Sunteți pe pagina 1din 24

7.

CICLURILE TEORETICE ALE MAŞINILOR TERMICE CU GAZE

Maşinile termice sunt sisteme termodinamice care transformă energia termică în lucru
mecanic, respectiv lucrul mecanic în energie termică. Agenţii de lucru care evoluează în
maşinile termice sunt gaze care se supun legilor gazelor perfecte. Prin urmare, se justifică
studiul acestor maşini cu ajutorul ciclurilor teoretice. Stabilirea unui ciclu teoretic se
bazează pe funcţionarea în condiţii reale a maşinii termice şi pe ipoteze simplificatoare.
Ciclul este format din transformări simple reversibile ale gazelor perfecte.
Studiul ciclurilor teoretice presupune determinarea valorilor parametrilor de stare în
punctele caracteristice ale ciclului, a schimbului de energie sub formă de căldură şi de
lucru mecanic cu mediul exterior, calculul randamentului termic, determinarea indicilor
caracteristici maşinilor termice.

MOTOARE CU ARDERE INTERNĂ

Motoarele cu ardere internă cu piston sunt maşini termice care transformă căldura
dezvoltată prin arderea combustibilului în interiorul unui
cilindru în lucru mecanic.
Componentele principale ale unui motor cu ardere internă
cu piston, a cărui schemă de principiu este prezentată în
figură, sunt următoarele: 1-cilindru; 2-chiulasa; 3-galerie de
admisie; 4-galerie de evacuare; 5-piston; 6-bielă; 7-arbore
cotit; 8-carter; 9-baie de ulei; 10-bujie; 11-supapă de admisie;
12-supapă de evacuare a gazelor arse.
Mişcarea de translaţie rectilinie-alternativă a pistonului, de
la punctul mort interior PMI la punctul mort exterior PME, este Motor cu ardere internă

transformată prin sistemul bielă-manivelă într-o mişcare de rotaţie a arborelui cotit.


Distanţa parcursă de piston între PMI şi PME reprezintă cursa pistonului, s.

Clasificarea motoarelor cu ardere internă


Motoarele cu ardere internă cu piston se pot clasifica după mai multe criterii:
1.După natura procesului de ardere a combustibilului:
 motoare cu ardere la volum constant, al căror ciclu este denumit ciclul Otto;
 motoare cu ardere la presiune constantă sau motoarele Diesel lente, al căror ciclu
este denumit ciclu Diesel;
 motoare cu ardere mixtă sau motoare Diesel rapide, al căror ciclu este denumit ciclul
Trinkler, Seiliger sau Sabathé.
2. După procedeul de aprindere a amestecului carburant:
 motoare cu aprindere prin scânteie (m.a.s.), în care aprinderea combustibilului are loc
cu ajutorul unei scântei electrice;
motoare cu aprindere prin comprimare (m.a.c.), unde aprinderea are loc datorită
temperaturii ridicate a aerului din cilindru, obţinută ca urmare a procesului de
comprimare;
 motoare cu cap incandescent, unde aprinderea are loc de la o suprafaţă locală caldă.
3.După procesul ciclic:
 motoare în patru timpi, care realizează ciclul motor în patru curse complete ale
pistonului
Primul timp corespunde admisiei, când pistonul se deplasează de la PMI la PME,
creând o depresiune care determină aspiraţia încărcăturii proaspete (amestec de
combustibil – aer sau aer).
Al doilea timp îl constituie comprimarea, când pistonul se deplasează de la PME la PMI.
În acest timp ambele supape sunt închise. La sfârşitul procesului de comprimare are loc,
cu un mic avans, aprinderea amestecului de combustibil şi aer, la m.a.s. cu ajutorul bujiei,
iar la m.a.c., în masa de aer cald comprimat în care se injectează combustibilul.
Al treilea timp, cel producător de lucru mecanic, îl constituie arderea şi destinderea
gazelor de ardere, când pistonul se deplasează de la PMI la PME. Către sfârşitul cursei de
destindere, se deschide supapa de evacuare, cu un avans, producându-se evacuarea
liberă.
Al patrulea timp corespunde evacuării gazelor de ardere, când pistonul se întoarce de la
PME la PMI.
La motorul în patru timpi, ciclul termodinamic se realizează pe durata a două rotaţii
complete ale arborelui cotit, iar arborele de distribuţie care acţionează supapele va avea
jumătate din turaţia arborelui cotit.
 motoare în doi timpi, la care ciclul termodinamic se realizează la
două curse complete ale pistonului, respectiv la o rotaţie completă
a arborelui cotit.
La aceste motoare, timpii de aspiraţie şi evacuare dispar ca timpi
independenţi, fiind incluşi în fazele de la sfârşitul cursei de destindere şi
începutul cursei de comprimare.
Evacuarea şi admisia se realizează prin ferestre. Evacuarea gazelor Motorul în doi
timpi
de ardere de către încărcătura proaspătă care pătrunde prin ferestrele
de admisie 1, în timp ce ferestrele de evacuare 2 sunt deschise, se numeşte baleiaj. Având
un număr dublu de faze motoare în aceeaşi perioadă de timp, motorul în doi timpi are, la
dimensiuni identice, teoretic, o putere dublă decât cea a motorului în patru timpi. Datorită
evacuării şi baleiajului, când pistonul nu realizează o cursă activă, cât şi datorită
imperfecţiunii acestora, puterea motorului în doi timpi este însă cu numai 60...70% mai
mare decât a motorului în patru timpi.
4. După modul de formare a amestecului:
 motoare cu formarea amestecului carburant în exterior, prin carburaţie şi prin injecţie;
 motoare cu formarea amestecului carburant în interiorul cilindrului, din care fac parte
motoarele cu autoaprindere prin comprimare cu grad înalt de comprimare şi cu
autoaprindere, şi motoare cu grad de comprimare redus şi aprindere separată.
Caracteristic motoarelor cu autoaprindere este faptul că ele aspiră aer proaspăt pe care
îl comprimă până la presiuni şi temperaturi înalte, iar combustibilul pulverizat în masa de
aer cald, în apropiere de PMI, se autoaprinde.

