factorii generali ca alergia, tulburări endocrine, denutriţia, surmenajul joacă un
rol favorizant

Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)

Rinita acută banală sau coriza acută
Boala debutează prin semne generale - indispoziţie, curbatură, febră, usturimi în
gât, mialgii, artralgii, frisoane şi semne locale - prurit nazal, obstrucţie nazală, strănuturi,
după 1-2 zile apare rinoreea apoasă, cefalee frontală prin obstrucţia canalului fronto-
nazal, hiposmie, anosmie, hipoacuzie, acufene. După 24 ore secreţia seromucosă devine
mucopurulentă, prin infecţie bacteriană. La rinoscopie se constată pituitara congestionată,
turgescentă, scăldată în secreţii mucopurulente. Treptat secreţia diminuă şi în 6-8 zile
dispar toate semnele morbide şi apare vindecarea. Uneori, guturaiul se poate complica cu
sinuzite, otite, laringotraheite, bronşite, amigdalite acute.
Rinita gripală: febră ridicată (39 - 400C), curbatură, cefalee, meningism, are debut
brutal şi se complică cu otite, sinuzite, laringite. Epistaxisul este frecvent. După
vindecare rămân cefalee rebelă, tuse spasmodica, anosmie.

SINUZITĂ

Inflamatia mucoasei sinuzale poartă denumirea de sinuzită.

Clasificarea sinuzitelor se face după mai multe criterii:
- dupa etiologie - sinuzite rinopatice, odontopatice, traumatice, hematogene;
- topografic - sinuzite anterioare : maxilare, etmoidale anterioare, frontale;
- sinuzitele posterioare, etmoidale posterioare, sfenoidale;
- dupa leziunile anatomo-patologice - sinuzitele catarale, supurate, polipoase, osteitice;
- dupa evoluţia clinică - acute şi cronice.
Circumstante de aparitie
Cauzele generale constau din fragilitatea imunobiologică a terenului - alergie,
diabet, avitaminoze, anumite afecţiuni ca gripa, bolile infecţioase, afecţiuni ale dinţilor.
Macro- şi microclimatul reprezintă alte cauze generale favorizante ale infecţiilor sinuzale.
BACTERIOLOGIA întâlnită în sinuzitele acute este dominată de Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae în 70% din sursele izolate.
Manifestari de dependenta-semne, simptome:
- dureri locale şi senzaţie de tensiune
- febră, cefalee, ameţeli , inapetenţă
- tulburări dispeptice
- rinoree, edem palpebral.
23
Examene paraclinice:
1. Examenul radiologic al sinusurilor paranazale arată o creştere a densităţii sinuzale,
nivel de lichid la nivelul sinusurilor.
2. Puncţia sinusului confirmă diagnosticul de sinuzită.

LARINGITA
Definitie:
        Laringita este o inflamate a mucoasei laringiene, superficiala la adult si mai grava la
copil, avind in vedere particularitatile anatomice ale laringelui copilului, ca si aptitudinea
mai redusa a acestuia de a expulza secretiile prin tuse.
Culegere de date
Circustante de aparitie:
        - variatiilor bruste de temperatura, a prezentei focarelor infectioase de vecinatate
(amigdalite, rinosinuzite).
        - uzul si abuzul de alcool si tutun;
        - mai rar apare prin inhalarea unei atmosfere poluate cu gaze iritante, fum etc.
       - la copii apare ca urmare a infectiilor acute respiratorii virale sau bacteriene.
Manifestari de dependenta - simptome:
       - disfonie,afonie,
- jena in git, dureri locale usoare.
       - se asociaza tusea, oboseala, semne generale de tipul febrei moderate.
       - leziunile sint simetrice, afectind ambele corzi vocale, cu prezenta secretiilor..

Problemele pacientului
- disconfort

- alterarea respiraţiei
- alimentatie inadecvata prin deficit
- anxietate
- insomnie
- comunicare ineficientă la nivel senzorial
- risc de complicaţii (cronicizare, infecţii)
Obiective de îngrijire
– pacientul să respire pe nas
– pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
– pacientul să comunice verbal
– să se elimine riscul de complicaţii
Intervenţii autonome:
Asistenta medicala:
- recomanda repaus la pat, în cameră aerisită;
- poziţie decubit ventral (în sinuzite - favorizează scurgerea secreţiei;

