TELEFONIA FĂRĂ CORDON (CORDLESS TELEPHONE),

1. Introducere
O tehnologie care, într-o primă fază, a fost concepută pentru a asigura
utilizatorilor prelungirea firului telefonic printr-un canal radio oferind o autonomie
de câteva sute de metri (figura 1).

Echipament Telefon
fix portabil

Fig. 1 Schema de principiu a unei legături telefonice de tip “cordless”.

Dintre variantele cunoscute amintim:
 CT2 (Cordless Telephone 2) (analogic şi digital);
 DECT (Digital European Cordless Telecommunications);
 PWT (Personal Wireless Telecommunications) cu aplicaţii în SUA;
 PHS (Personal Handyphone System) cu aplicaţii în Japonia.
Vom prezenta pe scurt două dintre acestea: CT2 şi DECT.
2. Sistemul de telefonie fără fir CT2
Este vorba de o tehnologie de comunicaţii FDMA; A existat atât o variantă
analogică cât şi una digitală aceasta din urmă având aplicaţii în Marea Britanie,
Finlanda, Suedia. Varianta analogică a fost mai răspândită în alte ţări europene şi
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

din Asia;
Caracteristici tehnice:
• Banda de frecvenţă utilizată:
- emisia de la echipamentul fix: 959-960 MHz,
- emisia de la echipamentul mobil: 914-915 MHz;
• Ecartul între canalele radio: 25 kHz;
• distanţa duplex: 45 MHz;
• Număr canale radio de fonie: 40;
• Alocarea canalelor radio are loc în mod dinamic la cererea echipamentului
care iniţiază legătura de comunicaţie;
• Putere radiată la emisie: max. 10 mW;
• Modulaţia: MF de bandă îngustă;
• Raza tipică a zonei de serviciu:
- în interiorul clădirilor: 50m,
- în exterior: 200m.
• Numărul combinaţiilor de cod de identificare: 104.

2
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

Fig. 2. Echipament radiotelefonic cordless CT2.

Ocuparea canalelor radio poate fi iniţiată de către oricare dintre cele două
echipamente de comunicaţie (fix sau mobil), folosind aceeaşi procedură. Să
presupunem că este vorba despre echipamentul mobil.
Au loc următoarele acţiuni:
- echipamentul caută un canal duplex liber;
- transmite periodic codul propriu de identificare;
- acest cod este identificat iar receptorul din staţia fixă încetează
baleierea canalelor;
- echipamentul fix transmite codul propriu de identificare;
- iniţiatorul formează numărul dorit şi asteaptă realizarea comunicaţiei
(convorbirii);
Pentru “fixarea” canalelor, procedura de identificare se repetă periodic.
La încheierea convorbirii: unul dintre terminale transmite mesajul de încheiere
incluzând codul propriu; din acest moment canalul este eliberat iar terminalele
revin în starea de aşteptare.

3
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

3 Sistemul de telefonie fără fir DECT

3.1 Prezentare generală

Activitatea de standardizare pentru această tehnologie a fost desfăşurată la Institutul

European de Standarde de Telecomunicaţii (ETSI). S-a urmărit rezolvarea unor
cerinţe de trafic telefonic local prin reţele locale "de lucru" şi, în al doilea rând, şi
rezolvarea unor solicitări de trafic de date.
Pe parcursul activităţii de standardizare s-au identificat noi perspective pentru
reţelele DECT care duc la depăşirea domeniului de aplicatii prevăzut iniţial ca atare
s-a decis schimbarea semnificaţiei sintagmei din Digital European Cordless
Telecommunications în Digital Enhanced Cordless Telecommunications;
În esenţă tehnologia DECT, ca şi CT2, asigură accesul printr-o interfaţă radio
care foloseşte transmisiuni digitale către Reţeaua Telefonică Publică Comutată
(PSTN) permiţând astfel realizarea de comunicaţii mobile în arii cu densitate mare
de trafic. Sistemul constă din echipamente radio E/R portabile, de mici dimensiuni,
care pot comunica cu o staţie de bază conectată la reţeaua telefonică fixă.
Dintre aplicaţiile (serviciile) DECT se pot menţiona:
- telefon fără fir (“cordless”) de abonat privat;
- sisteme telefonice de întreprindere;
- centrale telefonice automate de întreprindere, conectate fără fir;
- acces complet, fără fir, la reţele LAN (Local Area Network);
- servicii telepoint (puncte de acces DECT în zone convenabil alese);
- aplicaţii evolutive (extinderea reţelei cordless sub forma unui sistem
de radiotelefonie celulară) etc.

