CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Construcţia genului în anime-uri

Ştefan Monica
Seria 2 Grupa3

I. Rezumat

1 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie

 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Realitatea socială este contruită de oameni. Genul face parte din această realitate, fiind şi el
tot un construct social. Această realitate este construită cu ajutorul a trei procese: exteriorizarea,
obiectivarea şi interiorizarea, care are loc prin socializare. Prin gen are loc o diviziune a societăţii
în femei şi bărbaţi. Legitimarea acestei scindări, are loc pe două căi: odată invocând diferenţele
biologice şi odată pe cele sociale. Această legitimare a poziţionat femeia pe o treaptă inferioară
bărbatului, iar acest fapt a dus la situaţia în care, în ultimii ani s-a încercat o demitizare a acestei
împărţiri şi o apropiere a genurilor. Din această cauză s-au ivit anumite întrebări: Determină
biologia corpului cine suntem? Având în vedere că există multe comportamente sexuale diverse
şi oameni ca transexualii, travestiţii, hermafrodiţii, de ce vorbim de doar două genuri şi două
sexe? De ce majoritatea creaţiilor culturale, înfăţişează femeile aşa cum le văd bărbaţii şi nu şi
aşa cum se văd femeile pe ele însele? În cercetare am pornit să fac o analiză a modului în care
anime-urile prezintă acest fenomen. Acestea sunt filme de animaţie japoneză, care au reuşit după
‘90 să se răspândească în toată lumea, iar din ‘95 şi în România. Am analizat două categorii de
anime-uri, cele de tip seinen (pentru bărbaţii cu vârste cuprinse între 18 - 40 de ani) şi cele josei
(pentru femei cu vârste cuprinse între 18 - 40 de ani). Am studiat 20 de episoade analizând cum
este prezentat genul personajelor. A reieşit din această analiză, că există o prezentare diferenţiată,
în mare parte datorită faptului, că în Japonia segregarea sexelor este încă puternic prezentă.
Astfel, în cele seinen, bărbaţii sunt autoritari, puternici şi într-o continuă luptă cu femeile, în timp
ce în cele josei, ei sunt cei care au nevoie de protecţie, fiind cei sensibili. Cu toate că această
prezentare este diferenţiată în funcţie de tipul de anime, cei trei oameni pe care i-am intervievat
nu au perceput-o.
II. Introducere
Într-una din zilele acestui semestru am auzit următoarea afirmaţie: Genul este ceva diferit de
sex, el este un construct social prin care învăţăm cum să fim bărbaţi sau femei. Pe lângă faptul că
această afirmaţie a zdruncinat puţin tot ceea ce ştiam eu până atunci despre acest subiect (la care
de altfel, nici nu mă gândisem prea mult, considerându-l de la sine înţeles), următoarea -
Realitatea noastră de zi cu zi, este şi ea construită social - m-a determinat să-mi schimb radical
modul de a privi lumea din jurul meu. Astfel m-am hotărât să aprofundez această abordare
constructivistă şi să urmăresc construcţia socială a genului în anime-urile. De ce am ales anime-
urile? Deoarece îmi plac desenele animate şi mai ales cultura japoneză. Astfel, după o scurtă
introducere în perspectiva construcţiei sociale a realităţii şi a genului, am descris cum este
prezentat genul în două tipuri de anime-uri, tipizare făcută în funcţie de categoria demografică
căreia i se adresează acestea. Astfel am ales două categorii, cele de tip seinen (pentru bărbaţii cu
vârste cuprinse între 18 - 40 de ani) şi josei (pentru femei cu vârste cuprinse între 18 - 40 de ani).
Am studiat câte un episod din 10 anime-uri din fiecare tip, uitându-mă la personajele din acestea.
Am urmărit să aflu dacă există o diferenţă între cum este prezentat genul în anime-urile seinen
faţă de cele josei. După ce le-am analizat pe acestea, am aplicat trei interviuri pentru a vedea cum
este percepută această construcţie a genului.
III. Cercetare

2 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie

 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Construirea socială a realităţii – dezvoltarea perpetuă a sinelui şi apariţia conştiinţei de

sine în interacţiune
Se poate observa că omul este în măsură în ziua de azi, să îşi organizeze viaţa aproape
independent de mediul natural care îl înconjoară. Acesta a reuşit să-şi construiască case în vârful
munţilor, lăcaşe de cult în curgerea cascadelor şi oraşe în mijlocul deşertului. Acest lucru a putut
fi posibil, deoarece el nu este strict determinat în dezvoltarea sa biologică de mediul în care se
naşte, deoarece perioada lui fetală continuă încă un an de la naştere. Astfel, omul învaţă cum să
relaţioneze cu mediul şi cum să îl adapteze nevoilor sale. Din această cauză, el este foarte
maleabil când vine vorba de a răspunde la factorii de mediu, reuşind să-şi creeze propria
realitate. Din această cauză, omul nu are o natură umană intrinsecă ci îşi construieşte propria
natură, Berger şi Luckmann spunând în cartea lor “Construirea socială a realităţii”, că
“modurile de a deveni om sunt la fel de numeroase ca şi culturile umane” 1. Această maleabilitate
se poate observa inclusiv în comportamentul sexual, care este extrem de flexibil, atât în ce
priveşte obiectul către care este orientat (fetişurile sexuale), dar şi modul de exprimare (sado-
masochismul, de exemplu).
Realitatea socială a acestuia este construită cu ajutorul a trei procese: exteriorizarea, prin care
omul înţelege că societatea este un produs uman, obiectivarea, prin care aceaşi societate este
văzută acum ca o realitate obiectivă şi interiorizarea, care ale loc prin socializare şi în care omul
se vede pe el însuşi ca un produs social, datorită reflectării lumii exterioare în conştiinţa acestuia.
Cunoaşterea este foarte importantă în procesul acesta de construcţie, deoarece ea stabileşte
modurile prin care exteriorizarea duce la apariţia acestei lumi sociale, lume pe care o
obiectivizează cu ajutorul limbajului, iar apoi o interiorizează prin socializare, ca fiind un adevăr
general valabil.
Socializarea primară are cel mai important rol în construcţia realităţii subiective a
individului. Aceasta îl ajută să se identifice cu ceilalţi din apropierea lui şi să poată astfel să
dobândească o identitate. Cu toate că aceast proces implică o învăţare prin imitare, el este ceva
mai mult decât o operaţie cognitivă. Socializarea implică afectivitate, deoarece are loc în situaţii
cu mare încărcătură emoţională (în familie) 2. Datorită acestei învăţări bazate pe afectivitate,
apare la unele persoane întipărirea eronată, care poate duce la un comportament homosexual. Dar
despre acest lucru, voi vorbi în următoarea parte – Construcţia genului.
Prin socializare primară, copilul îşi asumă pe lângă rolurile şi atitudinile celorlalţi şi lumea în
care trăiesc ei. Astfel el ajunge să recunoască un comportament generalizat şi să–l observe ca
atare. Formarea conţtiinţei sale, presupune astfel, că “individul se identifică acum nu numai cu
alţi concreţi, ci şi cu generalitatea altora, deci cu societatea” 3.
Cu toate acestea, există anumite lucruri care ţin numai de individ şi care nu îşi au originea în
socializare. Unul dintre ele este conştiinţa, adică acea percepere de sine a omului ca fiind şi
înăuntrul şi în afara societăţii, datorită faptului că omul are un corp şi este în acelaşi timp un

