Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
destinație” din Europa. Nu știi niciodată ce vei găsi aici. Cu siguranță nu vei găsi
cel mai înalt munte sau cea mai adâncă mare, nici chiar cel mai lung râu, dar aici
sunt multe lucruri interesante pe care nimeni nu se așteaptă vreodată să le
vadă:
Vrei să afli cât mai multe detalii, date statistice și curiozități despre orașul nostru drag?
Localizare
Istoric
Pentru prima dată denumirea „Chișinău” este datată la 17 iulie 1436
„Orașul din piatră albă” este sintagma cu care este supranumit Chișinăul. Respectivul
supranume provine din abundența clădirilor construite din piatra albă de calcar.
Chişinăul primeşte statutul de oraş în 1812 (populaţia 7 mii oameni) şi devine centrul
administrativ (capitala) al regiunii Basarabia în anul 1818, având 18 mii oameni.
În cele mai vechi hărţi ale Moldovei, cum este, de exemplu, harta lui Reicherstorf din
1541, Chişinăul nu figurează, pe când în aceste hărţi se regăsesc oraşe precum Orheiul,
Tighina, Lăpuşna și Soroca.
Toponime sectoare
Administrare
Populație
Chișinăul are 825,9 mii de locuitori (anul 2018), densitatea populației – 5.514 loc./1 km.p.
Chişinăul ocupă locul 47 din cele 100 de oraşe mari din Europa.
În prezent Chișinăul este al doilea oraș ca mărime a populației în limitele spațiului etnic
Românesc, cedând întâietatea doar Bucureștiului.
În 1772 în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în
Chișinău mai erau așezate deja 10 familii de armeni, 3 de”sârbi și jidovi”, 3 de țigani și o
familie a unui grec; nici un rus și nici un ucrainean.
Cea mai veche comunitate din Chişinău este comunitatea armenilor.
o Arcul de Triumf din Chişinău ocupă locul 5 printre cele mai frumoase Arce de
Triumf, conform ratingului revistei „Aeroflot Premium”
o Arcul de Triumf din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost ridicat în cinstea
armatei ruse care a învins turcii în 1812. Acesta are o înălțime de 13 metri.
o Prima clădire construită pe actualul bd. Ștefan cel Mare din Chișinău a fost
Seminarul Teologic, ctitorit de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1813.
o Actualul sediu al Guvernului Republicii Moldova a fost construit pe locul în care se
afla cândva Mitropolia.
o Grădina Zoologică, deschisă la 9 mai 1978, este unică în țara noastră și cuprinde
peste 1000 de animale de diferite specii de pe toate continentele.
o Gara de trenuri din mun. Chișinău reprezintă o construcție proiectată de arhitectul
L. Ciuprin și construită în anul 1948.
o Pe locul McDonald’s-ului de azi, cu 100 de ani în urmă era hotelul „Bristol”.
o Clădirea Muzeului de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe a Republicii
Moldova („Casa Iamusevschi”) este construită la sfârșitul secolului XIX, din piatră și
parțial tencuită.
o Aeroportul internațional Chișinău a fost construit în 1960. În anul 2017 aeroportul
a deservit 2.744.653 de pasageri.
o Gara feroviară a fost construită spre sfârșitul anilor 1870, după planul arhitectural
al lui Ghenrih Lonski. Primul tren a sosit la gara Chișinău pe 15 august 1871.
o “Porțile Orașului” au fost construite la sfârșitul anilor 1970 - începutul anilor 1980 -
un ansamblu de blocuri de beton armat, cel mai mare având 24 etaje și o înălțime
de circa 70 metri.
o Blocul locativ „Romanița”, are o înălțime de 73 metri, 22 de etaje și 165 de
apartamente.
o Circul de Stat din Chișinău a fost construit în anul 1981. La 25 aprilie 1982, în
cinstea celei de-a 60-a aniversări a URSS, circul a găzduit primul său program.
o La periferia Chișinăului, în sectorul Râșcani, activează Mina din Chișinău,
înființată în 1969 ce se întinde pe o distanță de 3 km și ajunge până în zona
beciurilor de la Cricova.
o Chișinăul dispune de un traseu de motocros. În 1969 aici a avut loc Campionatul
Mondial de Motocross.
