Unitatea de învăţare nr.

18

Fortele care actioneaza asupra navei. Echilibrul navei in raport cu suprafata calma a
apei. Plutiri cu asieta

Unitatea de invatare nr.18………………………………………………………………....1

1. Fortele care actioneaza asupra navei........................................................................2
2. Echilibrul navei in raport cu suprafata linistita a apei.............................................3
3. Plutiri cu asieta........................................................................................................4
4. Intrebari pentru autoevaluare....…………………………………………………...6
5. Bibliografie………………………………………………………………………..6

Obiectivele unitatii de invatare nr.18

La sfârşitul modulului cursanţii vor cunoaşte aspecte legate de

caracteristicile teoretice ale navelor maritime comerciale, cum ar fi:
 Intelegerea notiunilor de forte care actioneaza asupra navei
 Intelegerea starilor de echilibru ale navei in raport cu suprafata
calma a apei
 Intelegrea notiunii de plutire in raport cu asieta navei.
TEORIA, CONSTRUCŢIA ŞI VITALITATEA NAVEI

CURSUL 5

5.1. FORŢE CE ACŢIONEAZĂ ASUPRA NAVEI

5.2. ECHILIBRUL NAVEI ÎN RAPORT CU SUPRAFAŢA CALMĂ A APEI
5.3. PLUTIRI CU ASIETA

5.1. FORŢE CE ACŢIONEAZĂ ASUPRA NAVEI

Asupra unei nave care se află în repaus, acţionează în mod permanent următoarele
categorii de forţe:
1. Forţele de greutate
2. Forţele de presiune hidrostatice
1. Forţele de greutate
- Greutăţile elementare ce compun masa unei nave sunt cunoscute încă din faza de
proiectare şi au o distribuţie oarecare la bord. În mod fictiv, mecanicist, se poate înlocui
această distribuţie reală de greutăţi printr-o singură forţă P ce concentrează aceste
forţe elementare într-un punct de aplicaţie numit centru de greutate.
n
D = ∑ pi (5.1.)
i =1

- Cu alte cuvinte, rezultanta forţelor de greutate ale navei (greutatea părţilor componente
şi încărcăturii navei) este notată cu P (sau Δ = D) şi intitulată greutatea totală sau
deplasamentul navei. Această rezultantă acţionează pe verticală de sus în jos şi este
aplicată în centrul de greutate al navei G, de coordonate XG, YG, ZG.
- Centrul G de greutate se determină de proiectant şi se verifică de fapt, după
construcţie.
- Unităţile de măsură pentru deplasament sunt [ tf ] sau [kN].

2. Forţele de presiune hidrostatice

- Rezultanta forţelor de presiune hidrostatică acţionează asupra părţii imerse a carenei
navei şi este intitulată forţă de flotabilitate sau împingere, şi egală cu R = γ∇.
- În conformitate cu legea lui Arhimede, această forţă este egală cu greutatea volumului
de apă dezlocuit de corpul navei.
- Forţa de flotabilitate R = γ∇acţionează pe verticală de jos în sus şi are ca punct de
aplicaţie centrul de greutate al volumului carenei, numit centru de carenă, şi notat cu
C, de coordonate XC, YC, ZC.

Figura 5.1.

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 1

Pentru ca o navă să fie în echilibru, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

1. Cele două forţe să se anuleze reciproc, adică să fie egale ca mărime: P=Δ=γ⋅∇;
2. Cele două forţe să aibă acelaşi suport. Aceasta înseamnă că atât punctele de
aplicaţie cât şi centrul de carenă, respectiv de greutate trebuie să se găsească pe
aceeaşi verticală.
Condiţiile de mai sus sunt cunoscute drept condiţiile de echilibru corespunzătoare plutirii
drepte a navei.

Dacă nava se află în mişcare, asupra navei mai acţionează şi forţele de presiune
hidrodinamice. Ele apar datorită faptului că nava navigă într-un mediu fluid iar deplasarea
carenei are loc la suprafaţa de separaţie între două medii cu densităţi diferite. Astfel apar
nişte forţe în înveliş, numite forţe de presiune elementare care acţionează perpendicular
pe acesta.