1
Berger,Peter R. & Luckmann,Thomas (2008) “Construirea socială a realităţii” Bucureşti: Art, p 74.
2
Idem, p 180.
3
Ibidem, p 182.
3 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

corp4. Din această cauză, individul se formează pe sine în mod continuu, reevaluându-şi în
continuu atitudinea faţă de lumea exterioară.
În încheierea acestei părţi, aş dori să ilustrez puţin cum apare conştiinţa de sine. Să ne
imaginăm cum ar arăta lucrurile dacă nu am cunoaşte niciun limbaj şi am interacţiona numai prin
semne. Dacă lucrurile ar sta în acest fel am fi capabili să ne sincronizăm şi să ne înţelegem la un
anumit nivel, dar nimic mai mult. Pentru a reuşi să înţelem lumea care ne înconjoară, si să ne
plasăm şi pe noi, la nivel metal în ea, avem nevoie de limbaj. Limbajul este necesar, deoarece are
calitatea de reciprocitate5. Astfel, în timp ce vorbim, putem să auzim ce spunem şi să fim
conştienţi în acelaşi timp de ceea ce gândim noi şi de ceea ce gândeşte celălalt. Avem astfel
acces la propria conştiinţă, lucru pe care nu ni-l puteam permite, comunicând numai prin semne,
deoarece atunci eram ocupaţi numai cu a ne asigura că celălalt ne înţelege corect.
Construcţia socială a genului
Înainte de a începe să descriu cum are loc această construcţie a genului, voi face câteva
precizări în legătură cu ce înseamnă genul, sexul, categoria de gen şi prezentarea genului. Astfel,
Sexul este determinat prin aplicarea unor criterii biologice, existente prin convenţie, într-o
societate. Cu toate acestea, voi arăta mai jos că nu este aşa simplu să stabileşti sexul unei
persoane, pe baza constituţiei biologice, aceasta luându-te câteodată prin surprindere
(hermafrodiţii). Categoria de sex este cea în care te încadrează indivizii, pe baza sexului. Aceştia
consideră că faci parte dintr-o categorie sau alta, în funcţie de îmbrăcăminte, comportament şi
alte lucruri care se pot observa, deoarece sexul nu poate fi vizualizat. Conceptul de prezentare a
genului este introdus de Goffman şi presupune o interiorizare a acestor categorizări exterioare, de
către individ. Acesta ajunge la un moment dat să se prezinte pe sine ca făcând parte dintr-o
anumită categorie. Aceasta nu este neapărat aceeaşi cu sexul (travestiţii). Această prezentare
influenţează şi ea la rândul ei, modul în care te încadrează ceilalţi într-o categorie de sex6. Genul
este un construct social, prin care are loc o diviziune a societăţii în femei şi bărbaţi. Aşa cum voi
arăta mai jos, legitimarea acestei scindări, are loc pe două căi: odată invocând diferenţele
biologice şi odată pe cele sociale. De asemenea această legitimare a poziţionat femeia pe o
treaptă inferioară bărbatului, pentru ca în ultimii ani să se încerce o demitizare a acestei împărţiri
şi o apropiere a genurilor. Cu toate acestea, rămâne întrebarea: Ar fi mai bine dacă ar exista
numai un singur gen?
Genul este o instituţie socială şi este construit ca atare, exact prin procesul de obiectivare de
care am vorbit la construcţia socială a realităţii. Prin această instituţie se crează şi se menţin, sub
motivul că sunt ceva obiectiv, care ţin de constituţia biologică, diferenţele dintre bărbaţi şi femei.
Genul este construit de fiecare dintre noi, în interacţiunile din viaţa de zi cu zi. Primul pas este
acela de a interioriza normele prescrise de societate, în legătură cu ce înseamnă să fii femeie sau
bărbat (comportament sexual, stil de a te îmbrăca, de a vorbi, de a mânca, etc). Apoi de a le

4
Idem.
5
Ibidem, p 58.
6
West,Candance & Zimmerman,Don H. (1987) “Doing Gender” în Gender and Society.

4 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie

 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

impune şi altora, considerând că aşa este bine să acţionăm. Judith Lorber consideră că 7 în timp ce
societatea vede genul ca diferenţă, pentru indivizi el înseamnă asemănare. Aceasta dă exemplul
unui băieţel, care în urma unui accident la şapte luni (în timpul circumciziei, i- fost distrus
penisul) a fost supus unei operaţii de schimbare de sex. În ciuda îngrijorării părinţilor că nu se va
dezvolta normal, băiatul a crescut şi a învăţat să fie o fetiţă exemplară (îi plăceau păpuşile, rozul,
era afectivă etc).
Ca răspuns la accepţiunea că există două genuri, datorită diferenţelor biologice dintre femei
şi bărbaţi, Lorber, afirmă că de fapt, corpul uman este acelaşi pentru femei şi pentru bărbaţi, în
afară de hormonii pentru procreere şi organele genitale. Mai mult decât atât, în secolul al XIX-
lea s-a descoperit că de fapt aceste organe se dezvoltă din acelaşi tip de ţesut. Şi de asemenea
este destul de greu de determinat care criteriu este potrivit pentru a stabili genul. Unul ar fi aceste
organe, dar există cazuri în care la naştere copilul avea un penis foarte mic 8, şi nu aputut fi
observat, fiind crescut ca o fată, el având de fapt cromozomii XY (este cazul multor
hermafrodiţi). Altul ar fi prezenţa sau absenţa ovarelor, dar renenim din nou la hermafrodiţi. Cu
toate acestea, asemenea caracteristici nu legitimează diferenţierea societăţii în două genuri. Aşa
cum am văzut în cazul acelui băieţel care a suferit operaţia de schimbare de sex, genul a
reprezentat un rol învăţat.
Mai sus am afirmat că genul este construit, invocându-se diferenţele biologice. Următorul
criteriu, pe baza căruia are loc această construcţie, este comporetamentul sexual.
După cum am mai amintit şi înainte, comportamentul sexual al omului este foarte maleabil şi
diversificat. Una dintre metodele prin care omul învaţă anumite lucruri, este prin experimentarea
unor întâmplări care au avut un impact emoţional mare asupra lui (negativ sau pozitiv). Tot în
acest mod, învaţă şi cum să formeze legături de ataşamet cu părinţii sau cu perechea de viaţă.
Fenomenul se numeşte întipărire. Mă voi opri numai asupra formării perechilor.
Când acest fenomen are loc greşit, omul se poate ataşa de lucruri (fetişismul sexual) sau de
persoane de acelaşi sex, angajându-se într-o relaţie de homosexualitate. Desmond Morris9
explică mai pe larg cum poate interveni această stare de fapt, eu doar am vrut să o menţionez
pentru a arăta că aceste comportamentele sexuale diverse, nu ţin în totalitate de natura biologică
a omului, ci sunt determinate şi social (relaţiile din familie, structura socială). Se ridică atunci
următoarea întrebare: De ce vorbim de doar două genuri? Judith Lorber afirmă în cartea sa
Paradoxes of gender10, că sexualitatea este împărţită între cele două sexe, deoarece anatomia şi
implicit experienţa orgasmului este diferită în funcţie de sex. Totuşi, ea este genificată, deoarece
normele sociale privind sexualitatea sunt diferite pentru femei şi pentru bărbaţi, în funcţie de
dorinţe, de comportamente sexuale. Acest fapt duce la formarea unor statusuri sexuale de gen.
Aceste statusuri, însă sunt mai mult de două, iar societate are pregătit pentru fiecare un set de
reguli obligatorii. În societăţile din Vest aceste statusuri sunt: femei, lesbiene, bărbaţi şi

