Instrumentaţie

biomedicală pentru
recuperare care
utilizează curenţi
Diadinamici
 Curenţii DIADINAMICI

• Se mai numesc si curenţi Bernard

• Au la bază curentul sinusoidal de 50Hz redresat
• Principalele efecte sunt cele analgezice, hiperemiante,
dinamogene. Acestea sunt determinate de nivelul
intensității, forma curentului diadinamic și modalitatea de
aplicare a electrozilor.
• Diferite tipuri
– Monoalternantă
– Bialternanţă
– Combinat
Curenţii DIADINAMICI
• Curentul de tip monofazat fix (MF) se obține prin
redresarea monoalternanță a tensiunii de la rețea și are
frecvența de 50 Hz
• Are un efect excitator, crescând tonusul muscular
• Subiectiv produce vibrații ce acționează ca un masaj
electric profund, evidențiind zonele dureroase din cadrul
neuro-mialgiilor reflexe
• Tonicizează pereții arteriali prin acțiunea
vasoconstrictoare
• Curentul de tip difazat fix (DF) este considerat cel mai
analgetic, ridicând pragul sensibilității la durere
• Este obținut prin redresarea bialternanță a tensiunii de la
rețea și are frecvența de 100 Hz
• Are un efect de îmbunătățire a circulației arteriale prin
inhibarea simpaticului (indicat în hipertonia simpatică)
• Este utilizat ca formă de introducere în aplicațiile cu scop
primordial analgetic
• Curentul de tip perioadă scurtă (PS) are un efect
excitator, tonicizant, acționând ca un masaj profund mai
intens
• Componenta vasoconstrictoare (MS) îi conferă un efect
resorbitiv, cu acțiune rapidă în sufuziunile și
hematoamele posttraumatice, în edemele cu tulburări
trofice din stazele circulatorii periferice
• După mai multe minute produce analgezie secundară cu
o durată destul de lungă
• Curentul de tip perioadă lungă (PL) prezintă un efect
analgetic și miorelaxant evident și persistent, de
asemenea anticongestiv
• Este preferat în stările dureroase pronunțate și
persistente
• Curentul de tip ritm sincopat (RS) are cel mai pronunțat
efect excitomotor, realizând o adevărată gimnastică
musculară și fiind astfel cel mai indicat în atoniile
musculare
• Elementul central al schemei bloc este circuitul formator de semnal
diadinamic (CFSD) care generează cele două forme de bază ale
curenților diadinamici (MF și DF). Din aceste două regimuri de bază
se obțin celelalte regimuri de curenți diadinamici (PS, PL, RS) prin
selecția adecvată de la panoul de comandă.
• Semnalul diadinamic este aplicat etajului final (EF) care are în
componență un circuit generator de curent constant diadinamic
(GCD), un instrument de măsură a intensității curentului
(amperimetrul A) și un inversor de polaritate (IP). Sarcina etajului
final este rezistența echivalentă a pacientului (Rs). Curenții se aplică
pacientului prin intermediul unor electrozi din cauciuc
electroconductiv sau electrozi realizați din placi metalice maleabile
umeziți cu soluție electroconductive.
• Alimentarea etajului final (EF) se face prin intermediul sursei de
înaltă tensiune (SIT) reglabilă, care este comandată de către
regulatorul de înaltă tensiune (RIT). Astfel tensiunea de alimentare
ia o valoare corespunzătoare în funcție de rezistența de pacient (Rs)
și de valoarea curentului prin pacient. Sensul curentului prin pacient
se poate schimba cu ajutorul inversorului de polaritate (IP).
• Blocul logic (BL) controlează funcțiomarea tuturor circuitelor
componente ale echipamentului. In momentul în care expiră timpul
setat pentru tratament, blocul logic (BL) comandă aducerea la zero
a semnalului dat de circuitul formator de semnal diadinamic (CFSD)
prin intermediul circuitului de reducere automată a curenților
(CRAC).
• Circuitul de protecție de supracurent (CPCS) acționează prin
blocarea etajului final (EF) și a sursei de înaltă tensiune (SIT) atunci
când este depășită cu 25% valoarea prestabilită de la panoul de
comandă.
• Circuitul de protecție la suprarezistență (CPSR) acționează similar
în cazul în care rezistența la bornele pacientului (Rs) depășește o
valoare prestabilită (care este cuprinsă între 0 și 5KΩ).
• Circuitul de protecție electromagnetică (CPEM) asigură o protecție
suplimentară a pacientului prin întreruperea furnizării tensiunii la
pacient când curentul de pacient ajunge la valoarea prestabilită.
• Tehnica de aplicare
– Marimea si forma electrozilor se
alege in functie de regiunea
tratata, iar locurile de amplasare,
modalitatea de pozitionare si
polaritatea lor, in functie de
scopurile terapeutice urmărite
– Pacientul este asezat pe un pat
sau pe un scaun de lemn, in
functie de regiunea tratata.
– Electrozii au un înveliș de
protectie hidrofil, confectionat din
diferite straturi textile sau material
spongios elastic, bine umezite;
sunt fixati cu ajutorul unor benzi
elastice sau a unor săculeți cu
nisip.