Sunteți pe pagina 1din 5

Văduva și orfanul.

Delictele sexuale în cultura tradițională ca factor modelator


al destinului copilului
- recenzie –

Lucrarea „Văduva și orfanul. Delictele sexuale în cultura tradițională ca factor


modelator al destinului copilului” o are ca autor pe Dorina Șonca și a văzut lumina tiparului în
anul 2010 la Editura Enciclopedică din București, având ca redactor pe Maria Mușuroiu și ca
tehnoredactor pe Mariana Mirzea.
Cartea are 304 pagini și este structurată clasic, cuprinzând următoarele părți:
Preliminarii, Capitolul I Văduva și orfanul, Capitolul II Delictele sexualității feminine
încălcarea normelor maritale tradiționale, Capitolul III Statutul copiilor afectați de statutul
mamei, Capitolul IV Concluzii și Bibliografie.
„Văduva și orfanul. Delictele sexuale în cultura tradițională ca factor modelator al
destinului copilului” este o cercetare teoretică ce a fost organizată din perspectiva mai multor
direcții de cercetare. Citind și analizând lucrarea am observat că autoarea a structurat analiza
subiectului Delictele sexuale în cultura tradițională ca factor modelator al destinului
copilului de la general către detaliu.
Toată argumentarea temei a fost organizată sub forma unui corpus de texte culese în
special din speciile narative: baladă, jurnal oral, legendă, basm, dar si din genul liric, mai ales
din proverbe, cântece lirice, cântece satirice, cântece de leagăn, etc. Totodată, autoarea a
selectat și texte ale scriitorilor celebri din mai multe perioade istorice literare cum ar fi:
Dimitrie Cantemir, Ion Slavici, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu, H. P.
Bengescu, etc.
Lucrarea prezinte norme legislative și morale nu doar din tradiție, ci specificate în
lucrări de specialitate cum ar fi: vechi coduri de legi, Pravila de la Govora din 1642,
Îndreptarea legii, Codul Calimach, Legiuirea Caragea, Pravilniceasca Condică, etc.
Cu privire la perspectiva din care a fost analizată tema, autoarea face o precizare foarte
importantă în Preliminariile lucrării spunând că termenul de sexualitate este folosit în sens
generic vrând mai degrabă să accentueze importanța normelor impuse de societate. Prin
urmare ea precizează că „sexualitatea umană, deși naturală, ca și aceea a animalelor, se
supune unor Norme, interdicții, tabu-uri, pe care societatea umană le-a inventat pentru
ordonarea instinctualității”. Prin urmare, teza are în vederea sexualitatea nu în latura ei
naturală, ci în special sexualitatea umană dependentă de norme, dar cu finalitatea naturală a
reproducerii.
De asemenea, lucrarea am perceput-o ca pe o prezentare a abaterilor de la aceste
norme sociale privind sexualitatea și a consecințelor încălcării acestora atât asupra femeii ce
greșește, cât și asupra rodului relațiilor imorale ale acesteia. Autoarea prezintă delictul în sine,
apoi amintește norma socială ce este încălcată de acest delict, iar în continuare prezintă modul
de stigmatizare socială de care are parte persona vinovată de încălcarea normei.
Această carte aduce în prim-plan, ca acuzat principal, femeia. Acest lucru, din punctul
meu de vedere, nu a fost alegerea autoarei, ci mai degrabă, citind cartea, am observat că din
toate timpurile societatea a avut tendința să învinovățească femeia de nerespectarea normelor
sociale privind sexualitatea. În acest sens, un text m-a făcut să înțeleg de a apărut această
tendință: „Din ziua în care o femeie cunoaște prima dragoste, viața sa e scindată. Din acel
moment, ea devine o alta. După prima dragoste, bărbatul rămâne la fel cum era înainte –
femeia nu mai e aceiași. Bărbatul e tot timpul vieții același. Petrece o noapte alături de o
femeie, apoi se duce: viața și trupul său sunt mereu la fel. Femeia concepe: ca mamă, e
diferită de femeia fără copii.(...) Este și va rămâne mamă, chiar dacă copilul sau toți copiii ar