Ciclurile teoretice ale motoarelor cu ardere internă


Analiza termodinamică a procesului de transformare a căldurii în lucru mecanic se
realizează cu ajutorul ciclurilor teoretice. Ea presupune considerarea unor ipoteze
simplificatoare cu privire la fazele reale ale ciclului motorului:
 Agentul de lucru este un amestec de gaze, care are proprietăţile gazelor perfecte.
Cantitatea şi proprietăţile fizico-chimice ale gazului se menţin constante în timpul
parcurgerii ciclului.
 Maşinile termice se consideră sisteme termodinamice închise.
 Admisia amestecului carburant sau a aerului şi evacuarea forţată a gazelor de ardere
din cilindru se realizează fără pierderi.
 Comprimarea şi destinderea gazului se consideră izentrope.
 Procesul de ardere se înlocuieşte cu un proces de încălzire, în care agentul de lucru
primeşte căldura echivalentă cu cea degajată prin arderea combustibilului în timpul unui
ciclu.
 Evacuarea liberă a gazelor de ardere se înlocuieşte cu un proces de răcire, în care
gazele de ardere transmit căldură mediului exterior.

Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant


Acest ciclu este caracteristic motoarelor cu aprindere prin scânteie. El este compus din
următoarele transformări:
 0-1  admisia amestecului carburant
 1-2  comprimarea adiabată reversibilă
 2-3  arderea la volum constant
 3-4  destinderea adiabată reversibilă, în care are loc transformarea căldurii în lucru
mecanic
 4-1  evacuarea liberă a gazelor de ardere
 1-0  evacuarea forţată a gazelor de ardere
Reprezentarea ciclului în diagrama p-V poate fi urmărită în figura următoare.

Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant în diagrama p-V

Parametrii caracteristici acestui ciclu sunt:


 raportul de comprimare, definit ca raportul dintre volumul delimitat de pistonul aflat în
PME şi volumul delimitat de pistonul aflat în PMI:

V1 V1 1
  
V2 V1  Vs V
1 s ,
V1

în care: Vs  V1  V2 , reprezintă volumul descris de piston între punctele moarte şi se


numeşte cilindreea motorului.
 raportul de creştere a presiunii în procesul de încălzire izocor:
p3 T3
 
p2 T2

Acest parametru caracterizează natura procesului de schimb de căldură între sistemul


termodinamic şi mediul exterior.
Pentru a determina mărimile caracteristice ale acestui ciclu se exprimă temperaturile în
punctele caracteristice ale ciclului, considerând transformările care compun ciclul,
reversibile, şi cunoscând temperatura de admisie a amestecului carburant. Astfel:
 din transformarea adiabată de comprimare rezultă T2    1  T1
 1
 din transformarea izocoră se obţine T3      T1

 din transformarea adiabată de destindere rezultă T4    T1 , deoarece V3  V2 şi


V4  V1
Pe baza acestor parametri se poate calcula schimbul de căldură efectuat de sistem cu
mediul exterior în procesele de ardere şi de evacuare:
Q  Q23  mcV  T3  T2   mcV   1    1T1

Q0  Q41  mcV  T4  T1   mcV    1T1

Lucrul mecanic produs de agentul termic într-un ciclu motor este:

L  Q23  Q41 
p1V1
   1   1  1  p1Vs     1   1  1
   
 1  1  1
Randamentul termic al ciclului motorului cu ardere la volum constant este:
T4
1
L Q mcv  T4  T1  T4  T1 T1 T1 1
  1  41  1  1  1   1   1
Q23 Q23 mcv  T3  T2  T3  T2 T2 T3  1 
T2
Presiunea medie a ciclului reprezintă valoarea presiunii gazului din cilindru, care
înmulţită cu cilindreea motorului determină lucrul mecanic al ciclului. Astfel:

pm 
L p
 1    1   1  1
Vs   1   1

Concluziile care rezultă din relaţiile prezentate sunt foarte importante pentru calculul şi
construcţia motoarelor cu aprindere prin scânteie.
Astfel, lucrul mecanic, şi prin urmare şi puterea, poate creşte
prin mărirea cilindreii, a presiunii iniţiale, a raportului de
comprimare şi a raportului de creştere a presiunii, ca urmare a
creşterii temperaturii gazului în timpul procesului de ardere.
Randamentul termic al ciclului se poate îmbunătăţi prin
mărirea raportului de comprimare şi a exponentului adiabatic,
Variaţia randamentului
după cum se poate observa în figura alăturată. Se recomandă termic în funcţie de 
=1…10, valoarea lui fiind limitată de atingerea temperaturii de autoaprindere a
amestecului carburant în timpul comprimării şi de apariţia fenomenului de detonaţie datorat
arderii explozive a ultimei părţi din amestecul carburant.

