1. Discutați competențele și capacitățile specialistului în relații publice.

2. Prezentați și discutați conținutul, formele și etapele comunicării în situații de criză.

3. Care sunt avantajele, limitele, riscurile și corelațiile gândirii finaliste și tendențiale.

ITEM MARE INTINDERE (Maximum 800 cuvinte – 2 pagini)

Specialistii in relatii publice creeaza si gestioneaza imaginea publica a unor institutii, societati
comerciale, partide si organizatii politice, organizatii non-guvernamentale etc.; mediaza conflicte si
consiliaza negocierile, gestioneaza relatiile organizatiei cu mass-media in calitate de purtator de cuvant
sau functionar in cadrul biroului de presa, redacteaza mesaje scrise si audiovizuale, organizeaza
evenimente mediatice.

Specialistul in relatii publice desfasoara o multitudine de activitati care vizeaza in ansamblu

construirea imaginii publice, respectiv planificarea de programe specializate care incep cu analiza
problemelor si oportunitatilor, definirea scopurilor programului, recomandari si planificare de activitati
si, implicit, masurarea rezultatelor activitatilor intreprinse in cadrul programului. Specialistul de relatii
publice intretine permanent legatura cu managementul organizatiei sau cu clientul pentru care lucreaza.
Continutul muncii specialistului in relatii publice consta in: activitati de scriere si editare de materiale
pentru diferite categorii de public (rapoarte pentru actionari ai companiilor, rapoarte anuale,
comunicate de presa, scenarii de filme cu diferite functiuni, articole si materiale redactionale, discursuri,
brosuri, buletine informative); relatii cu media, ceea ce inseamna cultivarea si mentinerea unor relatii
bune de colaborare cu mass-media; crearea identitatii de companie/corporatie cu mijloacele publicitatii
corporate, care inseamna prezentarea cu precadere a elementelor de identificare a companiei si mai
putin a produselor/serviciilor acesteia; comunicarea orala si eficienta cu indivizi si grupuri in cadrul
intalnirilor, prezentarilor sau alte tipuri de evenimente colective; productia de brosuri, rapoarte, filme si
programe multimedia ca mijloace importante de comunicare; organizarea de evenimente speciale –
conferinte de presa, expozitii , competitii si programe de premiere pentru activitati deosebite, toate
avand ca scop castigarea atentiei audientelor specifice; cercetarea si evaluarea sunt doua dintre
activitatile de capatai ale specialistului de relatii publice.

Prima consta in colectarea de informatii si date pe o anumita tema ce vor constitui baza
strategiei programului, in timp ce evaluarea programului reprezinta activitatea intreprinsa in vederea
determinarii viitoarei strategii in cadrului programului de Relatii Publice conceput.

Atributii si responsabilitati

-cercetare, colectare, prelucrare, analiza si sinteza a informatiilor;

-elaborarea, crearea sau selectarea de materiale scrise, video, foto, audio pentru organizatia
pentru care lucreaza;

-diseminarea de informatii catre jurnalisti, actionari, investitori, institutii guvernamentale si

toate categoriile de public ce fac parte din sfera de interes a organizatiei sau clientului pentru care
lucreaza;
 -colaborarea eficienta cu echipa in cadrul careia lucreaza si cu ceilalti colaboratori – fotografi,
operatori film, regizori, traducatori, artisti sau alte organizatii care conlucreaza la realizarea unui anumit
program sau campanii in cadrul unui anumit program etc.;

-legatura permanenta cu echipa manageriala a organizatiei pentru care lucreaza;

-organizarea si participarea la evenimente in beneficiul organizatiei pentru care lucreaza.

2. Criza este definita ca fiind o perioadă, in dinamica unui sistem, caracterizată prin
acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă
funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare.

Orice organizaţie poate fi la un moment dat confruntată cu o criză care-i periclitează

funcţionarea şi imaginea pozitivă. Mai mult, o criză prost gestionată poate să aducă atât prejudicii
organizaţiei, cât şi se poate transforma într-un pericol social.

Comunicarea in situatii de criza este cea mai provocatoare practica a comunicarii. Informatia
lipseste sau este saraca si nu este timp suficient pentru cercetare si culegere de date. Este greu de
stabilit in situatii de criza ce optiune reprezinta o alegere buna sau gresita. Un curs stabilit al actiunii
deschide o serie de probleme, iar un alt curs va deschide un altul. Importanta pentru rezolvarea crizelor
este decizia rapida si comunicarea eficienta si eficace.

Comunicarea cu presa, construirea unei relaţii bune cu aceasta, presupun un efort din partea
instituţiei sau persoanei comunicatoare, dar acest efort nu întârzie să dea roade. O presă bine informată
înseamnă o populaţie bine informată – iar o presă binevoitoare înseamnă o populaţie cooperantă.

Pentru un om care ocupă o poziţie publică, mass-media trebuie să fie un sprijin, un partener
câştigat – altfel, aceasta nu va întârzia să devină un inamic sau o spină iritativă, un vânător de greşeli sau
o sursă de comentarii sarcastice, toate situaţii care nu sunt numai neplăcute, dar pot totodată să
îngreuneze considerabil rezolvarea sarcinilor de îndeplinit.

Pentru a aborda subiectul “gripa aviară” în relaţia cu presa, trebuie să fiţi pregătit pentru un tur
de forţă pe termen lung. Din punctul de vedere al omului de relaţii publice, acest subiect este extrem de
complex şi are multe elemente care pot fi sensibile în comunicare, inclusiv putând ajunge în situaţii de
“comunicare de criză”.

Strategia ideală este de a susţine un proiect de comunicare cu presa şi populaţia pe termen lung,
structurat în mai mulţi paşi şi care să combine mai multe tehnici de relaţii publice.