Universiatatea Ioan Cuza din Iași

Facultatea kinetoterapia în traumatologia sportivă

Referat
Tema ,, Etica fericirii generale”

Autor Danu (Bătrînac) Daniela KTS 1

Coordonator Popescu Veronica

Chișinău 2020
 Cu toții ne dorim fericirea. Nu știm foarte exact în ce constă propria fericire,
însă avem idei aproximative despre ce ar putea să ne facă fericiți.
Pentru unii exersarea talentelor le aduce împlinirea, pentru alții
întemeierea unei familii sau retragerea la țară dincolo de „nebunia” orașelor. Deși
există momente în care ne angajăm în mod direct și voluntar să trecem prin dureri
groaznice, o facem tot în vederea obținerii fericirii. Într-o cursă de 42 km, un
maratonist suportă dureri musculare intense, greață, amețeală, uneori halucinații,
frisoane, foame și sete extreme. El știe că la finalul cursei îl așteaptă cea mai bună
mâncare și cel mai bun pahar cu apă, dar, cel mai important, că finalizarea unei
curse atât de dificile îi va aduce o satisfacție enormă. Așadar, ne dorim durerea
doar pentru că este o parte în vederea atingerii fericirii. Dacă nu conduce la
rezultate pozitive, căutăm să evităm durerea pe cât posibil, sau putem să căutăm
durerea dacă ea în sine aduce plăcere.
Aproape toți care citesc aceste rânduri au trecut măcar prin unele suferințe
înfiorătoare, și, la fel ca maratonistul nostru, au sperat la o viață mai bună după
multă muncă depusă, obținând în final ceea ce și-au propus. Știm ce înseamnă să-ți
fie foame și sete, să fii bolnav, să-ți pierzi speranța, să te ajute cineva cu un
împrumut, să ai ce mânca, să te bucuri de stabilitate financiară, să-ți vezi familia de
sărbători. Durerea și bucuria din viața noastră ne arată cât de relevante sunt pentru
orice ființă umană. Trăindu-le pe pielea noastră reușim să empatizăm cu
dificultăților celorlalți și să înțelegem cât de importantă este și fericirea lor. Având
în vedere că suntem ființe sociale, însăși fericirea noastră va depinde de fericirea
celorlalți. Există situații în care obținem un succes profesional, o promovare sau o
mărire de salariu, dar nu ne putem bucura pentru că cineva apropiat suferă de o
boală gravă. Asta arată că suntem fericiți în măsura în care și ceilalți sunt fericiți.
Starea noastră de bine nu poate fi indiferentă față de ce li se întâmplă semenilor
noștri.

