Principii si particularitati ale marketingului farmaceutic

Marketingul farmaceutic se poate defini ca un proces prin care este actualizată piaţa
pentru produsele şi serviciile farmaceutice, care pune accentul pe îngrijirea farmaceutică şi nu
numai pe prepararea şi eliberarea medicamentelor. Astfel marketingul farmaceutic este o
disciplină ce reprezintă planificarea, conducerea şi controlul tuturor activităţilor unei
întreprinderi farmaceutice sau unei părţi a acesteia şi cuprinde formularea de obiective, politici,
programe şi strategii de marketing pentru toate problemele legate de dezvoltarea produselor,
organizarea şi coordonarea activităţilor necesare realizării planurilor, supravegherii operaţiilor de
marketing şi controlului performanţelor.
În marketingul farmaceutic se pot formula câteva principii astfel:
1.orientarea politicilor de marketing farmaceutic, exclusiv pentru rezolvarea nevoilor
terapeuticii;
2. practicarea marketingului farmaceutic novator, prin asimilarea produselor noi numai după
dovedirea utilităţii lor;
3.alocarea resurselor pentru creşterea valorii de întrebuinţare şi a calităţii produselor şi serviciilor
farmaceutice, paralel cu limitarea cheltuielilor pentru valoarea estetică a produselor şi pentru
publicitate;
4. definirea obiectivelor de piaţă în termeni sociali.
5. Un medicament trebuie să rezolve o problemă de sănătate - Producerea, distribuirea şi
folosirea unui medicament trebuie să rezolve o prolemă de sănătate pentru un individ sau o
colectivitate.
6 Beneficiarul fundamental în marketingul farmaceutic este sănătate şi satisfacţie -  Bunurile şi
serviciile (produsele), care fac obiectul marketingului farmaceutic, aduc beneficii
(sănătate+satisfacţie), oamenilor şi implicit societăţii.
7. Valoarea unui medicament trebuie apreciată prioritar după valoarea de întrebuinţare şi
valoarea de schimb.
8. În marketingul farmaceutic produsul nu este selectat de către consumator;
9. Existenţa marketingului farmaceutic – justificată de existenţa pacientului, nu a farmacistului,
producătorului sau distribuitorului de medicamente.

De exemplu:
 combaterea automedicaţiei şi abuzului de ,medicamente, reducerea riscurilor
farmacoepidemiologice prin prescriere de către medici şi eliberarea rațională de medicamente de
către farmacişti;
 creşterea eficienţei firmei farmaceutice prin armonizarea ofertei cu cererea şi nevoile
terapeuticii. Acest principiu se poate realiza la nivelul farmaciilor, printr-o gamă de produse şi
servicii farmaceutice în concordanţă cu morbiditatea din zonă, printr-o rotaţie mare a stocurilor,
corespunzător nevoilor şi puterii de cumpărare de către consumatori, printr-o colaborare
permanentă între medici şi farmacişti;
 creşterea beneficiului terapeutic, respectiv creşterea procentuală a cheltuielilor ce rezolvă real
o problemă de sănătate publică, în totalul cheltuielilor pentru sănătate;
 practicarea marketingului ecologic prin orientarea desfăşură- rii activităţilor de marketing cu
respectarea strictă a normelor de protecţie a mediului înconjurător;
  armonizarea intereselor firmelor farmaceutice cu interesele terapeuticii şi adoptarea deciziilor
de marketing pe termen scurt şi pe termen lung;
 practicarea marketingului etic de cei ce desfăşoară activităţi de marketing farmaceutic, prin
acceptarea cerinţelor etice, în raport cu firmele ce asigură oferta şi cu consumatorii, în func- ţie
de dimensiunile cererii lor.
Particularitatile marketingului farmaceutic:
1. se adresează profesioniştilor din domeniul sănătăţii: medic şi farmacist şi, de asemenea,
omului bolnav;
2. obiectul marketingului farmaceutic îl constituie activitatea cu produse farmaceutice;
3. medicamentul este un produs special ce înglobează multă inteligenţă şi care necesita exigenţe
speciale în realizare, autorizare de punere pe piaţă, distribuţie, prescriere şi utilizare;
4. în timp ce mărfurile de larg consum se adresează, în general, omului sănătos care obţine
satisfacţie şi plăcere prin actul cumpărării sau consumului, cumpărarea medicamentelor nu se
face din plăcere, ci din nevoie;
5. în majoritatea cazurilor, omul bolnav nu-şi poate alege singur medicamentele necesare,
medicul fiind cel care stabileşte tratamentul;
6. diferenţierea cumpărătorilor după preferinţe, clasă socială nu este admisă în marketingul
farmaceutic;
7. în satisfacerea nevoilor omului bolnav (tratarea şi vindecarea acestuia), pe primul plan stă
siguranţa bolnavului şi nu aspectul comercial;
8. marketingul farmaceutic este un marketing controlat, deoarece toate activităţile care au ca
obiect medicamentul: autorizarea de punere pe piaţă, fabricarea, preţul, promovarea, distribuţia
nu se realizează după regulile pieţei libere, ci după normele impuse prin legislaţia farmaceutică;
9. autoservirea cu medicamente este exclusă;
10. publicitatea pentru medicamente este limitată doar la grupa medicamentelor OTC; pentru
medicamentele etice, promovarea se face doar pentru specialiştii din domeniu;
11. între valoarea economică a unui medicament şi valoarea lui terapeutică nu există un raport
direct proporţional; calitatea medicamentelor este garantată prin legislaţia în vigoare
(medicamentele generice, deşi sunt mai ieftine decît cele originale, îndeplinesc aceleaşi norme
calitative ca şi cele originale);
12. concurenţa în domeniul medicamentului trebuie să se desfăşoare în condiţii controlate care
să asigure calitatea actului farmaceutic;
13. farmacistul poate fi pus uneori în situaţia de a refuza eliberarea unor medicamente sau
eliberarea în cantităţi exagerate, dacă acest lucru este dăunător bolnavului;
14. în cazul în care farmacia nu are medicamentul solicitat de pacient şi nu îl poate aduce în timp
util, farmacistul va trimite pacientul la o alta farmacie.