Sunteți pe pagina 1din 37

Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor


Specializarea Finanțe și Bănci

METODE ALTERNATIVE DE FINANȚARE A AGENȚILOR


ECONOMICI.
STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL BRD-GSG

Conducător științific:
Prof. Univ. Dr. Spulbăr Cristi

Absolvent: Cîrneanu Cristian - Ștefan

CRAIOVA
2018
CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………. 1
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND FINANȚAREA PRIN
FACTORING SAU ORICARE ALT PRODUS
1.1. Apariția și dezvoltarea factoringului……………………………………………………... 2
1.1.1. Definirea conceptului de factoring……………………………………………………..2
1.1.2. Istoricul operațiunilor de factoring……………………………………………………..2
1.2. Tipologia și mecanismele finanțării prin factoring……………………………………….3
1.2.1.Clasificarea operațiunilor de factoring………………………………………………….3
1.2.2. Mecanismul de derulare al factoringului………………………………………………..4
1.2.3. Avantajele operațiunilor de factoring…………………………………………………..5
1.3. Natura juridică a contractului de factoring……………………………………………….5
1.3.1. Armonizarea legislațiilor privind operațiunile de factoring…………………………….5
1.3.2. Caractere juridice………………………………………………………………………..6
1.3.3. părțile implicate în contractul de factoring……………………………………………..7
1.3.4. Obiectul contractului de factoring……………………………………………………...7
1.3.5. Efectele contractului de factoring……………………………………………………...9
1.3.6. Încetarea contractului de factoring……………………………………………………..10
1.4. Factoringul la nivel global și în România………………………………………………..11

CAPITOLUL II. FACTORINGUL DOMESTIC LA BRD-GROUPE SOCIÉTE GENERALE


SAU ORICARE ALT PRODUS
2.1. BRD-Groupe Sociétè Generale.Caracterizare generală………………………………….13
2.1.1. Despre BRD………………………………………………………………………….13
2.1.2. Istoricul BRD…………………………………………………………………………15
2.1.3. Indicatori bancari de performanță- BRD………………………………………………16
2.2. Studiu de caz la BRD-GSG……………………………………………………………..19
2.2.1. Prezentarea S.C. Profit Consult S.R.L…………………………………………………19
2.2.2. Procedura de acordare a finanțării prin factoring la BRD……………………………..23
2.3. Elemente contractuale ale contractului de factoring la BRD…………………………….27
CONCLUZII…………………………………………………………………………………31
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………34
ANEXE……………………………………………………………………………………
INTRODUCERE

Tema de față ,,Metode alternative de finanțare a agenților economici. Studiu de caz pe


exemplul BRD-GSG", este o temă foarte importantă, care prezintă principalele metode
alternative de finanțare, și particularitățile acestor metode de finanțare a agenților economici.
În cadrul lucrării, mi-am propus să evidențiez principalele obiective ale agenților
economici, și să cercetez metodele alternative de finanțare a lor, în vederea descoperirii
rolului agenților economici în cadrul economiei actuale.
În prezent, avem diverse metode alternative de finanţare a agenților economici,
impunându-se examinarea unor factori importanți, care prezintă o influență aparte asupra
adoptării deciziei de finanțare a agenților economici.
Se consideră că, finanţarea oricărei afaceri constituie factorul cel mai important de
evoluţie al unei societăţi,iar extinderea afacerilor ajunge practic imposibilă, fără a se face o
raportare la piaţa financiară, şi resursele pe care ea le oferă agenţilor economici.1
În ultimul timp, s-au dezvoltat la nivel naţional diferite servicii financiare acordate de
instituţiile bancare ori fonduri de investiţii care finanţează planul de afaceri.
La acest moment, instituţiile bancare, deşi lansează permanent oferte de finanţare
pentru afaceri, ele solicită cât mai multe date cu privire la afacere.
Fiecare plan de finanțare al unul agent economic constituie parte a unei strategii de
dezvoltare, iar agentul trebuie să prezinte o strategie de dezvoltare la fel cum se bucură de un
istoric aparte.
Se afirmă că, succesul și eșecul în afaceri nu sunt lucruri întâmplătoare, ci constituie
rezultatul acelei munci depuse de întreprinzător, reprezentând o consecinţă a măsurii în care
acesta şi-a planificat şi organizat activitatea.
Pe de altă parte, se opinează că, viața economică se derulează conform principiului
fundamental ,,laissez faire", iar acele cheltuieli publice trebuie restrânse la minimum. Se
remarcă un rol esențial al finanțelor publice, care constă în garantarea resurselor necesare
funcționării instituțiilor publice.
Legat de principiul ,,laissez faire" ori principiul mâinii invizibile, se speciifcă faptul că,
el reprezintă principiul autoreglării activității economice.
În acest sens, se poate observa că, nu se elimină rolul statului ca producător de bunuri
și servicii, el putând fi înlăturat doar atunci când se dovedește mai eficient decât acel sector
privat, care este fundamental.
De asemenea, se precizează că, metodele de gestionare a sectorului public,
răspunderile persoanelor care manevrează banii ori alte valori publice, raporturile dintre acele
unități publice, și dintre acestea și cele private sunt reglementate tot prin acte ale autorităților
publice.
Rezultă că, finanțele au apărut odată cu statul, deoarece orice structură politică necesită
la formarea ei, mijloace materiale și bănești pentru realizarea întreținerii aparatului propriu,
care prezintă trăsături esențiale.
Așadar, se recunoaște apartenența finanțelor publice la științele economice, dar în
același timp finanțele publice prezintă legătură și cu științele juridice și politice.
În concluzie, finanțarea unor afaceri constituie realizarea mobilizării acelor resurse de
capital de la investitori spre cei care au nevoie de acestea, cu ajutorul unor instrumente şi
mecanisme specifice, în interiorul unor pieţe organizate.
Ca atare, metodele alternative de finanțare a agenților economici generează o serie de
efecte importante, care contribuie la delimitarea lor.

1
Heffernan S., Modern banking, John Wiley&Sons Ltd, Londra, 2005, p. 12.
4
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND FINANȚAREA
PRIN FACTORING SAU ORICARE ALT PRODUS

1.1. Apariția și dezvoltarea factoringului

1.1.1. Definirea conceptului de factoring

În zilele noastre, factoringul reprezintă o tehnică financiară aparte, care prezintă o


strânsă legătură cu sectorul bancar.
Se opinează că, la momentul actual, aproape toate ramurile industriei pot să profite de
relaţiile de factoring, cele mai populare fiind industria textilă, producătorii de echipament
industrial şi de birou,electronice, precum şi alimente procesate.
De asemenea, conceptul de factoring este un complex, care face referire atât la o
cesiune de creanță, cât și la o subrogare convențională, care este acceptată de creditor.
Mai mult, se impune a se preciza că, acest contract de factoring care prezintă o serie de
caracteristici importante a îndeplinit o funcţie esențială în extinderea comerţului internaţional,
acest fapt fiind vizibil din orice punct de vedere.2
Factoringul cunoaște o serie de reglementări importante, pe plan internaţional, și
anume:
a) Convenţia UNIDROIT cu privire la contractul internaţional de factoring, care s-a
încheiat la Ottawa în 1988;
b) Convenţia de la Roma din anul 1980, referitoare la legea aplicabilă obligaţiilor
contractuale;
c) Convenţia Organizației Națiunilor Unite (ONU) de la New York din 2001, legată de
cesiunea de creanţă în cadrul comerţului internaţional.
Prin urmare, conceptul de factoring este un concept complex, bine delimitat în raport
cu alte concepte asemănătoare.

1.1.2. Istoricul operațiunilor de factoring

La acest moment, operațiunile de factoring se remarcă printr-un istoric aparte.


Astfel, Marea Britanie se bucură de poziţia de lider incontestabil al pieţei de factoring
din lume, cu circa 290.000 milioane euro cifră de afaceri în prezentul sector, maxim atins în
2007, iar în anul 2009, volumul prezentelor operaţiuni de factoring în cadrul Marii Britanii
atingea valoarea de 195.613 milioane euro, fiind în diminuare, ca urmare a conjuncturii
economice actuale.
Se afirmă că, în Italia şi Marea Britanie volumul factoringului este de 40 de ori mai
ridicat decât în Grecia, de pildă, şi destul de ridicat în raport cu pieţele Austriei, Irlandei,
Belgiei ori sau Danemarcei. Franţa, ocupanta locului III, prezintă o piaţă de abia cât 50% din
cea a Marii Britanii, dar apropiată ca valoare de cea a Italiei.3
De asemenea, avem 5 ţări pe teritoriul cărora sunt concentrate peste 655 din numărul
acelor companii importante de factoring: Marea Britanie, Italia, Turcia, Franţa şi Spania.
Prin urmare, primul loc în cadrul industriei factoringului este ocupat de Europa,însă
trebuie precizat faptul că, circa 82% din prezentele tranzacţii de factoring încheiate în anul
2009 pe acest continent, sunt ale unor ţări cu o puternică economie de piaţă, și anume: Marea
Britanie, Italia, Franţa, Germania, Spania şi Olanda.

1.2. Tipologia și mecanismele finanțării prin factoring


2
Stoica M., Management bancar, Editura Economică, București, 1999, p. 34.
3
Heffernan S., op.cit., p. 13.
5
1.2.1. Clasificarea operațiunilor de factoring

În prezent, se întâlnesc o serie de operațiuni de factoring, care prezintă particularități


esențiale.
1. În acest sens, din punctul de vedere al momentului plății creanţelor achiziționate de
la aderent, şi a serviciilor suplimentare acordate acestuia, avem:
a) factoring tradiţional, clasic(old line factoring), unde achitarea creanţelor cesionate
de aderent se realizează de către factor în momentul acceptării acestora, în clipa în care
factorul intră în posesia lor.
Prin urmare, îşi asumă finanţarea şi realizarea gestionării prezentelor creanţe preluate,
precum şi asumarea riscului de neachitare a lor;
b) factoring la scadenţă (maturity factoring), factorul achită facturile la momentul
scadenţei lor, asumându-şi gestionarea facturilor, şi riscul de neachitare a acestora de către
debitorii cedaţi;
c) factoring de agent (agency factoring), unde factorul achiziționează creanţelea
derentului, după ce le acceptă le achită anticipat, și preia riscul de neplată din partea
debitorilor.
Așadar, gestiunea prezentelor creanţe rămâne însă în sarcina aderentului, iar ea va fi
interesată de achitarea facturilor şi o va încasa de la debitori, în nume propriu, remiţând-o de
îndată factorului.
Reiese că, aderentul se comportă drept un intermediar, agent, al factorului.
2. Din punctul de vedere al confidenţialităţii operaţiunii este prezent:
a) factoring închis (scontare confidenţială a facturilor), prezentul gen de factoring
acordă clientului posibilitatea de a menține confidenţialitatea cu privire la faptul că, a recurs la
un factor;
b) factoring deschis, prin intermediul căruia aderentul cedează factorului toate acele
creanţe importante, notificând debitorii în acest sens.
3. Din punctul de vedere al dreptului de regres, pe care banca are posibilitatea de a-l
exercita asupra aderentului, avem:
a) factoring curegres (factoring with recourse), unde în caz de neachitare, factorul îşi
va recupera sumele neîncasate de la aderent, prin realizarea exercitării dreptului de regres,
prin debitarea contului curental aderentului ori prin efectuarea valorificării garanţiei;
b) factoring fără regres (non-recourse factoring), factorul achită aderentului
contravaloarea acceptată a facturii ori facturilor, oparte imediat după emitere, şi restul într-un
interval de un anumit număr de zile de la data scadenţei facturii, fără a interesa dacă nu
încasează (total sau parţial) una ori mai multe dintre facturi.4
4. Din punctul de vedere al participanţilor la operaţiunea de factoring, putem distinge
între:
a) factoring intern, în această situație nu putem discuta despre un contract comercial
internaţional; acesta se derulează pe teritoriul aceleiaşi ţări, în interiorul acestei operaţiuni
intervenind un singur factor;
b) factoring internaţional, acest tip de factoring implică prezenţa unui contract
comercial internaţional, în cadrul operaţiunii fiind incidenți doi factori importanți (factorul de
export şi cel de import).
Rezultă că, toate aceste tipuri de factoring sunt esențiale, și prezintă o multitudine de
trăsături proprii.
În concluzie, factoringul este o tehnică financiară complexă, care prezintă o legătură
specială cu sectorul bancar.

4
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 44.
6
1.2.2. Mecanismul de derulare al factoringului

Factoringul prezintă un mecanism de derulare eficient, care se ghidează după reguli


financiare esențiale. Se precizează că, dacă creanţele cedate în temeiul unui contract de
factoring s-au ivit dintr-un contract de vânzare de mărfuri, între un furnizor şi un debitor care
îşi prezintă sediul în state distincte, atunci este prezentă o operaţiune de factoring
internaţional.
În acest sens, exportatorul semnează un contract de factoring, și cedează toate
creanţele unui factor de export.
Factorul ajunge, astfel, responsabil de toate aspectele prezentei operaţiuni de factoring,
iar factorul de export optează pentru un factor principal de import în cadrul țării, în care
bunurile se vor livra.5
Așadar, creanţele se cedează factorului de import, iar în acelaşi timp, factorul de
import realizează cercetări legate de reputaţia cumpărătorului bunurilor exportatorului,
referitor la rambursarea datoriilor, şi deschide linii de credit.
Prezentul fapt permite cumpărătorului să realizeze o comandă în termeni de cont
curent, fără a realiza deschiderea de linii de credit. Mai mult, după livrarea bunurilor, factorul
de export poate avansa până la 80% din cuantumul facturii către exportator.
Imediat ce vânzarea s-a realizat, factorul de import obține întreaga valoare a facturii la
maturitate, şi este responsabil de transmiterea swift a prezentelor fonduri către factorul de
export care, ulterior, achită exportatorului suma restantă. Astfel, dacă după 90 zile de la data
scadenţei o factură aprobată rămâne neachitată, factorul de import va achita 100% din
valoarea facturii sub garanţie. Cu toate acestea, în cazul în care este prezentă o clauză a
contractului de factoring, care prevede cesiunea creanţelor prezente ori viitoare, aceasta este
valabilă, chiar în lipsa desemnării individuale a acestora, dacă în clipa încheierii contractului
ori la ivirea acestora, ele sunt determinabile.6 În continuare, voi prezenta principalele
caracteristici ale mecanismului de derulare al factoringului.