5.2. ECHILIBRUL NAVEI ÎN RAPORT CU SUPRAFAŢA LINIŞTITĂ A APEI

Ecuaţiile fundamentale ale flotabilităţii.
Echilibrul navei faţă de suprafaţa liniştită a apei

Condiţiile de echilibru sunt:

I. Suma proiecţiilor forţelor după axele de coordonate este egală cu 0 (corpul nu
are translaţii în raport cu axele );
II. Suma momentelor acestor forţe în raport cu un punct arbitrar ales ( de obicei
originea ) este nulă ( nu avem rotaţii ale corpului ).
Echilibrul navei pe chilă dreaptă în raport cu suprafaţa liniştită a apei presupune ca planul
de bază să fie paralel cu suprafaţa apei ( PB ║ CWL ║ Ox ) → chilă dreaptă.

Figura 5.2.

Condiţia 1: R − D = 0 ⇒ D = R = γ ⋅ V sau altfel spus: Δ = γ ⋅ ∇ (5.2.)

Interpretarea fizică:
• La orice modificare de deplasament (de greutate) a navei, pentru a se păstra
egalitatea va apărea o modificare a volumului carenei. Modificările sunt de acelaşi
sens (greutatea creşte, rezultă că volumul carenei creşte).

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 2

• Invers, o modificare de volum de carenă în absenţa modificării deplasamentului va
duce la o mişcare accelerată în sensul refacerii egalităţii. Deci, din oricare parte ar veni
modificarea, egalitatea trebuie refăcută.
Altă interpretare: O modificare a lui γ duce la modificarea lui V. Deci, în cazul variaţiei de
densitate a apei, deplasarea rămânând constantă, va apărea o variaţie a volumului
carenei care tinde să refacă egalitatea e inversă variaţiei densităţii (la densitate mărită,
volumul carenei scade).

Condiţia 2: D ⋅ xG − R ⋅ xC = 0
Cum R = D ⇒ D ⋅ ( x G − x C ) = 0
⎧ xG = xC
Dar: D ≠ 0 ⇒ ⎨ (5.3.)
⎩ yG = yC = 0
Interpretarea fizică: Dacă direcţiile de acţionare ale celor două forţe nu sunt coliniare (ca în
Figura 5.2.) echilibrul nu este îndeplinit şi rezultă că ea va efectua o mişcare de rotaţie (se
va înclina); înclinarea va duce la modificarea formei volumului carenei, iar centrul de
greutate al volumului carenei C se va deplasa. Deplasarea se va face până când
coliniaritatea celor două forţe se reface, iar nava va rămâne înclinată cu unghiul respectiv.
Ieşirea din coliniaritate poate avea loc fie din partea deplasamentului fie din partea
împingerii.

Concluzie: Împingerea şi deplasamentul se urmăresc reciproc atât ca mărime cât şi din

punct de vedere al coliniarităţii suportului pe care acţionează. Acest proces duce la mişcări
de translaţie şi mai ales la mişcări de rotaţie. Dacă caracterul modificării mărimii sau
coliniarităţii este periodic (modificarea din partea volumului carenei = hulă), mişcarea de
rotaţie capătă un caracter oscilatoriu (ruliu, tangaj).

Convenţie: În cazul în care nava este înclinată (canarisită) planul diametral se reprezintă
tot vertical însă suprafaţa apei se reprezintă înclinată.

5.3. PLUTIRI CU ASIETA

Reprezintă plutirea navei în raport cu suprafaţa navei, considerată orizontală. Pentru o
plutire oarecare, se notează cu:

- ψ unghiul de înclinare longitudinală, făcut cu axa ox;

- θ unghiul de înclinare transversală, făcut cu axa oy;
- Tm pescajul mediu.
Cazuri caracteristice:

1. θ =0 şi ψ=0 – plutire pe chilă dreaptă;

2. θ =0 şi ψ≠0 – navă cu asietă (longitudinală);
3. θ ≠0 şi ψ=0 – navă cu asietă (transversală);
4. θ ≠0 şi ψ≠0 – plutire oarecare.

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 3

 Figura 5.3.
Ecuaţiile de echilibru ale navei pe plutiri cu asietă:
Pentru ca nava să plutească în poziţie dreaptă, centrul de greutate G trebuie să se afle pe
aceeaşi verticală cu centrul de carenă C iar amândouă să fie conţinute în planul diametral.
Altfel spus:
⎧ xC = xG
⎨ (5.4.)
⎩ yC = yG = 0

Cazul 2: θ =0 şi ψ≠0 – Navă înclinată longitudinal

Dacă nava are o poziţie pentru care xC ≠ xG, ea se

va înclina cu un unghi ψ până când suporturile celor
două forţe coincid.

