Sunteți pe pagina 1din 24

ateneubc@gmail.

com
www.ateneu.info
Nr. 608

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 57 (serie nouã) • aprilie 2020 • 4,00 lei •

Marius MANTA

Recuperarea
unui program:
„Convorbiri
literare“
pagina 2

Adrian JICU

Saga domesticã
a unui
Jedi de provincie
pagina 3

Constantin ÞÎNTEANU

„Forest“, la
Galeriile Karo
pagina 13

Ion PASCARIU (DINVALE)

Sã sãdim
palmieri la poli
cu ªtefan Zeletin
• Dragoº Burlacu
pagina 9

Viorica S. CONSTANTINESCU Ion FERCU

Victimele celebre Prejudecãþile: infern


ale Holocaustului: Edith Stein ºi provocare eternã
pagina 16 pagina 22
actualitate

Fragmentarium
ªCOALA NOUÃ. Alexa Visarion, la RRC: „ªcoala ar trebui sã
Recuperarea unui program:
„Convorbiri literare“
te înveþe cum sã te fereºti de rãu, nu ce trebuie sã faci“.
Regia vieþii…
DIALOG PE ACEEAªI ETAJERÃ. Spune undeva Umberto
Eco: „Adesea cãrþile vorbesc despre alte cãrþi; e ca ºi cum ar
vorbi între ele“. Ion N. Oprea a scris în timp zeci de volume, Existã de multe ori falsul sen- soadele prind viaþã, multitudi-
pe care vrea sã le ºtie la locul lor. A realizat o anchetã („Aþi timent cã ne cunoaºtem istoria nea citatelor-referinþã conferã
primit cãrþile? Ce-aþi fãcut cu ele?“), la care am rãspuns cu ºi cultura foarte bine, drept care poate un vag aspect cinematic,
mulþumiri: au intrat în fondul Societãþii Cultural-ªtiinþifice o eventualã revenire asupra dar în orice caz învie o lume ce
„Vasile Alecsandri“ Bacãu. unor evenimente/ personaje/ pânã acum fusese analizatã
DE SONORITATE. „În România, acea schimbare paradiziacã idei mai înainte de vreme „clasi- rece, parþial tematic. De
în care speram cu toþii nu s-a produs“, spune Virgil cizate“ pare din start inopor- aceastã datã, construind idei,
Nemoianu, la RRC, apãsând pe z din adjectivul derivat de la tunã, mai ales în zilele unei dar necosmetizând realitãþi,
paradis. Opoziþie fonologicã fãrã legãturã cu De senectute… modernitãþi de tip kafkian, care Cassian Maria Spiridon ne face
„La mulþi ani!“, pentru Sanda Golopenþia (80), Theodor alimenteazã cultul nefirescului un serviciu infinit: ne scuteºte
Codreanu (75) ºi Cassian Maria Spridon (70). ºi superficialitatea, neîndrãz- de corvoada drumurilor spre
OPERA OMNIA. Un astfel de premiu i-a acordat Fundaþia nind sã supere vigilenþa „maºi- bibliotecã, informaþiile prezen-
nãriei“. Valorile naþionale nu mai tate având un caracter exhaus-
Culturalã a Bucovinei istoricului literar Nicolae Cârlan (n. la
sunt la modã de mult timp, la tiv. Peste toate, devine intere-
Bãlãneºti, com. Vultureni, jud. Bacãu), pentru strãdania de
temelia acestora sãpându-se sant dialogul dintre atunci ºi
a-i (re)aduce în atenþie pe Nicolae Labiº ºi pe Ion Luca, dar
chiar din „zorii libertãþii“ nou acum, dintre tonalitãþile diferite
ºi pentru opera muzeograficã din ultimele decenii.
cucerite. Ideea unui program eminescianã, tot nu am înþeles de care s-a legat receptarea
ÎN SFÂRªIT! Propuneam cu ceva timp în urmã sã fie descuiate programului impus de junimiºti.
bine croit, pe termen lung, pare cã dinspre trecut trebuie con-
sipetele Societãþii Române de Radiodifuziune în care sunt mai degrabã o utopie sau o Implicit, pe rând, la „tribunã“
arhivate emisiunile de umor realizate înainte de 1990. Din struit prezentul ºi îngãduit
„jucãrea“ neprielnicã, un moft. viitorul! urcã voci reprezentative ale cul-
2019, duminica, dupã-amiazã, avem 45 de minute de diver- În ºcoala româneascã, progra- turii noastre, reiterând rolul cu
Din ce în ce mai puþini sunt
tisment, chiar dacã e greu de recunoscut formatul de acum mele anunþã la fiecare început totul benefic, aparte, pe care l-a
cei cu vocaþia edificiilor maies-
treizeci ºi ceva de ani. Se cheamã „Bursa de umor“, cu sub- de an marea schimbare, conti- avut Revista de la primele
tuoase. Cassian Maria Spiridon
titlul „Generaþia de aur a Orei vesele“. nuând pânã la urmã fatidic, numere pânã astãzi. Îmi îngãdui
este, fãrã doar ºi poate, unul
ARTIªTII SE EXPLICÃ. Ni se confeseazã Constantin Ciosu: abracadabrant, acelaºi drum si- dintre aceºtia. Spirit lucid, sã decupez câteva repere din
„Domnule, pun oamenii ãºtia niºte întrebãri!... Auziþi: ce nuos. Se trece acum en passant analitic, dar deopotrivã liric, dis- cuprinsul cãrþii: „Junimea – un
înseamnã desenul meu de pe coperta I a Revistei Ateneu din peste un capitol de certã impor- tingându-se printr-o organizare vis al inteligenþei libere“, „De la
ianuarie? Pãi nu se vede? Arta contemporanã închide ochii tanþã precum altãdatã „Contri- ireproºabilã a discursului, fie canonul junimist la postmo-
artei tradiþionale; adicã pictorii de azi se nasc deodatã mo- buþia lui Titu Maiorescu la cul- acesta istorico-critic ori poetic, dernitate“, „Articol-program –
derni. Ei nu mai au nevoie de modele, de tradiþie…“ tura românã“, în timp ce, pe Cassian Maria Spiridon, aºa primul numãr al Revistei“, „Isto-
IN MEMORIAM. Ovidiu Pauliuc, neîntrecut editorialist; Leonid Eminescu, elevii îl întâlnesc cum arãta Ioan Holban în ulti- riografia convorbiristã“, „Convor-
Iacob, cultivator de tinere talente literare; Eugen Teirãu, ani- sec, dezvrãjit, primind (de multe mul numãr al „Bucovinei literare“, biri literare, creatoare de con-
mator pedagogic ºi cultural; Ligia Dumitrescu, diplomat în ori invariabil) comanda de a împlineºte, prin întreaga sa ºtiinþã naþionalã“; apoi, o a doua
artã; Anton Achiþei, cântãreþ, compozitor, poet ºi memorialist; executa silnic un comentariu – activitate, „un vis al inteligenþei secþiune este interesatã de
ªtefanache Spulber, pedagogul; filosoful Al. Boboc, prietenul abia ici-colo, sub vreo nuanþã libere“. Raportat la toatã creionarea portretelor redacto-
artelor bãcãuane. „prizãritã“, sã fie vreun pedagog aceastã muncã de-a lungul rilor (în special Titu Maiorescu,
Al. IOANID interesat de priviri/ lecturi com- deceniilor, mai mult sau mai Iacob Negruzzi, Simion
parate ori problematizãri viabile! puþin sub forma unui corolar, Mehedinþi, I. E. Torouþiu) ºi
Orice dorinþã de a rãmâne în ultimul volum al Domniei Sale, colaboratorilor (de neratat –
graniþele firescului supãrã, plic- închinat revistei pe care o con- cum altfel? – paginile despre
tiseºte, atrage fobia unor indivizi duce de ani buni – „Convorbiri Eminescu, Creangã), în timp ce
certaþi cu ordinea, cãrora li se literare“ –, reaºazã altfel, pe ultimele pagini (aº spune cã din
pare cã sunt în stare sã echi- scena ideilor, istoria celei mai pãcate prea puþine, probabil
valeze lesne vertijul vieþii cu o importante reviste a culturii dintr-un soi de „bunã smerenie“)
„modernitate fãrã preþ“, cu noastre (sunt conºtient, voi fi cu sunt consacrate seriei actuale.
instaurarea unor forme preluate siguranþã taxat pentru aseme- Practic, întregul volum devine
fãrã discernãmânt, dar imediat nea superlative!). Apãrutã la un argument solid pentru ace-
rãsturnate în contra felului nos- finele anului trecut, sub sigla eaºi idee cã modernitatea nu se
tru de a fi. ªi ajungem ca într-o Muzeului Literaturii Române, poate ivi în urma unei sciziuni
comedie oarbã, absurdã, la „Convorbiri literare“ ne propune totale în raport cu trecutul.
aceeaºi realitate a „formelor nimic altceva decât povestea Aºadar, iatã cum, la împli-
fãrã fond“, care se pare cã nu Revistei, întocmitã din culise, cu nirea celor ºaptezeci de ani,
ne-a pãrãsit pe deplin niciodatã. pretenþia justificabilã a adevãru- Cassian Maria Spiridon ºtie cã
De unde oare dorul ãsta conti- lui netrunchiat. Dându-mi seama cel mai potrivit este sã „întru-
nuu de a imita cu orice preþ? cã poate existã riscul de a fi peze“ el daruri, odatã cu
Cât de cunoscut sunã... ºi indirect înþeles greºit, o spun aceastã monografie (alcãtuitã
totuºi, cât de retrograd li se va acum rãspicat: „povestea“ pe din mai multe studii ºi articole) a
pãrea aceloraºi ºi aceloraºi... care v-o semnalez se citeºte „Convorbirilor literare“, realitate
Astfel, fãrã o legãturã trainicã cu dintr-o suflare; e scrisã ºi alcã- perceputã sub forma „unei cate-
trecutul, omul lui aici-ºi-acum se tuitã cumva inedit, strãbãtutã drale, care lunã de lunã, ediþie
va zbate mereu fãrã a-ºi întâlni de-a lungul culoarelor de per- dupã ediþie, edificã un monu-
liniºtea, va pluti dezorientat sonaje importante ale vremii, ment viu, în continuã miºcare ºi
când între steagul ridicat de-o astfel încât, în întregul sãu, tex- adecvare la contemporanei-
vrere ºi-o putere, când de alta! tul aminteºte de realitãþile multi- tate“.
Tot nu am învãþat marea lecþie strat ale unui palimpsest. Epi- Marius MANTA

Revista de Culturã ATENEU


02

Iniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI


5 948 465 00 005 8

Director: Carmen MIHALACHE


Redactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),
Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU
• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru •

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 •


• e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •
• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •
• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,
cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

2 aprilie 2020
cronica literarã

Jedi de provincie (Casa de Editurã Adrian JICU


„Max Blecher“, 2018) rotunjeºte trilogia jicuadrian@yahoo.com
domesticã a lui Radu Andriescu, con-
tinuând, într-un registru similar, volu-
mele Când nu mai e aer (2016) ºi Gerul
dintre ei (2017), cãrora le adaugã o
componentã demitizantã, prin trimi- Saga domesticã
a unui Jedi de provincie
terea la celebra serie Star Wars, ceea
ce delimiteazã un teritoriu poetic inedit,
pe care autorul ºi-l apropriazã cu
nonºalanþa unui explorator.
Caracteristica cea mai pregnantã a
cãrþii o constituie bipolaritatea, sinteti- tism caracteristic pentru (ne)încrederea Conºtient cã „oferta de cuvinte e
zatã în metafora maºinii de cusut: „Pe lui Radu Andriescu în puterile poeziei. mare, iar cererea lasã de dorit“,
tivul zilei, mecanismul bipolar,/ ºchiop Pentru cã Jedi de provincie nu e altce- Andriescu refuzã tentaþia de „a muºca
ºi plin de obidã, îºi cârpeºte legenda va decât expresia tensiunii dintre misi- din mãrul polonez“. El nu simte nevoia
prin praf“. Maºina de cusut nu-i altceva unea (nobilã) a poetului ºi slabele pu- de a scrie romane cu mizã ideologicã
decât un autoportret al poetului care teri de astãzi ale poeziei. sau socialã, fiindcã poezia sa este, aºa
trãieºte (în) douã realitãþi incongruente: S-ar putea crede cã Radu Andriescu cum spuneam într-o cronicã din 2017, o
„A însãilat, a tighelit,/ a cusut încruciºat/ scruteazã realitatea cu instrumentele saga domesticã, asociatã acum unei
ºi a surfilat oblic ºi drept vreo patruzeci/ reci ale raþiunii. Dimpotrivã. El e un rãtãciri interioare. Jedi de provincie e
de ani buni, urmaþi/ de cincisprezece mare sentimental, ascuns, e drept, sub omologul, post-modern ºi post-uman, al
ani rupþi“. O împletire ºi o împleticire masca unui cinism bine dozat. E modul miticului Odiseu. Un Jedi descumpãnit,
care vorbesc despre rãtãcirile unui erou sãu de a se apãra în faþa realitãþii. O într-o lume care pare a-ºi fi pierdut
„prins între douã campanii/ ºi un apus recunoaºte deschis, anulând con- busola: „ªi dacã aº mai scrie acum/
levantin,/ înghesuit de gânduri bruiate venþia, pactul ficþional ºi alte ingredi- despre Ana ºi Mariana,/ fungusul ar
în cer/ la fiecare decolare,/ ºi-a dat ente standard ale literaturii: „Cum fac lãsa o mãtreaþã mãruntã,/ din aripile de
seama// cã e nevoie/ de o schimbare./ de doi ani, mã ascund ºi acum/ în îngeriþã./ Gerul dintre pãrinþii mei
ascultase de prea multe ori/ plângerile spatele unor personaje./ Le spun erou bãtrâni,/ sau ai tãi,/ ar fi praful tulbure/
lui Ionesco. Doamnelor/ ºi sau Jedi, de-o vreme/ ºi caut alibiuri al unui Camembert ieftin./ Poate doar
domniºoarelor, domnilor,// sunt foarte prin cãrþi“. Iar dacã þinem cont de faptul eroul provincial,/ un Jedi fãrã baterie la
obosit./ Ascultase, pânã la greaþã,/ exu- cã „jedi“ provine din teatrul medieval sãbiuþã/ ar fi potrivit“.
beranþa lui Alecsandri. Iatã/ lumea se japonez, trimiterea la ideea de mascã Descrisã în termeni oenologici,
deºteaptã,/ din adânca-i letargie./ Prins devine ºi mai limpede. O asemenea poezia lui Radu Andriescu s-ar încadra
de neliniºti// într-un cenaclu sângeros,/ opþiune e grãitoare. E ceva nobil- în categoria vinurilor albe, seci. Nu e
speriat de spaþiile largi,/ ºi-a aprins o matein în asumarea misiunii rãzboini- nimic siropos sau dulceag, nimic frizant
þigarã/ ºi a bãut o bere“. cilor-filosofi Jedi. Ea i se potriveºte ca o sau licoros în versurile sale lipsite de
Cu eroi care mãnâncã trei sãptãmâni mãnuºã, mai ales cu bemolul „de arome contrafãcute. E un lirism brut, în
cinci mãsline ºi care fumeazã doi ani o provincie“, care atenueazã eventuale sensul unei puritãþi care s-ar traduce în
þigarã nu se poate face roman. Dar cu navetiºti prin satele patriei ºi unde apli- refuzul unor adaosuri pentru a corecta
tentaþii utopico-mesianice. Luciditatea îl
„eroi obosiþi, foarte obosiþi“, îngroziþi de caþiile ne cunosc vieþile mai bine decât gustul. Marfã rarã pe o piaþã sufocatã
împiedicã pe Radu Andriescu sã-ºi facã
spectrul platitudinii ºi al convenþionalis- orice securist. Motiv(e) pentru care iluzii în legãturã cu poezia care va salva de produse „reglate“ din ingrediente,
mului, se poate face poezie. Cu eroi Andriescu se refugiazã în livresc, cu o lumea. Pentru el poezia este un frumos ambalate ºi bine marketizate.
descumpãniþi, care „cugetã“, „taie“ ºi voluptate autodistructivã. Existã un ra- refugiu, o modalitate de a se apãra de Andriescu e viticultor de rasã, nu de
„spintecã“ trupul amorf al unei realitãþi dicalism greu temperat, o revoltã dra- invazia meschinului ºi a banalului. E masã, aidoma acelor mici fermieri din
unde poþi fi bãtut fiindcã eºti patã în faldurile unei mitologii nordic- felul sãu de a spune un nu rãspicat Franþa sau Elveþia, care cultivã pe
moldovean, unde originalitatea se ceþoase, cu figuri stranii, ca uriaºa invaziei întunericului: „Iar când beau în suprafeþe restrânse ºi obþin vinuri
puncteazã cu o diplomã scrisã cu cari- Grýla ºi motanul Yóla, cu walkirii ºi parcul de la colþ,/ Auer-Welsbach, unice, de circulaþie restrânsã, cu circuit
oca pe genunchi ºi unde muncitorii demoni care ameninþã „eroul“. Un erou noaptea,/ cu Joc, discutând despre/ închis. El nu pune apã în vin, nici vin în
bãtrâni sunt sudaþi în halã, cu ocazia dezeroizat (fãrã voie, cum ar spune minele de diamante ºi cobalt din Africa apã, rãmânând, ca un Jedi autentic, de
vizitei Tovarãºului. O lume unde, vorba Petru Cimpoeºu), un „rãzboinic cu o de Sud/ ºi interviurile lui cu muncitorii partea binelui, fidel unui crez care pre-
cliºeului, nici nu poþi trãi, dar nici muri. mie de feþe, pierdut în lecturi de acolo,/ cancerul meu burghez/ tran- supune un lirism cu accente de
Unde mergi pe gheaþã, în papuci de biografemice“, înveºmântat în mantaua spirã izotopi radioactivi. Uneori/ româ- biografism ºi livresc, ca un vin tare ºi,
plastic, pentru a-þi lua facturile din cutie, singurãtãþii ºi încins cu o sabie-neon, naºi trec,/ cu manele pe telefon,/ prin cum s-ar spune în jargonul aferent, „de
unde ºefii de promoþie sunt profesori stinsã, reminiscenþã a unui donquijo- întunericul parcului“. cursã lungã“.

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •


Zarrgidava, XVII Lexiconn isttorric Ioan DÃNILÃ
Numãrul pe 2019 al anuarului fondat de prof. dr. Ioan Mitrea ºi de arrhaismme

Bacãul (pre)primar* (XXII)


consolideazã începutul de tradiþie al publicaþiei editate de
Societatea de ªtiinþe Istorice din România – filiala Bacãu ºi de Este titlul unei lucrãri sem-
Fundaþia Cultural-ªtiinþificã „Iulian Antonescu“. Tematica arheo- nate, în 2006, de Veronica
logicã este abordatã de Iuliana Botezatu, Livia-Liliana Sibiºteanu, Leoveanu-Niþã ºi Relu
Nicolae Ursulescu, despre istoria bãcãuanã scriu Anton Coºa, Leoveanu, tatã ºi fiicã, membri ografiei ºi al registrului arhaic de termeni conforme cu dina-
Alin Popa, Ioan Dãnilã, Liliana Adochiþei, iar despre teme adia-
cente, Laurenþiu Stroe, Ghena Pricop, Constantin Hlihor, Mihaela ai marii familii de normaliºti al limbii române, precum ºi mica societãþii. Nu sunt ocolite
Chelaru, Andrei V. Tudor, Vilicã Munteanu. Pe Ioan Mitrea, in bãcãuani, ca absolventã a pro- zone conexe: politologie, noþiunile-paronime ca ºalon
memoriam, îl portretizeazã Eugenia Antonescu, Livia-Liliana filului pedagogic ºi respectiv ca economie, drept, filozofie, („stofã“) – salon („spaþiu“) sau
Sibiºteanu, Andrei-Florin Þuscanu, Laurenþiu Chiriac, Relu eminent dascãl de istorie. religie, geografie, sociologie, a investi („a cheltui o sumã, cu
Butnariu ºi Elisabeta Mitrea, iar despre Aurel Filimon, scrie Sârguincioasã, pasionatã de un scop“) – a învesti („a atribui
Gabriel Leahu. artã etc. La numãrul impresio-
limba românã, ea a urmat o funcþie“). Cuvintelor din alte
nant de intrãri se adaugã ca-
filologia, devenind profesoarã limbi li se precizeazã sursa, ca
racterul novator al definiþiilor,
Jurrnalul litterrarr la Liceul „Dimitrie Gusti“ din în cazul latinescului vademe-
Capitalã. Devotat disciplinei ºi care actualizeazã interpretãri cum („îndrumar“), din vade
XXX, 17-24, sept.-dec. 2019 didacticii ei, Relu Leoveanu „mergi!“, cum „cu“ ºi me
este recunoscut pentru con- „mine“.
32 de pagini generoase, dense, cu subiecte incitante, aºa cum tribuþiile sale în domeniul isto- Cartea celor doi stã cu cin-
ne-a obiºnuit redactorul-ºef adjunct Ciprian Dad. Andrei Ionescu
propune un traseu inedit pentru istoria cuvântului oraº: românes- riei românilor ºi al istoriei ste alãturi de importante lucrãri
cul var (material de construcþie) a fost folosit de maghiari pentru locale. În anul 2000, a editat o lexicografice apãrute dupã
forma váras/ város, preluat de limba românã metatetic în lexemul schiþã monograficã a Liceului anul 2000 în România.
oraº. Un dialog esenþial cu acad. Florica Dimitrescu puncteazã Pedagogic „ªtefan cel Mare“ _____________
momente din istoria lingvisticii româneºti, iar alte texte aduc sem- Bacãu, la 140 de ani de la înfi-
nificative informaþii despre Lucian Blaga, Alexandru Ciorãnescu, inþarea primelor forme de * Serie de materiale menite a
Mircea Eliade, Cornel Regman, dar ºi despre istroromâni (Emil-
Petru Raþiu) ori despre „Istoria lumii în trei cântece“, între care ºi
pregãtire a învãþãtorilor în pleda pentru reintrodu-
„Zaraza“. Petre Isachi recenzeazã cartea pãrintelui Dumitru Ichim acest oraº. cerea limbii române în pro-
„Psaltirea apocrifã a dreptului Iov“, iar de la Corneliu Florea aflãm Cartea de care ne ocupãm grama de specialitate a
cã Domul din Milano a fost refãcut, în anii ’70, cu marmurã de (la) este un cuprinzãtor dicþionar, liceelor/ claselor cu profil
Ruºchiþa (Caraº-Severin), ºi nu de Carrara, folositã de cu circa 11.000 de termeni, pedagogic, inclusiv la
Michelangelo pentru „Pieta“. (D. I.) acoperind domeniul istori- bacalaureat

aprilie 2020 3
arte
Cum nimic nu se iveºte din Nu pot sã nu amintesc,
senin, aºa a fost ºi cu apariþia Cartea de teatru dintr-un volum foarte bine
primelor actriþe profesioniste, structurat, interesantul capitol

Actriþele, pionierele
care au avut un întreg ºir de „O pionierã nerecunoscutã a
precursoare, de-a lungul tim- criticii teatrale româneºti“, în
purilor, în dansatoarele, cân- care facem cunoºtinþã cu
tãreþele, acrobatele ºi jon- Maria Rosetti, o femeie cu o

emancipãrii femeilor
glerele de circ, dar ºi în curte- inteligenþã vie, remarcabilã ºi
zanele de lux din perioada cu un condei ascuþit. Aºa cum
Renaºterii, toate oferind (ade- nu pot sã nu semnalez exce-
seori) ºi servicii sexuale, pe lentele pagini dintr-o Addenda,
lângã prestaþia artisticã. Astfel conþinând povestea unui per-
cã femeile care urcau pe scenã sonaj romantic, nu altul decât
au avut multã vreme parte de actriþa Frusinica (modelul
cele mai aspre judecãþi din o accentuatã dimensiune histri- se îmbolnãveau mai tot timpul.
onicã. Se simte, la lecturã, Nu e de mirare, aºadar, cã acesteia din viaþa realã fiind
partea contemporanilor, fiind Eufrosina Popescu), din roma-
lesne asimilate cu niºte simple plãcerea cu care a fost scrisã multe actriþe au sfârºit, dupã o
cartea, empatia Ancãi Haþiegan viaþã de zbucium ºi salahorie – nul neterminat al lui Camil
prostituate. Mai ales Biserica le Petrescu, „Un om între
afurisea, socotindu-le „necu- pentru eroinele sale, urmarea luminatã doar de momentele
fiind cã te trezeºti prins în jocul de succes –, uitate, bãtrâne ºi oameni“.
rate“. Trebuia sã ai curaj, Vãzând, pe bunã dreptate,
aºadar, ºi o anume libertate întâmplãrilor, cu mult talent neputincioase, oarbe, unele
puse în scenã/ paginã. Acribia dintre ele, zbãtându-se într-o în actriþe „pionierele eman-
lãuntricã pentru a înfrunta cipãrii femeilor din þãrile ro-
cercetãtoarei, ºtiinþa ei de cruntã sãrãcie. Glorie ºi
aceste puternic înrãdãcinate
carte se vãd în comentariile decãdere! mâne“, Anca Haþiegan spune
prejudecãþi.
nuanþate, þinând de istoria Oamenii au memoria scurtã, cã pentru ea rãmâne un mister
Despre viaþa, despre destinul
teatrului, sociologie, evoluþia iar „publicul nostru nu recu- nerecunoaºterea contribuþiei
deloc uºor al unor astfel de
mentalitãþilor, psihologie, filo- noaºte actorilor decât o valoa- lor la acest proces. „Viitorul
femei temerare, care au marcat sofie, în mulþimea de note re de întrebuinþare“, dupã afir- poate le va face dreptate“,
începurile teatrului din þãrile explicative, de trimiteri, dar maþia publicistului Constantin spune ea. Oricum, primul pas a
române ºi din Transilvania, pe toate aceste calitãþi ºi perfor- Graur, într-un text scris, în
la începutul secolului al XIX-lea, ºi fost fãcut, meritul aparþinân-
manþe intelectuale sunt însoþite 1908, la moartea actriþei Fanny du-i chiar Ancãi Haþiegan,
mult mai târziu decât suratele de un savuros simþ ludic, de Tardini. Când constatã cu
lor europene, scrie Anca cãreia nu-i lipseºte, pe lângã
bucuria, jubilaþia transmiterii, amãrãciune: „Artistului plãteºti spiritul critic destul de acid
Haþiegan într-o carte captivan- împãrtãºirii cunoºtinþelor. Scrie, biletul – n-ai sau nu poþi inven-
tã, cu un frumos titlu, „Dimi- (într-o notã, ea vorbeºte
pasionatã de subiect, despre Meriºescu, Fany Vlãdicescu ta vreun motiv sã intri gratis – despre o þarã – a noastrã, evi-
neaþa actriþelor“, amintind de pionierele teatrului românesc, atâta timp cât te amuzeazã“.
un alt volum, dedicat poeþilor (nimeni alta decât vestita, mai dent – „lipsitã de conºtiinþa
culegând informaþii din istoriile târziu, Fanny Tardini, conducã- Contul e lichidat apoi ºi nu mai istoricã, de cultul arhivelor ºi al
din zorii literaturii autohtone, de specialitate, scotocind prin poate fi nici vorbã despre vreo
semnat de un cunoscut critic. toarea de trupã), despre suro- obictelor de patrimoniu“), nici
arhive, citând din cronicile „amintire recunoscãtoare“. Cât
Anca Haþiegan este literatã ºi rile Maria ºi Raluca Stavrescu. cel justiþiar.
teatrale ale vremii, pentru a le despre respect, nici pome-
teatrolog, totodatã, aceste cali- ªi despre Matilda Pascaly, „Dimineaþa actriþelor“ este
readuce la rampã pe diletan- nealã! Acesta va fi invocat mult
tãþi fiind admirabil puse în va- tele Marghioala din Muntenia, care s-a stins dupã un tragic mai târziu, Anca Haþiegan un act de culturã recuperator, o
loare în cercetarea ei, care pe Elena Ghica (ªubin), pe accident de pe scenã. Pentru încheindu-ºi cartea cu citarea valoroasã contribuþie la istoria
este una deosebit de com- Maria Centea din Cluj. Se cã da, actoria este o profesie unui articol din regulamentul teatrului ºi, în plus, o carte vie,
plexã, cu o documentare întin- ocupã apoi, mai pe larg, de foarte grea ºi supusã multor de ordine interioarã al Teatrului spectaculoasã, cu multe digresi-
sã, serioasã, însumând multe elevele primelor ºcoli româ- riscuri. Mai cu seamã în acea Naþional din Bucureºti (din tim- uni vivace, ironice, savuroase
puncte de vedere ºi diferite neºti de muzicã ºi artã drama- vreme a începuturilor artei dra- pul directoratului lui Ion Ghica), (despre tribulaþii amoroase,
perspective, având, în acelaºi ticã: Frosa Vlasto, devenitã matice, când bieþii actori jucau intitulat „Despre respectul rãpiri, divorþuri ºi alte scan-
timp, un seducãtor grad de Eufrosina Popescu, dupã în sãli improvizate, cu o cãtre artiste“, unde se fãceau daluri...), care fac extrem de
teatralitate. Autoarea este o cãsãtorie, Caliopi, Raliþa tehnicã scenicã precarã, acus- precizãri privind raporturile din- plãcutã, pe cât de utilã, lectura
povestitoare cu har, în perso- Mihãileanu, Lang, Elenca, ticã slabã, acele spaþii fiind ºi tre sexe în teatru, în vederea cãrþii.
nalitatea ei policromã intrând ºi Anica Poni, Smaranda friguroase, umede, astfel cã ei asigurãrii protecþiei actriþelor. Carmen MIHALACHE

Centenarele
Consumatum est!
(Sãvârºitu-s-a!)

Pater! In manus tuas commendo


Ozana KALMUSKI-ZAREA spiritum meum.
(Tatã! În mâinile tale îmi încredinþez lunii
sufletul.)
4 apr. Este lansat primul film de

Sttrigãttul Il Terremoto
(Cutremurul)
desene animate românesc:
„Pãcalã în Lunã“; desenator,
Joseph Haydn (1732-1809) lucra la
inimii Cvartetele prusiene op. 50 când a primit
aceastã comandã a bisericii Santa
Aurel Petrescu.
13 apr. Gheorghe Bulgãr (n. la
Cueva de Cadiz, prima versiune, cea din Sanislãu, jud. Satu Mare) a
Nu îmi amintesc cum sau dacã a fost zece minute, fãrã ca auditoriul sã 1775, fiind scrisã pentru orchestrã. demonstrat cã putem vorbi
sãrbãtoritã anul trecut Ziua Artelor, în 15 oboseascã, de aceea pãrþile sunt ceva Transcripþia pentru cvartet de coarde o despre „Momentul Eminescu în
aprilie, dar în 2020, iatã, câteva postãri o mai scurte. Mai târziu am realizat versi- realizeazã doi ani mai târziu. Primit evoluþia limbii române literare“
anunþã. Artele, ca ºi noi toþi, sunt în unea vocal-instrumentalã a acestei foarte bine de public, opus-ul are succes
carantinã, în izolare. Sau aºa ar trebui. (teza de doctorat; 1971).
muzici. la Paris, Berlin ºi Viena.
Joseph Haydn mãrturisea în prefaþa Tragismul suferinþei, acceptarea voin- 18 apr. ªtefan Munteanu (n. Plaiul
din anul 1801 la versiunea vocal-instru- Pater, dimitte illis, non enim sciunt Cosminului, Cernãuþi) a reconsti-
quid faciunt! þei divine, ce aduce liniºte ºi împãcare,
mentalã a lucrãrii comandate de un preot
din Cadix, „Cele ªapte Cuvinte ale (Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac!) sunt transpuse într-o muzicã seninã, cu tuit istoria doctrinelor lingvistice ºi
Mântuitorului“: Intenþia a fost sã scriu un mãiestritã pricepere ºi har componistic. a fost premiat de Academia
oratoriu, dar în final am creat un ºir de Amen dico tibi: hodie mecum eris Subliniind sonor textul evanghelic,
in paradiso! Românã pentru „Stil ºi expresivi-
sonate pentru orchestrã destinate slujbei Ultimele ªapte Cuvinte sunt pagini de un
din Vinerea Mare. Pereþii ºi ferestrele (Adevãrat zic þie: astãzi vei fi cu mine mângâietor lirism, în care Papa Haydn tate poeticã“ (1972).
Catedralei din Cadix au fost îmbrãcaþi în în rai!) devoaleazã genial inspiraþia celestã. 26 apr. Esteticianul Alexandru Husar
pânzã neagrã, ºi în interior a rãmas o Mulier, ecce filius tuus, et tu, ecce În aºteptarea Învierii, se cuvine sã (n. Ilva Mare, Bistriþa-Nãsãud) e
singurã luminã. S-au închis uºile ºi a meditãm la suflet, la Cina de pe urmã, la
mater tua! mai puþin cunoscut ca mioritolog
început muzica. Dupã introducere, epis- vãmile vãzduhului. „Lacrimi fierbinþi îmi
(Femeie, iatã fiul tãu; fiule, iatã mama (1999 – „Mioriþa. De la motiv, la
copul a urcat în amvon, a rostit primul plâng pãcatele ºi inima strigã.“
ta!)
verset ºi l-a comentat. Apoi a coborât ºi mit“). În 1991, a rostit un înflã-
Sãptãmâna patimilor în izolare este un
a cãzut în genunchi în faþa altarului, Eli, Eli, lama sabathani? cãrat discurs la mormântul conju-
rãmânând aºa tot timpul cât s-a cântat sacrificiu mic. Ea ne poartã paºii spre o
(Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
partea întâi. ªi tot astfel, de ºapte ori a ºansã unicã, ce nu poate fi pierdutã, a deþeanului sãu Emil Rebreanu (n.
de ce m-ai pãrãsit?)
vorbit ºi a îngenuncheat pentru fiecare iertãrii. Aºtept Duminica Învierii 17 dec. 1891, Maieru), de la
parte a lucrãrii. Nu a fost uºor sã compun Sitio! Domnului Iisus ºi Mântuirea promisã de
Palanca, Bacãu. (I. D.)
ºapte adagio-uri, fiecare de aproximativ (Mi-e sete!) Dumnezeu.