Figura 1.2.2.1. Principalele caracteristici ale mecanismului de derulare al factoringului.

Se remarcă prin
rapiditatea
derulării
operațiunilor
Este organizat
Este unul după reguli
eficient financiare
importante

Mecanismul
de Derulare
al
Factoringului

Sursa: www.companii/top.ro

Prin urmare, în situația factoringului, factorul ajunge proprietarul creanțelor transmise,


și preia de la aderent, sarcina încasării prezentelor creanțe.

5
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M, op.cit., p. 45.
6
Spulbăr C., Management bancar, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 34.
7
1.2.3. Avantajele operațiunilor de factoring

La acest moment, operațiunile de factoring generează o multitudine de avantaje


importante. Astfel, un prim avantaj este acela că, factoringul evită obținerea plăţii la diferenţă
de câteva săptămâni ori chiar luni după realizarea livrării.
Prezenta tehnică bancară este foarte importantă, și influențează mărirea vânzărilor pe
pieţele străine, prin acordarea unor termeni competitivi de vânzare.
Un alt avantaj important este că, operațiunea de factoring acordă un nivel de protecţie
potrivit, în scopul reducerii beneficiului nerealizat, pentru clienţii din străinătate.
În acest sens, prin comisioanele achitate factorului se bazează pe volumul de vânzări,
astfel încât costul prezintă diverese fluctuații în raport de vânzări, fiind reduse costurile de
operare în timpul acelor perioade de vânzări diminuate.
Tot ca avantaj al factoringului apare garantarea de lichidităţi pentru mărirea capitalului
rulant, importatorii nu sunt obligați să deschidă o scrisoare de credit, şi se acordă o putere
mărită de achiziționare, fără blocarea liniilor de credit prezente.
Prin urmare, toate aceste avantaje ale factoringului sunt vizibile, și ele contribuie la
mărirea importanței factoringului în societatea actuală.7

1.3. Natura juridică a contractului de factoring

1.3.1. Armonizarea legislațiilor privind operațiunile de factoring

Se impune o armonizare aparte a legislațiilor privind operațiunile de factoring. În acest


sens, în legislația națională, avem o serie de acte normative care conțin mențiuni importante
cu privire la contractul de factoring, și anume:
a) Ordonanţa de Urgenţă numărul 10/1997 referitoare la reducerea blocajului financiar
şi a pierderilor din economie;
b) Legea nr. 151/1997 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
10/1997 cu privire la scăderea blocajului financiar şi a acelor pierderi esențiale din cadrul
economiei;
c) Anexa la Ordinul 1418/1997 al ministrului de stat, al ministrului finanţelor şi al
guvernatorului BNR cu privire la planul de conturi pentru prezentele societăți bancare, şi
normele metodologice de folosire a acestuia;8
d) Legea numărul 469/2002 cu privire la anumite măsuri pentru consolidarea
disciplinei contractual.
Se impune a se preciza că, studiul realizat asupra pieţei internaţionale de factoring şi a
celei româneşti, şi accesibilitatea prezentelor întreprinderi mici şi mijlocii la finanţarea prin
factoring, reuşeşte să nuanțeze importanţa acestui fenomen nu doar la nivel global, ci și la
nivel naţional.
Reiese că, factoringul a ajuns foarte important în zilele noastre, recurgându-se la el de
foarte multe ori.
În concluzie, o serie de date recente indică faptul că, pe măsura extinderii economiei,
factoringul îşi va face simţită prezenţa din ce în ce mai pregnant şi în cadrul ţării noastre.
Ca atare, deoarece ne confruntăm cu o piaţă lipsită de lichidităţi, din cauza accesului
tot mai greu la creditele bancare ori la alte modalități de finanţare, factoringul constituie o
metodă la îndemână, şi facilă de aplicat, pentru cei care necesită finanţare rapidă.

7
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 54.
8
Stoica M., Management bancar, Editura Economică, București, 1999, p. 37.
8
1.3.2. Caractere juridice

Contractul de factoring este un contract esențial, care se remarcă printr-o multitudine


de caractere juridice specifice. Astfel, acesta este un contract nenumit fiindcă, deşi este folosit
des în practică, nu este reglementat în vreo lege specială, în cadrul legislației române.
De asemenea, contractul de factoring constituie un contract complex, deoarece este
format dintr-o cesiune de creanţă, și implică și o subrogare convenţională consimţită de
creditor.
Pe de altă parte, se mai opinează că, contractul de factoring reprezintă un contract cu
titlu oneros, iar factorul percepe pentru fiecare operaţiune de factoring un comision de
finanţare, la cuantumul plafonului determinat între factor şi aderent, şi un comision de
factoring determinat de comun acord cu aderentul. Contractul de factoring este și un contract
sinalagmatic, întrucât ambele părţi îşi asumă obligaţii reciproce, pe tot parcursul desfășurării
contractului de factoring.
Acesta reprezintă, de asemenea, un contract accesoriu, deoarece existenţa sa nu este
una izolată, ci se stabilește de raporturile importante preexistente între aderent şi debitor,
raporturi din care se ivesc creanţele, ce sunt cesionate în beneficiul factorului.
Așadar, factoringul implică o convenţie prealabilă încheiată între factor şi aderent, care
se va executa prin intermediul unor variate operaţiuni de factoring.
La acest moment, contractul de factoring este și consensual, întrucât implică validitatea
consimţământului, iar în cadrul practicii bancare, contractul de factoring este încheiat doar în
formă scrisă. Acest contract de factoring este cu executare succesivă, fiind determinat un
plafon între aderent şi factor, iar aderentul cesionează factorului creanţele pe care le prezintă
asupra debitorului în valoarea respectivă, creanţe probate prin facturi acceptate de debitor.9
Acest gen de contract este intuitu personal, factorul acceptând aderentul după o
cercetare serioasă a bonităţii acestuia. De asemenea, contractul de factoring reprezintă un
contract de adeziune, clauzele contractului fiind determinate de către factor.

Figura 1.3.2.1.Caracterele juridice ale Factoringului.

Este un contract
complex, cu o
derulare aparte.

Caracterele
Juridice ale
Factoringului
Este un contract Este un
nenumit, adică nu are o contract de
reglementare exactă. adeziune

Sursa: www.companii/top.ro

În concluzie, contractul de factoring este de adeziune, deoarece clauzele contractului


sunt impuse aderentului, care beneficiază doar de posibilitatea de a le accepta ori nu
(posibilitatea de negociere este prezentă numai într-o măsură redusă, referitor la includerea
unei clauze compromisorii ori schimbarea duratei).

9
Dedu V., op.cit., p. 56.
9
1.3.3. Părțile implicate în contractul de factoring

Participanții la operațiunea de factoring sunt aderentul, factorul şi debitorul cedat. În


acest sens, aderentul este un comerciant (persoană fizică sau persoană juridică) care realizează
acte de comerţ, ce constă în producerea şi comercializarea de mărfuri, sau doar obținerea de
mărfuri, în nume şi pe cont propriu, ori prestări de servicii.
Trebuie precizat faptul că, majoritatea aderenţilor sunt societăţi comerciale.
Referitor la factor, acesta poate fi doar o persoană juridică, ce prezintă calitatea de
comerciant. Prin urmare, factorul se impune a fi o instituţie de credit ori o societate
comercială specializată, autorizată potrivit condiţiilor legislaţiei naţionale.
Avem Legea bancară numărul 58/199813, care în articolul 11 litera b) prezenta,
printre activităţile permise băncilor, şi prezentele operaţiuni de factoring.
Mai mult, factori mai pot fi şi acele instituţii financiare nebancare, precizate în
cuprinsul dispozițiilor Ordonanței numărul 28/200614, referitoare la reglementarea unor
măsuri financiar fiscale.
La nivel mondial, în majoritatea ţărilor extinse, factorii se constituie sub forma unor
companii importante de factoring, care sunt de fap societăţi comerciale specializate.
Astfel, debitorul cedat poate să fie orice comerciant, persoană fizică ori persoană
juridică. Reiese că, nu reprezintă debitor, persoana care-și obține mărfurile şi serviciile în
calitate de consumator final, cu titlu personal, pentru uz personal, şi nici acea persoană care
nu prezintă calitatea de comerciant.10
Prin urmare, părțile contractului de factoring sunt importante, deoarece ajută la
executarea eficientă a contractului de față.

1.3.4. Obiectul contractului de factoring

În zilele noastre, contractul de factoring prezintă un obiect specific, ce constă din


finanţarea, supravegherea şi prezervarea împotriva riscurilor de credit de către factor, în
schimbul obținerii creanţelor de la aderent.
Astfel, contractul ce prezintă ca obiect orice alte prestaţii decât cele menționate nu va
putea fi considerat drept un contract de factoring.
Pentru a reprezenta obiect al contractului de factoring, creanţele trebuie să întrunească
o serie de cerințe esențiale pentru valorificare, adică să fie certe şi lichide.
Mai mult, creanţele cesionate nu trebuie să fie şi exigibile, întrucât de natura
factoringului este transmiterea creanţelor a căror scadenţă nu este împlinită, însă trebuie să
prezinte specificată expres data exigibilităţii, creanţele viitoare pot alcătui obiectul
contractului de factoring.
Rezultă că, nu se pot valorifica prin factoring creanţele civile, administrative, cele
născute dintr-un act de comerţ sub condiţie rezolutorie, şi nici prezentele creanţe, care au
reieșit din gestiunea de afaceri, restituirea plăţii nedatorate, şi din realizarea vânzării bunurilor
în regim de consignaţie.
În cazul contractului de factoring, aderentul cesionează factorului creanțele deținute de
primul contra debitorilor creanțelor cesionate, în termenii și condițiile stabilite prin prezentul
contract de factoring, iar factorul garantează aderentului operațiunile de factoring, precizate în
condițiile speciale, în termenii și condițiile prevăzute de contractul de factoring de față. Reiese
că, prin cesionarea creanțelor factorul ajunge titularul tuturor acelor drepturi, acțiuni,
privilegii, ipoteci, ori a altor garanții deținute de aderent, în raport cu debitorul creanței
cesionate, în temeiul contractului comercial.

10
Spulbăr C., Management bancar, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 36.
10
Prin urmare, aderentul va semna toate documentele pe care factorul le va prezenta în
acest sens. Cesiunea către BRD a creanțelor ivite din contractul comercial încheiat între
aderent și debitorul creanței cesionate, va fi înregistrată adecvat la Arhiva Electronică de
Garanții Reale Mobiliare pe costul și cheltuiala aderentului, și va fi notificată debitorilor
creanței cesionate.11
De asemenea, factorul urmărește încasarea la scadență de la debitori a tuturor
creanțelor care i-a fost cesionate, acoperite ori reacoperite, aprobate ori reaprobate.
Factorul va opera încasările doar după identificarea completă a acestora, și anume:
aderent, debitor, și referința creanțelor achitate.
În prezentul context, aderentul este de acord ca factorul să ceară și să obțină de la
debitorii creanțelor ce s-au cesionat-detaliile plăților realizate de către aceștia, iar dacă
aderentul a primit asemenea informații de la debitori, le va transmite imediat factorului.
În prezent, factorul poate recesiona soldul reprezentând diferență neîncasată din
creanța cesionată până la nivelul determinat, în Cadrul Condițiilor Speciale.
În cazul în care debitorul creanței cesionate nu precizează creanțele ce se sting,
factorul poate adopta decizia de a se aloca sumele încasate la cele mai vechi creanțe neplătite,
începând cu cele finanțate ori acoperite la risc de neplată.
La solicitarea scrisă a aderentului, factorul poate recesiona acestuia toate drepturile,
privilegiile și garanțiile aferente creanțelor încasate.
Ca urmare a operării încasărilor primite de la debitori, factorul va credita contul curent
al aderentului cu disponibilul rezultat, constituind fie sumele primite și nefinanțate anterior,
fie creanțe peste Plafonul de Finanțare, care intră astfel, după reținerea tuturor acelor sume
datorate de către aderent, înregistrate în contul de factoring.
În cazul în care factorul va încasa contravaloarea unor creanțe necesionate, care nu
intră sub incidența contractului de factoring, va transfera direct în cadrul contului curent al
aderentului - sumele datorate acestuia.
De asemenea, în situația în care factorul va încasa contravaloarea unor creanțe
recesionate în temeiul prezentului contract de factoring, fie va achita suma direct în contul
curent al aderentului, fie va storna operațiunea de recesionare, și va achita aderentului sumele
cuvenite acestuia.
Toate operațiunile de factoring se pretează acelor activități comerciale, desfășurate de
agenții economici, în virtutea unui contract comercial/comandă fermă, în formă scrisă, prin
care s-a reglementat realizarea plății la un anumit termen de la livrarea mărfii ori prestarea
serviciului.
În acest sens, beneficiarii operațiunilor de factoring pot fi:
1.în situația factoringului intern si de export: aderenții, respectiv clienții;
2.retail, persoane fizice autorizate, profesiuni liberale, societăți comerciale, și mici
administrații private;
3.non-retail- persoane juridice, societăți comerciale.
Aproape toate ramurile industriei pot să profite de relaţiile de factoring, cele mai
populare fiind industria textilă, producătorii de echipament industrial şi de birou, electronice,
precum şi alimente procesate.
Astfel, conceptul de factoring este unul aparte, care se referă atât la o cesiune de
creanță, cât și la o subrogare convențională.
Prin urmare, factoringul este un contract complex cu un obiect specific, și care dă
naştere unor efecte juridice speciale, ce apar concretizate în drepturi şi obligaţii, atât în sarcina
aderentului, cât şi în sarcina factorului.