Învățământ și cultură
Locuințe
Numărul total de apartamente 292,9 mii; dintre care cu o cameră 61,6 mii, cu 2 camere
117,9 mii, cu 3 camere și mai multe - 113,4 mii.
Fondul locativ (case, apartamente) – suprafața totală 20 079 m2, ceea ce înseamnă în
medie 24,4m2 pentru un locuitor.
Mărimea medie a unei locuinţe are o suprafaţă totală 65,5m2, fără a se lua în calcul
numărul camerelor din cămine.
Din totalul de locuințe sunt dotate cu comodități: sistem propriu / autonom de încălzire au
doar 21% din toate locuințele, 66,4 % au încălzire centralizată, 100,0 % iluminare electrică,
96% apeduct și canalizare, 89,8% grup sanitar în interiorul locuinţei.
Lungimea apeductelor şi reţelelor de alimentare cu apă constituie 1 982,3 km, iar
lungimea reţelelor de canalizare - 1124,0 km.
Economie
Străzi și transport
Monumente
Cimitire
În Chişinău sunt 11 cimitire municipale: Central “Armenesc”, Sfântul Lazăr “Doina”,
Buiucanii Vechi, Evreiesc, Ciocana “Sfânta Treime”, Armeano-Catolic, Ştefan Ciobanu,
Sculeni, Băcioii Noi, Petricani.
Cimitirul Sfântul Lazăr din Chișinău este cimitirul cu cea mai mare suprafaţă din Europa.
Potrivit unor estimări, acesta are aproape două milioane de metri pătraţi.
Biserici
Flora și fauna
Chișinăul este în Top 20 cea mai verde capitală a Europei.
Cel mai vechi spaţiu verde din Chişinău, dar şi din întreaga Moldovă este Grădina
Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, amenajată în 1818, și care se întinde pe 7 hа, având 7
intrări.
Până la cel de-al doilea război mondial, accesul în grădină publică „Ștefan cel Mare și
Sfânt" era doar cu plată.
La Chişinău, în apropiere de Schinoasa, se află cel mai falnic dintre stejarii ocrotiţi de
stat: are diametrul 32 m şi perimetrul de acoperire – 1024 m.p, vârsta 400 ani.
Scara din parcul Valea Morilor are 213 trepte.
În suburbia Chişinăului se află rezervorul de apă de la Ghidighici şi 23 de iazuri.
Lungimea lacului de la Valea Morilor constituie circa 800 m, lăţimea – 400 m, adâncimea
– 4 m.
Cel mai mare parc сa întindere este Valea Trandafirilor, pe locul doi este parcul „La
izvor”, pe al treilea – Valea Morilor.
Gradul de împădurire este de 7,1 % din suprafața totală.
Prin Chișinău curge rîul Bâc, iar la periferia lui de sud-vest – râul Ișnovăț, afluent de
dreapta al Bâcului.
Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de pasări și
14 specii de reptile și amfibii.
2. Pentru prima dată denumirea „Chișinău” este datată cu 17 iulie 1436, denumirea
ar însemna „izvor”;
3. Bunurile produse în Chișinău sunt cumpărate în mai mult de 80 de țări ale lumii;
4. Viața culturală este menținută de 11 teatre de profesioiști, 9 muzee, 5 săli de
concerte, 48 biblioteci, 44 case de cultură, 8 cinematografe;
10. „Orașul din piatră albă” este sintagma cu care este supranumit Chișinăul;
11. Primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat„ Orașul meu”
(muzica: Eugen Doga, versurile: Gheorghe Vodă), este: „Orașul meu din albe flori de
piatră”;
13. Grădina Zoologică, deschisă la 9 mai 1978, este unică în țara noastră și cuprinde
peste 1000 de animale de diferite specii de pe toate continentele, chiar și din
Antarctida;
15. Gara de trenuri din mun. Chișinău reprezintă o construcție proiectată de arhitectul
L. Ciuprin și construită în anul 1948;
16. Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din Chișinău este unul dintre cele mai vechi
modele de arhitectura peisajeră din Basarabia;
18. Aeroportul, gara feroviară și stația de autobuze ne dau acces la lumea întreagă;
19. Sub aspect economic, Chișinăul este cel mai mare și dezvoltat centru industrial al
țării;
Spre regret, argila prea umedă și lipicioasă, cu multe bâltoace, au eșuat cercetările.