4 aprilie 2020
educaþie
Prresa Teleºcoala „Ateneu“ Pllan
n
ºi ºcoalla de carracterrizarre
Au fost de multe ori aliaþi ºi s-au
regãsit acum, în vremuri de
crizã. Când nu pãtrunsese tele-
viziunea, aveam Universitatea
Personajul literar A. Tipul personajului
A.1. Dupã locul în operã
A.1.1. Principal
A.1.2. Secundar
Radio. De pe 16 martie, a A.1.3. Episodic
revenit (dupã patru decenii) niciodatã; în jurul casei era o dinainte; dar eu sunt sigurã cã da, cum îl cheamã, doar nu vei A.2. Dupã natura perso-
Teleºcoala, acum pentru elevii imensã grãdinã, unde nu cred era un Moº-Crãciun adevãrat – vrea sã zici cã Toto (ºi cu cât najului
claselor a VIII-a ºi a XII-a. sã fi lipsit vreun soi de plantã; atâta doar cã Toto îi dãdea lista dispreþ pronunþa preotul silabele A.2.1. Pozitiv
Pentru ei deschidem, temporar, cea mai mare parte a vieþii sale tuturor copiilor, chiar ºi a celor acestea!) e un nume? De unde A.2.2. Negativ
o salã de clasã. omul cel ciudat ºi-o petrecea mai sãraci, ºi convenise cu el sã are banii pe care-i zvârle aºa ºi B. Caracterizarea propriu-zisã
acolo, îngrijind cu o neistovitã nu mai vinã dupã miezul nopþii. ce vrea, la urma urmei, cu sãri- B.1. Directã
dragoste fiece firiºor de iarbã, ºi Primãvara, prin mai, Toto dã- turile ºi mutrele lui caraghioa- B.1.1. De cãtre autor
În
n avan
ngarrdã totuºi nimeni nu vãzuse pe dea în grãdinile lui o mare serba- se?“ (Aici preotul rotea fioroºii B.1.2. De cãtre alte per-
dinãuntru acest mic paradis, re, bineînþeles numai pentru sãi ochi ºi îndatã se apleca la sonaje
Nu numai în catalog, ci ºi în adicã vom vedea numaidecât copii. Când o mamã voia sã-ºi urechea tovarãºului, cu un aer B.1.3. De personajul în-
proiectele mass-mediei, limba ºi cã aproape nimeni. ameninþe copilul, spunea: „N-am misterios.) „Sã-þi spun eu ce suºi (autocaracterizare)
literatura românã este în linia Când mergea pe stradã, el sã te las sã te duci la serbarea vrea: vrea sã prãpãdeascã B.2. Indirectã
întâi. Între disciplinele prezente avea totdeauna o carte în lui Toto“. Era tot ce putea sã fie sufletele copiilor noºtri nevino-
pe micul ecran, aceasta este mânã, din care citea mergând ºi mai trist pentru un copil din vaþi.“ (Preotul n-avea, de altfel, PLANUL CONÞINUTULUI
ilustratã – ºtiinþific ºi metodic – se lovea mereu de oameni, de oraºul acela – cãci serbarea nici un copil.) B.2.1. Portretul fizic
exemplar. felinare ºi case, iar dacã îi vor- era într-adevãr minunatã. Închi- Ascultãtorii simþeau fiori B.2.2. Portretul moral
beai, dupã ce te privea o clipã puiþi-vã: toþi copacii erau plini de neplãcuþi ºi în sinea lor trebuiau a) Din mediul social
batjocoritor, fãcea un „Hm“, becuri colorate, poate mai mult sã recunoascã totuºi cã prea b) Din mediul familial
O scrriitoarre-a
avocatã care pãrea cã vine din burta lui de o sutã se legãnau printre mult mister pluteºte în jurul c) Din fapte
rotunjitã, ºi pleca ºchiopãtând frunze ca niºte fructe ciudate, acestui Toto ºi cã se poate cã d) Din gânduri ºi opinii
plledeazã mai departe; ºi totuºi nu era rãu, nisipul era nespus de fin pe nu-i lucru curat la mijloc. e) Din comportament/
nu, Doamne fereºte! Dimpo- poteci, galben ca aurul. Mesuþe Dar copiii nu era chip sã fie atitudine
Se numeºte Magda Isanos
trivã, marea lui avere (cãci era mici, pline cu toate bunãtãþile, scoºi de sub vraja darnicului f) Din relaþiile cu alte
(17 apr. 1916, Iaºi – 17 nov.
foarte avut) ºi-o cheltuia pentru erau rãspândite printre flori, la vrãjitor. S-a întâmplat chiar cã o personaje
1944, Buc.) ºi a mânuit cuvântul
un singur lucru: ca sã facã cea mai micã adiere de vânt fetiþã, pe care mama ei, evlavi-
cu o surprinzãtoare dexteritate,
bucurie copiilor. Nu-ºi poate copacii risipeau o pulbere argin- oasã, a oprit-o sã se ducã la PLANUL FORMEI
ca în acest text publicat la 18
cineva închipui ce dragi îi erau. tie ºi tufiºurile mai mici se serbarea anualã din grãdinile lui g) Din limbaj
ani: „Orã lungã, plictisitoare –
Þinea sã fie prieten cu fiecare. frângeau de atâtea nimicuri Toto, a încercat sã se sinucidã. h) Din vestimentaþie
de sfârºit de trimestru. […] Fãrã
La început se adresa copilului delicioase câte agãþase Toto în De atunci nicio mamã nu s-a i) Din nume
voia mea mã gândesc la o zi
cam în felul acesta: „Toto, ia crengile lor. Când intrau pe mai împotrivit ca Toto sã-i
luminoasã de varã, la o plajã
vino la moºul, sã fim prieteni“. poarta larg deschisã a grãdinii, fericeascã dupã inima lui C. Concluzii
însoritã, unde sã nu vorbeascã
ªi, ciudat, copiii n-aveau fricã copiii rãmâneau cu gura des- copilul. ªi apoi, orice ar fi spus
decât marea cu stâncile ºi
de el; i se repezeau deodatã în chisã, ºi de atâta plãcere ºi preotul, Toto iubea prea mult C.1. Paralela cu alte per-
pescãruºii cu valurile“. (Eratã:
braþe, oricât ar fi fost de mici ºi bucurie nici nu puteau râde. copiii, ca sã nu-þi fie simpatic: sonaje din literatura românã
Magda Isanos nu este „poetã
sperioºi. Din pricinã cã nu vor- Atunci, de pe alei veneau ade- dacã era vreunul bolnav în oraº, C.2. Atitudinea cititorului
maghiarã“, cum scrie pe inter-
bea decât cu copiii ºi din pricinã vãrate zâne subþiri ºi sprintene, el întovãrãºea pe doctor când faþã de personaj
net, ci scriitoare românã.)
cã fiecãruia, pânã a nu-i ºti învãluite în întregime în vãluri venea în vizitã, îºi deºerta
numele, îi spunea Toto, lumea îi strãvezii de toate culorile, ºi buzunarele miraculoase la cã- Apllicarrea grrillei
zicea „Toto“. prinzându-le mânuþele lor dur- pãtâiul patului mic, oferea ime-
Toto În oraºul acela trãiau, desi-
gur, cei mai fericiþi copii. Dacã
dulii sau luându-i de-a dreptul în
braþe, începeau sã-i poarte prin
diat bani pentru cele mai
scumpe doctorii ºi în tot timpul
Citind atent textul, identificãm
secvenþele corespunzãtoare
Este titlul unei povestiri vreun micuþ zdrenþãros, cu na- paradisul acela pregãtit pentru acesta chipul sãu era atât de
grilei. Notãm separat alineatul
aflate de multe ori în aten- sul vânãt ºi murdar, stãtea vrãjit ei. Odatã grãdina plinã de galben, ochii aºa de rãtãciþi, cã
(alin.), începutul ºi sfârºitul
þia autorilor de subiecte lângã vitrina magazinului cu voioºia copiilor, Toto apãrea ºi îþi fãcea rãu sã-l priveºti. În
secvenþei ºi, în final, codul
supuse evaluãrii (de ex., jucãrii, Toto rãsãrea ca din el într-un costum grozav de schimb, era o adevãratã plãcere
desprins din grilã:
Colegiul Naþional „Gheorghe pãmânt lângã el. Privea câteva caraghios, cu papuci imenºi cu sã-l vezi pe Toto când se
clipe, dus pe gânduri, vitrina, se • alin. 1: „fiecare... celãlalt“
ªincai“ Baia Mare o propu- vârfurile întoarse pânã la frunte, nãºtea în orãºelul acela un nou
schimba de pe un picior pe cu pantalonii strâmþi tare ºi co- copil. Nu, bucuria lui nu se (a); „sunt puþini... oamenii“ (a);
ne în 2016 ca probã pen- • alin. 2: „un om... ciudat“
celãlalt ºi dupã ce tuºea de loraþi þipãtor ºi cu o bonetã poate descrie. Cred cã cel mai
tru… admiterea în clasa a (B.2.1.); „era... strãlucitori“
câteva ori, ca pentru a-ºi stã- împodobitã cu clopoþei pe cap, mohorât dintre oameni ar fi râs
V-a). Teleºcoala de pe (B.2.1.); „un surâs... vãd“
pâni o mare emoþie, îl ruga pe ºi câte nu scornea el ca sã-i vãzându-l cum face pe rând ca
TVR 2 o ia ca text-suport copil sã-i facã plãcerea de a-ºi facã sã râdã întruna! Se zice cã oaia, ca gãina ºi ca rãþoiul, arbo- (B.1.1.);
(doar primele ºapte aline- alege o jucãrie, dar una oricât sãrea asemeni unei mingi, cã ra în ziua aceea cele mai aprin- • alin. 3: „pãrea... de ei“
ate) pentru caracterizarea de scumpã, pe care, iatã, va mergea în patru labe în mijlocul se ºi mai ciudate haine ºi-ºi (B.1.1.); „avea o casã... plantã“
personajului principal. Pro- plãti-o el imediat. lor, imitând un câine sau un urs; freca mâinile scurte ºi groase (b); „cea mai mare... acolo“;
fesoara Claudia Osiceanu Puþin timp dupã venirea lui în de altfel Toto ºtia sã imite orice. cu atâta mulþumire, de puteai sã „îngrijind... iarbã“ (B.1.1.);
a discutat metodic naraþi- oraº, Toto cunoºtea toþi copiii ºi ªi-am uitat sã vã spun cã în tot juri cã i se naºte lui, ºi nu cine • alin. 4: „Când... case“ (c);
unea în ediþia din 24 mart. era cunoscut de toþi; când el tre- timpul acesta o muzicã nepã- ºtie cãrei familii nevoiaºe, o „iar dacã... departe“ (f); „nu era
a emisiunii, iar noi ne pro- cea prin grãdina publicã, toþi mânteanã, duioasã ºi veselã nouã odraslã. rãu“ (B.1.1.); „marea... dragi îi
punem sã completãm aici omuleþii îºi lãsau jocul ºi-l în- totodatã, venea prin ferestrele Mulþi ani au mai trecut astfel erau“ (B.1.1.); „Þinea... sperioºi“
cu detalii didactice. conjurau, i se agãþau de haine, care, contrar obiceiului casei, în oraºul cu cei mai fericiþi copii, (f); „Din pricinã... Toto“ (i);
uneori pãtându-i-le ºi rupându-i-le erau deschise. ºi Toto era mereu neschimbat. • alin. 5: „Dacã... imediat“ (c);
Cele ce vreau sã povestesc din prea mare zel, ºi Toto lãsa Un singur om nu-l putea Ajunsese sã intre în viaþa nor- • alin. 6: „era cunoscut de
s-au petrecut de asemenea imediat cartea ºi începea cine suferi pe Toto: preotul. Preotul malã a târguºorului, ºi nimeni în toþi“ (B.1.1.); „când... zel“ (f); „ºi
într-un mic oraº, un oraº cu ºtie ce poveste caraghioasã, de acesta era mereu ursuz ºi afarã de preot nu-ºi mai bãtea Toto... râs“ (c);
strãzi prost pietruite ºi cu mulþi sã te strâmbi de râs. bãnuitor; el nu putea sã-i ierte capul cu misterul sãu; poate • alin. 7: „Poate... întâmple“
pomi, unde fiecare ºtie totul Poate cã-n celelalte oraºe lui Toto cã nu trecuse niciodatã strãinii rari care picau din când (B.1.1.) etc.
despre celãlalt, într-atât sunt de vor fi existând copii care sã nu pragul bisericii ºi cã nici nu se în când pe acolo. ªi într-o zi o Toto pare nume de clovn
puþini ºi de plictisiþi oamenii creadã în existenþa zânelor ºi a sinchisea sã-i dea bunã ziua pe veste zguduitoare trece prin (dupã Carmen Mihalache; codul
acolo. lui Moº-Crãciun; în orãºelul drum. „Domnilor, obiºnuia sã toate casele oraºului: „A murit i) ºi este întâlnit ca actor în
Un om din cale afarã de ciu- nostru însã, datoritã lui Toto, spunã amicilor sãi mai apropiaþi Toto“. ªi toþi erau aºa de miraþi, filmele mute (dupã Constantin
dat locuia în oraºul acesta. aºa ceva n-avea cum sã se preotul, acesta-i însuºi necura- parcã pânã în ziua aceea n-ar fi Cãlin). Reiese, din text, cã este
Omul acesta nu era prea înalt, întâmple. tul. Dumnezeu mi-i martor c-am ºtiut cã Toto o sã moarã ºi el un personaj special, prin gene-
cam gros ºi ºchiopãta de-a În noaptea Crãciunului, un zãrit sub haina lui caraghioasã odatã, ca toatã lumea. Ei, ºi ºtiþi rozitatea neobiºnuitã ºi prin
binelea de un picior, avea niºte Moº-Crãciun cu barbã, cu sac vârful unei cozi. Priviþi-i mai bine ce s-a gãsit în camera cea mai pasiunea pentru lecturã pânã la
ochi foarte strãlucitori ºi un doldora ºi cu poveºti blânde chipul, mersul ºi obiceiurile. Ce misterioasã din misterioasa uitarea de sine. Apropieri (codul
surâs din cele mai plãcute din cum îi ºade bine unui Moº- ascunde oare el în casa aceea casã a lui Toto? Un sicriu de C.1.) se pot face de portretul lui
câte mi-a fost dat sã vãd. Crãciun, colinda toate casele unde nici razã de soare nu argint cu capacul de sticlã, ºi în Ion Creangã, învãþãtor în Iaºi,
Pânã aici, nu-i aºa, nimic ciu- unde erau copii, ºi asta mai pãtrunde? Dragostea lui pentru el, îmbãlsãmat, trupul unui copil sau de cel al generalului
dat. Dar omul nostru, cu toate înainte ca ei sã adoarmã, aºa copiii noºtri e, de asemenea, un de trei ani – copilul lui Toto, care Nicolae Dãscãlescu, dintr-o
cã arãta ca toþi oamenii, pãrea cã fiece copil putea sã-l vadã ºi lucru care-mi dã de bãnuit.“ Iar murise demult. schiþã de Eugen Verman.
cã þine cu tot dinadinsul sã se sã-l tragã de barbã convingân- dacã cineva, amintindu-ºi zâm- (Din vol. Cântarea munþilor, de Cititorul duce cu sine imaginea
deosebeascã prin purtarea lui du-se cã nu-i o arãtare. Oame- betul plãcut al lui Toto, încerca Magda Isanos; ed. de Margareta luminoasã a unui personaj
de ei. Aºa, de-o pildã, el avea o nii rãi spun cã Toto plãtea pe sã protesteze, preotul îºi ieºea Husar; pref. de Constantin aproape ireal (codul C.2.).
casã mare de piatrã, cu nenu- cineva, îl deghiza în Moº- cu totul din fire ºi continua cam Ciopraga; Bucureºti, Editura Evident, cele de mai sus sunt
mãrate fereºti înguste ºi boltite, Crãciun ºi-l trimitea sã împartã în felul acesta: „Te întreb: de „Minerva“, colecþia „Biblioteca simple sugestii.
pe care însã nu le deschidea jucãriile cumpãrate de el mai unde vine el, cum îl cheamã; ei pentru toþi“, 1988, pp. 231-235) Ioan DÃNILÃ

aprilie 2020 5
remember
Biografie. Dada, cum îl desãvârºire în lumea de aici. A
mângâiau familia ºi cei apropi- Alexandru POPESCU PRAHOVARA* fost un om bun ºi blând, luminos
aþi, s-a nãscut în ziua când, în ºi delicat, înzestrat cu dreapta

C. D. ZELETIN – 85
sinaxarul ortodox, îl pomenim mãsurã a diamantului smerit,
pe Sf. Mucenic Dada. Dupã cristalizându-ºi viaþa ºi încrus-
ºcoala primarã în satul natal, a tându-ºi opera doxologic,
urmat Colegiul Naþional aducând – prin chiar fiinþa lui
inspiratã ºi harnicã – laudã lui

sau diamantul smerit


„Gheorghe Roºca Codreanu“
din Bârlad ºi Facultatea de Dumnezeu. Ca pãrinte spiritual,
Medicinã din Bucureºti, secþia ºi-a vãrsat vãz-Duhul în cei care
Pediatrie, cu specializare postu- au avut privilegiul de a-i fi în
niversitarã în biofizica celularã, preajma mirificã, cu iubire de
biofizica radiaþiilor, criobiologie sorginte chenoticã, împlinindu-se
ºi biociberneticã. A fost membru jertfelnic în ceilalþi.
al Academiei de ªtiinþe Medi-
cale ºi al Uniunii Scriitorilor din
Pe 23 februarie a.c., la Mãnãstirea viaþa ºi opera, pe Constantin Dimoftache Cãlugar alb. În sinea lui,
România, preºedinte-fondator al Samurcãºeºti, de lângã Bucureºti, l-am Zeletin, cel care, în 13 aprilie, va fi Dada a fost ceea ce pãrintele
Societãþii Medicilor Scriitori ºi Arsenie Boca numea un „cãlu-
Publiciºti din România, preºe- condus pe ultimul drum, celebrându-i împlinit 85 de ani. gar alb“ – substitutul secular al
dinte de onoare al Societãþii preoþiei celibatare – care urma
Literar-Culturale „Academia între heralzii „sumei lirice de axiologia jertfei în mijlocul soci-
Bârlãdeanã“, autor a zeci de vo- voievozi“, cum îl numea Petre etãþii atee înainte de 1989, în
lume de literaturã, distins cu Þuþea pe Mihai Eminescu – de mijlocul lumii adesea declarat
boema dionisiac-aventuroasã ºi anticreºtine dupã 1989. În 2002
premii naþionale ºi interna-
opera ermetic-iniþiaticã a altui l-am vizitat împreunã pe Hugh
þionale, decorat de preºedinþia
poet-savant de geniu: matemati- Trevor-Roper, Baron Dacre of
României.
cianul Dan Barbillian, alias Ion Glanton, regius profesor de isto-
Barbu. Mihai Eminescu, Ion rie modernã la Universitatea din
Activitate ºtiinþificã. Ca Oxford, fost ofiþer MI6 ºi partici-
Barbu, C. D. Zeletin: triada dia-
biofizician vizionar, cercetãrile pant la Procesul de la Nürnberg
mantinã de poeþi-savanþi ai liricii
lui citospectrofotometrice de la (unde îl intervievase pe Joachim
româneºti. Dintre ei, C. D.
începutul anilor 1960, dupã o Zeletin are tãria diamantului von Ribbentropp). La câteva
metodã originalã, asupra dife- smerit, topit la punctul de incan- minute dupã ce am intrat în
renþierii limfocitelor din sângele descenþã transparentã al salonul lui, baronul Dacre, unul
periferic (care, pe frotiu, au toate rugãciunii neîncetate, un dia- dintre cei mai redutabili ºi idio-
aceeaºi morfologie) l-ar fi mant smerit în Iisus Hristos sincratici intelectuali oxonieni ai
îndreptãþit, poate – dacã ar fi Mângâietorul. În spiritul greces- secolului trecut, conversa volu-
trãit ºi ar fi fost sprijinit într-o þarã cului parigoria (i.e. mângâiere) bil în francezã cu Dada. Curând,
avansatã – sã aspire la o ºi în replicã diafanã la „sufletul conversaþia lor atinsese un grad
• Fotografia (ultima în care apare Dada)
recunoaºtere similarã cu cea a nemângâiet“ eminescian, poetul de intimitate de necrezut, pânã
este datatã 2 ianuarie 2020.
ilustrului sãu unchi, George Emil ar fi vrut sã scrie o carte de acolo unde lordul – ce nu pãrea
Palade, Laureat al Premiului nu traducãtor care scrie poezii“. descrie „euharistia esteticã“ a poezii intitulatã „Parigorii“... sã ºtie cã avea cancer, întins ca
Nobel pentru Medicinã. Pentru el, „poezia rãmâne muzi- poetului, care îmbinã „savoarea pe-un altar pe divan – ºi-a lãsat
ca actului de gândire“ întocmai, miezului cu tãria de caracter, pe Rezonanþã chenoticã. În- abdomenul examinat ºi adeno-
Poet-savant. Eminentul om sau pe aceeaºi lungime de razã, care a pariat ºi Eminescu“. drãznesc sã gândesc destinul patiile inghinale palpate de
de ºtiinþã este totodatã poetul ca Eminescu, pentru care Aceastã „euharistie artisticã“, exemplar al lui C. D. Zeletin ca oaspetele român: atâta încre-
original, traducãtorul de poezie, poezia este „Strai de purpurã ºi aºa-numitã de chiar Zeletin, om nepereche, în rezonanþã cu dere inspira harisma lui Dada,
eseistul, istoriograful, genea- aur peste þãrâna cea grea“. coexistã, cred, cu o euharistie chenoza Fiului lui Dumnezeu, cãlugarul-doctor fãrã de arginþi,
logul, criticul literar ºi de artã, Dincolo de armonia operei ºi a eticã ºi etnogeneticã extinsã – care se smereºte prin Întrupare ca sã aline suferinþa unui om
muzicologul, cãrturarul erudit ºi personalitãþii, pentru poet co- „din adâncurile poeziei ºi cânte- ca Fiul Omului, desfiinþând discret ºi dificil, pe care abia îl
prolific C. D. Zeletin. Monumen- mandamentul suprem, dea- celor noastre strãmoºeºti“ (pe pãcatul ºi dãruindu-ne îndum- cunoscuse…
tala lui serie de Scrieri alese ºi supra celui estetic, rãmâne care le-a cules cu abnegaþie ºi nezeirea la care suntem
Crestomaþia de familie, publi- iubirea: „Nu pot urî. Am alte le-a interpretat cu rafinament) – chemaþi: „Fiþi voi desãvârºiþi, Epitaf. L-am întrebat cândva,
catã cu prilejul Centenarului pãcate, dar pe acesta cred cã la întreaga viaþã ºi operã a poe- precum Tatãl vostru cel Ceresc în timp ce peripatetizam pe
George Emil Palade la Editura nu. Când voi trece dincolo, va tului-savant. desãvârºit este!“ (Matei 5:48). malul Mãrii Negre la Eforie, ce
„Spandugino“, se impun în cul- trebui sã nãscocesc ceva îm- Mai presus de inteligenþa strãlu- epitaf ºi-ar alege din literatura
tura românã ca izbânzi editori- potriva urii, încredinþându-mã cã Homo poeticus. Sintetizând, citoare, de geniul formulãrii liric- universalã. Mi-a recitat spontan
ale postdecembriste. Într-un totuºi e cu putinþã sã fi urât. Dar în manierã nietzscheeanã: viaþa apodictice ºi de neobosita lui primul catren din «Fetes de la
interviu, mãrturiseºte: „De la cum sã fac lucrul acesta fãrã apolinic-asceticã ºi opera armo- putere de muncã, Dada întru- Patience», de Arthur Rimbaud:
început trebuie sã spun cã am riscul pãcatului celuilalt, al minþi- nios-luminoasã a poetului-sa- chipeazã pentru mine rãspunsul «Oisive jeunesse/ A tout
fost ºi sunt poet care traduce ºi rii?!“ Criticul Theodor Codreanu vant C. D. Zeletin îl disting – viu la îndemnul divin spre asservie,/ Par délicatesse/ J’ai
perdu ma vie». C. D. Zeletin ºi-a
Premiul Naþional pentru Prozã „Ion Creangã“ În cadrul aceleiaºi ceremonii desfãºurate
la Humuleºti, în prezenþa unui public
fructificat însã viaþa într-o
Cãlãtorie spre transparenþã
numeros, scriitorul Eugen Uricaru, premi- (titlul volumului de debut),
Povestea continuã
ã atul de anul trecut, a primit din partea Pri-
mãriei ºi a Consiliului Local Târgu-Neamþ
desãvârºindu-ºi creaþia artisticã
ºi împlinindu-se spiritual în
titlul de Cetãþean de onoare al oraºului de relaþie cu Dumnezeu ºi aproa-
Ediþia a IV-a a proiectului iniþiat de mai inclus, în ordine alfabeticã, pe Gabriela la poalele Cetãþii-Neamþ. La succesul ediþiei pele. Imunizat prin rãbdare la
Consiliul Judeþean Neamþ, în organizarea Adameºteanu, ªtefan Agopian, Petru au mai contribuit: S.C. Cotnari S.A., adversitatea în mijlocul cãreia a
Centrului pentru Culturã ºi Arte „Carmen Cimpoeºu, Radu Cosaºu, Florina Iliº, Bujor Societatea Scriitorilor din judeþul Neamþ, trãit, Dada rãmâne exemplar
Saeculare“, a fost jurizatã de critici literari Nedelcovici, Dumitru Þepeneag ºi Varujan Fundaþia Culturalã „Ion Creangã“ Târgu- prin vocaþia profesoralã ºi
de autoritate: Ioan Holban (preºedinte), Vosganian. Neamþ, Asociaþia Românã pentru Culturã ºi disponibilitatea necondiþionatã
Mircea A. Diaconu, Theodor Codreanu, „Mulþumesc celor care au avut încredere Arte „Arcade“ Piatra-Neamþ, Biblioteca de a-l întâmpina cu bucurie pe
Vasile Spiridon, Antonio Patraº, Constantin în mine, a spus în cuvântul sãu premiatul celãlalt, indiferent de nivelul
Judeþeanã „G. T. Kirileanu“, Inspectoratul
Dram ºi Cristian Livescu. Pe prispa Casei actualei ediþii. Un premiu consistent, cum e social, rangul profesional, forþa
ªcolar Judeþean ºi Revista „Antiteze“. Au
Amintirilor (Muzeul „Ion Creangã“) de la acesta, e un lucru bun în ziua de astãzi. Un intelectualã sau circumstanþele
mai participat scriitori, critici ºi istorici lite-
Humuleºti, Târgu-Neamþ, a avut loc festivi- premiu pe care eu îl vãd ca pe o rezistenþã neprielnice. O spune el însuºi
tatea de decernare a Premiului, care a la noianul de nepãsare faþã de literatura rari: Constantin Parascan, Vasile Popa-
într-o reflecþie anagogicã, în
revenit prozatorului Dan Stanca. Premiul românã contemporanã. Poate cã sunt pe- Homiceanu, Ioan Mânãscurtã (Republica spiritul Predicii de pe Munte:
(un cec de 5000 de euro) ºi trofeul de simist, dar e ceea ce gândesc eu: România Moldova), Sterian Vicol, ªtefan Mitroi, „Treci pe lângã un suferind ºi
tradiþie au fost înmânate de Cassian Maria este una dintre puþinele þãri care nu au Valentin Talpalaru, Constantin Bostan, nu-l vezi: se poate. Treci ºi-l
Spiridon, preºedintele filialei Iaºi a U.S.R., nevoie de scriitorii contemporani. Are tra- Lucian Strochi, Dan Iacob, Neculai vezi: e ceva. Treci, îl alini ºi-l
ºi de Radu Tudorel, preºedintele Comisiei duceri berechet, se scrie mult pe partea Muscalu. Au fost lansate câteva cãrþi în miluieºti: e foarte bine, dar nu-i
de Culturã din cadrul C.J. Neamþ. Dan practicã a vieþii – cum sã scapi de depresie, rezonanþã cu evenimentul: „Eugen Uricaru. de-ajuns: ideal ar fi sã þi-l asumi.
Stanca se alãturã astfel câºtigãtorilor din de sãrãcie, de ulcer... În aceste condiþii, în Monografie“ ºi „Ion Creangã – spaþiul me- Aici stã cheia! Aici sã te vãd!“
anii trecuþi ai Premiului: Dumitru-Radu care omul are nevoie de informaþii practice, moriei“, de Ioan Holban, la Editura ________________
Popescu, Nicolae Breban ºi Eugen Uricaru. de soluþii, cum sã-l mai încânþi scriind „Junimea“; „Viaþa altora“, de Eugen Uricaru
Laureatul din acest an, un prozator român romane, aceste minciuni frumoase, dar (Amintiri, în seria Prozatori români laureaþi ai *Dr. Alexandru Popescu
de þinutã, „care s-a impus conºtiinþei publice care au un miez de adevãr? Gândiþi-vã la Premiului Naþional de Prozã „Ion Creangã“) Prahovara este medic psihiatru
româneºti sau pe plan internaþional cu Llosa, care a scris romanul Adevãrul min- ºi „Ion Creangã. Explorarea unui miracol“, ºi Pastoral Associate la Balliol
lucrãri de certã valoare ºi þinutã artisticã, ciunilor. Cum poate ajunge omul de azi, de Cristian Livescu, la Editura „Crigarux“. College, University of Oxford. A
unanim apreciate de critica literarã ºi de care nu mai are timp ºi chef de citit, sã Au prezentat Lucian Vasiliu, directorul publicat monografia Petre
marele public“, aºa cum menþioneazã regu- ajungã la acel miez? Felicitãri organizato- Editurii „Junimea“ din Iaºi, ºi prof. dr. Nicolae Þuþea: Between Sacrifice and
lamentul, a fost ales prin vot secret dintr-o rilor pentru efortul ºi reuºita acestui demers Scurtu. Au fost recenzate numere recente Suicide la editura britanicã
listã preliminarã de nominalizãri, care i-a de excepþie!“ ale revistelor „Scriptor“ ºi „Antiteze“. „Ashgate“ în anul 2004. (I.D.)

6 aprilie 2020
artã

Având un titlu poate provo- conciliar, privitor la icoanã, nu


cator pentru unii, volumul este pomenitã interdicþia.
I.P.S. Ioachim „Creºtinismul Totuºi, luãm act de faptul cã
abia începe“ dorea sã fixeze în
mentalul colectiv, cu ceva timp
Marius MANTA atunci când suportul teologic
se subþiazã, decoraþia ºi naraþi-
în urmã, ideea cã ortodoxia unea încep sã creascã luxuri-
este o cale vie, cât se poate de

Noi ºi icoana
ant, aproape fãrã control.
actualã în era tehnologiilor Dupã toate aceste conside-
avansate, care dã sens unui rente care fixeazã apariþia,
drum asumat în cãutarea locul ºi rolul icoanei, volumul
Adevãrului unic. Dar acest inventariazã o parte dintre
„abia începe“ nu se desparte icoanele reprezentative pentru
de credinþa întru Tradiþia cea calea cea dreaptã, comentân-
drept mãritoare, ci cumva para- de aur care se întinde peste chematã sã se adauge puterii
du-le sub varii aspecte.
doxal pentru raþionamente pur timpul convenþional. Pentru a-ºi chipului, iar chipul celui zugrã-
Înþelegem cã anumite ele-
deductive ºi neaflate în orizon- împlini menirea, demersul pre- vit stã întru asemãnare; între-
mente teoretizate într-un loc
tul tainei, o va continua într-un supune în bunã mãsurã ºi barea inerentã este: ce face ca
pot fi regãsite ºi eventual chiar
prezent continuu, mãrturisind nevoia de a indica inclusiv asemãnarea sã fie de calitate?
cãutate în mai multe reprezen-
iconomiile lui Dumnezeu peste aspecte negative, în marea lor Aici putem intui o legãturã cât
tãri, fapt pentru care „metoda“
toate-ale-lumii. Am mai înþeles majoritate fiind legate de se poate de directã între cali-
cãderea icoanei în tablou reli- tatea lucrãrii ºi calitatea cre- lui Sorin Dumitrescu stabileºte
cã teologia nu se aflã nici pe
gios, realitate a creºtinismului dinþei iconarului – Tradiþia ne un „corpus operandi“ (îmi
departe în raport de subor-
vestic, care a lãsat în urmã oferã atâtea „istorioare“ cu tâlc, scuzaþi barbaria!). Sigur, nu e
donare faþã de ºtiinþã, ci even-
Sfânta Tradiþie ºi s-a reorientat pline de minuni ºi taine! Deloc locul unde sã pot detalia pânã
tual o completeazã ºi îi conferã
dupã tendinþe de moment ºi poematic, însã plin de trãire, la infinitezimal, drept care mã
o þintã, cã are statut de temei
ordonator, cu vocaþia de a dupã limbajul/ descoperirile Sorin Dumitrescu apeleazã (nu voi opri doar la a semnala alte
restaura condiþia omului cãzut ºtiinþelor. Tocmai graþie acestei tocmai des!) la note cu hainã capitole de sine stãtãtoare,
în istorie. La rândul ei, icoana, laturi formative, paginile orientat-subiectivã. Decupez dedicate iconoclasmului latin,
dintru început, ºi-a avut rolul ei abundã în exemple aºa da/ un fragment mai mare: „Cea apoi avem acces la icoanã ca
bine definit în aceastã reori- aºa nu, stabilind motive in situ mai mare eroare (ºi pãcat!) prag (singurul loc din lumea
entare, un fel de balizã care pentru ambele. Totuºi, Tradiþia este sã te apuci sã-L închipui creatã, vãzutã ºi nevãzutã,
Care mai este raportul nos- trebuie sã vorbeascã despre tu pe El, pe Hristos. Când te unde poate avea loc dialogul
aduce Cuvântul în apropierea
tru, astãzi, cu Icoana? Cum iconicitate ca despre un dat apuci sã zugrãveºti icoana dintre Dumnezeu ºi Om),
persoanei. Pãrintele Dumitru
înþelegem sã o aducem pentru comun tuturor domeniilor teo- Domnului, refuzând sã te iei urmând Ogiva Împãrãþiei (cu
Stãniloae arãta cã „icoanele
reprezintã o veritabilã fereastrã încã o datã în prim-plan, logice; mai mult, doar respec- dupã altã icoanã pe care sã þi-o numeroase detalii ºi câmpuri
prin care omul ºi Dumnezeu se reaºezând-o drept temelie unei tând Tradiþia poþi cu adevãrat fi aºezat cuminte în faþã, ca semantice pe care le dezvoltã
pot privi faþã în faþã“; icoana vieþi îndreptate cãtre iposta- înþelege ce presupune arta Model de imitat, ai grijã ca nu Mandorla), definiþia timpului în
este în bunã mãsurã „îndrumã- surile divine ºi cum vom mãr- icoanei ºi cum poþi deveni cre- cumva sã te apuci sã-L icoanã, Ecvestra Mântuitorului
toare“, ne întemeiazã în legã- turisi noi învãþãturile Sfinþilor ativ fãrã a-i submina statutul. În închipui pe Hristos, ci sã laºi (un minunat studiu comparat),
turile noastre cu Sfânta Treime, Pãrinþi în Biserica lui Hristos? aceastã ordine de idei, suntem icoana Lui sã se facã de la Biserica din Templu, frumoasa
ne oferã prototipuri la un nivel Folosirea formei pronominale atenþionaþi imediat cã multe sine, ca ºi cum s-ar zugrãvi alergare a Sfinþilor Petru ºi
superior de simþire ºi gândire. pentru plural accentueazã toc- biserici înfãþiºeazã o mediocri- singurã. El nu-ºi va zugrãvi Pavel, Mic discurs despre Rai,
Dar peste toate, lãsând cu mult mai ideea cã „nu ne putem tate dezolantã, nefiind altceva niciodatã Chipul fãrã con- glafire la rai, zidul arcuit
în urmã ºi latura esteticã, mântui fãrã a lucra la mân- decât pastiºe vag asumate simþãmântul tãu, fãrã tine, în (iconologia sabiei de foc ºi a
icoana îºi pãstreazã o impor- tuirea fraþilor“ (Sf. Ioan Gurã de dupã modele compromise ale afara ta, adicã în afara «can- heruvimului de la intrarea în
tantã funcþie liturgicã, fiind un Aur). Iubirea personalã nu arhitecturii eclectice. Luãm delei mici» din inima ta“. Rai), enigma naºterii din
mijloc de închinare ºi venerare. poate fi desprinsã de mân- aminte cã „Dumnezeu nu pro- Înainte de toate, pe aceasta Porfirã (cu elemente-studiu
Poartã sufletul credinciosului tuirea celorlalþi; mai mult, pare duce deºeuri: nu distruge, nu trebuie s-o înteþeºti, s-o faci despre numeroasele apariþii
de la cele vãzute cãtre cele sã fie condiþionatã de aceasta: leapãdã, nu aruncã. El îmbu- manifestã, s-o faci sã fie ale eºarfelor purpurii), talazul
nevãzute, de la material pânã nu ne putem mântui noi înºine nãtãþeºte ºi schimbã la faþã“ – vãzutã, pentru ca El sã te vadã de piatrã, catapetesmele
spre realitãþile duhovniceºti. dacã nu contribuim la mân- acestea fiind zise, devine plinã cã Îl aºtepþi, cã «priveghezi» suprapuse (ipostaza lui Hristos
Sfântul Teodor Studitul era tuirea aproapelui nostru. de sens echivalenþa actului de iconic, cã stai ºi Îl aºtepþi cu tot ca Arhiereu), cele patru ziduri
convins de faptul cã „cel care Iatã de ce, þinând cont de înnoire (în ceea ce priveºte instrumentarul pregãtit. Dar ºi minunatul, unicul program
respinge icoana respinge în toate aceste considerente icoana) cu exclusiv nevoia de a bagã de seamã: nu te repezi, iconologic ctitorit de voievodul
cele din urmã ºi taina întrupãrii antamate, vãd în lucrarea lui împrospãta ºi întineri întru- fiindcã aceastã candelã, Petru Rareº ºi de mitropolitul
Cuvântului“. Stând de vorbã cu Sorin Dumitrescu „Noi ºi parea vizualã a unui model flacãra ei micã, nu te poate Grigorie Roºca. Invitându-vã
Marius-Ciprian Ghinescu des- icoana“ (apãrutã în condiþii (ceea ce presupune – cum alt- face sã-L vezi decât ajutând-o implicit la lecturã, cu speranþa
pre truda ºi rolul iconarului în grafice cu totul excepþionale la fel? – ºi îndepãrtarea semnelor cu luminile mai puternice pe
Fundaþia „Anastasia“, în 2018), unei parcurgeri integrale, am
societatea de astãzi, acesta ºi semnificaþiilor sclerozate). care le poartã icoanele Tra-
un manual teologic de þinutã destãinuit doar o parte a
îmi detalia cum „în mod clar, Pentru cã foarte multã lume diþiei, lumini a cãror dârã sfân-
academicã, dar ºi o carte de temelor.
putem spune cã icoana este o vorbeºte, adesea eronat, des- tã duce la El, dârã care þi-a
iconologie practicã, utilã direct În mod cert, volumul lui
punte între mai multe culturi ºi pre frumuseþea icoanei, ar tre- rãmas în memorie întocmai
fiecãrui iconar (ºi nu numai!). Sorin Dumitrescu nu trebuie sã
cã face legãtura în timp ºi bui sã înþelegem cã, de fapt, cãrãrii de firimituri presãrate în
La rândul sãu, autorul pleacã lipseascã de pe raftul oricãrui
spaþiu, adicã între cei din aceasta presupune nimic alt- pãdure de Hansel ºi Gretel“.
de la convingerea cã la Pãrinþi creºtin – el nu intereseazã
vechime ºi cei din zilele noas- ceva decât claritate teologicã. Într-acest fel putem sã nu
se ajunge cel mai direct prin doar iconarul, ci e o posibilã
tre, între diferitele spaþii geo- Un capitol extrem de interesant cãdem în devieri modale.
intermediul icoanei, drept care al lucrãrii este dedicat felului în Din pãcate, astãzi, duº- mediere între aici/ acum ºi arta
grafice, între popoare care au
culturi diferite. Ce uimeºte este volumul oferã o întreitã oportuni- care poate fi adusã prezenþa manul de moarte al Bisericii de a înþelege corect discursul
cã icoana este universalã, se tate: formativã, teologicã ºi ne- lui Hristos în icoane. Puterea este evlavia rea ºi incultã, iar icoanelor, ca realitãþi conjuncte
simte lucrarea lui Dumnezeu ºi mediat artisticã, asigurându-ºi numelui este întotdeauna actuala crizã a artei bisericeºti ale Noului Ierusalim. Aº mai
transmite o încãrcãturã duhov- în acest fel, la rândul ei, un e dualã, presupunând latura atrage atenþia asupra unui
niceascã, este ca o punte: posibil destin bisericesc ºi uni- doctrinarã a canonului ºi prac- aspect: volumul în discuþie nu
uneºte, apropie. Cunosc multe versitar. Sorin Dumitrescu ne ticarea îndreptarului. Nefiind e cartea unei singure lecturi;
cazuri de persoane care s-au conºtientizeazã asupra faptului deloc un simplu joc de cuvinte, dimpotrivã, aº zice cã reve-
apropiat de Ortodoxie prin cã Pãrinþii nu teoretizeazã, nu cele douã se intercondiþio- nirea continuã la aserþiunile
icoanã ºi au ajuns sã se conceptualizeazã excesiv, ci neazã sau poate mai potrivit, formulate, mai ales la exem-
boteze. Au creat o legaturã cu obiºnuiesc sã arate cu o natu- se întreþes: canonul este nor- plele constitutive, s-ar supra-
Dumnezeu prin Icoanã“. Însã raleþe specificã, evidenþiind ma doctrinarã a dreptarului, iar pune perfect cu urcuºul din
icoana este ziditoare cât timp implicit primatul teologiei haris- dreptarul este norma practicã a treaptã în treaptã. Mai mult, cã
ea nu îngãduie deformãri im- matice asupra celei ºtiinþifice. canonului. Tot acest capitol „integratã“ calendarului orto-
puse de lipsa de trezvie a con- Practic, vedenia sfântului ºi dedicat canonului este con- dox, ea va limpezi privirea ºi va
temporaneitãþii, aºadar cât teologia experierii ei premerg struit fãrã cusur, chiar dacã da sens nou prezenþei icoanei
timp respectã erminiile ºi e întotdeauna icoanei, cât ºi pleacã de la o constatare care în viaþa noastrã. Iar cuvântul ei
fãcutã sub purtarea de grijã a experierii harismatice de care ar putea sã îi surprindã pe cei „abia“ acum, în aceste date,
Duhului Sfânt. are parte iconarul – iatã un fir • Constantin Þînteanu superficiali: în niciun canon poate (re)începe!