1.3.5. Efectele contractului de factoring


11
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 49.
11
Se impune să distingem eficient între efectele pe care le generează contractul de
factoring între părţi, şi prezentele efecte între factor şi debitorii cedaţi.
Legat de efectele între părţi, se opinează că, dreptul de creanţă este transferat din
patrimoniul aderentului în patrimoniul factorului menținându-și natura, aderentul prezentând
obligaţia de a remite factorului, la intervalele stabilite, facturile din perioadele respective,
garanţiile şi acele documente justificative, precum şi declaraţia prin care aderentul realizează
transmiterea către factor în plină proprietate a creanțelor, ce reprezintă preţul mărfurilor ori
prestaţiilor, acordate şi acceptate de clienţi, cu dispoziţia ca achitarea lor să se realizeze direct
factorului.
Data cesiunii creanţelor este distinctă în raport de operaţiunea de factoring: în situația
factoringului clasic factorul obține proprietatea creanţelor, care s-au transmis de aderent,
împreună cu toate drepturile şi garanţiile aferente, de la data ivirii creanţei (ori la câteva zile
după aceasta), în vreme ce în cazul factoringului la scadenţă, obținerea dreptului de
proprietate coincide cu data exigibilităţii creanţei.
Astfel, factorul se bucură de dreptul de a percepe comisionul de factoring şi, în
anumite situații, comisionul de finanţare.
Mai mult, factorul are și obligația de a menține evidenţa prezentelor operaţiuni de
factoring, iar ulterior subrogării, factorul ajunge singurul creditor, în prezenta calitate putând
intenta acţiunile în plată, împotriva debitorului, fiindu-i opozabile toate acele excepţii inerente
creanţelor ivite anterior subrogării.
Prin urmare, factorul obține concomitent cu proprietatea creanţelor toate drepturile
aderentului în raport cu debitorii săi, pierzând însă acţiunea în regres contra aderentului plătit,
afară de acțiunea în repetiţiune a plăţii nedatorate pentru inexistenţa totală ori parţială a
creanţei.
Pe de altă parte, se consideră că, efectele faţă de debitorul cedat sunt produse numai în
cazul în care debitorul cedat este notificat în prezentul sens.
Așadar, notificarea subrogării se realizează de către aderent debitorului său, în vederea
înştiinţării acestuia că, plata trebuie realizată doar către factor. Pe această cale a notificării
este evitată o plată cu bună credinţă spre alte persoane.12
Reiese că, factoringul constituie soluția optimă pentru următorii potențiali contractanți,
și anume:
• acele societăți nou formate care prezintă relații comerciale bine definite și stabile;
• societățile aflate în plină ascensiune;
• acele societăți care acordă termene extinse de plată;
• societățile care necesită urgent numerar;
• societățile care nu beneficiază de acces la alte modalități de finanțare;
Pe de altă parte, se consideră că, factoringul prezintă și o serie de beneficii importante,
printre care se află:
a) produse personalizate;
b) lichiditate imediată;
c) comisioane nu foarte ridicate, și competitive;
d) acces facil;
În concluzie, contractul de factoring care prezintă o serie de caracteristici importante a
îndeplinit o funcţie esențială în extinderea comerţului internaţional, acest fapt fiind vizibil din
orice punct de vedere. Ca atare, contractul de factoring este, în general, preferat de acele
întreprinderi mici si mijlocii, în vreme ce companiile extinse preferă să-și garanteze riscul de
neplată, pentru facturile care s-au emis către clienți.

1.3.6. Încetarea contractului de factoring


12
Heffernan S., Modern banking, John Wiley&Sons Ltd, Londra, 2005, p. 16.
12
La contractul de factoring, care este un contract nenumit, părţile contractante au
obligația de a determina situațiile de încetare a acestuia.
Mai mult, chiar și conţinutul, şi condiţiile funcționării rezilierii convenţionale a
factoringului se pot stabili prin contract, iar în pasivitatea părţilor, terminarea contractului de
factoring va fi guvernată de regulile prezentelor obligaţii comerciale, referitoare la încetarea
contractelor.
Prin urmare, stabilirea modalităților de încetare a contractului de factoring este lăsată
la aprecierea liberă a părților sale.
Pe de altă parte, se opinează că, este necesară o delimitare exactă a contractului de
factoring de alte instituții importante.
Astfel, reprezentând un contract nenumit, în desfășurarea factoringului se recurge la
diferite instituţii juridice, precum cesiunea de creanţă, subrogarea în drepturile creditorului,
scontare, dar nu se identifică cu vreuna dintre aceste instituţii.
În acest sens, factoringul nu trebuie confundat cu cesiunea de creanţă pentru
următoarele considerente:
• factoringul constituie un contract esenţialmente cu titlu oneros, deoarece implică
finanţarea aderentului, în timp ce cesiunea de creanţă poate fi şi cu titlu gratuit;
• drept regulă, cedentul nu asigură decât prezența creanţei, nu şi solvabilitatea
debitorului cedat, pe câtă vreme în situația factoringului cu regres sau cu recurs, aderentul
asigură solvabilitatea debitorului, în sensul că, dacă acesta din urmă nu achită, factorul se
regresează contra aderentului.
Prin urmare, părţile contractului de factoring sunt specializate, factorul fiind o societate
bancară, o instituţie financiară nebancară ori o societate de factoring specializată, iar aderentul
este, în majoritatea situațiilor, comerciant persoană fizică ori juridică.
Astfel, consecinţa ce reiese din prezenta împrejurare este aceea că, mecanismul
cesiunii de creanţă este accesibil oricăror persoane fizice sau juridice, fără să li se solicite vreo
calitate specială, în vreme ce tehnica factoringului îi este rezervată aderentului şi factorului,
care întrunesc cerinţele de mai sus.13
Așadar, în virtutea factoringului pot fi transmise creanţe ce se nasc din livrări de
bunuri, din prestări de servicii, executarea de lucrări, iar în temeiul cesiunii se pot transmite
orice gen de creanţe, fără să aibă vreo relevanţă natura juridică ori cauza acestora.
De asemenea, factoringul nu este identificat nici cu subrogaţia în drepturile
creditorului, deoarece subrogaţia operează numai din clipa în care solvensul a achitat
accipiensului creanţa, pe când factorul poate cere plata de la terţ după notificarea acestuia,
fără a interesa dacă l-a finanţat ori nu pe aderent. De aici reiese că, solvensul poate să ceară
creanţa numai în cuantumul pe care l-a achitat el însuşi accipiensului.
Se mai afirmă că, deşi sunt prezente puternice asemănări între factoring şi scontare,
cele două operaţiuni se diferențiază prin faptul că, scontarea constituie o operaţiune ce poartă
exclusiv asupra efectelor de comerţ (cambii, cecuri, bilete la ordin) ori a prezentelor titluri
reprezentative de mărfuri (recipise de depozit, warante, conosamente), iar factoringul prezintă
ca obiect transmiterea unor creanţe născute din contracte şi poartă, drept regulă, asupra
facturilor.
Trebuie precizat că, în situația scontării efectelor de comerţ, când trasul nu achită,
posesorul își menține dreptul de regres contra obligaţilor anteriori (trăgători, giranţi, avalişti),
în vreme ce, în situația factoringului fără regres, factorul nu se poate întoarce contra altei
persoane decât debitorul cedat.14

13
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 51.
14
Heffernan S., op.cit., p. 18.
13
1.4. Factoringul la nivel global și în România

În România, contractul de factoring se găsea reglementat în Ordonanța de Urgență a


Guvernului numărul 10/19973 în articolul 2 litera b), care prevdea că ,,factoring reprezintă un
contract încheiat între o parte, intitulată aderent, furnizoare de mărfuri ori prestatoare de
servicii, şi o societate bancară ori o instituţie financiară specializată, intitulată factor, prin care
aceasta din urma garantează finanţarea, urmărirea creanţelor şi apărarea riscurilor de credit,
iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare ori de gaj, creanţele ivite din vânzarea de
bunuri, ori prestarea de servicii pentru terţi.
Rezultă că, factoringul era considerat în mod eronat, în cadrul ordonanței respective ca
reprezentând un instrument de plată.
Prin urmare, definiţia acordată mai sus confundă contractul de factoring cu acel
contract comercial de gaj. Astfel că, prin Legea numărul 151/1997 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/1997, legată de reducerea blocajului financiar şi a
pierderilor din economie, este îndreptată eroarea precizată mai sus, prezentându-se printre
instrumentele de plată numai cambia şi biletul la ordin, contractele de factoring şi forfetare
nemaifiind văzute drept instrumente de plată.
Un alt act legislativ în care este precizat contractul de factoring este Legea 469/2002
legată de unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, în care factoringul şi forfetarea
sunt văzute în mod corect drept mecanisme de mobilizare acreanţelor , iar contractul de
factoring este prezentat ca ,,fiind contract încheiat între o parte, intitulată aderent, furnizoare
de mărfuri ori prestatoare de servicii, şi o societate bancară ori o instituţie financiară
specializată, cunoscută sub numele de factor, prin care aceasta din urmă garantează finanţarea,
urmărirea creanţelor şi prezervarea împotriva riscurilor de credit, iar aderentul cedează
factorului, cu titlu de vânzare, creanţele ivite din vânzarea de bunuri, ori prestarea de servicii
pentru terţi".
Aceasta reprezintă unica definiţie legală în vigoare, care delimitează în mod corect
operaţiunea de factoring ca ,,reprezentând o preluare de creanţe ivite din vânzarea de mărfuri,
ori prestarea de servicii către terţi în proprietate de către factor de la aderent, respectiv o
cesiune de creanţă, şi nu drept garanţie a unei obligaţii de plată,asumată anterior. 15
Legat de factoring pe plan mondial, se afirmă că, comerţul internaţional este facilitat şi
de organizaţii de profil, precum: Factors Chain International. Aceasta a fost formată în 1968
ca o organizaţie, care reuneşte companii independente de factoring, și reprezintă la acest
moment cea mai extinsă reţea de factoring din lume, care reunește 235 de factori din 63 de
ţări.
Formarea sa a prezentat ca scop introducerea termenului de factoring în ţările în care
acest serviciu nu se găsea încă disponibil, precum şi extinderea unui cadru pentru factoringul
internaţional, care să permită acelor factori din ţara exportatoare şi ce a importatoare să
conlucreze.
De asemenea, o ală asociaţie internaţională care prezintă acelaşi obiect de activitate
este International Factors Group 30, alcătuită în anul 1963, acesta reprezentând prima
asociaţie internaţională a acelor companii de factoring.
Potrivit unui studiu realizat la nivel european, ţările care au folosit primele factoringul
sunt Germania şi Finlanda (1959), iar ţara care a introdus celmai curând această tehnică este
Malta (2006).
Astfel, în 16 ţări membre ale Uniunii Europene, este prezentă o asociaţie naţională a
companiilor de factoring (adesea parte dintr-o asociaţie de leasing). În general, numărul de
companii de factoring este relativ stabil în ultimii 5 ani, în vreme ce România reprezintă
excepţia, statisticile indicând că, acest număr s-a mărit de la 3 la 8 (alături de Polonia şi
Grecia, care au cunoscut şi ele creşteri importante în ultimii ani).