24
 - indica repaus vocal (în laringită) - se învaţă pacientul să comunice în scris,
reluarea vocii se face treptat de la şoptit la voce normală;
- asigura de lichide calde;
- observa, masoara noteaza functiile vitale;
- alimenteaza pacientul corespunzator calitativ si cantitativ;
- învaţă pacientul să-şi exprime pe rând fiecare necesitate;
- la sugar se aspiră secreţiile cu o pară de cauciuc;
- educa pacientul să evite: băuturile reci, vaporii iritanţi, alcoolul, fumatul,
condimentele.
Intervenţii delegate:
– participă la puncţia sinusală
– administrează medicaţia presrisă de medic:
– instilaţii cu antihistaminice (în rinitele alergice)
– instilaţii cu soluţii dezinfectante astringente (în rinitele infecţioase)
– inhalaţii
– aerosoli
– antibiotice
– pregătirea psihică şi fizică pentru intervenţii chirurgicale de deviaţie de sept
nazal, vegetatii adenoide.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AMIGDALITA

Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt

mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii,
facand parte din sistemul imun al organismului. Poate fi acuta sau cronica, fiind
determinate in mod deosebit de streptococ hemolitic.
Culegerea datelor
 circumstante de aparitie:
- anotimpul rece
-schimbari bruste de temperatura
-frecventa crescuta la copii
-persoane astenice, convalescente cu rezistenta scazuta
 Manifestari de dependenta: {semne si simptome posibile)
- febra, 38,3 C sau mai inalta
- respiratie urat mirositoare,
- noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati;
- amigdale rosii, amigdale sensibile si inflamate , acoperite total sau partial cu puroi,
suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata
amigdalelor;
- dificultati la inghitire,
- cefalee (dureri de cap),
- dureri abdominale,
25
- persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase, ragusite
- semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie (prezenta unui volum
urinar scazut).
Complicatii importante: reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de
actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a
articulatiilor mari si a inimii).
Inflamatia faringelui poate fi insotita de simptome de tip gripal ca si congestia
nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal,
stranut si tuse( etiologia este cel mai probabil virala).
Investigatii
- test rapid streptococic si/sau efectuarea unei culturi bacteriene, teste inflamatorii:
ASLO, PCR, Fibrinogen, VSH, hemoleucograma.
Probleme;
- disconfort
- alterarea respiratiei si circulatiei,
- hipertermie,
- fatigabilitate,
- incapacitatea de a se alimenta,
- risc de complicatii - flegmon amigdalian.
Obiective:
- pacientul sa afirme stare de bine fizic si psihic;
- sa aiba respiratie libera, usoara, eficienta;
- pacientul sa se poata alimenta pe cale naturala;
- pacientul sa-si menjina temperatura corpului in limite ftziologice ;
- sa nu intervina complicatii.
Interventii:
Asistenta medicala:
- asigura repausul la pat in camera calda, cu umiditate corespunzatoare, pe fata anterioara
a gatului aplica comprese alcoolizate;
- asigura alimentatie lichida (ceai, zeama de compot, lapte, supe , caldute)
- in perioada febrila; alimentatia se imbogateste cu alimente semiconsistente in functie
de reducerea durerilor la deglutitie;
- masoara temperatura, pulsul, respiratia;
- administreaza tratamentul:antibioticoterapie, antitermice;
- recolteaza exsudatul faringian, sange pentru cercetarea" VSH-ului, ASLO, leucogramei;
- administreaza medicatia recomandata de medic: antibioticoterapie, antitermice ,
antialgice .
- pregateste pacientul care prezinta flegmon amigdalian de urgenta pentru incizia si
evacuarea puroiului;
- invata pacientul caruia i s-a facut incizie sa stea cu capul aplecat in fata pentru a se
scurge puroiul in tavita renala si periodic sa faca gargara cu H2O2;

26
-educa pacientul care prezinta amigdalite repetate sa se supuna interventiei chirurgicale
pentru a preveni reumatismul articular acut, glomerulonefrita.
- pregateste pacientul pentru amigdalectomie:
- masoara pulsul, tenstunea arteriala, respiratia, temperatura;
- recolteaza sange pentru determinarea hemoleucogramel, TS, TC
- recolteaza urina pentru examen de laborator
- ingrijeste postoperator dupa amigdalectomie:
- supraveghere permanent sase-opt ore; internare 24 ore.
- asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe antebrat sau
sezand cu capul aplecat in fata cu tavita renala pe coapsa

Fig. 47 - Pozifia pacientului dupa amigdalectomie

- educa pacientul sa nu inghita saliva, sa nu faca miscari de deglutitie, copiii sa nu planga
pentru a nu se accentua sangerarea;
- examtneaza secretia care se scurge in tavita renala si informeaza medicul in cazul
hemoragiilor mari pentru a se relnterveni chirurgical;
- alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si opririi hemoragiei cu lichide reci in
inghitituri mici;
- timp de 7 zile de la intervenţie pacientul să stea în casă
- va fi avizat că în ziua a 6-a – a 8-a ar putea apărea o mică hemoragie datorită
desprinderii membranelor albicioase formate în logile amigdaliene.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU VEGETAŢII ADENOIDE

Se întâlnesc mai des între 3 şi 10 ani.

