IMPORTANȚA UNEI STRATEGII DIDACTICE PENTRU

FORMAREA/DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR ELEVILOR

Strategia didactică reprezință „ansamblul complex şi circular de metode, tehnici, mijloace

de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul
elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării”.
Strategiile didactice sunt sisteme de metode, procedee, mijloace de învăţământ şi forme de
organizare a activităţii de instruire şi de autoinstruire, care sunt menite să asigure o învăţare activă şi
creatoare a cunoştinţelor şi abilităţilor şi să realizeze procesul instruirii. După tipul de achiziţii şi
rezultatele dorite de a fi obţinute putem face următoarea clasificare a strategiilor didactice:
1. Strategii informative – de dobândire de noi informaţii, cunoştinţe.
2. Strategii de exersare (aplicative) – aplicare a noilor informaţii şi de dezvoltare a
abilităţilor practice.
3. Strategii de evaluare (evaluative) a noilor achiziţii informaţionale şi practice (priceperi,
deprinderi, abilităţi) şi de dezvoltare a capacităţilor autoevaluative.
Toate aceste strategii pot să îmbrace haina interactivităţii în măsura în care au la bază
interrelaţionarea reciprocă.
În prezentul referat menţionăm anume rolul strategiilor didactice interactive în formarea
competenţelor şi anume a celor comunicative. Plecând de la consideraţiile potrivit cărora
problematica comunicării priveşte atât elevul cât şi profesorul, ales acest tip din perspectiva
identificării metodologiei specifice învăţării, precum şi să identific efectele acesteia asupra formării
şi dezvoltării competenţelor comunicative la elevi prin intermediul strategiilor didactice interactive.
Strategiile didactice interactive presupun munca în echipă, prin colaborare şi cooperare, în
vederea atingerii obiectivelor propuse, se bazează pe sprijinul reciproc, stimulează participările
individuale, solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă de opiniile colegilor,
dezvoltă capacitatea de autoevaluare, susţinând învăţarea activă prin care elevul transformă
informaţia într-una nouă, personală, proprie. (Oprea, 2008). Competenţele ce ţin de comunicare se
identifică în lista competenţelor specifice ale disciplinei geografie pentru etapa gimnazială ca:
1. Utilizarea termenilor specifici în prezentarea şi explicarea informaţiei.
2. Formarea abilităţilor de comunicare corectă , constructivă în limba maternă.
În ambele cazuri subcompetenţa ce vizează realizarea competenţelor de comunicare
prezentate mai sus este: Comunicarea corectă în limba maternă cu utilizarea adecvată a termenilor
specifici educației fizice. Această subcompetență este specifică pentru toate unităţile de conţinut,
deci o formăm la fiecare lecţie.
 Reieșind din algoritmul de formare a unei competenţe în formarea competenţelor de
comunicare se va pune accent pe:
Cunoştinţe: utilizarea terminologiei, recunoaşterea termenilor, definirea termenilor de bază,
utilizarea terminologiei în situaţii noi.
Abilităţi: realizarea unor exerciții cu conţinut specific, transferul informaţiei.
Atitudini: înţelegerea diversităţii exercițiilor, asumarea executării acestora, dezvoltarea
interesului pentru astfel de activități cu specific sportiv.
Condiţiile şi situaţiile specifice care pot duce la dezvoltarea competenţelor de comunicare,
pot fi considerate următoarele:
 Încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebări.
 Limitarea constrângerilor şi a factorilor care produc frustrare.
 Stimularea comunicării prin discuţii şi dezbateri între elevi, între profesor şi elevi.
 Activizarea elevilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiective în vederea
reconsiderării acestora şi a emiterii de noi variante.
 Cultivarea independenţei cognitive, a spontaneităţii şi a autonomiei în învăţare.
Deci, în cadrul orelor de sport mi-am propus ca scop să pun accent pe aplicarea strategiilor
interactive în formarea şi dezvoltarea competenţelor comunicative.
În continuare, indic unele metode, procedee şi tehnici care le aplic şi le consider eficiente în
dezvoltarea competenţelor de comunicare. Deoarece comunicarea în cadrul orelor de educație fizică
impune utilizarea adecvată a termenilor specifici disciplinei, pentru o mai bună însuşire şi înţelegere
a acestora, aplic în decursul lecției un şir de tehnici interactive.
Una din metodele interactive foarte eficiente în formarea competenţelor de comunicare este
conversaţia, specificată prin mai multe tipuri: euristică, cetehetică, dezbateri. Utilizarea în cadrul
lecțiilor a conversaţiei euristică, permite să conducă elevii pas cu pas, întrebare după întrebare, pe
un traseu logic. Conversaţia euristică o pot utiliza în orice moment al lecţiei, cu scopuri variate.
Un alt tip de conversaţie este cea catehetică aplicată pentru actualizarea informaţilor studiate
anterior.
O altă metodă eficientă în dezvoltarea competenţelor comunicative este dezbaterea.
Utilizarea strategiilor interactive în activitatea didactică au ca rezultat:

modalitate eficientă de stimulare a comunicării şi învăţării active, facilitând acomodarea
firească a elevului la sistemul de relaţii, norme, valori şi comportamente ale grupului din
care face parte.

creşterea motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în sine;

dezvoltarea unor relaţii interpersonale mai bune: relaţii colegiale, de solidaritate, de grijă şi
devotament, de sprijin personal.