PARTEA I Evaluarea riscului climatic

3) Riscuri climatice din sezonul cald al anului 2

4) Riscuri climatice din sezonul rece al anului 2
 CURS 3. RISCURI CLIMATICE DIN
SEZONUL CALD AL ANULUI

De vară:

 Valuri de căldură tropicală

 Încălziri masive (> 30°C)
 Maxime absolute (> 35°C, > 40°C)
 Incendii naturale de pădure
 Suhoveiuri, furtuni de praf
 Averse
 Posibile tornade
 Grindină, vijelii, oraje
 Valuri de frig, îngheț și ninsori pe munte (> 1500 m altitidine)
 CARACTERISTICI GENERALE

Fenomenele meteo-climatice de risc de vară au ca trăsătură comună

temperaturile pozitive şi procesele intense de insolaţie.
După elementul meteo-climatic care le imprimă caracteristicile sunt
reprezentate prin:
- riscuri termice de vară (valuri de căldură tropicală, încălziri masive
>30,0°C, temperaturi maxime de >35° sau de >40°C, incendii naturale de pădure);
- riscuri pluviale (ploi abundente şi de durată, ploi torenţiale, averse);
- riscuri eoliene (Suhovei, Vântul Negru, furtuni de praf) etc;
- riscuri asociate (averse, grindină, vijelii, oraje, tornade).

Pe munte, la peste 2 000 m altitudine, sunt posibile vara şi fenomene de

risc glacio-termice de iarnă (valuri de frig, îngheţ, lapoviţă, ninsoare, viscol).
1. VALURILE DE CĂLDURĂ TROPICALĂ, ÎNCĂLZIRI MASIVE,
MAXIME ABSOLUTE CU VALORI FOARTE RIDICATE

 Valul de căldură
- reprezintă o advecție de aer cald tropical care se menține cel puțin 5
zile consecutive, timp în care, temperatura medie este cu 5°C mai mare decât
media climatologică, pe arii extinse (conform OMM)
- sau cel puțin două zile consecutive în care tempetatura maximă este ≥
37°C (conform ANM, București)
 Valurile de căldură sunt specifice regiunilor situate la latitudini temperate.

 sunt determinate de:

- advecţii de aer continental tropical,
- sau/și de aer maritim tropical continentalizat.

În cazul Europei, valurile de căldură se produc în următoarele condiții:

 extinderea spre latitudini mai mari a dorsalei Anticiclonului Azoric (caz tipic
pentru Europa de Vest),
 extinderea spre NE a dorsalei Anticiclonului Nord African (cu influenţă mai ales
în Europa Sudică, Centrală şi de Sud-Est),
 advecţia peste Europa Sudică, Centrală şi de Sud-Est de aer tropical asociată cu
un ciclon mediteranean, care acţionează în culoarul depresionar ce leagă bazinul Mării
Mediterane de zona Minimei Islandeze,
 în Europa de Est şi de Sud-Est valurile de căldură apar şi în condiţiile unei
circulaţii de est (dinspre Asia Centrală) sau de sud-est (dinspre Asia de SV), dezvoltate
la periferia nordică a Ciclonului Arab,
 în Europa de Est şi de Sud-Est valurile de căldură apar şi în urma acţiunii unui
ciclon mediteranean cu caracter retrograd care activează în sud-estul Europei.
 În cadrul observaţiilor climatice din România, valurile de căldură sunt
evidenţiate prin:

 zilele tropicale (Tmax. diurnă > 30°C),

 zilele cu arșiță (Tmax. diurnă ≥ 32°C),
 zilele caniculare (Tmax. diurnă > 35°C),
 nopţile tropicale (Tmin. diurnă > 20°C).

Față de aceste limite termice încălzirea poate fi și mai mare, poate atinge și
depăși 40-44°C chiar și în zona temperată unde poate persista 2-5 zile consecutive.
Perioadele cu astfel de temperaturi au fost denumite încălziri masive (Bogdan,
Niculescu, 1999),
- expresia evidențiază că, la un număr semnificativ de staţii meteorologice, s-
au înregistrat maxime termice absolute > 40°C;
- încălzirile masive sunt asociate cu absența precipitațiilor.

Din cauza unicităţii lor, unele dintre maxime absolute au căpătat caracter de
singularităţi termice pozitive.
 Analiza cazuisticii valurilor de căldură / încălziri masive/
singularițăți termice din Sec. XX - România

România/secolul XX → s-au înregistrat 16 ani în care Tmax. în una sau mai multe luni
ale perioadei calde (iunie - septembrie) a depăşit 40°C (Teodoreanu, 2007),
→ 34 faze de încălziri masive (iunie 1; iulie – 17; august – 15) -
Bogdan, Niculescu, 1999.
Localizarea spațială: majoritatea în regiunile de câmpie din sudul şi estul ţării, şi mai
puţin în câmpia de vest şi nord-vest.
Exemple concrete: puternice încălziri s-au remarcat în:
- iulie 1916, cu maxime absolute de peste 40°C, în sudul şi sud-estul ţării,
- iulie 1936, cu maximele în regiunile vestice şi centrale ale ţării, cu o abatere medie
lunară pe ţară de 2,9°C,
- august 1946, cu mai multe faze de încălziri excepţionale, de peste 40°C, în zilele de 14-
20 august, cu abateri medii lunare care au depăşit 3...4°C, şi chiar 5°C, în sudul ţării,
- august 1951, cu cea mai extinsă arie teritorială, în vestul şi sudul României,
- iulie 1994, când masa de aer excesiv de uscat din nordul Africii a acţionat asupra
sudului şi centrului Europei etc.
 CAZUL LUNII AUGUST 1951
- în anii 1946 şi 2000 încălzirile masive au avut cea mai mare frecvenţă în timp şi
spaţiu,

- în 1951 s-a realizat recordul termic de 44,5°C la 10. VIII,

- la aceeaşi dată, alte două valori, de 44,0°C, s-au înregistrat la Amara-Slobozia

pe Ialomiţa şi Valea Argovei pe Mostiştea, ambele în Bărăgan (Clima RSR /RPR - 1962,
1966, Geografia României, I - 1983, V - 2005),

- încălzirea masivă s-a produs în august 1951 în numai 2 faze, la 6 staţii

meteorologice.

Pentru că în această lună s-a realizat valoarea maximă termică pozitivă absolută
pe ţară apreciem că aceasta a fost luna cea mai fierbinte a secolului XX, în care s-a
realizat recordul termic pozitiv,
„Polul" căldurii în România este localizat pe dunele de nisip de pe dreapta
Buzăului în comuna Râmnicelu, la ferma Ion Sion unde exista şi o staţie meteorologică
proprie.
 Cauzele valului de căldură, ale încălzirii masive și a
singularităților termice din august 1951:

- cauze sinoptice care ţin de dinamica maselor de aer şi

- cauze geografice care ţin de caracteristicile suprafeţei active.
CAUZELE SINOPTICE
 CAUZELE GEOGRAFICE

 poziţia regiunii, respectiv a Bărăganului, la extremitatea cenţilor barici de

influenţă continentală, oceanică, şi mediteraneeană, dar mai ales aflată sub influenţa
climatului continental excesiv,
 netezimea câmpiei cu vegetaţie ofilită sau uscată de talie mică (mai ales culturi
agricole) care a favorizat advecţia simultană a aerului cald tropical peste tot Bărăganul.
 rolul de baraj orografic al Carpaţilor care a stopat deplasarea spre vest a valului
de căldură,
 prezenţa dunelor de nisip de pe dreapta Buzăului care sunt foarte bune
conducătoare de căldură şi cu un albedou mare, ceea ce a făcut să crească intensitatea
procesului de încălzire în stratul microclimatic, atât prin radiaţie efectivă (prin
convecţie termică), cât şi prin radiaţie reflectată.
 În acelaşi timp, pe sol, temperatura era de 74,7°C, ceea ce înseamnă că
„pământul ardea ca o plită" (Bogdan, Marinică, 2007).
 de la data de 10.VIII.1951 nu s-au mai înregistrat temperaturi care să
depăşească recordul termic pozitiv absolut de +44,5°C, deşi valuri de călduri
tropicale au fost în continuare,

 din anul 2000 până în prezent, aproape fiecare vară este afectată de încălziri
masive de >40°C !!!!

 în primii ani ai secolului XXI se observă tot mai mult o extindere a

temperaturilor >40°C în sudul ţării (ex. 43,5°C / 5.VII.2000 şi 43,0°C la 5.VII.2003
ambele la Giurgiu) şi cu precădere în Bărăgan (sectorul de vest), în sudul Olteniei
(spre nord) ca şi în Dobrogea (spre vest), unde valurile de căldură ajung din ce în ce
mai frecvent şi mai uşor, ceea ce atrage atenţia pericolului de aridizare a climei.
ALTE EXEMPLE
AUGUST 2003
Conform Teodoreanu,
2007, p. 136, cca. 50.000 de
decese s-au produs în 16 țări
europene în vara acelui an, din
cauza temperaturilor
caniculare (Franța, Germania,
Portugalia, Spania, Italia,
Olanda, M. Britanie,Bulgaria,
Grecia etc. - din acestea Sursa imaginii: http://earthobservatory.nasa.gov/
aproape 15.000 s-au produs
numai în Franța).
Multe dintre persoanele Imaginea reprezintă abaterile mediilor temperaturilor
decedate erau în vârstă sau maxime din luna august 2003, comparativ cu mediile
sufereau de boli cronice, temperaturilor maxime din intervalul 2000-2008. Zonele în
locuiau singure, în cămine sau care a fost cel mai cald sunt colorate în rosu, cele în care a
spitale. fost aproape normal de cald se apropie de alb, iar cele în
care a fost mai rece decât normal sunt colorate în albastru.
- Mtg. Florinela Georgescu -
http://vremea.meteoromania.
ro/taxonomy/term/49
Valurile de căldură din verile:
- 2003 – în sudul Franței, Spania, Italia, Portugalia incendiile de pădure au
durat trei săptămâni și au ars 160000 ha de pădure,
- 2007 – incendiile de pădure au afectat în Grecia 170000 ha, inclusiv
păduri din siturile Natura 2000 (Giurgiu, 2010, Bogdan, 2018),
- în verile 2003 și 2007 apele Mării Mediterane au atins în larg temperaturi
de 32° C
- 2010 și
- 2012 – Australia valuri de căldură, secetă și incendii de pădure care au
durat 5 săptămâni și care au distrus peste 500000 ha,
- cel mai recent din vara 2015.
 1B. VALURI DE CĂLDURĂ ATIPICE
DIN EXTRASEZON – DIN TIMPUL IERNII SAU AL ANOTIMPURILOR DE
TRANZIȚIE