7
Lorber,Judith (1994) “Paradoxes of gender” SUA: Yale University, pp 22-23.
8
Idem, p 38.
9
Morris,Desmond (2010) “Zoomenirea” Bucureşti: Art, pp 238-251.
10
Lorber,Judith (1994) “Paradoxes of gender” SUA: Yale University, pp 58-59.
5 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

homosexuali. Construcţia socială a sexualităţii este strâns legată de cea a genului, deoarece prin
aceasta se delimitează anumite categorii, în care se încadrează oamenii de care cineva are voie să
se ataşeze şi împreună cu care să facă copii.
Un paradox al lumii moderne este, după cum afirmă Judith Lorber 11, faptul că în ziua de azi,
în societăţile vestive, majoritatea fetelor şi băieţilor cresc într-o lume în care au pe lângă ei (în
grupul de joacă, de prieteni) numai persoane de acelaşi sex şi-şi fac şi prietenii cei mai apropiaţi
tot la fel, aşteptându-se totuşi de la ei, ca la maturitate să păstreze aceste legături şi în acelaşi
timp să se şi ataşeze de sexul opus.
În unele societăţi există instituţionalizat un al treile gen 12. De exemplu, indienii au un al
treilea gen, berdache, prin care li se permite bărbaţilor să facă munca unei femei. Aceştia, ocupă
un status mai înalt decât femeile, dar mai scăzut decât bărbaţii. Ei nu se pot căsători între ei, dar
se pot căsători cu un bărbat. Un alt caz este cel al unor culturi din Africa, unde de data aceasta,
femeile pot deveni bărbaţi. Acestea, de asemene nu se căsătoresc între ele, ci cu alte femei,
adoptându-le copii. Se pune problema de ce existenţa unor asemenea categorii în unele societăţi
nu schimbă concepţia generală, conform căreia există numai două genuri şi două sexe?
Un alt loc unde se poate observa această diferenţiere a genurilor, este în artă. O mare
perioadă de timp, femeile erau puse sub tutela bărbaţior, rolul acestora fiind să le facă pe plac
soţilor şi copiilor. Din acest motiv, acestea trebuiau să aibă grijă neîncetat cum să se mişte, cum
să se afişeze în public, etc. Marianne Wex, o fotografă din Germania, a studiat posturile femeilor
şi bărbaţilor pe străzi13 şi a observat că în gară, în aşteptarea trenurilor, când stau pe bancă,
femeile au tendinţa de a ocupa cât mai puţin spaţiu şi par neajutorate, mici, fiind constant atente
la orice privire aruncată asupra lor. Bărbaţii în schimb, ocupă tot spaţiul disponibil şi stau cu
mâinile şi picioarele cât mai depărtate de corp. Odată cu cinematografia de la Hollywood,
femeile au fost prezentate ca fiind un obiect al dorinţei masculine, acestea fiind pasive (“Bărbaţii
acţionează, femeile sunt”14). Toate acestea pot fi foarte bine rezumate într-un citat de John
Berger 15: “Bărbaţii se uită la femei, iar femeile se uită cum sunt privite”.
Japonia şi anime-urile
1. Tradiţia anime-urilor în Japonia şi răspândirea lor în alte ţări
Artiştii japonezi creau animaţie încă din 1915, dar producţia lor de masă a început abia
după cel de-al doilea război mondial, odată cu animaţia celebră Astroboy, a lui Osamu
Tezuka16.
Cum a evoluat totul? Se pare că după ce studiourile Walt Disney au creat celebrele animaţii
pe care azi le recunoaşte toată lumea, studiourile Hollywod au continuat producţia lor, însă

11
Idem, p 89.
12
Idem, p .
13
Farber,Allen. „The Social Construction of Gender” Language of the Visual Arts Spring 2012
14
idem
15
“Men look at women. Woman watch themselves being looked at.”
16
Napier J.,Susan (2001)” Anime from Akira to Proncess Mononoke:experiencing contemporary Japanese
animation”. New York: Palgrave MacMillan, p 15.
6 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

acestea erau în mare parte destinate copiilor şi puteau fi urmărite numai la cinema. În scurt timp,
însă, acestea au început să piardă din atracţia iniţială asupra publicului. În acel moment japonezul
Osamu Tezuka, supranumit “Zeul benzilor desenate”, a recunoscut posibilitatea de dezvoltare a
acestui gen şi a preluat noile tehnici de animaţie perfecţionate de americani, creând celebrul
serial de animaţie Astroboy. Astfel, a început istoria anime-ului japonez. Acesta s-a răspândit
apoi în America, în anii 1960, având foarte mult succes. Americanii au ales să difuzeze aceste
anime-uri, deoarece tocmai atunci se dezvolta televiziunea. Datorită faptului că în acel moment
societatea americană era tulburată de anumite subiecte tabu, ca rasismul, aceste animaţii nu
făceau trimiteri de acest fel aşa că erau binevenite. Cu toate acestea interesul în animaţia
japoneză a scăzut până la sfârşitul anilor ‘60, pentru a reveni în ‘79, odată cu fenomenul Star
Wars. Astfel, anii ‘80 au surprins o creştere foarte mare a consumului acestora, datorită
televiziunii prin cablu (programe care difuzau numai desene animate – Cartoon network) şi a
casetelor video. După această perioadă, acestea s-au răspândit în toată lumea, odată cu preluarea
modelului american de către ţările din Europa17.
Anime-urile care trec graniţa Japoniei sunt cele care au fost adaptate după unele reviste
manga18, ce au avut un impact foarte mare asupra publicului japonez. Pentru toate celelete,
marile case de producţie nu riscă. În anii 1988 aproximativ 40 de procente din producţiile
studiourile japoneze erau reprezentate de animaţii, pentru ca în 1999, acestea să reprezinte cel
puţin jumătate19.
2. Ce sunt anime-urile? - Categorii de anime-uri
Cuvântul anime provine din cuvântul japonez アニメ, la rândul lui o abreviere a cuvântului
englez animation, însemnând animație şi reprezintă orice film de animație produs în Japonia sau
originar din această ţară20.
Anime-urile sunt asociate cu cultura de masă în Japonia, pentru ca în America, ele să
reprezinte o subcultură21. S-a pus la un moment dat problema dacă acestea sunt o artă22, aşa cum
sunt considerate, de exemplu, haikurile. La începutul anilor 1990, în Vest, anime-ul era
considerat o artă minoră, fiind destinat în principal copiilor. Însă, după ce SUA au început să le
importe, acestea au devenit un fenomen global, ajungând să fie destinate în momentul de faţă,
tuturor categoriilor de vârstă.
17
Drazen,Patrick (2009) “Anime Explosion! The What?Why? and Wow! Of Japanese Animation” New York: Stone Bridge Press,
p 1-9.
18
este cuvântul japonez pentru benzi desenate. În afara Japoniei, termenul este utilizat strict pentru benzile desenate de origine
japoneză. Spre deosebire de SUA și Europa unde benzile desenate erau considerate ca fiind adresate copiilor, în Japonia manga-
urile s-au adresat unor variații de vârstă mai largi, ajungând să fie citite atât de copii și adolescenti cât și de adulți, creându-se
astfel edituri specializate adresate unui public țintă. Denumirile japoneze pentru aceste categorii de vârstă au ajuns să fie folosite
și în occident în privința manga-urilor, ele fiind urmatoarele: Kodomo - adresate copiilor; Shōjo - tinere fete și adolescente;
Shōnen - băieți și adolescenți; Josei / Redisu / Redikomi - adresate tinerelor femei cu vârste între 18-30, fiind citite totuși și de
bărbați; Seinen - bărbaților tineri cu vârste cuprinse între 18-30 dar ajungându-se la un public de până în 40 de ani.
19
Napier J.,Susan (2001)” Anime from Akira to Proncess Mononoke:experiencing contemporary Japanese animation”. New
York: Palgrave MacMillan, p 15.
20
http://ro.wikipedia.org/wiki/Anime
21
Napier J.,Susan (2001)” Anime from Akira to Proncess Mononoke:experiencing contemporary Japanese animation”. New
York: Palgrave MacMillan.
22
Idem.
7 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Interesant este că în ciuda faptului că există un consum foarte mare de anime-uri în afara
Japoniei, artiştii japonezi, care creează revistele manga, după care sunt produse majoritatea lor,
recunosc că în momentul în care le realizează nu se gândesc la acest public, ei adresându-se
numai conaţionalilor lor23. Din această cauză este exportată o imagine a unei Japonii în care
rolurile bărbaţiilor şi cele ale femeilor sunt foarte bine segregate, existând o împărţire între
anime-urile destinate fiecărui gen. Astfel există cele de tip seinen24, acestea fiind „o categorie de
anime-uri, care sunt destinate publicului matur, mai exact bărbaților cu vârsta cuprinsă între 18 și
30 de ani, putându-se ajunge și la un public țintă care are 40 de ani sau mai mult. Termenul este
compatibil cu termenii occidentali pentru vârsta respectivă și anume "adulți" (sau "pentru un
public matur"), cuvântul seinen înseamnând "bărbat tânăr" sau "bărbați tineri””. Şi cele de tip
josei25 (女性? lit. "femeie," pronunțat [dʑosei]), cunoscut și ca "domnișoare" (レディース
redīsu?) sau "benzi desenate pentru domnișoare" (レディコミ redikomi?). „Acesta este un
termen care se referă la un demografic ţință pentru anime-urile create în special de femei pentru
o audiență de femei adolescente sau adulte. În Japoneză, cuvântul josei înseamnă "femelă" și nu
are nici o conotație legată de anime-uri. Seriile de anime-uri categorizate ca aparținând acestui
gen au capătat o reputație de a fi destinate unor persoane inculte, și termenul josei a fost creat
pentru a i se înlătura această imagine. Intrigile unei astfel de anime tind să fie despre viața de zi
cu zi a unei femei din Japonia. Deși sunt unele care se referă la viața în liceu, majoritatea
urmăresc viața unor femei adulte. Josei prezintă povești romantice mai realiste, lucru opus față
de poveștile romantice ideale ale seriilor shōjo (pentru fetiţe). Un subset al josei sunt benzile
desenate adresate femeilor, ce cuprind povești despre relații de homosexualitate masculină, fiind
asemanatoare cu yaoi26. Josei tinde să aibă un conținut explicit și să conțină o desfășurare a
acțiunii într-un ritm mai matur”.
3. Anime-urile şi posturile de televiziune - Cine se uită la anime-uri?
Pentru a ilustra mai bine care este influenţa pe care o au anime-urilor în întreaga lume, Susan
Napier povesteşte în cartea sa “Anime from Akira to Proncess Mononoke:experiencing
contemporary Japanese animation”27o anecdotă în care în anul 1993, criticul Ueno Toshiya a
vizitat Sarajevo, exact în perioada în care Serbia fusese devastată de război. În mijlocul oraşului,
printre ruine, acesta a observat un panou publicitar care conţinea trei imagini: prima era o
fotografie a lui Mao Zedong, cu urechi de Mickey Mouse, a doua conţinea un slogan al grupului
Zapatistas pentru eliberarea Chiappasului, iar a treia, conţinea o scenă din celebra revistă manga,
Akira, scrisă de Otomo Katsuhiro, scenă în care personajul principal stă într-un peisaj
asemănător cu cel în care se afla acel panou, spunând: “Aşadar, a început!”.