►Aplicaţie
1. Un ciclu Otto are raportul de comprimare 8. La începutul procesului de comprimare,
aerul are presiunea de 95 kPa şi temperatura de 27 oC. Căldura de 750 kJ/kg este
transmisă aerului în timpul procesului de ardere la volum constant. Să se determine: a.)
presiunea şi temperatura la sfârşitul procesului de ardere, b.) lucrul mecanic, c.)
randamentul termic şi d.) presiunea medie. [4392,788 kPa; 1734,86 K; 423,543 kJ/kg;
0,565; 533,817 kPa]

Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă


Acest ciclu este caracteristic motorului cu aprindere prin comprimare. Transformările
care compun acest ciclu sunt următoarele:
 0-1 admisia aerului proaspăt în cilindru
 1-2 comprimarea adiabată reversibilă a aerului
 2-3 arderea combustibilului la presiune constantă
 3-4 destinderea adiabată reversibilă, proces în care căldura se transformă în lucru
mecanic
 4-1 evacuarea liberă a gazelor de ardere
 1-0 evacuarea forţată a gazelor de ardere
Reprezentarea ciclului în diagrama p-V poate fi urmărită în figura următoare.

Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă în diagrama p-V


Parametrii funcţionali ai acestui ciclu sunt:
 raportul de comprimare, 
 gradul de injecţie sau raportul de creştere a volumului în procesul de încălzire izobar:
V3 T3
  
V2 T2

Pentru a determina mărimile caracteristice ale ciclului se exprimă şi în acest caz


temperaturile în punctele caracteristice ale ciclului, considerând transformările care
compun ciclul, reversibile, şi cunoscând temperatura de admisie a aerului T1  T0 . Astfel:

 din transformarea adiabată de comprimare a aerului rezultă T2    1  T1


 1
 din transformarea izobară se obţine T3      T1

 din transformarea adiabată de destindere a gazelor de ardere rezultă T4     T1 .


Schimbul de căldură efectuat de gaz cu mediul exterior în acest ciclu este dat de
relaţiile:
Q  Q23  mc p  T3  T2   mc p  1    1T1


Q0  Q41  mcV  T4  T1   mcV    1 T1 
Lucrul mecanic al ciclului devine:
pV 
L  Q23  Q41 
p1V1
 1
 
    1   1      1  1 s
 1  1

    1   1      1 
Randamentul termic al ciclului motorului cu ardere la presiune constantă este:
T4
1
Q41 mcv  T4  T1  1 T1 T1 1  1
  1  1  1  1   1
Q23 mc p  T3  T2   T2 T3  1      1
T2
Presiunea medie a ciclului teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă este:

pm 
L p
 1
V s  1  1

    1   1      1 
Analizând rezultatele obţinute, se observă că lucrul mecanic creşte prin mărirea
cilindreii, a presiunii iniţiale, a raportului de comprimare şi a
gradului de injecţie.
Randamentul termic poate fi îmbunătăţit prin mărirea
raportului de comprimare şi a exponentului adiabatic şi prin
micşorarea gradului de injecţie, după cum rezultă din figura
alăturată. În cazul acestor motoare nu apare arderea cu
Variaţia randamentului
detonaţie, deci =14…18. Nu se adoptă valori mai mari termic în funcţie de 
deoarece peste anumite limite ale lui  randamentul termic
nu mai înregistrează creşteri semnificative.
La acelaşi raport de comprimare, randamentul termic al motoarelor cu ardere la volum
constant este mai mare decât randamentul termic al motoarelor la presiune constantă. În
realitate însă, motorul cu ardere la presiune constantă realizează randamente mai mari
datorită posibilităţii utilizării unor rapoarte de comprimare mai ridicate.
Gradul de injecţie are valori limitate =1,5…3, întrucât creşterea lui conduce la
micşorarea randamentului termic. Aceasta se explică printr-o creştere foarte mare a
volumului V3 , ceea ce ar conduce la reducerea procesului de destindere a gazelor de
ardere, deci la micşorarea procesului util de transformare a căldurii în lucru mecanic.