- valurile de căldură pot fi caracterizate şi prin valori mai puţin ridicate ale
temperaturii aerului, atunci când ele se produc în alte anotimpuri decât cel de vară,
- astfel de situaţii pot apărea şi în timpul iernii, atunci când mediile zilnice
depăşesc cu 5-8 °C mediile multianuale și când maximele zilnice ≥ 16-20°C,
- strat gros de zăpadă → temperaturi ridicate → topirea bruscă a zăpezii →
dezgheţul cursurilor de apă. Fenomenele sunt amplificate dacă încălzirea este asociată
cu precipitaţii lichide.
Exemplu: inundaţiile din România din perioada 24 decembrie 1995 - 6 ianuarie
1996, considerate, ca intensitate şi ca arie, cele mai mari inundaţii de iarnă din istoria
observaţiilor organizate realizate în ţara noastră.
Inundaţiile:
- au afectat 29 de judeţe (mai ales pe cele din regiunile intracarpatice)
- au cauzat decesul a 5 persoane şi pagube estimate la aproape
80.000.000 $ (în 600 localități/8000 gospodării/100000 ha inundate/infrastructură
distrusă).
 - iarna 2006-2007, tipic mediteraneană, care reprezintă recordul iernilor
calde din România (în luna ianuarie s-au înregistrat local abateri pozitive între 4,7 –
9,7°C față de normală; hidrocentrala Porțile de Fier I și-a redus la minim activitatea;
în regiunile deluroase și de câmpie pânza fratică a scăzut până la dispariție –efectul
Oscilației Nord-Atlantice , faza NAO pozitivă).

- valurile de căldură care se înregistrează la începutul primăverii pot

determina declanşarea prematură a ciclului vegetativ, ceea ce reprezintă un pericol
potenţial în cazul unor eventuale răciri ulterioare.
 2. Ploile torenţiale
Geneză: cad din nori Cumulonimbus.
Norii Cb se formează:
- de-a lungul fronturilor reci, din cadrul unor
cicloni mediteraneeni foarte activi,
- formaţi în cazul convecţiei puternice, în
perioadele calde, cu insolaţie şi încălzire foarte
accentuată,
- în condiţii de advecţii rapide ale maselor de
aer pe pantele muntoase, au determinat, de-a lungul
timpului, maximele de precipitaţii căzute în 24 de
ore, cu valori depăşind adesea sumele medii lunare,
în diferite regiuni din ţară.
 Exemplul 1:
- ploaia care a determinat valoarea maximă absolută în România, de 530 mm la 29
august 1924, în Delta Dunării, la C.A. Rosetti, cumulând 690 mm, cu ploaia din 30 august,

- Cantitatea de precipitații căzută a fost pusă de unii cercetători sub semnul întrebării !!?,
considerându-se totuşi o valoare total ieşită din comun,

- alte valori de peste 200 – 300 mm dovedesc posibilitatea producerii unor ploi
excepţionale, în timp scurt, de obicei pe arii restrânse, cu consecinţe uneori dezastruoase, în
regiunea respectivă.
 Exemplul 2:

- 19 iunie 1924, la staţia Fundata, 1264 m altitudine, în 24 de ore au căzut 306

mm de precipitaţii.
- Această ploaie s-a produs în contextul unei perioade excesiv de ploioase, de la
mijlocul lunii iunie 1924, în condiţiile unei puternice depresiuni aflate în nordul Africii,
care s-a extins până la Marea Neagră, însoţită de puternice manifestări electrice, pe o
mare suprafaţă de pe versantul sudic al Carpaţilor Meridionali (între staţia Fundata şi
posturile pluviometrice de la 600 – 700 m altitudine) (cf. Teodoreanu, 1980).
 Exemplul 3: Câteva exemple de ploi puternice în Republica Moldova în intervalul (1974-1998)
Data inceputului Fenomene de care a fost
Data sfîrşitului Cantitatea/durata Staţii meteorologice
însoţită grindina
1974/05/23 1974/05/23 30 mm/15 min Copăceni, r. Sângerei oraje
1975/06/07 1975/06/07 87 mm/2 h Sipoteni oraje
1975/08/19 1975/08/19 188 mm/6 h Ermoclia, r. Ştefan-Vodă oraje
1976/06/27 1976/06/27 74 mm/2 h r. Sângerei oraje
1977/06/15 1977/06/15 198 mm/24 h r. Orhei oraje
1977/08/03 1977/08/03 86 mm/1 h Grigoriopol oraje
1979/06/09 1979/06/09 57 mm/31min r. Camenca oraje, grindină 6-19 mm
1980/06/27 1980/06/27 35 mm/20 min Congaz
1981/09/15 1981/09/16 143 mm/36 h Corneşti oraje şi vânt
Bravicea
1985/06/11 1985/06/11 100 mm/2 h oraje, grindină 10-12mm
1985/06/18 1985/06/19 226 mm/48 h Costeşti oraje
1985/06/18 1985/06/18 100 mm/12 h Sângerei oraje
1985/09/03 1985/09/03 45 mm/19 min Cahul oraje
1987/07/03 1987/07/03 70 mm/45 min Pârliţa, r. Făleşti oraje
1991/07/03 1991/07/05 160 mm/18 h Sevirovo oraje
1991/07/03 1991/07/05 215 mm/24 h Floreşti oraje
1994/08/25 1994/08/27 216 mm/72 h r. Orhei
1994/08/25 1994/08/27 213 mm/72 h r. Râbniţa
1994/08/25 1994/08/27 245 mm/72 h r. Străşeni
1994/08/25 1994/08/27 24-245 mm/72 h totală viituri
1997/07/19 1997/07/19 97 mm/3 h Codri-3
1997/07/19 1997/07/19 125 mm/3 h Codri-2
1997/07/19 1997/07/19 134 mm/3 h Codri-1
1998/10/03 1998/10/04 137 mm/48 h Cărpineni
1998/10/03 1998/10/05 148 mm/45 h Chişinău
1998/10/03 1998/10/05 172 mm/60 h Codrii-4
Data inceputului Fenomene de care a fost
Data sfîrşitului Cantitatea/durata Staţii meteorologice
însoţită grindina
1994/08/25 1994/08/27 245 mm/72 h r. Străşeni
 EX: 4 Cronograma desfăşurării evenimentelor meteorologice din 30
iunie 2006 (1900-0030) – dată la care s-au produs ploi torențiale
urmate de viituri catastrofale
1900 1930 2000 2030 2100 2130 2200 2230 2300 2330 0000 0030
1900 Dorna Cândreni 11,2 2100
• 1930 Brodina 26,3 2110
• 1940 P.Stampei 10 2018
• 2000 Rădăuţi 11 205410 2104
Cele două sisteme
multicelulare 2010 Solca 82 2140 2015 V.de Jos 63 2055
s-au unit (zona de
munte acope-
rită de 7 furtuni
- supercelula).
•
2015 Dragoşa 20,8 2130
•
• 2020 Prisaca Dornei 21,4 2140
În zona localităţii Solca
există celula X8 şi se naşte 2040 C.Mold 35,4 2115
X9 la nord şi W9 la sud.
2108 ora la care W9 are
activitate maximă pe Solca 2105 Cacica 60 2200
• 2130 Suceava 17 2225
• 2145 Părhăuţi 53,5 0030
• 22 Frumosu 35 2315
30

• 2120 Act. max. pe Arbore 2221

 Sintetic, derularea evenimentelor poate fi rezumată
• Din analiza imaginilor radarului Doppler, în evenimentele ce au
avut loc pe zona Arbore în 30 iunie 2006 au existat trei etape.

• 1. h 20:00- momentul când cele două sisteme multicelulare din

NV şi SV judeţului Suceava s-au unit astfel încât zona de munte a fost
acoperită de 7 furtuni ce au dat cantitati mari de precipitatii în amon-
te de Arbore.

• 2. h 20:50- când în zona Solca s-a format un alt sistem multice-

lular, cu un maxim de activitate pe Solca la 21:08 ; continuă ploile
torentiale la Solca, Cacica, astfel încât s-au înregistrat: la Solca
82 l /m2, Vicovu de Jos 63 l/mp, Cacica 60 l/mp, C. Moldovenesc
35,4 l/mp.

• 3. Între (21:20-22:21) sistemul multicelular din zona Arbore are

activitate maximă.
Consecinţe parţiale ale precipitaţiilor torenţiale din bazinul
hidrografic Saca-Clit
 Consecinţe parţiale ale ploilor torenţiale şi ale inundaţiilor din 30 iunie 2006
la Arbore – în imagini

Pagubele totale din comuna Arbore au fost evaluate la 84,22 miliarde de lei vechi, constând în:
• 27 de locuinţe şi 34 de anexe gospodăreşti au fost complet distruse;
• alte 24 de case şi 17 anexe parţial avariate;
• 166 de gospodării afectate în total;
 EX.: 5 Caracteristicile calitative şi cantitative ale ploilor torențiale pot rezulta
din analiza diagramelor meteorologice de la înregistratoare

• În zilele de 17-19 august 2005 la Suceava au căzut cantităţi foarte mari de

precipitaţii (peste 100 mm) care au creat numeroase probleme şi neajunsuri
populaţiei, infrastructurii şi economiei din aria acestui municipiu.

