Sunteți pe pagina 1din 5

Caracterizarea starii actuala a economiei

Europene

Europa de Est dă din nou Uniunii Europene campionii creşterii economice:


Ungaria, România şi Polonia. Avansul ungar este cel mai rapid din ultimii 20 de ani

Germania, cea mai mare economie europeană şi motorul de creştere al UE, a accelerat în
primele trei luni ale anului, pornind de la 0, iar Italia a ieşit din recesiune, înlăturând astfel
pericolul ca zona euro să stagneze sau chiar să intre şi ea în recesiune în viitorul apropiat.

Cu Ungaria atingând în primul trimestru cel mai rapid avans economic din ultimele două
decenii, cu România doar foarte puţin în urmă şi cu Polonia suflându-le celor două în ceafă, cele
mai mari economii din Europa de Est se distanţează accelerat de restul Uniunii Europene şi de
zona euro în cursa creşterilor economiilor.

Şi Germania, cea mai mare economie europeană şi motorul de creştere al UE, a accelerat
în primele trei luni ale anului, pornind de la 0, iar Italia a ieşit din recesiune, înlăturând astfel
pericolul ca zona euro să stagneze sau chiar să intre şi ea în recesiune în viitorul apropiat. Însă
performanţa Germaniei n-a reuşit să facă să dispară riscurile pe termen lung. Economia este prea
dependentă de industrie şi exporturi.

În Ungaria, creşterea economică a fost atât de puternică încât a spulberat estimările băncii
centrale. PIB-ul a crescut, neajustat, cu 5,3% în primul trimestru în ritm anualizat, potrivit
calculelor preliminare ale institutului de statistică maghiar. Ritmul ar fi chiar mai mare dacă ar fi
luate în considerare datele de mare frecvenţă din industrie, construcţii şi retail, după cum au
remarcat analiştii de la ING. „Economia dă senzaţia că suntem din nou în anii 2000“, scriu ei.
Avansul economic este cu 1,1 puncte procentuale peste prognoza băncii centrale. În termeni
ajustaţi, creşterea a fost de 5,2% în ritm anualizat (1,5% în ritm trimestrial), cea mai mare din
Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat, şi marginal peste cea a României, de 5,1% (1,3%
în ritm trimestrial). Polonia, ţara cu a treia creştere ca mărime din UE, a accelerat la 4,6% (1,4%
trimestru la trimestru).

În Ungaria, motoarele principale de creştere au fost industria, construcţiile şi serviciile de


piaţă, explică Biroul Central de Statistică. Iar industria îşi trage energia din sectorul auto, care
contribuie cu circa 30% la producţia manufacturieră. Activitatea din sectorul auto, dominată de
marii producători de maşini germani, a avansat cu 13% în martie în raport cu aceeaşi lună a
anului anterior, cea mai bună performanţă din ultimii doi ani şi jumătate. Spre comparaţie,
producţia industrială totală s-a majorat cu 8%, scrie Budapest Business Journal.

În sectorul construcţiilor, creşterea puternică s-a bazat în special pe proiectele finanţate


de guvern sau cu fonduri europene. De asemenea, piaţa locuinţelor trece printr-o perioadă de
boom, iar producătorii industriali au continuat să investească, explică analiştii de la ING. Ei se
aşteaptă ca Ungaria să rămână unul dintre cei mai buni alergători din cursa europeană a
creşterilor economice, cu toate că avansul se va mai tempera pe parcursul anului.

Deşi creşterea economică a Ungariei este de invidiat, forintul a atins ieri cel mai slab
nivel din noiembrie încoace faţă de euro din cauza îngrijorărilor privind inflaţia din regiune. Au
slăbit, de asemenea, leul şi zlotul. Cehia, cea mai matură economie din fostul bloc comunist est-
european, n-a adus nicio surpriză în cursa economiilor, crescând în primul trimestru cu 2,5% în
ritm anualizat şi cu 0,5% în ritm trimestrial. Ambele rezultate, conforme cu aşteptările,
reprezintă încetiniri.