15
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 57.
14
Numărul total de companii de factoring din Uniunea Europeană era de 316 în 2006
(ţările cu cele mai multe companii fiind Marea Britanie şi Irlanda – 57, Italia – 35, și Franţa -
31).
Studiul indică faptul că, din totalul companiilor de factoring, 78,5% reprezintă
sucursale ale băncilor, 12,5% sunt divizii ale băncilor, şi 9% reprezintă acţionari nebancari,
industria de factoring fiind clar dominată de bănci, care preferă, astfel, să prezinte un
organism specializat de factoring.
Referitor la modalitatea de plată, 40% constituie finanţarea facturilor (cu ori fără
recurs), 47% factoring cu recurs, și 22% fără factoring cu recurs.
În termen de cifra de afaceri referitor la factoring, cea mai mare piaţă o reprezintă
Marea Britanie şi Irlanda - cu 226 miliarde Euro, urmată de Italia şi Franţa, în vreme ce țara
noastră constituie o piaţă emergentă cu 550 milioane de Euro.
Spre deosebire de factoringul naţional (tradiţional), care este dominant (cu 78%),
factoringul internaţional are 22% din cota de piaţă.
Pe de altă parte, referitor la reglementările guvernamentale, doar în 6 ţări este prezent
un control direct asupra factoringului (legi separate de factoring ori în interiorul legislaţiei
bancare), şi anume: Austria, Franţa, Grecia, Italia, Portugalia şi Spania.
Este evidențiat, de asemenea, faptul că, reglementarea guvernamentală nu este
necesară, deoarece nu este prezentă o corelaţie între aceasta şi penetrarea factoringului pe
piaţă.
Mai mult, din moment ce majoritatea companiilor de factoring reprezintă sucursale sau
divizii ale băncilor, este prezent deja un control indirect din partea mediului bancar, care
generează avantaje importante.16
Trebuie precizat faptul că, piaţa de factoring din România s-a mărit în primul semestru
al anului 2017 cu 12% comparativ cu aceeași perioadă din anul 2016, ajungând la 2 miliarde
de euro, conform acelor date colectate de Asociaţia Română de Factoring (ARF).
Astfel, creşterea este una consistentă în totalitatea sa, însă cifrele ar fi putut să fie chiar
cu 5-6 puncte procentuale mai ridicate dacă economia s-ar fi bucurat şi de un nivel ridicat de
investiţii, şi nu doar de consum.
Așadar, cheltuielile de capital (investiţiile directe ale statului) se află în continuare la
niveluri reduse, întrucât nu sunt alocate suficiente fonduri pentru proiectele strategice în
infrastructură, ori energie, iar absorbţia de fonduri europene se găsește la un nivel extrem de
mic. Reiese că, prezentele fapte vor afecta semnificativ dezvoltarea economică din anii ce vor
urma.
Luate în ansamblu, operaţiunile de factoring intern au cunoscut o mărire de peste 14%.
Din punctul de vedere al produselor accesate, cea mai importantă creştere procentuală a
cunoscut-o factoringul revers, de 58%, contribuind la păstrarea pe prima poziţie a
factoringului intern fără regres, cu un volum de peste 1,25 miliarde de euro.
Se precizează că, și factoringul de export s-a ridicat cu 3,5% per total, în vreme ce
factoringul de import s-a mărit cu peste 12%. Astfel, o explicaţie a prezentei creşteri constă, şi
în extinderea total neaşteptată a consumului, ca urmare a ridicării veniturilor populaţiei, mai
ales, a angajaţilor din cadrul sectorului public, din ultimul an.17 Prin urmare, cererea pentru
consum nu s-a putut acoperi de producţia internă, care este insuficient extinsă şi insuficient de
elastică la asemenea evoluţii. Așadar, diferenţa a trebuit să se acopere prin importuri,
dezechilibrul dintre importuri şi exporturi prezentând o contribuţie negativă la Produsul Intern
Brut (PIB).
În concluzie, factoringul la nivel global și în România prezintă o serie de
particularități importante, care sunt vizibile.

16
Dedu V., op.cit., p. 58.
17
Spulbăr C., Nanu R., Berceanu O., Sisteme bancare comparate, Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 35.
15
CAPITOLUL II. FACTORINGUL DOMESTIC LA BRD-GROUPE
SOCIÉTE GENERALE SAU ORICARE ALT PRODUS

2.1. BRD-Groupe Sociétè Generale. Caracterizare generală

2.1.1. Despre BRD

În prezent, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) reprezintă unul din liderii pieței
bancare pentru persoane fizice.
La acest moment, ea numără 2,3 milioane de clienţi, care intră în contact cu banca prin
recurgerea la sucursale clasice, internet, telefon mobil, dar şi prin intermediul unui call center
performant.18
18
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 57.
16
De asemenea, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) se găsește în topul băncilor
care operează pe piaţa creditelor pentru persoane fizice, şi pe cea a prezentelor carduri
bancare. Forţa de vânzare a băncii operează printr-o reţea de 900 de unităţi.
Se opinează că, banca reprezintă unul dintre marii finanţatori ai IMM-urilor, precum şi
unul dintre jucătorii esențiali pe piaţa de corporate banking, din cadrul țării noastre.
Trebuie precizat faptul că, Société Générale reprezintă unul dintre grupuri europene
esențiale de servicii financiare.
Fiind sprijinit pe un model variat de bancă universală, Grupul îmbină solidaritatea sa
financiară, și strategia de extindere durabilă cu ambiția de a reprezenta bancă de referință
pentru calitatea relațiilor cu clienții.
În acest sens, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) fiind o bancă recunoscută pe
toate pieţele pe care operează, aproape de clienţii săi, este aleasă pentru calitatea şi acel
angajament special al echipelor sale. Reiese că, Société Générale constituie, de asemenea, un
actor important în cadrul pieței serviciilor financiare specializate, a asigurărilor, private
banking-ului, administrării de active, şi a prezentelor servicii pentru investitori.
Privind rezultatele obținute, s-a observat că, acele proceduri de administrare a
prezentelor resurse umane ale băncii nu sunt respectate întocmai de toţi angajaţii din cadrul
acelui departament Resurse Umane, precum şi de către salariaţi, ori acel management al
băncii.
Mai mult, s-au constatat nereguli minore cu privire la activitatea de organizare a
resurselor umane din cadrul băncii, cu toate că banca dispune de un personal cu o bună
pregătire profesională. Așadar, rolul acelui departament al Resurselor Umane este decisiv ca
urmare a implicării sale în culegerea informațiilor sociale importante, şi în cercetarea acelor
referenţiale specifice.19
Se afirmă că, se realizează o promovare foarte bună a produselor și serviciilor bancare
acordate de banca Banca Română pentru Dezvoltare (BRD).
În acest sens, banca dorește să atragă noi clienți, care să fie mulțumiți pe deplin de
produsele oferite. Se remarcă, un grad aparte de deosebire al servicului bancar, care constituie
oportunitatea cea mai importantă.
O importanță aparte o are și dimensiunea operaţională a băncii BRD-Groupe Société
Générale, care presupune stabilirea acelor obiective generale, şi a acelor politici esențiale
referitoare la resursa umană a băncii, în scopul folosirii eficiente şi echitabile a acesteia.
Prin urmare, serviciile bancare oferite de banca Banca Română pentru Dezvoltare
(BRD) sunt unice, și ele se deosebesc de cele ale concurenței prin caracteristicile lor
fundamentale. Astfel, un serviciu bancar care se remarcă prin caracteristici optime, va fi
recomandat cu încredere și altor persoane.
În continuare, voi prezenta rolul resurselor umane în cadrul Băncii Române pentru
Dezvoltare (BRD).

Figura 2.1.1.1. Rolul Resurselor Umane în cadrul Băncii BRD

19
Cristea M., Gherghinescu O., Avram V., Gestiune bancară, Editura Universitară, Craiova, 2013, p. 62.
17
Resursele Umane ale
Băncii BRD

Evită prevenirea unor


Garantează o bună
conflicte serioase în
colaborare.
cadrul băncii.

Contribuie la creșterea Sunt organizate


productivității muncii eficient.

Sursa: www.companii/top.ro

Astfel, progresul oricărei bănci depinde într-o măsură semnificativă de eficiența cu


care sunt utilizate resursele umane, naturale si financiare de care se bucură banca.
În acest sens, oamenii s-au străduit mereu ca din fiecare unitate de muncă, de resurse
umane ori de bani ce sunt cheltuiți, să garanteze o creștere cât mai semnificativă a volumului
și a calității producției, și să primească cantități însemnate de bunuri materiale și servicii.
Prin productivitate se întelege rodnicia, acel randament optim al factorilor de producție
folosiți, iar lucrul acesta poate fi apreciat cu ajutorul nivelului productivității, calculat drept
raport între bunurile economice care s-au obținut și factorii de producție implicați în
îndeplinirea lor.
Se impune acea menținere a resurselor umane (adică examinarea posturilor de muncă,
caracterizarea prezentului sistem de remunerare, administrarea acelor avantaje sociale,
creșterea ori diminuarea acelor efective de personal).20
Reiese că, postul existent în cadrul unei bănci reprezintă acea subdiviziune
organizatorică cea mai simplă, care prezintă sens complet.
În concluzie, garantarea resurselor umane necesare (adică prezentarea posturilor şi
calificărilor solicitate, recrutarea, selecţia şi angajarea), constituie o operațiune specifică
importantă a acelei dimensiuni operaționale a Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD).

2.1.2. Istoricul BRD

Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) s-a format ca banca comercială, sub formă de
societate pe acțiuni, si a preluat acele active și pasive ale Băncii de Investiții, primind
autorizația de funcționare generală.
În acea perioadă 1999-2001, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) s-a ales de
Guvern pentru a deveni prima bancă comercială ce s-a privatizat. Reprezintă, de asemenea,
începutul bancarizării masive a acelor persoane fizice.

20
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., op.cit., p. 58.
18
Astfel că, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) profită de imaginea sa benefică în
fața marelui public și de calitățile acelor relații ale ei cu firmele, pentru a realiza dezvoltarea
rapidă a clientelei sale de persoane fizice.21
Foarte repede, BRD ajunge lider pe piața noilor produse, precum: acele carduri
bancare si creditele pentru consum.
Ca atare, privatizarea urma să se deruleze în două etape, în conformitate cu strategia de
privatizare, care s-a aprobat prin Hotărârea Guvernului numărul 428/1998, modificată prin
Hotărârea Guvernului numărul 169/2000.
Ulterior, în anul 2001, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) se listează la bursa de
Valori București, în prima categorie, ajungând în scurt timp una din cele mai tranzacționate
societăți.
Cu toate acestea, în anul 2003 , datorită unei campanii de rebranding, Banca Română
pentru Dezvoltare devine BRD-Groupe Société Générale. Astfel că poziția sa, face mai
notabilă identitatea Grupului mamă.
Mai mult, în anul 2004, Société Générale achiziționează acel pachet rezidual de statul
român în capitalul BRD, participația sa mărindu-se astfel de la 51% la 58,32%.
În acest sens, BRD- Groupe Société Générale avea la terminarea anului 2005 o cotă de
piață de 15% , cu o mărire procentuală de 78,8% , aflându-se astfel pe poziția a doua, după
BCR ERSTE, cu o cotă de piață de 26,3%, și cu o cotă de mărire procentuală de 55,7%.
Așadar, rezultatul net la 30 septembrie 2007 a fost de 477 milioane RON, mărindu-se
cu 6% față de aceeași perioadă a anului precedent. Rata de formare a rezervei minimi
obligatorii în lei, s-a mărit în luna iulie 2006 de la 16% la 20%.
Reiese că, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) este o bancă de renume, care a
continuat să-și extindă oferta de produse, în raport de acele nevoi identificate ale clientelei,
fiind lansate noi produse. BRD.
Astfel că, banca a continuat să-și dezvolte rețeaua, și a ajuns la peste 530 unități. În
acest sens, în anul 2006, este cumpărată Splitska Bank în Croația.
Banca BRD are un portofoliu larg de clienți, și oferă acestora servicii de cea mai bună
calitate, care le satisfac pe deplin așteptările.
Relaţia importantă dintre prezenta bancă şi client se poate coordona prin: legi specifice
(legea bancară, reglementări cu privire la protecţia consumatorului şi similare), precum și prin
conduita bancară, care este parte a eticii bancare.22
În România, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD), și alte bănci garantează relativ
90% din finanţarea economiei.
În concluzie, Banca BRD a cunoscut diverse transformări de-a lungul timpului, astfel
că, se dorește evitarea schimbării activității sale în totalitate. Dacă se întâmplă acest lucru,
banca va ajunge să-și schimbe complet activitatea.

2.1.3. Indicatori bancari de performanță - BRD

Începând cu 15 ianuarie 2001, actiunile Bancii se listează la categoria Premium a


Bursei de Valori București. Acțiunile sale se includ în indicii BET, BET Plus, BET-XT, BET-
XT-TR , BET-BK , BET-TR și ROTX. Trebuie precizat faptul că, printre acțiunile băncii se
regăsesc acțiuni ordinare, nominative, dematerializate și indivizibile, iar aceste acțiuni se află
liber tranzacționabile pe piețele de capital, care sunt determinate de Adunarea Generală a
Acționarilor („AGA”).
Astfel, în conformitate cu dispozițiile articolului 17, litera k din Actul Constitutiv, cu
respectarea legislatiei privind tranzacționarea acelor acțiuni emise de societățile bancare, se
precizează că, prețul de închidere pentru acțiunea BRD la data de 30 septembrie 2017, a fost
21
Cristea M., Gherghinescu O., Avram V., Gestiune bancară, Editura Universitară, Craiova, 2013, p. 58.
22
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 63.
19
de 12,44 RON/acțiune (11,88 RON/acțiune la 31 decembrie 2016 și 11,00 RON/acțiune la 30
septembrie 2016).23 Voi prezenta detaliat principalii indicatori de performanță ai Băncii
Române pentru Dezvoltare (BRD). Astfel, avem:
1. Rata rentabilităţii economice, care este determinată drept raport între profitul net şi
activul total al prezentelor bănci, exprimând rentabilitatea folosirii activelor, adică profitul net
dobândit de o unitate monetară de activ.
2. Rata rentabilităţii financiare, este stabilită drept raport între profitul net şi acel
capital propriu, şi acordă o serie de informații importante, legate de profitul înregistrat pe
unitatea devaloare contabilă a investiţiei prezenților acţionari în bancă.
3. Rata profitului net (Profit marginal PM) este calculată drept raport procentual între
profitul net şi acele venituri totale.
4. Gradul de folosire a activelor constituie un indicator care depinde de de mărimea
dobânzii active pe piaţă, şi de structura prezentelor active bancare. Acesta este calculat drept
raport procentual între venitul total din operaţiile bancare, şi totalul prezentelor active, și
indică veniturile totale ce se dobândesc din folosirea activelor (venituri din dobânzi,
comisioane, taxe şi venituri nonprofit).24
Prin urmare, în raport cu alte domenii, activitatea bancară este una particulară dacă
luăm în considerare atât funcţiile băncii, cât şi trăsăturile de o volatilitate aparte a majorităţii
produselor şi serviciilor bancare. Astfel că, din prezenta cauză, în cadrul managementului
bancar, o legătură direct proporţională dintre profit şi risc este obligatorie.
În continuare, voi indica principalele rezultate financiare ale Băncii Române de
Dezvoltare (BRD), care sunt esențiale.

