SFÂNTUL NICOLAE

VELIMIROVICI
EPISCOPUL OHRIDEI ȘI JICEI

CANON DE
RUGĂCIUNE
ŞI CERERE CĂTRE
PREASFÂNTA
NĂSCĂTOARE-
DE-DUMNEZEU
SFÂNTUL NICOLAE
VELIMIROVICI
EPISCOPUL OHRIDEI ȘI JICEI
CANON DE
RUGĂCIUNE
ŞI CERERE CĂTRE
PREASFÂNTA
NĂSCĂTOARE-
DE-DUMNEZEU

traducere din limba sârbă

Ionuț și Sladjana Gurgu
tipărită cu binecuvântarea
PREASFINŢITULUI
PĂRINTE GALACTION
Episcopul Alexandriei şi
Teleormanului
Bucureşti 7518/2010
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI, 7

MIJLOCITOARE ÎNAINTEA DREPTULUI

JUDECĂTOR HRISTOS

Împărăteasă, Maică a Împăratului Hristos, care prin tine

S-a arătat să ne facă fii și fiice împărătești, ție aducem
mulțumire pentru preamultele bunătăți, și acoperămân-
tul și ocrotirea de văzuții și nevăzuții noștri vrăjmași, din
veac și până în acest ceas.
Maică cea bună a lui Dumnezeu, înalță rugăciunile și
cererile noastre la Înălțimea Sa cea veșnică, Cel fără de
moarte Dumnezeul și Împăratul Hristos, pe care ai năs-
cut și la feciorelnicii-ți sâni ai hrănit.
Frica de Dânsul, Dreptul Judecător, a istovit toate pute-
rile noastre, și nu mai îndrăznim să chemăm pe El și să-I
aducem rugăciune.
Călcat-am legea dragostei Sale, disprețuit-am chinurile
Sale până la sânge pentru noi, rătăcit-am în țară străi-
nă, unde oamenii nu se osebesc de porci, nici hrana oa-
menilor de a porcilor; L-am ocărât, L-am amărât, ne te-
mem și ne ascundem de Dânsul, precum Adam, când a
greșit în Rai.
Însă acum vedem că fără de minte am cugetat și fără de
minte am umblat.
Dar precum vinovatul nu îndrăznește a se ruga Judecăto-
rului, ci caută pe cei apropiați Lui și-i roagă să mijloceas-
că la Judecător, și noi, ca niște vinovați dintre cei mari,
ca niște păcătoși dintre cei negri de păcate; ca niște nele-
giuiți, și încă preacurvari, ca niște nebuni fără de minte,
și încă nemaiîntâlniți, nu avem îndrăzneală înaintea Sa, a
Dreptului Judecător, ci venim la tine, Maica cea blândă a
Dreptului Judecător Hristos.
Solește pocăința noastră și ale noastre rugăciuni, ca să te
8 preaslăvim pe tine, precum părinții noștri care ție s-au ru-
gat și de la tine bucurie au primit, și au mărturisit și au
întărit aceasta cu pecetea multor biserici ridicate în cin-
stea ta.
Ție ne rugăm, Împărăteasă, Maică a Împăratului Hris-
tos, du înaintea Fiului tău, Dumnezeului și Mântuitoru-
lui nostru, aceste rugăciuni:
Iată-ne pe noi, Doamne, toți păcătoșii Tăi, în duh și ade-
văr, închinându-ne celor sfinte ale Tale.
Iată-ne în cetatea cea sfântă a Ierusalimului, întru care
proroceau David și Prorocii întruparea Ta. Închinămu-ne
Sionului Tău cel sfânt și ne rugăm Ție, iartă-ne pe noi și
ne mântuiește. Amin.
Iată-ne în Nazaretul cel sfânt, întru care Preasfânta Mai-
ca Ta a primit Bunavestire a măritului Arhanghel Gavri-
il, cum că pe Tine va zămisli de la Duhul Sfânt și Împă-
rat Te vei naște, a căruia Împărăție nu va avea sfârșit. În-
chinămu-ne și ne rugăm Ție: iartă-ne pe noi, păcătoșii, și
ne mântuiește.
Iată-ne în peștera Bethleemului, unde oareșcând închi-
dea David oile neînțelegătoare și mieii săi, întru care Te-
ai născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, Căruia s-au închinat
păstorii și Magii; acolo unde steaua a strălucit și a călău-
zit către Tine, acolo unde îngerii cântau slavoslovie: „Sla-
vă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între
oameni bunăvoire”, iată-ne și pe noi, păcătoșii, închinân-
du-ne Ție și rugându-Te: greșit-am, Doamne Iisuse, iar-
tă-ne pe noi și ne mântuiește.
Iată-ne pe urmele Tale, întru toate cetățile și satele prin
care ai umblat, și ai propovăduit bunavestire a vieții veșni-
ce, și ai lucrat minuni; sărutăm fiecare urmă a Ta, Îți slă-
vim dumnezeirea și ne rugăm Ție: iartă-ne pe noi, păcă-
toșii, și ne mântuiește.
Iată-ne la râul cel sfânt al Iordanului, întru care Te-ai bo- 9