3.2 Caracteristicile tehnice şi performanţele tehnologiei DECT

De la început trebuie menţionat că tehnologia DECT poate folosi tehnici de
tip microcelulare dar nu este, în esenţă, un sistem celular.
Dintre caracteristicile tehnice reţinem pentru această prezentare următoarele:

4
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

- Banda de frecvenţă alocată: 1880-1900 MHz;

- Numărul de frecvenţe purtătoare este de 10 (1881,792..1897,344);
- Distanţa între frecvenţele purtătoare RF: 1,728 MHz; (frecvenţa mai mică
are valoarea 1881,792 MHz, iar cea mai mare 1897,344 MHz);
- Multiplexarea este de tip TDMA folosind cadre cu câte 24 segmente
temporale (slots);
- Puterea (de vârf)/segment temporal este de max. 250 mW;
- Durata unui cadru este de 10 ms;
- Realizarea unui canal duplex (duplexarea) se realizează utilizând două
segmente temporale pe aceeaşi purtătoare RF adică are la bază diviziunea în timp
(TDD - Time Division Duplex). Este interesant de remarcat diferenţa care există, din
acest punct de vedere, faţă de tehnologia GSM: la aceasta din urmă canalul duplex
folosea două segmente dar aflate pe frecvenţe purtătoare diferite adică separarea
celor două sensuri este realizată, în principal, prin alegerea celor două purtătoare RF
la o distanţă în frecvenţă suficient de mare fiind se foloseşte diviziunea în frecvenţă
(FDD- Frequency Division Duplex);
- Viteza de transmitere a informaţiei la nivel radio: 1,52 Mbit/s;
- Viteza netă de transmitere a informaţiei numerice pe canal temporal (un
segment temporal) este de 32 kbit/s pentru trafic, şi de 6,4 kbit/s pentru
semnalizare/control;
- Se foloseşte modulaţie de tip GMSK (Gaussian Minimum Shift - Keying);
- Raza zonei de serviciu (tipică) este de cca 30 m în interiorul clădirilor şi de
cca 200m în exterior.
Din cele menţionate se constată că tehnologia foloseşte o triplă diviziune: în
frecvenţă, în timp, în spaţiu asemănător cu tehnologia GSM:
- Diviziunea în frecvenţă constă în definirea şi utilizarea celor 10 purtătoare
RF;
- Diviziunea în timp constă în crearea cadrelor cu câte 24 de segmente şi
constituirea unui canal de comunicaţie prin alegerea unei perechi de canale pe o
purtătoare.

5
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

- Diviziunea în spaţiu, care poate folosi, dacă este necesar, constă în

împărţirea zonei de serviciu în celule hexagonale de dimensiuni mici, cu o distanţa
de reutilizare a canalelor relativ mică. Se asigură transferul legăturii între celule în
condiţiile deplasării terminalului mobil. Standardul menţionează acceptarea unei
acoperiri cu suprapuneri ceea ce conduce la o creştere a capacităţii sistemului.
Alocarea canalelor este de tip dinamic ceea ce conduce la o creştere a eficienţei
utilizării spectrului de patru până la 8 ori.
Se va constata că în cazul folosirii acoperirii celulare sistemul este avantajat
de diviziunea timp-frecvenţă. Astfel un echipament mobil este ocupat o fractiune
din timp cu realizarea comunicaţiei iar în rest poate monitoriza alte canale din
propria celulă sau din cele vecine pentru pregătirea transferului.
De asemenea extinderea acoperirii sau sporirea capacităţii de trafic prin
adăugarea de noi celule se poate realiza fără o planificare prealabilă şi asta datorită
alocării dinamice a canalelor. Terminalele se pot adapta cu uşurinţă la situaţia reală;

3.3 Arhitectura unei reţele DECT şi modul de operare

Observând schema dată în figura 5 se pot remarca entităţi tipice pentru un
sistem de comunicaţii mobile începând cu staţiile mobile, staţiile de bază şi centrala
proprie.
Aşa cum se observă centrala telefonică proprie (dedicată) este organizată în
jurul unei unităţi centrale de prelucrare. La această unitate, printr-o magistrală de
date se conectează interfeţele: interfeţele către staţiile de bază, către reţeaua
telefonică fixă comutată (RTPC, PSTN), ISDN etc. Numărul de staţii de bază care se
pot conecta la o centrală variază. De exemplu o centrală ALCATEL din prima
generaţie poate accepta până la 12 staţii de bază.