Făcînd abordare spre dicționarul explicativ primim noțiunea de fericire de a

fi o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la
mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și
filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.
 Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitivă, au făcut eforturi
pentru a aplica o metodă științifică de a răspunde la întrebări despre ceea ce este
„fericirea” și cum am putea-o atinge.
Filozofii și gânditorii religioși de multe ori definesc fericirea în termeni de a
trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă decât pur și simplu ca o emoție.
Fericirea socratică este viața în conformitate cu etica și nu e neapărat însoțită de
emoții pozitive.
Fericirea este „starea de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Fiind o stare
sufletească profundă are și o arie de exprimare extinsă.
Toţi oamenii caută fericirea, s-a afirmat constant de la Aristo-tel pînă în
zilele noastre.Filozoful român P. P. Negulescu afirmă că scopul vieţii individuale
şi evoluţia vieţii sociale sînt onecontenită goană după fericire, „oricare ar fi
formele pe care le iau activităţile individuale".
Fericirea este o problemă centrală a vieţii omeneşti şi a concepţiei despre viaţă,
deoarece,dintotdeauna, problema succesului, a realizării umane, deci a realizării
unor scopuri şi idealuri, estesinonimă cu căutarea, atingerea a ceea ce se numeşte
fericire. Marii filozofi ai antichităţii, Heraclit,Democrit, Epicur etc, au înaintat
permanent această problemă, îndeosebi sub aspect etic.
Sub aspect psihologic și ontologic, fericirea este o stare de mulțumire,
bucurie, satisfacție, încredere în realizarea unui scop sau ideal important. Opusă
fericirii ar fi nefericirea, starea desuferinţă, de durere, de nenorocire. Importanţa
acestei stări de spirit pentru fiinţa umană este de ordinul determinării cauzale,
motivationale, reprezentînd baza energetică a elanului dinamic şi creator al
individului.
Căutarea fericirii este cel mai firesc lucru pentru om. Ea izvorăşte din fiinţa
conştientă a omului, care percepe, simte, judecă, a cărei activitate se desfăşoară în
conformitate cu un anumit scop, aspiraţie sau dorinţă. Fericirea e starea fiinţei ce
suferă şi judecă, ce-şi reprezintă lumea şi o evaluează în raport cu propria-i
imagine asupra sa și a lumii.
Fericirea este o stare individuală, strict personală, care implică, însă, în mod
inevitabil prezenţa altor oameni sau a lumii. Intrucît fericirea e legată de
individ,considerat ca un tot, ea are o puternică notă de subiectivitate — oamenii
doresc să fie fericiţi, darexistă diferite moduri de a o înţelege. Nu toţi oamenii
înţeleg fericirea în acelaşi mod.
 Filozoful român P. Andrei considera că fericirea este un fenomen-etico-
social, este produsul factorilor psihici şi ai mediului social. Factorii subiectivi,
psihici care condiţionează fericirea formează izvoarele psihologice, iar analiza
factorilor sociali, ai condiţiilor vieţii sociale formează obiectul „etico-sociologic al
fericirii". Lui P. Andrei îi sînt străine concepţiile ce tratează în mod unilateral
fericirea, cele voluntariste,afective, sau ale celor ce văd fericirea dependentă doar
de un factor extern, teoriile obiectivist-sociologice sau biologizante. „Fericirea,
remarca P. Andrei, nu e un fenomen pur subiectiv, intern al unui om abstract izolat
de viaţa socială, nu e nici rezultatul influenţei sociale asupra sufletului omenesc
pasiv, ci ea e produsul activităţii personalităţii, prelucrării materialului social.
însăşi viaţa psihică a omului este o expresie a mediului social, susţine el. Procesul
de integrare aindividului în societate se realizează concomitent, îl presupune pe cel
de individualizare, desubiectivizare a scopurilor sociale. „Armonizarea sufletului
cu mediul social, cu tendinţele morale,stabilirea unui echilibru între subiectiv şi
obiectiv, aceasta produce fericirea. Izvorul fericirii esteconcordanţa sufletului cu
sine însuşi şi cu mediul moral-social".
O asemenea tratare îi permite filozofului să conchidă că fericirea este un fenomen
social-etic ce se deosebeşte de simpla plăcere,satisfacţie sau mulţumire biologică.
Fericirea presupune un scop conştient, un ideal, rezultat al uneiselecţii valorice, al
unei alegeri sau angajări.

O altă explicație dată de oamenii de știință este cea a moștenirii genetice și

anume o fire înclinată spre mulţumire şi optimism este, cel puţin parţial, rezultatul
unei înzestrări genetice favorabile. Cuvântul-cheie este, însă, parţial: ereditatea nu
explică decât în parte predispoziţia spre fericire; restul ţine de factori exteriori
fiinţei noastre. Este ceea ce specialiştii numesc influenţa eredităţii şi a mediului. S-
a discutat mult, timp de sute de ani, dacă înclinaţiile noastre, firea comportamentul,
felul de a gândi, sunt înnăscute ori învăţate. Ideea - cândva prevalentă în rândul
cercetătorilor - că mintea şi sufletul unui copil nou-născut sunt asemenea unor foi
albe de hârtie, pe care experienţa vieţii înscrie elementele care îl vor face mai
târziu pe acel individ să fie aşa cum este, dădea întâietate mediului, adică
influenţelor exterioare.
Ulterior, studii aprofundate de genetică, biochimie, psihologie, neurologie ş. a. au
arătat că rolul componentei genetice este mult mai important decât se credea: o
mare parte din felul nostru de a fi se datorează "setărilor" realizate încă din
momentul concepţiei, când cele două "garnituri" de cromozomi - cea a ovulului şi
cea a spermatozoidului - se îmbină pentru a alcătui echipamentul genetic al
viitorului individ uman.
Azi, o rezonabilă cale de mijloc a fost trasată între cele două concepţii, fiind
universal acceptat faptul că felul de a fi al unui om este rezultatul unei duble
condiţionări: cea genetică şi cea a mediului.