În anul 1977, sectorul de geografie iși reea poziția, organizând o echipă de 9
studenți. Repartizați în două grupuri , timp de o luna(15 iulie – 14 august), petrecut
au pornit într-o călătorie subterană. Astfel s-a obținut harta primelor 10 km ai
subteranei. Cele mai mari Săli au fost numite „Sala celor 100 de metri”, „Sala
așteptării”, „Soborul” s.a. Altele au fost numite după formele pietrelor căzute sau
cristalelor gigante ce se aseamănă cu animale. Labirinturile din peștera sunt foarte
ramificate. Se întâlnesc pe alocuri chei.
Dacă luminezi pereții și plafoanele din peșteră, care s-au format în decursul a câteva
milioane de ani, vei ramâne uimit de sclipirea spectrului de cristale. Unele steluțe
continuă să strălucească chiar dacă strângem felinarul. Cu o lumină verzuie-argintie
sclipesc și unele ciuperci ce acoperă argilele și toate obiectele lăsate aici pentru
câteva zile. Sălile par a fi construite de aceeași mână, sunt separate în individualitate
de niște cascade subterane. Golurile formate in peștera sunt de 3-4 nivele, dintre
care cele mai accesibile sunt doar cele două din mijloc. Nivelul superior alocuri este
deteriorat, devenind inaccesibil. Cel inferior este in permanență umed, persistă
vaporii de gaze subterane, toxice. De aceea accesibilitatea este limitată. Peștera
Cenușăreasa de la Criva poate fi utilizată pentru turism, căci ea ocupa locul trei în
Europa după lungime și grandiozitate și locul șapte în lume printre peșterile din
ghips.
Mănăstirea Hâncu
Din cauza năvălirilor tătarilor, maicile au fost nevoite să plece în altă parte, lăsând
schitul părăsit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. După venirea în Basarabia a oștii
rusești sub comanda feldmareșalului Rumeanțev în anii 1770-1772, urmașii familiei
Hâncu au rugat pe ieromonahul Varlaam de la mănăstirea Vărărești să se ocupe de
schitul părăsit. Acesta, împreună cu un grup de monahi veniți cu dânsul, aduce în
ordine gospodăria, repară chiliile și, în timp, mănăstirea devine locuință de monahi.
Atât viața lăuntrică monahală a schitului, cât și gospodăria lui de obște, s-au
dezvoltat mult în vremea starețului Dosoftei, bulgar de obârșie.
Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat mănăstire. În locul bisericii
de lemn, el zidește în 1835 una de piatră cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, iar
în 1841 înalță o altă biserică de piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridică
corpuri de chilii pentru monahi, aduce apă în mănăstire și face o mulțime de
îmbunătățiri gospodărești. Iar la sfârșitul secolului XIX mănăstirea era cunoscută sub
numele de Hâncul-Parascheva.
Cetatea Soroca
Cetatea Soroca mai este cunoscută și drept loc unde s-au întrunit oștirile moldovene
sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir și armatele rusești conduse
de țarul Petru I în timpul campaniei de la Prut împotriva ostașilor turci în anul 1711.
În cetate au mai fost: Bogdan Hmelnițchi, Timur Hmelnițchi, Alexandru Suvorov ș.a.
Fortăreața este unicul monument medieval din Moldova, care s-a păstrat așa cum l-
au conceput meșterii, iar în bastionul de la intrare există o biserică mică militară.
Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul XV, întemeiată de Ștefan
cel Mare, în fața vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortărețe genoveze, Alciona.
Cetatea a fost reconstruită ulterior de către Petru Rareș, care a reconstruit zidurile în
piatră.
Orheiul Vechi
S-au gasit și rămășițe ale unei așezări din epoca neoliticului, datată cu mileniile 3-4
înainte de Hristos. La începutul sec.XIV – sfârșitul sec. XIV, localitatea e cucerită de
Hoarda de Aur, care îi schimbă numele în Orașul Nou (în arabă Shehr al Jedid, în
turanică Yanghi Shehr). Din această perioadă datează cetatea din piatră. Conform
unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost reședința conducătorului
Hoardei de Aur, Abdallah han.