aprilie 2020 7
poesis

(Din volumul în pregãtire


Sub streaºina târziului)

Cassian Maria SPIRIDON Prrecuvân


ntarre Victor
MITOCARU
Aici
Cuvântului voiam sã-i dau de capãt,
dar ziua aceea va veni târziu,
când spusele-mi vor fi tãcere
îl aflãm ºi doar nespusul încã viu.

dãm la pedale prin marele crater zburdalnice cârduri de miei.


nu singuri Porrtrett Sãlbãticiune a luminii i-ai fi zis pe atunci,
pe strãlucita oglindã de ape
sînt raþe mulþime crãiasã stãpânind dealuri ºi lunci.
printre nuferi liane Da, pelerinule, þi-e mintea-ncãrunþitã, Vocea ei o auzi proaspãtã ºi acum,
ºi alte plante de baltã eºti ca ºi albia acelui râu calmã întorcând târziul din drum.
pe întinderea largã ascuns acum pe sub nisipuri;
mai sînt împreunã
fost nãrãvaº þinut în frâu.
bãrci cu lopeþi
toate cuprinse de blînda luminã montanã Alfa ºi Om
meg
ga
De-ndrepþi privirile spre ceruri,
aici s-au nãscut nu mai cutezi vreo întrebare;
eon dupã eon Iarãºi apare cartea aceea imensã, rãsfoindu-se
târziul osteneºte peste-apusuri,
numeroasele vãi singurã prin vãzduhuri, cu pagini sidefii, cu litere
încãrcate de foioase steaua polarã dusã-i la culcare.
germinând vise, priveliºti; unele storcând lacrimi,
ºi conifere pline de ace
altele posomorând fizionomia veacului. Da,
prin care se strecoarã Iar frunza dã sã-ºi tremure nervura,
apele limpezi cartea aceea plutind peste vãi ºi ape neîncepute
simþind-o rece ºi uscatã;
din care atîtea fãpturi orânduieºte acum pãduri înlãuntrul privirii, aºazã
doar paºii tãi trezesc frunziºuri
se adapã stavile în nãvala ocultã a sângelui, învioreazã
ca ºi ai doamnei de-altãdatã.
târziuri ºi îmbãtrâneºte pe loc zorii, doborând
pedalãm pedalãm
stau la cîrma greoaie înãlþimile dimineþii. Uite filosoful de curând
sîntem încîntaþi angajat paznic la maºinãria universului, iatã-l
de rãcoarea alpinã Peº
ºterrã, pe ucenicul cucernic calmând entropia, iatã ºi

solidari suflett, cuvân


nt soarele dând sã apunã la rãsãrit, amiaza
la umbra bãtrînei abaþii fãcându-ºi culcuº în miezul nopþii, Alfa ºi Omega
unde alãturate se aflã Peºterã, adânc de suflet, apãsându-mi tâmplele...
reproduceri fidele tainã-nviorând cuvântul, – Doamne, ce e cu suprapunerea asta a
dupã celebre sculpturi începutului cu sfârºitul? Uite cum ninge de-a
împreunã cum pe ape-n depãrtare
îl aflãm þi s-ar nãzãri pãmântul; valma cu litere. ªi promoroaca acoperã înþelesul
pe Domnul oameni în contur de umbre lucrurilor. E prea târziu sã înþeleg, Doamne.
pe pereþi ies la ivealã, – E prea devreme sã pricepi, fiule.

Cristina Cîmpeanu dar discret retrasã-n carte


vezi cetatea idealã.
Pasãrrea-m
man
nuscrris
Înainte Tottun
na Pasãrea-manuscris poartã cu sine

vreme Pare-mi-se cã am ajuns. Simt nimicul fecund


miresme de ceruri ºi duh de pãmânt,
amintiri de vãzduhuri, de pajiºti,
al târziului. Sistola ºi diastola îºi spun ceva pe de taine, poate, încuiate-n cuvânt.
ºoptite ca sã nu-mi tulbure veghea. Pauzele
Afarã-i prãpãd dintre ºoapte sunt un fel de melancolie a trecerii. Acum coborâtã la tine pe masã,
a-nþepenit mersul lumii
înainte vreme ridicam mâinile-n aer Dupã un larg înconjur prin pustietãþile zilei am se odihneºte sorbind din privirile tale;
ºi despicam norii ºi numãram avioanele ajuns sã-mi dau ocol mie, negãsindu-mã undeva înnãscute-i sunt aripile cu semne
ºi-n jur mirosea a libertate... anume, aflându-mã pretutindeni. Totuna. De fapt, ca o funingine sacrã: consoane, vocale.
acum, avioanele-s n-am ajuns nicãieri. Cãlãtoresc spre depãrtãri
rãmase la capãt de linie
ºi ceru-i strâmt ºi gol... imprecise, cotrobãiesc înlãuntrul meu pe linia Ah, sufletele lor încã vibrând în luminã,
Afarã-i prãpãd nesigurã a vecinãtãþii fiinþei cu nefiinþa. Veºnic închipuind binecuvântare ori aspru blestem,
a-nþepenit mersul lumii - sunt puse pe harþã, invidioase, pretinzând cã le mãrturisesc adevãruri dispãrute în noaptea
înainte vreme ne aºteptau arborii aparþin. Pe rând? Concomitent? Totuna. Nu, nu
sã le vorbim ºi vai, cum râdeau unui depãrtat, dispãrut ecosistem.
îndreptându-ºi spinãrile... cãlãtoresc. Mã gândeam doar la o posibilitate a
acum, cuvintele-s ferecate sub mãºti zilei. Dar poþi sã pui preþ pe o asemenea zi Vocile acelea scârþâind la opreliºti
ºi mor pe rând, sufocate... furiºându-se prin întunericul celorlalte? vor sã limpezeascã drumuri în ceaþã;
Afarã-i prãpãd
a-nþepenit mersul lumii - dupã amar de înecuri prin secol,
înainte vreme hoinãream fãrã griji pânã ºi adevãrul se viseazã la suprafaþã.
prin nisipuri, prin oaze Doam
mnei aceleia carre....
prin paradiziace vacanþe... O, cât de aºteptat pare a fi adevãrul!
acum, închiºi în case stãm
ca-ntr-un buncãr Vocea ei parcã venea de departe De dragul minciunii globale
numãrând la nesfârºit ca o adiere pe o filã de carte, va fi denunþat, deferit judecãþii,
zilele, nopþile, morþii, rãniþii... ca un dar al cetãþii menit din adânc, oameni buni, e singura cale.
Afarã-i prãpãd
a-nþepenit mersul lumii cavaler fãrã spadã, cu flori la oblânc.
dar uite, dacã priveºti ªi privirea-i era depãrtatã, zeiascã, Dar relieful literelor convinge,
prin geam, încã mai poþi vedea visând izvoade cu pecete domneascã. aplauze însoþesc adevãrul întârziat;
crescând în grãdini Tresãreau priveliºti la umbletul ei, vãzându-l pe scenã, cineva îl opreºte:
toporaºii!
pomi dând în floare, – Pe mâine, pe mâine, acum s-a-nnoptat.

8 aprilie 2020
poesis

Rueda
merg prin oraºul cu statui galbene
(trecãtori oneºti mã ignorã)
mã opresc lângã fântâna artezianã
Elena CIOBANU
Angi-Melania unde în fiecare varã se þin spectacole
iar stropii de apã
CRISTEA udã iarba încãrcatã de pesticide
(e un program între 16 ºi 21)
poate de data aceasta splendoarea
Muºchiul
cartierelor de muncitori
va înlocui grãdinile suspendate din centru
ºi
Londrei
slabi de înger Unul dintre truismele care circulã asiduu în aceastã
Lastt tim
me vom mãrturisi cã ne iubim perioadã de luptã cu (deocamdatã) imbatabilul coronavirus
lângã biblioteca Aman este cã lumea nu va mai fi la fel dupã o asemenea catastrofã.
tu ºi toate cãrþile adolescenþei prinse ca un ecuson Istoria, evident, confirmã: crizele au adus nu numai dis-
ore ºi zbor dezinvolt de inima mea cu o mie de volþi trugere, ci ºi mugurii unor dezvoltãri noi, neaºteptate. Ciuma
avionul metalizat medievalã, spre exemplu, a decimat þãrãnimea europeanã,
îþi aminteºti îþi voi mãrturisi cã seara aceasta am obosit ceea ce a fãcut ca valoarea muncii lor sã creascã. În Anglia,
când ai lãsat aburul oraºului sã te îmbrãþiºeze la rueda nobilimea a fost nevoitã sã acorde supuºilor drepturi ºi retri-
ºi ai traversat pur ºi simplu prin faþã pe la Lido ºi nu o sã mai pot sã ascult ºtirile buþii la care rãsculaþii conduºi de un Wat Tyler nu putuserã
despre cãderea guvernului decât sã viseze înainte sã fie zdrobiþi cu cruzime de forþele
cu teancul de ziare în braþe
statului.
totuºi cuvintele se vor înroºi mãduva lor
Astãzi, când virusul nãbãdãios se plimbã încã liber prin
îþi cerusem prãjituri cu cremã mascarpone va curge spumos lume, unele þãri dezvoltate încep sã preþuiascã din ce în ce
aveam un regret teribil cã nu pot sã fiu dulce iar tu mã vei aºtepta vizavi de universitate mai mult munca umilã, dar onestã, a românilor culegãtori de
ºi setea aceea amarã cu care am bãut cinci ore fructe ºi legume. Germania îi aºteaptã emoþionatã, cu gândul
exact ca atunci când am uitat la sparanghelul de pe câmpuri, cu zâmbetul pe buze, poate
în faþa ta pânã la epuizare deliciile timpului
de prima noastrã întâlnire pentru prima datã în treizeci de ani. Anglia, la fel de anxioasã,
ºi þi s-a pãrut cã sunt prea fiþoasã e cuprinsã de fiorul pierderii lucrãtorilor sãi români, dar o face
sunt paºi de fãcut între tine ºi blocul cu faþada pentru un oraº de provincie altfel decât Germania, într-un fel ce aduce aminte cã
cenuºie ºi nicidecum poetã (nu obiºnuiam România ºi Marea Britanie au avut, de-a lungul timpului, o
unde locuiesc ºi nu am interfon sã fiu eu însãmi) relaþie specialã, bazatã, spune un ambasador român la
în cutia poºtalã vezi alandala facturi Londra, pe niºte „similaritãþi surprinzãtoare de abordare“.
cum poþi de obicei mã deghizez în ceea ce tu deteºti L-am auzit de curând pe Prinþul Charles, un mare iubitor al
sunt ºoarece pãmânt negru camion defect Transilvaniei, adresând românilor din Regatul Unit un mesaj
tu reinterpreta sensul vieþii
scãri rulante de susþinere sufleteascã cu ocazia sãrbãtorilor pascale.
nimic nefiresc decât faptul cã nu poþi fi acel figaro Gratitudinea deschis exprimatã se aliazã în discursul prinþului
de care are nevoie cartierul meu cu oameni sãraci poliþist nou-nãscut porta-voce zgârie-nori
cu empatia faþã de suferinþa românilor care nu au putut sã-ºi
dar trãiesc pe silent mood viziteze familiile de Paºte. Desigur, nu putem sã avem naivi-
orice comentariu este bine-venit
suntem teribili de anxioºi tatea sã nu identificãm, în spatele mesajului, efortul diploma-
panica asta ne va distruge emoþiile tic de a pãstra o forþã de muncã ce devine din ce în ce mai
Ikeban
na preþioasã, dar faptul cã tocmai Prinþul Charles a fost ales sã
îl exprime este unul foarte inteligent, pentru cã numai el ar fi
nu vãd cum ne vom dezlipi de zilele acestea haihui Sunt în taxi putut sã dea o anumitã greutate acestui gest, chiar dacã nu
sã fim mai mult de un centimetru ca atunci ascult inepþiile politicienilor am avut senzaþia cã prinþul ar fi fost tocmai în largul lui cu
ca atunci ºi muzica de la ProFm. aceastã ocazie.
ªoferul vorbeºte la cãºti Faptul cã moºtenitorul tronului englez este un prieten al
despre banii zilei de mâine; ºtie exact României era cunoscut dinainte, nu numai prin vizitele sale în
satele sãseºti din Ardeal, unde are ºi niºte proprietãþi, ci ºi
Marrtie.. Azi unde eºti ºi câte mãrunþiºuri
prin declaraþiile fãcute într-un documentar precum Wild
ai în buzunare...
Carpathia, unde admiraþia sa faþã de modul ancestral de con-
Oraºul pare cã sucombã de atâtea noxe vieþuire în armonie a omului cu natura din anumite zone ale
Respir dincolo de aerul lichefiat
ºi invective, iar tinerii deseneazã pe trotuar þãrii noastre pare genuinã. Pledoaria sa pentru aceastã
într-o tãcere cât o calamitate artã contemporanã. economie sustenabilã se opune fãþiº „cinismului“ contempo-
ºi Ieri te-am vãzut lângã staþia lui 26... conduceai ran supus cu totul idolilor nefaºti ai superproductivitãþii ºi
nerambursabil cu aceleaºi gânduri livide, comoditãþii.
timpul ne disecã... fãrã sã îþi pese de asaltul viruºilor moderni. Nu ºtiu cât de mult este împãrtãºitã viziunea prinþului de
Strãzile se strâng ºi se destind cãtre compatrioþii sãi. Unii dintre ei încã îºi amintesc de
de fiecare datã Tipa din colþ are o viaþã întreagã, fãrã lipotimii „Ceaucescu“ ºi de plimbarea lui în caleaºcã împreunã cu
când inima ta lipeºte afiºe sau true love. regina în 1978, când presa englezã vorbea entuziast despre
Totuºi din parcãrile subterane ies oameni vii „povestea de dragoste dintre Marea Britanie ºi România“.
despre o dragoste orbitoare
ce îºi aprind þigãri care le lumineazã fantasmele! Regina ºi-a amintit în discursul ei de atunci de soldaþii daci
frate, aici chiar trãiesc oameni aduºi de romani în Anglia pentru a pune umãrul la construirea
Taxiul se roteºte prin cartiere
unde nu existã canalizare, nici stâlpi de iluminat, Zidului lui Hadrian ºi cu siguranþã cã nu a uitat nici azi de
Suburbiile sufletului „omuleþul acela oribil“ (Ceauºescu) de care s-a ferit cât a
doar suflete blajine...
par tot mai strâmte putut în timpul vizitei.
Întotdeauna privim live politicile de stânga Generaþiile mai recente, în schimb, i-au vãzut pe români
ºi nu este loc pentru echivoc... ºi derapajele politrucilor; trudind pe ºantiere, în spitale, în instituþii de tot felul, la munca
Numãrul 36 ºi cele 55 de zile de carantinã nu este suficient sã calculãm astenii de jos. În urmã cu vreo doi ani, în timp ce mã plimbam prin
amintesc de luna plinã sub care ºi alte trucuri ieftine superbele Kew Gardens, dupã ce le-am spus unor englezi
ai rupt frâna de mânã din þara cu patrioþi rubensieni... prietenoºi ce naþionalitate am, aceºtia au început sã constru-
ºi iascã rapid un portret al românului din elementele pe care le
ai vãzut ai vãzut Am încã timpul necesar sã devin voluntar aveau la îndemânã. Nu voi uita niciodatã cum unul dintre ei
s-au înãlþat zmei al ideii de artã, le-a spus amicilor sãi, nu fãrã apreciere, dar ºi cu un fel de
sã muncesc în câmpul literar ca într-o ikebana, blândã condescendenþã colonialã ce mi-a strâns puþin inima,
peste iordan cã românii sunt realmente „muºchiul Londrei“, ridicând, în
fãrã resentimente faþã de vecinii mei ipohondri
cãrora li s-au virusat existenþele standard. acelaºi timp, braþul îndoit, într-o miºcare ce arãta forþa fizicã
Parcã ne-am întâlnit în martie Pe autostrada grandioasã trec în coloanã maºini pusã la muncã. Pe mine m-au aºezat, cu vãditã ºi caracteris-
ºi cu girofar spre zidul plângerii ticã deferenþã, în „clasa superioarã“, dat fiind cã le vorbeam
înnebuniþi de sud limba corect ºi cã nu eram în cãutare de slujbã...
conduse de roboþi mecatronici...
am porþionat sentimentele kitsch. Prinþul Charles însã a avut ºansa de a cunoaºte România
într-un mod în care ea nu poate fi cunoscutã numai de la dis-
Numai noi tanþã. Mesajul lui, dincolo de caracterul sãu politic, se sprijinã
pe ceva deja demonstrat: pe acel sentiment al unei tihne
tenebroºi ºi perfizi inegalabile gustate cu siguranþã de prinþ pe prispa casei sale
putem preschimba universul din Viscri, unde îi place sã stea ºi sã asculte freamãtul ier-
într-un lift silenþios burilor ºi al insectelor. Românii înþeleg asta mai bine ca
oricine ºi poate cã, în numele acestei tihne împãrtãºite, îi trec
ºi
cu vederea obligaþiile. Bea cu plãcere þuicã de prune,
acel du-te-vino ne va þine strâns mãnâncã dulceaþã fãcutã în casã de bunicile noastre: este,
lângã ultima moarte cinematograficã cum s-ar spune, puþin ºi al nostru. Corolarul ar fi cã suntem ºi
a iubirii noi puþin ai lui, nu-i aºa?

aprilie 2020 9
eseu
Fãrã sã fie tributar maestrului, în
Radu Paraschivescu pare a sãlãºlui spi- Dan PERªA

Radu Paraschivescu
ritul lui Caragiale. Vivacitate, inteligenþã,
originalitate, „simþ enorm“ ºi „vãz mon-
struos“. Este dotat cu o enormã energie,
ce îl face activ în toate planurile culturii:

ºi justiþia poeticã
scriitor, editor, cronicar TV, moderator.
Dar este ºi un om pus pe ºotii, pentru cã
ironia, nu-i aºa, face ca hapurile critice la
adresa societãþii româneºti sã fie
înghiþite cu zâmbetul pe buze. Oricât de
grave i-ar fi subiectele, lipsa de morgã
creeazã în jurul sãu un ambient jovial, („m
mettehn
ne, men
ntalittãþi, prroastte deprrin
nderri ºi derrapaje““)
motiv pentru care este cãutat, simpati-
zat, iubit. Nu o carismã înnãscutã îl face
popular, ci viul sãu spirit viril. Un Radu ºtient cã a descrie factice nesimþiþii ar fi o râsul e ca o pereche de aripi viguroase, ferindu-se cu strategii subtile de-o posi-
Paraschivescu scorþos ar fi un filozof muncã sisificã ºi n-ar scoate-o la capãt, capabile sã te înalþe în zbor deasupra bilã înregimentare, fãcând totul prin pu-
greoi, privit de la distanþã. ªi fie cã nu iatã cã survine strategia. Strategia sar- mizeriei cusururilor omeneºti... Astfel, terile lor, încât cei care au rãzbit pânã la
are timp de fani, de oameni ce se înghe- casticã. Nu, nu va scrie o carte ca un spiritul sãu i-a oferit o „metodã“. Cãrþi ca urmã, au reuºit graþie unei perseverenþe,
suie sã obþinã un loc lângã el, mai toþi tratat doct, cu diagnoze ºi clasificãri „Ghidul nesimþitului“ („Humanitas“, încrederi în sine ºi calitãþi excepþionale.
nãvãlesc, vor sã se afle în preajma sa. asupra nesimþirii. E conºtient cã ar lupta 2006), „Fie-ne tranziþia uºoarã. Mici ros- Ce spunea Octavian Soviany, spre
Pentru cã e un om care nu-ºi face CV-uri cu hidra, în plus treaba „fiind de la un tiri cu tâlc“ („Humanitas“, 2006), „Mi-e sfârºitul anilor ’90, despre aceastã ge-
solemne ºi interminabile, ci se prezintã punct încolo o încercare de a-i vinde rãu la cap, mã doare mintea. Noi perle neraþie? „În contextul literaturii române
în câteva rânduri, glumeþ: „Radu castraveþi grãdinarului“. Ci se va replia de tranziþie“ („Humanitas“, 2007), „Dintre de astãzi, atitudinea faþã de absurd
Paraschivescu trãieºte în Balta Albã ºi sarcastic pe subiect, va opera o con- sute de cliºee. Aºchii dintr-o limbã desparte imaginarul optzecist... de per-
se viseazã la Roma. E mefient faþã de voluþie... ºi va trece de partea nesimþitu- tare“ („Humanitas“, 2009), „Maimuþa spectiva generaþiei ’90, care se particu-
avioane, reptile ºi sfaturile medicilor. lui, pentru a-i scrie un ghid. „Datoria carpatinã“ („Humanitas“, 2013), „Muºte larizeazã prin tendinþa de a încerca sã
Croieºte articole pentru ziare ºi reviste, noastrã e sã-l înarmãm cu cât mai multe pe parbrizul vieþii. Nou catalog de convieþuiascã cu forþele rãului, a cãror
traduce romane, se ocupã cu hermeneu- trucuri, strategii ºi instrumente. Poate cã perle“ („Humanitas“, 2014), „Noi vorbim, atotputernicie face inutil orice gest de
tica ofsaidului în emisiuni de analizã fot- de unele a uitat.“ Aceastã bruscã repli- nu gândim. Nouã colecþie de perle româ- revoltã sau de evaziune“. Convieþuirea
balisticã ºi – mai rar decât i-ar plãcea – ere ca a lui Rocky în ring (din celebrul neºti“ („Humanitas“, 2015), „România în cu „Rãul“ nu este o opþiune a nouãzecis-
scrie cãrþi“. Doar atât. De fapt, nici nu are film cu ºapte premii Oscar) te face sã 7 gesturi“ („Humanitas“, 2015), „Cum tului, ci pur ºi simplu el nu are unde se
nevoie de mai mult, pentru cã toatã râzi în hohote de unul singur, dacã lec- gândesc politicienii (Cum? Gândesc po- ascunde. ªi întocmai cum timidul îºi
lumea îl cunoaºte. Altfel, dincolo de turezi singur cartea. „Poate cã de unele liticienii?)“ („Humanitas“, 2016), „Cartea creeazã o strategie de-a trãi între
acest fel de a fi degajat, prietenos, a uitat.“ Ia sã i le amintim, ia sã-l înar- râsului ºi a cercetãrii“ („Humanitas“, oameni ascunzându-ºi vulnerabilitatea ºi
temele abordate îl aratã drept un om mãm, ia sã-l instruim! Sã-i scriem un 2017), „Douã mãturi stau de vorbã. ajunge la un stil de-a fi, nouãzecistul îºi
grav, profund serios, animat de un spirit ghid! Dar cartea aceasta e mai bine sã Scene româneºti“ („Humanitas“, 2018) creeazã un stil scriind astfel încât criticile
critic total, de un discernãmânt fãrã greº. fie cititã cu glas tare, ca la ºezãtoare. Îmi sunt mãrturia plãcerii de a scrie, de a fi sale sã nu primeascã represalii
Dar ironia face parte din fiinþa lui. Nu, iro- amintesc de vremea ºcolii primare, când sarcastic, de a se amuza. Doar prin per- sângeroase. Ar fi ridicol cel care ar ataca
nia nu este „purtãtoare de resentimente ne adunam mai mulþi copii sub bolta unei severenþã nu am fi avut o listã de vo- ironia, sarcasmul, satira, umorul, râsul.
sau de pornire vindicativã“, dupã cum viþe-de-vie într-o curte ºi citeam din lume, ci poate douã-trei titluri de cãrþi. S-ar face de baftã. Ironia are un mod ciu-
apreciazã chiar Radu Paraschivescu în „Aventurile unui detectiv particular“ sau Registrul lor ne oferã, încã de multã dat de a pluti printre noi, uneori abia e
„Douã mãturi stau de vorbã. Scene din alte cãrþi care ne fãceau sã râdem. vreme, pecetea un brand. Recunoºti un sesizatã, iar cei ironizaþi uneori nici nu-ºi
româneºti“ („Humanitas“, 2018), ci este o Adunam astfel energia gândurilor noas- mod de a gândi ºi a scrie, recunoºti o dau seama cã au fost ironizaþi, mai ales
formã de iertare. Ironia zice cam aºa: tre într-un tot mai puternic, o concentram matrice stilisticã... recunoºti o carte, fie când autorul nu-ºi dã nici sieºi scãpare ºi
sunt împãcat cu tine, nu te urãsc, nu te ca punctul de luminã sub lentilã. Iar de n-ar fi trecut numele autorului pe ea. se autoironizeazã, aplicându-ºi de fapt o
condamn, dar nu te cruþ de la a te face Radu Paraschivescu, scriind un ghid al În ce priveºte cuprinderea, lui Radu veselã, ºireatã pedeapsã, aºa cum
de râs. Deci Radu Paraschivescu iartã nesimþitului, nu are de gând sã întã- Paraschivescu nu-i scapã nimic din fãcea Ion Creangã când se declara a fi
câte le aude ºi le vede la ceilalþi ºi în reascã egregorul nesimþiþilor, ci dimpo- manifestãrile lumii româneºti. Nu-i scapã prost... A influenþat societatea ro-
lume. Dacã nu ar face aºa, ar provoca trivã, egregorul oamenilor cu bun-simþ, nimic din ce poate fi satirizat. De la mâneascã, în anii ’90, estetica ºi stilul li-
teamã, pentru cã mai toþi se tem sã fie educaþi ºi chibzuiþi. Astfel cangrenele din proºti, nesimþiþi ºi aroganþã pânã la politi- terar? Le-a influenþat înainte de 1989?
vãzuþi întocmai cum sunt, mai ales trupul societãþii româneºti se pot vinde- cieni (indiferent de culoarea politicã, fie Hmmm, da! ªi atunci profilul celui mai
lumea româneascã în întregul ei, cu lip- ca. ªi o poate face, are aceastã sublimã cã unii se dovedesc mai vrednici sã fie ferice scriitor al acestei generaþii este: sã
surile ºi tarele ascunse cu grijã. Atenþie, capacitate de a vindeca. Prin haz. Am exemplificaþi) sau de la guralivii fãrã posede un puternic spirit critic ºi disponi-
le-aº spune celor ce se ridicã pe vârfurile vãzut mulþi oameni care se prezintã minte la fanfaroni, nimic nu este neso- bilitãþi sarcastice ºi umoristice. Iatã cã
degetelor pentru a-i face semne cu drept umoriºti, dar nu au haz. Radu cotit de condeiul lui, care antreneazã tocmai acestea sunt mãiestriile lui Radu
mâinile ºi a-i trimite bezele: Radu Paraschivescu are un haz nebun. ªi cum prin energia scrisului douã imense roþi Paraschivescu ºi prin ele se aºazã în
Paraschivescu iartã, totuºi vede ca la existã un dicton latin pentru orice, sã-l de moarã ce macinã ºi macinã neo- fruntea generaþiei sale.
radiografie. Nu puteþi ascunde nimic de amintesc: „Ridendo, castigat mores“. bosite. Capacitatea de a observa (altfel
el. Spiritul critic îi este la fel de puternic Personal nu cred cã prin râs îndreptãm spus, luciditatea sa) este în aºa mãsurã „Cu inima smulsã din piept“
ca pornirea cãtre ironie ºi sarcasm. prostia proºtilor, moravurile prost-cres- ieºitã din comun, încât unele subiecte („Humanitas“, 2008), „Rãcani, pifani ºi
Luciditatea nu-l pãrãseºte nici în somn. cuþilor ºi nesimþirea nesimþiþilor ºi nici nu i-ar fi dat nimãnui altuia prin cap. veterani“ (coord., „Humanitas“, 2008),
Ironia ºi sarcasmul nu sunt acuzatoare Radu Paraschivescu n-o crede. Însã ast- Cine s-ar fi gândit sã scrie „Cartea râsu- „Fluturele negru“ („Humanitas“, 2010),
(dar cât de caustice sunt!). Radu fel se face justiþie poeticã. Iar Radu lui ºi a cercetãrii“, despre „delirul preu- „Toamna decanei. Convorbiri cu
Paraschivescu nu are nimic dintr-un Paraschivescu e cel mai mare justiþiar doºtiinþific“ ºi credulitatea speculatã de Antoaneta Ralian“ („Humanitas“, 2011),
necruþãtor procuror. E doar o strategie poetic al literaturii române de azi ºi de impostori? „Astãzi este mâinele de care te-ai temut
pentru a nu-ºi ridica omenirea în cap ieri. Nimeni altul nu ne-a fãcut sã râdem Toate aceste realizãri trecute în ieri“ („Humanitas“, 2012), „Poveºti de
când îi aratã tarele? Nu pare, pentru cã cu atâta poftã de metehnele lumii revistã vin doar dintr-o parte a persona- dragoste la prima vedere“ (coautor, alã-
prea o face mereu, cu o dezinvolturã ºi o româneºti, pânã acolo încât sã ne dãm litãþii lui Radu Paraschivescu. O parte turi de Ioana Pârvulescu, Gabriel
dârzenie demne de Don Quijote. Nu seama de formidabila forþã a râsului: consistentã, încât meritã sã mai zãbovim Liiceanu, Ana Blandiana ºi Adriana Bittel –
aratã cu degetul pe cineva pentru a asupra ei. Punând, poate, întrebarea: „Humanitas“, 2015), „Aºtept sã crãpi (de
acuza, ci pentru a râde de el. Deºi cât datoreazã scriitorul spiritului sãu ºi astãzi, în prime-time)“ („Humanitas“,
bucureºtean get-beget (n. 1960, cât mentalitãþii contingente? Deoarece 2016), „Am fost cândva femeie de
Bucureºti) ºi cu metabolismul necesar am vãzut la Radu Paraschivescu con- onoare ºi alte povestiri“ („Humanitas“,
metropolei, râde cu un fel de cuviinþã, ca juncþia dintre un spirit critic extrem de 2017) – iatã câte titluri a mai adunat
omul de la þarã, fãrã rãutate ºi dispreþ. puternic care scruteazã fãrã menaja- Radu Paraschivescu.
Aici este mare sa deschidere cãtre mente lumea ºi satira împãciuitoare. Dar unde voiam sã ajung? A, îmi
umanitate: nu dispreþuieºte niciodatã pe Dacã pãstrãm observaþia lui Laurenþiu amintisem multe dintre cãrþile sale cu un
nimeni ºi nimic. Priveºte cu un ochi cald Ulici asupra „generaþiilor de creaþie“, fel de uimire. Printre aceste titluri gãseºti
lumea, o îmbrãþiºeazã ºi, ei da, aici care la noi ar fi decenale (desigur, obser- romane. Radu Paraschivescu, romanci-
survine strategia. Sã-i observi strategia, vaþia vine din analiza metabolismului erul? Despre „Fluturele negru“ ai putea
nu se poate mai clar decât prin referinþã societãþii socialiste ºi pare justã: avem spune cã autorul a fost în locurile despre
la cea mai cititã carte a sa, „Ghidul ne- ºaizeciºti, ºeptezeciºti ºi optzeciºti; faþa care povesteºte ºi cã a cunoscut oa-
simþitului“. O carte pe care dacã o ai pe literaturii se schimba cu fiecare deceniu, menii ce i-au devenit personaje. Dar cum
raftul de acasã sau o vezi la biblioteca aºa cã s-a continuat vorbindu-se ºi de o sã fi fost în timpul lui Caravaggio, cum sã
publicã, este la fel de jerpelitã. Este cititã generaþie ’90 ºi chiar de douãmiiºti; apoi fi cunoscut acei oameni din secole tre-
ºi rãscititã. A ce o fi dovada? Cã nu sunt s-a renunþat, categorisirea nu se mai cute? Aºa cã nu poþi decât sã þi-l ima-
aºa mulþi nesimþiþi precum se crede? susþinea), atunci Radu Paraschivescu ginezi pe Radu Paraschivescu fie în pos-
Cãci spune Andrei Pleºu în „cuvântul de face parte din generaþia nouãzecistã. O tura de ºoarece de bibliotecã, adãstând
întâmpinare“ cã nesimþiþii nu o vor citi. generaþie necoagulatã, cu scriitori care cuminte, cu ochelari pe nas, la sala de
Nesimþiþii: puþini, dar rãi! Nesimþitul este nu au avut vreun sprijin ºi s-au descurcat lecturã a unei imense biblioteci, unde
„zgomotos, rãstit, grosier, ofensator“, singuri cum au putut (nici chiar ei între ei citeºte vrafuri de cãrþi, posturã ce nu i se
spune Radu Paraschivescu. Dar, con- • Constantin Broºu nu au avut ºansa sã se ajute), dar ºi prea potriveºte, fie þi-l imaginezi ca pe un