tezat, și la iezerul unde ai ales pescarii a fi Apostoli, și pe

Tabor, unde Te-ai schimbat la față, și în Sion unde, la
Cina cea de Taină, Împărtășirea cu Trupul și Sângele Tău
o ai rânduit spre mântuire, și în Bethania, unde pe Lazăr
ai înviat, și în Biserica lui Solomon, unde Te-ai împotri-
vit făcătorilor de rele.
Întru toate aceste locuri ne închinăm Ție și pe Tine ru-
găm: iartă-ne pe noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, iartă, iar-
tă și ne mântuiește.
Iată-ne la înfricoșata Golgotha, pe care ai fost răstignit și
cu patimi ai mărturisit arătarea Ta, și la mormântul dintru
care ai înviat, și în Eleon, de unde Te-ai înălțat.
Pretutindenea ne pocăim de păcatele noastre, pretutinde-
nea cu pocăință plângem.
Pe Tine Te slavoslovim și Ție ne rugăm: Doamne, iartă,
miluiește și mântuiește pe noi, păcătoșii Tăi.
Nimenea nu ne poate ierta, de nu ne ierți Tu, căci am gre-
șit Ție.
Nimenea în cer și pe pământ nu ne poate mântui de vă-
zutul și nevăzutul rău, fără de Tine, Doamne, Căruia s-a
dat toată puterea în cer și pe pământ.
Greșit-am, iartă-ne, pentru rugăciunile Preacuratei Mai-
cii Tale și pururea Fecioarei Maria.
Ție se cuvine slavă și slavoslovie, și puterea și stăpânia și
închinăciunea, de la toate neamurile și noroadele cerești
și pământești, în tot veacul și în veci, împreună cu Tatăl și
cu Sfântul Duh.
Amin.
10 RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
PENTRU LUMINAREA MINȚII

O, Maica mea cea cerească, deschide ochiul Tău în su-

fletul meu, ca să văd ce și cum – ca să văd cine în sufle-
tul meu sălășluiește și ce fel de roade întru dânsul cresc.
Lipsit fiind de ochiul Tău, prin sufletul meu fără nădejde
orbecăi, precum drumețul în miez de noapte prin nepă-
trunsa beznă rătăcește.
Și drumețul prin noapte cade și se ridică, și toate câte în-
tâlnește pe cale „întâmplări” le numește.
Tu, lumina sufletului meu, ești singura întâmplare a vieții
mele. Când copilul în brațele maicii sale se repede, întâm-
plări pentru el nu mai sunt. Când mireasa în întâmpinarea
mirelui aleargă, ea nu mai vede florile în livadă, nu mai aude
freamătul furtunii, nici mai simte mireasma chiparosului, ori
voia sălbăticiunilor; ci doar chipul mirelui zărește; doar cân-
tarea de pe buzele lui aude; doar sufletul lui îl simte.
Când dragostea iese în întâmpinarea dragostei, nicio în-
tâmplare nu mai vine asupra ei. Din calea dragostei, tim-
pul și spațiul se dau la o parte.
Pribegii fără de țintă și oamenii fără de dragoste au în-
tâmplări și au istorie. Dragostea nu are istorie, nici isto-
ria – dragoste.
Când cineva se pogoară din munte sau urcă pe dânsul,
neștiind unde merge, i se dau întâmplările ca țintă a călă-
toriei sale. Cu adevărat, țintă sunt întâmplările celui fără
de țintă, și istorie celui fără de cale.
Pentru aceea, cei fără de țintă și cei fără de cale la întâm-
plări se opresc, și pentru întâmplări între dânșii se pricesc.
Dară eu cu liniște către Tine alerg și în susul muntelui,
și în josul lui, iar întâmplările cele vrednice de dispreț cu
mânie din calea mea se depărtează.
Dacă aș fi o piatră și m-aș rostogoli de pe munte, nu la 11

