Cerinte de tehnoredactare: 

TNR, font 12, spatiu dintre randuri: 1,5; aliniere bloc (justify); 
3 cm aliniere la stanga, 2-2,5 in celelalte parti (sus, jos, stanga);
Vezi Ghidul!
titlul de capitol: 16, majuscule, bold; titlul de subcapitol: 14,
normal, bold. 

In primele doua capitole vei mentiona cat mai multe referinte

bibliografice. Exemplu:

Valoarea educativă principală a jocului didactic rezidă în faptul că îi face pe copii participanţi

direcţi, activi şi interesaţi la actul instructiv-educativ. Astfel, jucându-se, de fapt, prin utilizarea

metodelor active de educaţie, cât şi a materialului corespunzător, ei reuşesc să asimileze realităţi

care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului (Cerghit, 1980, p. 221).

Ma poti contacta telefonic pentru orice neclaritate!

 Locul şi rolul limbii române în ciclul primar
13 ianuarie 2019 • Nicolae Cioara • Școala Gimnazială Avram Iancu,
Abrud (Alba) • România

Limba română constituie o disciplina de studiu centrală în procesul de

învăţământ. Studiul limbii române are o însemnătate cu totul deosebită în
formarea multilaterală a tineretului şcolar. Fără însuşirea corespunzătoare
a limbii române nu poate fi concepută evoluţia intelectuală a elevilor,
pregătirea lor corespunzătoare la celelalte discipline de învăţământ, însăşi
viaţa şi activitatea socială viitoare. Lucian Blaga spunea: “Limba este întâiul
mare poem al unui popor“.

În ciclul primar, importanţa studierii limbii române este covârşitoare, prin

aceasta urmărindu-se atât cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor,
cunoaşterea şi folosirea corectă a limbii materne, cât şi învăţarea unor
tehnici de bază ale activităţii intelectuale, cum sunt cititul şi scrisul.

Programa şcolară de limba si literatura româna reprezinta o componenta

fundamentală a procesului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii
obligatorii. Obiectivul central al studierii limbii şi literaturii române în
învăţământul primar îl constituie dezvoltarea competenţelor elementare de
comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu
texte literare şi nonliterare semnificative din punct de vedere al vârstei
cuprinse între 6/7-10/11 ani.

Comunicarea este un domeniu complex, care înglobează procesele de

receptare a mesajului oral şi a celui scris (citirea/ lectura),  precum şi cel de
exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă.

O altă caracteristică a programei de limba română o constituie definirea

domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea
mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi cea
scrisă. Specificul programei actuale de limba română constă în:

 centrarea activităţilor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii

în contexte concrete de comunicare;
  structurarea programei pe baza unor competenţe generale sintetice şi
specifice analitice, în masură să surprindă ceea ce este esenţial în
activitatea de învăţare;
 orientarea conţinuturilor spre încurajarea creativităţii învăţătorului,
acordându-i-se acestuia libertate de alegere;
 conectarea la realităţile comunicării cotidiene propriu-zise; de aceea,
se pune un accent deosebit pe învăţarea procedurală, adică se
urmăreşte structurarea unor strategii proprii de rezolvare de
probleme, de explorare şi de investigare caracteristice activităţii de
comunicare.

Un element de noutate îl constituie manualele alternative, cu rol auxiliar.

Astfel, conţinutul lor nu este neapărat obligatoriu, lăsându-se dascalilor şi
elevilor libertatea de a alege ceea ce anume vor să studieze. Toate au ca
bază o programă şcolară comună, eficienţa lor urmând a fi apreciată.

Prin studiul organizat al limbii române în şcoala primară, elevii vor

conştientiza actul comunicării, vor afla încă din clasa pregătitoare ca
vorbirea corectă are la bază anumite reguli pe care ei le pot întelege şi
aplica fară dificultate, construind comunicări (propoziţii) care se despart în
cuvinte, silabe, sunete. Familiarizarea elevilor cu unele elemente de
construcţie a comunicării în clasele primare constituie suportul
fundamentării ştiintifice a formării capacitătii de exprimare corectă orală şi
scrisă.

Studiul elementelor de gramatică, incluzând şi cele de fonetică şi de

vocabular, are ca scop fundamental cultivarea limbajului elevilor,
întelegând prin limbaj procesul de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin
mijlocirea limbii.
În prima etapă, elevii operează cu noţiunile de limbă, în cele mai multe
cazuri, fără să le şi numească şi fără să le definească (aşa se întâmplă în
clasele pregătitoare, I şi a II-a). În clasele a III-a şi a IV-a elevii îşi însuşesc
în mod ştiinţific noţiuni de limbă prin reguli şi definiţii. În acest scop se face
apel şi la ,,experienţa lingvistică” dobândită în etapa oral-practică, pe baza
căreia elevii învaţă unele reguli şi definiţii gramaticale.

Ca disciplină şcolară în învăţământul primar, limba română îndeplineşte

mai multe funcţii:
  funcţia instrumentală – realizată prin toate compartimentele limbii
române: citire, scriere, lectură,comunicare, dezvoltarea vorbirii,
gramatică;
  funcţia informaţională –  realizată în mod esenţial prin citirea
informaţiilor din manualele şcolare de la orice disciplină sau prin orice
tip de lectură;
 funcţia informativ-educativă – realizată prin exersarea actului de
lectură, de comunicare.