10 aprilie 2020
consemnãri

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •
Gabriela Feceoru a debu- de plasare a sinelui într-un
tat în 2017, la Editura „Cartea Gabriela Feceoru hãu spiralat, fãrã margini, un
Româneascã“, cu volumul de exerciþiu de exorcizare în
versuri „blister“, volum care a care poeta îºi e x e c u t ã
avut de atunci încoace o animalul din spatele minþii,
oarecare rezonanþã, atât în

blister
norul de umbrã – procesul
raport cu ceea ce reprezintã de conºtiinþã – etern vinovat
scena literarã actualã, cât ºi pentru felul ei de a fi, ºi
în afara acesteia. rãscrucea la care se aflã. Ba
O accentuatã fluiditate a mai mult: poeta este perfect
discursului îþi este dat sã conºtientã de permanenþa
întâlneºti de puþine ori. stãrii de „fãrã ieºire“, de unde
Vârsta (mentalã, dacã vreþi) ºi sintagma „raiurile, demni-
a poetei nu este oglinditã tatea, iatã beþia de final de
neapãrat de însuºi limbajul
an“, ca ºi cum Gabriela
adoptat, ca dorinþã a unei
Feceoru ºi-ar pregãti terenul
retorici anatomiste, cât din
sau s-ar pregãti spiritual pen-
neobosit cãlãtor, ce-a vãzut, bãtând cu viziunea coerentã ºi pe
deplin asumatã a celor ce o tru o primejdie, ca ºi cum s-ar
pasul, acele locuri de poveste, dar în
bântuie, a faptelor de zi cu rupe mereu de lume, iar mai
secolul nostru, drumeþind pe acolo,
zi, dupã cum se va deduce apoi de sine: „familia mea
notându-ºi în minte ce spun ghizii turisti-
ci ºi adunând pliante cu fotografii ºi pe parcursul lecturii. e-n douã familii“.
explicaþii. Mai vine peste toate obsesia În ceea ce priveºte miza Pe parcursul întregului
pentru un pictor, straniul Caravaggio, ce discursului, se deduce cã volum sunt predominante
se picta în chip de fetiºcanã ºi de tânãr aceasta ar fi una cât se astfel de relatãri în care pânã
imberb ºi, în final, devenind însuºi poate de pretenþioasã, pe ºi minutele de rãgaz par sã
Bachus... ºi iatã fundalul, cu lux de amã- motiv cã poeta adoptã când fie nu mai departe de „suite
nunte, amãnunte ce descriu epoca în un tip de gândire cuminte fertile de jocuri ratate“ (p. 18).
chip filmic, ca în romanele lui (asumat domestic, amabil, Dar miza întregului volum nu
Sienkiewicz, de zici cã autorul e unul chiar suspect de amabil, în stã doar aici, ci ºi în ilus-
dintre personaje ºi n-a fãcut decât sã care insereazã „seturi de trarea unor secvenþe din
relateze întâmplãrile urbei... dar, de fapt, iluzii“ ca niºte comete care imediatul „banal“, din lumea
autorul vine cu erudiþia sa, peste care þâºnesc din visul propriu, cotidianului, în care poezia
toarnã, fãrã zgârcenie, fantezia sa tocmai pentru a crea ºi a nu mai face tururi de forþã,
uluitoare, nesecatã, cãci este, cum scoate în evidenþã o parte exerciþii de demonizare a
spunea Tania Radu despre el, o mai luminoasã a lucrurilor,
„artezianã ficþionalã“. întâmplãrilor de pretutindeni,
sâmburele de nãdejde dacã ci ia momente de respiro,
Pe de o parte, Radu Paraschivescu
vreþi, pe care îl vom alãtura oglindind mai degrabã câte-
este atras, ca prozator, de viaþã, de exis-
ºi unui scurt exemplu prelu- va secvenþe la rândul lor
tenþa oamenilor, iar pe de alta, metabo-
lismul sãu ºugubãþ (el nu este un sar- at: „echilibru în toate ºi-n toþi“ fireºti, monotone, simple,
castic caustic, incisiv, ci mai degrabã un – p. 41), când un limbaj plin obiºnuite. Spre exemplu,
satiric jovial, ca un petrecãreþ din alaiul de tãieturi decise, cu orizon- douã cadre din acelaºi text:
lui Pan; nu condamnã frivolitatea, par- turi obscure ºi, pe alocuri, „îþi cauþi o bluzã sã ieºi ºi-i
ticipã la bacanale, suprema þintã fiind câteva „mici explozii“, dând frig afarã… nu-s în stare sã
parcã orgia cosmicã – mã refer la harta astfel propriilor construcþii în mã ridic din pat“ (p. 62). Aici
stilisticã a minþii scriitorului, desigur, nu mod intenþionat douã sau
poezia din interiorul poeziei
la autor), de om poznaº, tinde sã aca- mai multe ramificãri, dupã
dispare, se evaporã, pãleºte.
pareze scena scriiturii ºi romanul se caz, subiect, temã tratatã
Iar discursul pare sã vinã ca
transformã într-o reprezentaþie, asemã- etc.
o mimare a trãirii, a ade-
nãtoare celor din teatru, ceea ce în Aceastã a doua parte însã
trebuie ghicitã, intuitã, cãci vãratei trãiri, ca o „mimare a
prozã are un alt efect, i-aº spune „efec-
tul carnaval“. Viaþa, aºa cum ne-o pre- nu existã delimitãri concrete, elastice, fãrã sfârºit, în care De aici cuvintele alunecã gesturilor pe întuneric“ ce
zintã prozatorul, este un imens carnaval, totul coexistând într-un rimt poeta – fiica vitregã, brusc, sunt mai uleioase: riscã sã surpe nu numai con-
mai vast decât celebrul carnaval din Rio. alert, dar mai ales rãsfirat, manechinul de plastic expus, totul curge ºi se scurge pre- textele cu pricina, ci însuºi
Dar pe fiecare dintre scenele romanului aleatoriu, ce ocupã voit un încremenit – pare sã fie prin- cum într-un tablou suprarea- lungul ºir de texte din care
vine ºi se aºazã, obsesiv, fluturele mai întins spaþiu al cãrþii, nu sã între douã lumi, în bãtaia list. Noþiunea de echilibru fac parte. Aceste mimãri s-ar
negru, deoarece prozatorul þinteºte un numai ca areal de desfãºu- unor vremuri fãrã repere, în devine doar un mit sau o putea sã fi afectat repertoriul
punct, ºi este un punct întunecat, înecat rare a cuvintelor, ci mai ales bãtaia unui vânt de care nici hologramã, iar oboseala fi- pe ici, pe colo, dar nu cât sã
în sânge, pentru cã acel punct se aflã în prin jocurile de imagini. mãcar nu este sigurã cã e reascã, omeneascã nici îl desfiinþeze sau sã ducã
inima lui Caravaggio. ªi tromba de mira- Aici câmpul tactic este de vânt sau care, în cel mai mãcar nu mai este obosealã, totul în derizoriu. Din fericire,
je a carnavalului cosmic este sorbitã în fapt un imaginar mai special, fericit caz, adie aproximativ, ci doar un prilej de reflecþie ºi cititorul nu va întâmpina ast-
pâlnia acestui imens maelstrom, în care asemenea unei întinderi într-un cadru rareori exact. un moment de autoanalizã, fel de jocuri imagistice trans-
stã ascunsã taina vieþii. parente prea des.
Cea mai mare parte a volu-
Cum se împacã în pieptul unui om
mului graviteazã în zona unei
mai multe suflete: al cronicarului sportiv
ºi al editorului, al sarcasticului publicist ºi
nemulþumiri continue sau mai
al prozatorului? Dar iatã, când sã con- degrabã a unei neîmpãcãri cu
tinui, ajung la o perfectã potrivire, a propria-i persoanã, apoi cu
criticului literar cu omul de televiziune, restul lumii, în zona unei
cu realizatorul TV, ce a dat o splendidã experimentãri a propriului lim-
emisiune, unde a îmbinat o perfectã baj, din care lipseºte tendinþa
coerenþã criticã, þintind esenþa cãrþii auto-pastiºei, atât de speci-
comentate, cu o perfectã degajare a ficã în rândul celor care
ceea ce l-ar putea angaja pe cititor în pãºesc pentru prima datã pe
lecturã. Nu-mi pot imagina un posibil mai câmpul literaturii.
bun impresar, dar nu avem noi, românii, Finalmente, putem spune
parte de aºa ceva, pentru cã Radu cã nu avem de a face cu o
Paraschivescu are prea multe proiecte poetã care ºi-a gãsit acel tip
personale, duse rând pe rând la capãt, de discurs original, în funcþie
cu o neobositã râvnã. Ei bine, cum se
de care sã poatã fi identifi-
împacã în pieptul unui om mai multe
suflete? Vorba lui T. S. Eliot: asta „nu ne catã încã din volumul de
priveºte“; cert este cã, miraculos sau nu, debut, ci mai degrabã cu o
se împacã, acþioneazã pe direcþii diferite fiicã vitregã a poeziei con-
ºi totuºi într-o rezultantã bine definitã temporane, care ºi-a fãcut
sau, mai bine zis, cu o rezultantã ce cât se poate de bine lecþiile
defineºte un om uimitor în polivalenþa la lumina opaiþului.
• Ana Dorotea ºi Andrei Gheorghiu
sa: Radu Paraschivescu. Johan KLEIN

aprilie 2020 11
interviu
– Stimate domnule Nicu
Alifantis, vã mulþumesc în chip
Nicu Alifantis: îmi administrez singur Fa-
cebookul, Instagramul, site-ul
deosebit pentru amabilitatea ºi muncesc pentru cã-mi place
de a fi fost de acord sã-mi ceea ce fac!

„Fãrã responsabilitatea
împãrtãºiþi câteva dintre inte-
rioarele dumneavoastrã. Oricât – Revenind: sunteþi acolo,
ar trebui preþuitã simplitatea, sus, pe scenã. În faþã vã e pu-
blicul. Douã emoþii care se vor

actului artistic înseamnã


nu am cum sã las în spate fap-
tul cã finalitãþile artistice ce vã întâlni. Artistul conºtientizeazã
poartã semnãtura sunt inter- mereu o asemenea tensiune,
ferente: sunteþi muzician, poet, aceastã legãturã, forþã?
om de teatru ºi cine ºtie câte
altele. Ce anume le aduce
împreunã?
cã te afli în locul nepotrivit“ – Dacã te-ai urcat pe scenã
ºi nu te-apasã ochii ºi rãsu-
flãrile oamenilor din întuneric
– Eu mulþumesc cã mã înseamnã cã nu ai ce cãuta
bãgaþi în seamã. Dacã ar fi sã acolo. Fãrã emoþii, fãrã senti-
– Sigur cã la început au fost
dãm un numitor comun la ceea mentul cã te simþi obligat faþã
ce fac, putem spune cã acesta niºte încercãri adolescentine
de cei prezenþi în salã, fãrã
este muzica. Am ales sã naive. Apoi, dupã un timp de
responsabilitatea actului artis-
iubesc poezia, teatrul, muzica acumulãri, lecturi, studiu, au
tic înseamnã cã te afli în locul
ºi sã respect valorile ºi identi- început sã aparã ºi scrierile. O
nepotrivit. N-ai voie sã deza-
tatea culturalã ale acestei þãri. altã formã de descãrcare, de
mãgeºti.
Mi se pare un scop plin de exprimare, dacã vreþi. Dacã n-aº
demnitate. fi fost încurajat sã public, n-aº fi – Cu scuzele necesare pen-
fãcut-o, recunosc. Încã mã mai tru aceastã dezvãluire, într-o
– Personal, rãmân la ideea
paºte un sentiment de uºoarã oarecare zi de toamnã, am tre-
veche cã arta adevãratã va-
jenã, mai ales dupã ce-am con- cut unul pe lângã altul într-un
lorizeazã tripticul adevãr-bine-
sumat atât de multã poezie Bucureºti plin de forfotã. Deºi
frumos. Cum le regãsiþi pe
acestea, concret, în tot ceea ce bunã. Ce sã zic? Când nu mai mi-aº fi dorit atât de mult, nu
întreprindeþi? e sunet, e cuvânt ºi-atât! am avut curajul de a mã opri
pentru un autograf. Probabil un
– Nu întreprind nimic spe- – Discurile pe care le-aþi exces de timiditate, probabil
cial. Fac ceea ce cred din toatã dedicat lui Nichita, Ion Barbu, bine am fãcut! Citisem într-un
inima. Mã bucur de cântecele George Bacovia sunt mai pre- interviu mai vechi cã vã consi-
mele, de concerte, de public, sus de orice calificative pe care deraþi, la rândul dumneavoas-
de albume, de fiecare întâlnire le-aº putea aduce eu... Existã trã, un timid. Ce ºanse mai au
cu oamenii. Nu mi-am propus în planurile dumneavoastrã, fie bunul-simþ, rigoarea ºi mai ales
niciodatã sã fac ceva deosebit. ºi îndepãrtate, alte asemenea rãbdarea într-o lume aºa-zisã a
Doar sã fiu sincer acolo pe proiecte? post-adevãrului?
scenã ºi sã simt cã mesajul
meu ajunge acolo unde tre- – Da, mai sunt câþiva poeþi – Da, sunt un timid. Încã am
buie, adicã la oameni. Fãrã cãrora aº vrea sã le dedic câte emoþii. La o întâlnire, la specta-
credinþã ºi încredere în sine nu o lucrare amplã. Toate la tim- colele mele sau ale altora, la o
cred cã se poate realiza mare pul lor, sã fim sãnãtoºi. Pro- prelegere, la o privire pe
lucru. agonisit-o ºi care ne alimen- unor evidenþe, care dintre cele iecte am destule, slavã stradã, la un eveniment mon-
teazã prezentul, dacã vrem sã douã reuºeºte sã exprime mai Domnului! Mai sunt foarte den sau la unul privat. Am o
– Am crescut cu muzica
dumneavoastrã. Cred cã nu existãm în viitor. Dacã nu te multe? multe de fãcut ºi aº fi nespus vârstã, am crescut cu o altã edu-
exagerez dacã vã mãrturisesc reinventezi permanent, dacã – Sobrietatea vieþii þine tocmai de fericit sã le pot duce pânã la caþie, nu pot sã mã adresez din
cã am ajuns pentru prima datã nu trãieºti în prezent, pierzi de ludicul ei. Dacã nu ne-am capãt! prima unei persoane nou întâl-
în Piaþa Romanã odatã cu apa- partida. ªi eu nu vreau s-o mai juca înseamnã c-am murit. nite la persoana a doua singu-
– Astãzi lumea are nevoie
riþia discului de la Electrecord. pierd, n-am calitãþi de pierzã- Dacã n-am aborda cu seninã- lar, mulþumesc din obiºnuiþã,
tor. Muncesc prea mult ca sã de stimuli puternici. ªtirea-ºoc
Timpul trece repede – e o tate, umor, dezinvolturã pro- inundã emisiunile TV, newsfee- cred în respect ºi în obrazul
banalitate, dar ºi o realitate: aþi nu arãt oamenilor ce-am fãcut, blemele cãrora suntem supuºi îmbujorat, mã simt responsabil
sã-i las sã mã judece, sã exist. durile trãncãnesc despre apo-
fost printre primii artiºti care au sã le facem faþã înseamnã cã calipse mai mult imaginate. de mine atunci când sunt în
ºtiut sã se reinventeze: CD-uri, – Muzica dumneavoastrã lupta e pierdutã. În fond ºi la Cum ne-ar putea surprinde societate ºi cred în obligaþiile
varii suporturi digitale, DVD-uri, are ceva aparte, atât de preg- urma urmei, pe scenã ce faci? ce-þi sunt generate de statutul
Nicu Alifantis? Joacã jocuri
concepte de spectacol aparte. nant încât convinge imediat. Joci. Iar jocul poate fi unul care de persoanã publicã.
video, se uitã la desene ani-
Se poate aºeza în cuvinte Mã întreb dacã aþi putea indica se sfârºeºte fie tragic, fie feri-
întreagã aceastã forþã cre- mate, e pasionat de ºah ori de – La curtea regelui, doar
unele similitudini cu alþi inter- cit. Ce poate fi mai minunat,
ativã? Cum a fost posibil? modã, l-am gãsi în sala de gim- bufonul îºi putea permite orice.
preþi, „de afarã“... mai credibil, mai excitant în
actul artistic decât jocul? Cât nasticã? Cumva paradoxal, el era
– Timpul trece ºi odatã cu el – Mã bucur sã aud asta. În- începutul ºi sfârºitul libertãþii.
trecem ºi noi. Am momente despre instrument, el poate fi – Nu, îmi pare rãu cã vã
seamnã cã mi-am atins scopul. oricare, cãci mânuit cu dibãcie, Textele pe care le scrieþi au
când mã sperii de cifre. În 2018 dezamãgesc. Sunt o persoanã
Ce fericire mai mare poate fi sã devine suportul cu ajutorul multã ironie – uneori se leagã
aniversam 45 de ani de la pri- absolut comunã, care la
vezi la un spectacol cã þi-ai cãruia îþi expui ideea. de un sentiment, alteori de un
mii paºi pe scenã ºi debutul în convins auditorii? Similitudini aproape 66 de ani îºi trãieºte
modus vivendi vag fanariot.
muzica de teatru (nota bene: cu alþi artiºti? Mã feresc cât pot – Scrieþi poezie. O faceþi ca viaþa cât poate de normal.
Dar totul se umple de iubire...
118 spectacole de teatru pen- de ele. Oricât de mult þi-ar pe o cochetãrie sau nu? Vã Mãnânc, beau, fumez, mã joc
Cum e þara în care locuiþi?
tru care am scris muzica); în plãcea un artist din altã þarã, el intereseazã canoanele lite- cu nepoþii, îmi iubesc soþia ºi
2019 s-au împlinit 50 de ani de nu trebuie copiat. Trebuie doar rare? Forþând nota, sunetul sau fetele, mã plimb, citesc, scriu, – Eu chiar cred în þara asta
când am compus cântecul sã învãþãm de la cei pe care-i cuvântul? cânt ºi mai ales trãiesc! În rest, ºi în oamenii ei. Sigur cã am
„Decembre“, iar anul acesta iubim ºi-i apreciem. Nu e vina momente în care poate exage-
sãrbãtoresc alãturi de colegii nimãnui cã s-a nãscut unde s-a rez creditându-mi concetãþenii
mei 25 de ani de când cânt cu nãscut. Hai sã încercãm sã fim cu prea mult plus sau cu
ZAN. Probabil vor fi ºi alte buni acolo unde mamele noas- minus, dar cum întotdeauna
aniversãri, cu ajutorul lui tre ne-au adus pe lume ºi unde adevãrul e undeva pe la mijloc,
Dumnezeu... În rest am mers pronia ne-a dat o ºansã. Nu le dau circumstanþe atenuante.
pas cu pas, umãr la umãr, braþ Per ansamblu e o þarã fru-
trebuie neapãrat sã fim catalo-
la braþ cu mai toate generaþiile moasã, uneori tristã, cu oameni
gaþi ca X,Y, Z, artist. Urãsc sin-
suporturilor cântecelor mele straºnici, prea rãbdãtori, însã
tagma „Alifantis, acest... al
(caseta audio, vinyl, CD, DVD, plini de umor. Sã ne-ajute
României!“
stick, youtube etc.) ºi ce-o mai Dumnezu sã ne regãsim ºi mai
fi. Nu cred în muzica de sertar; – Dincolo de chitarã, care
ales sã demonstrãm cã
ba dimpotrivã, cred cu tãrie cã este instrumentul pe care l-aþi
mãmãliga mai ºi explodeazã
trebuie sã ne trãim prezentul ºi folosi pentru a exprima registrul
din când în când!
sã ne adaptãm acestuia. grav al vieþii? Pe de altã parte,
Trecutul fiecãruia dintre noi vã întreb care e raportul dintre Interviu realizat de
vine cu zestrea pe care am sobru ºi ludic? Chiar în ciuda Marius MANTA

12 aprilie 2020
arte

ForrEstt Constantin ÞÎNTEANU refuzã orice responsabilitate,


mergând pe acelaºi drum
Pãdure. Este vorba despre abuziv indiferent de con-

„Forest“, la Galeriile Karo


limbaj. Marcel Duchamp a în- secinþe; nu acceptã sã facã
cetat la un moment dat sã vreo schimbare în stilul de
picteze fiindcã se repeta. Alþii viaþã, sã respecte ºi sã
au fãcut din serializare un fel preþuiascã spaþiul prin care se
de a fi. Nu existã un etalon deplaseazã, interacþionând
absolut; fiecare îºi mãsoarã aberant ºi iresponsabil, lãsând
lucrul conform preferinþelor urme greu de ºters ori de vin-
sale. Lemnul tãiat pentru foc e Artiºti participanþi: Ioan Burlacu, Dragoº Paraschiv, Ana Petrovici-Popescu, Sever decat. Nu e uºor sã schimbãm
aºezat sub formã de litere Burlacu, Marius Crãiþã-Mândrã, Cristi obiceiuri ºi mentalitãþi, sã
Petrovici-Popescu, Mihai Sârbulescu,
uriaºe ce acoperã o suprafaþã Diaconescu, Ana Dorotea, Maxim provocãm o reacþie pozitivã
Nada Stîngu, Nora Stîngu, Ilinca acolo unde ceilalþi au eºuat
îndestulãtoare. Departe, de pe Dumitraº, Andrei Gheorghiu, Ion
celãlalt versant, se poate citi cu Strungaru, Constantin Þînteanu, Bogdan sau nici mãcar nu au încercat.
Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Matei Puterea exemplului nu-i de
uºurinþã cuvântul FOREST. Lãzãrescu, Florian Lipan, Christian Vlãduþã, Constantin Broºu, Andrei Rosetti.
Nimic nu mai poate fi ca ajuns; cu toate acestea pasivi-
înainte, totul se schimbã sub tatea nu este acceptabilã, orice
privirile noastre. Drumurile acþiune în direcþia necesarã
înainteazã rapid înspre inima Secven
nþe fiind bine-venitã. Propunem o
încercare de introspecþie
ascunsã a muntelui, maºinile
a) Progresul se manifestã cu mãcar, cercetarea lãuntricã
puternice niveleazã calea.
o forþã de neoprit: exprimare începând chiar cu cei care au
Nevãzutul ºi ascunsul se dau
echivocã, binele împiedicat de dorit sã facã parte din aceastã
la o parte din faþa tãvãlugului
rãu, lumina apãsatã în strân- aducere la un loc. Este o
ce cuprinde viaþa ºi nefiinþa.
soarea întunericului, bucurie nevoie de a înþelege cã suntem
Trunchiurile curãþate de crengi
îndoitã cu întristare. Fotografia atât parte a problemei, cât ºi a
sunt înghiþite de vârtejul neo-
aratã arborele doborât de soluþiei. Pãdurea, ca simbol al
bosit care cere ºi mai mult. În maºinãria puternicã; eficienþã conceptului curatorial, nu a fost
urmã a rãmas nimicul, pe maximã; în jungla Amazonului aleasã întâmplãtor. Ea este
dealuri ºi în sufletul oamenilor. se fac drumuri largi înspre nucleul în jurul cãruia gra-
Sãlbãticiunile se refugiazã câmpurile petrolifere. Civi- viteazã fiecare lucru, e fundaþia
înspre niciunde; ucise, deschid lizaþia aduce cu ea viaþã ºi care sprijinã întreg edificiul.
rana ºi mai adânc. Progresul moarte în egalã mãsurã, este Fãrã aceasta totul se
se transformã în ceva cu înþe- aºteptatã cu teamã ºi spe- prãbuºeºte. O ieºire în urmã
lesuri contrare; se merge cu ranþã. Luminile nu pot decât sã cu cinci ani într-o zonã relativ
faþa ºi spatele în acelaºi timp: pomeneascã, sã se tânguie în izolatã, undeva la graniþa din-
îmbraci trupul ºi goleºti sufle- • Nora Stîngu
surdinã. În chinuitoare agonie tre judeþele Bacãu ºi Harghita,
tul. se vor stinge în cele din urmã simplu: gunoaiele din munþii dupã lacul de acumulare
ºi ele. Atunci nimeni nu-ºi va noºtri sunt gunoaiele din case- 45=
=81 Poiana Uzului, s-a dovedit a fi
mai aminti ce a fost înainte. le noastre. revelatoare. Dupã un drum
Strofe b) Voir c’est avoir. La mijloc, d) Silueta cerbului se decu- Oamenii nici de aceastã anevoios, foarte dificil, pe o
sub înveliºuri, ocrotit de ochii peazã precis în carnea pastei datã nu au înþeles. Mulþi vor da
de lemn, aratã echilibrul vieþii, ºosea cândva asfaltatã, dar
Poezia nu are ce cãuta aici: cercetãtori, stã ascuns nerosti- vina pe ceilalþi crezând cã totul ajunsã într-o stare precarã,
tul. Lucrarea existã numai dacã drumul de întoarcere înspre
e inutilã ºi ridicolã. În prezenþa va trece. Un coºmar ce para- dupã ce ne-am strãduit sã con-
e pãstrat secretul; nimeni nu paradisul pierdut. Privind cu
distrugerii raþiunea devine atenþie dincolo, prin fereastra lizeazã, te scuturi apoi, cu tinuãm cu orice preþ, iatã-ne la
complice retrãgându-se laº în are voie sã ºtie, altfel îºi pierde spaimã dar ºi uºurare: te destinaþia doritã: un Paradis
deschisã, se vãd alienarea,
ipocrizie sau negare. Nu vede, valoarea. Cuvintele au multe lãcomia dusã în abjecþie. Viaþã amãgeºti cã nu e real. Ce s-ar din care la prima cercetare nu
nu aude, nu vorbeºte. Plasticul înþelesuri, fiecare vede altceva. consumabilã, marfã, eficienti- putea alege de aici: bãtaie pe ai fi dorit sã mai pleci vreodatã.
inundã marele ºi micul, folosul c) Sigla încorporeazã þesã- zare, profitabilitatea suferinþei, resturi, crâmpeie diforme ale La o privire mai atentã desco-
vine cu un preþ anume, ne tura veche aºa cum noi risipã, deznãdejde, indiferenþã. vieþii, falsificate, cu data pereai grãmezi de gunoaie,
înconjoarã ºi sufocã eficient cu adunãm în fiinþa noastrã par- e) Ring. Aripile fluturelui din expirãrii variabilã, direct pro- ambalaje de plastic, cutii de
rãmãºiþele sale. Gunoaiele din cursuri, experienþe, emoþii, Papua Noua Guinee. Memento porþionalã cu puterea de auto- bere ce sufocau locul idilic de
munþi sunt gunoaiele din case- eºecuri sau renunþãri. În faþa mori improvizat. O miºcare a sugestie. Adevãrul ascuns în care ne bucuram. Râul de
le noastre. Mizeria din ape este ei, pe axa longitudinalã stau mâinii, un gest fãcut aici, l-a minciuni, cu iscusinþã, falºii munte cu apele repezi ºerpuia
mizeria din minþile noastre. înºiraþi, ca o marfã, cei cinci ucis acolo, în partea cealaltã a profeþi, impostura care dis- printre zdrenþe de nailon
Moartea semãnatã cu indife- saci cu murdãria strânsã din lumii. Suntem parte a proble- truge. Speranþã deºartã, nãs- amestecate cu recipiente de
renþã îºi aratã roadele în inimile munþi. Mesajul este direct ºi mei, dar ºi a soluþiei. cociri, înºelãciune, trepidaþie, tablã. Am dorit atunci sã le
îngreunate. Rãutãþile s-au lipit blocaj. Apocalipsa nu mai vine, strâng pe toate, sã fac un om
organic, la nivel de celulã, fãrã am ratat încã o întâlnire; a câta uriaº. Nu mi-am împlinit
putinþã de scãpare. Punem oarã? ªi-a pus pecetea în inte- aceastã pornire. Sâmbãtã, 15
orice pretext, iluzie sau rior, descompunerea de acolo februarie 2020, am revenit în
vicleºug în faþã sã ne fereascã, a pornit, golul acoperit de acelaºi loc. Am strâns cinci
ne îmbrãcãm cu ele. ªi nici pojghiþa subþire, bãtãi de inimi saci de gunoi, i-am adus în
mãcar nu mai credem ceva, îngheþate. Ochiul veºnic treaz galerie, i-am aºezat frumos pe
oricât de puþin, din toate aces- urmãreºte fiecare gest, gân- podea lângã o siglã cu numele
tea. durile rechiziþionate, ameste- „Forest“. Nu-i plãcut, nici de
cate în malaxorul uriaº, recom- dorit, dar nu avem de ales.
puse apoi în ºabloane ºi lozin- Oamenii vor sta printre
Restt ci. Dezmembrare-reasam- gunoaie; astfel vom înþelege
blare, eliberare-încastrare, uni- ceea ce e foarte simplu, este
Ceasul deºteptãtor a sunat formizare, cuvinte înlocuite de acelaºi lucru: gunoaiele din
chiar în momentul când, în vis, cifre. 45 este ºi 81; depinde munþii noºtri sunt gunoaiele din
îmi negociam fuga. Eram hãitu- doar de cum aduni. casele noastre.
it: cei pe care nu-i puteam evita Expoziþia „Forest“ a fost
se arãtau ostili, ameninþãtori, deschisã fãrã participarea pu-
extrem de agresivi. Trebuia sã Justtificarre blicului, la Galeriile Karo, în
mã ascund, sã-mi camuflez data de 19 martie 2020. Deºi
miºcãrile, sã-mi disimulez Expoziþia „Forest“ se iniþial planificatã sã se încheie
intenþiile, nu mã deosebeam cu adreseazã în primul rând la 10 mai 2020, datoritã situ-
nimic de animalul încolþit, nu acelei entitãþi – mulþime de aþiei curente, ea se va prelungi
întrezãream vreo posibilitate oameni indiferentã sau parte atât cât va fi necesar pentru a
de scãpare. Moartea se anunþa activã la dezechilibrele provo- da posibilitatea celor interesaþi
lentã, dar inevitabilã. Privind cate de poluare ºi defriºare, cu sã o viziteze ºi fizic, atunci
înspre oglindã, viaþa realã nu efecte ce duc la alienare, dis- când legea va permite acest
oferã luxul evadãrii în starea trugere a naturii, a habitatelor, lucru. În prezent galeria e
oniricã; chiar amânat, dezno- dispariþii ale unor specii de închisã; lucrãrile sunt prezen-
dãmântul aºteaptã negreºit plante sau animale. Mulþi tate doar în spaþiul virtual.
acolo; vei fi lovit mai devreme
sau mai târziu fãrã cruþare. • Ilustraþia acestei ediþii: reproduceri
Nimeni nu scapã. • Cristi Diaconescu dupã lucrãrile din expoziþia Forest

aprilie 2020 13
comentarii
Deseori, în comunicarea cu spiritele, Gheorghe IORGA sajului, o mãrturie a lecturilor lui Pessoa
sunt întocmite liste în trei puncte (bani, în domeniul fantasticului, mai ales
dragoste, destin). O listã a dorinþelor Edgar Allan Poe. Am putea vedea, aici,

Celãlalt Pessoa (2)