pietrele de care mă izbesc m-aș gândi, ci la prăpastia de la

capătul povârnișului.
Dacă aș fi un pârâiaș de munte, nu la zbuciumata-mi cale
m-aș gândi, ci la lacul care mă așteaptă.
Cu adevărat înfricoșată este prăpastia celor ce iubesc în-
tâmplările care în jos îi trag.
O, Cerească Maică, singura mea iubire, de robia întâm-
plărilor mă slobozește, și fă-mă rob al tău!
O, Prealuminată Zi, răsari în sufletul meu, ca ținta să pot
vedea, a căii mele celei întortocheate!
O, Soare al sorilor, singura întâmplare din univers ce îmi
atrage inima, luminează lăuntrul meu, ca să văz cine a cu-
tezat întru dânsul a se sălășlui, afară de Tine; și astfel să
dezrădăcinez de acolo toate roadele ce din afară par dulci,
dară miezul lor a putrejune duhnește.

RUGĂCIUNE CĂTRE FECIOARA MARIA,

ACOPERITOAREA CELOR CREDINCIOȘI

O, Cerească Maică, întru slava ta mă primește! Căci când

slava lumească asfințește, ea nu mai răsare niciodată. Și
cununa pe care oamenii o dau este pururea cunună de
spini pentru cei înțelegători, și tichie de nebun pentru cei
neînțelegători. Câtă vreme aurul este în pământ, toți îl
îndrăgesc și îl caută. Însă când ajunge să încununeze ca-
pul vreunui om, întunericul pizmei și al urii îi adumbreș-
te strălucirea.
Preschimbă-mă în aur ascuns întru cea mai ascunsă vis-
tierie a ta, ca nimenea să știe despre mine, afară de tine.
Căci câtă vreme tu mă cunoști, cunoscut sunt; câtă vre-
me numai oamenii mă cunosc, numele meu îndoială este.
12 De ochii răi ai lumii mă ascunde, căci ei mă fac să mă în-
vinețesc. Păzește-mă ca pe o taină pe care pizma nici o
poate bănui. Mai înțeleaptă fii decât mine și nimănui nu
mă vădi. Iată, eu ca pe cea mai dragă taină te-am avut, și
lumii te-am vădit, și lumea m-a batjocorit.
Căci pizma batjocorește atunci când nu poate răpi.
Prietenii mei, ce alta aveți de la slava omenească, fără nu-
mai beție, ce cu cântare începe și cu zăcut în noroi se sfâr-
șește?
Prietenii mei, toate gurile ce vă cântă laude cunosc și o altă
cântare, potrivnică vouă, pe care mai târziu o veți auzi.
Fugiți de lauda ce seamănă cu turnul cel zidit pe spina-
rea unui chit, ca să nu vă râdă de pe țărmuri și prietenii,
și neprietenii.
Iar slava cu care oamenii într-un glas vă slăvesc este cea
mai fără de slavă, căci nepăsătoare este.
Dacă slava voastră este o plată de la oameni, lucrători cu
ziua le sunteți, iar mâine pot să vă alunge din țarinile lor.
Cu adevărat, nicio nouă zi nu recunoaște învoiala voastră
cu ziua cea de dinainte. Fiece zi țarină nouă deschide, și
nouă tocmeală rânduiește.
Dacă slava voastră este lucrarea brațelor voastre, zilele vă
vor fi mânie, iar nopțile voastre frică.
Dacă slava voastră este lucrarea înțelepciunii voastre,
aceasta se va face stârpitoarea slavei voastre, și nu se va
mai putea mișca.
Dacă slava voastră „a voastră” o numiți, pentru minciună
și hrăpire Cerul vă va pedepsi.
Preumblați-vă cu slava voastră printr-un țintirim, și ve-
deți dacă morții vă vor slăvi.
Cu adevărat, printr-un țintirim vă și preumblați neîncetat,
și de la mișcătoare morminte slavă luați. Cine oare vă va
slăvi când mișcătoarele mormintele se vor face nemișcate?
Mult vă veți mâhni în lumea cealaltă, când veți auzi ce cred 13

cu adevărat despre voi cei ce întru această lume vă lăudau.

