Sunteți pe pagina 1din 2

Prietenia şi iubirea, valori pentru viață

„Prieten este cel care atunci când îți întinde mâna, îți atinge inima.” (Gabriel Garcia
Marquez)

Prietenia este un dar al lui Dumnezeu de dincolo de moarte. Prietenia înseamnă regăsirea
unuia în celălalt ca loc de referință. În viața socială a omenirii s-a imprimat prin Hristos o
nouă prietenie: dragostea jertfelnică pentru semenii noștri. Ca putere a iubirii de aproapele
în Hristos, prietenia face ca persoana să se asemene unei „planete” în jurul Soarelui Hristos
(Mal. 3, 20), Care iradiază și atrage prin harul Luminii și al căldurii duhovnicești.

Puterea iubirii jertfelnice are la temelie o nădejde plină de nemurire (Înțel. Sol. 3, 4), care
vindecă siguranța de sine, individuală, ce închide inima: „Așa zice Domnul: Blestemat să fie
omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează
de Domnul”. Individualismul este calea închiderii inimii sub imperiul pomului cunoștinței
binelui și răului, semănată în lume de cel în care Lumina ajunsese întuneric al cruzimii (Mt.
6, 23); perfidia demonică a tatălui minciunii (Ioan 8, 44) care a scos oile din staul, răpind
sufletele de pe calea treimică a comuniunii și ascultării și sădind în ele calea poftelor și a
războaielor ucigașe (Iacob 4, 1-5).
Prin închiderea inimii, individul blochează valorile spirituale, rămânând fără identitate
personală și fără viață lăuntrică. Pe de altă parte, democratismul, ca sistem de nivelare
socială, vulgarizează valorile lăuntrice și poate duce la lipsa identității fiecărui ins în parte.
Aceste extreme duc la o pierdere a sensului vieții: „Umblați cât aveți Lumină, ca să nu vă
prindă întunericul. Cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12, 35).
Urmând lui Hristos, de Care erau atrași ca de un „Soare al Dreptății” (Mal. 3, 20), ucenicii
I-au devenit „prieteni” (Ioan 15, 14) prin părtășia lor la icoana Duhului ceresc din inima Sa,
scăpând de robia idolilor din lume. Icoana inimii lui Hristos este o taină a iubirii aproapelui
care vindecă poftele idolești prin „îndreptare” (Romani 8, 29).
Acel „Soare al Dreptății” ce răsare din pământ ca „Adevăr” (Ps. 84, 12), pentru întoarcerea
inimilor la Chipul și Asemănarea lor treimică, este Hristos (Ioan 17, 22). Ca timp, El este din
veșnicie icoana Tatălui, Chip al Ipostasului Lui, simbolizat palpabil prin „Rugul Aprins” (Ieș. 3,
4),

Care din veci nu se mistuie, și al Cărui Nume „Eu sunt Cel Ce sunt” (Ieș. 3, 14) însemna acel
„astăzi” veșnic viu și veșnic acelaș (Evr. 13, 8; Mc. 12, 26-27)
Părtășia la icoana duhului ceresc din inima lui Hristos prin naștere din nou la Învierea Sa este
măsura prieteniei adevărate, descrisă astfel de către Sfântul Ioan Gură de Aur: „Eu numesc
prieten al meu nu numai pe cel care mă laudă, ci și pe cel care mă mustră, pentru a-mi
îndrepta greșelile. Mai cu seamă acesta din urmă mi se pare că este prieten al meu și că mă
iubește. Nu ți-i deloc prieten acela care laudă toate faptele tale, fără deosebire, și pe cele
bune, și pe cele rele”.
Mântuitorul pronunță în acest sens „vaiuri” pentru cei vorbiți de bine de către toată
lumea (Lc. 6, 26) și „fericește” pe cei ocărâți și prigoniți (Lc. 6, 22) pentru „sarea” (Mc. 9, 50)
tămăduitoare a mustrării cu blândețe (Col. 4, 6): „suaviter in modo, sed fortiter in re!”
(blând în felul de a fi, dar puternic în fapt), Sfântul Grigorie de Nazianz spune că prietenii
adevărați se iubesc mai mult decât pe ei înșiși, ca efect firesc și necesar al legii dragostei
celeimaipresusdenoi.

Prietenia creștină aduce bucurie vieții și un spor de existență, cum spune Sfântul Ioan
Gură de Aur: „Dragostea e ca o albină care adună de peste tot cele bune în sufletul celui
care iubește”; „lipsa prietenilor consumă sufletul, așa cum frigurile consumă trupul”; „În
rugăciunile lor către Dumnezeu, creștinii se roagă întâi pentru prietenii lor și apoi pentruei”.
În viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, prietenia trebuie să-i includă pe toți oamenii: „Nu
sunt ei toți frați ca fii ai aceluiași Părinte? Pentru ce ești singur? Pentru ce nu-ți faci mulți
prieteni? Pentru ce nu te faci creatorul dragostei?”

S-ar putea să vă placă și