►Aplicaţie
1. Ciclul unui motor Diesel are raportul de comprimare 16 şi gradul de injecţie 2. La
începutul procesului de comprimare, aerul are presiunea de 95 kPa şi temperatura de
27 oC. Să se determine: a.) temperatura la sfârşitul procesului de ardere; b.) randamentul
termic; c.) presiunea medie. [1819,77 K; 0,6138; 659, 931 kPa]

Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă


Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă (ciclul Diesel rapid) este caracteristic
motoarelor care au o antecameră ce comunică cu spaţiul de ardere din cilindru.
Acest ciclu este compus din următoarele transformări:
 0-1 admisia aerului în cilindru
 1-2 comprimarea adiabată reversibilă a aerului
 2-3 arderea combustibilului în camera de precombustie la volum constant
 3-4 arderea combustibilului în cilindru la presiune constantă
 4-5 destinderea adiabată reversibilă a gazelor de ardere
 5-1 evacuarea liberă a gazelor de ardere
 1-0 evacuarea forţată a gazelor de ardere
Reprezentarea ciclului în diagrama p-V poate fi urmărită în figura următoare.

Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă în diagrama p-V

Parametrii caracteristici ai acestui ciclu sunt:


 gradul de comprimare, 
 raportul de creştere a presiunii în procesul de încălzire izocor, 
 gradul de injecţie, exprimat prin raportul:
V4 T
  4
V3 T3
Temperaturile în punctele caracteristice ale ciclului rezultă:
 din transformarea adiabată de comprimare a aerului, T2    1  T1
 1
 din transformarea izocoră, T3      T1

 din transformarea izobară, T4        1  T1



 din transformarea adiabată de destindere a gazelor de ardere, T5      T1 .
Schimbul de căldură şi lucrul mecanic al ciclului se obţin din relaţiile următoare:
p1V1  1
Q  Q23  Q34  mcv  T3  T2   mc p  T4  T3       1      1 
 1

Q0  Q51  mcV  T5  T1  
p1V1
 1

   1 
L  Q  Q0  mcv  T3  T2   mc p  T4  T3   mcv  T5  T1  


p1V1
   1   1           1   1  1  p1Vs     1   1           1   1  1
   
 1   1  1

Randamentul termic al ciclului motorului cu ardere mixtă se determină cu relaţia:


T5
1
Q0 mcv  T5  T1  T1 T1
  1  1  1  
Q mcv  T3  T2   mc p  T4  T3  T2  T3   T4 T3 
  1     
 T2   T2 T2 

1   1
 1   1
    1       1
Presiunea medie a ciclului teoretic al motorului cu ardere mixtă este:

pm 
L p
 1
V s   1  1

   1   1           1   1  1 
Şi în cazul motorului cu ardere mixtă raportul de comprimare influenţează randamentul
termic al motorului. Însă, la valori ridicate ale acestui parametru, ciclul real diferă foarte
mult de cel teoretic, astfel încât relaţiile ciclului teoretic nu se mai pot aplica în cazul celui
real. De aceea valorile optime ale raportului de comprimare se aleg în intervalul 16…24.
De asemenea, o dată cu mărirea raportului de creştere a presiunii şi a gradului de
injecţie cresc pierderile de căldură. Prin urmare se recomandă <3.
►Aplicaţie
1. Raportul de comprimare al unui ciclu mixt este 14. La începutul procesului de
comprimare, aerul are presiunea de 100 kPa şi temperatura de 300 K, iar la sfârşitul
procesului de ardere la volum constant, temperatura este 2200 K. Căldura primită de aer în
timpul procesului de ardere este 1520 kJ/kg. Să se determine: a.) căldura primită în
procesul de ardere la volum constant, b.) randamentul termic al ciclului. [959,922 kJ/kg;
0,645]

INSTALAŢII DE TURBINE CU GAZE

Instalaţiile de turbine cu gaze sunt instalaţii termice la care fazele ciclului se realizează
în părţile componente ale instalaţiei, spre deosebire de motoare, unde fazele ciclului au loc
în interiorul unui cilindru.
Faţă de motoarele cu ardere internă, care au o funcţionare discontinuă datorită
mecanismului bielă-manivelă şi puteri unitare relativ mici, instalaţiile de turbine cu gaze au
randamente termice mai bune, folosesc combustibili inferiori, deci ieftini, au o construcţie
simplă şi o exploatare uşoară.
Instalaţiile de turbine cu gaze au şi o serie de dezavantaje care le limitează domeniile de
utilizare, printre care se numără, o putere unitară mai mică decât la instalaţiile de turbine
cu abur de acelaşi gabarit, datorită capacităţii reduse de înmagazinare a căldurii în gaze şi
a consumului de putere reclamat de compresor, o siguranţă în funcţionare mai redusă, un
consum mare de oţeluri aliate necesare camerelor de ardere şi turbinelor.
Aceste instalaţii cuprind următoarele subansamble
principale: 1-compresor, 2-cameră de ardere, 3-turbină
cu gaze, 4-generator electric, 5-pompă de alimentare
cu combustibil.
În camera de ardere unde se injectează combustibil
în masa de aer comprimat, energia chimică a
combustibilului se transformă în energie termică Instalaţie de turbine cu gaze
(potenţială). Energia potenţială a gazelor de ardere se
transformă în ajutajele turbinei în energie cinetică, ca apoi, în rotorul turbinei să se
transforme în energie mecanică folosită pentru antrenarea compresorului şi pentru
antrenarea maşinii generatoare.
Varietatea principiilor constructive şi diversitatea domeniilor de utilizare, conduc la o
mare varietate de instalaţii de turbine cu gaze, a căror clasificare se face după mai multe
criterii, enumerate în continuare:
1) Caracterul arderii:
 instalaţii de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă
 instalaţii de turbine cu gaze cu ardere la volum constant
2) Circulaţia agentului termic:
 instalaţii de turbine cu gaze cu circuit deschis
 instalaţii de turbine cu gaze cu circuit închis
 instalaţii de turbine cu gaze cu circuit mixt
3) Recuperarea căldurii reziduale:
 instalaţii de turbine cu gaze fără recuperare
 instalaţii de turbine cu gaze cu recuperare
Datorită dezavantajelor pe care le au instalaţiile de turbine cu gaze cu ardere la volum
constant privind construcţia şi alimentarea discontinuă, aceste instalaţii se utilizează mai
rar.