Vegetatiile adenoide reprezinta hipertrofia inflamatorie a amigdalei faringiene. Aceasta
are un rol important imunologic la varsta copilariei. Poate exista o predispozitie ereditara,
dar si alimentatia bogata in glucide si anumiti factori constitutionali joaca un rol
important.
Culegerea datelor
Circumstanţe de apariţie
27
– anotimpul rece
– alimentaţie deficitară
– copii cu infecţii repetate – rinite

Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)

– obstrucţia nazală care se accentuează cu perioadele acute ale bolii
– respiratie zgomotoasa in timpul somnului pana la sforait
– „faciesul adenoidian”: aspect de copil cu retard, respiratie orala, nas ingust, narile
aspirate, respiraţie pe gură
– secreţie nazală abundentă
– astenie
– somnolenta,
– apatie,
– inapetenta
– intelect redus, scaderea performantelor scolare
– tulburări în dezvoltarea scheletică (pragnatism)
– somn agitat
– deficit ponderal
– cutia toracică deformată (torace globulos)
– scolioză
– coaste înfundate

Fig. 48 - Complicatiile vegetatiilor

28
1
adenoide
 adenoiditei cronice

– dezvoltarea anormala a maxilarului, avand aspectul de bolta palatina ogivala (din

cauza presiunii exercitate constant de limba asupra palatului dur),
– carii dentare, dintii vicios implantati, malocluzie dentara.

Problemele pacientului
– intoleranţă la activitate fizică
– dispnee
– insomnie
– alterarea imaginii de sine
– comunicare ineficientă la nivel afectiv şi intelectual
Obiective de îngrijire
– copilul să prezinte respiraţie pe nas
– să se alimenteze corect, să aibă somn odihnitor
– să aibă greutatea corespunzătoare vârstei
– să fie comunicativ, să se joace, să înveţe
Intervenţiile AM
– AM din ambulatoriu (creşă, grădiniţă, şcoală) va informa familia şi educatorii asupra
consecinţelor negative ale vegetaţiilor adenoide, şi va îndruma familia către medicul
specialist.
– AM din serviciul ORL, ambulatoriu sau spitalicesc pregăteşte copilul pentru intervenţia
chirurgicală (vezi amigdalectomia)
– Supraveghează copilul pentru combaterea sechelelor:
– reeducarea respiraţiei
– rahitismului
– anemiei

Complicaţiile adenoiditei cronice

– oculare
– auriculare
– traheo-bronşice
– dentare şi bucale
– renale
– facies adenoidian

CORPII STRĂINI îN ORGANELE OTORINOLARINGOLOGIE

Pot fi de provenienţa:
– exogenă
– endogenă (dop de cerumen, false membrane etc.)
Ne vom referi numai la copiii străini exogeni, pătrunşi pe cale naturală în următoarele
cavităţi:
– conductul auditiv extern
29
– fosele nazale
– rinofaringe
– orofaringe
– laringe
– trahee
– bronhii
– esofag

CORPII STRĂINI AURICULARI

Sunt de 2 categorii:
a) Corpi străini vii:
– insecte
–viermi
–păianjeni
–urechelniţe
b) Corpi străini inerţi:
–sâmburi de fructe
–boabe de fasole
–beţe de chibrit
–scobitori
–mărgele etc.
Urgente sunt consideraţi copiii străini vii sau inerţi care, au provocat leziuni conductului
auditiv extern şi timpanului
Simptomul
Dacă nu este lezat conductul:
– senzaţie de înfundare a urechii, jenă
– hipoacuzie
– acufene
În caz de leziune a conductului:
– atalgie
– excariaţii sau plăgi ale conductului timpanului
– tumefiere, tegument infiltrat, roşu, serozitate.
În cazul corpilor străini vii:
– zgomote auriculare insuportabile (datorate mişcărilor insectei)
– dureri, ameţeală uneori

Măsuri de urgenţă- corpi străini inerţi

a) Otoscopie – cu otoscopul (speculul auricular) se verifică natura şi sediul corpului
străin
b) Spălătura auriculară – se face cu ajutorul seringii Guyon folosind apă încălzită la 37°C
jetul de apă va fi dirijat pe peretele postero-superior al conductului pentru a nu traumatiza
timpanul.
30
 Dacă corpul străin este o graminee (grâu, boabe de alte cereale) – va fi deshidratată
instilându-se în conductul auditiv alcool rafinat
Tehnica se poate efectua numai dacă NU s-au produs leziuni ale conductului auditiv
şi ale timpanului, iar corpii străini nu sunt irelevaţi !
c) Dacă extracţia nu a reuşit prin spălătură, pacientul va fi trimis la serviciul ORL.