În ultimul sfert al secolului XIV, tătarii Hoardei de Aur sunt alungați din Orheiul Vechi
de moldoveni. Începe procesul de transformare a orașului oriental în oraș
moldovenesc. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, cetatea din piatră este reparată,
înzestrată cu artilerie de foc și transformată în reședință pârcălabilor de Orhei. În
cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimitează câteva construcții
monumentale din piatră, care prezintă un interes deosebit, atât din punct de vedere
științific, cât și din punct de vedere muzeografic. Printre acestea se remarcă cinci
obiective: cetatea getică, cetatea medievală, feredeul, hanul și biserica.
Aici există, de asemenea, un șir de grote, care străpung malurile stâncoase, care pe
parcursul istoriei acestea au devenit lăcașuri sfinte, care sunt clasificate de către
arheolegi în 4 grupe;
– Mănăstirea Bosie, foarte veche, care a funcționat în sec XV, dar posibil și mai
demult.
– Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserică săpată în stâncă, care este
un unicat arhitectonic, fiind construită după niște modele mai vechi.
– Complexul de chilii în patru nivele.
– Complexul călugărilor sihastri sau Chiliile lui Rafail.
Mileștii Mici
Mileștii Mici este o localitate situată la 20km la sud de Chișinău, în Raionul Ialoveni,
Republica Moldova. Localitatea a devenit faimoasă pentru colecția sa de vinuri
(Colecția de Aur). Aceasta a intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai mare colecție
de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle de colecție. În total numărul de
sticle prezente în pivnițele de la Mileștii Mici depășește 2 milioane.
Complexul de galerii (pivnițe) de la Mileștii Mici este la rândul său cel mai mare din
lume, întinzându-se pe aproape 250 km, din care doar 120 km sunt folosiți, Până
atunci aici a existat o carieră, de unde se extragea piatră de calcar, folosită la
construcții, tot de aici a fost extrasă piatra pentru reconstrucția capitalei, de după
război. Vinurile păstrate aici sunt în proporție de 70% vinuri roșii, cu numai 20% vinuri
albe și 10% vinuri de desert.
Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sfârșitul anilor 60, iar rezultatele au fost,
pur și simplu, impresionante. Umiditatea relativă (85-95%) și temperatura constantă
(+12-+14 grade C) sunt condiții ideale care asigură păstrarea și măturarea adecvată
a vinurilor sub pământ.
Cantitățile nu prea mari de vin (nu mai mult de 100 mii dal) erau păstrate în budane
de stejar și cisterne emailate, în răcoarea și liniștea solemnă a beciurilor de la Mileștii
Mici.
Cu cât mai mult vinul este păstrat în astfel de condiții, cu atât mai mult își
îmbunătățește calitățile sale organoleptice. Timp de mai multe decenii aici se aduc
cele mai bune vinuri din Moldova și doar aici devin excepționale vinuri de colectțe și
vinuri de calitate superioară. Fiți bineveniți în galeriile vinicole suberane, pentru că
vizitând o dată, veți reveni mereu în căutarea vinului visurilor Dumneavoastră păstrat
în cea mai mare pivniță din lume.
Mănăstirea Căpriana
Mănăstirea, care a fost construită la început din lemn și a suferit de pe urma năvălirii
repetate ale tătarilor sau turcilor. Ștefan cel Mare este ctitorul bisericii din piatră cu
hramul Adormirea Maicii Domnului (1491 – 1496). În 1542 – 1545, domnitorul Petru
Rareș a hotărât efectuarea unor ample lucrări de restaurare, după cum se
consemnează în cronica lui Grigore Ureche. Între anii 2003 – 2005, la mănăstirea
Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și
de la numeroși donatori particulari.
Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție țaristă, biserica de iarnă în stil
rusesc, drept mănăstirea Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevarata
biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este înca
renovată și în interior. Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat
încheierea lucrărilor de renovare a complexului monahal cu toate că lucrările la
adevărata biserică voievodală a lui Ștefan cel Mare nu fuseseră încă finalizate.
Confuzia între cele două biserici este menținută și astăzi în detrimentul ctitoriei
voievodale autentice, slujba religioasă nefiind oficiată în biserica lui Ștefan cel Mare.
Una dintre explicații constă în faptul că Mitropolia Moldovei, aflată în subordinea
Bisericii Ortodoxe Ruse dorește să acrediteze ideea unei istorii comune a bisericii
ruse și a credinței în Basarabia.