23
Cooper-Chen,Anne (2011) “Japan’s Illustrated Storytelling: AThematic Analysis of Globalized Anime and Manga” Keio
Communication Rewiew No. 33, p 93.
24
Preluat de pe wickipedia.ro
25
Idem.
26
este un termen popular pentru mijloacele media ficționale pentru femei, ce se concentrează pe relațiile homoerotice între
bărbați, fiind create de obicei de femei. Inițial fiind un tip specific al dōjinshi (lucrări publicate de amatori), parodii ale lucrărilor
anime și manga, yaoi a devenit un termen generic pentru proiectele manga, anime, romane și dōjinshi ce conțin relații
homosexuale între bărbați.
27
Napier J.,Susan (2001)” Anime from Akira to Proncess Mononoke:experiencing contemporary Japanese animation”. New
York: Palgrave MacMillan.
8 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Aşa cum am precizat mai înainte, anime-urile care ajung în afara Japoniei, sunt cele care se
bazează pe o poveste care a avut succes în această ţară ca revistă manga, luându-se apoi decizia
să fie televizată. Din cauză că în afară ajung direct aceste anime-uri, majoritatea persoanelor care
le urmăresc nu au citit şi revistele manga, aşa cum se întâmplă în ţara de origine, unde piaţa de
bandă desenată este mai mare decât cea de animaţie28.
Totuşi, unii oameni de afaceri din SUA, au reuşit să apropie piaţa de bandă desenată care era
preponderent masculină, de cea a cărţilor, preponderent feminină, prin introducerea acestor
reviste manga, care au formatul unei cărţi fiind mult mai mari decât benzile desenate clasice 29.
Datorită împărţirii lor pe categorii de gen, acestea au făcut mai vizibilă o anumită abordare a
tacticilor de marketing.
În America, există posturi de televiziune special create pentru a difuza toată ziua anime-uri,
aşa cum există la noi Animaxul, pe care l-am amintit mai jos, însă comunităţile fanilor, apar în
mare parte datorită internetului, care are pusă la punct o adevărată reţea de piratarie online30.
4. Anime-urile în România
În România, anime-urile s-au răspândit tot prin intermediul internetului, fiind descărcate nu
direct de la sursă (Japonia), ci din Statele Unite, după cum declară Bogdan Gorgăneanu 31,
coordonatorul Festivalului Otaku32. În România există un singur program care difuzează în
totalitate anime-uri. Acesta este Animax. Conform datelor strânse de acest program în 201033, 4
mil 300 de mii de abonaţi au acces la acest program, publicul fiind format de persoane cu vârste
între 16 şi 35 de ani, cei mai mulţi fiind situaţi în vestul ţării şi în Bucureşti.
Dan Comşa, coordonatorul Festivalului Nijikon34 din România a declarat într-un interviu35,
că există mult mai mulţi fani ai anime-urilor, care nu sunt vizibili (nu frecventează blogurile şi
nu merg la festivaluri), aceştia din urmă numărând zeci de mii. El consideră că cei care le
vizionează au până în 18 ani, deoarece atunci au început posturile de televiziune româneşti să
transmit asemenea seriale. Cu toate acestea sunt şi câteva mii de fani care depăşesc această vârstă
şi care formează “generaţia veche”, cum îi numeşte el în acelaşi interviu.

I. Analiza cantitativă de conţinut

28
Cooper-Chen,Anne (2011) “Japan’s Illustrated Storytelling: AThematic Analysis of Globalized Anime and Manga” Keio
Communication Rewiew No. 33, p 92.
29
Idem, p 89.
30
Ibidem, p 88 .
31
Simionescu,Anca (2010) Anime-urile au success în România.[Online] Preluat de pe: http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-la-
pokemon-la-bakugan-si-naruto-898338.html
32
Otaku Festival e un eveniment organizat la scară mai mică decât Nijikonul (tot un festival de animaţie), împreună cu Otaku
Entertainment din Braşov. Evenimentul e axat mai mult pe cultură, mai underground şi mai puţin comercial. În ultimii doi ani a
fost organizat la Casa de Cultură a Studenţilor.
33
Op.cit.
34
Nijikon este un festival de animaţie japoneză, care include un târg, conferinţe tematice, expoziţii ţi un carnaval. La acesta
Participă foarte mulţi tineri, care vin costumaţi în diferite personaje din anime-uri.
35
idem
9 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Am ales să analizez câte un episode din 20 de seriale de animaţie japoneză (anime-uri). Anime-
urile au fost încadrate în categoria seinen sau josei, în funcţie de tipul de revistă 36 în care a apărut
seria manga după care au fost create. Primele 5 animeuri din fiecare gen, le-am ales intrând pe
diferite bloguri şi observând care erau cel mai des amintite şi care se regăseau cel mai des în liste
de tip top 10. Pe următoarele 5 le-am ales în funcţie de temă de pe listele furnizate de diferite
site-uri (vezi mai jos Tabel A) consacrate anime-urilor, pentru a omogeniza subiectele abordate
în ambele tipuri de anime-uri (josei şi seinen).37
Seinen
1. Darker then Black (25) Sci-fi noir, neo-noir, supernatural, in-human
2. Monster (74) Psychological thriller, Detective fiction, Drama, Horror
3. Elfen Lied (13) Drama, Horror, Psychological
4. Texhnolyze (22) Cyberpunk, Crime fiction
5. Mononoke (12) Occult detective,Horror
6. Hitsuji no Uta (4) vampire Horror
7. Noir (26)Neo-noir, Girls with guns, Action
8. Red garden(22) Mystery, Supernatural horror
9. Hataraki Man (11) Drama, Slice-of-life
10. Bartender (11) Drama, Slice of life

Josei
1. Gokusen(13) Action, Comedy-drama, Crime, School
2. Paradise Kiss (12)Drama, Romance
3. Honey and Clover (26) Comedy-drama, Romance
4. Ristorante Paradiso (11) Slice of life, Romance
5. Nodame Cantabile(24) Slice of life
6. Bunny Drop (11) slice of life, comedy-drama
7. Pet shop of horrors (4) Horror, Mystery
8. Eden of the East(11) Psychological, Romance, Mystery
9. Princess Jellyfish (11) Romantic comedy
10. Steins Gate (24 )Science fiction, Thriller