Analizînd mai multe surse bibliografice în care se abordează conceptul

fericirii, pot spune că acesta pe cît este de discutat pe atît și nedetermiat și
nedefinit, ceea ce cred eu este evident ca opiniile să nu coincidă.
Dacă vom întreba 100 de persoane ce reprezintă pentru ei fericirea, vom
primi 100 de răspunsuri diferite deoarece în viziunea fiecărui din aceștea conceptul
de fericire este perceput individual, ceea ce putem observa din răspunsurile primite
la interogarea colegilor.
Pentru fiecare din noi fericirea reprezintă ceva aparte, pentru cineva ea
consta în avere, altul va zice că în cariera, sau starea de bine continuă, iar cineva va
pune familia peprimul plan și nu în ultimul rînd vom întîlni pe cei pentru care
fericirea constă în starea de bine nu numai personala dar maimult ca atît a celor din
jur.
Deci haideți să analizăm pe fiecare din răspunsurile fregvent primite.
Fericirea înseamnă să fii bogat și săți permiți tot ce vreai - Desi atunci cand
traiesti sub limita saraciei, e aproape imposibil sa fii fericit, nici banii nu par deloc
a fi in stare sa cumpere fericirea.
Imagineaza-ti ca dintr-o data primesti o marire de salariu de 10.000 de euro
pe an. Desi pe termen scurt vei fi foarte bucuros, nu va dura decat foarte putin timp
pana cand asteptarile tale se vor schimba in functie de noul buget. Inainte sa iti dati
seama, vei fi exact atat de fericit cat erai si inainte de marirea de salariu! Acelasi
rationament este valabil si pentru o casa noua, o masina noua, un gadget nou sau
orice alt bun material, la care oamenii petrec foarte mult timp gandindu-se.
Singura exceptie de la aceasta regula este atunci cand cheltui banii pe
experiente cu alte persoane. Astfel, daca vei cheltui cei 10.000 de euro pe iesiri si
excursii in locuri noi, cu familia si prietenii, atunci e posibil sa simti mai mult
din gustul fericirii. Cu toate acestea, foarte rar oamenii aleg sa isi cheltuiasca
pe experiente banii veniti pe nepusa masa.
 Fericirea înseamnă să te simți bine tot timpul - Scepticii s-au intrebat adesea
daca o persoana care foloseste un drog in fiecare zi este “fericita”. Daca singura ta
dorinta este aceea de a te simti bine tot timpul, atunci raspunsul este “da”. Cu toate
acestea, cercetarile recente sugereaza ca o dispozitie echilibrata este mai sanatoasa
din punct de vedere psihologic decat una in care ajungi pe culmile fericirii in mod
regulat. Pana la urma, orice urca trebuie sa si coboare.
Mai mult, daca ii intrebi pe oameni ce anume face ca vietile lor sa merite traite,
foarte rar iti vor spune ceva legat de dispozitie. Cel mai probabil, iti vor da un
raspuns legat de lucrurile importante pentru ei, cum ar fi cariera sau relatiile.
Cercetarile recente sugereaza chiar ca, daca te vei concentra prea mult pe a
incerca sa te simti bine tot timpul, nu vei mai reusi sa te simti bine deloc. Cu alte
cuvinte, niciodata nu vei fi satisfacut de cat de bine te simti, din moment ce
asteptarile tale sunt aproape imposibil de atins, fizic, pentru oricine.