• Pluviogramele cu evoluţia cantităţii de precipitaţii din 17.08.2005 (orele

19-24), din data de 18.08.2005 (orele 0-24), din 19.08.2005 (orele 0-6) şi cea cu
evoluţia cantităţii de precipitaţii din data de 19.08.2005 (orele 6-19) la staţia
meteorologică Suceava argumentează cele afirmate.
 Aceste cantităţi mari de precipitaţii s-au înregistrat în următoarele condiţii sinoptice:
- la debutul ploilor, în jurul orei 300 pe 18.08.2005, ţara noastră se afla la contactul
dintre o formaţiune barică anticiclonică plasată deasupra Europei Central-nordice cu o arie
depresionară ce înainta pe direcţia SE-NV şi care cuprindea Bazinul Mării Negre şi Asia Mică
având centrul deasupra nordului Irakului;
 - peste 6 ore, în dimineaţa zilei de 18.08 configuraţia câmpului baric deasupra
Europei Central Sud-Estice era asemănătoare celei precedente, însă frontul ce despărţea
masa de aer cald ponto-asiatică de cea central europeană începea să tranziteze dinspre E
spre V ţara noastră;
- convecţia dinamică de pe suprafaţa frontală ce a tranzitat în următoarele 6 ore
aria Podişului Sucevei a generat precipitaţii foarte bogate din intervalul cuprins între orele
1600-1700 cu extindere până la orele 200 a datei de 19.08;
- după ora 2000 (18.08) presiunea atmosferică începe să crească, harta sinoptică
indicând extinderea dinspre NV a ariei anticiclonale amintite la începutul intervalului şi care
va determina pe parcursul următoarelor ore stabilizarea treptată a vremii cu rărirea spre
sfârşitul zilei de 18.08 şi începutul zilei de 19.08 a ploilor.
Exemplele 6/7: Precipitațiile abundente din vestul Ucrainei și
nordul Moldovei din perioada 23-28 iulie 2008. Cauze și
consecințe – inundații majore
 Contextul sinoptic ce a determinat precipitaţiile abundente a constat în prezenţa unui
cuplaj între un nucleu provenit din Depresiunea Arabă şi un nucleu rece de altitudine, ce a
persistat câteva zile şi care a avut o evoluţie retrogradă, din nordul Mării Negre până în nordul
Moldovei şi Bucovinei. Condiţiile sinoptice şi orografice din ariile menţionate au produs cantităţi
mari de precipitaţii în timp scurt, în cicluri succesive şi pe areale extinse, de o parte şi de alta a
frontierei de stat cu Ucraina.

Începând din ziua de 22 iulie 2008, la sol, pe un talveg al Depresiunii Arabe apare un
nucleu depresionar de 1005 hPa în bazinul Mării Egee. În altitudine, la 500 hPa, a apărut din 23
iulie un nucleu închis cu un centru pe sudul Ungariei care a evoluat treptat peste Serbia, sudul
României, ajungând în final în vestul Mării Negre.

În zilele următoare, presiunea a continuat să scadă, nucleul de 1005 hPa s-a extins peste
întreg bazinul Mării Negre, apoi din 27 iulie 2008 acesta s-a deplasat lent peste Marea de Azov
spre Rusia, teritoriul ţării noastre ieşind de sub influenţa acestuia.

Nucleul format în talvegul Depresiunii Arabe - cu afluxul de umezeală şi căldură -

corelat cu nucleul rece de altitudine ce şi-au manifestat prezenţa pe durata celor 4 zile din
ultima decadă a lunii iulie (24-27 iulie 2008) au determinat precipitaţiile abundente ce au
condus la debitele record înregistrate pe râurile Moldova, Suceava, Siret şi Prut.
Fig. 3 - La répartition de la pression de l'air au sol et au niveau de la surface isobare de 500
hPa au- dessus de l'est de l'Europe du 24 au -25.VII.2008 d'après www.wetterzentrale.de
Fig. 3. Repartiţia presiunii aerului la sol şi la nivelul suprafeţei izobarice de 500hPa deasupra
estului Europei în zilele de 26-27. VII. 08 –după www.wetterzentrale.de
Fig.x. Repartiţia teritorială a precipitaţiilor atmosferice pe 24 ore în România în intervalul 22-23
VII.2008, orele 600 - 600UTC
Fig. x. Repartiţia teritorială a precipitaţiilor atmosferice pe 24 ore în România în intervalul
23-24.VII.2008, orele 600 - 600UTC
Fig. x. Repartiţia teritorială a precipitaţiilor atmosferice pe 24 ore în România în intervalul 24-25
VII.2008, orele 600 - 600UTC
Fig. x. Repartiţia teritorială a precipitaţiilor atmosferice pe 24 ore în România în intervalul 25-
26.VII.2008, orele 600 - 600UTC
Fig. x Repartiţia teritorială a precipitaţiilor atmosferice în România în intervalul 26.VII.2008
ora 600 UTC - 27.VII.2008 ora 600 UTC
 Tab. x. Debitele maxime înregistrate la staţiile hidrometrice din bazinul hidrografic al râului Siret/Fig. x.
Hidrografele viiturii din iulie-august 2008 pe Suceava (c – Brodina, d – Ţibeni)
Debit Debit maxim absolut
Post
Râul mediu Până în 2008 Iul. 2008
hidro
(m3/s) m3/s luna/an m3/s Zi/ora
P.Dornei 7,31 304 07.1972 274 24 h 05.00
Moldova
G.Humor 18,55 694 08.2002 664 26 h 20.00
Roman 32,60 1416 797 28 h 13.00
Lunguleţ 2,90 186 07.1969 254 26 h 13.30
Moldoviţa
Dragoşa 5,05 463 08.2002 539 26 h 15-16
Brodina 3,46 325 06.1969 465 26 h 16.00
Suceava Ţibeni 520 06.1995 966 26 h 21.00
Iţcani 16,50 1354 06.1969 1946 27 h 04.00
Pozen Horodnic 108 06.1975 104 26 h 16.00
Soloneţ Părhăuţi 0,94 309 07.2006 360 25 h 06.00
Siret 11,50 1193 07.1969 920 26 h 01-02
Siret
Huţani 12,40 866 07.1969 672 27 h 08-10
Q (mc/s) Suceava la Brodina Q (m c/s) Suceava la Ţ ibeni
1000
500.0
900
450.0
800
400.0
700
350.0
600
300.0
250.0 500

200.0 400

150.0 300

100.0 200
50.0 100
0.0 0
T
7-21 7-23 7-25 7-27 7-29 7-31 8-2 8-4 8-6 8-8 8-10 7-23 7-24 7-25 7-26 7-27 7-28 7-29 7-30 7-31 T
Fig. x Hidrografele viiturilor produse în intervalul 24-27.07.08 pe râurile Suceava şi Siret
 Inundații pe Prutul superior
m cubi/s

iulie august
5000
Rădăuţi - Prut
4500
4000
3500
3000
2500
2000
1500
1000
500
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63

m cubi/s

iulie august
1400
Stânca
1200

1000

800

600

400

200

0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63

Debite medii zilnice în lunile iulie si august 2008

 600
700
800
900
1000
1100
1200
1300
24.07.2008 06:00 W (mil.mc)

28.07.2008 03:00

29.07.2008 03:00

30.07.2008 03:00

31.07.2008 03:00

01.08.2008 03:00

02.08.2008 03:00

03.08.2008 03:00

04.08.2008 03:00

05.08.2008 03:00

06.08.2008 03:00

07.08.2008 03:00

08.08.2008 03:00
Acumulare Stânca iulie-august 2008

09.08.2008 03:00

10.08.2008 03:00
Costesti dans l'intervalle 24.VII - 29.VIII.2008

11.08.2008 03:00

13.08.2008 03:00
Fig. x L' évolution du volume de l'eau de l'accumulation Stânca –

16.08.2008 03:00

19.08.2008 03:00

24.08.2008 18:00

T (ore)
 • 27.07.2008 ora 1700
• Inundaţii majore pe râul
Prut la Horodiştea
 Consecințe ale
inundațiilor de pe Prut
în iulie 2008
3. Furtunile cu grindină
Furtunile cu grindină fac parte dintre fenomenele relativ rare, dar care pot produce
pagube materiale însemnate.
Sunt de asemenea fenomene complexe, în care intervin mai mulţi factori, toţi cu
potenţial de risc. Se desfăşoară de obicei, în condiţiile unor fronturi reci, foarte active, care se
deplasează peste teritorii supraîncălzite.
Masa de aer rece dislocă masa de aer cald, pe care o forţează la o ascensiune rapidă, prin
convecţie dinamică şi termică. Această ascensiune forţată până la peste 5 – 6000 m altitudine,
uneori peste 10 000 m, determină o răcire rapidă a aerului şi formarea norilor de dezvoltare
verticală, Cumulus congestus şi Cumulonimbus, care la partea superioară au o temperatură mult
sub 0°C (-15°...-20°C).
Urmează condensarea vaporilor de apă şi îngheţarea picăturilor de apă suprarăcite,
formarea boabelor de măzăriche, transformarea lor în grindină, creşterea în diametru a
boabelor, prin îngheţare rapidă şi / sau sublimare, iar depăşirea greutăţii de suspensie a
boabelor duce la căderea grindinii la sol.
În cursul verii se produc adesea furtuni, însoţite de ploi torenţiale, fenomene orajoase şi
grindină, de obicei pe suprafeţe restrânse, dar care sunt cu atât mai păgubitoare, cu cât grindina
este mai mare, furtuna mai îndelungată, iar la culturile agricole, procesul de vegetaţie este în
plină desfăşurare.
 Exemplul 1: Unul din numeroasele exemple descrise de cercetători este grindina de la
Iaşi, din 4 august 1950 (Gugiuman, Chiriac, 1956, Erhan, 1980, citaţi de Bogdan, Niculescu,
1999).
Aceasta s-a produs în condiţiile întâlnirii dintre o depresiune barică retrogradă din sud-
estul României, care antrenase un aer tropical cu temperaturi de peste 35°C şi umezeală mare
către partea de nord-est a Moldovei şi o altă arie depresionară din nord-vestul Europei, ce
transporta aer maritim mai rece, cu timp instabil, averse şi furtuni, însoţite de vijelii şi grindină.
Un câmp anticiclonic azoric, transportând aer maritim polar, rece şi umed, se găsea în
vest-nord-vest.
Acest contact de mase diferite a determinat apariţia unui front atmosferic rece, care a
forţat aerul cald la o ascensiune până la peste 6 000 m altitudine, unde în condiţiile unei
temperaturi sub -10°C, s-au constituit boabe de grindină de mărimea unui ou, cu un aspect
colţuros, relativ ovoidal, cu un nucleu alb de măzăriche în centru acoperit cu straturi concentrice,
opace şi transparente.
Vântul avea viteze de 22 la 30 m/s, din vest. Durata furtunii a fost de 13 minute, în care
au căzut aproape 30 l/m2. Pe fiecare m2 au căzut circa 1200 boabe de grindină. Grindina a
afectat oraşul Iaşi şi zona spre lunca Prutului, unde boabele de grindină au depăşit 300 g fiecare.
Acest bombardament de gheaţă a găurit numeroase acoperişuri, a deteriorat ziduri de
case, a spart geamuri în oraş, a distrus culturile de porumb, viile, livezile, din jurul oraşului, a ucis
oameni şi animale. Grindina a persistat la sol încă trei zile. După circa o săptămână vegetaţia şi-a
reluat activitatea, au apărut frunze noi, au înflorit a doua oară pomii fructiferi, dar recolta nu a
fost de calitate.
Exemplul 2: Luna iulie 2004, în România a înregistrat numeroase furtuni care au afectat
jumătate din judeţele ţării, cu ploi torenţiale, furtuni, grindină, trăsnete, inundaţii, cu pagube
materiale, dar şi victime omeneşti (Antonescu şi colab., 2004).
 Exemplul 3: Cazuri de grindină cu diametrul ≥ 50 mm în Republica Moldova (1974-1998)