scriitorului? Probabil. Spiritele se mul- o parodiere a acestei literaturi, utilizarea
þumesc sã-i rãspundã. ludicã a unor formule ce îi sunt proprii.
Pessoa era un scriitor sãrac. Sãrãcia Asta poate explica ºi folosirea englezei,
îi provoacã suferinþã, banii deveniserã o fiindcã lecturile lui Pessoa, atât romanul
obsesie. În listele pe care spiritele i le poliþist, cât ºi lucrãrile despre ocultism,
livrau, preocuparea pentru bani pare a fi au fost fãcute în aceastã limbã. Poe ºi
cea mai importantã. Într-o comunicare probabil sã fi rãmas virgin. Criticii lite- totul bizarã: Pessoa trebuie sã jure cã îi Crowley sunt anglofoni. O altã averti-
cu Vasco da Gama, acesta rosteºte de rari subliniazã homosexualitatea lui face un fiu... Acest fragment e semnat ºi zare constã din a i se cere în mod impe-
douã ori „no money“. O predicþie de rãu Pessoa, evidentã mai ales în poemele Marnoco e Sousa. Sexualitatea e abor- rios sã nu se încreadã în unele comu-
augur sau, pur ºi simplu, o informaþie scrise în englezã. datã, cum se vede, cu cruzime. Situaþia nicãri, mai cu seamã în cele fãcute de
referitoare la faptul cã femeia despre Femeia e primejdioasã. În fragmentul lui de celibatar i se reproºeazã cu suflete care ajung la noi forme de viaþã.
care e vorba în conversaþie nu are datat 2 iulie 1916, e descrisã ca având iritare. Ne gândim la Kafka ºi la culpa- Ne aflãm, atunci, foarte aproape de li-
bani? Într-un joc de cuvinte interesant, o voinþã imensã. E dificil de supus. E bilitatea sa în ceea ce priveºte cãsãto- teratura fantasticã ºi de povestirile
un interlocutor portughez îi cere impe- menitã cãutãrii unui bãrbat asupra ria. Aceeaºi ezitare o gãsim în cores- despre tãrâmul limburilor, aceastã
rios sã aspire, mai degrabã, la mãreþie cãruia sã-ºi exercite dominaþia. Iatã de pondenþa cu Felice ºi cu Ophélia. oscilare între viaþã ºi moarte – una din-
decât la... bani la ciorap! I se fac, de ce spiritele îl trateazã pe scriitor ca pe Comunicãrile reveleazã cã Pessoa are tre caracteristicile scrisului pessoan.
asemenea, predicþii despre situaþia lui un vasal, ca pe un sclav. E gata Pessoa conºtiinþa inhibiþiei lui sexuale, pe care Dar asta reveleazã ºi posibilitatea pe
socialã; astfel, pe 17 iulie 1916, e aver- sã se supunã jugului feminin? Mãrturi- o atribuie misoginiei, ºi se teme cã nu-ºi care scriitorul o lasã acestor predicþii de
tizat cã va fi întemniþat în 1917. Altã sirile lui sunt atât de evazive, încât orice va sãvârºi opera dacã rãmâne virgin. a nu se împlini. Astfel, un spirit îi explicã
datã, alcãtuieºte o listã de persoane pe am emite în privinþa asta frizeazã Unul dintre interlocutori, care se prezin- pe îndelete cã nicio comunicare nu e
care i-ar plãcea sã ºtie dacã le va ipoteticul. Teama lui Pessoa e, aici, evi- tã drept prieten, îl îndeamnã sã-ºi autorizatã sã fie adevãratã în toate
cunoaºte într-o zi, iar spiritul le reþine. E dentã, însã nu-ºi poate exprima fantas- pãrãseascã viaþa monasticã înainte de detaliile ei: viitorul trebuie sã se reve-
vorba despre scriitori ºi intelectuali mele ºi inhibiþia sexualã decât prin a deveni neputincios din punct de leze singur. Altul, cãruia Pessoa îi
englezi, francezi ºi portughezi. intermediul lumii de dincolo. El poate vedere moral. Ca ºi Kafka, Pessoa se comunicã data ºi orarul naºterii sale,
Chiar dacã nu figureazã în capul lis- astfel sã se destãinuie în confortul unui neliniºteºte de lipsa de echilibru dintre refuzã categoric, cu un ton ameninþãtor,
tei, dragostea e totuºi obiectul principal tu cãruia fantomele îi fac recomandãri ºi trup ºi spirit. Femeia totuºi nu e per- sã fie testat ca astrolog. I se interzice ºi
al comunicãrilor. O parte însemnatã din- îi... oferã interdicþii. ceputã doar ca un monstru. Ceea ce lectura cãrþilor teozofice.
tre ele îl anunþã cã va întâlni o femeie. Înainte de toate, femeia e caracteri- justificã ezitarea e cã aceasta poate, în Ca sã nu se predea, spiritul încearcã
Vasco da Gama îi ceruse imperios sã zatã prin sexualitatea sa. În „Cartea egalã mãsurã, ajuta. În singurãtatea sa, sã punã capãt dialogului, scriind, de
iubeascã monada acestei femei ºi sã neliniºtirii“, jurnalul fictiv al lui Pessoa, i se întâmplã uneori poetului sã ºi-o exmplu, „no more“. Îi semnaleazã muri-
nu jinduiascã prea mult dupã altele redactat de semiheteronimul sãu reprezinte ca pe o aliatã. Spiritele îi torului cã îºi pierde timpul cu întrebãri ºi
tinere. Navigatorul indicã aici data ºi ora Bernardo Soares, scrie: „femeia este spun cã femeia pe care o va întâlni formulând dorinþe. În raport cu solici-
naºterii ei: 10 octombrie 1898, ora 5 ºi esenþialmente sexualã“ (op. cit.). Prin suferã, însã îi ºi ajutã pe cei suferinzi. tanþii, spiritele ocupã poziþia de pãrinþi;
38 de minute dupã-amiazã. Aflãm cã se asta e inferioarã bãrbatului, cãci partea Henry More îi prezice cã ea se va sinu- se impacienteazã când li se pun între-
numeºte Olga Maria Tavares de ei de animalitate e mai mare. „Femeia e cide la 23 august 1917 dacã nu se bãri; ºi îl dojenesc. De exemplu, Henry
Medeiros ºi cã e nãscutã la St Miguel. E cu mult inferioarã bãrbatului“, profe- cãsãtoreºte cu ea. More îl numeºte uneori „copilul meu“ ºi
nepoata unui bãrbat care are un birou reazã Ecumano, unul dintre spirite, ca Dupã modelul lui Kafka, Pessoa nu-ºi îl admonesteazã ca un tatã: „când spun
pe rua Augusta ºi e asociat cu José un ecou al lui Bernardo Soares: „... infe- pune numai problema cãsãtoriei, ci ºi stop, nu continua niciodatã!“: ºi îl dã
Garcia Moraes. E drãguþã, are mulþi rioritatea femininã are nevoie de spriji- pe aceea a copiilor. În mai multe rân- afarã din propria casã, trimiþându-l la
bani, dar n-are mari merite. Într-una din- nul unui bãrbat“ (op. cit.). Când e vorba duri, spiritele îl anunþã naºterea unui fiu. cafenea. Un alt spirit, Gonçalo Nunes
tre rarele comunicãri în portughezã, i se despre animalitatea femeii, exemplul I se dau mai multe date: 30 martie 1918, da Maria, îl sfãtuieºte sã meargã la
precizeazã cã are 29 de ani ºi cã e por- cel mai frapant îl oferã Margaret 30 aprilie 1918... De douã ori, i se face „Brasileira“, cafeneaua pe care Pessoa
tughezã. Dar în alta, are 28 de ani ºi Mansel, care se prezintã drept soþie a cunoscutã naºterea a trei fii. I se comu- o frecventa zilnic. Altã datã i se cere sã
douã luni. Aflã de la un spirit cã femeia lui Pessoa. κi începe comunicarea prin nicã vârsta sa ºi vârsta mamei la lucreze la propria operã sau la editura
pe care o va întâlni e poet amator, deci a-i cere sã porunceascã; dar supunerea naºterea lor. sa. Însã spiritele ºtiu sã se arate ºi
ceea ce scrie e fãrã valoare literarã. e doar aparentã: foarte repede, îi or- Tema destinului dã textelor medium- binevoitoare, de exemplu, când se strã-
Pentru cã se intereseazã de poeþii mo- donã sã se însoare cu ea, iar apoi, dupã nice o dimensiune autentic oracularã. În
derni, de aceea vrea sã-l întâlneascã. A duiesc sã-i calmeze anxietatea: „Nu te
ce îl trateazã drept onanist, sã înceteze tot felul de maniere, spiritele cautã sã neliniºti!“ Într-un fel, îl fac sã remarce cã
primit o execelentã educaþie în Anglia ºi aceastã practicã. Comportamentul ei se eschiveze în faþa solicitãrilor. Tre-
în Franþa, douã þãri cu o mare culturã în e prea nervos. Dacã nu se aratã prea
culmineazã cu reproºuri isterice, cum buie sã le forþezi cumva. Mai întâi, slab, i se spune, destinul va fi amabil cu
ochii lui Pessoa. Ea i se pare fecioarã în aflãm din lucrarea lui Richard Zénith: Pessoa îºi reproºeazã cã încearcã sã-ºi
trup, nu în spirit. E interesant cum se el. Spiritele îl liniºtesc mai ales asupra
„Onanistule! Masochistule! Impotentule! cunoascã destinul ca ºi cum ar încãlca stãrii lui psihice, subiect de neliniºte
deseneazã aici femeia la care viseazã, [...] Bãrbat fãrã penis masculin! Bãrbat o lege. Mai multe mesaje ameninþã-
când nu e sub influenþa fantasmelor lui constantã la Pessoa. Unul dintre inter-
cu clitoris [...]! Bãrbat cu moralitatea toare se transmit în timpul comuni- locutori îl asigurã cã nu e nebun, ci se
sexuale. „Ea e femeia pe care o unei femei pentru cãsãtorie, vierme...“ cãrilor: „Nu cãuta sã ºtii ceea ce e
doreºte“, îi spune un spirit. Imaginea ce aflã doar sub influenþa unui spirit
Nu s-ar putea împinge mai departe dez- ascuns!“ sau „Niciun om n-ar trebui sã demonic.
þine de aspectul intelectual nu apare gustul de sine însuºi. Pe dosul aceleiaºi priveascã în destinul lui“. Menþiunea din
decât o datã, toate celelalte menþiuni În liste, destinul se asociazã de multe
file, Pessoa are de a face cu soþul... urmã, fãcutã în scriere inversatã, nu ori cu moartea, dar ºi cu o stranie
despre femeie privesc sexualitatea sa. blândei Margaret Mansel, care îl insultã poate fi cititã decât dacã e plasatã în
Predicþiile sunt uneori precise, alteori expresie: „Serviciu în legãturã cu mona-
ºi el, acuzându-l cã e un bãrbat însurat faþa unei oglinzi. Aceastã grafie cores- da ta“. Aceastã referinþã la filozoful
nu. Vasco da Gama îi indicã o datã: 9 cu el însuºi. Îi adreseazã o cerere cu punde caracterului neliniºtitor al me-
iulie 1916. Probabil, ziua când o va Leibniz evocã devenirea spiritualã,
întâlni pe aceastã femeie, adicã peste fiindcã monada e aceastã parte spiri-
opt zile ºi ºapte ore. Socoteala iese tualã, indivizibilã, ce compune fiinþele.
doar dacã includem ºi ziua de 2 iulie. Nu este vorba despre serviciul sufletu-
Un alt spirit îl asigurã cã întâlnirea va lui, expresie pe care ar folosi-o un
avea loc într-o lunã sau într-o lunã ºi trei creºtin ºi care constã dintr-o datorie
zile... Un altul îi va revela cã o va întâl- moralã. Aici, este pur ºi simplu vorba
ni într-o searã. Nu lipsesc nici refe- despre metafizicã.
rinþele astrologice: când soarele va Mitul lui Eros ºi Thanatos reapare:
atinge zodia Racului la 19 grade ºi 44 într-o frazã, iubirea ºi moartea sunt
de minute în iulie 1916, el va trebui sã amestecate – „O femeie o sã te deran-
socoteascã 19 sãptãmâni începând cu jeze în legãturã cu serviciul cãrnii.
acel moment. De-a lungul comunicãrilor Moartea te doreºte pentru femeia sa“.
i se transmit fãrã încetare noi date, une- Femeia este carnea, însã serviciul
ori pentru cã femeia indicatã a trecut... cãrnii se suprapune celui al monadei,
Un alt spirit îi spune cã ea e „menitã iar poetul se transformã în femeie cu
sã-i fie metresã“. Îi recomandã sã n-o ia ajutorul morþii. Sexualitatea e limpede
în cãsãtorie, sã-i fie doar amant. Mai identificatã aici cu un fenomen mortal.
mult, Vasco da Gama îl sfãtuieºte sã Dumnezeu, în sfârºit, este evocat –
n-o iubeascã, fiindcã e un „monastic una dintre comunicãri aratã cã este sim-
man“. Pânã la urmã, sub influenþa spiri- bolul lui însuºi. Aceastã menþiune este
tului navigatorului, Pessoa se comportã urmatã de semne din nefericire indes-
ca un tip „dezgustãtor“. Destul de des, cifrabile, care seamãnã cu simbolurile
spiritele îl insultã pe scriitor din cauza astrologice ale planetelor. Cãuta oare
dorinþei de a-ºi asuma sexualitatea. E • Maxim Dumitraº Pessoa cifrul lui Dumnezeu?

14 aprilie 2020
eseu
ªtefan Zeletin, doctrinarul realism privind costurile enor-

Sã sãdim palmieri
neoliberalismului românesc, îºi me ale atelierelor, laboratoa-
încheie – dupã propria-i mãr- relor, ale salarizãrii numãrului
turisire – cercetãrile privind mare de cadre didactice ºi per-
dezvoltarea României moder- sonal auxiliar. Dacã adãugãm

la poli cu ªtefan Zeletin


ne cu lucrarea „Naþionalizarea inexistenþa unui cult al muncii,
ºcoalei“*, studiu mai amplu ce cult ce nu ia fiinþã decât într-o
valorificã ideile de bazã ale societate în care munca indus-
unei comunicãri prezentate în trialã are o îndelungatã tradiþie,
martie 1924 la Secþia Sociologi- acest demers „ar fi o faptã tot
cã a Institutului Social Român, guitorii ºcolii din premise – ar trebui sã derive nu din teorii atât de rodnicã ca ºi cea de a
ºi asta nu întâmplãtor. Econo- filosofice, psihologice, peda- ºi concepþii abstracte, ci din sãdi palmieri la poli“ (p. 71).
mistul, sociologul, filosoful ºi gogice – abstracte, din imita- condiþiile sociale concrete de Aceste observaþii de o rarã
publicistul ªtefan Zeletin a fost rea neghioabã a unor modele timp ºi de loc. Astfel, putem profunzime, prezentate într-un
ºi un mare pedagog, un slujitor strãine, ºi nu din nevoile reale rãspunde – considerã Zeletin – limbaj fermecãtor ºi cu o forþã
pasionat al ºcolii, preocupat de ale societãþii româneºti. mai mult decât mulþumitor la de persuasiune rar întâlnitã, ne
destinele învãþãmântului româ- Dar se pare cã sarcina întrebarea: de ce metoda intu- face sã ne amintim cu „duioºie“
nesc. Profesor de liceu ºi apoi cunoaºterii realitãþilor româ- itivã nu s-a putut (ºi nici nu se de elanurile noastre postrevo-
profesor universitar, autor de neºti este infinit de grea „pen- va putea! – n.n.) aplica în þara
luþionare când, precum mãga-
manuale ºcolare (manualul de tru noi, cei ce ne facem cultura, noastrã? „De la Regulamentul
rul lui Buridan, nu ne puteam
Economie politicã, pentru sau în strãinãtate, sau în þarã, Organic pânã în prezent, meto-
decide între modelul „japonez“
liceu, a cunoscut douã ediþii: dupã cãrþi strãine“(p. 29). ªi da intuitivã doarme cel mai
ºi cel „suedez“ al dezvoltãrii
1928 ºi 1930), Zeletin reali- totuºi, nu lipsa de realism, de paºnic ºi mai tihnit somn: som-
zeazã un tablou extrem de aderenþã, de inserþie ar fi cel nul nefiinþei. Pentru profesorul economico-sociale. Prin urmare,
veridic al învãþãmântului nos- mai mare pericol ce-l pândeºte român, metoda intuitivã are nu numai la poli e zadarnic sã
tru, susþinând cu argumente pe slujitorul, chemat sau neche- fiinþã numai o datã în viaþã: la sãdeºti palmieri, ci ºi în nes-
mai mult decât convingãtoare mat, al ºcolii; din admiraþia derea lor în formarea ºi edu- examenul la capacitate. Când fârºita noastrã iarnã, cu lunga
necesitatea eternei reforme – tâmpã, din atitudinea extaticã carea tineretului studios. Din a închis uºa sãlii în care a fãcut ei noapte a ignoranþei, obtu-
de ieri, de azi, dintotdeauna. faþã de realitãþile, instituþiile ºi sociologia României moderne proba practicã, el a întors, pen- zitãþii ºi frivolitãþii. Experienþa
Ideile sale sunt de o tulburã- experimentele altora, ia fiinþã – (pentru Zeletin, sociologia tru totdeauna, spatele acestei nefericitã a ultimilor ani, cu
toare actualitate: „Istoria învãþã- spune Zeletin – o atitudine reprezenta un nou mathesis metode“ (p. 65). mimetismul orb ºi aroganþa
mântului românesc este istoria negativistã, dispreþuitoare faþã universalis) trebuie sã rezulte Þara noastrã – continuã cu ipocritã (cu fetiºizarea unui
împrumuturilor din afarã, fãrã alt de tot ceea ce este românesc, cauzal istoria socialã a vechii amãrãciune autorul –, agrarã, cuvânt barbar, „curriculum“, ºi
mijloc de selecþie decât bunul naþional. Învãþãmântul devine, Românii, istoria socialã a birocraticã ºi sãracã, n-a avut a unui panaceu numit „porto-
plac al împrumutãtorilor“ (p. 5); astfel, prin excelenþã „reac- statelor europene ºi ºtiinþele nevoie de un învãþãmânt intu- foliu“, cu bulvesarea întregii
„În teorie, vorbim toþi de nevoia þionar“, pentru cã picurã, zilnic, auxiliare: Elemente de econo- itiv. Muzeele ºi laboratoarele populaþii ºcolare ºi, mai grav,
unui învãþãmânt românesc, otrava neîncrederii dezar- mie politicã, Elemente de ºcolare existã numai sã se zicã cu dislocarea elementelor
naþional; în practicã, facem mante, a scepticismului coro- drept, Elemente de politicã ºi cã sunt. Rolul social al ºcolii a tradiþionale valoroase – avem
ceea ce se vede: imitãm strãinii, ziv ºi a umorului distructiv. Cel ºtiinþã de stat. La toate acestea fost, prin excelenþã, „fabricarea în vedere, în primul rând, cultul
luãm elementele învãþãmântului mai adesea, critica nu este se adaugã ªtiinþele naturii, de funcþionari“, necesari biro- ierarhiei, al valorilor), dove-
din legiuiri croite dupã alte nevoi explicitã, verbalã; e de ajuns dupã mãsura nevoilor dez- craþiei. Ori, a îndruma cultura deºte cã n-am învãþat nimic în
decât ale noastre“(p. 7). Co- sã-i fluture profesorului pe voltãrii noastre industriale. unor oameni pe calea intuiþiei, cei 100 de ani ce au trecut de
mentariile sunt de prisos. buze un surâs de superioarã Renunþând la importul de a cercetãrii înseamnã a-i pre- la publicarea valorosului studiu
Elementul de bazã al refor- milã când vorbeºte de reali- programe „exotice“, se va gãti într-un spirit potrivnic pe care-l prezentãm. Ba, mai
mei, în opinia lui Zeletin, îl re- tãþile româneºti în comparaþie putea trece treptat de la ironie, activitãþii ºi carierei lor. Astãzi – mult, situaþia s-a înrãutãþit con-
prezintã „naþionalizarea ºcoa- cu cele strãine ºi acest surâs persiflare, compãtimire la înþe- dacã ne este îngãduit sã for- siderabil: admiterea pe bazã
lei“, prin care el are în vedere „are un efect mai ucigãtor legere, acceptare, acþiune. mulãm o opinie personalã –, de „dosar“, apariþia „fabricilor
aºezarea învãþãmântului româ- asupra sufletelor tinere decât Numai aºa vom ajunge sã situaþia e mult mai dramaticã, de diplome“ (de licenþã, de
nesc pe o bazã solidã, repre- ani de criticã verbalã“ (p. 34). înþelegem cã „pãcatele de care gândindu-ne cã pe cei mai masterat ºi de doctorat) au dat
zentatã de cunoaºterea ºi Astfel, conºtient sau incon- suferim noi astãzi nu sunt ine- mulþi ºi mai valoroºi tineri îi apã la moarã Ioneºtilor ºi
înþelegerea realitãþilor eco- ºtient, voluntar sau involuntar, rente firii noastre naþionale; ele pregãtim pentru nevoi tran- Popeºtilor, care atât au aºtep-
nomice, sociale ºi politice ale ºcoala seamãnã înstrãinare, sunt inerente fazei istorice în scendente oricãrei experienþe tat: sã susþinã ei examenele de
societãþii româneºti din deceniul ostilitate ºi vrajbã între suflet ºi care ne aflãm. Toate neamurile, ºi oricãrei comprehensiuni. Dar admitere, de licenþã în locul
al III-lea al secolului al XX-lea. mediul social. Totuºi, contem- când s-au aflat în aceeaºi zonã – ne liniºteºte Zeletin – ceea odraslelor lor, consfinþind defi-
Mare admirator al întemeieto- poranii lui Zeletin, trebuie sã o de dezvoltare, au suferit ace- ce nu pot realiza legiuirile nitiv triumful mediocritãþii în
rilor sociologiei ca ºtiinþã pozi- recunoaºtem, sunt niºte gen- leaºi neajunsuri“ (p. 42). ªi ºcolare va realiza industriali- prãpãdita noastrã þarã: „Domnu-
tivã a faptelor sociale, Auguste tlemeni în materie de criticã în exemplificã fericit cu acumula- zarea þãrii, dezvoltarea econo-
le profesor, pe bãiatul meu l-aþi
Comte ºi Emile Durkheim, el îºi raport cu bolovãnoºii de azi ce rea primitivã a capitalului în micã de ansamblu; ea va crea
þinut numai în 5 când era în
propune sã „sociologizeze“ rostogolesc anevoie cuvintele Anglia ºi cu starea de „iobãgie“, ºi religia experienþei, ºi mijloa-
liceu, ºi a terminat facultatea
gândirea istoricã, politicã ºi „M-am sãturat de România“, adicã de servitute faþã de mo- cele necesare pentru procura-
cu 10!“, îmi reproºa un pãrinte
pedagogicã româneascã, sã o pentru a ne arunca în abisul delele strãine, proprie începu- rea materialului intuitiv ºi
turilor dezvoltãrii naþionale a revoltat, pe bunã dreptate,
elibereze de speculaþii, dog- amãrãciunii ºi deznãdejdii. experimental.
matism ºi sterilitate, sã îi aºeze Dar ce ne facem cu chinu- tuturor statelor moderne, inclu- Însã – îºi continuã rechizito- împotriva acestei „nedreptãþi
la cãpãtâi „evanghelia expe- itoarea interogaþie: cum soli- siv Germania ºi America. riul sãu Zeletin – nu s-a con- strigãtoare la Cer“. Sã ne mai
rienþei“. darizãm tinerimea noastrã cu Mentorul nostru, contempo- sumat bine eºecul metodei mirãm cã inteligenþei supe-
Seria cauzalã – condiþii societatea în care va trãi? ranul nostru! Cât de reconfor- intuitive ºi au apãrut apostolii rioare nu-i rãmâne sã-ºi afle
sociale, trebuinþe omeneºti, Împãrtãºind, avant la lettre, tantã este întâlnirea cu un spi- ºcolii americane a muncii ce decât aiurea locul, rostul,
materii ºi metode de învã- propriile noastre obsesii ºi rit viu, autentic, lipsit de inhi- descinde nu cum s-ar crede, în recunoaºterea ºi menirea?
þãmânt – trebuie sã ia locul, insomnii, Zeletin recunoaºte cu biþii, care ºtie sã þinã dreaptã buna tradiþie româneascã, din Nãdãjduim din toatã inima ca
pentru totdeauna, elocvenþei dezarmantã sinceritate: „S-ar cumpãna gândirii între severi- filosofia lui James ºi Dewey, ci Zeletin sã fi avut dreptate: viaþa
pedagogice, ocheadelor indis- pãrea cã aceasta e o problemã tate ºi înþelegere, îndoialã ºi din modul de viaþã american, cu nevoile, cu stringenþele ei,
crete ºi jenante în grãdinile cu desãvârºire insolubilã“(p. speranþã, între proza analizei prin excelenþã mercantil, activ, sã ne facã volens-nolens sã
altora, precum ºi luptei, fãrã de 36). Departe de a nesocoti difi- lucide ºi necruþãtoare ºi fiorul practic. ªcoala americanã a devenim destoinici horticultori,
istov ºi fãrã de sfârºit, dintre cultãþile inerente unui aseme- liric al înaltelor aspiraþii naþio- muncii îl învaþã pe copil un iar nu opþiunile apriori ale
diversele bresle universitare. nea demers, utopic pentru unii, nale. Cât de inspirat antici- lucru foarte simplu: sã facã de inteligenþei pure, abstracte,
Mimetismul umil ºi servil a fã- el considera, pe bunã dreptate, peazã el schimbarea raportului mic ceea ce va face când va fi contemplative ºi leneºe –
cut, de pildã – spune Zeletin – cã acest obiectiv nu se poate de forþe existent între ºtiinþele mare. Altfel spus, într-o ase- ducã-se pe pustii!
ca proiectul de reformã al înfãptui de azi pe mâine ºi cã naturii ºi ºtiinþele sociale, în menea pedagogie nu se ºtie A consemnat
legiuitorului român de la 1921, el necesitã eforturi complexe, favoarea celor de pe urmã! ªi când se sfârºeºte ºcoala ºi Ion PASCARIU (DINVALE),
elaborat conform concepþiei conjugate ºi de duratã, înce- asta nu datoritã reminis- când începe viaþa activã pro- fost profesor (temerar),
numite generic „ºcoala muncii“, pând cu materiile ºcolare, con- cenþelor vechiului umanism, ci priu-zisã. ªcoala muncii – într-un veac (crepuscular),
sã eºueze datoritã întoarcerii tinuând cu educarea educato- în conformitate cu nevoile spune cu umor Zeletin – ne-ar azi obscur (pensionar)
bruºte spre umanismul tradi- rilor ºi terminând cu metodele democraþiilor moderne. arunca într-un impas ºi mai _____________
þional al surorilor noastre mai de învãþãmânt. Punctul cel mai înalt al argu- mare: copilul român ar învãþa
mari, Franþa ºi Italia, lãsând Programul de reformã – în mentãrii lui Zeletin privind pro- în ºcoalã sã munceascã pentru *ªtefan Zeletin, Naþionali-
legiuitorul român în desã- opinia lui Zeletin – are, cum e gramul de reformã este, sur- ca în viaþã sã scrie sau sã zarea ºcoalei, Bucureºti,
vârºitã perplexitate. Aºadar, ºi firesc, în centrul preocupã- prinzãtor, cel al metodelor de rezolve petiþii. Dincolo de Fundaþia Culturalã Regalã
reforma învãþãmântului româ- rilor disciplinele de învãþãmânt, învãþãmânt, care ºi ele trebuie absurditatea acestui demers, „Principele Carol“, Colecþia
nesc este dedusã de cãtre diri- ierarhizate dupã rolul ºi pon- sã fie „naþionale“ de vreme ce complet hilar, se aflã lipsa de Enciclopedicã , [1926]

aprilie 2020 15
istorie literarã
În august 1942 a fost ucisã în
lagãrul de la Auschwitz carmeli-
Viorica S. CONSTANTINESCU vali; ar fi vrut de asemenea sã
reînnoiascã cultul lui Hristos,
ta care ar fi putut deveni cea mai bazatã, de data aceasta, pe

Victimele celebre
de seamã femeie filosof-teolog a descoperirile culturale ºi ºtiinþi-
secolului nostru, Edith Stein. fice de la începutul secolului XX.
Fãrã sã vrem, în fiecare an ne E simptomatic faptul cã intere-
amintim ºi de unul dintre cei mai sul ei se îndreaptã deodatã spre

ale Holocaustului:
de seamã filosofi ai secolului opera ºi personalitatea Teresei
trecut: Martin Heidegger. ªi ne de Avila (Teresa de Jesus) ºi a
întrebãm în fiecare august: cum lui San Juan de la Cruz, cei mai
de a fost cu putinþã aceastã mari poeþi mistici spanioli.

Edith Stein
coincidenþã tragicã? Edith fusese Drumul pentru a ajunge la ade-
studenta apropiatã a lui Martin, vãr devine din ce în ce mai neaº-
cel care pactizase cu Rãul uni- teptat pentru aceastã conºtiinþã
versal, probabil fãrã sã-ºi dea veºnic neliniºtitã.
seama de ceea ce va urma. În 1922, Edith Stein se botea-
În ziua de duminicã, 4 august zã, devenind catolicã. Asumân-
„martira iudee ºi creºtina împreunã pentru un semestru la
1942, doi ofiþeri SS bãteau la du-ºi acest nou angajament,
filosoafã“, cum a fost numitã Göttingen. Pe Husserl, în acei
poarta mãnãstirii carmelitelor Edith voia de fapt sã-ºi asume o
Edith Stein, a dispãrut în ziua de ani, nu-l mai interesa psihologis-
din Echt (Olanda): doreau sã responsabilitate faþã de poporul
9 august 1942. mul secolului care tocmai se sfâr-
vorbeascã cu sora Benedicta. ameninþat, faþã de poporul cãruia
Pânã în 1987, când papa ºise, nici subiectivismul kantian,
Maica priorã i-a informat cã sora îi aparþinuse Hristos însuºi.
Ioan Paul al II-lea a beatificat-o nici Ideea ce obsedase filosofia
Benedicta tocmai se afla la „Antihrist“ i se pãrea tot mai ame-
pe Edith Stein la mãnãstirea germanã timp de un secol, ci
liturghie ºi cã nu poate ieºi din ninþãtor. În 1933 se duce la
carmelitelor din Köln, probabil Fenomenul. Deviza lui ºi a
bisericã. Ofiþerii au urlat însã în Roma, încearcã sã-l convingã de
cã foarte puþini cunoscuserã elevilor sãi era „înapoi la Lucru“,
stilul cunoscut: „Sã fie aici în primejdie pe papa Pius al XI-lea,
personalitatea ºi opera acestei „Sã ne întoarcem spre Obiect“.
cinci minute!“ Apoi, dupã ce dar acesta se afla în cãutarea
femei excepþionale. Martiriul ei În cercul lor, toþi erau interesaþi
aceasta a fost adusã, au adãu- unui modus vivendi cu Hitler, care
îºi pierduse din interes, întrucât de „fenomen“, toþi ºtiau cã existã
era în rapidã ascensiune. Papa
gat: „Aveþi zece minute la dis- el se încadra celor câteva mili- o conºtiinþã universalã, dar cã
n-o ascultã cu mare bunãvoinþã
poziþie ca sã vã pregãtiþi, împre- oane de jertfe ale holocaustului, aceastã conºtiinþã este „conºti- pe aceastã Casandrã din
unã cu Rosa, sora dumnea- cele mai multe necunoscute. Cu inþa a ceva“ (Bewustsein von Breslau, care-i atrãgea atenþia
voastrã, pentru a pleca“. Unde? prilejul beatificãrii, papa a numit-o Etwas). În ce mãsurã percepþia cã însuºi Crist este în pericol. ªi
Cele douã carmelite ºi-au luat „Jertfã de rãscumpãrare a ade- se interpune între fiinþa fenome- într-adevãr, imaginea însãºi a
rãmas-bun de la surorile din vãratei pãci“. nului ºi fenomenul ca atare? lui Crist va fi interzisã curând în
mãnãstire ºi au dispãrut în Opera fostei eleve a lui Prin discuþii contradictorii, prin ºcolile publice din Germania.
maºina neagrã ce le aºtepta la Edmund Husserl (el însuºi ea anticipa cele mai interesante nesfârºite reuniuni peripatetice, În 1933, Edith intrã în Ordinul
poartã. Pe stradã, olandezii evreu, dar cu mult mai „noro- direcþii din gândirea teologicã maestrul ºi discipolii voiau sã Carmelitelor ºi devine sora
care erau de faþã au început sã cos“, întrucât a murit înainte ca contemporanã. În alþi termeni ºi elucideze tocmai aceastã necu- Benedicta Tereza a Crucii.
huiduie, mulþi dintre ei ºtiind cã Hitler sã-ºi punã în aplicare în altã epocã, Edith Stein îºi noscutã – ce este Etwas. Modelul ei era Teresa de Jesus,
sora Benedicta era celebra planul de exterminare a evrei- asuma ceea ce Luther fãcuse Tânãra elevã ce fusese la cea care întemeiase, în secolul
carmelitã din Köln, fugitã în lor), este foarte bogatã: extrem altãdatã – o reformare a creºti- început cu greu primitã în cercul XVI, Ordinul carmelitelor des-
Olanda din cauza persecuþiilor; de numeroase studii, exegeze nismului, în dorinþa de a-l face husserlienilor devine în scurt culþe. Sora Benedicta a Crucii
mai aflaserã cã, spre deosebire specializate, conferinþe, poeme, concordant cu spiritul timpului timp preferata, apoi asistenta locuieºte la Köln, într-o chilie la
de celelalte carmelite, speciali- scrisori, dar în primul rând tra- sãu. maestrului; în cele din urmã, tot intrarea în mãnãstirea carmeli-
zate mai degrabã în munci cas- ducerea în limba germanã a Edith Stein s-a nãscut în 1891 ea a ajuns „îngerul bun“ ce a telor, pentru a fi „jumãtate în
nice dure, sora Benedicta era o operei lui Toma d’Aquino, la Breslau, într-o familie bogatã. salvat de barbaria fascistã unele lume, jumãtate în bisericã“.
„învãþatã“, cã scria cãrþi de cartea fundamentalã a catolicis- Tatãl ei era evreu, mama cato- manuscrise ale lui Husserl. Dar Viaþa carmelitelor a fost dintot-
filosofie ºi teologie. Ironia soar- mului, la care a lucrat pânã în licã. Elevã de liceu, se remarcã suntem încã înainte de începe- deauna supusã unor reguli
tei: pe 5 august ar fi urmat sã ultimii ani ai vieþii. Colegã de prin inteligenþa ei strãlucitã ºi rea dezastrului. Atmosfera stu- interne extrem de dure: mun-
fugã în Elveþia; actele se aflau cerc filosofic fenomenologic cu printr-o curiozitate devoratoare, dioasã din Göttingen era, se cesc din greu, trãiesc în celule
deja pregãtite, numai cã nu Roman Ingarden, Theodor de-a dreptul „masculinã“. Aude pare, minunatã. Edith se îndrã- modeste, vãruite în alb, în chilii
ajunseserã încã la ea. Tocmai Konrad, Adolf Reinach, Hans de Edmund Husserl, cel ce se gosteºte de colegul ei Hans de trei metri pe trei, cu un simplu
fusese arestatã la 4 august. Lipps, Martin Heidegger, ambi- strãduia, la începutul secolului Lipps, îi cunoaºte bine pe crucifix pe perete. Edith Stein
A urmat o lungã cãlãtorie cu þioasa Edith s-a despãrþit curând nostru, sã revoluþioneze filosofia. Roman Ingarden ºi pe Martin împarte acest mod de trai cu
trenul prin Germania. Oamenii de idolul ei, de Edmund Husserl, Ce-i drept, dincolo de zidurile Heidegger ºi este de presupus surorile ei, dar va purta întot-
alergau spre tren, unii voiau s-o dupã ce i-a fost asistentã la Universitãþii din Göttingen, cã ideile lor se vor influenþa re- deauna aureola unei fiinþe
vadã, alþii strecurau bilete de Universitate; s-a despãrþit apoi Husserl nu avea atunci o audi- ciproc. Însã tot la Göttingen, excepþionale. De aceea lui Edith
încurajare ºi rugãciune. Sora ºi de Martin Heidegger. De fapt, enþã deosebitã. Dar cei puþini Edith va rãmâne obsedatã de o i se permite sã-ºi continue studi-
Benedicta intrase deja în legen- ea a încercat o reîntoarcere aleºi, care luau parte îndeosebi litografie vãzutã în biroul lui ile ºi de aceea ea lucreazã la
dã. La Auschwitz, unde cele spiritualã la epoca alexandrinã a la „dialogurile filosofice“ organi- Adolf Reinach: litografia repre- opera vieþii sale – traducerea
douã maici au fost duse, s-a lui Philon, pentru a realiza împã- zate de Husserl, rãmâneau fas- zenta scena creaþiei lui Adam cãrþii lui Toma d’Aquino. În acei
procedat la o selecþie rapidã: cu carea filosofiei cu teologia. În cinaþi de noutatea acestei din Capela Sixtinã. Dumnezeu îi ani, redacteazã indexul funda-
o grabã suspectã, cãlugãriþele acei ani, încercarea pãrea abso- gândiri. Încã foarte tânãrã, Edith întinde un deget lui Adam, aces- mental al traducerii, deoarece
au fost gazate. Probabil cã lut hazardatã. Astãzi vedem cã îºi convinge o prietenã sã plece ta încearcã sã-l atingã, dar nu aceastã ediþie reprezenta ºi o
reuºeºte. Aºadar, adevãrul, contribuþie ºtiinþificã importantã.
• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • gândeºte pânã la urmã Edith, Edith þine multe conferinþe,
nu aparþine totuºi lumii fenome- devine extrem de cunoscutã în
Bucovina literarã „Recitiri“, despre „Ion Gheorghe sau cãderea în
timp“. Citim poezii la rubrica „Poesis“, cronici lite-
nale, ci lui Dumnezeu; el nu va fi
niciodatã atins de cãtre noi.
Germania ºi în restul Europei. E
rare la unele dintre noile apariþii editoriale ºi o evo- speriatã însã de fanaticele ado-
1-2
2-3
3/ 2020 care a lui Gheorghe Iova, textualistul: de Doina
Treptat, Edith începe sã fie ratoare ale lui Hitler, de primej-
tot mai nemulþumitã de filosofia dia ce se profileazã tot mai clar
Iova un articol, „Gheorghe Iova – Textuare“, ºi un
Revista condusã de Alexandru-Ovidiu Vintilã ºi lui Husserl ºi începe sã caute la orizont. Invitatã în America de
text al însuºi maestrului, „Ziua de muncã“. Suceava
avându-i ca redactori pe Mihaela Grãdinariu, Ioan altceva. Pornise deja lucrul la o Sud sã þinã conferinþe ºi sã
are un teatru numit Teatrul Municipal „Matei
Mateiciuc ºi Izabel Vintilã a crescut an de an, pânã întreprindere care ar fi depãºit obþinã acolo un azil politic,
Viºniec“, ceea ce te face sã te gândeºti cã dra-
a devenit una dintre cele mai izbutite reviste cultu- oricum forþele unui mare erudit, refuzã oferta pentru a nu-ºi
maturgul parizian apare deloc întâmplãtor în
rale din þarã, atât prin valoarea celor publicate, cât paginile „Bucovinei literare“: „Plimbare prin Parisul nu numai pe cele ale unei fragi- pãrãsi mama; ºi apoi mai cre-
ºi prin excelenþa semnatarilor. Iar prima apariþie a pustiu sau lumea lui Chirico“. Adrian Alui Gheorghe le tinere ce abia împlinise douã- dea cã menirea ei ar fi aceea de
anului 2020 aduce încã un spor de tãrie. Citim vine pe „Contrasens“ cu „O proiecþie oarecum dra- zeci ºi trei de ani: traducerea a deveni o nouã Estherã biblicã,
poeme olografe de Ovidiu Genaru ºi Liviu-Ioan maticã“, un poem din volumul „Comunitatea artis- principalei opere a lui Toma adicã evreica ce-ºi salveazã
Stoiciu ºi amintesc de ele atât datoritã poeþilor ticã“, în curs de apariþie la Editura „Junimea“. d’Aquino (1225-1274), Summa poporul.
îndrãgiþi, cât ºi participãrii acestor poeme la o Doru Scãrlãtescu scrie despre „Un personaj Theologiae, pe care o va publi- A trebuit însã curând sã
graficã a revistei ce atrage atenþia în mod special, maiorescian: Ricã Venturiano“. Caragiale este ca începând cu 1932 la Breslau. pãrãseascã mãnãstirea carmeli-
încât meritã menþionat faptul cã numãrul este ilus- mereu în actualitate. Sã-l consemnãm pe Leo Edith Stein se întoarce la telor din Köln ºi sã plece într-o
trat cu reproduceri dupã lucrãri ale artistului plastic Butnaru, care vine „din sens opus“, „Din cer“, scri- Breslau, îºi trece doctoratul, dar alta din Olanda. Cum am spus
Ioniþã Benea, iar conceptul grafic al revistei îi ind, cu farmecu-i ce te cucereºte, despre Mãria Sa rãmâne mereu în aºteptare. la început, de acolo a urmat
aparþine lui Ioan Mateiciuc. Scriitorul ºi divina-i inspiraþie. Niadi-Corina Cernica Încearcã sã interpreteze con- „drumul crucii“ pânã la
Alexandru-Ovidiu Vintilã semneazã o schiþã de scrie despre „Al-Farabi – o teorie despre imaginaþie ceptele filosofice ºi teologice Auschwitz.
portret Virgil Teodorescu, „Negru pe alb“. Mihaela în Evul Mediu“. Între prozatorii prezenþi în revistã îl tomiste în sensul realismului Ce popor a vrut sã salveze
Grãdinariu vine cu o consistentã discuþie cu gãsim ºi pe Ioan Þicalo, cu „Douã femei se retrag ºtiinþific occidental; mai mult, se Edith Stein? Aºa cum stã scris
Adrian-Dinu Rachieru, în interviul „Dubla spiralã a în Poiana Sfântului Ioan“ ºi þinem neapãrat sã-l strãduieºte sã articuleze con- într-una dintre monografiile ce
înstrãinãrii“. Trecut, amintiri, fãrã a fi ficþiune, par menþionãm (prietenii ºtiu de ce). ceptelor lui Husserl pe cele ale i-au fost închinate, „Sie ging für
un fragment de roman. ªi pentru ca interviul sã Aºadar, un numãr de revistã ce se citeºte cu lui Toma d’Aquino. Ar fi vrut sã das Volk der Christen“, a mers
aibã un însoþitor, Adrian-Dinu Rachieru scrie, la plãcere de la alfa la omega. (D. P.) împace teologia cu natura, dar pe drumul crucii pentru poporul
în termeni moderni, nu medie- lui Hristos.