Bloguri: Site-uri:

http://forums.animesuki.com/showthread.php?t=90854 http://www.animeph.com/genre/josei-animes-list

http://tvtropes.org/pmwiki/pmwiki.php/Main/Seinen Wickipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Seinen ;

http://en.wikipedia.org/wiki/Josei)

Tabel A

Unitatea de analiză nu a fost episodul de animaţie, ci personajul. Astfel am ales să analizez

numai personajele principale şi pe cele care apăreau de cel puţin două ori. Dacă existau grupuri
(echipă de intervenţie în poliţie, gărzi de corp, etc) în care personajele nu erau individualizate şi
se purtau la fel, am considerat că formează un singur personaj.
36
La japonezi există reviste diferenţiate în funcţie de categoria demografică de care aparţine cititorul (cum sunt la noi revistele
BravoGirl, de exemplu, destinate adolescentelor, în Japonia existând reviste pentru fiecare categorie de vârstă).
37
Date despre fiecare anime (vezi Anexa 1)

10 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie

 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

În cadrul fiecărui episod am ales să urmăresc aspectul şi comportamentul acestor personaje.

Astfel am considerat că diferenţele de gen (construite) pot fi observate studiind : îmbrăcămintea;
profesia urmată; hobbyurile; atitudinea faţă de bărbaţi, faţă de femei şi faţă de sine; selectarea
grupului de prieteni; stabilirea priorităţilor în viaţă, starea civilă şi comportamentul sexual.
La îmbrăcăminte am urmărit gradul acesteia de conformitate (specific sexului, unisex,
travesti) în funcţie de normele sociale acceptate, aspectul ţinutei (sumară, sport/legeră, elegantă).
Profesia am urmărit-o în funcţie de gradul de legalitate (legală, ilegală, nu are profesie),
nivelul de conducere ocupat (asistent, angajat cu normă întreagă, şef …) şi nominalizarea
profesiei în sine (fără, artistică, în servicii, ştiinţifică,…).
 În categoria fără profesie, au intrat cei care sunt casnici, şomeri, elevi, studenţi şi copii.
 Profesia artistică i-a inclus pe muzicieni, sculptori, pe cei care lucrează în design
vestimentar sau modă, fotografi, designeri hotelieri.
 Profesie intelectuală: medici, oameni de ştiinţă, cei ce lucrează în pedagogie, politicieni.
 Profesia în afaceri: proprietar de apartament care închiriază, proprietar de restaurant,
proprietar de pet –shop.
 Profesia în forţele armate: poliţie, armată, vendetă, luptător profesionist, bodyguard,
crimă organizată.
 Profesia în servicii: hair-stylist, hosstes, asistentă medicală sau în alt domeniu, secretară,
chelner, sommelier, bucătar, barman, editor, vânzător.
Atitudinea faţă de bărbaţi şi faţă de femei, am observat-o în funcţie de cadrul în care
interacţionează personajul – la locul de muncă; în familie; în cuplu; faţă de prieteni; faţă de
necunoscuţi – uitându-mă mai întâi la nivelul de acceptare al celuilalt (dominare, neîncredere,
egalitate, încredere, protecţie), iar apoi la natura relaţiilor dintre ei (ostilă, dezinteresată,
amicală, de iubire). Atitudinea faţă de sine am măsurat-o uitându-mă la gradul de
acceptabilitate al propriei persoane (orgolios, acceptare, complexat).
Hobbyurile le-am încadrat în câteva categorii mai generale, în funcţie de activităţile cu care
se ocupau personajele din anime-urile observate (mondene, artistice, intelectuale,…).
 Artistice: croitorie, design vestimentar, desenul, sculptura, muzica.
 Natură şi sport: plantele, animalele, luptele, călătoriile, sado- masochismul.
 Intelectuale: astronomia, studiile, invenţiile.
 Mondene şi media: Tv, shopping, petreceri, modă.
Selectarea grupului de prieteni am măsurat-o prin variabila sociabilitate, uitându-mă la
proporţia de personaje masculine sau feminine existent în grupul de prieteni (majoritar format
din femei, majoritar format din bărbaţi, egalitate, …).
Priorităţile sunt carieră/propria persoană, familie şi prieteni.
Comportamentul sexual al personajului l-am măsurat prin orientarea sexuală (heterosexual,
homosexual, bisexual).
Aceste variabile sunt urmărite în funcţie de sexul personajelor şi în funcţie de tipul de anime.

11 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie

 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

Astfel, după analiză am descoperit că între variabile există anumite corelaţii38:

1. Tipul de anime corelează puternic negativ cu sexul autorului care a scris revista
manga din care s-a inspirit autorul, mai corelează cu hobby-urile artistice,
intelectuale şi mondene, cu calitatea de a avea sau nu slujbă, cu starea civilă, cu
sociabilitatea, cu atitudine faţă de femei la locul de muncă, în cuplu şi în relaţiile de
prietenie.
Astfel, animeurile seinen sunt scrise mai mult de bărbaţi, iar cele josei de femei,
personajele din cele josei tind să aibă hobby-uri artistice, în timp ce, cele din anime-urile seinen
tind să aibă hobby-uri intelectuale şi mondene. Dacă personajul este dintr-un anime josei, are mai
multe şanse să nu fie angajat, să fie căsătorit, divorţat sau văduv şi să aibă un grup de prieteni
majoritar format din femei. Personajele din anime-urile seinen tind să aibă o atitudine faţă de
femei la locul de muncă ostilă şi înclinată spre dominare, iar în cuplu, una ostilă faţă de ele, în
timp ce, cele din anime-urile josei au una de iubire/ataşament şi înclinată spre protecţie. Pe de
altă parte, în anime-urile josei, personajele tind să aibă faţă de prietenii femei, o atitudine
dominatoare sau neîncrezătoare.
2. Sexul personajului corelează puternic pozitiv cu atitudine faţă de bărbaţi în cuplu,
mai corelează cu calitatea de a avea sau nu slujbă, cu profesia în forţele armate şi cu
hobby-urile mondene.
Astfel, femeile tind să aibă o atitudine dominatoare în cuplu, în timp ce bărbaţii au una
protectoare, acestea au mai mult decât bărbaţii hobby-uri mondene şi sunt neangajate, în timp ce
mai mult bărbaţii au profesia în forţele armate.
3. Orientarea sexuală corelează puternic pozitiv cu atitudinea faţă de prietenii femei,
cu atitudinea faţă de sine şi cu profesia în servicii.
Astfel, cei heterosexuali tind să fie complexaţi, dar dominatori faţă de ceilalţi, în timp ce,
cei homosexuali, sunt protectori şi tind să lucreze mai mult în servicii.
4. Aspectul îmbrăcăminţii corelează cu starea civilă a personajului şi cu profesia: Cu
cât eşti îmbrăcat mai elegant cu atât este posibil să fii căsătorit, divorţat sau văduv şi
să fii angajat.
5. Cu cât nivelul de conducere este mai înalt, cu atât atitudinea din cuplu faţă de
bărbaţi este mai dominatoare şi ostilă.
6. Cei care nu au profesie tind să aibă o atitudine faţă de bărbaţi, în cuplu, protectoare
şi iubitoare.
După analiza tuturor datelor am construit profiluri 39 ale personajelor, pe care le-am
analizat în funcţie de gen şi de tipul de anime astfel:

Femeile în animeurile seinen

42,1% sunt personaje feminine. Acestea sunt prezentate ca neavând prea mulţi prieteni şi având
faţă de sine o atitudine de acceptare. Au hobby-uri mondene, au ca priorităţi