Data Data Fenomene de care a

Staţii meteorologice şi
începutului sfîrşitului Diametru/Durata fost însoţită
posturi hidrologice
an/luna/data an/luna/data grindina
furtună, ploaie de
1974/06/23 1974/06/23 50 mm/5min Călăraşi
scurtă durată
1978/06/13 1978/06/13 60 mm r. Comrat furt., pl.de sc. durată
1979/08/13 1979/08/13 50 mm Briceni
1983/05/22 1983/05/22 50 mm/4 min Cimişlia furt., pl.de sc. durată
1984/06/07 1984/06/07 50 mm/5 min Chişinău vânt
1986/06/15 1986/06/15 20-80 mm r. Ştefan-Vodă furt., pl.de sc. durată

1987/06/16 1987/06/16 50-60 mm/1 h Corneşti furt., pl.de sc. durată

1993/05/27 1993/05/27 60 mm/10 min Briceni furt., pl.de sc. durată

1994/09/21 1994/09/21 Ou de găină r. Râşcani, Donduşeni,
Drochia
• Fotografierea, numărarea cu raportarea la m2, măsurarea cu şublerul a dimensiunilor
boabelor de grindină etc. ne pot da informaţii care să ne permită aprecierea cantitativă şi
calitativă a riscului indus de acest hazard meteo-climatic.
 CURS 4 RISCURI CLIMATICE DIN
SEZONUL RECE AL ANULUI

De iarnă:

 Valuri de frig polar

 Răciri masive (<-30°C)
 Minime absolute (<-30°C)
 Inversiuni de temperatură
 Îngheț, chiciură, brumă, polei – deosebit de intense
 Ninsori abundente
 Strat de zăpadă (troienit)
 Avalanșe de zăpadă
 Viscolul
 Depuneri de gheață
 Inundații de iarnă
 CARACTERISTICI GENERALE

Fenomenele de risc meteo-climatice de iarnă, au ca trăsătură comună

menţinerea temperaturilor negative.
După elementul meteo-climatic care le imprimă caracteristicile sunt
reprezentate prin:
- riscuri termice de iarnă (inversiunile de temperatură, valurile de frig,
răcirile masive, temperaturile minime sub -20°, -30°C etc.);
- riscuri glaciare (îngheţ, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheaţă, ninsori
abundente, strat de zăpadă gros şi troienit, avalanşe de zăpadă);
- riscuri eoliene (viscol, foehn, crivăţ);
În acest sezon de iarnă, în ţară, sunt posibile şi riscuri pluvio-termice de vară
cum sunt unele valuri de căldură şi ploile calde care generează inundaţii de iarnă.
 4. Valurile de frig polar, răciri masive şi
singularităţile termice negative

• Conform OMM, printr-un val de frig se înțelege o perioadă

de cel puțin 3 zile consecutive în care se înregistrează pe arii
extinse temperaturi medii cu 5°C mai mici decât norma
climatologică.

• În timpul iernii, valurile de frig pot determina temperaturi

negative scăzute sub -25°C, -30°C și chiar mai mult la latitudinea
României.
 Valuri de aer cu caracteristici geroase şi uscate (uneori umede) aduse de:

- advecţiile de aer arctic dinspre Groenlanda (AMP-uri) sau

- de aer polar de pe continentul euroasiatic (anticiclonul euro-asiatic şi foarte rar
anticiclonul siberian),

- → scăderi accentuate ale temperaturii aerului sub media climatologică multianuală.

Ulterior advecției, predomină timpul anticiclonic (senin şi liniştit) ce favorizează

apariţia răcirilor radiative.

Parametrii care atenţionează asupra advecţiei şi staţionării unei mase de aer rece
sunt „zilele de iarnă” (T.max.< 0°C) şi „nopţile geroase” (T. min. < -10°C).

După valorile medii lunare ale temperaturii aerului, cele mai intense răciri sunt cele
≤ -100C, iar după temperaturile minime, cele ≤ -300C.
 Tab. x Frecvenţa (nr. cazuri) răcirilor masive din sec. XX în România după
T. min. abs. (≤ -300C) pe grupe de valori (după O. Bogdan şi colab., 1999)
Grupa de frecvenţă (0C) Nr. cazuri
-30,0...-31,9 52
-32,0...-33,9 37
-34,0...-35,0 16
-36,0...-37,9 3
≤ -38,0 4

Fig. x Frecvenţa (%) răcirilor masive din sec. XX în România după T. min. abs. (≤ -300C)
pe grupe de valori (după O. Bogdan şi colab., 1999)
 RĂCIRILE MASIVE ÎN TIMP ȘI SPAȚIU

Răcirile masive se produc de regulă în lunile ianuarie, februarie şi mai rar în

decembrie.
În România, în ultimul secol s-au produs 41 de faze de răciri masive în care
temperatura aerului a fost ≤ -300C:
- 47,3 % revine răcirilor care s-au produs în regiunile situate în exteriorul
Carpaţilor, în sudul, sud-estul şi estul României, arii supuse influenţelor directe ale
aerului continental.
- 28,6 % s-au produs în vestul, nord-vestul şi centrul României în spatele
barajului orografic al Carpaţilor;
- cea mai mică frecvenţă a răcirilor masive (24,1 %) revine regiunilor
montane care sunt de fapt cele mai mult expuse la răciri.
 Din cele 22 de cazuri cu temperaturi minime ≤ 340C care s-au înregistrat în
timpul răcirilor masive:

- 5 s-au consemnat în vestul şi centrul României – în spatele barajului

orografic,

- 5 în E, SE şi S-dul ţării – în faţa barajului orografic,

- 9 în depresiuni întracarpatice – Giurgeu, Ciuc, Braşov, Întorsurii, Vatra

Dornei (evidenţiem rolul acestor forme de relief în formarea lacurilor de frig şi
accentuarea procesului de răcire),

- 3 pe munte – Vf. Omu, Ţarcu, Cârlibaba.

Fig. x (conform Bogdan, Marinică 2007)
EXEMPLE – răciri masive
Cele mai afectate de răciri masive sunt în primul rând regiunile din sudul
României (fundul de sac al Câmpiei Române) cuprins între Carpaţi şi Balcani ce
favorizează stagnarea şi suprarăcirea aerului în semestrul rece al anului (O.
Bogdan, 1969).
Cele mai puternice răciri, după intensitatea lor (abaterea faţă de normală):
Februarie 1929 – temperatura medie a oscilat între -50C la Deva şi -13,50C la
Botoşani, iar temperaturile minime au coborât la -35,00C la Gheorgheni şi la
-38,00C pe Vârful Omu ;
Ianuarie 1942 – deţine recordul temperaturilor minime din România
( -38,50C pe 25.I.1942 la Bod );
Februarie 1954 – 25, 26, 27 I. 1954 (-37,20C pe 27.I.1954 la Cârlibaba);
Ianuarie 1963 – temperaturile minime au coborât pe întinse arii sub -30,00C
(-34,20C la Dumbrăveni; -38,00C la Joseni);
Ianuarie 1985 – temperaturile medii au scăzut sub -8...-120C; temperaturile
minime au coborât pe 14.I.1985 la -38,50C la Miercurea Ciuc.
 CAZUL IANUARIE 1942

Luna considerată cea mai geroasă din secolul XX, ianuarie 1942, s-a
caracterizat prin temperaturi sub -35°.

La 35 de staţii meteorologice, abaterea negativă a temperaturii medii

din această lună a fost de 5 la 8,7°C.

Abaterea medie pe ţară a fost de -7,4°C (Bogdan, Niculescu, 1999).

.
CAUZE SINOPTICE
- activitatea
intensă a anticiclonilor
Scandinav şi Est-
European care au
pompat mase de aer
rece peste toată zona
temperată europeană,
până în Peninsula
Balcanică;
- o activitate
intensă şi a Ciclonilor
Mediteraneeni care la
contactul cu masele de
aer rece au generat
ninsori abundente, care
au depus strat gros de
zăpadă de peste 100 cm
în anumite regiuni din
ţară.
 CAUZE DE NATURĂ GEOGRAFICĂ

- aria răcirilor masive care a cuprins toată România la data respectivă, astfel că
aerul rece a pătruns în depresiune din toate direcţiile,

- radiaţia efectivă mare a stratului de zăpadă,

- intensitatea mare a inversiunilor de temperatură, la care concură și stratul de

zăpadă;

-acumularea aerului rece de pe vârfuri/culmi pe fundul depresiunii Brașovului

care apare ca o „căldare" mare cu aer rece;

- barajul orografic limitrof, le conferă caracterul unui topoclimat de adăpost,

unde zăpada se aşterne liniştită, iar stratul de inversiune termică creşte în înălţime în
raport cu intensitatea proceselor locale sau advective de răcire;

- altitudinea cea mai mică de pe şesul depresionar al Depresiunii Braşovului.