CORPII STRĂINI VII

Vor fi transformaţi în corpi inerţi prin:

- instilare de ulei de parafină comestibil glicerină în conduct care asfixiază insecta
– aplicarea în faţa conductului a unui tampon îmbibat în eter menţinut 5–10 minute.
încetarea zgomotelor dovedeşte moartea insectei
– Se face spălătură auriculară
– Dacă extracţia insectei nu a reuşit – trimitere la ORL
Corpii străini inclovaţi, aderenţe, foarte profunzi de estrog pe cale chirurgicală sub
anestezie locală sau generală !

CORPII STRĂINI NAZALI

– Copiii îşi introduc în nas diferite obiecte (nasturi, mărgele, boabe de fasole, porumb,
hârtie etc.)
– La adulţi corpii străini sunt introduşi de obicei în scop terapeutic (tampoane de vată sau
tifon introduse şi uitate în fosele nazale)
Simptome
a) în cazuri recente:
– senzaţie de înfundare a nasului
– hidroree (secreţie nazală apoasă)
– strănut
– lăcrimare
c) în cazuri mai vechi:
– rinoree mucopurulentă (secreţie nazală, gălbuie, apare infecţia purulentă, uneori
songvinolentă, fetidă (urât mirositoare), unilaterală
– eczemă şi ragade perinarine
d) La RINOSCOPIA ANTERIOARĂ
– mucoasă congestionată, acoperită cu secreţii (examenul foselor nazale cu purulente
speculul nazal) făcută de medic
- uneori ulceraţii

Măsuri de urgenţă
Dacă corpul străin este situat anterior în fosa nazală şi este mobil, extragerea o face
fără anestezie asistenta medicală, folosind stiletul credat sau chiureta ce încarcă de sus în
jos corpul străin şi îl extrage.
31
 Dacă este vorba de un copil, acesta va fi imobilizat în vederea extragerii.

Boabele de fasole nu se extrag cu pensa!

– în toate celelalte cazuri (corpi străini nazali profunzi) extragerea se face în serviciul
ORL de către medic.

CORPII STRĂINI FARINGIENI

– Coajă de nucă, butoni de manşete, fragmente de oase, oase de peşte, cuie, ace cu
gămălie etc.
Cauze favorizante: râsul, strănutul, tusea în timpul alimentaţiei, scăderea
sensibilităţii faringiene (în ebrietate sau paralizii faringiene)
Simptome
Bolnavul este:
– anxios
– acuză durere la deglutiţie, senzaţie de înţepătură
– sialoreea
În caz de corpi străini voluminoşi:
– odinofagie
– disfonia (răguşeală)
– tulburări respiratorii
Examenul local prin: bucofaringoscopie se pun în evidenţă corpii străini orofaringioni
cu ajutorul oglinzii laringiene
– corpi străini hipofaringieni
Examen radiologic
– corpi străini metolici
Atitudine de urgenţă
în caz de corpi străini vizibili în orofaringe
– se extrag cu pensă potrivită şi apoi se recomandă gargară cu ceai de muşeţel sau apă
oxigenată 3%
Corpii străini inclovaţi în hipofaringe se extrag de specialistul ORL sub anestezie.
în toate cazurile de corpi străini faringieni există pericolul de cădere a corpului străin în
căile respiratorii !

CORPII STRĂINI LARINGIENI

– Localizarea este mai rară

– Pătrund în laringe prin aspirare
Simptome
– Debut brusc cu fenomene de insuficienţă respiratorie acută manifestată prin:
-dispnee inspiratorie
-tiraj, cornaj
32
-cianoză
-tuse spasmodică
-agitaţie
Durează de la câteva minute la 1/2 oră după care cedează, bolnavul prezentând o
insuficienţă respiratorie uşoară:
tirajul şi cornajul de mai mică intensitate, tuse spaspmatică, intermitentă, disfonie
De obicei bolnavul este văzut în această fază Se face diagnostic diferenţial cu:
– laringospasmul
– laringita acută subglotică (pseudocrup)
– crupul difteric
– astmul bronşic în criză
– laringită
Conduită de urgenţă
– internarea obligatorie într-un serviciu de specialitate
– evitarea manevrelor de extragere
SPASME LARINGIENE
– extragerea se face sub anestezic după diagnosticare prin laringoscopie