Din Germania, ministrul economiei Peter Altmaier a declarat pentru Reuters că


accelerarea PIB-ului din primul trimestru este „o primă rază de speranţă“, însă acesta nu ar trebui
să fie un motiv pentru a lăsa garda jos. „Disputele din comerţul internaţional au rămas
nerezolvate. Trebuie să facem tot posibilul să găsim soluţii acceptabile care să permită comerţul
liber“, a afirmat oficialul. El şi-a repetat îndemnul pentru guvern de a ajuta companiile prin
reducerea birocraţiei şi reducerea taxelor. Analiştii spun că revenirea Germaniei din primul
trimestru, care vine după ce în a doua jumătate a anului trecut economia a ajuns în pragul
recesiunii, nu reuşeşte să liniştească temerile legate de viitorul modelului de creştere german
bazat pe industria manufacturieră, notează AFP. PIB-ul german a scăzut cu 0,2% în trimestrul
trei al anului trecut, faţă de intervalul de trei luni anterior, după care a stagnat în ultimul trimestru
din 2018. În perioada ianuarie-martie 2019, economia a avansat cu 0,4%. Construcţiile şi
cheltuielile consumatorilor, impulsionate de cel mai mic nivel din istorie al şomajului, au rămas
principalele forţe motrice, iar companiile au investit în echipamente noi.

Au ajutat şi o serie de factori cu efecte pe termen scurt, cum ar fi vremea neobişnuit de


caldă, care a impulsionat activitatea din construcţii, faptul că vacanţa de Paşte a căzut în al doilea
trimestru şi nu în primul şi impactul pozitiv al unor scăderi de taxe, crede economistul de la 
Berenberg Florian Hense. Pe de altă parte, cheltuielile guvernului au scăzut uşor, iar de la
comerţul extern au venit semnale mixte, notează biroul federal de statistică al Germaniei.

O încetinire a creşterii economice globale şi tensiunile comerciale dintre SUA, China şi


UE au împovărat industria germană, orientată în mare parte spre pieţe de export.

O veste bună este că factorii excepţionali care au frânat activitatea din industrie şi astfel
producţia economică în trimestrele anterioare s-au disipat, inclusiv adaptarea la standarde mai
dure de emisii poluante pentru maşini şi cotele joase ale apelor principalelor fluvii navigabile
folosite pentru transportul mărfurilor. Christoph Schon, CEO al Axioma, un furnizor de soluţii
pentru managementul riscurilor, a calculat că sectorul auto german s-ar putea prăbuşi cu până la
12% dacă preşedintele american Donald Trump îşi pune în practică ameninţarea de a impune
tarife de import maşinilor nemţeşti, scrie CNBC. O veste de la Trump în acest sens ar putea veni
vineri. Germania este unul dintre cei mai mari exportatori de maşini în SUA.

 Inflaţia ar putea face noi surprize neplăcute în zona euro


Economia zonei euro are în faţă riscuri deflaţioniste mai mari decât s-a crezut până acum,
a avertizat Institutul pentru Finanţe Internaţionale (IFI), care pune sub semnul îndoielii
rezultatele pentru statele periferice ale unui indicator macroeconomic important: decalajul de
producţie.

Decalajul de producţie (output gap în engleză) reprezintă diferenţa dintre producţia


efectivă a unei economii şi producţia maximă potenţială a acesteia exprimată ca procente din
Produsul Intern Brut (PIB).

IFI atrage atenţia că cifrele pentru Spania şi Italia „sunt greu credibile“ având în vedere
cum au evoluat aceste economii în ultimul deceniu, scrie Bloomberg. Instituţia cu sediul la
Washington vede mult mai multă capacitate de producţie economică nefolosită, ceea ce
înseamnă că este mai dificil de accelerat inflaţia decât se crede, ceva ce Banca Centrală
Europeană se chinuie să facă deşi au trecut ani de stimulare a creşterii economiilor regiunii.

De asemenea, IFI atrage atenţia asupra calculelor făcute de Comisia Europeană care arată
că expansiunile Spaniei şi Portugaliei sunt peste potenţial, în timp ce cea a Germaniei este puţin
sub potenţial. „Aceste estimări sunt dificil de potrivit cu realitatea economică, având în vedere că
Germania a avut performanţe net superioare ambelor ţări în ultimul deceniu“, spun Robin Brooks
şi Greg Basile, analişti la IFI. Brooks a pornit şi o campanie pe social media pentru a atrage
atenţia asupra acestei situaţii - campania împotriva decalajelor de producţie fără sens. Brooks şi
Basile, folosind Italia ca exemplu, iau în calcul o pierdere permanentă de producţie de 5% în
2008, anul marii crize, şi o tendinţă de creştere de o treime din ritmul de dinaintea crizei.

