Sunteți pe pagina 1din 3

MONDIALIZARE, INTERNAŢIONALIZARE, GLOBALIZARE DIN PERSPECTIVĂ

EUROPEANĂ

UE SI ROMANIA ÎN PROCESUL DE EVOLUŢIE A LUMII VIITOARE

Mondializarea şi globalizarea au sensuri asemănătoare, uneori confundându – se, dar se admit şi


diferenţe de conţinut.
Prin urmare mondializare sau globalizare înseamnă integrarea parţială sau aproape totală, sau pe
anumite procese sau ramuri economico – socio – politice, la nivel global. Tendinţa de a realiza un stat
global, cu oameni având triplă cetăţenie – naţională,europeană (sau alt continent) şi mondială.

a) Globalizare

Se referă la practicile managementului strategic al unor organisme autonome (companii) care doresc să
integreze anumite obiective în diferite părţi ale globului pentru scăderea preţurilor la produsele
furnizate prin utilizarea facilităţilor oferite – grupuri globale în energie, transporturi, telecomunicaţii,
finanţe, agroalimentare, aerospaţiale, „realizându – se o reţea de reţele”.
Activitatea acestor companii nu este acoperită de legile internaţionale, care se bazează pe înţelegeri
formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren
comun pentru înţelegeri care vizează problema globalizării.
Globalizarea mărfurilor – reprezintă activitatea de realizare a unui produs prin utilizarea unor
componente materiale şi servicii din diferite zone ale Globului.
Globalizarea pieţii financiare – reprezintă extinderea marilor instituţii financiare pentru a asigura
capitalul necesar realizării mărfurilor şi realizarea unor speculaţii financiare.
Globalizarea economică – determină patru tipuri de fluxuri peste graniţe, şi anume fluxuri de
bunuri/servicii, de exemplu liber schimb, fluxuri de persoane (migraţia), de capital şi de tehnologie.
Tendinţa o reprezintă formarea unor companii multinaţionale, transnaţionale în scopul obţinerii unui
profit maxim.
Globalizarea conduce la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate de
nevoi şi gusturi similare ale clienţilor, reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi maşini sau săpunuri
sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor persoane ce aparţin unor culturi
diferite.

b) Mondializare

Se referă la aspectele internaţionalizării economice, funcţionarea instituţiilor internaţionale care conduc


activităţile economice şi acoperă toată lumea, bazându – se pe acorduri şi reguli mondiale acceptate de
multe sau de aproape toate statele.
Spaţiul mondial devine liber pentru tranzacţii şi circulaţia oamenilor, capitalurilor şi mărfurilor.
In viziunea UE, mondializarea are în vedere sporirea exporturilor de capital şi dinamizarea diviziunii
internaţionale a muncii.

c) Internaţionalizare
Internaţionalizarea reprezintă fenomenul care pleacă de la colectivităţi organizate, trece prin state -
naţiuni şi reprezentanţii legitimi ai popoarelor, şi vizează formarea statului global – o mai mare
apropiere între diferite părţi ale lumii odată cu creşterea posibilităţilor de schimburi personale,
înţelegere mutuală şi prietenie între cetăţeni “internaţionali”, şi crearea civilizaţiei globale.
Ea permite crearea acordurilor între state care să reglementeze activitatea companiilor transnaţionale,
obligându – le să ţină cont şi de interesele colectivităţilor umane locale, de valorile tradiţionale , de
religii, de respectarea politicii de mediu globale şi respectarea valorilor culturale.

Europa, Uniunea Europeană şi România în procesul de evoluţie a lumii contemporane în următoarele


decenii.