CORPII STRĂINI TRANHEOBRONŞICI

– îi întâlnim la copiii nesupravegheaţi

– la adulţi tapiţeri, pantofori (ţin în gură cuie) cu care mănâncă foarte repede
– în trahee şi bronhii pot pătrunde oricare din corpii descrişi anterior
– corpii străini hidroscopici (boabe de fasole, porumb etc.) îşi măresc volumul treptat
ducând la obstrucţia completă a bronhiei
– gravitate deosebită.
– corpii străini traheali sunt în general mobili
– cei bronşici pot migra dintr-o bronhie în alta.
Simptome
Debut brusc în plină sănătate cu:
– un acces de sufocare brutală, spasmodică
– cianoză
– tiraj, cornaj
– chinte de tuse explozivă
– jenă retrosternală
– spaimă, agitaţie, voce păstrată
Pot duce la asfixie obstruind lumenul traheal.
Tulburările respiratorii se calmează, corpul străin fixându-se în bronhie – dispneea
şi tusea apar în crize paroxistice.
Faza secundară de toleranţă Simptomatologia este în funcţie de localizarea corpului
străin
Corp străin traheal mobil
33
– chinte de tuse paroxistică la mişcarea corpului
– accesele survin noaptea, în poziţie culcată, jenă retrosternală la auscultaţie: zgomot de
drapel în inspiraţie (pânza unui drapel bătută de vânt)
– se face control endoscopic
Corpi străini inclavaţi în bronhie
– dispnee continuă de mică intensitate
– tuse seacă apoi cu expectoraţie mucopurulentă sau sangvinolentă
– nu are tiraj
– carvajul este înlocuit de un şuierat asmatiform
– vocea este clară
Diagnosticarea se face prin radiografie toracică.
Măsuri de urgenţă
– Bolnavul va fi transportat de urgenţă într-un serviciu de urgenţă ORL sau pneumologie
– se administrează oxigen
– extragerea corpului străin se face prin bronhoscopie.

CORPI STRĂINI ESOFAGIENI

Obiecte ce devin mai frecvent corpi străini: monede, oase, diferiţi sâmburi de fructe,
proteze dentare, bol alimentar. îi întâlnim la: alienaţi mintali meseriaşi (croitori,
cizmari)bolnavi de stenoză esofagiană.
Simptome
– durere puternică
– disfagie
– jenă retrosternală, uneori intrascopulară
– hipersalivaţie
– dispnee (când se comprimă laringele sau traheea prin corp străin mare)
În faza de toleranţă
– febră care traduce reacţii inflamatoare fenomene infecţioase
– leziuni esofagiene, abcese esofagiene
Se poate perfora esofagul – hematemeză
Dacă nu sunt tratate leziunile supurative – MOARTE prin fenomene hipertoxice, prin
hemoragie masivă
Pentru diagnostic:
-anamneză
-examen radiologic
-examen endoscopic
Esofagoscopia – contraindicată în perforaţia esofagiani.
Măsuri de urgenţă
– suprimarea alimentaţiei pe cale naturală
– la indicaţia medicului – antispastice şi calmante
– în caz de deshidratare perfuzie
34
– transportul la spital
– extragerea corpului străin sub anestezie
– administrarea de antibiotice la medicaţia medicului
NU: procedee oarbe de extragere sau împingere a corpului străin în stomac
provocarea de vărsături
ingerarea de miez de pâine (determină leziuni grave ale esofagului)

HEMORAGIILE OTORINOLARINGOLOGICE
Cuprind pierderi de sânge:
– nazale
– auriculare
– bucofaringiene
– laringiene
– traheobronşice
– esofagiene
Hemoragia nazală (epistaxisul)
– Pierderea de sânge prin nas – rinoragie
Cauze locale:
– grataj digital
– tuse, strănut
– ulceraţii ale septului nazal
– viroze
– tumori benigne şi maligne
– polipi sângerânzi
Cauze generale:
- HTA
- avitaminoză C şi K
- boli ale sângelui
- boli cardio-vasculare
-hepatice
-renale
-contagioase (scarlatină, gripă)
Cauze traumatice
- accidentale
- chirurgicale