Programa de limba şi literatura română reprezintă o componentă 

fundamentală a procesului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii
obligatorii. Importanţa studierii limbii române în şcoală derivă din
următoarele aspecte:

 limba română este expresia cea mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale  

poporului român;
 limba română este limba oficială a statului naţional român;
 limba română, având acest statut oficial, asigură dobândirea
cunoştinţelor din sfera tuturor celorlalte discipline de învăţământ;
 procesul studierii limbii române în şcoală este parte integrată a
acţiunii de dezvoltare a gândirii, dat fiind faptul că ideile se
prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor, a
propoziţiilor, a frazelor;
 limba română contribuie la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu
semenii, de a întreţine relaţii interumane eficiente pe diverse planuri
de activitate, imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne;
 limba română contribuie la cultivarea sensibilităţii elevilor, la
nuanţarea exprimării orale şi scrise.

Disciplinele limbii române se constituie într-un sistem unitar. Acestea se

completează şi influenţează reciproc şi sunt coordonate în vederea
îndeplinirii unor funcţii comune. Funcţiile şi obiectivele limbii române la
ciclul primar se realizează prin corelarea, în mod armonios, a tuturor
acţiunilor ce se întreprind la fiecare dintre disciplinele ei specifice.

Bibliografie:
1. Ioan Şerdean – Metodica predarii limbii române la clasele I-IV, EDP,
Bucureşti , 1993 .
2. Programa Şcolara pentru disciplina CLR clasa pregatitoare, clasa I şi
clasa aII-a, OMEN 3418/19.03.2013, Bucureşti, 2013.
3. Programa Şcolara pentru disciplina Limba şi literatura româna clasele 
aIII-a si a IV-a, OMEN 5003/02.12.2014, Bucureşti, 2014.

Învăţarea limbii române este o necesitate, dascălul având, după cum susţine Titu
Maiorescu, una din cheile cele mai mari ce deschid poarta viitorului nostru
naţional. Un obiectiv central al studiului limbii române în cilul primar este
dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale elevilor.
Aceasta înseamnă că, nu doar rolul de „alfabetizare” a elevilor, ci şi de
familiarizare cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activităţii
intelectuale, care îi conduc pe elevi să înveţe, folosind cartea ca sursă de informare
şi formare. A sădi în sufletele elevilor dragostea pentru limba română, a-i învăţa să
vorbească şi să scrie corect este o înaltă îndatorire a învăţătorului, deoarece „ ...
limba e stăpâna noastră ...” (M. Eminescu) [1]. Curriculum-ul de limba română
pentru învăţământul primar, componentă fundamentală a parcursului de învăţare
oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii, insistă asupra dezvoltării
competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă a copiilor, precum şi de
structurarea la elevi a unui sistem de atitudini şi de motivaţii care vor încuraja
studiul limbii române, vor forma la elevi deprinderi de civilizaţia comunicării,
dezvoltând armonios personalitatea micilor şcolari sub aspect atitudinal şi
comportamental. Limba română, ca disciplină de studiu, ocupă locul central în
ansamblul general de pregătire a elevului. Obiectul limba şi literatura română este
de primă importanţă în procesul pe care îl reprezintă învăţământul naţional. De
însuşirea corectă a limbii române depinde succesul la învăţătură al elevilor la toate
celelalte discipline de învăţământ, iar de însuşirea ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE
UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011 31
marilor modele ale artei literar – artistice româneşti depinde gradul educativităţii şi
formativităţii personalităţii lor, profilul lor intelectual, afectiv, moral, cetăţenesc.
Acest obiectiv contribuie într-o măsură hotărâtoare la formarea elevilor, la
sensibilizarea faţă de marile valori ale culturii naţionale [2]. Metodica predării
limbii române la clasele I-IV arată că prin întregul său conţinut limba română are o
contribuţie foarte importantă în cultivarea calităţilor moral – cetăţeneşti, dar şi a
gustului pentru estetică. Studiul limbii române are o însemnătate deosebită în
formarea elevilor, asigurând evoluţia lor intelectuală, integrarea în viaţa socială.
Studierea limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii contribuie la formarea
unui tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă
lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient
şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa
cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să
fie sensibil la frumosul din natură şi cel creat de om. Se urmăreşte atât cultivarea
limbajului oral şi scris al elevilor, cunoaşterea şi folosirea limbii materne, cât şi
învăţarea unor tehnici de bază ale activităţii intelectuale, cum sunt cititul, scrisul şi
exprimarea corectă. Funcţiile şi obiectivele principale sunt: Funcţia instrumentală,
care se realizează în toate compartimentele limbii române: citit – scrisul, citire,
dezvoltarea vorbirii, compunere, gramatică; Funcţia informaţională: câmpul cel
mai larg prin care se realizează această funcţie este citirea, care are şi ponderea cea
mai mare în rândul componentelor limbii române; Funcţia formativ – educativă:
punerea în aplicare a unor valori formative superioare – creativitatea gândirii, al
interesului şi dragostei pentru cunoaştere, al spiritului de observaţie şi de
investigaţie. Pornind de la ideea că limba rămâne a fi întâiul poem al unui popor
(Lucian Blaga), este depozitul istoriei şi eroismul poporului, a concepţiei despre
viaţă, a credinţelor, legendelor şi miturilor, însuşirea limbii materne are o
importanţă deosebită în formarea personalităţii omului, în general, şi-n special a
copilului, pentru că limba constituie principalul mijloc de comunicare.