 ALTE EXEMPLE DE VALURI DE FRIG, RĂCIRI MASIVE
ÎNSOȚITE DE SINGULARITĂȚI TERMICE NEGATIVE
În multe ţări cu climat temperat continental, ultimii ani au fost marcaţi aproape în
fiecare iarna de frecvente valuri de frig.
în Europa, una dintre cele mai grele ierni a fost iarna 2002-2003, caracterizată atât
prin temperaturi foarte scăzute, cât şi prin căderi importante de zăpadă.
În Rusia spre exemplu, la începutul lunii ianuarie 2003 temperaturile au scăzut până
la -48°C la nord de Sankt Petersburg şi până aproape de -40°C la Moscova (până la mijlocul
lunii ianuarie 2003 s-au înregistrat peste 300 de victime din cauza frigului).
Tot în prima decadă din ianuarie 2003:
-în Polonia (unde au fost peste 200 de victime) şi în Lituania s-au înregistrat -36,5°C,
-în Germania -31°C,
- în Scoţia -16°C,
-temperaturi foarte coborâte consemnându-se şi în Slovacia, Ungaria, Finlanda,
Ucraina etc.
Climatologii au apreciat că în zona Mării Baltice s-a înregistrat cea mai grea iarnă de
după 1947, grosimea gheţii în Golful Botnic şi în Golful Finic atingând 70-80 cm.
martie 2013 – a fost afectată cea mai mare parte a Europei (marea Britanie, Belgia,
Polonia, Rusia,
decembrie 2014 – a fost afectată întreaga Asia și Europa inclusiv Europa meridională.
 Ex: ptr. temperaturile extreme din C. Moldovei: Temperaturile
extreme absolute ale aerului (în perioada de observaţii existentă la
fiecare staţie) şi data când s-au produs (oC)

C.
Staţia Dorohoi Avrămeni Botoşani Răuseni Cotnari Podu Iloaiei Iaşi
Moldovei

T.min.
-33,2 -27,8 -30,3 -30,0 -24,5 -32,3 -363 -36,3
abs.

15.02.1911
01.02.1937 Iaşi
Data 20.01.1963 20.01.1963 14,01.1985 14.01.1972 20.01.1963 01.02.1937
11.01.1940 01.02.1937
12.01.1940

T.max.
38,0 36,2 39,4 38,4 36,0 37,6 40,0 40,0
abs.

Iaşi
Data 06.08.1905 29.06.1963 17.08.1952 06.07.1988 06.07.1988 06.07.1988 27.07.1909
27.07.1909
 4B. Valuri de frig atipice.
Valuri de frig se pot produce chiar și
în timpul verii!!
Valuri de frig se pot produce chiar și în timpul
verii!!
Majoritatea dintre cazurile cu temperatură foarte
cobărâtă din timpul lunilor de vară de la stațiile din
urmîtorul tabel au drept cauze cumulate:
- cauzele sinoptice (care au făcut posibilă
coborârea drastică a temperaturii) +
- cauzele geografice locale (care au amplificat
această coborâre!!)
 Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ANUAL

Minima
-33,6 -30,4 -23,5 -23,2 -3,5 1,8 3,0 2,5 -5,5 -9,7 -25,6 -36,6 -36,6
absolută pe sol

31- 1- 1- 7- 7- 13- 2- 28- 29- 28- 26- 28- 28-12-

Data
1987 1987 1996 1987 1999 1984 1981 1990 1972 1979 1993 1996 1996

Minima
-27,3 -26,1 -20,2 -8,2 -2,2 3,4 5,5 4,2 -3,5 -8,0 -19,5 -29,8 -29,8
absolută în aer

31- 8- 1- 9- 7- 2- 18- 31- 29- 27- 27- 28- 28-12-

Data
1987 1976 1996 2003 1999 1977 1989 1993 1977 1979 1993 1996 1996

Numărul de
8,8 6,7 1,7 - - - - - - - 1,7 6,1 25,0
nopţi geroase

o
C N r. nopţi
10 10

0 8
Temperaturile minime
-10 6 absolute pe sol / în aer ,
-20 4 numărul mediu lunar,
-30 2 anual al nopţilor geroase şi
-40 0
regimul lor la Suceava
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Num ărul de nopţi geroase
(1971-2004)
Minima absolută pe sol
Minima absolută în aer
 5. Inversiunile de temperatură
Def. Stratificaţii termice inverse ale atmosferei (temperatura aerului creşte cu
altitudinea). Inversiunile de temperatură sunt expresia inversă a convecţiei termice.
Condiţii de formare:
- timp anticiclonic, mai ales noaptea şi în sezonul rece al anului,
- prezenţa pe sol a stratului de zăpadă şi gheaţă,
- relief depresionar.
Tipuri genetice principale: de radiaţie, de advecţie, mixte.
Cele mai periculoase: advectiv-radiative şi orografice cu instalarea tipului de timp
anticiclonic în condiţii de relief depresionar intracarpatic şi în prezenţa stratului de zăpadă.
Intensitatea inversiunilor (diferenţa de temperatură care se realizează între limita
inferioară şi cea superioară a stratului de inversiune):
 inversiuni slabe (când diferenţa de temperatură realizată între limita superioară şi
inferioară este de 0,1-3,00C;
 inversiuni cu intensitate medie (3,1 – 5,00C);
 inversiuni cu intensitate mare (5,1 – 10,00C);
 inversiuni cu intensitate foarte mare ( > 10,10C) ÷ pe 25 ianuarie 1942 temperatura a
scăzut în vatra Depresiunii Braşov până la -38,50C, aceasta fiind temperatura minimă din ţară,
în timp ce pe vârfurile montane învecinate s-au înregistrat numai -27,80C, cu peste 100C mai
mult; ÷ pe 13 ianuarie 1964, la Tg. Secuiesc temperatura minimă era de -23,80C, iar la Lăcăuţi,
de numai -3,50C, cu peste 200C mai mult.
 Frecvenţa cea mai mare a inversiunilor: depresiunile intracarpatice (Braşov, Giurgeu,
Ciuc, Vatra Dornei, Câmpulung etc.).

Cel mai mare număr de zile cu inversiuni termice - după temperaturile minime: 75 de zile
cu inversiuni în Depresiunea Giurgeu, 80 de zile cu inversiuni în timp de un an în
compartimentul estic al Depresiunii Braşov la Târgu Secuiesc - ≈ trei luni dintr-un an.

Durata inversiunilor: de la câteva ore la câteva zile continuu (Ex.: ianuarie 1961 timp de
18 zile depresiunea Braşovului s-a aflat sub un strat de aer mai rece decât culmile muntoase
învecinate.

Cea mai mare frecvenţă şi intensitate anuală a inversiunilor: lunile ianuarie, decembrie
şi februarie.

Cea mai mare frecvenţă şi intensitate diurnă a inversiunilor: intervalul orar 4-10.

Grosimea stratului de inversiune, după valorile minime ale temperaturii aerului: cel mai
adesea 500-600 m; în situaţii sinoptice favorabile (invazii de aer rece polar) grosimea stratului de
inversiune se poate extinde până la 1200-1300 m.
 Exemple concrete de situaţii cu inversiuni termice:
Ex. 1
evidenţiate pe baza temperaturilor minime absolute diurne 24-25.I.1942

Tab. x Distribuţia teritorială a temperaturilor minime absolute în zilele de 24-25 ianuarie 1942
Staţia Altitudinea(m) Temperatura (0C)
Alexandria 62m -34,80C
Pitra Neamţ 360m -29,00C
Câmpina 461m -26,60C
Bod 508m -38,50C
Braşov 560m -29,60C
Rucăr 695m -28,00C
Vârful Omu 2504m -24,00C

Fig. x Distribuţia altitudinală a

temperaturilor minime absolute în
zilele de 24-25 ianuarie 1942
 Fig. x

Ex. 2 evidențiate grafic

Ex. 3: evidenţiate pe baza temperaturilor minime absolute lunare
Tab. x Temperaturile minime lunare la Câmpulung Moldovenesc şi Rarău (1970-2000)

Staţia Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Luna
Câmpulung
-31.6 -29.6 -24.0 -11.2 -4.8 -0.6 2.5 0.4 -5.6 -9.5 -19.4 -24.5
Moldovenesc

Rarău -28.4 -27.4 -27.7 -15.0 -8.6 4.8 0.1 0.7 -7.4 -12.8 -20.3 -21.6

Fig. x Regimul anual al temperaturilor

minime lunare la Câmpulung Moldovenesc
(660m) şi Rarău (1536m)
 evidenţiate din modul de distribuire a temperaturilor medii multianuale din cele mai
reci luni: (ianuarie şi februarie)

Ex. 4
 la Joseni (750 m) temperatura medie a lunii ianuarie este de -8,50C; la Ceahlău Munte
(1241 m) este de -5,60C;
 la Topliţa (680 m) temperatura medie a lunii ianuarie este de -7,50C; la Ceahlău Munte
(1241 m) este de -5,60C;

 la Joseni şi la Topliţa, în februarie, temperatura aerului este mai coborâtă cu 1,20C,

respectiv cu 0,20C decât la Ceahlău Munte
6. Îngheţul şi bruma – atenție la extinderea temporală a acestor
două fenomene de risc în afara cadrului temporal al sezonului rece!!

Îngheţul reprezintă coborârea temperaturii aerului şi pe suprafaţa solului sub 00C în

condiţii atmosferice şi locale avantajoase.
Cu toate că este un fenomen banal îngheţul participă la apariţia şi întreţinerea
celorlalte fenomene climatice de risc din sezonul rece al anului.

Bruma se produce sub forma unui depozit de gheaţă cu aspect cristalin, sub formă de
solzi, ace de gheaţă, pene, evantai (Tâştea şi colab., 1965).
Condiţii de producere:
 t0C < 00C,
 timp senin,
 timp anticiclonic, ziua insolaţie mare, noaptea radiaţie efectivă mare, calm atmosferic
sau vânt < 2m/s,
 Ur % > 80%,
 văi umede, depresiuni, versanţi expuşi advecţiilor de aer rece.