Ciclul teoretic al instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă


Aerul aspirat de compresor la starea 1 este comprimat adiabatic în transformarea 1-2 şi
apoi este introdus în camera de ardere o dată cu combustibilul trimis de pompă. În camera
de ardere are loc aprinderea iniţială cu ajutorul unei bujii, după care arderea este continuă

Ciclul teoretic al instalaţiilor de turbine cu gaze în diagrama p-V


şi se desfăşoară în transformarea izobară 2-3. Gazele de ardere având o temperatură de
800...1000 °C se destind adiabatic în ajutajele turbinei în transformarea 3-4 până la
presiunea mediului exterior, după care sunt evacuate în atmosferă.
Căldura dezvoltată prin arderea combustibilului reprezintă căldura primită de agentul de
lucru în transformarea 2-3, iar căldura evacuată o dată cu gazele de ardere reprezintă
căldura cedată de sistem mediului exterior în transformarea 4-1.
Schimbul de căldură realizat de agentul de lucru în cele două transformări devine:
Q23  mc p  T3  T2 

Q41  mc p  T4  T1 

Lucrul mecanic util al ciclului este:


 1
 
T  T3   T4    T4   p2  
L  Q23  Q41  mc pT1  2   1    1   p1V1   1    1 
 1  
 T1  T2   T1    T1   p1  

 1
  
 p1  V4  V1      1
 1  

Lucrul mecanic al instalaţiilor de turbine cu gaze poate fi exprimat şi ca diferenţă între


lucrul mecanic tehnic al turbinei şi lucrul mecanic tehnic al compresorului. Astfel:
4 2
  1 
L  Lt T  Lt C    V  dp  V  d p   p1  V4  V1  
   1
,
3 1  1  

Randamentul termic al ciclului teoretic se calculează conform relaţiei:


T 
T1  4  1
Q41 m  c p  T4  T1  T   1 1  1 1 1
  1  1  1  1  1  1 
Q23 m  c p  T3  T2  T  T  1 ,
T2  3  1
2
 p2  k  k
T1  
 T2  p
 1
în care: reprezintă gradul de creştere a presiunii în compresor.
Rapoartele de temperaturi corespunzătoare transformărilor 2-3 şi 4-1 sunt egale
deoarece:
 1
T2 T  p  
 3   2 
T1 T4  p1 

Randamentul termic al instalaţiilor de turbine cu gaze creşte o dată cu mărirea raportului


presiunilor, . Se poate demonstra că există o valoare optimă a raportului ,
corespunzătoare unor valori ale temperaturilor T3 şi T1, pentru care lucrul mecanic devine
maxim.
CICLUL TEORETIC AL INSTALAŢIILOR DE TURBINE CU GAZE CU RECUPERARE DE
CĂLDURĂ

Îmbunătăţirea randamentului termic al instalaţiilor de turbine cu gaze se poate obţine


prin preîncălzirea aerului care intră în camera de ardere, utilizând o parte din căldura
gazelor de ardere evacuate din turbină. Preîncălzirea aerului se face în schimbătoare de
căldură recuperatoare şi are drept rezultat micşorarea consumului de combustibil.
Schema unei instalaţii de turbine cu
gaze cu recuperare, în circuit deschis,
se poate urmări în figură. După ce aerul
a fost comprimat în compresorul 1,
înainte de a fi introdus în camera de
ardere 2, este preîncălzit în
recuperatorul 3 cu ajutorul gazelor de
ardere evacuate din turbina 4. Creşterea
temperaturii aerului în recuperator
Instalaţia de turbine cu gaze cu recuperare
corespunde izobarei 2-5, iar micşorarea de căldură
temperaturii gazelor de ardere, izobarei
4-6.
În camera de ardere agentul de lucru preia numai căldura Q53  Q23 , mai mică decât
căldura pe care ar prelua-o într-o instalaţie de turbine cu gaze fără recuperare.
Deci:
Q 53  Q 23  Q 25

La ieşirea din turbină, gazele de ardere trec printr-un recuperator, cedează aerului
căldura Q46 , răcindu-se până la temperatura T6. Dacă se neglijează pierderile de căldură
din recuperator, în ipoteza recuperării totale, atunci gazele de ardere au la ieşirea din
recuperator temperatura T6  T2 . Căldura cedată de gazele de ardere mediului exterior

este Q61  Q41 :