UE si Romania în procesul de evoluţie a lumii viitoare


Europa va continua cele două mari procese economico-sociale începute la mijlocul secolului
trecut:  1. Cel al integrării economico-politice                                                                      
 2. Al trecerii de la o structură economică dominată de politici economice (anii 1950—
1990) la cea spre politici cu un profund caracter ecologic (anii 1990-2030), în care va fi prioritară
realizarea unui echilibru între creşterea populaţiei, nevoile acesteia şi resursele disponibile,
protejându-se la maximum condiţiile ambientale.
 Intensificarea schimbului informaţional – constituie elementul central în constituirea
„capitalului uman” şi a noilor sisteme culturale şi de valori, capabile să răspundă
numeroaselor transformări cu care se confruntă societatea contemporană.
 Procesul tranziţiei la economia informaţională se află într-o etapă avansată, vectorul
principal fiind noile tehnologii şi sectoare bazate pe dezvoltarea tehnicii informaţionale
(calculatoare, electronică de consum, semiconductori, telecomunicaţii, automatizarea
industrială), a industriei noilor materiale, a sistemului energetic bazat pe surse
regenerabile şi nepoluante, a protecţiei mediului şi a economiei ecologice, a tehnicii
spaţiale, a tehnicii genetice, a biotehnologiei.
 Procesul de integrare a relaţiilor economice interstatale este caracterizat prin formele
specifice de manifestare, precum:
 a. globalizarea pieţelor de mărfuri,
b. internaţionalizarea producţiei şi tehnologiei, serviciilor şi pieţelor financiare.

Integrarea regională – este un proces politic, economic şi juridic, de transfer deliberat şi


voluntar al unei părţi de suveranitate spre instituţii suprastatale, pentru exercitarea unor
politici comune. Avantajele:

1. Însuşirea obiectivelor şi a valorilor democratice


2. Participarea la extinderea geografică
3. Participarea la intensificarea relaţiilor de cooperare şi de parteneriate transfrontaliere,
4.  Gestionare comună a politicilor economico-financiare, de luptă împotriva corupţiei, a
crimei organizate şi a terorismului.
 UE este un model de integrare regională a ţărilor în tranziţie şi în dezvoltare, rămase în
urma ţărilor dezvoltate. In acest sens, reprezentativă este situaţia Greciei şi Portugaliei.
Este şi cazul ţărilor integrate în UE în 2004 şi în 2007.
 Cel mai cunoscut dintre fenomenele şi structurile integratoare cu caracter mondial este
cel al globaliuzării. Companiile transnaţionale reprezintă agentul cel mai cunoscut al
acestui fenomen. în timp ce în integrarea regională transferul voluntar de suveranitate
este către o instituţie suprastatală, în fenomenul de mondializare transferul de
suveranitate economică se realizează către entităţi private transnaţionale.
 Companiile transnaţionale creează noi capacităţi de producţie, noi locuri de muncă in
ţările gazdă, contribuie la creşterea calificării profesionale, la exportul de produse finite,
iar prin taxe şi impozite, contribuie la creşterea bugetului de stat şi la ridicarea
standardului de viaţă al cetăţenilor acestor ţări.
 De asemenea, ele promovează serviciile financiare, tehnologiile de vârf şi mana-
gementul competent, prin investiţiile de capital, prin implantarea de tehnologii de
ultimă generaţie, prin capacitatea de cercetare-dezvoltare, prin management com-
petent.
 In urma acestei reforme, politica de coeziune va avea la dispoziţie trei instrumente:

 Fondul European pentru Dezvoltare Regionala


 Fondul de Coeziune
 Fondul Social European.
 Cele trei instrumente vor fi folosite ca şi până acum, pentru reducerea disparităţilor de
dezvoltare economică între diversele regiuni ale Uniunii Europene, punându-se accentul pe
cunoaştere şi inovare, pe crearea de locuri de muncă, cooperarea între regiuni şi pe
transformarea regiunilor în locuri atractive pentru a investi şi a munci.

 Politica de dezvoltare rurală în perioada 2007—2018 se va concentra pe trei domenii:

 îmbunătăţirea competitivităţii pentru agricultură şi păduri;


 mediu si peisaj rural;
 îmbunătăţirea calităţii vieţii şi diversificarea economiei rurale.
 Globalizarea economiei româneşti se realizează prin deschiderea eia către fluxurile de capital,
servicii tehnologice şi de bunuri din lumea întreagă. In -:cst sens, intrarea în tară a investiţiilor
străine directe are un rol decisiv.

 Pentru România, dezvoltarea durabilă trebuie să răspundă simultan atât necesităţii de a


recupera decalajele de dezvoltare, cât şi integrării in structurile Uniunii Europene.
Acest deziderat implică valorificarea pe deplin a resurselor umane si materiale, creşterea
nivelului general de trai, a puterii de cumpărare, reducerea sărăciei, protejarea naturii şi a
mediului înconjurător.