„Suta de movile”
Acest peisaj unical este situat pe versantul văii Prutului, la sud-sud-est de satele
Braniște si Avrameni din de lângă Bălți. „O Sută de Movile” are o lungime de 8 km și
o lățime de 2,3-1,7 km, iar originalitatea lui este imprimată de mulțimea microformelor
de relief – peste 3500 de movile, cu precădere alungite, pronunțate, cu pante abrupte
și înălțimi de la 1-3 m până la 30 m („Movila Țiganului”). Peisajul cuprinde 6 terase
ale Prutului, marcate de la altitudinea de 50-60 m a luncii până la 160-170 m a
versantului și se desfășoară pe o suprafață de cca 1600 ha. fâșiile dintre rândurile de
movile sunt slab văluroase.
Movilele și rândurile formate de ele sunt paralele cu lunca Prutului. „Se spune că aici
au avut loc bătălii crâncene pe acest imens câmp. Biruitorii și-au îngropat eroii,
ridicând aceste movile: pentru cei de rand – mai mici, pentru căpetenii – mai mari”.
Dacă intenționați să vizitați Moldova, nu vă veți înghesui cu alți turiști. Doar 94 de mii de
oameni au vizitat Moldova anul trecut, fapt care a clasat-o în topul celor mai puțin vizitate
țări din Europa. La nivel global, doar Bangladesh și Guineea sunt destinații mai puțin
atractive, potrivit Priceonomics.
DEȚINE O VINĂRIE BUNĂ
Potrivit Guinness World Records, vinăria Mileștii Mici din Moldova este cea mai mare din
lume cu o cantitate de circa două milioane de sticle de vin păstrate în pivniță întunecoasă.
În caz că sunteți curioși, cele mai valoroase băuturi din colecția sa se vând la un preț de
$480 per bucată.
Cea mai importantă și istorică atracție turistică a Moldovei este Orheiul Vechi – un
complex arhitectural ce datează de acum 2000 de ani.
În 2012, după circa trei ani de impas politic, Moldova l-a ales pe Nicolae Timofti, fost
judecător, drept Președinte – pentru prima dată în 917 de zile țara are un lider. Timofti este
în funcție și până în ziua de astăzi.
Moldovenii vorbesc fie româna, care e limba lor natală, fie rusa sau găgăuza, iar alții le
vorbesc pe toate trei.
ESTE SĂRACĂ
Moldova are distincția de a fi cea mai săracă țară din Europa având PIB-ul de
doar $1,843 pe cap de locuitor, conform World Bank. Pentru a face o comparație, Bulgaria
– cea mai săracă țară din Uniunea Europeană are un PIB de $6,819 pe cap de locuitor.
Mămăliga este omniprezentă pe masa moldovenilor, fiind făcută din făină galbenă de
porumb și este considerată drept fiind o mâncare tradițională. Se servește cu tocană și
mâncăruri din carne, brânză de oi, smântână și șorici.
De fapt, este un eveniment de două zile. Producătorii de vinuri își deschid ușele pentru
public pe data de 3 și octombrie – Ziua Națională a Vinului. Degustarea vinului este ieftină,
iar vizitatorii beneficiază chiar și de un autobuz gratuit care circulă de la o vinărie la alta.
A DEBUTAT LA EUROVISION ÎN 2005
Debut ce a rămas cel mai de succes pentru Moldova, cu formația Zdob și Zdub clasându-se
pe locul al șaselea.
Fiind invadată în 1940 de către Armata Roșie, Chișinău a suferit în luna octombrie ala celui
an un cutremur puternic de 7.3 grade pe scala Richter și a distrus o mare parte a orașului.
De parcă nu ar fi de ajuns, în următorul an, Armata aeriană germană a distrus ce a rămas
din oraș până la fărâme.
DISTRIBUIE
În partea de nord-est a Basarabiei, în anul 1959, după o explozie produsă în cariera de ghips s-
au deschis două guri, din care țișnea apă. Astfel a fost descoperită o adevarată geodă, una
dintre cele mai mari peșteri din lume formată în roci de ghips. Băștinașii au numit-o
Cenușăreasa. Uneori apa izbucnea și mai puternic din adâncuri, alteori se potolea. Tractoarele
nu reaușeau să scoată camionele, excavatoarele și alte tehnici prinse la fundul carierei. Au fost
puse în funcțiune patru pompe și abia dupa câteva săptămâni au reușit să continue lucrările de
extragere a ghipsului. În anul 1969 un grup de savanți geografi ai Academiei de Științe a RM
au executat prima pătrundere în peșteră.