O, Cerească Maică, de ochii și de limba oamenilor depar-
te mă ascunde, acolo unde numai ochiul tău pătrunde și
numai cuvântul tău se aude.
Ție mă rog, veșnica mea Frumusețe!

RUGĂCIUNE CĂTRE
PREACURATA MAICĂ A LUI DUMNEZEU

Preacurată Maică a lui Dumnezeu, de unde ies necura-

tele duhuri?
Din femeie necurată; din necurata însoțirea a ei cu fiul
său. Mintea cea necurată pângărește sufletul, care e maica
minții, și din sufletul necurat ies duhurile necurate, cărora
inima le este cea mai de seamă cetate întărită.
Apoi, din cetatea lor cea mai de seamă, duhurile rele nă-
vălesc asupra părinților lor prin patimi necurate, înmul-
țindu-se atât în suflet, cât și în minte.
Preacurată Maică a lui Dumnezeu, care este numărul ne-
curatelor duhuri?
Mai multe, mult mai multe sunt duhurile necurate de-
cât cele curate.
Căci mai slabe sunt ele decât umbra, față de duhurile cele
curate, și în legiuni se adună împotriva unui duh curat,
împotriva unui singur duh feciorelnic.
Ci mai vârtos întru stricăciune se înmulțesc, și mai cu sil-
nicie asupra fecioriei se năpustesc – năpădind tot ce în-
seamnă feciorie în trup sau în suflet, în bărbat sau în fe-
meie, în minte sau în inimă.
Cu cât mai mult se află în inimă dorințe păcătoase, îndul-
ciri otrăvitoare, simțăminte de frică și simțăminte de ură
14 către toate cele cerești – cu-atât și duhuri necurate în ini-
mă se află.
Cu cât mai mult se află în minte amăgirea de sine față de
lume – fie în idei și concepte, fie în închipuiri și cuvinte –
cu-atât și duhuri necurate în minte se află.
Și toate duhurile necurate din inimă sămânța lor în min-
te o seamănă.
Și toate laolaltă, și dintr-o cetate, și din cealaltă, în țari-
na voinței își seamănă necurata sămânță. Iar în suflet, mă-
reața lor cetate întărită, ele sunt tot atât de multe ca um-
brele în lume.
Și unele dintr-altele se înmulțesc, fără rânduială și lege –
a toată rânduiala și legea vrăjmașe juruite fiind! Și pute-
rea, și biruința lor nu în vrednicie și-o văd, ci în număr.
Și cu adevărat mărunțite sunt precum nisipul, și încă mai
mult se tot mărunțesc.
Nu din dragoste unele către altele se înmulțesc, ci din
drăcească iubire de sine. Nici simt vreo fericire întru fiin-
țarea lor. Lupta pentru drepturi și privilegii toată vremea
le umple. Vai de omul ce ajunge a fi câmpul lor de bătaie!
Preacurată Maică a lui Dumnezeu, care este urmarea lu-
crării duhurilor necurate în om?
Boală se pricinuiește în omul cel din lăuntru și, ca urma-
re, și în cel din afară. Sămânța bolii este păcatul. Sămânța
păcatului precum buruiana crește și sporește.
Toate bolile sunt urmarea păcatului. Cu adevărat, și orbi-
rea, și surzenia, și muțenia, și toate celelalte. Și, oricât de
ciudat ar părea, și moartea tot o boală este, urmare a ace-
leiași pricini, stricăciune a aceluiași vierme.
Preacurată și de-lumină-purtătoare Maică a lui Dumne-
zeu, slobozește-ne de necuratele duhuri; curățește-ne de
tot păcatul; tămăduiește-ne de toată boala, cu milostivirea
Fiului tău și cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt.
Și, în genunchi căzând, din mijlocul stricăciunii strigăm 15

Ție: Arde cu strălucirea ta, Maica lui Dumnezeu, toată

stricăciunea care ne copleșește!