16 aprilie 2020
comentarii
Ne raportãm în fiecare zi la timp, început se dovedeºte mai puternicã
meditãm asupra vitezei trecerii lui. În decât una nouã-nouþã, de firmã. Dar
reflecþiile noastre amestecãm vag, de supunerea de cãtre stãpânul ºi meº-
cele mai multe ori fãrã sã conºtien- terul ei la ceea ce sarcastic naratorul
tizãm, concepte ale filozofilor, idei din
studiile psihanaliºtilor, principii, teo- Violeta SAVU numeºte „întrecerea secolului“ atrage
asupra vehiculului o vrajã, un fel de
reme ºi legi enunþate de oameni de blestem. În consecinþã, dupã ce se con-

Fiorul
ºtiinþã. Pânã la urmã, cãdem de acord sumã episodul triumfului, când por-
cã fiecare individ în parte are un timp al neºte la drum cu bicicleta de care era
sãu. Pentru oricare douã persoane, foarte mândru, Duþã va fi cuprins de tot
alese aleatoriu, timpul va curge diferit felul de halucinaþii, auditive ºi vizuale.

incertitudinii
chiar ºi atunci când ele s-ar afla în Bicicleta va sfârºi ca „încâlciturã de
acelaºi loc ºi ar fi în stare de repaus. fiare“, probând cã un lucru înnãdit nu va
Durata mãsuratã de un ceas mecanic fi niciodatã la fel de trainic ca unul finit,
de fiabilitate elveþianã va fi aceeaºi, dar de calitate. Se poate face o analogie ºi
percepþia psihicã a scurgerii secundelor între faptul cã bicicleta era fãcutã din
va fi diferitã. Tema aceasta a scurgerii sonajele rãmânând aceleaºi: studenþii bucãþi, iar numele personajului princi-
diferite a timpului o are proza titularã din Dan Balotã ºi prietenul sãu bun Sãndel, pal Duþã provine, dupã cum se pre-
volumul „Omul izgonit de ceasuri“ (Iaºi, consãteni ºi colegi de facultate, profe- cizeazã la începutul nuvelei, „de la
Ed. „Junimea“, 2019). Este cel de-al sorul universitar Urzicescu ºi decanul Mitruþã, diminutiv logic care porneºte
doilea volum de prozã scurtã, dupã Gheorghe Ivanovici Parjã. Umorul de la Dumitru“. De altfel, Nicolae
„Îngeraºul purta fustã mini“ (2016), pe inundã toate naraþiunile din volum, dar
care îl semneazã scriitorul Nicolae Spãtaru pune accent pe numele pe
cu precãdere în aceastã prozã ironia care le atribuie personajelor sale. Nu
Spãtaru din Chiºinãu (nãscut în satul este utilizatã pentru a satiriza comunis-
Horbova, Þinutul Herþa), care s-a impus aflãm însã numele celui care în „Ce tip
mul sovietic ºi activiºtii sãi ideologici. miºto am fost...“ susþine un monolog.
ca poet, fiind totodatã un bun publicist
Astfel, se fixeazã ºi contextul istoric al Întrebãrile pe care ºi le pune acesta
ºi traducãtor din limba rusã.
desfãºurãrii acþiunii. Dar întâmplãrile sunt întrebãrile omului contemporan,
Nicolae Spãtaru este unul dintre acei
fabuloase nu au numaidecât legãturã care nu-ºi gãseºte rostul în aceastã
prozatori, atât de rari astãzi, care stâr-
cu sistemul dictatorial în care perso- lume. ªi totuºi, personajul cu pricina,
nesc în cititor plãcerea pentru lecturã,
najele sunt nevoite sã-ºi ducã traiul, ci marcat de frãmântãri, are tãria de a se
pentru cã are har de povestitor, ºtiinþa
replicii, iscusinþa de a estompa pesi- mai ales cu caracterul acestora ºi cu un autopersifla: „Eu nu umblu cu jumãtãþi
mismul prin umor ºi ludic. Prozele sale fel de hazard care eclipseazã anumite de mãsurã. Când e vorba de persoana
sunt remarcabile prin acuitate stilisticã destine. mea, nu mã menajez deloc. Eu vreau
ºi tensiune epicã. Scrisul sãu se reven- Titlul nuvelei „Cimitirul «Descoperã sã fiu cinstit cu mine. Doar fiind cinstit
dicã într-o anumitã mãsurã de la nemurirea»“ este, evident, ironic. Eroul cu tine însuþi, poþi fi la fel ºi cu cei din
maeºtri ca I. L. Caragiale, Gogol sau povestirii, Tudose Friptu, are o evoluþie jurul tãu. Asta o ºtiu de la Freud.
Gabriel Garcia Marquez, împletind surprinzãtoare. Nu îi poþi bãnui acþiunile Ascultaþi mai departe: Cine te crezi
admirabil fantasticul cu realul. Doza de viitoare, pentru cã va trece subit de la o dumneata?, am repetat întrebarea.
real este poate mai mare la Nicolae stare la alta. Prima impresie este cea a Tãcere. ªi-atunci am continuat, la fel de
unui personaj oblomovian: „Tudose acesta se aflã în siguranþã. Fãcând doar
Spãtaru, dar e adesea pusã în relaþie necruþãtor: Ai compus tu vreo sonatã
Friptu a fost, de când s-a nãscut ºi ceea ce-i spuneau alþii, el nu risca mai
cu un experiment ezoteric. În povestiri care sã fie inclusã în patrimoniul cultu-
ca „Jurnalul cu file albe“, „Cimitirul pânã când a devenit ºef al echipei de nimic“. Dar un accident îl transformã, ºi
ral universal? Tãcere. Sau cel puþin
«Descoperã nemurirea»“, „Apusul unei paznici, un individ mãrunþel, insignifi- în tipul pasiv de altãdatã se va declanºa
naþional? Tãcere. Vreun ºlagãr care sã
biciclete“, „Omul izgonit de ceasuri“, ant. Atât de mic, încât ºi pe mine, acum un vulcan. Din nou, prin forþa hazardu-
fie pe buzele tuturora? Tãcere. Ai
personajele se lasã cuprinse de stãri când încerc sã povestesc câte ceva lui, fiind plasat într-un mediu care-i va
descoperit vreun element chimic nou
extatice ºi misticism. Ceva mai realistã despre acea primã perioadã a vieþii accentua demenþa, oferindu-i-se funcþie
pentru tabelul lui Mendeleev? Ai
e proza „Dans albastru“, în fond o farsã sale, adicã pânã la avansare, mã (ca ºef de paznici) la Cimitirul „Desco-
descoperit vreun remediu pentru zecile
eroticã, personajul principal Dan Ploaie cuprind plictiseala ºi lehamitea. Fiind perã nemurirea“, în insul ºters de altã-
de boli incurabile? Ai scris vreo Iliadã
fiind prins fãrã voia lui într-un fictiv tri- un om neînsemnat, a fãcut mai tot tim- datã se insinueazã spiritul autoritar ºi
cumva, vreun roman bestseller? Ai eli-
unghi amoros. „Jurnalul cu file albe“ a pul doar ceea ce-au dorit alþii ºi ceea ce despotic. Isteria lui Tudose Friptu va
berat vreun ostatic din ghearele unor
apãrut ºi în volumul „Îngeraºul purta i-au spus alþii. Nimic mai mult. Nici atinge cote paroxistice, proiecþia sa din
bande insurgente? Spune, dragule!
fustã mini“, într-o variantã mai scurtã, vorbã sã se împotriveascã. Nu vã pot final fiind una oniric-grotescã.
Spune, bestie! Vedeþi cu ce cuvinte mã
care se numea „Jurnalul lui Dan“. În spune de unde i-o fi intrat în cap ches- „Apusul unei biciclete“ poate fi recep-
numesc!“ Eroul se înstrãineazã din ce
forma de acum, finalul este diferit, tia cã aºa este mai bine, dar i-a intrat. tatã ºi ca o parabolã despre mândrie. O
în ce mai mult, dorindu-ºi izolarea. În
autorul amplificând ambiguitatea, per- ªi i-a intrat tare. Credea cã în felul bicicletã confecþionatã „din te miri ce“ la
contextul crizei pandemice pe care o
• vade mecum • vade mecum • vade mecum • vade mecum • vade mecum • vade mecum • traversãm, þinând cont cã volumul a fost
lansat anul trecut undeva prin varã,
Am în faþa ochilor trei Liviu FRANGA cut, pe atât de ucigaº neier- aceastã povestire are ºi un caracter
poze (astãzi, aproape cã am tãtor. Pãrul alb, rãrit, aproa- vizionar, începând cu aceastã frazã:
uitat de secularul cuvânt pe cã i-a dispãrut de pe „Astãzi, plimbarea, o chestie atât de ba-

Trei chipuri ale speranþei


fotografie). Pe prima am pri- frunte. Brãzdatã, ca întreaga nalã în trecut, a ajuns aproape la fel de
mit-o prin corespondenþa faþã, ºi încreþitã, sãpatã de imposibilã ca ºi zborurile intergalactice“.
electronicã. Cu trei zile înain- tãieturi în toate direcþiile, Proza cu care se închide volumul,
te de decretarea urgenþei datând din toate cele zece „Dispariþia“, vorbeºte despre o dezamã-
naþionale, doi bãieþei, ca la sub o nouã conducere ºi cu noi, inocenþa fierbinte a vâr-
decenii anterioare. O femeie gire în dragoste, dar finalul este
patru ºi cinci ani, fraþi blonzi, o nouã echipã redacþionalã, stei de liceu), pãrul îi pare
centenarã priveºte înainte. deschis. Spiritul jucãuº al autorului se
zâmbitori amândoi, stau unul curajoasã ºi dinamicã, a re- parcã adineauri alintat de
nunþat de mai multã vreme la vânt. Din ochi, din buze, din Te priveºte. Ochii poartã, ºi manifestã ºi în acest mod, provocând
lângã celãlalt, înaintea unui
Fata de la pagina 5, publicã privire, poetul îþi zâmbeºte. ei, lumina ºi cãldura zâmbe- cititorul sã îºi imagineze continuarea
perete alb, de grãdi(niþã), ºi
fluturã, unul cu stânga, al selectiv, dar în centrul ziaru- Cu doar nouã zile înainte, tului. Al unor buze care, ca poveºtii.
doilea, umãr lângã umãr, cu lui, varianta, transcrisã dupã preºedintele semnase de- ale noastre, ale tuturor, n-au Firul care uneºte cele ºapte povestiri
dreapta, câte un steguleþ tri- înregistrare, a unui interviu cretul instituirii stãrii de încetat o clipã sã iubeascã, ale volumului este timpul, dar nu doar
color de hârtie, þinându-le cu Mircea Cãrtãrescu, luat urgenþã pe teritoriul naþional. sã sãrute, sã se roage, sã prin spaimele existenþiale pe care le
sus, cât mai sus, deasupra acestuia de doi jurnaliºti de Poetul priveºte la tine, cu tacã. Dar, mai ales, sã zâm- stârneºte în omul universal, ci chiar prin
capului. Unul se uitã fix la la Radio România Cultural, încredere. Poate încrezãtor. beascã. Intrãm, aproape toþi, iminenta petrecere a timpului într-un
steguleþ, aþintindu-l. Celãlalt puþinã vreme înainte. Cu În ultima zi a aceluiaºi vârtej de incertitudini. În mod surprinzã-
în lume, plângând, la ieºirea,
frate, zâmbind la fel de larg ochelarii de soare în buzu- martie, acelaºi ziar, pus de tor, atât ºovãiala personajelor atunci
silitã, din matricea caldã,
ºi el, se uitã nedefinit înainte. narul de la pieptul cãmãºii acum pe fapte ºi investigaþii când se aflã în situaþii-limitã, cât ºi
rotundã, udã, pe care o
Amândoi poartã câte o ie de varã, în picãþele albastru bune, reia, în ultima sa pagi- ambiguitatea unor întâmplãri fac ca
pãrãsim fãrã voia noastrã. nuvelele din „Omul izgonit de ceasuri“
albã, înfloritã albastru. Peste cu alb discrete, minuscule, nã, o fotografie care a fãcut Câþi dintre noi mai au însã
mijloc, câte un brâu, tot poetul priveºte cãtre tine. înconjurul lumii, preluatã ini- sã aibã o vibraþie înaltã. De altfel,
puterea sã iasã, la celãlalt autorul sconteazã mult pe efectul de
albastru cu alb. De mânuþele Ochii, calzi, duc zâmbetul þial din surse de televiziune.
lor drepte stã înfãºuratã câte o buzelor mai departe, dincolo În vârstã de 102 ani, Italica capãt, din aceeaºi lume, „surprizã“, pe care o introduce abil, cu
bentiþã tricolorã, prinzându-le de tine, prin tine. Zburãtãcit Grondona (predestinat prenu- zâmbind, când vine vremea subtilitate. Sau aºa cum excelent
încheietura mâinii. Fraþii pri- în uºoare bucle care se lasã me simbolic, pentru una din- necruþãtoare? Dacã puterea observã Ludmila ªimanschi, într-o cro-
vesc, în sus ºi la steguleþ, ºi jucãuº peste frunte, apoi la tre miliardele de fiice ale corpului, atunci, la sfârºit, nu nicã publicatã în revista „Dialogica“:
departe, zâmbind. spate, într-o coamã adoles- pãmântului italic…) pãrã- le mai rãmâne, le rãmâne, în „Nicolae Spãtaru pune sub semnul
De Buna Vestire, un ziar centinã bogatã (plete îi spu- seºte spitalul din Genova, schimb, pentru totdeauna, întrebãrii opoziþia ireductibilã dintre real
bucureºtean multicolor, care, neam, ºi el, ºi eu, în vremea vindecatã dupã infestarea cu zâmbetul. ºi ireal, plecând de la o situaþie fireascã,
spre binele lui (ºi al nostru), când pulsa, în fiecare dintre virusul, pe cât de necunos- Trei chipuri ale speranþei. pentru a ajunge la supranatural“.

aprilie 2020 17
comentarii

Editor al operei politice emi- Pe plan intern, fiind adept al


nesciene, Cassian Maria localismului organic, strãmutatul
Spiridon a adunat pentru volu- la Bucureºti explora ºansele
mul Eminescu, ziarist politic descentralizãrii pentru dobândi-
(Iaºi, Editura „Junimea“, 2019) Vasile SPIRIDON rea autonomiei locale drept
editoriale publicate în ultimul potenþial remediu împotriva
deceniu în revista pe care o con- degradãrii Iaºiului ºi a deficitului
duce, „Convorbiri literare“. În
de reprezentare în Principatele
ediþia integralã de Opere politice
Unite. „Descapitalizarea“ Iaºiului

Un singur dor
(Iaºi, Editura „Timpul“, 2011),
gazetãria eminescianã era orga- avusese drept efect acutizarea
nizatã de eseistul ieºean pe mai unui sentiment al marginalizãrii,
multe secþiuni, centrate prepon- fosta capitalã ajungând la rangul
derent pe anumite arii tematice. de simplã urbe provincialã.
A fost o distribuire facilitatã pen- Eminescu – impulsionat de domi-
tru editor ºi de faptul cã articolele nanta moldoveanã (în fine, buco-
de publicisticã au fost gândite ºi vineanã) a psihismului sãu – a
elaborate de Eminescu în mod sferelor de interes ale celui care consultate). Aºadar, acuza adu- amintit de multe ori nedreptatea
ciclic, ele fiind bazate pe o amplã a încropit trunchiat respectiva sã lui Eminescu, ce ar fi visat, fãcutã Iaºiului prin pierderea
ºi diversã documentare, dar ºi ediþie, totul fiind interpretat în graþie reacþionarismului sãu, rolului de capitalã ºi despãgu-
pe o temeinicã însuºire a termi- mod partizan, prin grila de lec- „«sã ne întoarcem la vremurile
birea bãneascã pe care urma sã
nologiei de specialitate, indife- turã a angajamentului politic. pârcãlabilor»“ (p. 212), nu este,
Numai aºa se poate explica fap- în opinia lui Cassian Maria o primeascã timp de zece ani în
rent de domeniul abordat. Ceea urma hotãrârii Constituantei din
ce nu înseamnã cã proteismul tul cã E. Lovinescu i-a adus, în Spiridon, deloc fondatã, ºi pe
Istoria civilizaþiei române mo- bunã dreptate. iunie 1866, spre a o întrebuinþa
reflecþiei eminesciene nu face
anevoioase conturarea unei vizi- derne, accentuate acuze de „Al semnelor vremii profet“, la îmbunãtãþirea ºi înflorirea
uni unitare ºi reducerea la un reacþionarism lui Eminescu, Eminescu a articulat, oracular, oraºului. Din moment ce acea
numitor comun a unui amplu cor- deoarece ideologul modernis- un set de adevãruri privind des- hotãrâre n-a fost niciodatã înde-
pus de texte, a cãrui structurã mului a avut acces numai la o tinul nostru istoric. Viaþa grea a plinitã, eseistul ieºean Cassian
este departe de a se preta la o anumitã parte a publicisticii emi- românilor din Transilvania a fost Maria Spiridon constatã: „În sfâr-
lecturã curgãtoare. Din variata ºi nesciene. În schimb, în perioada ºi a rãmas mereu în atenþia pu- ºit, la aproape o sutã cincizeci
complexa problematicã abordatã postbelicã, chiar dupã publi- blicistului de la „Timpul“, care de ani de la acel raport, asistãm,
de Eminescu, consemnatã ºi carea integralã a paginilor de era un bun cunoscãtor al acestui spre exemplu, la regularizarea
comentatã în numeroasele pa- gazetãrie, altele au fost cauzele, þinut aflat sub stãpânirea dualis- râului Bahlui, atenþie, cu bani
gini de manuscrise adunate de tot preponderent ideologice, mului austro-ungar. Acesta europeni ºi nu cu cei cuveniþi a fi
editorul Cassian Maria Spiridon care au dus la cele mai variate riposta hotãrât împotriva tuturor acordaþi Iaºiului ca urmare a
ºi circumscrise unor anumite ºi, de multe ori, neavenite inter- atacurilor ºi minciunilor care
deciziei Constituantei de la 1866
tematici, a fost selectatã pentru pretãri ºi acuze, prelungite pânã noaºtem fiinþele acelea linse, veneau în contra unitãþii noastre
ºi Legii din 1873 – toate, cum
analizele apãrute în culegerea astãzi: de la protolegionarism la acele suflete de sclav care fac de origine, de limbã, de religie ºi
socialism. de tradiþie. Totuºi, el fãcea o vedem, rãmase, din nefericire,
de faþã aceea cu trimitere la politicã de oportunitate, care
Prin urmare, au fost întâmpi- clarã distincþie între conducãtorii pentru vecie literã moartã.
viaþa politicã. cerºesc posturi pentru ei în loc
Dupã editarea articolelor din nate, de-a lungul unui secol, politici ºi poporul maghiar, în Suntem în primul an când prin
de a pretinde categoric ºi impera- Lege, ziua Unirii Principatelor
gazetãria eminescianã, Cassian mari dificultãþi în a fi gestionatã acest sens meritând a cita,
tiv drepturi pentru naþiunea lor, este stabilitã ºi recunoscutã ca zi
Maria Spiridon a fost îndemnat moºtenirea ideologicã a genialu- împreunã cu Cassian Maria
care zic cum cã românii n-au nici naþionalã. Dupã 156 de ani de la
sã le ºi comenteze în urma con- lui poet. În aceastã situaþie, sin- Spiridon, urmãtorul paragraf:
un drept în aceastã þarã ºi cum
cluziei la care a ajuns (deloc sur- gura soluþie ce ar putea îndrep- „Noi credem cã nici în Ungaria actul Unirii ºi la 149 de ani de
cã trebuie sã cerºeascã pentru a
prinzãtoare), ºi anume cã publi- tãþi oricare dintre opiniile emise ideile politice extreme ºi exage- când Constituanta, la 1866, vota
cãpãta. Politicã demnã de repre-
cistica politicã a genialului poet este interpretarea articolelor emi- rate nu sunt ideile naturale ale reparaþiile cuvenite Iaºiului. Din
zentanþii ei! Îi cunoaºtem, zic, ºi
pe cât de des este citatã, con- nesciene aºa cum au fost publi- poporului maghiar. Pretutindeni toate ne-am ales cu: 24 ianuarie
nu ne place de a vedea pe sin-
testatã sau lãudatã, pe atât de cate sau cum se aflã în manu- demagogia, avidã dupã putere ºi zi naþionalã“ (pp. 281–282).
cerii noºtri deputaþi naþionali
puþin este cunoscutã textual ºi scrise, cu obligaþia de a urmãri dupã voturile alegãtorilor, Culegerea de articole
contextul istoric ºi social-politic în jucând pe instrumentele acestor exagereazã toate chestiunile în
contextual. S-a întâmplat de creaturi“ (pp. 219–220). Eminescu, ziarist politic se con-
foarte multe ori ca dezbaterile care au fost scrise. O analizã a paguba þãrii respective ºi, c-o stituie într-o invitaþie la explo-
imaginarului politic eminescian Pornind chiar de la acest citat, superficialitate vrednicã de infe-
despre respectivul sector al pu- putem deduce faptul cã una din- rarea unui teritoriu a cãrui car-
blicisticii sã fie focalizate la trebuie sã înceapã printr-o rioritatea intelectualã ºi fizicã a
punere în context, iar acest exer- tre acuzele cele mai rãspândite acestui soi de oameni, crede a tografiere rãmâne esenþialã în
nivelul unor speculaþii reducþio-
ciþiu este necesar în mãsura în aduse la adresa lui Eminescu putea seca, mãri ºi pustii þãri contextul unei dinamici autoh-
niste, prin eludarea condiþionã-
care evidenþiazã o reþea de este aceea de a fi afirmat ºi printr-o trãsãturã de condei. tone a ideilor. Eminescu ºi-a
rilor de mediu în care s-a mani-
conexiuni ce leagã publicistul de vehiculat unele atitudini naþiona- Rasa maghiarã, tolerantã de scris articolele pe când gazetãria
festat gazetarul ºi pe care el îl
epoca sa. Cu atât mai mult, cu liste de facturã extremistã, înde- felul ei, n-ar trebui sã lunece pe profesionistã se gãsea la înce-
întruchipeazã simptomatic. Nu
cât adevãrurile nu pot fi decât osebi în articolele politice. Însã acest povârniº periculos, cãci puturi ºi el a reacþionat la un set
trebuie uitat faptul cã întreaga
epocã a fost dominatã de un set istorice, iar nu universal valabile. ferventul sãu naþionalism, situat ura ºi dezbinarea înlãuntru – iatã de provocãri pe care le-a ridicat
de invariante intelectuale care De aici ºi nevoia contextualizãrii, la intersectarea unor axe ideo- ceea ce doresc inamicii regatului o anumitã matrice mentalã ºi
au trecut în paginile ziarului pe care o gãsim ilustratã în logice divergente, trebuie jude- unguresc pentru a-ºi crea unelte istoricã. Cassian Maria Spiridon
„Timpul“ sub autoritara semnã- culegerea Eminescu, ziarist cat nu printr-o grilã contempo- lesne de mânuit în contra exis- analizeazã reflecþia politicã emi-
turã a lui Eminescu. Decontextu- politic. ranã nouã, ci – repet – în con- tenþei acelui stat: o existenþã la nescianã la un nivel care
alizate, acele articole au nutrit În publicistica eminescianã, textul în care acesta s-a mani- care þinem ºi noi, de dincoace de
festat, adicã în anii fãuririi ºi con- rãmâne încã de investigat la
opþiuni culturale, ideologice ºi problematica referitoare la as- Carpaþi, pentru multe ºi varii modul onest din partea tuturor
politice incompatibile între ele. pectele politice ºi economice are solidãrii interne ºi externe a cuvinte“ (pp. 228–229).
României moderne. Iar interese- comentatorilor. Aserþiunile fã-
De obicei, comentatorii interbelici cea mai mare pondere, paginile O aceeaºi analizã lucidã o cute de poet în publicistica sa în
au apelat la ideile primite de-a dedicate lor fiind covârºitoare ca le marilor puteri din proximitate întreprindea gazetarul de la
nu coincideau cu acelea ale legãturã cu metehnele politice ºi
gata, abãtute de la spiritul în care numãr faþã de cele în care tema- „Timpul“ ºi în privinþa stãrii reale
tica o constituie cultura, religia ºi tânãrului nostru stat. Dupã mij- a tinerei naþiuni: „E prea ade- administrative (turpitudinea, co-
au fost scrise de Eminescu ºi
propagate în perioada dintre învãþãmântul. Aceasta se expli- locul secolului al XIX-lea, atunci vãrat cã suntem înconjuraþi din rupþia, felonia, demagogia ºi
rãzboaie, cu anumite parti-pris-uri cã prin faptul cã intervalul de când nãzuinþele þãrii de a se toate pãrþile de români ºi încã de celelalte tare) sunt de o mare
ideologice prelungite în anii sovi- timp în care a scris Eminescu apropia de cultura apuseanã acei care trãiesc sub guverne actualitate. Iar dacã analizele ºi
etizãrii þãrii. Lucrul mai grav a era unul marcat de profunde ºi erau acute, este de remarcat vitrege, unele duºmane chiar concluziile trase în paginile
fost acela cã, pentru perioada permanente schimbãri: formarea deschiderea europeanã a gaze- existenþei lor, precum cel ziarului „Timpul“ sunt de o mare
dintre rãzboaie, nu a existat ºi modernizarea statului român, tarului de la „Timpul“, cu unele unguresc. Cu toate acestea actualitate, nu este „un merit al
putinþa accesului la integrala Rãzboiul de Independenþã, pro- amendamente greu de combã- starea românilor de sub poetului, ci o tristã dovadã a
operei publicistice. Cu atât mai clamarea regalitãþii, adoptarea tut, dacã þinem seama de con- stãpânire strãinã e fãrã com- neîmplinirii noastre“ (p. 121).
meritorie este iniþiativa lui unor forme legislative ºi de orga- textul în care au fost emise. parare mai bunã decât a Multele citate din articolele emi-
Cassian Maria Spiridon de a fi nizare occidentale fãrã adaptare Eminescu nu era împotriva asimi- românilor de sub stãpânirea nesciene date în culegerea de
editat, în perioada postdecem- la specificul naþional, refuzul lãrii formelor civilizaþiei apusene pretinsã românã (s.a.). Nici analize Eminescu, ziarist politic
bristã, integrala de Opere unei integrãri organice a lor, fãrã a avea fondul autohton core- þãranul român din Ardeal, nici cel (poate cã sunt alese prea multe,
politice. democratizarea vieþii politice spunzãtor ºi considera, aºa cum din Basarabia, nici cel din dar nimic nu este prea mult când
Necesitatea contextualizãrii marcate de lupta fãrã scrupule va susþine ºi E. Lovinescu mai Bulgaria ori din Serbia nu e atât
târziu, cã este preferabil, de este vorba despre citarea lui
textelor gazetãreºti a devenit dintre partide. A fost o perioadã de rãu îmbrãcat, atât de explo-
cu totul neaºezatã, nu departe, exemplu, sã avem o ºcoalã rea atat de strãini ºi de administraþie Eminescu) sunt grãitoare în
dublã pentru analizele gãsite în
culegerea de faþã: situarea lui din nefericire, prin frapantele decât sã nu avem deloc. Din precum e al nostru“ (p. 286). acest sens, iar vina pentru
Eminescu în epoca lui ºi recon- similitudini, de aceea în care ne pãcate, la vremea când îºi scria Observãm din frazele reproduse marea lor actualitate nu este nici
stituirea posteritãþii gândirii sale aflãm. De exemplu, în legãturã Istoria civilizaþiei române mo- de Cassian Maria Spiridon a autorului lor, nici a lui Cassian
politice. Motivaþia constã în fap- cu programul politic avut de euro- derne, autorul ei nu a avut capacitatea discursului politic Maria Spiridon. Dacã ar fi sã mai
tul cã articolele tendenþioase parlamentarii noºtri, Cassian acces, se pare, la opinia gaze- eminescian de a deveni un ghid avem un singur dor, ce ne-am
publicate în perioada interbelicã Maria Spiridon dã urmãtorul citat tarului (din motivul arãtat mai de conduitã pentru întreaga putea dori? Nu puþin lucru: sã nu
au fost supuse, vrând-nevrând, cu rãsfrângeri peste ani: „Cu- sus, pricinuit de lacunele ediþiei comunitate româneascã. mai fie Eminescu actual...

18 aprilie 2020
istorie literarã
În aprilie 2010, la împlinirea a
75 de ani, scriam în aceastã ru-
Personalitãþi bãcãuane 1967, membru al Uniunii Scri-
itorilor din România, dar ºi
bricã despre medicul Constantin preºedinte de onoare al Acade-

C. D. Zeletin
Dimoftache, promiþând cititorilor miei Bârlãdene, fondatã în
cã vom reveni cu un portret al 1915, membru fondator ºi
scriitorului C. D. Zeletin, pseu- preºedinte în exerciþiu al
donim sub care se ascunde un Societãþii Medicilor Scriitori ºi
la fel de important poet, proza- Publiciºti din România, chiar de
tor, eseist, publicist ºi traducãtor la constituirea acesteia, în 1991.
de poezie din italianã ºi fran- „Meridiane“, 1973; fotografii de Internaþionalã de Carte, I.B.A.,
În aceastã din urmã ipostazã a
cezã. Ratând ocazia un lustru Hedy Löffler), acesta e urmat de Leipzig, acelaºi an, ºi retipãritã
organizat, între 29 noiembrie
mai târziu, ne þinem de promisi- cartea de prozã gnomicã ºi filo- în Japonia, la Editura
1991 ºi 7 aprilie 2001, cinci Con-
une abia acum, cu sufletul îndo- zoficã Ideograme pe nisipul „Kobunsha Co.“, Ltd., Tokio, în
ferinþe Naþionale ale S.M.S.P.R,
liat, întrucât bunul nostru prieten coridei (Bucureºti, Editura 1977. Tot din seria Al. Tzigara-
însoþite de mai multe sim-
a trecut la cele veºnice pe 18 „Cartea Româneascã“, 1982), Samurcaº a îngrijit ediþiile volu-
pozioane consacrate unor
februarie, la Bucureºti, cu mai de volumul de poezii Andaluzia melor Memorii III, 1919-1930.
medici-scriitori ºi expoziþii docu-
puþin de o lunã de a împlini 85 (idem, 1986), de cel de studii, Lupta vieþii unui octogenar
mentare din arhiva proprie. Ca
de ani. A început sã scrie poezie eseuri ºi contribuþii de istorie lit- (Bucureºti, Editura „Meridiane“,
scriitor, a susþinut numeroase
ºi prozã încã din anii liceului, erarã Respiro în amonte 2003), Lupta vieþii unui octo-
conferinþe publice ºi a realizat
conºtientizând cã este scriitor (idem, 1995), de cartea de ese- genar. Memorii – 1931-1936
emisiuni literare radio ori TV, o
într-o zi de toamnã (24 noiem- uri Gaurã-n cer (Bucureºti, (Bucureºti, Editura „Vitruviu“,
activitate similarã desfãºurând
brie 1947), când se plimba sin- Editura „Athena“, 1997), de cea 2007), ºi Lupta vieþii unui
ºi ca medic, unde, în plus, a fost
gur în Valea Þãrnei, aproape de aforisme ºi prozã apofteg- octogenar. Memorii – 1937-
cooptat în comisii de examinare,
de Bârlad. Dupã o primã lec- maticã Adagii (idem, 1999), de 1941 (idem, 2008), la care a
inclusiv a celor înscriºi la docto-
turã în cadrul Cenaclului „Al. culegerea de eseuri ºi evocãri scris studiile introductive ºi
rat. În 1982, bunãoarã, a organi-
Vlahuþã“ de la Casa Naþionalã Amar de vreme (Bucureºti, cronologia. Cu aceeaºi dãruire
zat, în clandestinitate, Centena-
„Stroe S. Belloescu“, unde l-a cu- cezã modernã. Florilegiu Editura „Vitruviu“, 2001; ediþia a a îngrijit, totodatã, ediþia de lux
II-a, Bârlad, Editura „Sfera“, rul „ªtefan Zeletin“, comandând
noscut pe poetul G. Tutoveanu, (Bucureºti, Editura „Albatros“, din creaþia medicului Vintilã
2006), de cea de documente ine- din banii sãi douã busturi: unul,
cu care va deveni prieten, ºi-a 1981), Michelangelo – Poezii. Ciocâlteu, Adânc împietrit.
dite ªtefan Zeletin. Contribuþii operã a lui George Apostu,
dat seama cã mai are de muncã Opera omnia (Bucureºti, Editu- Poezii (Bucureºti, Editura
documentare (Bacãu, Editura donat colegiului bârlãdean, din
pe manuscrise, aºa cã a debu- ra „Minerva“, 1986), Charles „Cartea Universitarã“, 2003),
„Corgal Press“, 2002), semnat pãcate dispãrut, ºi altul, operã a
tat mult mai târziu, cu complici- Baudelaire – Florile Rãului rãsplãtit cu Premiul „Dr. Georges
C. Dimoftache Zeletin, de contri- sculptorului D. Juravle, instalat
tatea lui Perpessicius ºi Tudor (Bucureºti, Editura „Univers“, Dumitresco“ al S.M.S.P.R. ºi al
buþiile documentare Scânteind pe soclu abia în vara anului
Vianu, care au trimis redacþiei 1991; Premiul Uniunii Scriitorilor Editurii „Viaþa Medicalã Româ-
ca Sirius... (Bârlad, Editura 2002, la Burdusaci, unde s-a
revistei Luceafãrul atât poezii, din România pentru cea mai neascã“, ediþiile liliput Miresme
„Sfera“, 2004), distins cu Pre- numãrat printre animatorii ani-
cât ºi traduceri. Deºi grupajul bunã traducere de poezie, ace- din stepã, poezii de Ion
miul „Stolnicul Constantin versãrii celor 120 ani de la
trecuse printr-un filtru select, laºi an, ºi Premiul Salonului Buzdugan (Bârlad, Editura
Cantacuzino“ al Fundaþiei naºterea filozofului. Un gest de
responsabilul rubricii Dintre sute Naþional al Cãrþii pentru cea mai „Sfera“, 2007) ºi Poezii, de G.
Culturale Magazin istoric, de mare nobleþe face ºi la 9 febru-
de catarge nu a ales decât Tutoveanu (idem, 2007), autor
bunã traducere a unei capodo- arie 2011, când, împreunã cu
poezia Iarnã la Bicaz, pe care a antologia Nu-i mai ajunge cãruia i-a tradus în francezã
pere lirice, Cluj-Napoca, 1992; fraþii Paul ºi Gabriela, doneazã
mai ºi trunchiat-o, dar versurile sufletului (Bârlad, Editura poezii incluse în volumul
ediþia a II-a, bibliofilã, cu desene oficial Primãriei comunei
inserate în numãrul din 15 mai „Sfera“, 2005), de studiul de Albastru. Poezii alese (idem,
ale poetului, Bucureºti, Editura Rãchitoasa casa pãrinteascã
1960 i-au deschis calea spre enescologie Principesa Elena 2003) ºi a contribuit, alãturi de
„Aldine“, 2004), Michelangelo – din Burdusaci, cu scopul ame-
alte redacþii, publicând apoi Bibescu, marea pianistã Al. Tutoveanu, la alcãtuirea bi-
Quindici sonetti. Cincisprezece (Bucureºti, Editura „Vitruviu“, najãrii în ea a unui obiectiv
creaþii originale ºi traduceri în bliografiei.
sonete (Bucureºti, Editura 2007; ediþia a II-a, idem, 2008), muzeal. Inclus în prestigioase
mai toate revistele literare Spre surprinderea unora din-
„Kriterion“, 1992), Sonetul în rãsplãtit cu Premiul „I. C. Filitti“ dicþionare medicale ºi literare, în
româneºti (Acolade, Almanahul tre cititorii sãi, dar ºi a muzico-
zorii, amiaza ºi amurgul al Fundaþiei Culturale Magazin antologia Poezia pãdurii
literar, Amfiteatru, Ateneu, logilor, a abordat cu acelaºi pro-
Renaºterii italiene (Târgoviºte, istoric, de evocãrile ºi dia- (Bucureºti, Editura „Orion“,
Baaadul literar, Clipa cea fesionalism desãvârºit domeniul
Editura „Pandora-M“, 2002), logurile din Distinguo. Eseuri. 1998-1999), a fost distins, la 1
repede, Contemporanul, Con- muzicologiei, publicând în
Poemes. Poezii, de Paul Evocãri. Scriitori medici. decembrie 2000, cu Ordinul
vorbiri literare, Familia, Gazeta Muzica, Studii de muzicologie,
Verlaine (idem, include tradu- Convorbiri (idem, 2008), de lu- Naþional Serviciul Credincios în
literarã, Oglinda literarã, 13 Viaþa medicalã, Almanahul
ceri de ªt. O. Iosif), Antologie crarea monograficã Doctorul grad de Ofiþer, conferit de
Plus, Ramuri, România literarã, „Ateneu“, Vitraliu º.a. câteva
din lirica francezã (idem, Alexandru Brãescu. Contribuþii Preºedinþia României, cu
Steaua, Tribuna, Tomis, Vitraliu studii ample privind activitatea
2006), Poezii filozofice, de documentare (Bacãu, Editura Diploma de Excelenþã a
etc.). Debutul editorial e prilejuit tenorilor Tomel Spãtaru ºi
Tommaso Campanella (împre- „Corgal Press“, 2009), de cartea Revistei Medicale Române
de apariþia, în tãlmãcirea sa, la Nicolae Brãescu ori a marii
unã cu Smaranda Bratu-Elian, de eseuri Rãmânerea trecerii pianiste, mai puþin cunoscutã (2005), Premiul „Opera omnia“
Editura pentru Literaturã Uni-
Bucureºti, Editura „Humanitas“, (Bucureºti, Editura „Spandugino“, astãzi, principesa Elena Bibescu. al Târgului de Carte Librex
versalã, a volumului Sonete, de
2006), Il sonetto italiano del 2011), de proza apoftegmaticã O Dizertaþie istorico-filozoficã (2005), Premiul ºi Diploma de
Michelangelo (Bucureºti, 1964),
Modioevo e del Rinascimento Zdrenþe în paradis (idem, asupra toponimului Burdusaci, Excelenþã ale Centrului Inter-
ediþie bilingvã, distins un an mai
târziu cu Premiul I ºi Medalia de / Sonetul italian în Evul Mediu 2012) ºi de prozã Domnu-i ce însumeazã 500 pagini, îºi naþional de Culturã ºi Arte
Aur la Concursul de Carte de la ºi în Renaºtere (idem, 2008) ºi domn si lerui ler (idem, 2018). aºteaptã editorul, ca ºi nume- „George Apostu“ (2006),
Edinburg. Acest prim tom, pre- încheind cu Michelangello – Din creaþia cunoscutului filozof roase alte pagini de traduceri ori Premiul de Excelenþã al Revistei
cedat de un studiu introductiv, Poezii. Opera omnia (idem, ºi sociolog ªtefan Zeletin, ivit tot creaþii originale. Asta pentru cã Ateneu (2008), Premiul „Marian
note ºi comentarii ale traducãto- 2011). E suficient sã amintim cã pe meleagurile Burdusacilor, va laboriosul traducãtor ºi scriitor, Papahagi“, pentru promovarea
rului, e urmat de o impresionan- pentru a oferi cititorului român, îngriji ºi reedita ediþia a II-a a în pofida multiplelor preocupãri, culturii italiene în România, al
tã suitã de traduceri, începând în premierã, opera integralã a volumului Burghezia românã, a izvodit în continuare noi ºi noi Institutului Italian de Culturã
cu Lirica renaºterii italiene divinului florentin, a trudit 25 de originea ºi rolul ei istoric comori ale culturii universale, „Vito Grasso“ (2011), titlul de
(Bucureºti, Editura Tineretului, ani, alþi 40 fiindu-i necesari pen- (Bucureºti, Editura „Humanitas“, dovedindu-se demn de afirmaþia Cetãþean de onoare al municipi-
1966, întâia antologie de poezie tru prima traducere integralã a 1992) ºi ediþia a III-a a Neolibe- lui Emil Manu, potrivit cãruia ului Bârlad (1999), al municipiu-
a Renaºterii italiene apãrutã în Florilor Rãului. La aceste excep- ralismului (Bucureºti, Editura „ocupã nobilul loc lãsat de lui Bacãu (2006), al municipiului
limba românã), continuând cu þionale transpuneri acoperind „Scripta“, 1992), pe care, ur- Alexandru Philippide“ în cultura Tecuci (2008) ºi al comunei
Sonetul italian în Evul Mediu mai multe secole de poezie, mând indicaþiile lãsate în manu- românã. A fost, astfel, încã din Rãchitoasa (2018), precum ºi
ºi Renaºtere (Bucureºti, Editu- unele apãrute în ediþii bibliofile, scris de autor, a îmbogãþit-o cu titlul de Doctor honoris causa al
ra „Minerva“, 1970, douã volu- se adaugã alte traduceri incluse trei noi capitole, dintre care unul Universitãþii de Medicinã ºi
me, cea dintâi mare antologie a în ediþia colectivã din Florile inedit. A scris, totodatã, notele bi- Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaºi
sonetului editatã în România), Rãului (Bucureºti, Editura pen- obibliografice la ªtefan Zeletin – (9 iulie 2012). Elocvente în acest
Michelangelo sculptor, de tru Literaturã, 1968), Valmiki – Burghezia românã. Neolibera- sens sunt cele trei ample cres-
Alessandro Parronchi (Bucureºti, Ramayana (alãturi de S. E. lismul (Bucureºti, Editura tomaþii ce i-au fost consacrate –
Editura „Meridiane“, 1970), Demetrian ºi G. Coºbuc, EPL, „Nemira“, 1998) ºi cuvântul- Omagiu C. D. Zeletin 70
Viaþa lui Michelangelo, de 1998) ºi Cornelia Comorovschi – înainte la ªtefan Zeletin – Din (Direcþia Judeþeanã pentru
Romain Rolland (idem, 1971; Literatura Umanismului ºi a þara mãgarilor (Bucureºti, Edi- Culturã, Culte ºi Patrimoniul
ediþia a II-a, 1995), Michelangelo Renaºterii (Bucureºti, Editura tura „Minerva“, 1998). A îngrijit, Cultural Naþional Bacãu, Centrul
Buonarroti – Sonete ºi crâm- „Albatros“, 1972, aici ºi cu de asemenea, ºi a retipãrit, Internaþional de Culturã ºi Arte
peie de sonet (Bucureºti, Edi- tãlmãciri din latinã). Cu poezii dupã cinci decenii, volumul „George Apostu“, Bacãu, 2005),
tura „Albatros“, 1975, distins cu originale debuteazã în 1977, Scrieri despre arta româneas- C. D. Zeletin 75 (Bacãu, Editura
Premiul Asociaþiei Scriitorilor din când Editura „Eminescu“ îi pu- cã, de Al. Tzigara-Samurcaº „Sfera“, 2010), C. D. Zeletin 80
Bucureºti în acelaºi an), blicã volumul Cãlãtorie spre (Bucureºti, Editura „Meridiane“, (idem, 2015) –, precum ºi seria
Michelangelo Buonarroti – transparenþã, o riguroasã selec- 1987) ºi, dupã 32 de ani, Portul celor 7 volume de Scrieri, inau-
Scrisori urmate de Viaþa lui þie a celor mai reprezentative popular românesc, de guratã în 2012 de Editura
Michelagnolo de Ascanio poeme scrise pe parcursul a Ecaterina Enãchescu-Cantemir „Spandugino“ (Colecþia Dis-
Condivi (Bucureºti, Editura douã decenii. Precedat de albu- (idem, 1971), distinsã cu Diplo- tinguo).
„Meridiane“, 1979), Liricã fran- mul Neapole (Bucureºti, Editura mã ºi Medalie la Expoziþia • Nada Stîngu Cornel GALBEN