6
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

Centrala telefonică DECT

Unitate centrală de
prelucrare
Aparat
Interfaţa
telefonic
analogică
Interfaţa
Terminal DECT
Interfaţa
date
proprietar

Interfaţa
Centrala Interfaţa DECT
PABX S0

Interfaţa
ISDN T0

Interfaţa
Interfaţa DECT
PSTN analogică

Magistrala
sistemului

Fig. 5. Arhitectura unei reţele DECT.

Fiecare staţie de bază (SB) poate acoperi o picocelulă cu diametrul de 25-50

m în interiorul clădirilor şi de până la 250 m în exterior. O staţie de bază poate
prelua un trafic mediu de 5 Erlang (25 staţii mobile cu cca 0,2 Erlang fiecare).
Aşadar în zona acoperită de o staţie de bază pot funcţiona în condiţii optime până la
25 de staţii mobile. Staţiile de bază se conectează la centrala DECT prin conexiuni
cablate (pe patru fire) pe o rază de maximum 800m. Staţia de bază este compusă din:
- echipamentul radio;
- echipamentul care conţine circuitele de prelucrare a semnalelor în banda de
bază, controlorul de sistem;
- secţiunea de alimentare.
La rândul său echipamentul radio constă dintr-un tandem emiţător-receptor DECT
(transceiver) capabil să lucreze pe oricare dintre cele 10 canale RF.

La rândul lor, staţiile mobile constau din: echipamentul radio, echipamentul

7
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

care conţine circuitele din banda de bază, controlorul unităţii şi panoul de control.
Pentru a crea o imagine mai concretă cu privire la funcţionarea echipamentelor
DECT, în figura 6 este dată o schemă bloc foarte generală a unui terminal mobil,
schemă bloc care evidenţiază blocurile menţionate. De remarcat că multe dintre
funcţiunile menţionate în continuare pot fi identificate şi la staţiile de bază.
Semnalul vocal este eşantionat cu frecvenţa de 8 kHz şi apoi convertit analog digital
pe 13 biţi. Urmează operaţia de codare ADPCM realizată conform avizului G221 al
CCITT prin care se obţine un semnal cu rata de 32 kbps. Datele sunt organizate în
pachete şi apoi se realizează modulaţia QPSK la nivelul frecvenţei intermediare.
Semnalul obţinut este transferat în canalul radio DECT printr-o schimbare de
frecvenţă. Un sintetizor de frecvenţă comun controlează funcţionarea emiţătorului
şi receptorului. Observând schema bloc, la recepţie se pot identifica operaţiile
complementare celor de la emisie.

Fig. 6 O schemă bloc generală a terminalului mobil.

Pentru a permite staţiilor mobile să se conecteze atunci când sunt pornite sau
când intră într-o zonă cu acoperire DECT, orice staţie de bază trebuie să fie, şi este,
activă permanent pe cel puţin un canal pe care transmite informaţii de sistem şi

8
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

propriul ID. Ca atare staţia mobilă scanează canalele radio şi dintre cele active
selectează canalul optim. Apoi începe să interpreteze datele transmise pe acest canal
pentru a identifica eventuale semnale de căutare (paging) care i se adresează şi a
răspunde în vederea realizării unei legături de comunicaţie.
Canalul fizic pe care se va realiza comunicaţia se alocă dinamic sub controlul
staţiei mobile care analizează canalele disponibile din perspectiva interferenţelor.
Dacă, în timpul convorbirii, staţia mobilă se deplasează poate fi necesar să se
activeze procedura de transfer. În DECT această procedură necesită o deosebită
atenţi deoarece se lucrează cu microcelule. Ca atare s-a optat pentru o procedură
controlată în întregime de staţia mobilă. Având în vedere folosirea tehnicii TDMA
se constată că o staţie este ocupată cu transmisiunea propriu-zisă numai 2/24 din
timp. În restul timpului ea poate efectua măsurători asupra parametrilor legăturii de
comunicaţie pe canalul radio propriu sau pe alte canale radio alocate staţiilor de
bază vecine. În momentul în care constată că legătura se poate desfăşura în condiţii
mai bune pe un alt canal decât cel existent solicită realizarea unei legături pe noul
canal. Ea va comunica, în paralel, pe cele două canale până când, ca urmare a
evoluţiei ulterioare, decide eliberarea canalului ale cărui performanţe se depreciază
peste anumite limite.
Transferul poate avea loc atât între canale din interiorul unei zone de repetiţie
(cluster) cât şi din zone de repetiţie diferite (ultima variantă nu este implementată la
toate centralele DECT) (figura 7).