Tabel 2.1.3.1. Indicatorii Băncii BRD

I. Rezultate Banca BRD 9 luni până la 9 luni până la Variație


Financiare 30 septembrie 2016 30 septembrie 2017

1. Venit Net 2,015 1,962 -2,7%


Bancar
(RONm)

2. Cheltuieli (975) (1,003) 2,8%


Operaționale
(RONm)

3. Costul net al (349) 281 n/a


riscului
(RONm)

4. Rezultat net 586 1,044 78,0%


(RONm)

5. Raport 48,4% 51,1% 27 pt.


Cost / Venit

23
Banca Română pentru Dezvoltare (BRD), Raport trimestrial, p. 5.
24
Heffernan S., Modern banking, John Wiley&Sons Ltd, Londra, 2005, p. 21.
20
II. Adecvarea Banca BRD Septembrie 16 Septembrie 17 Variație
Capitalului
1. Fonduri 5,006 5,221 4,3%
proprii
(RONm)

2. Active 26.4 28.2 7.0%


ponderate la
risc (RON
mld)

3. Rata 18.5 18.5 0.0pt.


fondurilor
Proprii
totale

III. Credite și Banca BRD Septembrie 2016 Septembrie 2017 Variație


Depozite

1. Total credite 27.3 29.4 7.6%


nete (RON
mld)

2. Total 40.7 42.8 5.2%


depozite
nete (RON
mld)

IV. Rețea Banca BRD Septembrie 2016 Septembrie 2017 Variație

1. Număr de 812 783 (29)


agenți

2. Număr 2,235 2,269 34


clienți activi

V. Rezultate Banca BRD 9 luni pana la 9 luni pana la Variație


Financiare 30-Sep-2016 30-Sep-2017

1. Venit net 2,111 2,061 -2,4%


Bancar
(RONm)
21
2. Cheltuieli (1,032) (1,063) 3.0%
operationale
(RONm)

3. Costul net al (362) 271 n/a


riscului
(RONm)

4. Rezultat net 606 1,066


(RONm) 75.8%

5. Raport 48.9% 51.6% 27 pt.


Cost / Venit
VI. Credite și Banca BRD Septembrie 2016 Septembrie 2017 Variație
Depozite

1. Total credite 28.4 30.7 8.1%


nete inclusiv
leasing
(RON mld)
2. Total 40.7 42.7 4.9%
depozite
(RON mld)

Sursa: Banca Română pentru Dezvoltare (BRD), Raport trimestrial, p. 6.

Se observă că, rata anuală a inflației a continuat să se mărească în septembrie (+1,8%


an pe an), fiind remarcate creșteri nu doar la mărfurile alimentare (+2,74% an pe an), ci și la
cele nonalimentare (+1,89% an pe an), în vreme ce serviciile au cunoscut o reducere ușoară (-
0,16% an pe an).25 Prin urmare, rata creditelor neperformante la nivelul sistemului bancar și-a
menținut tendința descendentă, această rată reducându-se la 8,19% la sfârșitul lunii august
2017, de la 10,56% la terminarea lunii august 2016.

2.2. Studiu de caz la BRD-GSG

2.2.1. Prezentarea S.C. Profit Consult S.R.L.

Firma SC Profit Consult SRL reprezintă o firmă importantă cu sediul în orașul


Brașov, având CUI: 16437142, și este specializată în consultanţă pentru management şi
afaceri.
Astfel, deși este o firmă tânără, aceasta se sprijină pe o echipă competitivă, prezentând
relaţii de colaborare cu specialişti din domenii variate: fiscal, financiar, contabilitate, avocaţi
precum si consilieri juridici.
Mai mult, deoarece investiţiile ĩn Romania se află în continuă creştere şi tocmai pentru
că Romania acordă un mediu propice afacerilor, un mediu în plină dezvoltare şi expansiune,
formând în acest sens oportunităţi foarte mari de dezvoltare a activităţilor, Profit Consult SRL

25
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 61.
22
acordă acestora posibilitatea de a descoperi în ei un partener constant, pentru care
profesionalismul si confidenţialitatea se situează pe primul loc.26
Firma se adresează acelor persoane fizice doritoare sa iniţieze o afacere; tuturor
companiilor private prezente în țara noastră, acelor instituții publice esențiale, Primării şi alte
organisme ce acceseaza fonduri structurale ori de coeziune; precum și prezentelor companii
străine, ce doresc fie deschiderea de filiale şi realizarea înregistrării lor în România, fie
servicii de consultanţă,în scopul implementarii şi extinderii unor proiecte în domenii variate,
de la cel comercial până la cel imobiliar.
În acest sens, serviciile acordate de firma SC Profit Consult SRL sunt următoarele:
I. Asistenţă şi consultanţă pentru începerea unei afaceri, și anume:
- consultanţă legată de oportunitatea inițierii unei afaceri în România;
- realizarea planului de afaceri şi a studiului de fezabilitate;
- consultanţă şi iniţierea acelor proceduri importante de înregistrare fiscală a societaţii
comerciale, precum şi realizarea înregistrării efective la Registrul Comerţului, servicii
realizate în colaborare cu Cabinet de Avocatură;
- consultanţă, asistență financiară și rapoarte de analiză economică și financiară.
II. Consultanţă financiară și fiscală, unde avem:
-examinarea acelor fluxuri financiare importante, și a situației cash-flow-ului;
- cercetarea situației datoriilor și creanțelor;
III. Consultanţă pentru realizarea acelor operațiuni de divizare, fuziune, și lichidare:
-consultanţă și asistenţă managerială, servicii de management financiar;
IV. Consultanţă legată de organizarea şi conducerea societăţii:
-elaborarea procedurilor şi acelor normeinterne privind derularea activitaţii de bază şi a
acelor activitaţi conexe;
V. Consultanţă referitoare la organizarea contabilităţii financiare şi de gestiune, in
conformitate cu legislaţia ĩn vigoare:
- Instruirea personalului referitor la modul de realizare a documentelor primare şi
circuitul acestora.
VI. Consultanţă în accesarea acelor fondurieuropene rambursabile ori nerambursabile,
și avem: Descoperirea acelor oportunităţi de finanţare; Elaborare diverse studii de fezabilitate;
Realizare plan de afaceri; și terminarea întregului dosar de aplicare pentru accesarea
prezentelor fonduri europene.
Prin urmare, firma C Profit Consult SRL este o firmă renumită cu sediul în orașul
Brașov, care se bazează pe o echipă competitivă, și prezintă relaţii de colaborare eficientă cu
specialişti din domenii variate.
În continuare, am să evidențiez principalii indicatori economico-financiari ai societății
SC Profit Consult SRL.

Tabel 2.2.1.1. Indicatorii Societății SC Profit Consult SRL

26
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 66.
23
Anul Cifra de Profit Datorii Active Active Capitaluri Angajați
Afaceri Net Imobilizate Circulante Proprii Număr
Mediu

2010 217 228 39852 5718 9902 850 16677 2

2011 0 0 0 0 850 9698 2

2012 217229 39855 5716 0 850 47000 3

2013 0 0 0 0 850 40707 1

2014 217250 39857 5721 0 47000 850 1

2015 44560 6292 0 9006 46428 850 2

2016 342019 0 0 0 9698 850 3

2017 342021 6979 11417 9009 119085 850 5

Sursa:https://www.listafirme.ro/profit-consult-srl-16437142/

Grafic 1. Capitalurile Proprii ale Societății SC Profit Consult SRL (Anii 2016-2017)

24
900

800

700

600

500
Coloană2
400

300

200

100

0
Anul 2016 Anul 2017

Sursa:https://www.listafirme.ro/profit-consult-srl-16437142/

Grafic 1. Cifra de Afaceri a Societății SC Profit Consult SRL(Anii 2016-2017)

342021

342020.5

342020

342019.5
Serie 3
342019

342018.5

342018
Anul 2016
Anul 2017

Sursa:https://www.listafirme.ro/profit-consult-srl-16437142/

Prin urmare, societatea SC Profit Consult SRL este o societate care a cunoscut diverse
variații privind cifra de afaceri și capitalurile proprii, de-a lungul timpului.27

Referitor la operațiunile esențiale de factoring la BRD, în accepțiunea BRD acestea


sunt următoarele:
A) Operațiuni de factoring standard, care conțin:

27
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 63.

25
I. Factoring intern: aderentul, factorul și debitorul creanței cesionate se află în
România;
-Factoring intern fără regres: contractul de factoring este format din serviciul de
acoperire contra riscului de neplată a debitorului creanței cesionate. Riscul de neplată a
debitorului este fie asumat direct de bancă, fie preluat de asigurător;
-Factoring intern cu regres: contractul de factoring nu conține serviciul de acoperire
contra riscului de neplată a debitorului creanței cesionate.
-Factoring intern - administrare creanțe: contractul de factoring prevede doar
administrarea și colectarea creanțelor, nu se regăsesc aici serviciile de finanțare și acoperire
risc de neplată.
B) Factoring de export: aderentul (exportator) și factorul (banca) se găsesc în țara
noastră, în vreme ce debitorul creanței cesionate (importator) se află într-o altă țară. În această
categorie intră:
-Factoring de export fără regres: contractul de factoring conține serviciul de apărare
contra riscului de neplată a debitorului creanței cesionate.
Riscul de plată a debitorului este preluat fie de către factorul corespondent, fie de către
asigurător.
-Factoring de export cu regres: contractul de factoring nu este format din serviciul de
acoperire împotriva riscului de neplată a debitorului creanței cesionate.
-Factoring de export-administrare creanțe, care cuprinde: contractul de factoring, ce
prevede doar administrarea și colectarea creanțelor, neregăsindu-se aici serviciile de finanțare
și acoperire risc de neplată.
C) Factoring de import: factorul (banca) și debitorul creanței cesionate(importatorul)
se găsesc în România, în vreme ce furnizorul (exportatorul) se află într-o altă țară; furnizorul
este aderent într-un contract de factoring încheiat cu factorul corespondent de export.
Astfel că, aderentul și factorul corespondent de export sunt de obicei localizați în
aceeași țară. În categoria factoringului de import se află:
-Factoring de import cu preluare risc de neachitare: riscul de neplată a debitorului
creanței cesionate este fie asumat direct de bancă, fie preluat de asigurător.
-Factoring de import fără preluare risc de neplată (collection only), unde banca nu-și
asumă riscul de neplată a debitorului creanței cesionate, realizând doar administrarea și
colectarea creanțelor.28
De asemenea, mai avem operațiuni de factoring structurate: orice aranjament de tip
factoring reieșit din prezentele operațiuni de factoring standard, cu trăsături specifice necesită
încheierea unor contracte adaptate la specificul tranzacției.
Mai sunt întâlnite operațiuni de factoring cu deconsolidare din bilanț: operațiuni de
factoring fără regres, prezentând drept particularitate încheierea unui contract de factoring,
adaptat care face posibilă deconsolidarea creanțelor din bilanț, potrivit normelor IFRS.
Se mai poate realiza achiziționarea de creanțe comerciale: operațiuni fără regres, pe
termen mediu, cu obținerea creanțelor potrivit unui grafic cu scadențe fixe, determinat la
momentul achiziționării creanțelor
O importanță aparte o prezintă și factoringul silențios (Non-Notification Factoring),
care include operațiuni de factoring cu ori fără regres, în care debitorul nu este notificat
referitor la cesiunea de creanță, decât după un anumit termen de la scadența facturilor
cesionate (în general 30-60 zile de la scadență). Astfel, se remarcă și ipoteca mobiliară asupra
creanțelor, și dreptul de administrare și colectare a acestora, aceasta fiind un contract prin care
se garantează servicii de administrare și colectare a creanțelor, care provin din contractele
cesionate în beneficiul băncii, cu titlu de garanție pentru alte facilități.