Q61  Q41  Q46
Ciclul instalaţiei de turbine cu gaze cu recuperare de căldură în diagrama p-V

La aceste instalaţii se utilizează factorul de recuperare , definit ca raport între căldura

recuperată Q25  Q46 şi căldura maximă care poate fi recuperată Q25  Q46
Q25 Q T  T2 T4  T6
  46  5 
Q25 Q46 T4  T2 T4  T2

Deoarece schimbul de căldură între gaze şi aer presupune existenţa unei diferenţe finite
de temperatură, rezultă că: T6 > T2, T4 > T5,  < 1.
În condiţiile recuperării căldurii, în camera de ardere aerul va primi căldură din exterior
în transformarea izobară 5-3, iar gazele de ardere vor ceda căldură mediului exterior în
transformarea izobară 6-1. Astfel:
Q53  mc p  T3  T5   mc p   T3  T2    T5  T2    mc p   T3  T2     T4  T2  

Q61  mc p  T6  T1   mc p   T4  T1    T4  T6    mc p   T4  T1     T4  T2  

Valorile temperaturilor în punctele caracteristice ale ciclului se determină pe baza


aceloraşi relaţii de calcul ca şi la instalaţiile de turbine cu gaze fără recuperare.
Randamentul termic al ciclului teoretic devine:
 1  1
 2 
   

  
 

  1
Q61
 1
 T4  T1     T4  T2  1  
Q53  T3  T2     T4  T2   1
  1
  2
 1

     
      
 
 

   

T3 p2
având în vedere că:   şi   .
T1 p1

Randamentul termic este cu atât mai mare cu cât factorul de recuperare , este mai
apropiat de unitate.
Lucrul mecanic util al ciclului se determină cu aceeaşi relaţie ca şi în cazul instalaţiilor
de turbine cu gaze fără recuperare, însă pentru a obţine acelaşi lucru mecanic se consumă
mai puţină căldură.

►Aplicaţie
1. O instalaţie de turbină cu gaze funcţionează după un ciclu reversibil (Brayton). Aerul
intră în compresor cu parametrii 95 kPa şi 290 K şi în turbină, la 760 kPa şi 1100 K. Debitul
de căldură transmis aerului este de 50000 kJ/s. Să se determine puterea dezvoltată de
instalaţie. [22,4 MW]

COMPRESOARE

Compresoarele sunt maşini termice destinate măririi presiunii unui gaz şi refulării gazului
comprimat, consumând în acest scop lucru mecanic. După principiul de realizare a
procesului de comprimare,
compresoarele se clasifică în
compresoare cu piston,
centrifugale şi axiale. Deoarece
compresoarele centrifugale şi
axiale fac obiectul altor discipline,
în acest capitol se va face referire
Schema compresorului cu piston
numai la compresoarele cu
1-compresor, 2-piston, 3-4-bielă-manivelă, 5-filtru de aer, 6-
piston. conductă de aspiraţie, 7-supapă de aspiraţie, 8-supapă de
Compresoarele cu piston refulare, 9-rezervor tampon, 10-conductă de refulare

realizează comprimarea şi refularea gazului comprimat prin mişcarea liniară şi alternativă a


unui piston sau prin rotirea acestuia, fiind antrenat de un motor prin intermediul unui arbore
cotit. Funcţionarea unui compresor cu piston cu mişcare liniară şi cu o treaptă de
comprimare, se poate urmări în figură. Mişcarea de rotaţie a arborelui compresorului este
transformată în mişcare rectilinie alternativă cu ajutorul sistemului bielă-manivelă.
Ciclul de funcţionare al compresorului, compus din fazele de aspiraţie, comprimare şi
refulare a gazului comprimat, se realizează la două curse ale pistonului, respectiv la o
rotaţie completă a arborelui compresorului. Funcţionarea supapelor se realizează prin
diferenţa de presiune creată pe cele două feţe ale talerului supapei.

Compresorul teoretic cu piston

Funcţionarea compresorului teoretic presupune


următoarele ipoteze simplificatoare:
 pistonul atinge suprafaţa interioară a chiulasei când
ajunge în punctul mort interior (deci când spaţiul vătămător
este nul)
 nu există frecare între piston şi cilindru
 nu se admit pierderi de presiune prin laminare la trecerea
gazului prin supape Compresorul teoretic cu
piston
 agentul de lucru are proprietăţile gazului perfect.
Ciclul de funcţionare al compresorului teoretic cu piston cu o singură treaptă de
comprimare, reprezentat în diagrama p-V, poate fi urmărit în figură. El este compus din
următoarele faze:
 4-1 aspiraţia izobară a gazului
 1-2 comprimarea politropă a gazului (sau comprimare izotermă, 1-2', sau adiabată, 1-
2'')
 2-3 (sau 2'-3 sau 2''-3)refularea izobară a gazului
 3-4  revenirea printr-o transformare izocoră la starea iniţială, prin egalizarea
presiunilor din cilindru şi conducta de aspiraţie
Lucrul mecanic consumat de compresorul teoretic, echivalent cu aria suprafeţei cuprinsă
de ciclul de funcţionare, corespunzătoare lucrului mecanic tehnic, se determină prin
aplicarea următoarelor relaţii:
 în cazul comprimării politrope a gazului:
 n 1

n n   p2  n 
 p1V1  p2V2  
2
L pol    V dp  p1V1 1  
 p   n  L12
1 n 1 n 1  
  1 

 
 în cazul comprimării izoterme:
2 p1
Liz    Vdp  p1V1 ln  L12'
1 p2

 în cazul comprimării adiabate a gazului:


