biomedicală pentru recuperare care utilizează curenţi Diadinamici Curenţii DIADINAMICI
• Se mai numesc si curenţi Bernard
• Au la bază curentul sinusoidal de 50Hz redresat • Principalele efecte sunt cele analgezice, hiperemiante, dinamogene. Acestea sunt determinate de nivelul intensității, forma curentului diadinamic și modalitatea de aplicare a electrozilor. • Diferite tipuri – Monoalternantă – Bialternanţă – Combinat Curenţii DIADINAMICI • Curentul de tip monofazat fix (MF) se obține prin redresarea monoalternanță a tensiunii de la rețea și are frecvența de 50 Hz • Are un efect excitator, crescând tonusul muscular • Subiectiv produce vibrații ce acționează ca un masaj electric profund, evidențiind zonele dureroase din cadrul neuro-mialgiilor reflexe • Tonicizează pereții arteriali prin acțiunea vasoconstrictoare • Curentul de tip difazat fix (DF) este considerat cel mai analgetic, ridicând pragul sensibilității la durere • Este obținut prin redresarea bialternanță a tensiunii de la rețea și are frecvența de 100 Hz • Are un efect de îmbunătățire a circulației arteriale prin inhibarea simpaticului (indicat în hipertonia simpatică) • Este utilizat ca formă de introducere în aplicațiile cu scop primordial analgetic • Curentul de tip perioadă scurtă (PS) are un efect excitator, tonicizant, acționând ca un masaj profund mai intens • Componenta vasoconstrictoare (MS) îi conferă un efect resorbitiv, cu acțiune rapidă în sufuziunile și hematoamele posttraumatice, în edemele cu tulburări trofice din stazele circulatorii periferice • După mai multe minute produce analgezie secundară cu o durată destul de lungă • Curentul de tip perioadă lungă (PL) prezintă un efect analgetic și miorelaxant evident și persistent, de asemenea anticongestiv • Este preferat în stările dureroase pronunțate și persistente • Curentul de tip ritm sincopat (RS) are cel mai pronunțat efect excitomotor, realizând o adevărată gimnastică musculară și fiind astfel cel mai indicat în atoniile musculare • Elementul central al schemei bloc este circuitul formator de semnal diadinamic (CFSD) care generează cele două forme de bază ale curenților diadinamici (MF și DF). Din aceste două regimuri de bază se obțin celelalte regimuri de curenți diadinamici (PS, PL, RS) prin selecția adecvată de la panoul de comandă. • Semnalul diadinamic este aplicat etajului final (EF) care are în componență un circuit generator de curent constant diadinamic (GCD), un instrument de măsură a intensității curentului (amperimetrul A) și un inversor de polaritate (IP). Sarcina etajului final este rezistența echivalentă a pacientului (Rs). Curenții se aplică pacientului prin intermediul unor electrozi din cauciuc electroconductiv sau electrozi realizați din placi metalice maleabile umeziți cu soluție electroconductive. • Alimentarea etajului final (EF) se face prin intermediul sursei de înaltă tensiune (SIT) reglabilă, care este comandată de către regulatorul de înaltă tensiune (RIT). Astfel tensiunea de alimentare ia o valoare corespunzătoare în funcție de rezistența de pacient (Rs) și de valoarea curentului prin pacient. Sensul curentului prin pacient se poate schimba cu ajutorul inversorului de polaritate (IP). • Blocul logic (BL) controlează funcțiomarea tuturor circuitelor componente ale echipamentului. In momentul în care expiră timpul setat pentru tratament, blocul logic (BL) comandă aducerea la zero a semnalului dat de circuitul formator de semnal diadinamic (CFSD) prin intermediul circuitului de reducere automată a curenților (CRAC). • Circuitul de protecție de supracurent (CPCS) acționează prin blocarea etajului final (EF) și a sursei de înaltă tensiune (SIT) atunci când este depășită cu 25% valoarea prestabilită de la panoul de comandă. • Circuitul de protecție la suprarezistență (CPSR) acționează similar în cazul în care rezistența la bornele pacientului (Rs) depășește o valoare prestabilită (care este cuprinsă între 0 și 5KΩ). • Circuitul de protecție electromagnetică (CPEM) asigură o protecție suplimentară a pacientului prin întreruperea furnizării tensiunii la pacient când curentul de pacient ajunge la valoarea prestabilită. • Tehnica de aplicare – Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata, iar locurile de amplasare, modalitatea de pozitionare si polaritatea lor, in functie de scopurile terapeutice urmărite – Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn, in functie de regiunea tratata. – Electrozii au un înveliș de protectie hidrofil, confectionat din diferite straturi textile sau material spongios elastic, bine umezite; sunt fixati cu ajutorul unor benzi elastice sau a unor săculeți cu nisip.