2.2.2. Procedura de acordare a finanțării prin factoring la BRD


28
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 68.
26
În zilele noastre, procedura de acordare a finanțării prin factoring la Banca Română
pentru Dezvoltare (BRD) este o procedură esențială, care se realizează cu respectarea unor
etape importante, și anume:
1. Etapa premergătoare, în care Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) cercetează
posibilitatea preluării acelui risc de neplată pentru importator. În acest sens, importatorul
negociază cu furnizorul său extern intervalul de plată, şi îi aduce acestuia la cunoștință
intențiile sale de desfășurare a relaţiei comerciale, prin intermediul operaţiunilor de factoring.
Ulterior, exportatorul este contactat de Factorul de Export pentru a i fi prezentat
produsul, iar exportatorul încheie contractul de factoring împreună cu Factorul de Export. Mai
mult, la cererea factorului de Export, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) asigură limita
de acoperire a riscului de neplată.
2. Etapa desfășurării, unde importatorul obține notificarea legată de cesionarea
contractului comercial în beneficiul Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD) din partea
exportatorului.
Așadar, toate plăţile aferente acelor facturi cesionate se vor realiza doar în contul şi în
beneficiul Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD).
Apoi, importatorul dobândește marfa ori îi este prestat serviciul aferent facturii emise
de către furnizorul extern, iar la scadenţă, importatorul achită contravaloarea facturii, în
contul şi în beneficiul Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD), în conformitate cu
notificarea obținută din partea acelui furnizor extern. Prin urmare, BRD transferă către
Factorul de Export toate sumele care s-au colectat.29
Operațiunea poate fi inițiată de factorul de export. Acesta datorită cererii obținute de la
exportator, acesta cere Băncii Române pentru Dezvoltare (Factorul de import) servicii de
preluare a riscului de neplată ori colectarea creanţelor.
La rândul lui, Factorul de Import (BRD), datorită intensificării prezentelor oportunităţi
de colaborare cu firmele importatoare româneşti, acordă importatorului serviciul de Factoring
de Import, şi în temeiul informaţiilor dobândite, el cere Factorului de Export să contacteze
exportatorul, în vederea prezentării avantajelor serviciului de față.30
Reiese că, procedura de acordare a finanțării prin factoring la Banca Română pentru
Dezvoltare (BRD) este o procedură complexă, care este guvernată de o multitudine de reguli
importante.
Pe de altă parte, se opinează că, pentru determinarea costurilor operațiunii se impun
informații esențiale legate de relațiile comerciale, pentru care se cere desfășurarea de
operațiuni de factoring.
Astfel că, costul operațiunii este influențat de numărul acelor relații comerciale
importante, numărul de facturi, calitatea debitorilor propușsi, cifra de afeceri ce urmează a se
desfășura prin factoring, și nu în ultimul rând de tipul operațiunii.
Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) operează drept o entitate unică de afaceri,
fiind prezent un grad foarte mare de omogenitate între produsele şi serviciile Băncii, între
acele riscuri și beneficii generate de acestea, precum și între activităţile derulate de bancă şi
reglementările legale corespunzatoare. Prin urmare, banca de față acordă o gamă extinsă de
servicii, ce constă în: depozite la vedere şi la termen, certificate de depozit, operaţiuni de plată
interne şi externe, oferirea de credite, precum și operatiuni cu carduri și instrumente financiare
derivate, atât acelor clienţi persoane jurice,cât şi persoanelor fizice.
Se precizează că, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) a desfășurat anul trecut
operaţiuni de factoring cu aproximativ 700 de clienţi, ponderea cea mai ridicată înregistrându-
se în zona acelor bunuri de larg consum, industria metalurgică, maşini şi echipamente.

29
Olteanu A., Olteanu F.M., Badea M., Management bancar. Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura
Dareco, București, 2004, p. 68.
30
Heffernan S., Modern banking, John Wiley&Sons Ltd, Londra, 2005, p. 23.
27
În acest sens, factoringul intern fără regres, prin care banca a preluat riscul de neplată a
debitorilor cedaţi, a rămas în continuare cel mai căutat produs, cu o pondere de peste 89% din
ansamblul portofoliului.
De asemenea, anul 2017 a debutat bine pentru activitatea de factoring, o parte
semnificativă din tranzacţiile negociate anul trecut găsindu-se în curs de finalizare,ori chiar
implementate deja, astfel încât se remarcă o mărire în jur de 40% a volumelor.
Așadar, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) constituie prima bancă din
România, care a introdus în cadrul ofertei sale, în anul 1993, prezentele operaţiuni de
factoring, care sunt esențiale.
De aici reiese că, indiferent de varianta contractului de factoring, bonitatea debitorului
(cumpărătorului) se impune a se examina de către factor, întrucât acesta prezintă o importanţă
aparte în desfășurarea contractului de factoring.
Pe de altă parte, se opinează că, pentru creanţele problematice de factoring pot să se
ivească o serie de riscuri importante în sarcina factorului, și anume:
- riscuri legate de decontări;
- mărfuri livrate în comision;
- restricţiile de cesiune;
- creanţe cu termen extins de plată (de pildă, livrarea bunurilor pentru investiţii ridicate
şidurată lungă de formare);
- creanţe contestate, întârziate (cu scadenţă peste termen) şi acţionate în cadrul
instanţelor judecătoreşti; creanţe pentru debitori statali ori semistatali (stabilite cu datorii de
impozit);
- creanţe externe (cu prevederi legale complicate, unde cercetările de veritate nu sunt
curent posibile);
- creanţe singulare foarte ridicate;
-creanţe cu decontări parţiale (în materie de construcţii, montaj şi construcţii
imobiliare);
- creanţe cu rezervarea acelui drept de propietate (cu rezervarea prelungită a dreptului
de propietate);
-creanţe neexistente ori doar parţial prezente (facturi fictive, precum și facturile
anticipate livrării mărfurilor).31
Rezultă că, finanţarea, nevoia de capital reprezintă una dintre cele mai importante
probleme cu care se confruntă, în mod repetat, orice agent economic, de la nivelul celor mai
înguste societăţi comerciale până la bănci si corporaţii multinaţionale, şi chiar statele ca şi
entităţi diferite, reprezentate prin guverne, municipalităţi ori bănci centrale.
Se observă că, schimbările rapide şi variate din sfera afacerilor au generat oportunităţi
esențiale de a vinde produse la scară mondială, iar ameliorarea tehnologiei informaţionale şi a
transporturilor au determinat modificarea frontierelor tradiţionale, care odată delimitau
limitele pieţelor.32
Așadar, ca urmare a creșterii operaţiunilor comerciale la nivel mondial, este
identificată o creştere proporțională a prezentelor operaţiuni de factoring, din nevoia acută de
resurse financiare.
Factoringul reprezintă și un pachet de servicii prezentând la bază cesiunea de creanțe.
Se remarcă, mai ales, factoringul de export, care constituie o relaţie contractuală între bancă
(factor) și aderent, prin care aderentul cesionează factorului, cu ori fără regres, creanţele
deținute de primul contra debitorilor creanței cesionate. În acest sens, factorul garantează
aderentului cel puțin două din următoarele servicii importante, și anume:
1. administrarea creanţelor;
2. finanţarea în baza creanțelor;
3. acoperire contra riscului de neplată,
31
Cristea M., Gherghinescu O., Avram V., Gestiune bancară, Editura Universitară, Craiova, 2013, p. 62.
32
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 71.
28
4. colectarea creanțelor;
Important este nu doar factoringul de export, ci și cel de import, care este un
angajament al băncii BRD (în calitate de factor de import) asumat față de factorul de export,
de a presta, la solicitarea acestuia, cel puțin două din următoarele servicii:
a) administrarea creanțelor;
b) colectarea creanțelor de la importator (debitor);
c) apărarea contra riscului de neplată a debitorului.
Aderentul reprezintă vânzătorul bunurilor ori furnizorul serviciilor, care deține un
contract de factoring încheiat cu factorul, în temeiul căruia se bucură de servicii de factoring.
Comparativ cu aderentul, debitorul este importatorul bunurilor sau beneficiarul
serviciilor aderentului, debitorul creanțelor cesionate de către aderent factorului.
Referitor la factor, acesta este entitatea de factoring (banca ori instituție financiară)
care acordă servicii de factoring către aderent, în virtutea unui contract de factoring încheiat
cu acesta. Se ivesc cu numele de factor de export în tranzacțiile de factoring internațional în
sistem - doi factori, unde acționează de asemenea în baza unui acord încheiat cu factorul de
import.
Privind asiguratorul, acesta este societatea de asigurare care prezintă încheiat cu banca
un contract de asigurare, în temeiul căruia asigurătorul preia riscul de neplată a Debitorului (în
situația insolvabilității, falimentului ori imposibilității de plată din alt motiv decât cel al unei
dispute comerciale) în interiorul unor operațiuni de factoring fără regres /cu preluare risc de
neplată.
Referitor la criteriile de factorabilitate, este examinată factorabilitatea tranzacției
pentru operațiunile de factoring, afară de cele de factoring de import, și contractele de ipotecă
mobiliară asupra creanțelor, și dreptul de colectare a acestora.
În acest sens, cele mai importante elemente care sunt examinate pentru determinarea
factorabilității tranzacției sunt:
1.Clauzele contractului comercial. Acestea vizează următoarele aspecte fundamentale:
- obiectul: marfa ori serviciile să fie clar identificate în contract/factură, și cuantificate
adecvat;33
- Valabilitatea;
- Termenul de achitare: plata la termen, cu scadență descoperită;
- Modalitatea de plată: prin transfer bancar, incasso ori instrumente de plată;
- Condițiile de livrare;
- Condițiile și documente de recepție cantitativă și calitativă;
- Eventuale aspecte negative (plăți condiționate, interdicție de cesiune, alte clauze care
ar putea greva creanțele);
2. Dependența de un singur debitor.
Se dorește evitarea concentrării excesive a riscului pe un singur debitor, sau
implementarea unor măsuri optime de diminuare a riscului (de pildă: accept la plată din partea
debitorului, instrumente de plată esențiale cum ar fi: documente justificative la finanțare, ori
procent scăzut din finanțare).
3. Vechimea relației comerciale. În acest sens, cu cât relația dintre cele două părți este
mai veche, cu atât probabilitatea de ivire a litigiilor comerciale este mai diminuată.
4. Legăturile de acționariat cu debitorul pentru care se cere factoring, în temeiul unor
asemenea legături pot apărea înțelegeri extracontractuale care pot să prezinte o influență
negativă asupra încasării facturilor.
În situația identificării legăturilor de acționariat, tranzacția propusă desfășurării prin
operațiuni de factoring se poate implementa, în mod excepțional.

33
Cristea M., Gherghinescu O., Avram V., op.cit., p. 66.

29
5.Informații legate de aderent și debitor. Se vor consulta bazele de date disponibile
(Baze interne ale Băncii, CRC, CIP, RECOM, Portal insolvență - BPI și Tribunalul județean,
rapoarte financiare interne ale băncii ori publice).
În raport de rezultatul analizei de factorabilitate, FACT parametrizează acele condiții
de desfășurare a operațiunilor de factoring referitor la: plafonul de finanțare ori acoperire risc
de neplată, procentul de finanțare / acoperire risc de neplată, documente cerute la finanțare și
forma de prezentare a acestora (de pildă: situații de lucrări, documente de transport, accept la
plată din partea debitorului, instrumente de plată emise de debitor și girate în beneficiul
băncii), termenul de plata sub acoperire/termenul de dezaprobare al creanțelor, valabilitatea și
maturitatea plafoanelor, și alte condiții.34
Astfel că, sunt înlăturate în mod categoric de la finanțarea prin factoring următoarele
categorii de activități și creanțe:
• Sumele susceptibile a fi reținute de drept de către debitorii creanțelor;
• Vânzările condiționate, în consignație ori barter;
• Facturările provizorii ori proforma;
• Livrările cu plata ramburs, pe măsura vânzării ori în numerar;
• Creanțele viitoare (creanțe pentru care aderentul a emis facturi fără ca bunurile să se
livreze, ori serviciile să fie prestate);
• Creanţe care provin din operaţiuni comerciale cu aspect litigios;
• Creanţe pentru care debitorul creanţei cesionate a invocat compensarea;
• Sumele susceptibile a fi reţinute de drept de către debitorii creanţelor cesionate, cum
ar fi: avansuri, și garanții.
Pentru determinarea costurilor operațiunii de factoring se impun o serie de informații
privind relațiile comerciale pentru care se solicită desfășurarea de operațiuni de factoring
Costul operațiunii este influențat de numărul relațiilor comerciale, numărul de facturi,
calitatea debitorilor propuși, cifra de afaceri ce va fi desfășurată prin factoring, precum și de
genul operațiunii.
Astfel că, se va dobândi o ofertă personalizată de costuri, în raport de specificul
fiecărei tranzacții, fie de la Direcția Factoring (comercial.factoring@brd.ro), fie de
la consilierul de clientelă avut.
Relația comercială se impune a se desfășura în temeiul unui contract
comercial/comandă fermă, care trebuie să  fie semnată și ștampilată, și trebuie
să cuprindă date de identificare a partenerilor, termene de plată, și condiții de livrare. 
Se precizează că, termenele agreate vor fi mai reduse de 180 de zile.
În acest sens, contractul comercial nu trebuie să interzică părților dreptul de a cesiona
contractul, astfel că, nu se pot supune operațiunilor de factoring relațiile comerciale cu
legături de acționariat, și contractele ce reglementează plăți condiționate de alte încasări.
În concluzie, procedura de acordare a finanțării prin factoring la Banca Română pentru
Dezvoltare (BRD) generează o serie de avantaje importante, care sunt vizibile din orice punct
de vedere.
Ca atare, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) fiind o bancă recunoscută pe toate
pieţele pe care operează, aproape de clienţii săi, este aleasă pentru calitatea şi acel angajament
special al echipelor sale.
Astfel, Société Générale constituie, de asemenea, un actor important în cadrul pieței
serviciilor financiare specializate, a asigurărilor, private banking-ului, administrării de active,
şi a prezentelor servicii pentru investitori.