Bruma se produce întotdeauna în prezenţa îngheţului; îngheţul se poate produce ca

fenomen şi fără să fie însoţit de brumă.
 Înghețurile și brumele timpurii / târzii – de extrasezon!

Chiar dacă temperaturile nu ating valorile scăzute din lunile de iarnă, sunt mai
periculoase pentru agricultură, pomicultură, legumicultură, viticultură, atunci când se
produc primăvara târziu sau toamna devreme şi când procesul de vegetaţie este la
început, sau încă nu s-a sfârşit.

Coborârea temperaturilor în aer şi ia sol sub limita de îngheţ, cu 2-3

săptămâni, înainte sau după data medie a primului, respectiv a ultimului îngheţ,
brumele timpurii sau târzii, pot afecta fenofazele la diferite plante de cultură, pagubele
materiale asupra recoltelor viitoare fiind direct legate de data şi durata producerii
răcirii, precum şi de intensitatea răcirii.

Înghețurile intense – în general de sezon!

Îngheţul afectează deopotrivă solul şi atmosfera; în iernile geroase, îngheţurile
intense pot să pătrundă în sol până la 75 cm în Câmpia Română şi peste 100 cm în
depresiunile intracarpatice.
 Îngheţul şi bruma devin riscuri climatice când:

 sunt foarte intense,

 când se produc în afara sezonului lor normal de manifestare.

Primăvara târziu și toamna devreme surprind culturile, legumele, zarzavaturile, pomii

fructiferi şi viţa de vie în primele faze de dezvoltare sau spre sfârşitul acestora, generând
degerături, uneori destul de grave, care pot afecta întreaga recoltă.

Tr. ţinut seama de rezistenţa plantelor la îngheţ:

Ex. 1 la răsărire:
- grâul de primăvară şi varza sunt vătămate de temperaturi de -90C,
- porumbul şi cartoful sunt vătămate de temperaturi de -20C,
- castraveţii, tomatele şi tutunul sunt afectate de temperaturi de 00C.
Ex. 2 la înflorire
- grâul de primăvară, porumbul şi cartoful nu suportă bine temperaturi de -10C,
- castraveţii, tomatele şi tutunul sunt vătămate de temperaturi de 00C.
Ex. 3 la coacere
- grâul de primăvară şi porumbul sunt afectate de temperaturi de -20C,
- cartoful este vătămat la temperaturi de -10C,
- castraveţii tomatele şi tutunul încep să fie vătămate de la temperaturi de 00C.
 Cauzele genetice ale îngheţurilor şi brumelor. Importanţă deosebită au
interacţiunile dintre:

- 1) procesele dinamice şi
- 2) caracteristicile suprafeţei active (mai ales barajul orografic al Carpaţilor).

1) Circulaţia aerului cu particularităţi termice diferite şi barajul orografic al

Carpaţilor impun o repartiţie geografică a ariilor afectate de îngheţ şi brumă cu caracter
asimetric şi în contratimp.

Topor (1958) identifică pentru România 10 procese sinoptice răspunzătoare de îngheţuri

şi brume de primăvara şi toamna (5 sunt mai importante), majoritatea fiind răciri advectiv-
radiative.
 Pe 4 traiectorii frecvenţa îngheţurilor şi a brumelor din intervalele aprilie-iunie şi
septembrie – octombrie depăşeşte pragul de 10 %.
În raport cu direcţia de advecţie a aerului rece polar şi arctic şi a rolului de baraj
orografic al Carpaţilor, în România apare foarte clar asimetria terenurilor ocupate de îngheţ.

2) Caracteristicile suprafeţei active (influenţează apariţia unor arii mai restrânse de

îngheţ şi brume):
 fragmentarea reliefului,
 formele de relief depresionare, culoarele de vale şi văile mai lungi,
 expoziţia versanţilor faţă de advecţiile de aer şi faţă de radiaţia solară,
 culmile, vârfurile, şeile şi înşeuările ca forme de relief înalte, supuse permanent
ventilaţiei atmosferei,
 efectele de foehn de pe versanţii adăpostiţi diminuează mult frecvenţa şi intensitatea
îngheţului,
 în luncile umede din lungul râurilor mari, în Delta Dunării şi pe litoral îngheţurile sunt
întârziate şi mai puţin frecvente,
 covorul vegetal natural (pădurile) are rol de obstacol şi de moderator termic,
 culoarea şi gradul de umezire a solului influenţează frecvenţa şi intensitatea îngheţului,
stratul de zăpadă.

Concluzie – numeroase condiţii locale introduc nuanţe modelatoare în aria de repartiţie,

durata şi intensitatea îngheţului cu grad diferit de periculozitate.
 Îngheţul/bruma devin fenomene de risc:

 când se produc în extrasezon cu 2-3 săptămâni mai devreme toamna, sau mai târziu
primăvara comparativ cu datele medii,
 când regiunea este expusă advecţiei directe a aerului rece situată în faţa barajului
orografic,
 când aerul în deplasare este deosebit de rece, de origine arctică,
 când îngheţul are origine mixtă (advectiv-radiativă),
 când îngheţul se produce atât pe sol cât şi în aer,
 când este însoţit de brumă sau de alte fenomene meteorologice de iarnă (lapoviţă,
ninsoare),
 când se produce generalizat la nivel de ţară,
 când întruneşte un complex de condiţii locale favorizante etc.

Parametrii îngheţului şi brumei:

 datele medii de producere a primelor şi ultimelor îngheţuri şi brume

(primul îngheţ se instaleză toamna înainte de 1X mai întâi în regiunile montane şi
depresiunile intramontane şi mult mai târziu, după 11XI la sud de Constanţa; ultimul îngheţ se
produce ca dată medie primăvara înainte de 1IV în regiunile de litoral şi în lunca Dunării şi până
la 1VI pe culmile alpine unde este posibil tot anul),
 bruma poate apărea toamna fie concomitent cu îngheţul, fie mai târziu, niciodată
înainte; primăvara poate dispărea concomitent cu îngheţul, cu câteva zile mai înainte, niciodată
mai târziu decât îngheţul,
 durata medie a intervalului cu îngheţ (cea mai mică durată a intervalului cu îngheţ este
pe litoral -sub 145 zile; cea mai mare, în munţi, pe culmile alpine – între 205 şi peste 285 zile;
între datele medii ale primului şi ultimului îngheţ/brumă aceste fenomene nu sunt continui ci
doar posibile),
 durata medie a intervalului fără îngheţ este de circa 230 zile pe litoral şi < 100 de zile în
regiunile montane şi depresionare,
 durata medie a intervalului cu brumă este întotdeauna mai mică cu una – două
săptămâni; există şi posibilitatea să fie egală cu durata îngheţului.

În intervalul mediu de producere îngheţul şi bruma sunt fenomene de iarnă obişnuite

pentru clima României !!!

Totuşi îngheţul poate deveni periculos în condiţiile iernilor deosebit de geroase (ex.: luna
ianuarie 1942, cea mai rece din sec. XX cu temperaturi medii lunare ce au coborât sub -130C în
Podişul Moldovei, cu temperaturi medii sub -300C în toată Depresiunea Carpato-Balcanică,
îngheţul pătrunzând în sol până la 70-80 cm în C. Română, Dobrogea şi P. Moldovei).
 Datele extreme ale producerii îngheţului:
- cele mai timpurii prime îngheţuri, toamna, în septembrie,
- cele mai târzii ultime îngheţuri, primăvara, în aprilie-mai.
 În regiunile de câmpie, cele mai periculoase sunt îngheţurile de la jumătatea lunii
septembrie şi din ultima decadă a lunii mai.
De la 1500 m în sus ele sunt posibile tot anul (primele îngheţuri se produc în luna
august, ultimele în luna iulie).

În România îngheţul provoacă pagube însemnate:

 când este însoţit de brumă;

 când se produce cu 1-2 săptămâni mai devreme toamna şi cu 1-3 săptămâni mai târziu
primăvara;
 când are intensitate maximă;
 când se produce atât pe sol, cât şi în aer;
 când durata îngheţului depăşeşte 5-10 ore consecutiv.

Intervalele de risc pentru îngheţ/brumă – de extrasezon!!

- reprezintă intervalul cuprins între data medie şi data extremă de producere a

fenomenului:
- intervalul de risc de toamnă apare între data celui mai timpuriu îngheţ şi data
medie a primului îngheţ, iar
- intervalul de risc de primăvară este plasat între data medie a ultimului îngheţ şi
data celui mai târziu îngheţ.
Un caz concret de îngheț târziu –
de extrasezon

• Producerea la
Câmpulung atât a brumei
cât şi a fenomenului de
îngheţ în prima zi de vară,
pe data de 1.VI.1990 a fost
posibilă în condiţii de timp
anticiclonic (1020 hPa).

• În situaţii de cer senin

şi calm atmosferic
sedimentarea aerului rece
de pe culmile înalte pe
fundul depresiunilor
intracarpatice, cu naşterea
inversiunilor termice şi a
fenomenelor de brumă,
îngheţ etc. este frecventă la
începutul toamnei–
septembrie, la sfârşitul
primăverii–mai sau chiar la
începutul verii.
• Situaţia de in-
versiune ter-
mică de pe 1.
VI. 1990 este cu
atât mai e-
videntă cu cât
câmpul termic al
atmosferei
înalte (nivelul
suprafeţei izo-
barice de 850-
hPa) de dea-
supra ariei stu-
diate indică
temperaturi
pozitive (≈ 20C).
 mediu extrem

Parametrul
Intervalul fără
(tipul de Primul îngheţ Ultimul îngheţ
îngheţ
îngheţ) Intervalul
Primul Ultimul
fără
îngheţ îngheţ
îngheţ
Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
maxim minim
timpuriu târziu timpuriu târziu

în aer 14.X 21.IV 175 zile 28.IX.1977 13.XI.1989 30.III.1985 15.V.1980 227 zile 165 zile

pe sol 30.X 27.IV 155 zile 9.IX.1991 15.X.1998 29.III.1989 15.V.1980 199 zile 115 zile

Datele medii şi extreme ale primului şi ultimului îngheţ. Datele medii şi extreme ale
perioadei fără îngheţ în aer şi la sol la Suceava (1971-2004)
 Intervalul de risc de toamnă – primăvară/vară pentru îngheţ la
Câmpulung (1971 – 2000) – extrasezon!