Fericirea personal constă în fericirea celor din jur – Omul este o ființă
socoală și mereu depinde de societatea în care trăește, deasemenea și starea sa de
fericire deoarece este imposibil să fii pe deplin fericit în urma obținerii unor
succese în momentul în care cineva din families au apropiați este bolnav sau are un
necaz.
Emoțiile sunt asemeni unui virus care ușor se molipseste de la unul la altulși
daca cineva este trist, acestă tristețe îi va copleși și pe cei din jur și viveversa, desi
pare mai greu.
De aici putem privi fericirea prin prisma utilitarismului. Fiecare iși cauta
locul său în societate și anume ca să fie util acesteea, prin asta contibuind la
bunăstarea celor din jur și astfel primind același feedback plus satisfacție din cee
ace face.
O alta întrebare pusă în discuție este posibilitatea de a obține fericirea fărăr a
trece prin durere/greutăți. Și aici deasemenea părerile au fost diverse, fiecare a
răspuns în dependeță de cee ace subînțelege ca fericire.
Dacă fericirea ta constă în a te retrage la țară, mai departe de ,,nebunia,,
orașelor și în fiecare dimineață să servești cafeaua în curte la aer curat, ascultînd
ciripitul minunat al păsărelelor împreuna cu familia ta, nu ai decît să o faci și să fii
fericit fără jertfe și durere. Altă situație ar fi cînd fericirea ta constă în vindecarea
persoanei dragi care are o boală gravă și tratamentul implică mai multe procedure
și intervenții complexe care pe lîngă toate cele mai necesită și finansare, deci aici
pentru obținerea scopului trecerea prin dureri și greutăți este inevitabilă.
De aici reese că nu putem pune pe toți pe același cîntar deoarece percepția fericirii
este diferită dar mai mult ca atît sunt diferite și condițiile de viață și încercările la
care aceasta ne pune pe fiecare.
Dacă facem referire la exemplele descries mai sus, înțelegem bine că în
cazul în care cineva din familia din exemplul 1 va fi diagnsticat cu o boala grea,
toată atenția și prioritatea va trece asupra membrului bolnav și ca scop prioritar va
deveni vindecarea acestuia iar cee ce părea odata că pote fi fericirea absolută
rămîne pe plan secundar și practice nu mai are valoare la moment.
Ajungînd aici ne putem da bine seama că fericirea nu constă într-un lucru fix
,,bătut în cuie,, pentru întreaga viață, deci fericirea nu este o destinație finală.
Vechea zicală ,,Ai ajuns acolo unde ți-ai dorit,, este adesea folosită și în discuțiile
despre fericire, ca și cum ar exista un drum către fericire și o zi anume în care
cineva va trebui să ajungă acolo. Contrar credinței populare, nu cred că există vre-
un lucru lucru care să-ți aducă fericirea pentru întreaga viață. Majoritatea
evenimentelor din viață care la moment sunt prioritare nu fac altceva decît să ne
aducă fericire doar ca pe un termen limitat – casătoria, promovarea, invingerea etc.
– devin mai difuze în timp, pe măsură ce ne adaptăm la ele.

Un coleg mi-a spus că fericirea constă din detalii, și aici nu pot să nu fiu
deacord cu raspunsul lui deoarece are perfectă dreptate. Nu este nimic ce te-ar face
fericit pentru întreaga viață deoarece insasi viata constă din multiple acțiuni,
ineracțiuni, întimplări și ,,cotituri,, care îți poate întoarce totul la 180 de grade.
Deaceea pot spune că fericirea o poți găsi în fiecare zi, fie ca tocmai ai primit o
propunere multașteptată sau ai ajutat o bătrînică și ai văzut în ochii ei atîta bucurie
și multumire că ai zice că nu te-ai mai simțit niciodată atît de bine și util. Fericirea
nu e ceva acolo departe dar e cee ace ne înconjoară doar că trebue să ne dăm seama
și să profităm de aceste momente.
Cu alte cuvinte fiecare dintre noi are capacitatea de a controla modul în care
se simte. Și cu suficientă ,,practică,, fiecare își pate forma obiceiuri de viață, care
să îl facă să se simtă mai mulțumit și mai împlinit cu cee ce trăiește.
 Ca cocncluzie pot zice că fericirea este o expresie destul de abstractă și
semnificația ei variază de la o persoană la alta în dependență de modul de gîndire,
modul de viață, mediul ambiant și valorile promovate de acesta.
Dar totuși este cee ce ne unește pe toți, fericirea văzută în bunăstarea și
sănătatea familiei sale.
,,Totul se face cu oameni,,- aveți grijă de ce dragi și nu ezitați să ,,infectați,,
cu un zimbet larg pe cei din jur caci orice lucru îsi pierde valoarea în singuratate!

Bibliografie:
Etica și integritatea academică – Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian
Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșean, Mihaela Constantinescu. București
2018.
DEX = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru
Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,
1998.
În căutarea fericirii: o călătorie cu mijloacele științei, 18 martie 2012, Mihaela
Stănescu, Descoperă
Miturile fericirii – ce ne face fericiți cu adevărat?, 27 noiembrie 2013, Marius
Comper, Descoperă
Esența fericirii la Aristotel – Valentin Muresan
https://esentedesucces.ro/ce-este-fericirea/