Tablou clinic
a) în epistaxisul benign: bolnavul speriat, survine în grataj, tuse, expunere la rece, este
unilaterală
b) în epistaxisul grav: hemoragie masivă pe una din nări, rar pe amândouă
sângele se poate elimina şi pe gură în hemoragia abundentă
Bolnav palid cu:- transporaţii reci
35
 -puls uşor accelerat
-TA – normală
La hipertensivi este mai scăzută decât cea anterioară
– hemaragii mai mari:
– sete
– TA prăbuşită
– lipotimie
La hipertensivi – EPISTAXISUL SALVATOR.
Atitudine de urgenţă
– se linişeşte pacientul
– se face compresiune digitală pe nara care sângerează cel puţin 10 minute
– se introduc tampoane în nară îmbibate în soluţii hemostatice (antipirină, apă oxigenată,
soluţie de oţet)
– se aplică comprese reci pe regiunea frontală nazală.
Dacă sângerarea continuă în urma acestor manevre se face tamponament anterior al fosei
nazale.
Material necesar
– oglindă frontală, o sursă de lumină
– speculum nazal
– pensă lungă
– meşă de tifon sau compresii sterile
– lubrefiant steril: ulei de parafină
– tăviţă renală
Tehnică
– se invită pacientul să-şi sufle nasul nară cu nară într-o tăviţă renală
– se înlătură cheagurile de sânge din nas
– se îmbibă meşa cu substanţă hebrefiantă
– cu ajutorul speculului nazal şi al pensei se introduce meşa în nas în straturi suprapuse
astupând fosa nazală complet. Se lasă 5–6 cm în afară:
– se aplica un pansament sub formă de praştie
– administrarea medicaţiei prescrise de medic:antibiotice, iremostatice
– dacă medicul consideră cauterizează vasul.
În epistaxisul grav
– hemoragii mari
– la vârstnici
– hipertensivi
Se va face de către medicul specialist ORL tamponament posterior
– Se folosesc tampoane confecţionate din faşă de 2/2 cm grosime sterilizate
– Tamponul este legat la mijloc cu un fir de aţă chirurgicală groasă ale cărei capete se
lasă lungi (cam 20 cm.)
– Se introduce în fosa nazală o sondă subţire Nélaton al cărui capăt se scoate prin gură
– pe acest capăt se leagă firul de aţă al tamponului şi se retrage sonda
36
– astfel se trage tamponul prin gură şi se introduce în rinofaringe
– la narină se leagă firele tamponului posterior la un alt tampon care astupă complet
narina.
AM va administra medicaţia prescrisă de medic: antibiotice, hemostatice, calmante
şi va supraveghea bolnavul, semnalând medicului orice modificare a stării pacientului.

HEMORAGIILE AURICULARE (OTORAGIILE)

– scurgerea de sânge prin conductul auditiv extern

Cauze:
– plăgi tăiate, înţepate sau zdrobite ale pavilionului
– leziuni ale conductului auditiv
– traumatisme – fracturi ale regiunii otomostoidin; – leziuni prin arme de foc
– boli infecţioase – gripă, otite otomastoidite
– erodarea arterei carotide interne (în tumori maligne ale urechii, tuberculoză ulcerativă a
stâncii temporale)
– după timporeecromie (ca accident)
Măsuri de urgenţă:
Se va ţine seama de:
A) Existenţa sau nu a unui traumatism asupra urechii sau a craniului, urmat de otologie
B) Apariţia hemoragiei din cursul unui proces inflamator otic
A) Se aplică pansament steril şi se trimite pacientul la medicul ORL
Dacă otologia survine ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral
NU - instilaţii
- spălături auriculare
B) – Bolnavul se internează în spital unde medicul face toaleta şi hemeostaza plăgii
– AM va avea impermanenţă instrumentar şi materiale sterile pregătite pentru urgenţe.
– va administra tratamentul prescris de medic:
– instilaţii auriculare
– antibiotice, vitamina C şi K (homeostatice)
– antialgice
Hemoragiile faringiene
Apar după traumatisme faringiene, intervenţii chirurgicale, drenajul flegmonului
periamigdalian
După amigdalectomie pot fi:
– precoce – în primele 4 ore de la intervenţie
– după 8 ore de la actul operator
– tardive în 7–10 zile de la actul operator
Bolnavul va fi supravegheat atent şi va fi aşezat în poziţie şezândă sau semişezândă. Va
fi învăţat să nu înghită !
Hemostaza este făcută de către medicul specialist

37
 HEMORAGIILE LARINGIENE

Sunt rare şi pot să apară ca urmare a unor:

– traumatisme laringiene
– postoperator
– inflamaţii sau tumori ale laringelui
– boli de sânge (hemofilie, leucemie)
– HTA
– insuficienţă hepatică
Sunt periculoase datorită riscului de pătrundere a sângelui în plămâni ce poate duce la
ASFIXIE
Hemoragiile traheobronşice
Simptom – prezenţa hemoptiziei
Poate surveni:
– în urma unei intervenţii chirurgicale
– după manevre endoscopice
– corpi străini
– tuberculoză broşică, cancer traheobronşic, chiar tumori benigne
– boli de sânge, HTA, insuficienţă hepatică
Măsuri de urgenţă:
– Bolnavul va fi transportat la spital
– Repaus fizic şi vocal absolut
– Participarea la traheotomie (dacă este cazul)
– Administrarea medicaţiei prescrisă
Hemoragiile esofagiene
Au o etiologie variată
Cauze: – traumatisme esofagiene
– boli ale esofagului
– boli hepatobiliare
– cardiopatii
– boli de sânge
Conduita de urgenţă – cea a HDS
Tumori nazosinusale
Constituţia piramidei nazale şi a sinusurilor:
tegument epiteliu cilindric paviments , ţesut conjunctiv de susţinere, oase, cartilaje, ţesut
vascular, ţesut nervos
-poate fi un teren pe care să se dezvolte o tumoră benignă sau malignă
Tumorile pot fi: benigne, maligne
Manifestări de dependenţă - semne şi simptome:
– neoformaţie vizibilă de la exterior
– dispnee
38
 – microepistaxuri repetale pe aceeaşi fosă
– uneori durere permanentă cu sediu fix

Intervenţii:
– examenul foselor nazale
– puncţia sinusurilor în scopul obţineri unui fragment pentru examen citologic – este
efectuată de medic dar as. are rolul de a pregăti instrumentele şi materialele necesare; de
a ajuta medicul, de a supraveghea bolnavul: resp., puls, TA; de a îngriji şi supraveghea
boala după puncţia sinusală
– rg. şi tomografii ale sinusurilor C. m. des întâlnite tumori benigne:
– la nivelul piramidei nazale, angioamele = sunt tumori vasculare situate pe piramida
nazală între cartilaj şi tegumente, piramida, tegumentele sunt violacee şi depresibile la
palpare.
Tratamenul este cel chirurgical şi constă în excizia tegumentelor până la cartilaj şi
aplicarea unei grefe epidermice.
Chistul dernoid al nasului este situat pe linia mediană a piramidei; în porţiunea sup.
tumora este embrionară.
-poate avea mărimea de la un bob de mazăre la un ou de porumbel
-nici de piele nici de piramidă. Se poate infecta, poate să supureze şi să fistulizeze.
Tratamentul este cel chirurgical şi dacă nu a fost excizat cu învelişul său
recidivează.
Papilom cornos = tumoră benignă ce apare de obicei în vestibulul nazal căptuşit cu piele.
Se dezvoltă prin hipertrofia ţesutului conjunctiv.

Tratamentul este mixt: chirurgical şi cauterizarea electrică a bazei de implantare.

Tumori în fosele nazale

– Polipul singerival al septului nazal este situat la nivelul petei vasculare. Uneori este
vizibil la narinoscopie. Sângerează la atingere sau chiar spontan Se rezolvă chirurgical şi
apoi electrocauterizează baza de implantare.
– Papilomatoza foselor nazale – tumori de aspectul vegetaţiilor, muriform, violacee,
localizată pe corpul cornetului inferior. Sângerează cu uşurinţă, creşte lent şi obstruează
fosa. Rezolvarea este chirurgical + cauterizarea bazei de implantare
– Adenomul = tumoră provenită din hiperplazia t. glandelor.
– Condromul = tumoră provenită din ţesutul conjunctiv
– Osteonul foselor = tumoră localizată mai des în sinusuri şi mai ales cel frontal. Creşte
lent având baze pe formaţie osoasă.
Tumorile nervoase
-gliomul, tumora cangemată ce se dezvoltă pe seama nevralgiei. Aderă de piele sau de
ţesut osos subiacent şi este dur.

39
-neuroblastomul – determină sângerare abundentă şi repetată, produce lent insuficienţa
respiratorie a fosei. Evoluează, umple fosa şi invadează regiunea etnoidă-orbitară
cavumul sau sinusurile determinând oftalmie - cefalee
Are evoluţie malignă. Tratament: radiolochirurgical
Tumorile maligne
– se pot dezvolta pe oricare din ţesuturile constituente. De obicei au pet. de .........din
etmoid.
Pot fi: epitelioame, sarcoame
-Se pot localiza în orice regiune începând din vârful nasului până în fosa sterigo-
maxilară
Cilindroamele = formă particulară de epitelioame şi provin din gl. seromucoase ale
mucoasei nazale.
Nervocarcinoamele – de origine neuroepiteliala care se dezvolta în reg. olfactivă
Manifestări:
– epistaxuri mici şi vase apoi tot mai frecvente în forme avansate
– exoftalmie
– bombarea obrazului
– perforarea boltei palative
– tulb. auditive
– modificări ale maxilarelor
Rezolvarea este: chirurgicală, radiologic-cobaltoterapie, chimioterapie
Cu cât sunt mai evoluate cu atât sunt mai greu de vindecat