• Intervalul de risc cu îngheţ de toamnă este cuprins între 8 septembrie (8 septembrie

1983, data de producere a celui mai timpuriu prim îngheţ) şi 1 octombrie,
• Cel de risc pentru îngheţul de primăvară este cuprins între 4 mai şi 1 iunie (1 iunie
1990, data de producere a celui mai târziu îngheţ de primăvară).
• În total, fenomenele de îngheţ se pot desfăşura la Câmpulung în 266 zile din an.
 • Intervalul de risc de toamnă-primăvară/vară pentru brumă la
Câmpulung Moldovenesc (1971-2000) - extrasezon!

 datele statistice ne arată că intervalul de risc de toamnă pentru

producerea primelor brume este cuprins între 4 septembrie (4 septembrie 1980,
data de producere a celei mai timpurii prime brume) şi 23 septembrie,
 iar cel de risc de primăvară - vară între 27 aprilie şi 1 iunie (1 iunie
1990, data de producere a celei mai târzii ultime brume).
 Lunar
Nr. mediu lunar de zile Anua
cu îngheţ l
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

în aer 28,0 23,7 21,0 5,1 0,2 - - - 0,2 5,8 17,1 25,9 127,0

la sol 30,5 27,2 25,2 9,7 0,6 - - - 0,8 9,7 20,7 29,0 153,4

Numărul mediu lunar şi anual de zile cu îngheţ în aer

şi la sol la Suceava (1971-2004) – sezon și extrasezon!
nr. zile
30
în aer la sol
25

20

15

10

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Regimul anual al numărului de zile cu îngheţ în aer şi la sol la Suceava (1971-2004) –

sezon și extrasezon!
 20
slab în aer
Numîărul de zile cu îngheţ

16 slab la sol
moderat în aer
12
moderat la sol Regimul anual al numărului de zile cu
8 puternic în aer diferite intensităţi ale îngheţului în aer
puternic la sol şi la sol la Suceava (1971-2004) – sezon
4 foarte puternic în aer
și extrasezon!
foarte puternic la sol
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Luna
Număr de zile mediu cu îngheţ
An
(cu temperaturi minime negative)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

în aer 10,7 10,6 15,4 4,8 0,2 - - - 0,2 5,4 11,5 12,0 70,7
slab ( 0,0 ÷ -5,0°C)
la sol 10,9 11,9 17,3 8,8 0,6 - - - 0,6 8,0 13,5 13,4 85,1

în aer 14,3 10,9 5,1 0,2 - - - - - 0,4 4,8 11,9 47,6

moderat (-5,1 ÷ -15,0°C)
la sol 14,4 10,4 6,7 0,5 - - - - 0,0 1,3 6,2 12,2 51,7

în aer 2,9 2,3 0,4 - - - - - - - 0,4 1,7 7,6

puternic (-15,1 ÷ -30,0°C)
la sol 5,2 4,8 1,2 - - - - - - - 0,8 3,1 15,0

în aer - - - - - - - - - - - - -
foarte puternic
(  -30,1°C)
la sol 0,0 0,0 - - - - - - - - - 0,1 0,1
 La îngheţ riscul poate deriva din alte caracteristici ale manifestării sale. Exemplu: din alternanţa
episoadelor de îngheţ cu cele de dezgheţ

Luna
Mediul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

În aer 13,4 14,1 17,0 4,9 0,2 - - - 0,2 5,6 12,6 14,7 82,6

Pe sol 18,1 21,2 23,4 9,4 0,5 - - - 0,8 9,7 18,4 19,9 121,3
7. Stratul de zăpadă
Stratul de zăpadă devine risc climatic:

 în condiţiile în care grosimea lui împiedică transportul, implicând costuri mari şi

consum de energie pentru dezăpezire şi restabilirea circulaţiei şi legăturilor prin cablu,

 când are grosimi mari, este îmbibat cu apă și generează presiuni mari asupra
acoperișurilor clădirilor,

 sau când se produce în extrasezon şi poate determina degerături culturilor,

 când se depune pe versanţi despăduriţi, pe pante accentuate, în echilibru instabil,

putând declanşa avalanşe,

 când se topeşte brusc primăvara, antrenând creşterea rapidă a debitelor râurilor şi

inundaţii etc.
 Cazuri de ninsori și viscole care au generat strat de zăpadă cu grosimi ≥ 35 mm
în Republica Moldova (1975-1985)

Data începutului Data sfârşitului Staţii Grosimea Fenomene care

anul/luna/data. anul/luna/data. Cantitatea. meteorologice şi stratului de au însoţit
posturi zăpadă (cm) ninsorile.
hidrologice.
1975/11/23 1975/11/26 63 mm/72 h Olăneşti 37 viscol
1975/11/23 1975/11/26 49 mm/72 h Taraclia 37 viscol
1975/11/23 1975/11/26 56 mm/72 h Chişinău 74 viscol
1975/11/23 1975/11/26 91 mm/72 h Ciadîr-Lunga 74 viscol
1975/11/23 1975/11/26 44 mm/72 h Cahul 78 viscol
1981/11/09 1981/11/11 52 mm/48 h Corneşti 40 viscol
1981/11/09 1981/11/11 46 mm/48 h Chişinău 54 viscol
1981/11/16 1981/11/17 35 mm/24 h Făleşti 37 viscol
1981/11/16 1981/11/17 40 mm/36 h Corneşti 40 viscol
1984/02/10 1984/02/11 28 mm/24 h Bălţi 35 viscol
1985/01/09 1985/01/09 27 mm/12 h Leova 39 viscol
1985/01/09 1985/01/09 22 mm/12 h Cărpineni 43 viscol
1985/01/09 1985/01/09 26 mm/12 h Dubăsari 48 viscol
1985/01/09 1985/01/09 15 mm/12 h Camenca 56 viscol
Ceadîr-Lunga (Găgăuzia)
8. Avalanşele

 sunt fenomene cu caracter de risc, în regiunile cu pante relativ accentuate, de obicei în

absenţa pădurii, în prezenţa unui strat gros de zăpadă, în condiţiile unor variaţii termice, cu
alternanţe de temperaturi pozitive şi negative, cu alternanţă a densităţii stratelor de zăpadă etc.

 masa de zăpadă care se deplasează gravitaţional, prin alunecare, sau rostogolire, cu

viteze de 50 la 200 km/oră, uneori chiar numai în urma unor zgomote, care produc vibraţia
aerului, declanşează mari energii, cu acţiune mecanică asupra mediului [doboară arbori, stâlpi
de înaltă tensiune, striveşte cabane, refugii, satele de la baza pantei şi îngroapă sub zăpadă
turiştii aflaţi în drumul avalanşei].

 cu cât munţii sunt mai înalţi şi mai abrupţi, riscul de avalanşe este mai mare, iar cei mai
expuşi sunt turiştii care nu cunosc culoarele de avalanşe sau cornişele, calitatea zăpezii şi
condiţiile climatice.
 De-a lungul timpului s-au înregistrat numeroase avalanşe.

Exemple:
- în Alpi, la 14 august 1949, în partea inferioară a gheţarului Tour, valea Chamonix,
care a omorât 6 oameni sub un bloc de gheaţă cu un volum de 50 000 m3,
- în ianuarie-februarie 1951 un lanţ de avalanşe în Alpi, pe o lungime de 400 km şi o
lăţime de 50 km, se încheie cu un bilanţ de peste 300 de victime,
- în 1956, la graniţa dintre Iran, Turcia şi Irak,
- în 1970, în Anzii peruani etc. (Hossu, 1993).
- la 16 aprilie 1970, la poalele masivului Mont Blanc o avalanşă a distrus sanatoriul
pentru boli de plămâni Roc-de-Fiz, ucigând 56 de copii şi 6 adulţi,
- în februarie 1972, s-au înregistrat avalanşe distrugătoare în nordul Norvegiei,
- 17 aprilie 1977 - Munţii Făgăraşului 23 de oameni au murit într-o avalanşă la
Bâlea,
- în 1983, în Pakistan,
- 1-7 martie 2004 valea Bâlea, din Munţii Făgăraş, avalanșe ce au produs pagube
materiale pe traseul Transfăgărăşanului, afectând carosabilul, podurile, parapeţii de
susţinere şi accelerând eroziunea solului (Motoi şi colab., 2004).
- 25 aprilie 2015 – Nepal - cutremur de 7,9 grade pe scara Richter; în taberele din
Himalaya și-au găsit sfârșitul în urma avalanșelor și căderilor de roci 17 alpiniști.

Etc.
 Prima avalanşă cunoscută, celebră în istorie, a fost cea în care o mare parte
a armatei de peste 50 000 luptători a lui Hanibal, în drum spre Roma, a fost
îngropată sub zăpadă, într-o trecătoare a munţilor Alpi, în anul 218 î. Hr.

În Carpaţi au fost puse în evidenţă aproximativ 300 de culoare de scurgere a

avalanşelor, în Retezat, Parâng, Bucegi, Piatra Craiului, Rodna, dar ele, evident, nu
au amploarea şi consecinţele celor din Alpi sau din alţi munţi mai înalţi.
 9. Viscolul - atenție și la extinderea temporală a acestui fenomen de risc!!
Care poate deveni și fenomen de risc de extrasezon!!

- este un fenomen de risc, atunci când cantitatea de zăpadă transportată este mare,
iar viteza vântului depăşeşte 10-11 m/s.

Condiții sinoptice de producere:

viscolul în Europa centrală, respectiv în România, se produce la:
- întâlnirea dintre anticiclonul est-european, sau azoric, sau scandinav,
- cu depresiuni mediteraneene adânci.