38
Vezi Tabelele 1,2,3,4.
39
Vezi Anexa 4, tabelele de contingenţă 1-35.
12 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

munca/cariera/propria persoană şi prietenii (la egalitate), sunt şi cu şi fără profesie (50 %),
neexistând niciuna prezentată ca având o meserie artistică. Sunt heterosexuale în mare parte,
existând şi bisexuale, sunt necăsătorite, se îmbracă elegant şi conform sexului lor. Majoritatea au
profesii legale şi sunt sub conducerea cuiva sau asistente. La locul de muncă, femeile au
încredere în bărbaţi, având faţă de ei o atitudine amicală. În familie ele sunt egale cu bărbaţii şi îi
iubesc. În cuplu sunt tot egale partenerilor bărbaţi, având la egalitate o atitudine amicală sau de
iubire. Faţă de prieteni sunt egale şi amicale, iar faţă de necunoscuţi neîncrezătoare şi
dezinteresate. Pe colegele de la serviciu le tratează egal şi amical, iar pe cele din familie le
protejează şi le iubesc (în toate cazurile-100%). Faţă de prietene, acestea se consideră egale, fiind
faţă de ele prietenose, iar faţă de străine ostile, neîncrezătoare şi dominatoare.
Bărbaţii în anime-urile seinen
57,9% sunt personaje masculine. Bărbaţii au mai mulţi prieteni de acelaţi gen cu ei, hobby-uri
intelectuale, pentru ei munca este o prioritate, lucrează în majoritate în forţele armate, sunt
heterosexuali, necăsătoriţi, se îmbracă sport şi elegant deopotrivă şi conform sexului, au profesii
legale, sunt sub conducerea cuiva şi au o atitudine faţă de sine de acceptare. La locul de muncă,
sunt faţă de colegi, solidari dar şi dominatori, prietenoşi dar şi dezinteresaţi, în familie, au o
atitudine de egalitate şi sunt prietenoşi, faţă de prieteni având aceeaşi atitudine (toţi sunt numai
prietenoşi faţă de prieteni nesimţind şi altceva faţă de ei). Faţă de necunoscuţi sunt neîncrezători
şi ostili. Faţă de femei la muncă, sunt dominatori dar amicali, în familie sunt protectori şi
iubitori, în cuplu sunt egalitarişti şi amicali şi iubitori deopotrivă, faţă de prietene egali şi
amicali, faţă de necunoscute dominatori dar amicali.
Comparaţie între cele două genuri în anime-urile seinen
Amândouă genurile au puţini prieteni, iar bărbaţii nu au deloc mai mulţi prieteni femei. Bărbaţii
nu au decât hobby-uri intelectuale şi din natură şi sport40. Femeile nu au deloc profesie artistică.
Apar mai multe femei căsătorite, divorţate sau văduve. Femeile sunt mai conformiste la
îmbrăcăminte, de asemenea neexistând bărbaţi îmbrăcaţi sumar. Femeile sunt aproximativ în
acelaşi număr în toate nivelele de conducere, în timp ce bărbaţii sunt angajaţi sau şefi. Femeile
nu sunt deloc protectoare cu colegii lor de muncă, în timp ce bărbaţii nu se simt deloc atraşi de
aceştia. Nu există relaţie de încredere între bărbaţii din familie, aceştia fiind chiar mai puţin
încrezători în străini decât femeile, fiind ostili faţă de ei, în timp ce femeile sunt doar
dezinteresate. Femeile nu se încred în colegele lor de lucru, dar sunt mai apropiate de ele faţă de
bărbaţi. În acelaşi timp, aceştia au toate atitudinile faţă de femeile din familie şi nu-şi domină
prietenele deloc. Faţă de străine, bărbaţii manifestă mai puţină neîncredere decât femeile, fiind
mai prietenoşi.
Toţi producătorii anime-urilor sunt bărbaţi.
Femeile în anime-urile josei

40
Vezi Anexa 5, Grafic 2
13 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

37,8% sunt femei. Acestea nu au mulţi prieteni, au hobby-uri artistice, au ca priorităţi familia 41 şi
prietenii, sunt neangajate, toate sunt heterosexuale, necăsătorite, sunt îmbrăcate conform sexului,
elegante dar şi sport, au profesii legale, şi lucrează sub conducerea cuiva. Faţă de bărbaţi la locul
de muncă, sunt puţin dominatoare şi ostile sau amicale, în familie sunt încrezătoare în ei şi îi
iubesc, iar în cuplu sunt egalitariste şi de asemenea îi iubesc. Faţă de prieteni sunt egale şi
amicale, iar faţă de necunoscuţi neîncrezătoare şi puţin ostile. Faţă de femei la locul de muncă
sunt solidare şi amicale, în familie egale şi iubitoare, faţă de prieteni 100% amicale şi egale, iar
faţă de necunoscuţi neîncrezătoare dar amicale. Au o atitudine faţă de sine de acceptare.
Bărbaţii în anime-urile josei
62,2% sunt bărbaţi. Aceştia se accept pe ei înşişi, au mai mulţi prieteni bărbaţi, au hobby-uri
artistice, o prioritate sunt prietenii, sunt neangajaţi, heterosexuali, necăsătoriţi, îmbrăcaţi conform
sexului, sport dar şi elegant, lucrează legal şi sunt sub conducerea cuiva. Sunt egali şi prietenoşi
cu colegii, în familie la fel, faţă de prieteni 100 % egalitarişti şi prietenoşi, iar faţă de necunoscuţi
neîncrezători şi ostili. Faţă de colege sunt solidari şi amicali, şi în familie la fel, în cuplu solidari
şi 100% iubitori, iar faţă de prietene 100% egali şi amicali. Cu necunoscutele se poartă egalitarist
şi prietenos.
Comparaţie între cele două genuri în anime-urile josei
Femeile nu au deloc grup omogen de prieteni, iar bărbaţii nu au deloc grup majoritar format din
femei. Nici femeile şi nici bărbaţii nu au deloc hobby-uri intelectuale. Nicio femeie nu lucrează
în afaceri. Toate femeile sunt heterosexuale şi nici una nu este travestită.. Nicio femeie nu
lucrează independent şi niciun bărbat ca asistent. Nu există atitudine ostilă de către bărbaţi faţă
de bărbaţi în familie. Nu există dominare sau ostilitate în cuplu. Faţă de prieteni, bărbaţii, nu sunt
ostili şi nici nu se simt ataşaţi de necunoscuţi. Femeile nu sunt ostile faţă de colegele lor, iar
bărbaţii nu sunt dominatori sau ostili faţă de ele, în familie. Niciun bărbat nu este complexat.
Toate revistele manga au fost scrise de femei.
Comparaţie între cele două tipuri de anime, privind profilul personajelor
1. Bărbaţii nu au scris manga josei, iar femeile nu au produs anime-uri seinen.
2. În anime-urile de tip seinen apar mai multe personaje.
3. În seinen toate personajele sunt îmbrăcate conform sexului lor, bărbaţii nefiind deloc
îmbrăcaţi sumar, în timp ce în cele de tip josei, aceştia apar mai des decât femeile în
această ipostază.
4. În josei apar cele mai multe femei complexate.
5. În josei nu există femei de altă orientare sexuală.
6. În seinen majoritatea au hobby-urile mondene, iar în josei artistice şi deloc intelectuale.