RUGĂCIUNE LA VREME DE ÎNTRISTARE

CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE
DE DUMNEZEU

Valurile patimilor mă necăjesc, mare tristețe și strâmtora-

re cuprind sufletul meu. O, Preasfântă, liniștește sufletul
meu cu pacea Fiului tău și alungă cu harul Lui zbuciumul
sufletului și întristarea. Viforul păcatelor mele, care ca un
vierme de foc mă ard, potolește-l și stinge văpaia lui. Um-
ple cu bucurie inima mea, Preacurată, și risipește dinain-
tea mea ceața greșalelor mele, căci mă tulbură. Luminea-
ză-mă cu lumina Fiului tău. A slăbit sufletul meu, totul
îmi este greu, chiar și rugăciunea. Iată, sunt rece ca o stân-
că, buzele șoptesc rugăciunea, dar inima este nemișcată,
strâmtorarea a cuprins-o. Sparge gheața din jurul sufletu-
lui meu și încălzește inima mea cu dragostea ta.
Nu mă încredințez în ocrotirea omenească, ci cad la tine,
Preasfântă Stăpână, nu mă lepăda, ci primește rugăciunea
robului tău. Tristețea m-a cuprins, nu mai pot răbda năva-
la diavolilor; nu am ocrotire și nici nu am unde să mă as-
cund, sărman fiind, și mereu în această luptă sunt lovit, iar
mângâiere nu găsesc nicăieri afară de tine, Stăpână Sfân-
tă. O, nădejde și ocrotire tuturor ce cred, nu lepăda rugă-
ciunea mea. Amin.
16 RUGĂCIUNE CĂTRE NĂSCĂTOAREA
DE DUMNEZEU ÎN VREME DE ISPITĂ

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvân-

tată Născătoare de Dumnezeu, iată, Satana mă lovește pre-
cum valurile mării lovesc corabia, și mă prigonește ziua și
mă chinuie noaptea. Nu am pace, s-a clătit sufletul meu,
a tresărit duhul meu. Aleargă, Prealuminată, și ajută-mă.
Milostivește-L pe Blândul Domn să se milostivească de
mine și să-mi ierte păcatele cele făcute. O, Preasfântă Mai-
că a lui Iisus, mare este mila ta și ea este cel mai mare po-
trivnic puterii iadului. Și cel mai mare păcătos, când cade
în prăpastia iadului, împins de puterea necuratului, dacă
strigă către tine, tu ești gata să-l izbăvești. Izbăvește-mă și
pe mine; iată, Satana vrea să mă împiedice și să nimicească
credința, dar eu în Domnul nădăjduiesc.
Slavă Ție, mai luminată decât Heruvimii și Serafimii, în
veci. Amin.

RUGĂCIUNE ÎN FAȚA ICOANEI FĂCĂTOARE

DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DIN PECI

Veacurile se scurg și generațiile trec, dar din Sfântul tău

lăcaș din Peci, tu pe toate le întâmpini și le petreci. Cu
grijă de maică pe toți îi întâmpini și cu binecuvântare de
maică le petreci, Maica noastră atotmilostivă.
În fața chipului tău domnitorii s-au rugat, cu nădejde în
tine patriarhii au îngenuncheat, Nădejde luminată, și iată,
și urmașii lor de la tine ajutor așteaptă.
N-ai rușinat nimănui nădejdea în tine, deci nu o rușina
nici pe a noastră, atotmilostivă Maica noastră. De pri-
etenii necredincioși și de batjocura diavolească izbăveș-
te-ne. Când ne pornim spre cele rele, împiedică-ne; Când 17

ne pornim spre cele bune, calea deschide-ne; de tot răul

alungă-ne și tot răul de la noi alungă-l; în întâmpinarea a
tot binele îndreaptă-ne și tot binele îndreaptă-l către noi,
care cu inimă te iubim și din inimă ție ne rugăm.
Pe toți fiii Ortodoxiei unește, pe cei învățați și cei neîn-
vățați cu credința luminează; pe cei mari și pe cei mici cu
dragoste împacă, pe cei puternici strunește și pe cei nepu-
tincioși îi întărește, rugămu-te.
Din Sfântul tău lăcaș din Peci, asupra întregii noaste țări
privește și ce e nedrept îndreptează, ce e întunecat lumi-
nează, ce e bolnav înzdrăvenește, Nădejdea noastră lumi-
nată. Ca toate veacurile și toate neamurile să te măreas-
că, și pe Fiul tău Cel unul născut, împreună cu Tatăl și cu
Duhul Sfânt, să-L proslăvească. Amin.