Contrastul termic, de 20...25°C, între masa de aer rece la sol şi cea caldă, tropicală din
altitudine, gradienţii barici orizontali mari de 40-50 mb/100 km şi gradienţii termici de
2...3°C/100 m, determină viscol, atunci când masa rece are temperaturi negative, iar masa
caldă este încărcată de umezeală.
Viscolul se poate produce în oricare regiune a ţării, dar Numărul mediu anual de zile cu viscol
zonele mai afectate sunt cele extracarpatice, mai este cuprins între un minim de 3,1 zile la
concret Moldova, Dobrogea, centrul şi estul Câmpiei Podu Iloaiei şi un maxim de 9,0 zile la
Române. Iaşi (medii ale perioadei 1964 – 1998).
 Numărul mediu lunar şi anual de zile cu viscol (1964 – 1998)
la sol (a) şi la înălţime (b)

luna
I F M A M I I A S O N D An
staţia

a 2,3 2,9 1,2 0,03 - - - - - - 0,4 0,9 7,73

Dorohoi
b 0,1 0,2 0,03 - - - - - - - 0,09 - 0,42

Avrămeni* 1,5 1,8 0,9 - - - - - - - 0,7 0,7 5,6

a 1,5 2,0 0,5 0,03 - - - - - - 0,3 0,3 4,63

Botoşani
b 0,2 0,1 - - - - - - - - 0,2 0,1 0,6
a 0,9 1,4 0,7 - - - - - - - 0,2 0,3 3,5
Răuseni
b 0,1 0,1 0,1 - - - - - - - 0,1 0,02 0,42
a 1,4 2,0 0,7 0,1 - - - - - - 0,3 0,6 5,1
Cotnari
b 0,1 0,1 0,03 - - - - - - - 0,2 0,03 0,46
a 1,0 0,7 0,1 0,1 - - - - - - 0,2 0,03 2,13
Podu Iloaiei**
b 0,03 0,3 0,2 0,1 - - - - - - 0,2 0,1 0,93
a 2,5 2,8 1,1 0,1 - - - - - - 0,5 0,8 7,8
Iaşi
b 0,3 0,5 0,2 - - - - - - - 0,2 0,03 1,23
 Exemplu relevant:
iarna 1953-1954, luna februarie

- valorile termice medii lunare au coborât în Câmpia Română sub -9°C, în cadrul unei
mari inversiuni de temperatură, în această zonă depresionară, dintre Carpaţi şi Balcani,

- minimele absolute au coborât la -23...-30°C,

- grosimea stratului de zăpadă a depăşit 100 cm în Bărăgan şi 150 cm în Câmpia

Olteniei. În unele locuri - pe terasa inferioară a Dunării, lângă Călăraşi, grosimea stratului de
zăpadă a atins 170 cm,

- crivăţul, cu viteze de 40-120 km/oră şi mai mult, între Curbura Carpaţilor şi Munţii
Măcin, a viscolit şi troienit zăpada, astfel că în unele locuri troienele au ajuns la înălţimi de
peste 6 m,
- în luna februarie a anului 1954, viscolul s-a desfăşurat în patru reprize, între 2-4
februarie, 7-9, 17-19 şi 21-22 februarie (Bogdan, Niculescu, 1999).
Repriza 2 – 18 februarie 1954
 Consecinţele acestui viscol au fost numeroase:

 au fost troienite toate arterele de circulaţie din partea de est a României, căile ferate
Bucureşti - Giurgiu, Bucureşti - Feteşti etc.,

 au fost troienite multe sate, casele îngropate sub zăpadă, unele dărâmate sub
greutatea zăpezii, iar locuitorii au fost nevoiţi să treacă pe deasupra gardurilor şi acoperişurilor,

 peste Dunărea îngheţată se putea trece cu tractorul,

 pădurile au suferit stricăciuni însemnate din pricina greutăţii zăpezii care a rupt
coroane de copaci şi arbori,

 capitala ţării, oraşul Bucureşti, a fost paralizată practic, timp de câteva zile, din casele
situate la parter s-a putut ieşi numai prin tunele făcute în zăpadă, tramvaiele şi maşinile au fost
acoperite de troiene, iar unii locuitori mai sportivi, au ieşit cu schiurile pe deasupra caselor şi
maşinilor, în căutare de pâine,

 a crescut morbiditatea şi mortalitatea, în special la vârstnici şi cardiaci,

 costurile pentru reparaţii, restabilirea circulaţiei, aprovizionarea populaţiei cu

alimente, apă, căldură nu au putut fi estimate, la acea vreme, sau oricum nu s-au dat publicităţii,
dar au fost necesare luni de zile pentru reluarea normală a vieţii.
Piața Academiei

Imagini din București

 Gara de Nord

Calea Dudești, la intersecția cu str. Popa Stoica din Teatrul de Revistă “Constantin
Farcaș Tănase” și Palatul Telefoanelor
 Viscolul violent
4 – 7. I. 1966
• s-a produs în condiţii
ideale de formare a viscolelor
puternice când la nord – vest, de
ţara noastră s-a conturat o vastă
arie anticiclonică în cadrul căreia
s-au identificat mai multe nuclee
anticiclonice a căror înălţime a
depăşit de regulă 1035 hPa, arie
ce a acoperit Europa de Vest,
Nord – Vest, Nordică şi Nord –
Estică.
• De asemenea, din estul
Mediteranei, formaţiuni ciclonice
adânci (de regulă sub 1005 hPa)
s-au deplasat spre nord – est şi
nord căpătând caracter
retrograd, centrându-se în cele
din urmă deasupra Mării Negre.

 Contactul dintre aerul rece polar, a cărui deplasare la sol în zona Moldovei s-a
făcut pe direcţiile nord – vest, nord respectiv nord – est şi aerul cald şi umed
subtropical ce aluneca pe panta frontului rece la înălţime, a generat vânturi
violente, precipitaţii bogate sub formă de ninsoare care a fost puternic viscolită.
 Iarna 2011 - 2012:

- prin cele 4 episoade de viscol (viteza vântului 80-100 km/h) din intervalul
25 ianuarie – 15 februarie 2012,
- prin grosimea stratului de zăpadă (EX: 72 cm la București Filaret),
- prin înălțimea troienelor (până la 2 -3 m),
- prin numărul mare de morți din cauza hipotermiei (86 morți),
- prin pagube, număr de localități blocate, număr de școli închise, localități
fără curent electric, trenuri anulate etc. reeditează în parte iarna 1953-1954 fără a
o depăși.
- https://www.youtube.com/watch?v=vC2r4Clg_ZA
- https://www.youtube.com/watch?v=gHQwqbN46RI
 10. Depunerile de gheaţă

Condiții de producere:
- umezeală relativă mare, cu ceaţă, nebulozitate,
- temperaturi negative,
- vânturi umede de vest şi sud-vest, cu viteze în general reduse.

Chiciura tare, chiciura moale, bruma, poleiul devin fenomene de

risc, în special prin:
- greutatea mare (200 gr, în zonele joase şi 3000-5000 gr/l m cablu, la munte),
provocând multe pagube materiale,
- îngreunarea transporturilor, accidente.
 Depuneri reprezentative de polei în Republica Moldova în intervalul (1974-1998)

Data inceputului Data sfîrşitului

Diametru Staţii meteorologice
anul/luna/data. anul/luna/data.
1974/12/18 1974/12/18 24 mm Olăneşti
1975/12/29 1976/01/02 27 mm Cahul
1980/02/10 1980/02/12 32-34 mm Cahul
1980/03/23 1980/03/24 24-28 mm Ciadâr-Lunga
1984/02/10 1984/02/10 25-29 mm Ciadâr-Lunga
1984/12/28 1984/12/28 20 mm/1oră Ştefan-Vodă
1985/01/07 1985/01/10 22-29 mm Ştefan-Vodă
1987/02/15 1987/02/17 23-31 mm Ştefan-Vodă
1987/02/16 1987/02/17 11-21 mm Cahul
1988/12/01 1988/12/05 30-62 mm Cahul
1988/12/02 1988/12/05 21-23 mm Ciadâr-Lunga
1988/12/03 1988/12/05 20-52 mm Comrat
1995/01/23 1995/01/23 22 mm Donduşeni
1996/01/01 1996/01/10 36 mm Corneşti
1996/01/02 1996/01/12 23 mm Bravicea
1996/01/02 1996/01/12 25-39 mm Cahul
1996/01/02 1996/01/12 46 mm Cahul
1996/01/02 1996/01/13 27-46-52 mm Ciadâr-Lunga
1996/01/02 1996/01/27 52 mm Ciadâr-Lunga
1996/01/03 1996/01/16 17-23 mm Chişinău
1997/01/04 1997/01/12 9-28 mm Soroca
1997/01/05 1997/01/08 17-23 mm Cahul
1997/01/11 1997/01/12 20 Ştefan-Vodă
1998/11/24 1998/11/27 18-25 mm Cahul
 Un exemplu edificator este poleiul din Republica Moldova, care s-a depus începând
din 26-28 noiembrie 2000.

Acesta s-a produs în condiţiile unui maxim baric de 1040 hPa, în Câmpia Europei de
est şi a unei depresiuni de 975 hPa, peste Marea Britanie.

Frontul atmosferic instalat peste Germania, sudul Franţei, Spania, până în Peninsula
Balcanică, prezenta contraste termice de 8...10°C/500 km, precipitaţii, vânt de 15-24 m/s, în
timpul rafalelor.

Pe teritoriul Moldovei s-a depus polei de mare densitate, de 104 la 720 g/m, dinspre
nord spre sud.

Ploaia şi ceaţa au concurat la creşterea depunerilor la diametre de la 2-6 mm, la 29-30

mm.

A durat 134 de ore şi a distrus liniile de comunicaţie, piloni de metal şi beton armat. În
14 decembrie situaţia încă nu se restabilise.
 În perioada 26-30 noiembrie s-au înregistrat următoarele
pagube:

- 235 localităţi rămase fără energie electrică şi 150, fără legătură telefonică,
- au fost deteriorate 35 de transformatoare, firele electrice pe o lungime de
2 673 km, 5 959 km de linii de comunicaţie, 853 piloni pentru electricitate au fost
doborâţi,
- au fost compromise 48 048 ha de semănături, 24 135 ha de livezi, 6 975 ha
de viţă de vie, 56 720 ha de pădure.

Pagubele materiale au însumat peste 20 milioane de dolari.

Nu s-a publicat nimic despre accidente de circulaţie sau umane, situaţia
prezentărilor la spital sau policlinică a populaţiei afectate (Puţuntică, 2003 ).