41
Anexa 5, Grafuc 1
14 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

7. În ambele sunt multe personaje fără profesie. Cu toate acestea mai multe apar în josei. În
cele seinen numărul este aproape la egalitate cu cel al celor care lucrează în forţele
armate42.
8. În josei sunt mai multe personaje căsătorite, divorţate sau văduve.
9. În josei personajele au în majoritate grupuri de prieteni majoritare formate din bărbaţi şi
foarte puţine au grupuri omogene, spre deosebire de seinen unde nu au mulţi prieteni sau
sunt omogene.
10. În cuplu, femeile din seinen sunt egalitariste dar şi dominatoare şi protectoare, în timp ce
cele din josei egalitariste, încrezătoare şi deloc ostile. Bărbaţii din seinen sunt, în cuplu,
solidari şi au încredere în ele, 50% iubire, 50% amicali, iar cei din josei sunt solidari, dar
le protejează, iubindu-le 100 %.
11. La locul de muncă, în josei femeile ocupă un loc mai egalitarist, iar în familie sunt mai
independente, în timp ce în seinen ele sunt mai protejate.
12. Există mai multă ostilitate la personaje în anime-urile seinen, dar în cele josei, femeile
sunt mai ostile faţă de bărbaţi.
13. În josei atitudinea faţă de necunoscute este mai blândă, în timp ce în seinen ele sunt
tratate la fel ca bărbaţii, nediferenţiat.
14. Există mai multe atitudini extreme în seinen (iubire), în josei ele sunt mai complicate. ( şi
invers ptr prietenie)

I. Analiza calitativă de conţinut

Am analizat mai întâi primele cinci anime-uri din fiecare gen, deoarece numai acestea au
fost considerate ca fiind seinen sau josei de toţi cei care le vizionează, în timp ce pe celelalte le-
am ales eu din liste realizate de către diferiţi “specialişti” neoficiali, care le-au încadrat în
anumite genuri. Pentru anime-urile care au fost inspirate din reviste manga, nu există neînţelegeri
cu privire la tipul lor, dar pentru cele care au apărut independent de aceste reviste, părerile sunt
împărţite.
În anime-urile aflate în top 5 de tip seinen, sunt abordate subiecte care ţin de ştiinţifico-
fantastic, descoperiri şi experimente ştiinţifice, drame psihologice, paranormal, poliţie secretă.
Apar multe scene care implică lupte, iar în patru din cinci apar corpuri tăiate sau însângerate,
pentru ca în toate cinci să apară cel puţin un cadavru . Temele secundare abordate sunt legate de
familie şi prieteni, axându-se mai mult pe loialitate, pierdere, excludere socială. În funcţie de
perioada istorică (Japonia tradiţională – Mononoke/ Cândva în viitor – Darker then Black),
bărbaţii sunt îmbrăcaţi în conformitate cu sexul acestora şi cu situaţia în care se află (uniformă,
costum etc), iar femeile apar în general în rochii sau fuste (doar adolescentele apar câteodată în
pantaloni sau haine unisex). Profesia nu este diferenţiată în funcţie de gen, femeile şi bărbaţii se
ocupă cam cu aceleaşi activităţi: servicii, poliţie, medicină (întradevăr femeile sunt aici asistente
iar bărbaţii doctori - Monster), media, activitate ştiinţifică şi activităţi ilegale. Cu toate acestea

42
Vezi Anexa , Grafic 3
15 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

poziţiile ocupate sunt diferenţiate în funcţie de gen, femeile ocupând în general poziţii inferioare
(asistente, secretare). De asemenea numărul personajelor masculine este mai mare decât cel al
personajelor feminine şi nu apar personaje care întruchipează copii sau bătrâni mai deloc. Am
putut descoperi câteva date în aceste anime-uri: creaturile extraterestre au în majoritate genul
feminin, când există personaje foarte puternice (psihic sau fizic) acestea nu sunt diferenţiate în
funcţie de gen, proprietarii care închiriază sunt femei, femeile sunt prezentate ca fiind
inabordabile şi reci, iar atunci când par mai prietenoase, au un aer de mister (fata cu mască de
vulpe din Tehnolyze) sau ca fiind naïve şi neajutorate, fiind arătate a fi mai des în impas, în
Steins Gate există doi bărbaţi (un fizician şi un informatician) care locuiesc cu o femeie care este
prezentată a fi ignorantă, naivă şi fără serviciu, acolo unde apar familii, acestea respectă rolurile
tradiţionale ale membrilor ei – soţia casnică, iar soţul muncitor, în aceste anime-uri există numai
două genuri, nefiind şi personaje incerte.
În anime-urile aflate în top 5 de tip josei, sunt abordate subiecte care ţin de dragoste,
mâncare, muzică, familie, prieteni. Accentul este pus pe împlinirea sau dezamăgirea în relaţiile
de cuplu, reuşita la şcoală, afirmarea socială. Temele ţin de subiecte din viaţa comună (slice of
life). Nu există o diferenţiere în funcţie de gen la îmbrăcăminte şi profesie, cu toate că spre
deosebire de anime-urile seinen, femeile sunt prezentate mai des purtând haine unisex şi fiind
neangajate. Şi aici numărul personajelor masculine este mai mare decât al celor feminine, iar
femeile sunt prezentate a se afla în situaţii mai instabile decât bărbaţii (fără slujbă, în căutarea
scopului vieţii, întreţinute, visătoare). În schimb în aceste episoade au apărut copii şi bătrâni în
fiecare episod, cât şi referiri la poveşti de dragoste. Şi în acestea apar doar două genuri, dar există
şi travestiţi (în Paradise Kiss). Aici majoritatea personajelor fac parte din cercul studenţilor, din
acest motiv reieşind în grafice faptul că sunt neangajate. Presupun că în anime-urile destinate
unui public feminin, este abordat aşa de des (în 7 din 10 seriale) subiectul şcoală, deoarece în
societatea japoneză, în care emanciparea femeii este în desfăşurare, se pune problema dacă
femeile pot ajunge într-o poziţie mai bună învăţând şi făcând o facultate. Răspunsul pare că este
da, deoarece multe personaje feminine sunt prezentate într-o lumină pozitivă, chiar şi atunci când
sunt şomere, reuşind cumva să se descurce până la sfârşit (în Paradise Kiss, personajul ajunge
model internaţional).
În continuare m-am uitat la restul de anime-uri şi am observat că în anime-urile de tip
seinen, majoritatea personajelor feminine care apar, deşi puţine, sunt folosite mai mult pentru a
scoate în evidenţă personajele masculine (Păpuşile în Darker then Black reprezintă partea
intuitivă a contractorilor, dar sunt asistentele lor; elful Lucy apare neajutorată pentru a-l ajuta pe
Kohta să o uite pe sora lui, aceasta amintindu-i de ea ). Când, totuşi femeile reuşesc să se impună
şi să reuşească în “lumea bărbaţilor”, ele sunt masculinizate, fiind astfel într-un fel defeminizate
(în Hataraki man, Hiroko nu are timp de viaţă personală, fiind adesea considerată a fi lesbiană,
doar pentru faptul că punea pe primul loc munca, comportament specific bărbaţilor, în Japonia).
Ca să compenseze cumva, deşi în anime-urile josei faţă de cele seinen, femeile sunt şi
mai puţine decât bărbaţii, relaţiile în care acestea apar sunt mai complexe, abordate în
profunzime (abandon matern – Ristorante Paradiso, singurătate – Princess Jellyfish, neputinţa în
16 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

faţa destinului), poate că din această cauză se spune43 că cele mai multe personaje eroice sunt
femei, deoarece prin ele sunt prezentate cel mai bine schimbările dintr-o societate (emanciparea
femeii în Japonia). În aceste anime-uri se întâmplă invers faţă de cele de dinainte (seinen),
deoarece aici femeile ocupă primul plan, iar bărbaţii sunt feminizaţi pentru a se integra (în
Ristorante Paradiso, Claudio suferă din dragoste, neputând-o uita pe soţia lui; sunt mai sensibili
decât femeile, având o fire artistică – Paradis Kiss, Nodame Cantabile – ei fiind cei care au
nevoie de ajutor şi protecţie, chiar şi când au în grijă un copil – Bunny Drop). De asemenea, spre
deosebire de cele seinen, aici apar şi personaje travestite (numai bărbaţi – Count D în Pet shop of
Horrors, Isabella în Paradise kiss şi Kuranosuke în Princess Jellyfish), reuşind prin aceasta să
micşoreze distanţa dintre cele două genuri, făcându-le să se întrepătrundă. În cele seinen aşa ceva
nu este posibil.
Am luat în calcul când am analizat şi autorii acestor serii manga după care au fost făcute
anime-urile, deoarece am observat că toate cele cinci din top sunt scrise de bărbaţi la seinen şi de
femei la josei. Interesant este faptul că luând în calcul toate cele 20 de episoade, am descoperit că
femeile au scris manga seinen, dar nu au produs niciu anime de acest fel, în timp ce bărbaţii nu
au scris manga josei, dar au produs anime-uri de acest tip. Din analiza cantitativă a reieşit faptul
că nicio femeie nu a produs anime-uri josei, însă acest lucru nu este în totalitate adevărat,
deoarece au existat şi producători care au lucrat în echipă formată şi din femei şi din bărbaţi.
Aceste anime-uri nu au fost luate în considerare la acea analiză.
II. Interviurile
Am intervievat trei persoane, care urmăresc în mod constant acest tip de adesene animate.
Intervievaţii sunt cunoştinţe de-ale prietenilor. Am încercat să aleg o persoană din grupa de
vârstă 19/25, una din grupa de vârstă 26/30 şi una de peste 30 de ani, având în vedere că acest tip
de anime-uri este destinat persoanelor cu vârsta cuprinsă între 18 - 40 de ani. Nu am reuşit însă,
să găsesc decât persoane între 20-25 de ani, dându-mi seama astfel că într-adevăr, în România
publicul de anime-uri este format în proporţie foarte mare din tineri cu vârste între 9 şi 18 ani.