trebui să-i moară. (...) O femeie nu poate face decât un singur lucru. Să aibă grijă de ea însăși.
Să se păstreze așa cum e, în mod decent. Trebuie să fie ceea ce este prin natura ei. Să fie
mereu fecioară sau mamă. Înainte de dragoste e fecioară, după dragoste e mamă. După aceasta
ai putea recunoaște dacă este sau nu o femeie bună.”
Pentru a avea o perspectivă mai amplă a ceea ce această lucrare a vrut să trasmită, voi
încerca să fac o prezentare succintă a conținutului lucrării. Așa cum am menționat anterior,
argumentarea este structurată de la general către particular.
Astfel, în primul capitol al lucrării, Dorina Șonca scoate la lumină niște tipare mitice
de bază: văduva, fecioara, mama, orfanul, bastardul, monstrul. Imaginea nașterii și a copilului
din literatură vine încărcată cu semnificații profunde încă din mitologie, unde copilul se află
în centrul unei gândiri simbolice ordonatoare. De asemenea, absența tatălui de lângă cuplul
mamă-copil, exluzând plasarea lui în plan metafizic, spune autoarea, poate avea două
explicații: decesul sau delictul sexual.
De asemenea, experiența sexualității feminine este trasată în mitologie prin imagini al
căror dramatism exprimă importanța definitorie a acestui prag de trecere din viața femeii.
Mitologia greco-latină împarte feminitatea în două tipuri: tipul demetric – care are ca
specificitate fecunditatea – și tipul afroditic – care are se bazează pe sexualitate extatică,
abisală. Tipul afroditic o prezintă pe femeie în aspectul de prostituată, de ființă demonică,
periculoasă și crudă.
Retrăgându-se către tradiția românească, autoarea menționează că examinarea
delictelor sexuale feminine în comunitatea tradițională românească au avut un tratament
coerent, integrat unui sistem tradițional, unei ontologii și unei morale în funcție de care se
definesc identitățile și se evaluează persoanele.
Pornind de la acest capitol general, autoarea își începe analiza temei mai în detaliu.
Astfel, capitolul al doilea pornește de la prezentarea normelor legate de sexualitatea feminină
și continuă spre analizarea abaterilor întâlnite de-a lungul timpului.
Totodată, Dorina Șonca are o modalitate foarte organizată de structurare a
argumentării. Spun aceasta deoarece fiecare normă este urmată de prezentarea abaterilor
legate de această normă și apoi sunt prezentate consecințele pe care trebuie să le îndure
femeia ce a greșit.
Ca exemplu general sugestiv pentru celelalte abateri menționate de autoare aleg să il
prezint pe cel mai general dintre toate. Prin urmare, pentru delictul sexului premarital sau fata
greșită sunt prezentate normele rituale încălcate, dar totodată sunt prezentate și pedepsele
aplicate de societate: acoperirea capului – fata este obligată de femeile din sat să își acopere
capul când intră în biserică, gest considerat rușinos în afara nunții- , strigatul peste sat –
flăcăii înjoseau fata ce a căzut în păcat strigând după ea și făcându-o de râs -, legea grapei -
este o tradiție din sudul României care presupune ca fata care va fi descoperită în noaptea
nunții că nu este fecioară să fie dusă înapoi în casa părinților pe o grapă, simbolul cultivării
pământului, în văzul tuturor -, și cea mai drastică dintre toate lapidarea sau omorârea cu
pietre.
Autoarea prezintă și unele forme reparatorii și de coerciție care ar putea șterge
oarecum păcatul fetei, deși acesta o va urmări toată viața. Una din aceste forme repartorii și
totodată de coerciție este obligarea tinerilor care au păcătuit să se căsătorească forțat.
Totuși, nu doar fecioara poate cădea. De aceea, în continuarea capitolului, analiza
continuă după același model, prezentând delictul sexual nonmarital – țiitoarea –, delictul
sexual marital – femeia necredincioasă –, delictul sexual postmarital – văduva greșită –,