INGRIJIREA PACIEINTULUI CU SINDROMUL MENIERE

Sindromul Meniere apare in cadrul imbolnavirilor acute ale canalelor semicirculare

din labirint, din cursul infecfiilor acute rinofaringiene sau otice sau independent de ele.
Boala Meniere reprezinta distensia labirintului membranos prin acumulare de endolimfa.
Culegerea datelor
Circumstante de aparitie
Cauza bolii Meniere nu este pe deplin inteleasa. Se pare ca ar fi rezultatul unui volum
anormal sau a compozitiei lichidului din urechea interna.
Urechea interna este formata dintr-un grup de pasaje conectate si cavitati, numite
labirint. In exterior, urechea interna este construita din os (labirint osos). Interiorul este o
structura moale care captuseste labirintul osos (labirintul membranos).
Labirintul membranos este acoperit cu fire de par, ce au rol de senzori care raspund
la miscarile fluidului si, contine un lichid numit endolimfa. Pentru ca senzorii din urechea
interna sa functioneze corect, lichidul trebuie sa isi pastreze un anumit volum, presiune si
compozitie chimica. Factorii care altereaza proprietatile lichidului din urechea interna pot
cauza sindromul Meniere.
Oamenii de stiinta considera ca exista o serie de potentiali factori declansatori
incluzand:

40
 drenajul necorespunzator al lichidului, provocat de un blocaj sau anomalie anatomica
 raspuns imun anormal
 alergii
 infectii virale
 predispozitie genetica
 traumatism cranian.
Manifestari de dependenta: (semne si simptome posibile)
- manifestari de avertizare, cum ar fi senzatia de plenitudine sau presiune in urechea
interna,
- pierderea fluctuanta de auz insotita de sunete distorsionante
- tinitus in urechea afectata
- senzatie accentuata de vertij
- slabiciune insotita de greata, varsaturi, transpiratii reci in timpul atacului.
- tulburari de echilibru
Probleme de dependenta:
- dificultate de deplasare si de mentinere a ortostatismului
- intoleranta digestiva
- comunicare ineficienta la nivel senzorial auditiv
- anxietate
- vulnerabilitate fata de pericole;
- rise de complicatii - surditate
Obiective:
- pacientul sa-si pastreze o buna pozifie, sa se deplaseze fara dificultate;
- pacientul sa-si pastreze integritatea fizica si psihica;
- pacientul sa comunice eficient;
- pacientul sa fie ferit de pericole.
Interventii:
Asistenta:
- asigura camera obscura, linistita pentru repausul pacientului
- asigura alimentatie desodata si cu reducerea cantitatii de li-chide/24 ore
- administreaza medicatia recomandata pentru scaderea presiunii intralabirintice:
diuretice, sulfat de magneziu 15% i.v., glucoza hipertona i.v. si anti emetice;
- insoteste pacientul in micile deplasari in salon, la toaleta, protejandu-l de caderi;
- reeduca pacientul pentru menfinerea echilibrului;
- il invata sa se culce pe partea sanatoasa si sa-si intoarca ochii pe partea bolnava

PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE îN ORL

– Orice traumatizat cranian trebuie trimis de urgenţă la neurolog.

– Nu se administrează antibiotice ototoxice ca –streptomicină, kanamicină, neomicină,
gentamicină, pe cale orală sau parenterală. Se pot administra doar local.

41
– orice tumoare (medie sau laterocervicală) poate fi semn de debut al unui cancer în sfera
ORL.
– nu se adm. mentol în inhalaţii deoarece irită mucoasa laringiană.
– nu se fac interv. pe septul nazal sau pe piramidă înaintea vârstei de 18 ani deoarece se
apreciază că abia la această vârstă s-a terminat creşterea şi consolidarea masivului cranio-
facial.
– orice hipoacuzie unilaterală de tip transmise fără motiv otologic obligă la examenului
cavumului, bazei limbii şi laringelui.
– Nici o spălare auriculară pentru un presupus dop de ceremen fără ca el să fie confirmat
de specialist.
– Orice microsângerare nazală repetată pe aceeaşi fosă necesită ex. medicului ORL.
– Furunculului nazal nu se stoarce îi trebuie antibiotice după: regula celor 3P:
-precoce
-puternice
-prelungite - chiar după vindecarea clinică aparentă
– Faringitele acute cu pete albe trebuiesc trimise la secţia de boli infecţioase.
– La 2–3 săpt. după ingerarea de lichide caustici trebuie începută dilataţie esofagiene.
– Orice laringectomizat total şi vindecat clinic şi chirurgical poate fi reeducat vocal şi
reinserat socioprofesional.

42