„Dacă apuc să mă uit la un episod sau două, vreau să termin, să văd ce se întâmplă,
chiar dacă nu îmi place aşa de mult.” (Georgiana, 20 de ani)
Georgiana este o persoană veselă şi energică, care ţine foarte mult la familia ei. Are o soră mai
mică cu care se înţelege foarte bine. A început să se uite la anime-uri când era mică şi de atunci
le priveşte ca pe un hobby („Eram destul de mică [se gândeşte] Da! la ăsta, la Dragon Ball, m-am
uitat când a fost pe TVR2 sau TVR1, dacă nu mă-nşel. Şi a fost doar prima serie şi după câţiva
ani, a început şi seria a doua”). Crede că nu există categorii de gen („Cred că ar putea să se uite
toţi. Toată lumea.”), iar ei îi plac cele vesele („Dragon Ball e şi amuzant şi cu lupte. Personajele
sunt destul de haioase”) şi se fereşte de cele sângeroase („Am vrut să mă uit şi la ăsta [Death
note], dar am văzut că-i cam sângeros el, aşa”).

43
Napier J.,Susan (2001)” Anime from Akira to Proncess Mononoke:experiencing contemporary Japanese animation”. New
York: Palgrave MacMillan, p 12.
17 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie
 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

„Mi se pare că anime-urile trebuie să aibă ceva fantastic. Oricum japonezii...Jesus

Christ! Au roboţi.” (Ana. 20 de ani)
Anei îi place să deseneze şi recunoaşte că aşa a intrat în contact cu anime-urile. A început să
deseneze reviste manga („Este un hobby pentru că am început să desenez şi când am început să
desenez, am început cu chestii manga, anime”). Îi plac mult anime-urile cu teme SF şi crede că
Americanii au greşit când au preluat anumite idei de la japonezi („Totul a început de la japonezi,
apoi le-au preluat americanii şi le-au făcut...[zâmbeşte]”).

„Îmi plac pentru că sunt desenate optimist şi mă binedispun şi personajele sunt

desenate colorat şi sunt mai mult pentru fete sau adolescente.” (Anca, 20 de ani)
Anca este o persoană calmă şi optimistă. Recunăaşte că-i plac mult prăjiturile şi anime-urile, care
zice ea sunt pentru adolescente. Anime-ul ei preferat a rămas Sailor Moon.

Toate trei iau anime-urile de pe internet („Mă uit online. De obicei intru pe Vplayer sau
animeTv şi găsesc acolo”; „Le iau din file list”; „Le descarc de pe net. E mult mai accesibil”) şi
nu prea citesc manga („Mă apucasem să citesc, dar nu le-am terminat. Mi-e mai uşor să văd
aşa”). Când le-am întrebat de ce preferă să se uite la anime-uri, au spus că preferă să se uite la
unele care au grafică bună („Dacă-mi place cum sunt făcute”; „După grafica pe care o are”;
„Povestea sau imaginea. Îmi plac personajele optimiste sau desenate optimist”), dar mai
importantă este povestea („Să văd povestea. Bine, contează şi personajele...Dacă apuc să mă uit
la un episod sau două, vreau să termin, să văd ce se întâmplă, chiar dacă nu îmi place aşa de
mult”; „Depinde dacă-mi place sau nu primul episod”). Dintre toate trei numai o singură
persoană consideră că s-ar încadra într-o categorie de gen anime-urile („Cred că da. Sailormoon
e mai mult pentru fete”). Când am întrebat-o cum îşi dă seama de diferenţe mi-a spus că în
funcţie de numărul personajelor care apar („Majoritatea personajelor sunt feminine, iar în One
piece, majoritatea sunt masculine, iar când apar, chiar şi cele feminine sunt masculinizate”) şi de
scopul pentru care se luptă („De obicei, uite de exemplu, Sailor Moon. Eroinele se luptă pentru
cauze care ar putea fi mai impresionante pentru fete, iar în One piece, piraţii se luptă pentru
câştigarea dreptăţii”). Celelalte două fete, consideră că nu sunt destinate unei categorii de gen
(„Nu (râde). Bine, că am văzut că mai mult fetele se uită. Băieţii se uită când sunt mici, dar în
rest...”; „Nu! De ce?! Nu. (pare deranjată că m-am gândit la aşa ceva) Dacă vrei să te uiţi, te
uiţi!”). În schimb toate au fost de acord că anime-urile sunt pentru persoane mai mari şi că există
categorii de vârstă după care sunt produse. Au exista totuţi momente în care genul personajului a
fost comentat: „Nu am un personaj preferat. Inuiasha îmi plăcea. Avea o rochie lungă, albă, dar
era bărbat (râde).”, „Nu era feminină deloc. Avea un prieten, care, nu ştiu ce avea, dar îşi dorea
să fie fată(râde). Şi îi spunea să se îmbrace altfel dar ea nu vroia”, „Îmi place din One Piece, un
pirat. E foarte şmecher aşa şi flirtează cu fetele şi e foarte chipeş. Totuşi nu poţi să zici că e
atrăgător, fiind doar un personaj de anime”.

Concluzii

18 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie

 CERCETARE MCS Ianuarie 2011

În urma acestei cercetări am putut observa că există o diferenţă în prezentarea genului în

anime-urile japoneze pe care le-am studiat, posibil din cauza situaţiei sociale actuale din Japonia,
diferenţă care pare să nu fie percepută de cei pe care i-am intervievat. În anime-urile josei se
poate observa o apropriere a celor două genuri, reieşind poate de aici, dorinţa femeilor japoneze
de a-şi egaliza poziţia pe care o ocupă în societate, cu cea a bărbaţilor.

Bibliografie
Berger,Peter R. & Luckmann,Thomas (2008) “Construirea socială a realităţii” Bucureşti: Art.
Cooper-Chen,Anne (2011) “Japan’s Illustrated Storytelling: AThematic Analysis of Globalized
Anime and Manga” Keio Communication Rewiew No. 33.
Drazen,Patrick (2009) “Anime Explosion! The What?Why? and Wow! Of Japanese Animation”
New York: Stone Bridge Press.
Farber,Allen (2012) „The Social Construction of Gender” Language of the Visual Arts Spring
2012 [Online] Preluat de pe: http://www.oneonta.edu/faculty/farberas/arth/arth200/gender.html
[Accesat la data 26 ian 2012de ora 18:45]
Lorber,Judith (1994) “Paradoxes of gender” SUA: Yale University.
Morris,Desmond (2010) “Zoomenirea” Bucureşti: Art.
West,Candance & Zimmerman, Don H. (1987). “Doing Gender”. Gender and Society, June
1987, vol.1, no 2.
Napier J.,Susan (2001) “ Anime from Akira to Proncess Mononoke” [Online] Preluat de pe:
http://www.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=T7WhxNhF6vAC&oi=fnd&pg=PR7&dq=anime&o
ts=OKaeLwqdpv&sig=j2VsnaQvtxWsE3spXCKrJrrmVZc&redir_esc=y#v=onepage&q=anime
&f=false [Accesat la data de 26 ian 2012 Ora 20:53].

Simionescu,Anca (2010) “Anime-urile au success în România” [Online] Preluat de pe:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-la-pokemon-la-bakugan-si-naruto-898338.html [Accesat la data
de 26 ian 2012 Ora 20:52].

19 Universitatea Bucureşti / Facultatea de Sociologie