femeia de obște și incestul.
Capitolul al III-lea se axează pe rodul viu al acestor căderi ale femeii, adică pe copilul
rezultat dintr-o relație interzisă, mai exact pe statutul pe care îl au copiii afectați de statutul
mamei.
Astfel lucrarea prezintă o clasificare foarte exactă a tipurilor de copii ce pot rezulta
dintr-o relație sexuală în funcție de natura acestei relații. Prin urmare, există copiii legitimi,
care sunt născuți și crescuți într-o relație clasică dintre un bărbat și o femeie după oficierea
căsătoriei acestora, copiii nelegitimi și alte categorii de copii: orfani, vitregi, înfiați, de suflet,
abandonați, schimbați, „însemnați”. În concordanță cu această lucrare copiii nelegitimi se
clasifică în funcție de păcatul femeii: copil de fată mare, firesc, de lele, de vădană, de
călugăriță și „altoiții”.
Toți acești copii, conform lucrării, sunt stigmatizați social. Pentru unii chiar trebuie
făcute ritualuri de purificare pentru a putea fi considerați normali. De asemenea, copiii născuți
cu semne fizice sau psihice distinctive sunt considerați a fi blestemați de păcatul mamei lor.
Se pune foarte mult accentul pe fiii nelegitimi sau așa-numiții bastarzi, care sunt
considerați a avea o frumusețe seducătoare, dar și semne, stigmate naturale care exprimă a-
normarlitaea nașterii. Mai mult, se consideră că bastarzii duc mai departe obișnuința
păcatului mamei lor. În literatură s-a pus deosebit de mult accent pe introducerea în povestiri
a acestor tipuri de copii, în special a bastarzilor.
Autoarea prezintă concluzii scurte însă foarte concentrate pentru această lucrare. Din
punctul meu de vedere, cartea oferă o imagine amplă și clară a ceea ce înseamnă delictele
sexuale ca factor modelator al destinului copilului. Acest lucru este foarte specific punctat în
penultimul capitol al cărții.
În cele din urmă, concluzia pe care o putem schița în urma citirii și analizării acestei
lucrări este aceea că dimensiunea gravității delictului sexual este dată îndeosebi de
maternitatea a-normală, cu urmări în general nefaste, tragice, care își pun amprenta
manifestându-se în calitățile psiho-fizice ale copiilor rezultați din relații neconforme moral, în
aptitudinile lor sociale și în relația cu Sacrul.
În antropologia tradițională femeia are rolul – prin maternitate – de a releva nemurirea
omului și de a asigura perpetuarea speciei, în măsura în care ea respectă legile impuse de
societate, în care de cele mai multe ori se reflectă legile unui plan superior, metafizic, sacru.
Delictul sexual este considerat o întrerupere a legăturii cu Sacrul sau ca o intervenție a
maleficului și ca o condiționare exclusiv fizică, specifică sexualității animalelor. Prin urmare,
despărțindu-se de aceste norme sociale și morale, omul ajunge să se ghideze doar după
instincte, precum animalele. De această regresie spre animalitate, autoarea consideră, în urma
cercetării, că este responsabilă femeia, fiindcă prin naștere transmite și perpetuează prin
urmași nelegiuirea.
Ca o concluzie generală a aceste lucrări, „Văduva și orfanul. Delictele sexuale în
cultura tradițională ca factor modelator al destinului copilului”, sexualitatea și maternitatea în
mentalitaea tradițională și-au dezvoltat o sferă culturală importantă, cu un nucleu stabil,
permanent, de modele și învățături, prin profunzimea cărora se susține importanța
învățăturilor transmise din generații în generații prin diferite tipuri de comunicare.
Din punctul meu de vedere, această carte este foarte folositoare în zilele noastre,
deoarece este un compendiu de învățături și norme vechi după care și-au ghidat viața toate
generațiile până în epoca modernă. Nouă ne este folositoare pentru a ne creea o imagine clară
a ceea ce însemna moralitatea sexuală pentru bunicii și străbunicii noștri și ce a mai rămas din
această moralitate astăzi.