Spre regret, argila prea umedă și lipicioasă, cu multe bâltoace, au eșuat cercetările. În anul
1977, sectorul de geografie iși reea poziția, organizând o echipă de 9 studenți. Repartizați în
două grupuri , timp de o luna(15 iulie – 14 august), petrecut au pornit într-o călătorie
subterană. Astfel s-a obținut harta primelor 10 km ai subteranei. Cele mai mari Săli au fost
numite „Sala celor 100 de metri”, „Sala așteptării”, „Soborul” s.a. Altele au fost numite după
formele pietrelor căzute sau cristalelor gigante ce se aseamănă cu animale. Labirinturile din
peștera sunt foarte ramificate. Se întâlnesc pe alocuri chei.
Majoritatea sălilor au plafonul boltit în stil gotic, cu înălțimea de circa 11 metri. Lățimea
tunelurilor este de 30-40m, iar lungimea variază între 60 până la 100m. În Sala așteptării sunt
11 coloane pe care se sprijină plafonul, dintre care una e spălată la bază și nu ajunge până la
pământ aproape cu un metru. În galerii există câteva fântâni cu apă. Majoritatea plafoanelor și
pereților seamănă cu mozaicul, datorită formațiunilor care rezultă din procesul de cristalizare
a ghipsului.
Dacă luminezi pereții și plafoanele din peșteră, care s-au format în decursul a câteva milioane
de ani, vei ramâne uimit de sclipirea spectrului de cristale. Unele steluțe continuă să
strălucească chiar dacă strângem felinarul. Cu o lumină verzuie-argintie sclipesc și unele
ciuperci ce acoperă argilele și toate obiectele lăsate aici pentru câteva zile. Sălile par a fi
construite de aceeași mână, sunt separate în individualitate de niște cascade subterane.
Golurile formate in peștera sunt de 3-4 nivele, dintre care cele mai accesibile sunt doar cele
două din mijloc. Nivelul superior alocuri este deteriorat, devenind inaccesibil. Cel inferior
este in permanență umed, persistă vaporii de gaze subterane, toxice. De aceea accesibilitatea
este limitată. Peștera Cenușăreasa de la Criva poate fi utilizată pentru turism, căci ea ocupa
locul trei în Europa după lungime și grandiozitate și locul șapte în lume printre peșterile din
ghips.
Mănăstirea Hâncu
Mănăstirea Hâncu a fost construită pe locul schitului de calugărițe în anul 1678 de către
marele stolnic Mihail Hâncu după dorința uneia dintre fiicele sale, care a intrat in călugarie cu
numele Parascheva. Până în XVII schitul purta numele de Viadica.
Din cauza năvălirilor tătarilor, maicile au fost nevoite să plece în altă parte, lăsând schitul
părăsit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. După venirea în Basarabia a oștii rusești sub
comanda feldmareșalului Rumeanțev în anii 1770-1772, urmașii familiei Hâncu au rugat pe
ieromonahul Varlaam de la mănăstirea Vărărești să se ocupe de schitul părăsit. Acesta,
împreună cu un grup de monahi veniți cu dânsul, aduce în ordine gospodăria, repară chiliile
și, în timp, mănăstirea devine locuință de monahi. Atât viața lăuntrică monahală a schitului,
cât și gospodăria lui de obște, s-au dezvoltat mult în vremea starețului Dosoftei, bulgar de
obârșie.
Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat mănăstire. În locul bisericii de lemn,
el zidește în 1835 una de piatră cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, iar în 1841 înalță o
altă biserică de piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridică corpuri de chilii pentru
monahi, aduce apă în mănăstire și face o mulțime de îmbunătățiri gospodărești. Iar la sfârșitul
secolului XIX mănăstirea era cunoscută sub numele de Hâncul-Parascheva.
Se găsește în mijlocul orașului Soroca, la circa 160km spre nord de Chișinău. În perioada
medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea:
4 cetăți la Nistru, 2 cetăți pe Dunăre și 3 cetăți în nordul țării. În așa fel, cu un adevărat „brâu
de cetăți din piatră”, erau protejate hotarele țării.
Cetatea Soroca a fost construită la trecătoarea peste Nistru pe locul unor fortificații mai vechi.