Pe baza acestor presupuneri, ei au calculat că avansul potenţial al PIB este de 4% peste


cel actual, un decalaj mult mai mare decât cel de 1% găsit de Fondul Monetar Internaţional.
Experţii spun că estimările Comsiei, ale FMI şi ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică sunt „îndoite în jos“ pentru a atinge creşterea reală în încercarea de a explica
traiectoriile de după marea criză în loc să captureze potenţialul exact. „Tendinţele pe care le-am
găsit înseamnă că forţele deflaţioniste sunt probabil mult mai mari decât se crede“, spun Brooks
şi Basile.

 Recomandările specifice fiecărei țări privind politicile economice, de


ocupare a forței de muncă și bugetare pentru anul 2018

La 13 iulie, Consiliul a încheiat exercițiul semestrului european din acest an, un proces
anual de monitorizare menit să asigure convergența economică și stabilitatea în UE.

Consiliul a emis recomandările și avizele sale privind politicile economice, de ocupare a


forței de muncă și bugetare ale statelor membre pentru anul 2018. Recomandările au fost
aprobate de Consiliul European din iunie.

Obiectivul general al recomandărilor din acest an este de a încuraja statele membre să


profite de actuala dinamică economică favorabilă pentru a consolida în continuare reziliența
economiilor lor.
Semestrul european presupune monitorizarea simultană a politicilor economice, bugetare
și de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, în cursul unei perioade de șase luni în
fiecare an.

Ținând cont de orientările în materie de politici oferite anual de Consiliul European în luna
martie, statele membre prezintă în fiecare an, în luna aprilie:

 programe naționale de reformă pentru politicile lor economice și de ocupare a forței de


muncă. Acestea includ un scenariu macroeconomic pe termen mediu, obiective naționale
în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE pentru ocuparea forței de muncă și
creștere economică Europa 2020, identificarea principalelor obstacole în calea creșterii
economice, precum și măsuri de susținere a inițiativelor menite să stimuleze creșterea
economică pe termen scurt;
 programe de stabilitate sau de convergență pentru politicile lor bugetare. Țările din zona
euro prezintă programe de stabilitate, în timp ce statele membre din afara zonei euro
prezintă programe de convergență. Aceste programe stabilesc obiective bugetare pe
termen mediu, principalele ipoteze cu privire la evoluția economică preconizată, o
descriere a măsurilor de politică bugetară și economică și o analiză a modului în care
modificările ipotezelor vor afecta situația bugetară și a datoriei.

Ulterior, Consiliul adoptă recomandări specifice fiecărei țări și avize.

Recomandările specifice fiecărei țări pentru 2018 se adresează unui număr de 27 dintre
cele 28 de state membre ale UE. Pentru a evita suprapunerile, nu există recomandări specifice
adresate Greciei, deoarece aceasta face obiectul unei supravegheri consolidate a politicilor în
cadrul unui program de ajustare macroeconomică.

În mai 2018, Consiliul a adoptat o recomandare specifică privind politicile economice ale
zonei euro. Recomandarea a fost adoptată cât mai devreme pentru ca aspectele problematice ale
zonei euro să fie luate în considerare la aprobarea recomandărilor specifice fiecărei țări.

RECOMANDĂ ca, în perioada 2018-2019, România să întreprindă acțiuni astfel încât:


1.Să asigure conformitatea cu recomandarea Consiliului din ... iunie 2018 de a corecta
abaterea semnificativă de la traiectoria de ajustare, astfel încât să poată atinge obiectivul bugetar
pe termen mediu. Să asigure aplicarea integrală a cadrului fiscal-bugetar. Să consolideze
respectarea obligațiilor fiscale și colectarea impozitelor.
2.Să finalizeze reforma venitului minim de incluziune. Să îmbunătățească funcționarea
dialogului social. Să se asigure că salariul minim se stabilește pe baza unor criterii obiective. Să
îmbunătățească programele de actualizare a competențelor și oferirea unui învățământ general de
calitate, în special pentru romi și pentru copiii din zonele rurale. Să îmbunătățească accesul la
asistență medicală, inclusiv prin favorizarea tratamentului ambulatoriu.
3.Să asigure un grad mai ridicat de previzibilitate a procesului decizional, recurgând în
mod sistematic și eficient la evaluarea impactului normativ și la consultarea și implicarea părților
interesate în elaborarea și punerea în aplicare a reformelor. Să îmbunătățească pregătirea și
stabilirea priorităților în cazul proiectelor de infrastructură de mare amploare și să accelereze
punerea în aplicare a acestora, în special în sectorul transporturilor, al deșeurilor și al apelor
reziduale. Să îmbunătățească transparența și eficiența achizițiilor publice. Să consolideze
guvernanța corporativă a companiilor de stat.