2.3. Elemente contractuale ale contractului de factoring la BRD

34
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 73.
30
Contractul de factoring s-a remarcat în principal, în cadrul activității instituţiilor de
credit, ca prezentând o natură duală, pe de o parte drept modalitate de creditare, iar pe de altă
parte ca modalitate de realizare a mobilizării creanţelor, în vederea preluării.
Mai mult, în funcție de importanţa sa şi de aplicabilitatea permanentă, ce prezintă un
efect de fluidizare a activităţii comerciale, prezentul contract de factoring şi-a descoperit
aplicabilitatea nu doar la nivelul comerţului internaţional, ci și în ofertele de finanţare ale
instituţiilor de credit, oferite menite acelor comercianţi interni.
Prin urmare, până în anul 2002, contractul de factoring a constituit pentru practica
instituţiilor de credit din țara noastră numai o modalitate de preluare a creanţelor, însoţită de o
creditare la care este aplicat un comision.
În acest sens, prin Legea nr. 469/2002, legată de unele măsuri pentru consolidarea
disciplinei contractuale, s-a prevăzut nu doar natura contractului de factoring, ci şi valenţele
sale esențiale, fiindu-i limitată în acest mod sfera de aplicabilitate.
Privind elementele contractuale ale contractului de factoring la Banca Română pentru
Dezvoltare (BRD), se precizează că, acestea sunt unice.
Astfel, contractul de factoring este încheiat pe durata contractelor dintre aderent si
debitor, în urma executării lor ivindu-se creanțele ce se cesionează factorului.
De asemenea, este prezent și cazul în care între aderent si factor se determină un plafon
de finantare prin contractul de factoring, în această situație contractul de factoring este
încheiat pe o perioadă de un an, termenul putându-se prelungi doar cu acordul părților.35
Contractul de factoring cuprinde două clauze specifice. În acest sens, cele două clauze
specifice ale prezentului contract de factoring sunt clauza de exclusivitate şi clauza de
globalitate.
Clauza de exclusivitate implică obligaţia aderentului de a prezenta doar factorului toate
facturile sale, reunind creanţele asupra debitorilor, iar factorul se bucură de posibilitatea de a
accepta doar facturile care se remarcă printr-un grad ridicat de certitudine, cu privire la plata
lor la scadenţă de către debitori.
De asemenea, avem clauza de globalitate, care reprezintă clauza potrivit căreia,
aderentul cedează factorului creanţele sale, în totalitate.
Ea prezintă drept scop evitarea situaţiei în care aderentul cedează factorului numai
creanţele incerte, cele greu de recuperat, şi recuperează el însuşi creanţele certe, fiind
economisit acel comision de factoring.36
Legat de părţile contractului de factoring, se consideră că, acestea prezintă o
multitudine de particularităţi importante, operaţiunile de factoring fiind rezervate exclusiv
prezentelor activităţi comerciale.
În acest sens, părţile contractului de factoring sunt aderentul şi factorul. La operaţiunile
de factoring ia parte şi o a treia persoană, debitorul cedat, adică persoana contra căreia deţine
aderentul variate creanţe, și care sunt transferate factorului.
Aderentul reprezintă un furnizor de bunuri, executant de lucrări ori prestator de
servicii, fapt ce denotă că, în majoritatea situațiilor, acesta prezintă calitatea de comerciant
persoană fizică ori juridică.
Se afirmă că, factorul poate fi numai o instituţie financiară specializată ori o societate
bancară, de unde reiese că, factoringul, din această perspectivă, este rezervat numai acelor
comercianţi persoane juridice. Debitorul cedat reprezintă participant la operaţiunea de
factoring, dar nu este parte a contractului.
Astfel, cu toate că este terţ în raport cu contractul de factoring, acesta produce o serie
de efecte juridice importante şi în persoana debitorului cedat.

35
Turcu I., Operațiuni și contracte bancare, Editura Lumina Lex, București, 1995, p. 28.
36
Cristea M., Gherghinescu O., Avram V., Gestiune bancară, Editura Universitară, Craiova, 2013, p. 68.
31
Prin urmare, principalul efect este acela că, după realizarea notificării cesiunii
creanţelor, debitorul va trebui să realizeze plata exclusiv societăţii de factoring, menținând, în
acelaşi timp, toate apărările şi excepţiile ce le deținea contra aderentului.37
Încheierea contractului de factoring realizează transferarea obligaţiei de plată a
debitorului cedat, de la aderent către societatea de factoring. Se precizează că, transferul
obligaţiei de plată se efectuează din clipa acceptării ori obținerii notificării de către debitorul
cedat.
Din acea clipă, debitorul are obligația de a realiza plata sumelor, care sunt consemnate
în facturi, numai societăţii de factoring.
În prezent, BRD - Groupe Société Générale prezintă 2,28 milioane de clienţi activi, şi
funcționează o reţea de peste 800 de unităţi, banca având o poziţie esențială în cadrul pieței
românești a cardurilor, cu circa 2,2 milioane de carduri valide, şi o reţea de acceptare de circa
27 700 POS-uri, şi mai mult de 1 500 ATM-uri.38
Se specifică faptul că, activele totale ale băncii se găseau, la data de 31 decembrie
2016, de 50,6 mld RON.
Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) aparține Grupului Société Générale, unul
dintre cele mai extinse grupuri europene de servicii financiare, grupul prezentând 145 000 de
angajaţi în 66 de ţări, şi 31 de milioane de clienţi în toată lumea, în trei activităţi esențiale, și
anume:
1. Retail banking în Franţa;
2. Retail banking internaţional, servicii financiare şi asigurări;
3. Corporate & investment banking, private banking, administrare de active şi servicii
pentru investitori;
Mai mult, factoringul se mai remarcă și ca o varietate a cesiunii de creanță. Cesiunea
de creanţă este acea convenţie prin care un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa către o
altă persoană (cesionar), iar debitorul creanţei care s-a transmis (cedate) apare sub numele de
debitor cedat.
Contractul de factoring la Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) produce o serie de
avantaje importante.
În acest sens, factoringul evită obținerea plăţii la diferenţă de câteva săptămâni ori
chiar luni după realizarea livrării, iar un alt avantaj important este că, operațiunea de factoring
acordă un nivel de protecţie potrivit, în scopul reducerii beneficiului nerealizat, pentru clienţii
numeroși din străinătate.
Se opinează că, la o clauză a contractului de factoring, în temeiul căreia se cedează
creanţele viitoare, operează transferul lor către cesionar, din momentul ivirii creanțelor, fără a
se impune existența unui nou act de transfer.
Cesionarea creanţei de către furnizor cesionarului se poate efectua în pofida oricărei
convenţii între furnizor şi debitor, care ar opri o astfel de cesiune.
Astfel că, prevederile de față nu aduc atingere vreunei obligaţii de bună-credinţă, care
este a furnizorului în raport cu debitorul, sau oricărei răspunderi a furnizorului faţă de debitor,
în virtutea unei cesiuni efectuate cu nerespectarea acelor clauze esențiale ale contractului de
vânzare de mărfuri. Factoringul ca operaţiune comercială a fost precizat pentru prima dată în
legislaţia noastră prin O.U.G. nr. 10/1997 referitor la scăderea blocajului financiar şi a
pierderilor din economie, dar nici acest act normativ nu legifera contractul de factoring în
totalitatea lui.
Pe plan internaţional, contractul de factoring reprezintă obiectul de reglementare al
Convenţiei Unidroit privind factoringul internaţional, semnată la Ottawa, la 28 mai 1988, şi,
în completare, Convenţia Naţiunilor Unite referitoare la cesiunea de creanţă în comerţul
internaţional de la New York din 2001.

37
Dedu V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 77.
38
Turcu I., op.cit., p. 30.
32
În prezent, contractul de factoring este un contract consensual, pentru că legea nu
solicită o anumită formă referitor la validitatea lui.
De asemenea, factoringul este un contract sinalagmatic, întrucât ambele părţi urmăresc
realizarea unui beneficiu: aderentul să primească finanţare, factorul să obțină o sumă mai
mare de la terţ decât cea pe care a achitat-o el aderentului.
Contractul de factoring mai este comutativ, deoarece, de regulă, părţile îşi cunosc
întinderea obligaţiilor încă din clipa încheierii contractului, dar poate fi şi aleatoriu, atunci
când factoringul este fără regres, situație în care factorul suportă riscul insolvabilităţii terţului.
În doctrină, majoritatea autorilor atribuie contractului de factoring caracter intuitu
personal, acest aspect fiind justificat de faptul că, elementele legate de bonitatea aderentului
cântăresc semnificativ în alegerea lui de către factor.
Cu toate acestea, este însă discutabil prezentul caracter, întrucât într-adevăr calitatea
aderentului şi a debitorului cedat cântăresc considerabil în decizia factorului de a finanţa, dar
aceasta este legată de bonitatea financiară, adică aspectele pecuniare, şi mai puţin cele
personale ale părţilor implicate în cadrul mecanismului factoringului.
De asemenea, se impune a fi reţinut şi faptul că, regulile specifice contractelor intuitu
personale, precum revocarea, moartea părţilor, incapacitatea nu au aplicare în situația
contractului de factoring, care este esențial.
Mai mult, contractul de factoring este cu executare succesivă, caracter ce evidențiază
faptul că, raporturile specifice se desfășoară în timp.
În acest sens, aderentul transmite facturile acceptate de debitor, pe măsura ivirii
creanţelor, după criteriile determinate în contract, iar factorul avansează sumele
corespunzătoare preţului stabilit cu aderentul.
Contractul de factoring mai este văzut și ca un contract de adeziune, caracter ce se
fundamentează pe ideea că, factorul creditează aderentul cu sumele corespunzătoare preţului
creanţelor achiziționate.
Prin urmare, în cadrul practicii, clauzele contractului de factoring sunt determinate de
către factor şi impuse aderentului prin contracte-tip, beneficiarul neprezentând decât într-o
măsură redusă posibilitatea de a le negocia.39
Factoringul evită obținerea plăţii la diferenţă de câteva săptămâni sau chiar luni după
livrare, el prezentând ca avantaj-stabilirea creșterii vânzărilor pe pieţele străine, prin acordarea
unor termeni competitivi de vânzare.
Acesta mai acordă un nivel aparte de protecţie, în scopul reducerii beneficiului
nerealizat pentru clienţii din străinătate.
Comisioanele achitate factorului se sprijină pe volumul de vânzări, astfel încât costul
variază în raport de vânzări, diminuând costurile de operare în timpul perioadelor de vânzări
reduse. Prin intermediul factoringului, se garantează lichidităţi pentru ridicarea capitalului
rulant, importatorii nu trebuie să deschidă o scrisoare de credit, şi se acordă o putere extinsă
de cumpărare, fără blocarea liniilor de credit prezente.
În concluzie, toate avantajele factoringului la Banca Română pentru Dezvoltare (BRD)
sunt vizibile, și acestea contribuie la delimitarea eficientă a factoringului în raport cu alte
contracte importante, precum contractul de leasing.
Ca atare, fiind sprijinit pe un model variat de bancă universală, grupul îmbină
solidaritatea sa financiară, și strategia de extindere durabilă cu ambiția de a reprezenta bancă
de referință pentru calitatea relațiilor cu clienții.
O evoluție aparte a avut-o și factorul la scadenţă sau maturity factoring, care este
mecanismul juridic în care factorul va achita aderentului creanţele cesionate, numai la
scadenţa acestora.
Privind forma contractului de factoring, se afirmă că, pentru valabilitatea contractului
de factoring nu se impune o anumită formă.
39
Cristea M., Gherghinescu O., Avram V., Gestiune bancară, Editura Universitară, Craiova, 2013, p. 74.

33
În cadrul practicii, societăţile de factoring îşi elaborează propriile modele de contracte
şi, prin urmare, în majoritatea situaţiilor importante, contractul ia forma scrisă. Forma scrisă
dată de părţile contractante este solicitată doar ad probationem, şi nicidecum ad validitatem.
Părţile contractului de factoring se remarcă prin anumite particularităţi, prin aceea că,
operaţiunile de factoring sunt menite exclusiv activităţilor comerciale. Părţile contractului de
factoring sunt aderentul şi factorul.
În acest sens, la operaţiunile de factoring ia parte și o a treia persoană, debitorul cedat,
adică acel contra căruia deţine aderentul diferite creanţe, şi pe care le transferă factorului.
În țara noastră, avem o singură societate specializată de factoring, şi anume Compania
de Factoring IFN S.A., ai cărei acţionari majoritari sunt Banca Transilvania şi Intermarket
Bank AG Austria.
Aceasta constituie una din cele mai extinse firme austriece, specializate în finanţarea
de creanţe, acordând trei servicii de bază, şi anume: finanţarea facturilor, gestiunea creanţelor,
ce conține administrarea creanţelor, managementul debitorilor şi colectarea creanţelor la
scadenţă, precum şi protecţia contra riscului de neplată.40
Transmiterea creanţelor se face pe calea cesiunii de creanţă după regulile Codului civil.
Pentru ca factorul să îl finanţeze pe aderent, acesta este obligat să-i transmită creanţele ce
constituie obiectul derivat al contractului de factoring.
Astfel, o dată cu creanţele se vor preda factorului şi înscrisurile observatoare: facturi,
contracte, procese-verbale de recepţie, în virtutea contractului de factoring se pot transmite
toate creanţele ori numai o parte din acestea, însă pentru această din urmă situație - părţile
trebuie să prevadă ce creanţe vor fi preluate, ori cel puţin criteriile în raport de care se va
realiza această operaţiune.
Mai mult, transmiterea creanţelor materializate în facturi de la aderent la factor
prezintă la baza sa o cesiune de creanţă distinctă de cesiunea de creanţă, reglementată și de
prevederile Codului civil, deoarece în situația contractului de factoring- cesiunea se realizează
mereu cu titlu oneros, iar acordul debitorului nu se impune.
De aici reiese că, cesiunea creanţelor nu produce vreun efect asupra scadenţei, ea e
păstrează la fel și faţă de factor.
Un aspect important este și acela că, aderentul mai poate asigura pe factor şi de refuzul
de plată ori de insolvabilitatea terţului.
Obligația de față revine aderentului doar în cazul în care se stipulează în mod expres
acest lucru, altfel este incidentă prezumţia că, creanţa s-a preluat cu toate riscurile ei, inclusiv
cel de neachitare a prețului din partea terţului.
Prin urmare, nu se pot valorifica prin factoring creanţele civile, administrative, cele
născute dintr-un act de comerţ sub condiţie rezolutorie, şi nici creanţele reieșite din gestiunea
de afaceri, și înapoierea plăţii nedatorate.
Astfel, transferul creanţelor de la aderent la factor operează şi transmiterea dreptului
către acesta de a solicita sumele de bani debitorului cedat.
Debitorul cedat, constituind terţ în raport cu contractul de factoring, va realiza plata
aderentului, până în clipa în care va fi încunoştinţat referitor la noul creditor.
CONCLUZII

Lucrarea de față ,,Metode alternative de finanțare a agenților economici. Studiu de caz


pe exemplul BRD-GSG", este o lucrare de actualitate, care prezintă cele mai importante
metode alternative de finanțare.