9
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

Panou DECT I Panou DECT II

Interfaţa Staţie Interfaţa Staţie Interfaţa Staţie Interfaţa Staţie

de bază de bază de bază de bază

SB1
SM
SB
Celula 1 SM

SB Celula 4

Celula 2 SM
SB
SM

Transfer între celule Celula 3 Transfer între celule

din aceeaşi zonă din aceeaşi zonă

Fig. 7 Variante de transfer în reţelele DECT.

3.5 Transmisia informaţiei numerice în sistemele DECT

Pentru transmisia semnalelor numerice tehnologia DECT foloseşte o stivă de
protocoale adaptată după modelul ISO-OSI (Open Systems Interconnection-
interconectarea sistemelor deschise) – figura 8.

Fig. 8 Stiva de protocoale folosită în tehnologia DECT

10
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

Se constată că se folosesc numai o parte dintre straturile (nivelele) stivei

ISO-OSI. Mai mult stiva de protocoale, începând de la stratul DLC este structurată
pe două planuri: planul de control-semnalizare ( C ) şi planul utilizator (U).
a) Nivelul fizic are ca funcţie principală crearea canalelor fizice
FDMA/TDMA. Aşa cum se remarcă din figura 9 în domeniul timp se constituie 24
segmente de timp pe un cadru de 10 ms. În fiecare segment de timp se transmite un
pachet de date. Din cele 24 de segmente se folosesc 12 segmente pe fiecare din cele
două sensuri de comunicaţie. Cu alte cuvinte un canalul duplex este creat pe o
purtătoare radio folosind câte un segment din cele două grupuri de segmente- Time
Division Duplex-TDD). În fiecare segment se transmit atât informaţii de semnalizare
(câmp A) cât şi informaţii de trafic (câmp B).

Fig. 9 Structura cadrului TDMA-DECT.

b) Nivelul MAC (Medium Acces Control - controlul accesului la mediu) contribuie la

realizarea a două funcţiuni principale:
- Selectarea canalelor fizice, conectarea şi deconectarea legăturilor pe aceste
canale;
- Multiplexarea/demultiplexarea (MX/DMX) informaţiilor de control cu

11
 Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

informaţiile de trafic şi cu informaţiile de control al erorilor de la nivele

superioare, în pachete adaptate la lungimea segmentului de timp.

c) Nivelul DLC (Data Link Control - controlul legăturii de date) are rolul de a
asigura o legătura de date, cu o siguranţă corespunzătoare pentru transmisiunile
numerice; Acest nivel lucrează în strânsă legătură cu nivelul MAC şi determină o
siguranţă sporită a legăturii de date faţă de cazul în care nivelul MAC ar acţiona
singur.
La acest nivel apare separarea pe cele două planuri:
 planul C, un plan comun tuturor aplicaţiilor care oferă legături pentru
transmisiile interne de semnale de control şi semnalizare precum şi pentru
transmisia unei cantităţi limitate de informaţii de utilizator;
 planul U, care oferă o familie de servicii cum ar fi:
- transmisiune de voce care corespunde unui serviciu transparent,
neprotejat.
- transmisiune de date în mod circuit şi în mod pachet.

d) Nivelul reţea reprezintă nivelul principal de semnalizare şi este similar nivelului 3

ISDN. La acest nivel se asigură controlul de bază al apelului oferind un serviciu de
circuit comutat selectat ca una dintre opţiunile DLC.
La acest nivel se mai asigură şi alte servicii cum ar fi:
 gestionarea mobilităţii: proceduri de autentificare, de înregistrare a
locaţiei etc.
 servicii suplimentare.

3.6 Concluzii
Din cele prezentate reiese că tehnologia DECT are o serie de avantaje dacă o
comparăm cu tehnologii înrudite cum ar fi GSM sau TETRA (radiotelefonie
digitală trunking):
- acceptă o densitate relativ mare de utilizatori,

12
Comunicaţii Mobile: Telefoane fără cordon (Cordless Telephone)

- nu implică investiţii exagerate în infrastructură;

- asigură o calitate foarte bună a circuitului telefonic;
- oferă facilităţi moderne similare cu cele oferite de reţelele de telefonie
fixă comutată;
- asigură preţuri accesibile;
- etc.

13