Aceasta înseamnă că punctele G şi C sunt pe

aceeaşi verticală, perpendiculară pe urma planului
de plutire în planul diametral PD.

Parametrii: Tm,ψ
Tm = pescaj mediu iniţial
Ψ = unghi de asietă

Ψ > 0 ⇒ Navă aprovată

Ψ < 0 ⇒ Navă apupată

Ecuaţiile de echilibru în această situaţie sunt următoarele:

1. Condiţia ca forţa de greutate să fie egală cu forţa de flotabilitate este exprimată prin
ecuaţia:
Δ = γ ⋅∇
2. Condiţia ca cele două forţe să aibă acelaşi suport este exprimată, pentru o navă
înclinată longitudinal cu unghiul ψ prin ecuaţia:

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 4

 x − x = ( zG − zC ) ⋅ tgψ
x C − x G = ( z G − z C ) ⋅ tg ψ ⇒ tgψ = xC − xG ⇒ ⎧⎨ C G (5.5.)
zG − zC ⎩ yC − yG = 0

Cazul 3: θ ≠0 şi ψ=0 – Navă înclinată transversal

Dacă nava are o poziţie pentru care yC ≠ yG, ea

se va înclina cu un unghi transversal θ până
când suporturile celor două forţe coincid.

Aceasta înseamnă că punctele G şi C sunt pe

aceeaşi verticală, perpendiculară pe urma
planului de plutire în planul diametral PD.

Parametrii: Tm,θ
Tm = pescaj mediu iniţial
θ = unghi de ruliu (de asietă transversală)

Ecuaţiile de echilibru în această situaţie sunt următoarele:

1. Condiţia ca forţa de greutate să fie egală cu forţa de flotabilitate este exprimată prin
ecuaţia:
Δ = γ ⋅∇
2. Condiţia ca cele două forţe să aibă acelaşi suport este exprimată, pentru o navă
înclinată transversal cu unghiul θ prin ecuaţia:

yC − yG ⎧ yC − yG = ( zG − zC ) ⋅ tgθ
y C − y G = ( z G − z C ) ⋅ tg θ ⇒ tgθ = ⇒ ⎨ (5.6.)
zG − zC ⎩ xC − xG = 0

Cazul 4: θ ≠0 şi ψ≠0 – Navă pe plutire oarecare

Generalizând cele menţionate anterior, se poate spune că cele două condiţii de echilibru
pot fi exprimate matematic cu ajutorul ecuaţiilor:
Δ = γ ⋅∇
⎧ yC − yG
⎪tgθ = z − z ⎧ yC − yG = ( zG − zC ) ⋅ tgθ
⎪
⇒ ⎨
G C
⎨ (5.7.)
⎪tgψ = xC − xG ⎩ xC − xG = ( zG − zC ) ⋅ tgψ
⎪⎩ zG − zC

Din ecuaţiile de mai sus se observă că pentru verificarea poziţiei de echilibru, trebuie să se
cunoască următorii parametrii: Greutatea navei P (sau deplasamentul Δ); coordonatele
centrului de greutate G ( XG, YG, ZG ); coordonatele centrului de carenă C ( XC, YC, ZC ) şi
volumul carenei V (sau ∇). Metode de determinare a acestor parametrii sunt prezentate în
cursul urmator.

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 5

4. Intrebari pentru autoevaluare
1. Care sunt fortele care actioneaza asupra navei?
2. Ce presupune echilibrul navei in raport cu suprafata apei?
3. Ce reprezinta plutirea cu asieta?

5. Bibliografie
1. Viorel Maier – Mecanica si Constructia Navei, Vol.I-Constructia Navei, 1985
2. Viorel Maier – Mecanica si Constructia Navei, Vol.II-Statica Navei, 1985
3. Viorel Maier – Mecanica si Constructia Navei, Vol.III-Dinamica Navei, 1985
4. H.J.Pursey – Merchant Ship Construction, 1991
5. D.J Eyres – Ship Construction, Ed.6, 2007
6. Kemp & Young – Ship Construction Sketches and Notes, 1971
7. Reeds – Ship Construction, 1991
8. Kvan Dokum – Ship Knowledge A Modern Encyclopedia, 2007