La 1499, din porunca Voievodului Ștefan cel Mare, este înălțată o cetate pătrată din lemn pe
locul fortăreței genoveze Olihonia (Alciona). Între anii 1543-1546, în timpul domniei lui
Petru Rareș, cetatea este rezidită din temelie de piatră, așa cum o vedem și astăzi, adică
rotundă cu diametrul de 37,5 m și cu cinci bastioane egal depărtate între ele. Meșterii au pus
la baza calculelor lor legea supremă a armoniei „secțiunea de aur”, fapt care face cetatea
unicală printre mostrele de arhitectură defensivă din Europa.
Cetatea Soroca mai este cunoscută și drept loc unde s-au întrunit oștirile moldovene sub
conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir și armatele rusești conduse de țarul Petru
I în timpul campaniei de la Prut împotriva ostașilor turci în anul 1711.
În cetate au mai fost: Bogdan Hmelnițchi, Timur Hmelnițchi, Alexandru Suvorov ș.a.
Fortăreața este unicul monument medieval din Moldova, care s-a păstrat așa cum l-au
conceput meșterii, iar în bastionul de la intrare există o biserică mică militară.
Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul XV, întemeiată de Ștefan cel Mare, în
fața vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortărețe genoveze, Alciona. Cetatea a fost
reconstruită ulterior de către Petru Rareș, care a reconstruit zidurile în piatră.
Orheiul Vechi
În ultimul sfert al secolului XIV, tătarii Hoardei de Aur sunt alungați din Orheiul Vechi de
moldoveni. Începe procesul de transformare a orașului oriental în oraș moldovenesc. Pe
timpul lui Ștefan cel Mare, cetatea din piatră este reparată, înzestrată cu artilerie de foc și
transformată în reședință pârcălabilor de Orhei. În cadrul complexului arheologic Orheiul
Vechi se delimitează câteva construcții monumentale din piatră, care prezintă un interes
deosebit, atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere muzeografic. Printre
acestea se remarcă cinci obiective: cetatea getică, cetatea medievală, feredeul, hanul și
biserica.
Aici există, de asemenea, un șir de grote, care străpung malurile stâncoase, care pe parcursul
istoriei acestea au devenit lăcașuri sfinte, care sunt clasificate de către arheolegi în 4 grupe;
– Mănăstirea Bosie, foarte veche, care a funcționat în sec XV, dar posibil și mai demult.
– Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserică săpată în stâncă, care este un unicat
arhitectonic, fiind construită după niște modele mai vechi.
– Complexul de chilii în patru nivele.
– Complexul călugărilor sihastri sau Chiliile lui Rafail.
Sursa: https://www.travel.md/2378/30-postcards-project-in-moldova-6-destinations-in-2-days/
Mileștii Mici este o localitate situată la 20km la sud de Chișinău, în Raionul Ialoveni,
Republica Moldova. Localitatea a devenit faimoasă pentru colecția sa de vinuri (Colecția de
Aur). Aceasta a intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai mare colecție de vinuri din Europa,
cu peste 1,5 milioane de sticle de colecție. În total numărul de sticle prezente în pivnițele de la
Mileștii Mici depășește 2 milioane.
Complexul de galerii (pivnițe) de la Mileștii Mici este la rândul său cel mai mare din lume,
întinzându-se pe aproape 250 km, din care doar 120 km sunt folosiți, Până atunci aici a existat
o carieră, de unde se extragea piatră de calcar, folosită la construcții, tot de aici a fost extrasă
piatra pentru reconstrucția capitalei, de după război. Vinurile păstrate aici sunt în proporție de
70% vinuri roșii, cu numai 20% vinuri albe și 10% vinuri de desert.
Trei factori primordiali s-au îmbinat armonios pentru îmbunătățorea și elaborarea produselor
vinicole de elită de-a lungul istoriei creării și fondării Întreprinderii de Stat Combinatul de
Vinuri de Calitate „Mileștii Mici”: materie primă de înaltă calitate pentru producerea
vinurilor, vase tehnologice performante pentru păstrarea vinului, condiții ideale pentru
maturizarea vinului. Întreprinderea a fost fondată în 1969 ca Secție de Păstrare a Vinurilor de
Marcă în componența sovhozului-fabrica „Moldova”.
Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sfârșitul anilor 60, iar rezultatele au fost, pur și
simplu, impresionante. Umiditatea relativă (85-95%) și temperatura constantă (+12-+14 grade
C) sunt condiții ideale care asigură păstrarea și măturarea adecvată a vinurilor sub pământ.