aprilie 2020 19
ateneu
Furia din unele scurtmetraje Încã din perioada scurtmetra-
de Radu Jude (Lampa cu cã- jelor se poate ghici preocu-
ciulã, Alexandra) e încã înã- parea crescândã a lui Corneliu
buºitã, dar anunþã conflictele Porumboiu pentru „zona de
dezlãnþuite din lungmetrajul Marian-Sorin RÃDULESCU nevorbit în film, de body lan-
sãu Toatã lumea din familia guage, de tensiune, de schimb

Revoluþii
noastrã. Cea mai fericitã fatã de energie între personaje, de
din lume (primul lungmetraj al miºcare într-un cadru“1, pentru
lui Jude) este o demitizare a ceea ce se ascunde în spatele
unei lumi vrãjite de principii uti- realitãþii: o formulã sau o formã

ºi involuþii (3)
litariste, materialiste. O lume în geometricã ce o sintetizeazã.
care publicitatea este suveranã Visul lui Liviu este un mediume-
ºi care, uneori, oferã premii, traj tributar lui Kusturica (cel din
supunându-i pe premiaþi unor Þii minte, Dolly Bell?). A fost
mici-mari umilinþe. (În urmã cu sau n-a fost face „bilanþul moral
zece ani, Fii cu ochii pe fericire, al unei revoluþii“ într-o televizi-
filmul lui Alexandru Maftei, une de apartament din Vaslui.
deconstruia mitul unei mega- Lucian Pintilie remarca schema
corporaþii media.) Din nou, întregului film, minimalismul lui
familia este vãzutã ca un „mic autoironic, din simplitatea per-
infern“ din care copilul (o fatã în versã ºi provocatoare a titlului
ultimul an de liceu) vrea sã „cu parfum metafizic“ de rezo-
scape cât mai repede. O umbrã nanþã parodicã la întrebarea
de nor surprinde semnele unei hamletianã2. Poliþist, adjectiv
lumi în care evenimentul ecle- are ca personaj principal
zial pare sã se fi transformat cu nevãzuta conºtiinþã, ca un abur
totul în religie. Preotul de aici, fin, a omului. Filmul lui Corneliu
chemat sã se roage la cãpã- Porumboiu, „dramã ºi thriller“,
tâiul unei muribunde „pentru este „foarte mult despre
mai grabnica ieºire a sufletului moartea sufletului ºi foarte
din trup“, pare un rãtãcit, un fel puþin despre o anchetã poliþie-
de „extraterestru“ a cãrui efi- neascã banalã dintr-un oraº de
cienþã este recunoscutã doar provincie oarecare“ – dar „nu-
dacã „face minuni“, dacã „învie mai pentru cine poate vedea în
• Corneliu Porumboiu • Radu Jude
din morþi“. Tâlcul filmului lui Jude orice cadru aburul acela fin
se vrea acesta: o tainã se important, întâi de toate, pentru etenie, despre „extrema dreap- legionare de la sfârºitul anilor care se þine scai de personajul
lãmureºte tot printr-o tainã (prin dimensiunea sa tragi-comicã, tã“ ºi „chestiunea evreiascã“. ’30. Câteva sute de fotografii, o principal“ .
3

participarea conºtientã la de tip râsu’-plânsu’, care anu- Despre, mai ales, dificultatea serie de marºuri, imprimãri audio ___________
tainele Bisericii, nicidecum prin leazã radical orice dimensiune aflãrii unui sens în viaþã din materialele de propagandã
sceptice „analize“ ºi „raþiona- „eroicã“, maniheistã, triumfalis- („clipele vieþii noastre au însem- ale vremii, precum ºi câteva 1. Corneliu Porumboiu, în dia-
lizãri“ de pe tuºã). Preotul din O log cu Andrei Rus ºi
tã ºi senzaþionalistã din mai nãtatea cenuºii care se cerne“), fragmente-mãrturie transmit –
umbrã de nor aminteºte de Gabriela Fillipi, Film Menu,
vechile filme „istorice“ ºi „de atunci când eºti prizonier al asemenea confesiunii din
sentimentul inutilitãþii cu care ianuarie 2013.
se lupta atât preotul din acþiune“. În Inimi cicatrizate, „îndoielii spre pieire“ ºi nu ai Jurnalul lui Mihail Sebastian – 2. Lucian Pintilie, „Un val
Nazarin-ul bunuelian, cât ºi adaptare liberã de Radu Jude pus început bun credinþei „spre disperarea unei conºtiinþe de aºteptat de 30-40 de ani ºi
„stalkerul“ din Cãlãuza lui dupã scrieri de Max Blecher, o câºtigarea sufletului“. Þara paria. situaþia mondenã a Noului
Tarkovski. Aferim! evocã lumea situaþie-limitã (îmbolnãvirea unui moartã, documentarul-eseu cu Primele scurtmetraje ale lui Cinema românesc“, Obser-
româneascã (valahã) din 1835. tânãr intelectual evreu de tuber- fotografii din colecþia lui Costicã Corneliu Porumboiu – Pe aripi- vator cultural, octombrie
Expresie a „marginalilor“ ce culozã osoasã, în România Axinte (fotograf din Slobozia) ºi le vinului ºi Cãlãtorie la oraº – 2006.
râvnesc sã ajungã la „centru“ anilor ’30) este pretext pentru fragmente (citite de Radu Jude) sunt fabule pe tema importanþei 3. https://agenda.liternet.ro/ar-
(la fel ca Îmi este indiferent câteva consideraþii despre din jurnalul doctorului evreu de a nu te abate de la drumul ticol/10519/Radu-Enescu/-
dacã în istorie vom intra ca bar- viaþã ºi moarte, despre „nes- Emil Dorian, oferã o perspec- pe care ai pornit, în ciuda ade- Cum-mi-am-petrecut-
bari), filmul lui Jude mi se pare fârºita pustietate a lumii“ ºi pri- tivã insolitã asupra ascensiunii menirilor care te înconjoarã. Politist-adjectiv-ul.html

Dramaturgul, regizoarea ºi direc- avut deja trei sesiuni, coordonate de pro-


toarea generalã a Teatrului Tineretului fesioniºti ai criticii teatrale), tururile ghi-
Piatra-Neamþ a fost premiatã luni, 30
martie a.c., la cea de-a XX-a ediþie a Un nou premiu pentru Gianina Cãrbunariu date. Toate acestea favorizeazã dez-
voltarea comunitãþii formate din artiºtii
Premiilor „Radio-România Cultural“. TT, artiºtii invitaþi ºi spectatori.
Organizatã pentru prima datã în 1998, „Contextul în care primesc acest pre-
Gala Premiilor „Radio-România Cultural“ Începând cu luna mai a anului 2017, miu este unul destul de neobiºnuit. Între
reprezintã o recunoaºtere a celor mai programele, proiectele ºi activitãþile fiecare dintre noi ºi ceilalþi se instaleazã
importante reuºite ale culturii româneºti Teatrului, previzionate în proiectul de – s-a instalat deja – aºa-numita «dis-
în anul precedent. Printre câºtigãtorii management intitulat „Teatrul Tineretului tanþã» sau «distanþare socialã». Evident,
acestor premii la categoria Teatru, s-au – CO-Laborator de creaþie“, au consoli- aceastã «distanþã» e menitã sã ne prote-
numãrat regizorii David Esrig, Alexandru dat imaginea acestuia ca spaþiu de jeze pe toþi, însã în acelaºi timp ne pune
Tocilescu, Andrei ªerban, Alexandru reflecþie asupra provocãrilor sociale faþã în faþã cu foarte multe întrebãri
Dabija, Tompa Gabor. actuale, ca partener de dialog cu comu- despre un þesut social, care era oricum
Premiile „Radio-România Cultural“ au nitatea în care activeazã, încurajând par- destul de fragil ºi pânã acum. În mod
fost acordate în cadrul unei ediþii spe- ticiparea activã a spectatorilor. Invitarea ironic sau poate cã nu, spectacolul
ciale a emisiunii GPS cultural, specta- unor regizori consacraþi sau concursurile «Frontal» tocmai asta îºi propunea: sã
de proiecte pentru tinerii creatori organi-
colul dedicat acestei ediþii – care ar fi punã în discuþie distanþarea socialã tot
zate în cadrul proiectelor co-finanþate de
avut loc, în mod tradiþional, la Teatrul mai mare în ultimii ani faþã de cei mai
AFCN – „Mic-RO laborator de creaþie
„Odeon“ din Bucureºti – fiind anulat în vulnerabili dintre noi. În acest moment,
teatralã“, respectiv „#SafeSpoTT“ – au
contextul pandemiei de coronavirus. teatrul, o artã care presupune existenþa
vizat realizarea de spectacole pe teme
Juriul, alcãtuit din Bogdan Ghiu (scriitor, unei comunicãri directe între artiºti ºi
ale prezentului, propuse spre reflecþie ºi
traducãtor ºi critic literar), Radu Croitoru rolul Richard, din spectacolul „Richard al spectatori, trebuie sã gãseascã rãspun-
dezbatere publicului. Toate producþiile
(manager Radio-România Cultural), III-lea“, de William Shakespeare, în regia suri la întrebãrile cum va supravieþui în
din cadrul celor douã proiecte amintite
Adina Dragomir ºi Cristian Marica lui Andrei ªerban, la Teatrul „Bulandra“ au implicat asistenþa voluntarilor liceeni, aceastã perioadã ºi, mai ales, cum ar
(redactori-ºefi Radio-România Cultural), din Bucureºti, ºi pentru rolul Andrei care au putut urmãri cum se realizeazã putea contribui la refacerea acestui þesut
Anamaria Spãtaru (realizator Radio- Prozorov, în spectacolul „Trei surori. Un un spectacol, de la idee la premierã. Pe social care se aflã în pericolul de a se
România Cultural), a acordat premii pen- scenariu (ne)firesc de liber“, dupã lângã spectacole, o serie de alte proiecte destrãma sub ochii noºtri? În perioada
tru secþiunile: Prozã, Poezie, Teatru, Cehov, în regia lui Radu Afrim, la Teatrul sunt destinate relaþionãrii cu publicul sau care urmeazã va trebui sã gãsim teritorii
Film, Arte vizuale, ªtiinþã, Muzicã ºi Naþional „I. L. Caragiale“ din Bucureºti; cu potenþiali spectatori: întâlnirile post- de libertate ale gândului ºi ale imagi-
Educaþie. La categoria Teatru, au fost Eugen Jebeleanu ºi echipa spectacolului spectacol dintre echipa artisticã ºi spec- naþiei ºi poate chiar sã folosim acest timp
nominalizaþi: regizoarea Gianina „Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schim- tatori, atelierele (dintre care menþionãm pentru a inventa o lume mai echitabilã
Cãrbunariu – pentru „un proiect manage- ba“, o coproducþie ARCUB – Compagnie LAnSATt - destinat publicului tânãr din pentru noi toþi.“ (Gianina Cãrbunariu,
rial vizionar“ ºi pentru spectacolul des Ogres, în cadrul Sezonului mediul rural, coordonat de Gianina fragment din discursul de mulþumire pen-
„Frontal“; actorul Marius Manole – pentru România-Franþa. Cãrbunariu, ºi „Spectatorul critic“, care a tru premiu)

20 aprilie 2020
eseu
De la apariþia primei pãrþi ºi pânã s-o
închei pe a doua, Ovidiu Genaru mi-a
Daniel-ªtefan POCOVNICU tensiune a enumerãrii ce simuleazã pre-
tenþia finã a unei coerenþe abia epice, în
oferit surpriza unui nou volum de poeme: timp ce poeticul destabilizeazã semantic

Acrobatul metaforei (II)


Cartea lui Mircea. Canal (Iaºi, Ed. spre a instala ºocant transgresiunea.
„Junimea“, 2020), generator de noi emoþii Revenirea la tranzitivitate se realizeazã
„hermeneutice“, de tipul celei induse de cu o anume lentoare întreþinutã de bana-
întrebarea dacã noua elaborare editorialã litatea sintagmei „podeaua caldã“ ce
va modifica sensibil perspectiva criticã. pregãteºte personificarea muºtei ca
Gravitatea subiectului acestor „cân- imposibilã stea de cinema. Versurile „îmi
tece“ lirice, forjate sub presiunea concen- niri spre teluric, spre prozaic, la concret, la Bucolice (Iaºi, Ed. „Junimea“, 1973) e þine oarecum de urât/ împart cu ea urâtul
traþionarã a anilor ’50, ce cu greu s-ar comun, la povestea eroicã sau banalã, cel mai bacovian volum prin formula în douã/ pun cuþitul deoparte ºi reazem
putea numi chiar ºi experienþã penitenci- puþin importã. Aceasta e colivia doritã de expresivitãþii ce filtreazã esenþial, domi- calendarul de pâinea/ cu atâtea ºi atâtea
arã, relevã un neaºteptat Ovidiu Genaru. pasãrea care nu poate concepe evadarea natã de instantaneul metaforic al notaþiei gãuri negre“ asigurã din nou crescendoul
Tematic ºi stilistic, lirismul e mai imploziv în zborul frânt fãrã plasa de lansare ºi si- scurte (ca în Pe un drum rãu pietruit). tensiunii retorice. Dupã care prozaicul se
decât ne-au programat aºteptãrile lecturii guranþã a zborului acrobatic. Poemul Aº mai fi stat în varã con- reinstaleazã ca decor, secvenþial hãrþuit
Poetul e un obsedat nepatologic de cretizeazã un joc cu ºi de-a verosimilul, în de agresivitatea imaginativã a tropilor ºi
de pânã acum. E poezia unei sensibilitãþi
perpetua geometrie în arabesc a tensiunii cursul cãruia poeticul se converteºte ca ºi
„cu procurã“, derivatã dintr-o experienþã a interzis la final de douã versuri a cãror
obligatoriu amfibii. Am cãutat ºi am gãsit cum s-ar prelinge. Procesul va fi reluat
terorii împãrtãºitã frãþeºte în vechi ºi forþã, iscatã din comparaþia insolitã, susþin
relativ iute, fãrã mari pretenþii, un posibil mai convingãtor zece ani mai târziu, în
adânci confidenþe; fiindcã cea mai impactul metaforic: „ziua iese în evidenþã
etalon al acestei matrice stilistice: „o sal- volumul Poeme rapide (Iaºi, Ed.
importantã parte a volumului, Cartea lui ºi creºte/ ºi creºte ca pãrul ºi unghiile
vare transportã altã salvare/ legate una de „Junimea“, 1983).
Mircea, e rezultatul transcrierii lirice a ex- morþilor.“
alta cu cabluri ºi drugi formeazã/ o Poezia lui Ovidiu Genaru e frumoasa
perienþei terifiante a fratelui care, în anii Împlinirea poeziei lui Ovidiu Genaru se
coloanã de urgenþe/ ºi claxoane/ pen- fãrã trup în continuã evadare din tranziti-
1948-1950, adicã de la 18 la 20 de ani, s-a verificã odatã ce poetul asigurã doza de
etrând celofanul subþire al nopþii.“ vitatea limbii naturale, parcã spre a se
aflat deþinut politic la Suceava ºi Târgºorul subtilitate a evadãrii prin poetic din acea
Versurile din poemul La opt (varianta ascunde altcumva tot în interstiþiile ei. E
Nou. Iar cele câteva poeme adunate în retoricã vagã a limbajului uzual; cu efect
volumului apãrut în 2018 la „Junimea“) „fãptura aceea inexistentã“ din poemul Ah
secþiunea Canal au rezultat din prelu- în stilistica elaboratã a dramatizãrii poie-
trimit direct la primele experimente cu pentru ce (Goana dupã feriricire, Bucureºti,
crarea unor notaþii lãsate în pãstrare de tice, gestionatã de conflictul semantic al
ºocul metaforic ale tânãrului Ovidiu Ed. „Cartea Româneascã“, 1974). Inexis-
un vecin, rudã îndepãrtatã, supravieþu- insolitului, ce admite convieþuirea neaº-
Genaru, din volumul Þara lui pi (Bucureºti, tenþa semnificantã a acestei fãpturi se
itoare a Canalului. teptatã a solarului cu selenarul. O cãutare
Editura Tineretului, 1969). cuantificã în elasticitatea evantaiului
De unde poziþionarea liricã în mod experimentatã de-a lungul întregii opere,
Acolo deja, se prefigura artificierul lim- unghi metaforic dintre tranzitiv ºi reflexiv,
paradoxal favorabilã „despãtimirii“ remar- mai puþin în volumul Nuduri (Bucureºti,
bajului, acrobatul metaforei-ghiulea, pre- aºa cum apare în poemul Mã chemaþi
cate anterior, dar mult mai pregnantã aici: (acelaºi volum din 1974). Din neobosita Editura pentru Literaturã, 1967), unde
fiorul poetic e cumva eliberat din insu- ocupat neîntrerupt sã aprindã fitilul tranzi- metafora nu reuºeºte sã strãpungã formu-
tivitãþii din care va isca focurile de artificii încercare a acestui unghi rezultã reuºita
portabila surprizã declanºatã de conºti- transfigurãrii prozaicului, iscat direct din la textului atent stilizat ºi atât.
inþa prea vie a insignifianþei individuale ale metaforei, cum gãsim în poemele Foc Cãutarea continuã în volumul Flori de
lung ºi, mai ales, Mocniri: „Acum o mãr- poetic. Aºa ca în poemul Cimbru argintiu
faþã cu logica supravieþuirii. Ovidiu (acelaºi volum din 1974), unde povestea câmp (Bucureºti, Ed. „Cartea Româ-
Genaru preparã o maximã tranzitivitate, turisire nefãcutã la vremea ei/ îþi roade neascã“, 1984), expunere seninã a unui
mocnit fiinþa./ Ca un cãruþaº ce-ºi bate caii renaºte însuºi „ºocul metaforic“: „Mai
de reportaj sarcastic, a versurilor în care umblã-n doliu verde primãvara/ ca sã-i erotism metaforizat în filigran. Dezin-
batjocoreºte fãrã prihanã un sistem ce a pânã la sânge/ te porþi cu vorbele,/ o, nu voltura poetului în expunerea vieþii
vor sã tragã din adâncul tãu/ euforia unui distingem chipul palid/ fãcut anume parcã
scos gunoiul omenesc la suprafaþã ºi l-a sã-l iubeºti când a trecut“. amoroase ca pulbere finã pe aripa fluture-
instalat în satrap desãvârºit, maestru al cântec...“ lui reinstaureazã acelaºi straniu versant al
Algoritmul acesta fãrã pretenþii teore- Autodefinirea teluricã transpare în
reducþiei dezlãnþuite de inerentele com- poemul De la început, din acelaºi volum: prozaicului transfigurat ce se ascunde
plexe. Sã nu ne amãgim: chiar dacã azi tice trimite la observaþia regretatului dupã viaþa noastrã de toate zilele, ca o
Gheorghe Crãciun: „Lirica bacovianã nu „De la început a încheiat un pact cu þãrâ-
nu mai are aceeaºi putere discreþionarã, na./ Nu ºi-a dorit tinichele ospeþe cu limbã umbrã abia bãnuitã a unui cosmo-logos
tiranul mediocritãþii mãrunte continuã sã ezitã între tranzitivitate ºi reflexivitate. Ea pe care încã nu l-am atins. Iar procesul e
parcurge acest drum de la un capãt la de privighetoare“. Prozaicul simbolizat de
dicteze în stradã, unde acordã lecþii de pãmânt invocã efigia lui Anteu, gigantul fiu vizibil ºi în volumele ulterioare, Am mai
democraþie ºi occidentalism sau riscã celãlalt, de la poezie la antipoezie.“ vorbit despre asta (Iaºi, Ed. „Junimea“,
al lui Poseidon ºi al Gheei, de neînvins
nonºalant sãnãtatea ºi viaþa celorlalþi. (Bacovia, simbolistul eretic, în „Aisbergul 1986), cu o etapã de dezinvolturã ludicã
câtã vreme rãmânea cu picioarele pe
Poate ºi de aceea experienþa lecturii e poeziei moderne“, Iaºi, Polirom, 2017) remarcabilã în Orient Pardon! (Bucureºti,
pãmânt, prin care mama sa îi insufla forþa
atât de atroce. Abia aceasta e marea ºi singura Ed. „Universal Dalsi“, 1999), desãvârºitã
vitalã.
Ideea-forþã a volumului transpare când moºtenire bacovianã ce i se poate „impu- metafizic în Trandafir cu venele tãiate
Intensa frãmântare dintre cei doi ver-
poetul dezvãluie presiunea ce striveºte ta“ lui Ovidiu Genaru: înscrierea între polii (Bucureºti, Ed. „Vinea“, 2008), un fel de
sanþi ai expresivitãþii poetice e vizibilã ºi în
fiinþa pânã în stadiul de insectã, pentru tensiunii lingvistice cu potenþial de com- poveste fenomenologicã a amorului.
alte poezii ale volumului din 1974: Sunt
care limba de lemn începe sã strãlu- bustie poeticã. Iar lectura operei sublini- Spaþiul alocat acestui articol devine,
nopþi, Zborul cãrãbuºilor, Mântuire, Poetul
ceascã asemenea putregaiului în tenebre: azã creºterea poeziei pe parcursul ºi în orice aº face, insuficient pentru sinteza
bãtrân, Gramofonul sau Cel dintâi (unde
„Parcã ai fi/ un miriapod presat sub les- jurul acestui ax de cãutare, ce apare sim- poeziei lui Ovidiu Genaru. Aºa încât nu-mi
narativul se elaboreazã direct din notaþia
pedea grea/ a plafonului. De fapt doar plist doar la o privire superficialã. memoriei). rãmâne decât sã închei încercând sã sur-
urme de miriapod/ imprimate pe lespezi./ Sensul cãutãrii neobosite îºi aflã sem- Semnalul unei noi etape e volumul prind tensiunea ei esenþialã. Ceea ce
Expuse într-un muzeu de arheologie./ nele fericite în Patimile dupã Bacovia Madona cu lacrimi (Cluj-Napoca, Ed. admir la poetul Ovidiu Genaru este cura-
Leprã ce eºti sã taci ca o râmã.“ (Era (Bucureºti, Ed. „Cartea Româneascã“, „Dacia“, 1977), prin poemul de largã res- jul excepþional cu care abordeazã cele
interzis sã vorbim între noi) Ultimul vers 1972). Volumul sublimeazã rolul de portal piraþie Odinioarã, sau ºi mai limpede mai dificile, incomode prin inaccesibil sau
surprinde diabolica întâlnire a cliºeului din al metaforei, prin care se trece într-un expus în Biserica astralã: „oglinzi fãcea banal, registre tematice. Am vãzut limpe-
limbajul ideologic concentraþionar cu univers paralel al prozaicului de rang sufletu-mi, calul/ pãºtea jar din fãraºul cu zimea de expresie cu care a transformat
valenþele expresive ale limbii naturale. E o secund, unde figuratul devine transfigurat, minune/ pentru cã rãsãritul suflase în tã- experienþele concentraþionare dezumani-
caracteristicã a mediilor argotice, poliþi- utopos ce lasã povestea sã curgã oricât ciune./ Ce plop era biserica astralã/ cu zante ale propriului frate în poezie ce nu
eneºti ºi infracþionale de a încetãþeni for- de straniu, pe când conoteazã misterios; sfinþi de lemn ºi vârf atins de boalã?“ sau iartã din cuvinte, ci doar din altitudinea
mule ale lemnificãrii comunicãrii cu pre- ca ºi cum ai rata gaura de iepure potrivitã „Cum cade-n abatoare taurul/ roºul de înlãnþuirii lor. Am vãzut apoi cum banalul,
tenþii percutante (doar la figurat?). ºi ai nimeri într-o cu totul altfel de lume, septembrie prindea de coarne aurul“. penibilul vieþii comune la bloc scapãrã sub
Autoritatea acestei presiuni extreme localizatã Într-o nobilã mahala sau în Diagnostic este, în acest sens, ºi poemul condeiul poetului ºi scoate la luminã
este poate cea mai dureroasã faþetã a Albele corturi ale copilãriei, în Crepuscul Literã, cu finalul: „Te iubesc, literã, mumie insolitul metaforei ca o torþã semanticã.
mecanismului dezumanizãrii. Ea rezultã sau Societate, îmbiat Sã trãieºti în paie a sunetului!/ Numele meu de copist a ars Dar întâia izbutire esteticã a lui Ovidiu
din insuportabila forþã a colaborãrii con- sau în Veche dugheanã. la Alexandria/ unde floarea exilului era Genaru, încã nedreptãþitã de criticã,
centrice (motiv mai vechi în sensibilitatea Iar jocul se dezvãluie când se insta- însãºi lumânarea bibliotecii.“ rãmâne poezia eroticã, cea ameninþatã
poetului) dintre represiunea intra ºi leazã pe umerii vechii retorici, banalizatã Volumul Poeme rapide (Iaºi, Ed. din principiu de derapajul în frivol, melo-
extracarceralã: „Cicã în afara zidurilor de uz: „Cade ploaia ca o minune în grãdi- „Junimea“, 1983) aprofundeazã subtili- dramatic sau ridicol. Poetul bãcãuan oferã
astea de la/ Târgºor ar mai fi de jur împre- nã/ iar noi în cârciuma la lupul singuratec/ tãþile tehnicii poetice a lui Ovidiu Genaru speciei experienþe memorabile. E preg-
jur/ alt lagãr. Teoretic vorbesc. N-am improvizãm într-un ungher un alb/ castel în ilustrãri ca Proporþia, Eretic, Vecini, Am nant, spre ilustrare, poemul Flautul din
vãzut./ Ce ºi cum da fii cu ochii în patru./ ºi dumnezeu mi-e martor c-aº vrea/ sã-mi vrut ºi, mai ales, Procesul verbal al zilei volumul Flori de câmp, citit în grila unei
Gura micã sau deloc./ Fiindcã sã vezi cã naºti un copil care sã rãsarã/ ca soarele de 10 iulie, izbitoare artã poeticã: „închid superbe gelozii metafizice a seducãtorului
mai departe urmeazã/ un altul. Tot lagãr dupã bãtãlia de la rovine.“ (Ca soarele uºa bucãtãriei/ s-a fãcut curent/ sunt uºor interzis de magnetismul orgasmic al
da cu alt nume./ În exterior. Concentric dupã bãtãlia de la rovine) În poeme ca transpirat de singurãtate/ mestec zadar- muzicii înseºi: „Cântã la flaut Livia; în
adicã./ Nu-þi dai seama unde începe unul Þãranii s-au urcat în cer („copii se uitã/ în nic/ penibil/ agit o cutie de chibrituri ca sã tãcere-i privim/ fluxul ºi refluxul sânilor;
ºi/ se terminã altul. Poate se între- palmele mamei ca-n foile bibliei.“), alung acest/ penibil“. Acest penibil e pare/ o plantã de apã. Pare/ am spus; cãci
pãtrund./ Acolo unde se ating. N-ai sã vezi Tapiserie, Plouã în provincii („e vreme/ de însuºi tranzitivul cu care se hrãneºte ºi din ºi flautul cântã la Livia./ Nimeni nu ºtie ce
vreun sãtuc/ rãmas pe-afarã. Totul e prins molii prin odãi (moarte/ prin care modeleazã, pe parcursul întregului prevesteºte,/ misteru-i intact: al buzelor
cuprins/ în aceste cercuri concentrice/ aplauze)...“), Ochi verzi ca iarba („totul e poem, reþeta lirismului convingãtor, per- care sãrutã/ muzica,/ al flautului mânuit cu
pânã hãããt la marginea þãrii.“ (ªoaptã la sã nu-þi fie teamã sã/ trãieºti într-o bulinã suasiv cum ar spune Ovidiu Genaru. sãrutul,/ al ochilor deschiºi înãuntru...“. Ce
ureche) de la marginea/ rochiei europei atât de Poemul demonstreazã mãiestria subtilei ar mai fi de comentat la vremea
Volumul impune prin forþa expresivitãþii tãvãlitã/ prin pulbere.“), Viaþa prin evadãri a prozaicului în poetic, graþie exhibiþionismului liric rãscopt lubric în
primare, dar confirmã cheia de boltã a mãhãlãlile lui noiembrie, Ovidiu Genaru „ºocului metaforic“, generat, asemenea coºuri de frustrare adolescentinã?!
înþelegerii întregii sale creaþii poetice. Din exerseazã îndelung asaltul insolitului unei ºfichiuiri, unei scãpãrãri de cuvinte, Iatã, aºadar, doar câteva precipitate
subteranele suferinþei exacerbate, Ovidiu lansat din energia leneºã a cuvântului cât unei ruperi subite de nivel, produsã de argumente pentru satisfacþia recentei
Genaru demonstreazã cã-ºi datoreazã mai obiºnuit, de-a dreptul mediocru, de sintagma „transpirat de singurãtate“. onorãri publice datorate acestei opere
redutabila forþã poeticã neîncetatei reve- s-ar putea. Narativul subtext se acumuleazã în fina poetice.

aprilie 2020 21
ateneu
Motto: Fiecare cuvânt este terea popperianã cãtre „antici-
o prejudecatã. parea“ de sorginte baconianã.
Friedrich Nietzsche La Bacon, termenul „antici-

În „Fiinþã ºi timp“, Martin Ion FERCU pare“ are aproape aceeaºi


semnificaþie pe care o com-

Prejudecãþile: infern
Heidegger invitã la clarificarea portã termenul popperian de
problematicii prejudecãþilor „ipotezã“. În „Novum Organum“,
care sãdesc ºi întreþin dezinte-
Bacon susþinea cã spiritul este
resul faþã de o „interogare pri-
pregãtit pentru intuirea esenþei