 1
 
2      p2   
Lad .    Vdp   p1V1  p2V2    p1V1 1  
  p 

   L12 
1  1  1  1

 

Se observă din figură că lucrul mecanic minim consumat de compresor se realizează în


cazul comprimării izoterme, ceea ce presupune că pentru o funcţionare optimă este
necesară răcirea compresorului. Consumului maxim de lucru mecanic îi corespunde o
comprimare adiabată.
Comprimarea izotermă se adoptă ca transformare de referinţă în aprecierea
performanţelor unui compresor.
Căldura care este cedată de gaz mediului exterior în timpul comprimării este:
 la comprimarea politropă:
 n 1

  n p1V1   p2  n

Q12  1 
 p 
 1 n 1  1


 

 la comprimarea izotermă:
p1
Q12  L12  p1V1 ln
p2

 la comprimarea adiabată:
Q12  0
Temperatura gazului la sfîrşitul procesului de comprimare se determină în funcţie de
tipul transformării:
n 1
 p2  n
 T2  T1 
 p 
 1

 T2  T1
 1
 p2  
 T2  T1 
 p 
 1
Această temperatură este limitată la valoarea corespunzătoare temperaturii de

p2
autoaprindere a lubrifiantului. Ca urmare, se limitează şi raportul de comprimare .
p1

Mărirea raportului de comprimare este posibilă doar prin răcirea compresorului.

►Aplicaţie
1. Un debit de heliu de 90 kg/min este comprimat politropic într-un compresor teoretic cu
piston de la 120 kPa şi 310 K până la 700 kPa şi 430 K. Să se determine puterea
consumată de compresor şi debitul de căldură cedat mediului exterior. (Masa moleculară a
heliului este 4 kg/kmol, iar exponentul adiabatic, 1.667). [-2016, 453 kW, -1081, 4266 kW]

Compresorul tehnic cu piston

În condiţii reale pistonul nu atinge suprafaţa interioară a chiulasei când ajunge în punctul
mort interior. Deci, funcţionarea compresorului tehnic cu piston presupune aceleaşi ipoteze
simplificatoare ca şi în cazul compresorului teoretic, cu excepţia considerării spaţiului
vătămător, respectiv a spaţiului inactiv V0 între piston (când acesta se află în punctul mort
interior) şi suprafaţa interioară a chiulasei.
Ciclul de funcţionare al compresorului tehnic,
reprezentat în diagrama p-V, poate fi urmărit în figură.
Datorită prezenţei în spaţiul inactiv V0, a unei cantităţi de
gaz la presiunea de comprimare (rămasă după refulare),
faza de aspiraţie a gazului în cilindru va fi precedată de
faza 3-4 de destindere a acestei cantităţi de gaz, de la
presiunea de comprimare p2, până la presiunea de
aspiraţie p1. Ca urmare, volumul de gaz aspirat Va va fi mai
mic decât cel teoretic, respectiv mai mic decât volumul Compresorul tehnic cu piston

cursei pistonului Vs.


Compresorul tehnic este caracterizat de doi indicatori:
 gradul de comprimare:
 0  V0
Vs

 gradul de umplere:
Va
 
Vs

Relaţia dintre cei doi indici (presupunând că faza de destindere a gazului 3-4, este o
transformare politropă cu exponentul n) se determină astfel:
Va V1  V4 Vs  V0  V4 V
    1 0  4
Vs Vs Vs Vs
Întrucât:
1
V4 V V  p n
  0 4   0 4   0  2  ,
Vs V0 V3  p1 

se obţine:
 1

 p  n
  1   0   2   1
  p1  
 

Pe măsură ce creşte presiunea de refulare, volumul de gaz aspirat scade până devine
nul la presiunea maximă. În acest caz se comprimă şi se destinde aceeaşi masă de gaz.
Aşadar, din condiţia Va = 0, respectiv  = 0, se
obţine presiunea maximă de comprimare:
n
 1
p2 max  p1  1  
 0
Comprimarea gazului peste această limită este
posibilă doar în mai mulţi cilindri înseriaţi.
Lucrul mecanic consumat de compresorul tehnic
(echivalent cu aria suprafeţei ciclului), considerând
fazele de comprimare 1-2 şi de destindere 3-4, Volumul de gaz aspirat în funcţie de
presiunea de refulare
transformări politrope cu acelaşi exponent n, se
determină cu relaţia:
 n1
  n 1
  n1

n  p2  n  n 1   p2  n  n 1   p2  n 
p1V1 1  
2 3
L    Vdp   Vdp   p   p V 
 p   p V 
 p 
1 4 n 1   1   n 1
1 4
  1   n 1
1 a
  1  

 
 
 
 
 

Pentru acelaşi raport al presiunilor p 2/p1 şi pentru acelaşi exponent politropic n, (lucrul
mecanic al compresorului teoretic şi tehnic fiind proporţional cu volumul de gaz aspirat),
spaţiul vătămător (inactiv) nu influenţează lucrul mecanic consumat, în schimb reduce
debitul volumic de gaz comprimat şi refulat de compresor.