Cantitățile nu prea mari de vin (nu mai mult de 100 mii dal) erau păstrate în budane de stejar
și cisterne emailate, în răcoarea și liniștea solemnă a beciurilor de la Mileștii Mici.
Cu cât mai mult vinul este păstrat în astfel de condiții, cu atât mai mult își îmbunătățește
calitățile sale organoleptice. Timp de mai multe decenii aici se aduc cele mai bune vinuri din
Moldova și doar aici devin excepționale vinuri de colectțe și vinuri de calitate superioară. Fiți
bineveniți în galeriile vinicole suberane, pentru că vizitând o dată, veți reveni mereu în
căutarea vinului visurilor Dumneavoastră păstrat în cea mai mare pivniță din lume.
Mănăstirea Căpriana
Importanta mențiune documentară a mănăstirii Căpriana datează din 1429 – un uric prin care
Căpriana primește statutul de mănăstire domnească din partea domnului Alexandru cel Bun.
În acest act lăcașul sfânt este numit „mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian”.
Aici se amintește că mănăstirea este ctitoria răzeșilor din satul Mereni. Având statutul
mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai
Moldovei.
Mănăstirea, care a fost construită la început din lemn și a suferit de pe urma năvălirii repetate
ale tătarilor sau turcilor. Ștefan cel Mare este ctitorul bisericii din piatră cu hramul Adormirea
Maicii Domnului (1491 – 1496). În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rareș a hotărât efectuarea
unor ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche.
Între anii 2003 – 2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani
de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari.
De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea bisericii țariste, construite în anul
1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii
monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei.
Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție țaristă, biserica de iarnă în stil rusesc,
drept mănăstirea Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevarata biserică voievodală,
aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este înca renovată și în interior.
Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat încheierea lucrărilor de renovare a
complexului monahal cu toate că lucrările la adevărata biserică voievodală a lui Ștefan cel
Mare nu fuseseră încă finalizate.
Confuzia între cele două biserici este menținută și astăzi în detrimentul ctitoriei voievodale
autentice, slujba religioasă nefiind oficiată în biserica lui Ștefan cel Mare. Una dintre
explicații constă în faptul că Mitropolia Moldovei, aflată în subordinea Bisericii Ortodoxe
Ruse dorește să acrediteze ideea unei istorii comune a bisericii ruse și a credinței în Basarabia.
Amplasament: raionul Râșcani, între satele Branuște și Cobani (raionul Glodeni), ocolul silvic
Râscani, Avrameni-Nagornoe, parcelele 32, 65; Petrușeni, parcelele 26-31. O mulțime de
movile cu înălțimea de 15-30 m pe terase în apropierea Prutului. Versantul abrupt este
împaduirit, izvoare, mlaștini.
Unii savanți constată că „O Sută de Movile” („Centum Monticuli” după Dimitrie Cantemir”)
este unicul loc din Europa, unde sunt concentrate într-un număr atât de mare recife submarine
ale Marii Mediteraneene – bazin de apa terțiar, ce acoperea pe atunci teritoriul de azi al
Republicii Moldova cu vreo 20 de milioane de ani in urma. Alți savanți consideră că movilele
s-au format datorită alunecărilor de teren și prăbușirilor.
Acest peisaj unical este situat pe versantul văii Prutului, la sud-sud-est de satele Braniște si
Avrameni din de lângă Bălți. „O Sută de Movile” are o lungime de 8 km și o lățime de 2,3-1,7
km, iar originalitatea lui este imprimată de mulțimea microformelor de relief – peste 3500 de
movile, cu precădere alungite, pronunțate, cu pante abrupte și înălțimi de la 1-3 m până la 30
m („Movila Țiganului”). Peisajul cuprinde 6 terase ale Prutului, marcate de la altitudinea de
50-60 m a luncii până la 160-170 m a versantului și se desfășoară pe o suprafață de cca 1600
ha. fâșiile dintre rândurile de movile sunt slab văluroase.
Movilele și rândurile formate de ele sunt paralele cu lunca Prutului. „Se spune că aici au avut
loc bătălii crâncene pe acest imens câmp. Biruitorii și-au îngropat eroii, ridicând aceste
movile: pentru cei de rand – mai mici, pentru căpetenii – mai mari”.