ºi provocare eternã (7)


vitoare la fiinþã“75. Destrucþia
heideggerianã, cea care în- sau naturii adevãrate a
cearcã reabilitarea sensului lui lucrurilor numai dacã este
a fi, reprezintã o înfruntare pe curãþat de prejudecãþi.
cont propriu a tradiþiei filosofiei Unii, printre care ºi Walter
sã defineºti fiinþa fãrã sã cazi ales atunci când ne spune cã cãci tuturor le e datã pãrerea“.
europene de la Aristotel la în aceastã absurditate: cãci nu nu trãim într-o lume a confir- Pãrere în care pot locui uneori, Kaufmann, i-au reproºat însã
Husserl, trecând prin Descartes poþi defini un cuvânt fãrã sã mãrii adevãrurilor, ci în una a confortabil, ºi prejudecãþi. lui Karl Popper cã nu a respec-
ºi prin tot idealismul german. începi prin cuvântul este, fie cã infirmãrii erorilor. Lumea existã, Popper ne trimite mereu aver- tat principiile sale ºi atunci
Iatã, de pildã, privirea pe care îl exprimi, fie cã îl subînþelegi. la fel cum existã ºi adevãrul. tismente... „Cunoaºterea nu când, în „Societatea deschisã
o aruncã spre Descartes: Deci, pentru a defini fiinþa, ar Doar certitudinea asupra lumii poate începe cu nimic – cu tabu- ºi duºmanii ei“, i-a criticat pe
„Aparentul nou început pe care trebui sã spui este ºi astfel sã ºi a adevãrului nu poate exista. la rasa –, dar nu poate porni Hegel, Heidegger sau pe
Descartes îl propune filosofãrii foloseºti cuvântul definit în Acesta este realismul critic al nici de la observaþie“86. „Nici Jaspers. La Hegel, de pildã,
se dezvãluie ca sãdire a unei definiþia sa“79. Poate fi lecuitã lui Karl Popper. Critica este observaþia, nici raþiunea nu criticã, aºa cum a fãcut-o ºi în
prejudecãþi fatale pe baza aceastã prejudecatã? Heidegger consideratã de filosoful austri- sunt autoritãþi.“87 „Orice soluþie a cazul lui Marx, istoricismul,
cãreia epoca urmãtoare a omis invitã la trudã: „De aceea felul ac drept singurul mod de a pro- unei probleme creeazã proble- considerând cã viitorul nu
sã întreprindã o analiticã onto- de determinare al fiinþãrii, gresa. Fiecare trebuie sã-ºi me noi, nerezolvate.“88 ªtiinþa
logicã tematicã a «sufletului» poate fi prezis prin intermediul
îndreptãþit în anumite limite – critice propriul discurs, sã-l este limitatã, ignoranþa noastrã trecutului.
pe firul cãlãuzitor al întrebãrii
„definiþia“ din logica tradiþio- treacã prin proba unor severe este în mod necesar nemãr- _____________
privitoare la fiinþã, o analiticã
nalã, care, ea însãºi, îºi are teste. Sã-l ascultãm pe ginitã. În ignoranþã îºi gãsesc
ce trebuia sã fie totodatã o
fundamentele în ontologia Popper...“ Atitudinea criticã refugiul ºi multe prejudecãþi. Note:
confruntare criticã cu ontologia
anticã –, nu poate fi aplicat la este esenþialã în ºtiinþã; întâi Pentru Popper, „vechiul 75Martin Heidegger, Fiinþã ºi
anticã în forma în care ea a
fiinþã. Imposibilitatea de a defi- creãm teoriile, apoi criticãm[...]. ideal ºtiinþific, ºtiinþa absolut timp (trad.), Bucureºti,
fost moºtenitã“76. O privire care
ni fiinþa nu ne dispenseazã de Dacã eu nu manifest o atitu- asiguratã, s-a dovedit a fi un
uneori pare gravidã de subiec- Editura „Humanitas“, 2003,
tivitate: „Orice cunoscãtor al întrebarea privitoare la sensul dine criticã faþã de propria-mi idol […]. Odatã cu idolul certi-
p. 6.
Evului Mediu poate vedea cã ei, ci, dimpotrivã, o cere mai teorie, se gãsesc o sutã de tudinii (inclusiv al gradelor de
apãsat“80. oameni care iau o poziþie cri- certitudine sau al probabilitãþii) 76 Ibidem, p. 34.
Descartes este «dependent» 77 Ibidem.
de scolastica medievalã ºi cã „Fiinþa“ este conceptul sub- ticã faþã de teoria mea. Iar cade unul din cele mai mari
înþeles, ultima prejudecatã aceastã atitudine criticã trebuie obstacole care bareazã calea 78 Ibidem,p. 7.
foloseºte terminologia aces- 79 Ibidem.
teia“77. sesizatã de filosoful german, salutatã“83. El oferã exemplul cercetãrii. Cãci cultul acestui
ºi-ar putea gãsi sfârºitul: „Fap- lui Einstein, cel care „scria idol afecteazã nu numai îndrãz- 80 Ibidem, p.8.
Filosoful german aver-
tul cã de fiecare datã trãim undeva cã în cei 10-15 ani de neala întrebãrilor noastre, dar 81 Ibidem.
tizeazã cu privire la existenþa a
trei prejudecãþi. „Fiinþa“ este deja într-o înþelegere a fiinþei ºi lucru la teoria relativitãþii ge- ºi rigoarea ºi onestitatea 82 Ibidem.
conceptul „cel mai general“ cã sensul fiinþei este totodatã neralizate, aproape la fiecare testelor noastre“89. 83 Karl Popper, Viitorul este
este prima prejudecatã. Pentru pierdut în obscuritate dove- trei minute îºi respingea el ªtefan Nemecsek surprinde deschis. O discuþie la gura
a explora universul acesteia, deºte necesitatea fundamen- însuºi o nouã teorie. Sigur, fericit filiaþia Francis Bacon- sobei (trad.), Bucureºti,
Heidegger ne trimite cãtre talã de a relua întrebarea privi- este o exagerare, cãci printre Karl Popper: „Chiar ºi ideile Editura „Trei“, 1997, p. 46.
Aristotel (Metafizica, B 4, 1001 toare la sensul «fiinþei»“81. Este altele Einstein mai ºi dormea, preconcepute sau prejudecãþile 84 Ibidem, p. 54.
a 21), dar ºi cãtre Platon, o strategie metodologicã pe mânca ºi cânta la vioarã“84. pot sã ne cãlãuzeascã cerce- 85 Karl Popper, În cãutarea
filosoful care invoca „lupta de care Heidegger o recomandã, Credinþa sa este reprezentatã tarea ºtiinþificã, aspect care a unei lumi mai bune (trad.),
giganþi purtatã în jurul fiinþei“ de fapt, pentru a evada din de faptul cã ºtiinþa este fost surprins de filosoful Bucureºti, Editura
(Sofistul, 246 a). Heidegger mrejele celor trei prejudecãþi: „cãutare a adevãrului“, luptã cu Bacon, a cãrui teorie se „Humanitas“, 1998, p. 50.
avanseazã gândul cã atunci „Însã enumerarea prejudecãþilor eroarea ºi prejudecata, dar ºi dovedeºte a fi – conform lui 86 Ibidem, p.62.
când „se spune: «fiinþa» este a fãcut totodatã limpede nu gândul cã este cu totul posibil Popper – de o stringentã actu-
87Ibidem.
conceptul cel mai general, asta numai lipsa oricãrui rãspuns la ca unele dintre teoriile noastre alitate. Cãci, oricât ar fi de pre-
88 Ibidem.
nu înseamnã cã el este cel mai întrebarea privitoare la fiinþã, ci chiar sã fie adevãrate. mature ºi de riscante, antici-
totodatã obscuritatea ºi lipsa Trimiterea cãtre Xenofan85 este pãrile sunt profitabile pentru 89 Karl Popper, Logica
clar ºi cã se poate lipsi de orice
de orientare în care rãmâne pilduitoare: „Cât priveºte ade- progresul ºtiinþei contempo- cercetãrii (trad.),Bucureºti,
lãmurire ulterioarã. Conceptul
de «fiinþã» este, dimpotrivã, cel întrebarea însãºi. A relua între- vãrul, nu-i om sã-l fi vãzut, nici rane ºi se constituie ca singure Editura ªtiinþificã ºi
mai obscur“78. barea privitoare la fiinþã în- în stare sã-l ºtie, fie despre zei, alternative viabile la lipsa de Enciclopedicã, 1981, p. 268.
Conceptul „fiinþã“ nu poate fi seamnã de aceea a elabora, fie despre toate câte sunt aici anticipare a cursului eveni- 90 ªtefan Nemecsek, Raþio-
definit este a doua prejudecatã. mai întâi, în chip satisfãcãtor, pomenite; cãci ºi de s-ar întâm- mentelor, la teama cercetã- nalitatea ºtiinþificã popperi-
Aici, Heidegger îl invocã pe punerea întrebãrii“82. pla cuiva – mai bine decât torului de a-ºi asuma riscurile anã,Vulcan, Editura „Reali-
Pascal, cel care, în „Pensées Filosof al ºtiinþei, Karl oricui – sã spunã un lucru cu anticipãrilor“90. Este de eviden- tatea româneascã“, 2010,
et Opuscules“, nota: „Nu poþi Popper este seducãtor mai noimã încã, de ºtiut nu l-ar ºti; þiat în acest context ºi trimi- p. 12.

• urmare din pag. 24


desigur, „fãrã seamãn“, cum îi place ei
sã spunã despre lucruri sau fiinþe aparte,
De la Sei Shonagon…
singurele care îi stârnesc interesul, de la nic“, dar „place“, cucul e „îmbufnat“, stâr- este un passe-partout, prinde aproape
privighetori la culori, veºminte ºi chipuri. cul alb „are cãutãtura rea“. Deprinsã cu oricând ºi oriunde. Chiar ºi în zilele
La Sei Shonagon, parada modestiei este nestatornicia mondenã, îi rupe inima
un compromis între exigenþele unei cul- astea, când ai vrea sã fugi, dar nu se
fazanul de munte, cu ataºamentul lui
turi a discreþiei – din care preia o retoricã faþã de soaþã, dar tot rãþoiul mandarin o poate.
– ºi nevoia de autoafirmare, de a-ºi pune „înduioºeazã cel mai mult“: când e cu _____________
în valoare un potenþial de creativitate pe perechea lui, „îºi ºterg unul altuia spuma
care e sigurã cã îl are mai mult decât de pe aripi“. Bietului câine Okinamaru, 1. Mircea Eliade, Drumul spre centru,
oricine altcineva. cãzut în dizgraþie ºi pãtimind crunt din
Aceastã culturã a pudorii este ºi una a pricina „slãvitei Mâþe“ domneºti, Sei antologie alcãtuitã de Gabriel
ceremonialului, un mediu în acord cu Shonagon îi spune povestea într-un chip Liiceanu ºi Andrei Pleºu, Bucureºti,
care Sei Shonagon îºi construieºte pro- cu totul miºcãtor, ca pe o pildã de Ed. „Univers“, 1981, p. 321.
priul personaj – figura auctorialã – ºi-ºi înþelepciune ºi devotament canin. La 2. Cf. Stanca Cionca, Prefaþã la Sei
pune în scenã „însemnãrile“ ca pe un final, aproape te aºtepþi sã afli cã
spectacol al amintirii prelungite pe Okinamaru s-a dat de trei ori peste cap Shonagon, „Însemnãri de cãpãtâi“,
alocuri în ficþiune. Mai tot ceea ce reþine ºi s-a preschimbat în ofiþer al gãrzii traducere de Stanca Cionca,
autoarea capãtã profil teatral: plante, imperiale. Bucureºti, Ed. RAO International
pãsãri, locuri, într-un amestec de ani- Una peste alta, mai poþi spune cã Publishing Company, 2004.
mism shinto ºi obiºnuinþã cu spectacolul toate astea nu-s decât opera unei
3. Eugen Simion, Ficþiunea jurnalului
cotidian al curþii. Mãceºul de lângã drum „pãpuºi de porþelan“ cu simþirea atrofi-
este „încântãtor“, arborele de camfor e atã? Însemnãrile n-au îmbãtrânit mai intim, I, Bucureºti: Tracus Arte, 2018,
„zbârlit ceva de speriat“, arþarul e „bicis- deloc. Sensibilitatea din care s-au ivit ele p. 139.

22 aprilie 2020
lecturi
Evident, Franþa ºi Revoluþia mul românesc, dar acestea din
Francezã (1789) sunt promo- urmã au fost create ca o ripostã
toarele unor schimbãri majore la comunismul de sorginte so-
în istoria modernã a Europei,
ducând în secolul XX la izbuc-
Ionel SAVITESCU vieticã. Czeslaw Milosz, scriitor
polonez, laureat al Premiului
nirea unei alte mari revoluþii, de Nobel, dã la ivealã Gândirea

Negaþionismul
astã datã în Rusia þaristã captivã, unde întâlnim termenul
(1917), revoluþie realizatã cu ketman (a vorbi altceva decât
ajutorul financiar german, care gândeºti). Dacã Barbusse,
dorea scoaterea Rusiei din Joliot-Curie, Sartre, Éluard ºi

de stânga
rãzboi, pentru ca Germania Aragon au fost admiratori ºi
sã-ºi învingã adversarii de pe
simpatizanþi ai lui Stalin ºi ai
Frontul de Vest. Însã planurile
Uniunii Sovietice, Céline l-a glo-
germane au eºuat: Rusia a
inaugurat dictatura comunistã rificat pe Hitler, însã Boris
prin Lenin ºi acoliþii sãi, Suvarin a dat la ivealã o solidã
Germania va ajunge la che- monografie închinatã lui Stalin
remul lui Hitler (fost combatant Negaþionismul înseamnã negarea trecutului... Cartea de faþã are drept (1935), în care dictatorul sovie-
ºi decorat în Marele Rãzboi, faptelor istorice dovedite sau deformarea subiect tocmai acest negaþionism de stân- tic este prezentat în mod real.
care va dezlãnþui o a doua mare (Stalin a tradus cartea într-un
lor... Negaþionismul e unul singur; scopurile ga, care nu-ºi gãseºte nicio justificare ºi singur exemplar, pentru folosin-
conflagraþie a veacului 20,
încheiatã în 1945), Europa de negaþioniºtilor pot sã difere, dar metodele despre care se vorbeºte atât de puþin ori þa sa.) Ceea ce e regretabil e
Est cunoscând pentru câteva lor sunt aceleaºi, iar rezultatele, identice, deloc. faptul cã simpatizanþii ºi adepþii
decenii utopia comunistã, comuniºti sunt toleraþi, în timp
fiindcã alterneazã necesara înþelegere a Thierry Wolton
prãbuºitã în 1989, când s-au ce ai nazismului sunt discredi-
împlinit douã secole de la este o ideologie a excluderii, tovarãºii lui vãdesc adevãrata taþi, deºi ambele ideologii au
Revoluþia Francezã. Iatã cã, în care priveºte doar popoarele faþã a comunismului, întocmai fost la fel de nocive. Se aduc
acest context, ºcoala istoricã alese de ea; comunismul se cum exterminarea evreilor în astfel pe tapet cazurile a douã
francezã contribuie din plin la prezintã ca o doctrinã umanistã camerele de gazare a dezvãluit personalitãþi de marcã ale cul-
elaborarea unor lucrãri con- ºi universalã care se adreseazã adevãratul chip al nazismului... turii europene din a doua jumã-
sacrate comunismului: Alain tuturor (p. 12). Nazismul este Cruzimea rãzboiului civil purtat tate a secolului XX: Julia
Besançon (Comunismul a durat continuu blamat, în schimb de khmerii roºii împotriva pro- Kristeva (în treacãt fie zis, cazul
atât de mult timp, încât a fost comunismul ºi ororile sale se priului popor nu are echivalent acesteia e discutat ºi de Gabriel
asimilat unei glaciaþiuni, unui ºir estompeazã, dând astfel ocazie în istoria comunismului (pp. 60- Liiceanu în Aºteptând o altã
de ierni excepþional de reci, în negaþioniºtilor de stânga sã 61, 70). Negaþioniºtii de dreapta omenire, „Humanitas“, 2018) ºi
Nenorocirea secolului. Despre impunã o alternativã minci- sau de stânga nu au precedat Milan Kundera, ambii cu
comunism, nazism ºi unici- noasã a istoriei. Dacã nazismul sã-ºi susþinã teoriile scriind antecedente comuniste, dar
tatea ªoahului, Bucureºti, Ed. a durat numai 12 ani (1933- broºuri, cãrþi sau susþinând con-
„Humanitas“, 2007, p. 111), Thierry Wolton precizeazã: Una
1945), comunismul s-a extins ferinþe în apãrarea propriilor
François Courtois (v. Cartea dintre ciudãþeniile istoriei este
pe durata întregului secol XX puncte de vedere: În domeniul
neagrã a comunismului (1997), (1917-1991), fiind pe alocuri istoriei, negaþionismul e un ava- sã priveºti trecutul cu ochii
Dicþionarul comunismului încã prezent. Dacã occidentalii tar al acestei îmbinãri a contra- prezentului, sã uiþi contextele
(2007) ºi Lenin, inventatorul au condamnat la Nürnberg riilor, când extrema stângã ºi care au dus la o decizie sau
totalitarismului (Polirom, 2019); crimele naziste, au rãmas impa- extrema dreaptã se folosesc de alta, la un comportament ori
în fine, Thierry Wolton, autor al sibili la crimele sovietice comise aceleaºi metode sã escamoteze altul (p. 114). Câteva observaþii
mai multor cãrþi, unele scrise în de CEKA ºi NKVD, care au cul- realitatea, sã întreþinã uitarea, despre Coreea de Nord (rega-
colaborare cu alþi istorici, iar minat cu Marea Teroare din În Uniunea Sovieticã, Gulagul sã falsifice memoria (p. 44). tul-pustnic), condusã de trei
dintre cele traduse în româ- 1936-1937, cãreia i-au cãzut era rãspândit peste tot, deþinuþii Dezertarea lui Viktor Kravcenko generaþii de familia Kim, care a
neºte sau în curs de traducere, victimã chiar ºi membri ai elitei muncind cu insuficiente mij- în 1944 (Am ales libertatea) supus populaþia coreeanã la
menþionãm: KGB-ul în Franþa comuniste, Stalin debarasându- loace tehnice la realizarea unor provoacã un ºoc în Occident, experienþe înfricoºãtoare,
(„Humanitas“, 1992), Roºu- se de toþi rivalii, în dorinþa de a proiecte faraonice. Kolâma, iar Louis Aragon îl acuzã de Coreea de Nord fiind o ade-
brun. Rãul secolului (2001), conduce singur ºi a-ºi impune Vorkuta ºi Norilsk erau situate imposturã. Treptat, se produc vãratã temniþã. Comunismul s-a
KGB la putere. Sistemul Putin propriile idei în realizarea dincolo de Cercul Polar. Ba mai momente de îndoialã asupra impus ºi în moda vestimentarã,
(2008; 2014), în sfârºit, în curs comunismului: A recunoaºte mult: naziºtii s-au inspirat în binefacerilor comuniste: desta- Mao, bunãoarã, reuºind uni-
de finalizare a traducerii, O dimensiunea criminalã a regi- organizarea lagãrelor de la linizarea (1956), înãbuºirea formizarea unei naþiuni întregi
istorie mondialã a comunis- mului lui Stalin ar fi-nsemnat a sovietici, iar camerele de Revoluþiei Ungare (1956), anihi- (p. 132). În ceea ce priveºte
mului, în trei volume, la Editura admite o parþialã complicitate a gazare naziste au fost prece- larea Primãverii de la Praga viaþa cãrþii, Thierry Wolton con-
„Humanitas“. De astã datã aliaþilor occidentali, vinovaþi de date de camioanele cu gaz (1968), încât s-a admis cã statã numãrul mare de cãrþi
dorim sã prezentãm cartea* cu a fi închis ochii la maºinaþiunile folosite de sovietici în timpul epoca stalinistã a fost mai consacrate lui Hitler ºi acoliþilor
titlul de mai sus, structuratã în diavolului bolºevic pentru a sângeroasã decât etapa leni-
Marii Terori. Aºadar, ªoah-ul a sãi, inclusiv Mein Kampf,
cinci pãrþi (Când un negaþio- combate celãlalt diavol, nazist nistã, cu observaþia cã Lenin nu
fost unic în istorie, iar clasi- tradusã ºi în româneºte, iar
nism ascunde un altul, Nega- (p. 20). În Franþa, bunãoarã, de- ºi-a dezvãluit întru totul pla-
cidul comunist a fost la fel de convergenþa negaþionismului
þionismul, un avatar roºu- putatul comunist Jean-Claude nurile, stingându-se în ianuarie
singular. Îngãduinþa cu care este întruchipatã de Roger
brun, Conºtiinþa curatã a Gayssot a propus o lege 1924. Prãbuºirea comunismului
s-au tratat crimele comuniste, Garaudy (în anii '70 fãcea valuri
negaþioniºtilor de stânga, (socotitã a fi o lege sovieticã) de a constituit o surprizã, iar
Banalizarea negaþionismului disculparea lor dau de gândit. de admiraþie cartea acestuia
a condamna crimele naziste, adaptarea la o lume nouã a fost
de stânga, Convergenþa ne- Sunt ignorate marea foamete Realism fãrã þãrmuri), care
ªoahul, în genere, trecând cu dificilã, dureroasã, cu con-
gaþionismelor), precedate de din Ucraina anilor 1932-1933, atacã mãrturia lui Kravcenko,
vedere crimele sovietice. Dacã secinþe imprevizibile. Nostalgicii
câteva explicaþii cu privire la crimele naziste au fost numite apoi Marele Salt Înainte (1958- au supravieþuit în diferite þãri iar dupã 50 de ani atacã legiti-
negaþionism ºi încheiate cu genocid (de-a lungul secolului 1962) din China, cãreia i-au occidentale ºi foste comuniste, mitatea statului Israel: Negaþi-
viitorul negaþionismului. Aºadar, XX, acte de genocid s-au comis cãzut victimã între 30 ºi 50 de se editeazã în continuare publi- onism roºu într-o zi, negaþio-
dacã examinãm istoria euro- asupra armenilor, asupra popu- milioane de þãrani chinezi, iar în caþii comuniste, se tipãresc cãrþi nism brun în altã zi – dacã
peanã a secolului XX, vom con- laþiei tutsi din Rwanda, în Cambodgia lui Pol Pot, din lipsa în care se infirmã adevãrurile acceptãm aceastã clasificare –,
stata cã cele douã ideologii Cambodgia, apoi conflicte mijloacelor tehnice, asasinatele despre ororile comuniste. traseul lui ilustreazã conver-
totalitare – comunismul ºi etnice au existat în fosta s-au efectuat cu mijloace rudi- Mirajul comunismului a atras genþa negaþionismelor, care
nazismul – au comis crime Iugoslavie), pentru crimele mentare: cuþitul, bâta, ciocanul: suprinzãtor de mulþi intelectuali începe sã se contureze în anii
monstruoase contra umanitãþii, comuniste s-a propus termenul Incredibila tragedie care avea occidentali care au vizitat '90 (p. 142). În sfârºit, în anii
negate cu vehemenþã, în pofida politicid: Rasa e criteriul crimei sã se petreacã în aceastã þarã Uniunea Sovieticã, dând la 2000 apãreau problema teroris-
unor dovezi evidente. Mai mult: naziste, clasa, cel al crimei din Asia de Sud-Est, unde ivealã mãrturii impresionante – mului ºi pericolul islamismului,
dacã nazismul ºi ororile sale au comuniste, amândouã ajutã la aproape o treime din populaþie evident, falsificate –, altele
urma sã piarã în mai puþin de iar antisemitismul se afirmã din
fost condamnate la Nürnberg, justificarea masacrelor, însã cu descriind adevãrata stare de nou. Finalul este consacrat
procesul comunismului întârzie o diferenþã importantã, plinã de patru ani, va demonstra cã lecþi- fapt. A se vedea în acest sens
ile trecutului nu folosesc la negaþionismului în viitor.
sau poate nu va avea loc, iar consecinþe: rasa e o invariabilã Panait Istrati, Spovedania unui
nimic... Politica de exterminare Evident, eseul lui Thierry
injustiþiile comuniste vor fi igno- care-l exclude pe Celãlalt; învins. Cei care s-au dezis de
adoptatã de khmerii roºii – exe- Wolton consacrat negaþionis-
rate, neglijate, uitate sau chiar clasa e o variabilã lãsatã la dis- comunism îi recunosc totuºi
aprobate, fiind considerate creþia puterii exterminatoare în cuþii în masã, deportãri genera- câteva aspecte pozitive: edu- mului de stânga este de mare
necesare în realizarea utopiei funcþie de interesele sale poli- lizate, transformarea þãrii în caþie, sãnãtate, locuri de muncã actualitate. Sperãm sã nu
comuniste. Dacã nazismul a tice (p. 26). Paradoxal, primele lagãr de concentrare, foamete stabile etc. Însã, treptat, oa- treacã neobservat.
dorit sã se rãfuiascã cu evreii, lagãre concentraþionare nu au ucigãtoare – este un concentrat menii se lumineazã ºi se în- ____________
pe care-i socotea rãspunzãtori apãrut în Uniunea Sovieticã sau din decenii de violenþe comu- treabã cum de au putut crede în
de toate relele suferite de în Germania, ci la sfârºitul se- niste, un amestec de metode utopia comunistã. Aºadar, prin * Thierry Wolton, Negaþionismul
umanitate, aplicându-le Soluþia colului al XIX-lea, în Africa de stalinisto- maoiste inspirat de durata sa, secolul al XX-lea a de stânga. Traducere din
finalã, comunismul, din contra, Sud, de cãtre britanici, contra Marea Teroare din URSS, de fost prin excelenþã unul al limba francezã de Georgeta-
ºi-a pedepsit propriile popoare burilor rãzvrãtiþi. În fine, comu- Marele Salt Înainte ºi de comunismului, deºi concomi- Anca Ionescu, Bucureºti,
din Rusia, China, Cambodgia, niºtii ºi naziºtii s-au inspirat, au Revoluþia Culturalã din China. tent au existat fascismul italian, Editura „Humanitas“, 2019,
Cuba, România etc.: Nazismul adoptat acest mijloc de detenþie. Prin radicalismul lor, Pol Pot ºi nazismul german ºi legionaris- 188 p.

aprilie 2020 23
meridiane
Nicoleta POPA BLANARIU

De la Sei Shonagon…
Sã auzi cum cade
o geanã de þânþar pe podele…

Fãrã concesii corectitudinii dupã dispariþia suveranei, „micul priveºti.“ Discreþia autoarei nu-i
politice, de care le separã mai sfetnic“ s-ar fi retras în provincie lipsitã de îndrãznealã. Tot agi-
bine de o mie de ani, douã scri- sau la marginea capitalei ori, tând marota privighetoarei, îºi
itoare japoneze îºi revendicã pentru rãscumpãrarea greºelilor varsã nãduful pe cei ce se încu-
îndreptãþit locul în canon: din tinereþe, s-ar fi cãlugãrit. Un metã sã ia în derâdere semnele
Murasaki Shikibu, autoarea apocrif medieval ne-o înfãþiºeazã vârstei: „ªi ce dacã“ pasãrea
Poveºtii lui Genji (Genji mono- caricatural, ca pe o babã hârcã „rãguºeºte? Oare se cade sã
gatari), ºi contemporana ei, Sei în poarta cocioabei, iscodindu-ºi vorbeºti de rãu pe cineva numai
Shonagon. De la ultima ne-au vizitatorii dacã n-ar vrea sã fiindcã a îmbãtrânit ºi-l priveºte
rãmas Însemnãrile de cãpãtâi cumpere oase2. Sic transit… lumea cu dispreþ?“
sau Însemnãri de pernã Dar ce crede despre ea Sei Shonagon stãpâneºte cu
(Makura no Soshi), formulã greu însãºi Sei Shonagon? Unele talent arta ambiguitãþii ºi a vor-
de clasat, în care se amestecã lucruri le spune direct, pe altele birii în doi peri. Are orgoliul sân-
jurnalul ºi eseul. Pe Murasaki le lasã abia ghicite. Din Însem- gelui albastru moºtenit odatã cu
Shikibu ºi Sei Shonagon le nãri, se întrevede o femeie finã, ascendenþa literarã a familiei, de
desparte nu numai concurenþa cultivatã, agreabilã dacã vrea ºi unde tratamentul preferenþial pe
literarã, ci, pe deasupra, rivali- adesea incomodã, uneori fragilã care nu se sfieºte sã-l reven-
tatea celor douã împãrãtese pe ºi de obicei neiertãtoare, capri- dice. Dupã o zi proastã, în care
care le slujesc ele în calitate de cioasã ºi versatilã. Are mintea nu i-a ieºit poezia aºteptatã de
doamne de onoare: Akiko ºi agerã ºi limba ascuþitã. E capa- împãrãteasã, preschimbã eºe-
Sadako, consoartele lui Ichijo, al bilã sã-ºi depãºeascã timiditatea cul în privilegiu. Îi cere stãpânei
ºaizeci ºi ºaselea suveran al paralizantã din primele zile la favorul de a nu mai compune
Japoniei, cãtre anul 1000. curte ºi sã-ºi struneascã sensi- versuri la poruncã, ci doar în
Scrierile acestor doamne din bilitatea, pentru a nu-ºi primejdui momente de inspiraþie, pentru a
cercul intim al perechii imperiale rolul pe care îl joacã ea într-un nu-ºi face de ocarã strãmoºii li-
sunt produsul ºi oglinda unui mediu cu stricteþe supus con- teraþi. Hatârul odatã dobândit,
mediu de mare rafinament, strângerilor etichetei. Sei Shonagon ignorã ostentativ rugatã. Iatã, „povestea asta rãbda: „Dacã-i aºa, am sãrit eu,
epoca heianã, care împrumutã Gãseºte în jur sumedenie de un concurs de creaþie organizat puteam s-o trec printre lucrurile atunci nu-i os de evantai, ci de
vieþii cotidiene simþ artistic ºi un lucruri pe care le comenteazã la curte. Cu o sclipire maliþioasã, care te fac sã te ruºinezi“, se meduzã“. Nu se dezminte: „Les-
gust extrem al fastului ceremo- surprinzãtor, dar nu ne face mai savureazã surpriza ºi neputinþa alintã ea, „dar cum toatã lumea ne îi fac pe toþi sã râdã“.
nial. Sensibilitatea esteticã a deloc pãrtaºi la momentele ei de confraþilor de a-i forþa intrarea în îmi spune sã nu las nimic pe Însemnãrile înregistreazã
lumii acesteia este de necrezut, introspecþie. Pune masca femeii competiþie. Uneori spune asu- dinafarã, ce era sã fac?“ Care ceea ce-i provoacã autoarei o
aproape maladivã. „Sã auzi cum de lume, vorbeºte cu subtilitate mat ºi fãrã ocol ceea ce crede: „poveste“? Cea despre osul reacþie esteticã (e „frumos“,
cade o geanã de þânþar pe ºi imaginaþie despre orice, mai „Zãu cã niciuna dintre doamnele meduzei... Cu niciun chip nu „încântãtor“, „drãgãlaº“, „nos-
podele“, scrie pe undeva Sei puþin despre ea însãºi. O datã mai tinere nu se putea mãsura poate fi trecut sub tãcere un aºa tim“, „fermecãtor“, „mândru“),
Shonagon. totuºi ni se descoperã istovitã, în scris cu mine“. Alteori pune semn de sprintenealã a minþii ceea ce îi stârneºte curiozitatea
„Micul sfetnic“, cum se tra- umilã, descurajatã de trecerea masca modestiei, care nu-i doamnei, o vorbã de duh care prin nepotriviri sau imprevizibil
duce numele ei, este un perso- timpului ºi de urmele veºtejirii: decât un joc de societate: va fi fãcut probabil înconjurul (tot ce-i „curios“, „ciudat“, „de mi-
naj care, prin felul lui de a fi, a „o femeie trecutã, ofilitã, cu numai strâmtoratã de aºteptãrile curþii. Cineva îi atrage atenþia rare“), ceea ce o „înduioºeazã“
alimentat o pitoreascã istorie a pãrul cãzut în neorânduialã“, „în celorlalþi („lumea“, „oamenii“), se împãrãtesei asupra unui „os de sau îi inspirã „milã“. Sei
receptãrii. Eliade este primul straie cernite“. „Cu înfãþiºarea încumetã ea, chipurile, sã spunã evantai grozav“, „o ramã cum n-a Shonagon ciuleºte urechea la
care a semnalat la noi Însem- mea jalnicã stricam tot tabloul.“ ceea ce, de fapt, dezvãluie din mai vãzut lumea“, se laudã res- rostirea cuvintelor ºi la asam-
nãrile de pernã, îndatã dupã La fel de discretã pare sã fie proprie iniþiativã ºi fãrã a se lãsa pectivul. Sei Shonagon nu poate blarea lor în expresii idiomatice,
apariþia lor în englezã, în 1930, Sei Shonagon cu privire la viaþa figurate, aluzive. Spiritul ei critic
la o editurã londonezã. Comen- cuplului împãrãtesc, ba chiar, nu iartã nimic, nici mãcar toponi-
tariile lui Eliade la adresa remarcã Eugen Simion, s-ar mia. Numele unui iaz, Mizunashi
autoarei ezitã între admiraþie ºi „teme sã zicã ceva de rãu („fãrã apã“), „ar avea rost dacã
avertisment, ca ºi cum ar vorbi despre slãvitele feþe“. Aparent iazul ar fi tot timpul secat. Dar
despre o sabie de samurai, nu suflã o vorbã „despre luptele, cum e câteodatã plin...“, moti-
splendidã ºi tãioasã: „cruzime“, trãdãrile, dramele sentimentale varea toponimului e ºubredã, îi
„geniu al vieþii-operã-de artã“, ale acestei complicate lumi“3. Mi contrazice logica. Se strecoarã
„sete de frumos ºi de superb, se pare însã cã „micul sfetnic“ pe alocuri în Însemnãri niºte
fãrã generozitate, fãrã împã- este mai abil decât pare, se sus- trimiteri la raþiunile stilistice ale
care“. Sofisticarea curþii ar fi trage (auto)cenzurii prin arta scriiturii, la opþiunea pentru o
preschimbat femeia într-o „fasci- litotei ºi a aluziei. Spune multe artã a conciziei: „aº spune multe
nantã pãpuºã de porþelan“, pen- în foarte puþin, fãrã a se expune. (atât de multe, încât ar fi chiar
tru care „nu existã nici religie, Enunþurile ei fac uneori un semn plicticos)“. Autoarea are, fãrã
nici dragoste, nici milostenie complice cititorului, multiplu dubiu, „conºtiinþã literarã“.
umanã, ci numai artã“1. Adevãrat stratificate ca semnificaþie. Fãrã Bãtãtoare la ochi, afiºarea
pânã la un punct, nu întru totul. a avea aerul cã-ºi îngãduie aºa modestiei este, în Însemnãri, un
Învinuiri exagerate îi aduce ºi ceva, vorbeºte, între altele, toc- mod de a pune surdinã – pentru
Murasaki care, în jurnal, îºi mai despre atmosfera curþii scurtã vreme – orgoliului de scri-
încondeiazã rivala într-un por- imperiale, sub pretextul unei itoare. „Mã întrebam: oare poate
tret de veleitarã superficialã ºi efuziuni lirice: „Ce pãcat“ cã sta cartea mea în rând cu al-
vanitoasã: „o fiinþã îngrozitoare“ privighetoarea „nu cântã în tele? Dar oamenii care au citit-o
care, culmea, „se strãduieºte sã curþile palatului! Mi-a spus mie mi-au rãspuns: ba le ºi ruºi-
parã deosebitã“; „se crede deº- cineva, dar eu n-am voit sã cred, neazã pe celelalte!“ Educatã
teaptã nevoie mare ºi împrãºtie ºi iatã cã acum slujesc de zece într-o culturã a discreþiei, a
prin tot locul mâzgãlelile ei“, ani la palat, ºi oricât am ciulit pudorii – a „ruºinii“, spune ea –,
care „lasã mult de dorit“. urechea, n-am auzit-o nicio- Sei Shonagon are însã ambiþii
Deprinsã cu jocul de culise în datã“, deºi sunt „livezi de prun literare ºi conºtiinþa originalitãþii
cercurile puterii, ba chiar cu trã- frumoase, care ar putea s-o pe care o subliniazã fãrã sã cli-
darea (trãdarea împãrãtesei ademeneascã!“ Ce sã vezi peascã: „Mie-mi place tot ce alþii
Sadako, puþin înainte de moar- însã? „Cum te depãrtezi puþin gãsesc urât, iar ce laudã ei eu
tea acesteia, la nici treizeci de de casele împãrãteºti, îndatã o gãsesc cã e prost – de unde se
ani), lui Sei Shonagon tradiþia nu auzi cântând cu foc, zãu aºa, în vede ce fel de fire am“. Una,
i-a pãstrat cea mai bunã ima- niºte pruni prãpãdiþi, lângã o co-
gine. Legendele pretind cã, libã care nici nu face s-o
• continuare în pag. 22