40
Turcu I., Operațiuni și contracte bancare, Editura Lumina Lex, București, 1995, p. 33.

34
Se poate observa că, nu se elimină rolul statului ca producător de bunuri și servicii, el
putând fi înlăturat doar atunci când se dovedește mai eficient decât acel sector privat, care este
fundamental.
În acest sens, metodele de gestionare a sectorului public, răspunderile persoanelor care
manevrează banii ori alte valori publice, raporturile dintre acele unități publice, și dintre
acestea și cele private sunt reglementate tot prin acte ale autorităților publice.
Rezultă că, finanțele au apărut odată cu statul, deoarece orice structură politică necesită
la formarea ei, mijloace materiale și bănești pentru realizarea întreținerii aparatului propriu,
care prezintă trăsături esențiale.
Așadar, se recunoaște apartenența finanțelor publice la științele economice, dar în
același timp finanțele publice prezintă legătură și cu științele juridice și politice.
Prin urmare, finanțarea unor afaceri constituie realizarea mobilizării acelor resurse de
capital de la investitori spre cei care au nevoie de acestea, cu ajutorul unor instrumente şi
mecanisme specifice, în interiorul unor pieţe organizate.
Mai mult, metodele alternative de finanțare a agenților economici generează o serie de
efecte importante, care contribuie la delimitarea lor.
La momentul actual, aproape toate ramurile industriei pot să profite de relaţiile de
factoring, cele mai populare fiind industria textilă, producătorii de echipament industrial şi de
birou, electronice, precum şi alimente procesate.
De asemenea, conceptul de factoring este un complex, care face referire atât la o
cesiune de creanță, cât și la o subrogare convențională, care este acceptată de creditor.
Se impune a se preciza că, acest contract de factoring care prezintă o serie de
caracteristici importante a îndeplinit o funcţie esențială în extinderea comerţului internaţional,
acest fapt fiind vizibil din orice punct de vedere.
Marea Britanie se bucură de poziţia de lider incontestabil al pieţei de factoring din
lume, cu circa 290.000 milioane euro cifră de afaceri în prezentul sector, maxim atins în 2007,
iar în anul 2009, volumul prezentelor operaţiuni de factoring în cadrul Marii Britanii atingea
valoarea de 195.613 milioane euro, fiind în diminuare, ca urmare a conjuncturii economice
actuale.
Se afirmă că, în Italia şi Marea Britanie volumul factoringului este de 40 de ori mai
ridicat decât în Grecia, de pildă, şi destul de ridicat în raport cu pieţele Austriei, Irlandei,
Belgiei ori sau Danemarcei. Franţa, ocupanta locului III, prezintă o piaţă de abia cât 50% din
cea a Marii Britanii, dar apropiată ca valoare de cea a Italiei.
De asemenea, avem 5 ţări pe teritoriul cărora sunt concentrate peste 655 din numărul
acelor companii importante de factoring: Marea Britanie, Italia, Turcia, Franţa şi Spania.
Prin urmare, primul loc în cadrul industriei factoringului este ocupat de Europa, însă
trebuie precizat faptul că, circa 82% din prezentele tranzacţii de factoring încheiate în anul
2009 pe acest continent, sunt ale unor ţări cu o puternică economie de piaţă, și anume: Marea
Britanie, Italia, Franţa, Germania, Spania şi Olanda.
Factoringul prezintă un mecanism de derulare eficient, care se ghidează după reguli
financiare esențiale. Se precizează că, dacă creanţele cedate în temeiul unui contract de
factoring s-au ivit dintr-un contract de vânzare de mărfuri, între un furnizor şi un debitor care
îşi prezintă sediul în state distincte, atunci este prezentă o operaţiune de factoring
internaţional.
În acest sens, exportatorul semnează un contract de factoring, și cedează toate
creanţele unui factor de export.
Factorul ajunge, astfel, responsabil de toate aspectele prezentei operaţiuni de factoring,
iar factorul de export optează pentru un factor principal de import în cadrul țării, în care
bunurile se vor livra.
Așadar, creanţele se cedează factorului de import, iar în acelaşi timp, factorul de
import realizează cercetări legate de reputaţia cumpărătorului bunurilor exportatorului,
referitor la rambursarea datoriilor, şi deschide linii de credit.
35
Prezentul fapt permite cumpărătorului să realizeze o comandă în termeni de cont
curent, fără a realiza deschiderea de linii de credit. Mai mult, după livrarea bunurilor, factorul
de export poate avansa până la 80% din cuantumul facturii către exportator.
Un avantaj important al operațiunii de factoring este acela că, acordă un nivel de
protecţie potrivit, în scopul reducerii beneficiului nerealizat, pentru clienţii numeroși din
străinătate.
În acest sens, prin comisioanele achitate factorului se bazează pe volumul de vânzări,
astfel încât costul prezintă diverese fluctuații în raport de vânzări, fiind reduse costurile de
operare în timpul acelor perioade de vânzări diminuate.
Tot ca avantaj al factoringului apare garantarea de lichidităţi pentru mărirea capitalului
rulant, importatorii nu sunt obligați să deschidă o scrisoare de credit, şi se acordă o putere
mărită de achiziționare, fără blocarea liniilor de credit prezente.
Prin urmare, toate aceste avantaje ale factoringului sunt vizibile, și ele contribuie la
mărirea importanței factoringului în societatea actuală.
O serie de date recente indică faptul că, pe măsura extinderii economiei, factoringul îşi
va face simţită prezenţa din ce în ce mai pregnant şi în cadrul ţării noastre.
Ca atare, deoarece ne confruntăm cu o piaţă lipsită de lichidităţi, din cauza accesului
tot mai greu la creditele bancare ori la alte modalități de finanţare, factoringul constituie o
metodă la îndemână, şi facilă de aplicat, pentru cei care necesită finanţare rapidă.
Contractul de factoring este consensual, întrucât implică validitatea consimţământului,
iar în cadrul practicii bancare, contractul de factoring este încheiat doar în formă scrisă.
Acest contract de factoring este cu executare succesivă, fiind determinat un plafon
între aderent şi factor, iar aderentul cesionează factorului creanţele pe care le prezintă asupra
debitorului în valoarea respectivă, creanţe probate prin facturi acceptate de debitor.
De asemenea, contractul este intuitu persona, factorul acceptând aderentul după o
cercetare serioasă a bonităţii acestuia. Mai mult, contractul de factoring reprezintă un contract
de adeziune, clauzele contractului fiind determinate de către factor.
Avem Legea bancară numărul 58/199813, care în articolul 11 litera b) prezenta,
printre activităţile permise băncilor, şi prezentele operaţiuni de factoring.
Mai mult, factori mai pot fi şi acele instituţii financiare nebancare, precizate în
cuprinsul dispozițiilor Ordonanței numărul 28/200614, referitoare la reglementarea unor
măsuri financiar fiscale. La nivel mondial, în majoritatea ţărilor extinse, factorii se constituie
sub forma unor companii importante de factoring, care sunt de fap societăţi comerciale
specializate.
Astfel, debitorul cedat poate să fie orice comerciant, persoană fizică ori persoană
juridică. Reiese că, nu reprezintă debitor, persoana care-și obține mărfurile şi serviciile în
calitate de consumator final, cu titlu personal, pentru uz personal, şi nici acea persoană care
nu prezintă calitatea de comerciant.
Prin urmare, părțile contractului de factoring sunt importante, deoarece ajută la
executarea eficientă a contractului de față.
Pentru a reprezenta obiect al contractului de factoring, creanţele trebuie să întrunească
o serie de cerințe esențiale pentru valorificare, adică să fie certe şi lichide.
Mai mult, creanţele cesionate nu trebuie să fie şi exigibile, întrucât de natura
factoringului este transmiterea creanţelor a căror scadenţă nu este împlinită, însă trebuie să
prezinte specificată expres data exigibilităţii, creanţele viitoare pot alcătui obiectul
contractului de factoring.
Nu se pot valorifica prin factoring creanţele civile, administrative, cele născute dintr-
un act de comerţ sub condiţie rezolutorie, şi nici prezentele creanţe, care au reieșit din
gestiunea de afaceri, restituirea plăţii nedatorate, şi din realizarea vânzării bunurilor în regim
de consignaţie.

36
Factoringul este un contract complex cu un obiect specific, și care dă naştere unor
efecte juridice speciale, ce apar concretizate în drepturi şi obligaţii, atât în sarcina aderentului,
cât şi în sarcina factorului.
Factoringul constituie soluția optimă pentru următorii potențiali contractanți, și anume:
1. acele societăți nou formate care prezintă relații comerciale bine definite și stabile;
2. societățile aflate în plină ascensiune;
3. acele societăți care acordă termene extinse de plată;
4. societățile care necesită urgent numerar;
5. societățile care nu beneficiază de acces la alte modalități de finanțare;
Pe de altă parte, se consideră că, factoringul prezintă și o serie de beneficii importante,
printre care se află:
a) produse personalizate;
b) lichiditate imediată;
c) comisioane nu foarte ridicate, și competitive;
d) acces facil;
Așadar, contractul de factoring care prezintă o serie de caracteristici importante a
îndeplinit o funcţie esențială în extinderea comerţului internaţional, acest fapt fiind vizibil din
orice punct de vedere.
Acest contract este, în general, preferat de acele întreprinderi mici si mijlocii, în vreme
ce companiile extinse preferă să-și garanteze riscul de neplată, pentru facturile care s-au emis
către clienți. În virtutea factoringului pot fi transmise creanţe ce se nasc din livrări de bunuri,
din prestări de servicii, executarea de lucrări, iar în temeiul cesiunii se pot transmite orice gen
de creanţe, fără să aibă vreo relevanţă natura juridică ori cauza acestora.
Factoringul nu este identificat nici cu subrogaţia în drepturile creditorului, deoarece
subrogaţia operează numai din clipa în care solvensul a achitat accipiensului creanţa, pe când
factorul poate cere plata de la terţ după notificarea acestuia, fără a interesa dacă l-a finanţat ori
nu pe aderent. De aici reiese că, solvensul poate să ceară creanţa numai în cuantumul pe care
l-a achitat el însuşi accipiensului.
Se mai afirmă că, deşi sunt prezente puternice asemănări între factoring şi scontare,
cele două operaţiuni se diferențiază prin faptul că, scontarea constituie o operaţiune ce poartă
exclusiv asupra efectelor de comerţ (cambii, cecuri, bilete la ordin) ori a prezentelor titluri
reprezentative de mărfuri (recipise de depozit, warante, conosamente), iar factoringul prezintă
ca obiect transmiterea unor creanţe născute din contracte şi poartă, drept regulă, asupra
facturilor.
Trebuie precizat că, în situația scontării efectelor de comerţ, când trasul nu achită,
posesorul își menține dreptul de regres contra obligaţilor anteriori (trăgători, giranţi, avalişti),
în vreme ce, în situația factoringului fără regres, factorul nu se poate întoarce contra altei
persoane decât debitorul cedat.
Concluzia finală a lucrării este că, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) operează
drept o entitate unică de afaceri, fiind prezent un grad foarte mare de omogenitate între
produsele şi serviciile Băncii, și între acele riscuri și beneficii generate de acestea.

BIBLIOGRAFIE

I. Cărți, Tratate:

37
1. CRISTEA M., GHERGHINESCU O., AVRAM V., Gestiune bancară, Editura
Universitară, Craiova, 2013.
2. DEDU V., Mangement, bancar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002.
3. HEFFERNAN S., Modern banking, John Wiley&Sons Ltd, Londra, 2005.
4. MEHTA D, FUNG H.G., International Bank Management, Blackwell Publishing,
2004.
5. OLTEANU A., OLTEANU F.M., BADEA M., Management bancar.
Caracterisitici, strategii, studii de caz, Editura Dareco, București, 2004.
6. OLTEANU A, RĂDOI M.A, Managementul riscurilor financiar- bancare, Editura
Dareco, București, 2005.
7. OPRIȚESCU M, și colaboratori, Managementul riscurilor și performanțelor
bancare, Editura Universitaria, Craiova, 2006.
8. ROTARU C., Managementul performanței bancare, Editura Exper, București, 2001.
9. STOICA M., Management bancar, Editura Economică, București, 1999.
10. SPULBĂR C., Management bancar, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 34.
11. SPULBĂR C., NANU R., BERCEANU O., Sisteme bancare comparate, Editura
Sitech, Craiova, 2012.
12. TURCU I., Operațiuni și contracte bancare, Editura Lumina Lex, București, 1995.

II. Site-uri Internet:


1.https://www.listafirme.ro/profit-consult-srl-16437142/
2.www.companii/top.ro.

38