►Aplicaţie
1. Să se determine puterea unui compresor tehnic cu piston, care comprimă oxigen.
Parametrii de aspiraţie sunt: presiunea, 0,98 bar şi temperatura, 20 oC. Gradul de creştere
a presiunii este 7, lungimea cilindrului 250 mm, cursa pistonului 240 mm şi diametrul
cilindrului 120 mm. Turaţia compresorului este de 240 rot/min. Exponentul politropic este
1,3. [-2234,637 W]

Compresorul cu piston cu mai multe trepte de comprimare

Obţinerea unor presiuni ridicate de comprimare fără micşorarea capacităţii de aspiraţie şi


fără creşteri inadmisibil de mari ale temperaturii gazului comprimat, se poate realiza cu ajutorul
compresorului cu mai multe trepte de comprimare.
Funcţionarea compresorului cu mai multe trepte constă în
comprimarea gazului în mai mulţi cilindri (sau trepte)
legaţi în serie, între trepte gazul fiind răcit până la
temperatura iniţială.
Schema de funcţionare a unui compresor cu două
trepte de comprimare şi răcire intermediară se poate
urmări în figură. Ciclul acestui compresor, presupus
pentru simplificare, teoretic (spaţiul vătămător Compresorul cu două trepte de
comprimare
neinfluenţând direct consumul de lucru mecanic),
reprezentat în diagrama p-V, este prezentat în figura următoare. Fazele care compun acest
ciclu sunt:
 4-1 aspiraţia gazului în prima treaptă de comprimare
 1-x' comprimarea politropă a gazului în prima
treaptă de comprimare
 x'-x''refularea gazului la presiunea
intermediară px în răcitorul intermediar RI
 x''-x  aspiraţia gazului la presiunea
intermediară px în a doua treaptă de comprimare
 x-2 comprimarea politropă a gazului (cu acelaşi
exponent n) în treapta a doua de comprimare până Ciclul compresorului cu două trepte de
comprimare în diagrama p-V
la presiunea p2
 2-3refularea gazului comprimat la presiunea p2
 3-4revenirea la starea iniţială a gazului
Se observă din figură că între aceleaşi limite de presiuni, lucrul mecanic consumat de
compresorul cu două trepte este mai mic decât lucrul mecanic consumat de compresorul
cu o singură treaptă de comprimare cu lucrul mecanic echivalent suprafeţei xx'2'2.
Lucrul mecanic consumat de compresorul cu două trepte de comprimare se calculează
cu relaţia:
 n 1
  n 1

n   p  n
 n   p  n

L  L1  L2  
p1V1 1   x
  
p xVx 1   2

n 1   p1   n  1   p x  
   

Întrucât p1V1  p xVx , expresia lucrului mecanic devine:


 n 1 n 1

n   px  n  p2  n 
L 
p1V1 2   
 
 

n 1  
  p1   px  
 

Valoarea optimă a presiunii intermediare px, se obţine din condiţia de minim a lucrului
mecanic al compresorului în trepte:
dL
 0,
dpx

de unde rezultă:
px  p1  p2

Deci, pentru ca lucrul mecanic al compresorului cu două trepte să fie minim, presiunea
intermediară trebuie să fie media geometrică a presiunilor iniţială şi finală.
Prin urmare, lucrul mecanic minim consumat de compresorul cu două trepte de
comprimare va fi:
 n 1

n   px  n 
L  2 p1V1 1  
 p 
n 1  
  1  
 

Pe baza relaţiei se pot scrie rapoartele de comprimare pe fiecare treaptă:


2
p2 p p p 
 x 2   x  ,
p1 p1 px  p1 

de unde:
1
p x  p2 2
 
p1  p1 

Se obţine:
 n 1

n   p2  2 n 
L  2 p1V1 1  
 p  ,
n 1  
  1  
 

relaţie care, extinsă la un compresor cu z trepte de comprimare, devine:


 n 1

n   p2  z n 
L  z p1 V1 1  
 p 
n 1  
  1  
 

Căldura cedată de gaz prin pereţii cilindrului în procesele de comprimare politropă şi în


procesul de răcire izobară în răcitorul intermediar, se determină cu relaţiile:
 n L1
Q1x  Qx 2  ,
 1 n
respectiv,
 n 1

   p2  2 n 
QRI .  m  c p  Tx  Tx '   p1V1 1  
 p  .
 1  
  1 
 

►Aplicaţie
1. Să se determine economia de lucru mecanic specific obţinută în cazul trecerii de la un
compresor cu o singură treaptă de comprimare la un compresor cu două trepte.
Compresorul se consideră teoretic, cu comprimarea adiabată a aerului. Presiunea şi
temperatura de aspiraţie sunt: 0,98 bar şi 17 oC, iar presiunea de comprimare 9,8 bar.
[45,583 kJ/kg]