PSIHOLOGIE CLINICĂ și MEDICALĂ

CURS 12

REȚEAUA DE SUPORT SOCIAL – FACTOR AL SĂNĂTĂȚII PSIHICE

Abordările clinice profesionale tind să se concentreze asupra îmbunătățirii, în special, a

simptomelor, funcționarii, și rolul tratamentului, pe când gruparea sociala a pacienților/
foști pacienți eventual consumatori tind să pună mai mult accent pe sprijinul reciproc al
colegilor, (peer support), împuternicirea personală și experiența de viată. Astfel procesul
derecuperare este privit ca o călătorie personală de vindecare și transformare care ii
permite unei persoane afectate cu o problemă de sănătate mentală, să trăiască o viață
semnificativă într-o comunitate pe care o alege, încercând să își atingă potențialul personal
deplin.
Serviciile de reabilitare psihiatrică și de psihologie clinică, sugerează un număr de
caracteristici prin care acest curent poate fi definit:
 recuperarea poate avea loc fără intervenție profesională;
 recuperarea necesită oameni care cred în potențialul persoanei de a se recupera;
 viziunea completă asupra recuperării nu este o funcție de teorii despre cauza
afecțiuni psihice, și poate avea loc chiar dacă reapar simptomele;
 modificări de durată și frecvență a simptomelor pot apare în cursul recuperării;
 recuperarea nu este un proces linear ci unul complex și inegal;
 recuperarea se prezintă ca un proces lent format din pași mici;
 recuperarea schimbă durata și frecvența simptomelor;
 recuperarea consecințelor bolii mentale este mult mai dificilă decât recuperarea
din simptomele bolilor fizice;
 recuperarea nu înseamnă că persoana nu a fost niciodată afectată, recuperarea
se axează pe starea de bine și funcționalitate a pacientului nu pe boala acestuia;
 recuperarea are ca prioritate alegerile și dorințele pacientului.
O nouă abordare de recuperare cunoscută sub numele de „Modelul maree” se concentrează
asupra proceselor continue de schimbare inerentă a tuturor oamenilor, transmițând sensul
experiențelor trăite prin intermediul metaforei apei. Criza este percepută ca o oportunitate,
creativitatea este valorizată, experiențele proprii sunt studiate în scopul stabilirii
sentimentelor de siguranță.
Inițial acest proces de recuperare a fost dezvoltat de sistemul de asistență medicală de
sănătate mentală din SUA, împreună cu foștii pacienți, modelul subliniază importanța
persoanei proprii, vocea fiecărui pacient, inventivitatea și înțelepciunea acestuia.
Pentru mulți dintre pacienți, conceptul de recuperare reprezintă o implicare personală în
călătoria proprie, în lupta cu stigmatul societății asupra bolilor mentale și în găsirea sensului
personal. Recuperarea poate fi văzută în acest sens ca o acțiune de împuternicire a
individului, de revendicare și luptă pentru un loc în societate și dreptul la integritate și
fericire, precum și validarea de sine.
Filozofia recuperării abordează boala mentală, nu ca pe o stare neapărat permanentă și
irecuperabilă, ci ca pe o stare de criză în care simptomatologia este o reflexie a nivelului de
stres și tensiune, înțelese ca expresii a emoțiilor individuale într-o fază determinată. În
cadrul acestui curent se crede în capacitatea de recuperare a pacienților, în capacitatea
acestora de a îmbunătății simptomele bolii, și a se integra în societate în scopul funcționarii
și atingerii potențialului individual.

Elemente de recuperare
A fost remarcat faptul că fiecare călătorie individuală de recuperare este un proces profund,
personal, reprezentând legătura individului cu sinele și de asemenea cu societatea. O serie
de caracteristice au fost propuse ca fiind elementele de bază ale acestui proces.

Speranța
Găsirea și cultivarea ei este cheia spre recuperare. Aceasta cheie nu presupune doar trupul
ci și o credință durabilă în sine, o perseverenta prin drumurile incertitudinii și ale eșecurilor.
Speranța poate începe la un anumit punct , la cumpăna a două drumuri, conturându-se
treptat, fragilă ca o mica senzație, și poate fluctua prin cărările disperare ani .

Bază sigură
Locuințe adecvate, un venit suficient , protejarea de violență, și un nivel de acces adecvat la
serviciile de asistență medicală, au fost indicate ca parte integrantă a procesului de
recuperare. S-a sugerat că o locuință sigură percepută ca și casă este locul unde recuperarea
începe.

Încredere în sine
Recuperarea durabilă a unui sentiment pozitiv de sine (dacă acesta a fost pierdut) a fost
evidențiată ca un element important.
Mai multe cercetări au sugerat că, uneori, oamenii pot obține acest lucru prin "retragerea
pozitivă" din reglementarea implicării sociale și prin negocierea spațiului personal, în scopul
expunerii față de alții într-un mod semnificativ, în cadrul unei condiții de siguranță.

Spațiul psihologic
Crearea unui spațiu psihologic care sa permită dezvoltarea înțelegerii, acceptăriii sine, de
etică interioară, spiritualitate, etc. S-a sugerat că acest proces depinde în mare măsură de
experiențele de acceptare interpersonale, de reciprocitate, și de apartenență socială și este
adesea o provocare în fața zidului social impus prin stigmatizare și respingere a pacienților in
domeniul sănătații mentale.

Susținere
Un aspect esențial în procesul de recuperare este prezența altor persoane care cred în
potențialul persoanei de a se recupera, și care stau alături de aceasta. În acest sens
cunoașterea și educarea familiei și al prietenilor în scopul susținerii pacientului ste esențială.
Cum majoritatea oamenilor, chiar și cei apropiați, familie și prieteni, nu înțeleg de cele mai
multe ori simptomele, gravitatea bolii și nevoia de sprijin a pacientului, aceștia tind sa
devina o sursa de stres, potentând aspectele negative și dăunând astfel procesului de
recuperare. Încadrarea, plasamentul, relațiile cu prietenii, familia si comunitatea au o
importanță și un impact de lungă durată asupra individului.
Adesea indivizii cu boli mentale, ajung sa fie izolați trăind un sentiment de singurătate,
devalorizare și lipsa de perspective. Din acest motiv un mare procent ajunge pe străzi, sau
trăiesc izolați.
Acest din urma fapt întărește și consolidează un cerc vicios, afectele negative și
consecințele bolii ducând la izolare, iar izolarea și lipsa de sprijin agravând simptomele bolii.
Expunerea și consolidarea unor relații sociale cu alți indivizi care au trecut prin experiențe
similare, reprezintă un mare factor de sprijini în procesul de recuperare( terapie de grup,
grup de suport). Acesta fiind o ușurare de confort psihologic cu o mare valoare.
Persoanele care au depășit momente grele în recuperarea lor individuală și sunt integrate
într-un sistem social și familial, cu rezultate pozitive în ceea ce privește, socializarea,
menținerea relațiilor, găsirea și menținerea unui loc de muncă, joacă un rol important în
oferirea unui exemplu celor noi veniți în sistemul de recuperare și cei ce se luptă cu
dificultăți în aceste domenii.
In cadrul procesului de recuperare sunt organizate numeroase grupuri de sprijin reciproc
care oferă pacienților posibilitatea de socializare.
Socializarea apare ca un element de bază în procesul de recuperare cu aspecte complexe. În
cadrul grupărilor de sprijin pacienții pot sa creeze noi legături, sa discute diferitele probleme
cu care se confrunta, cum ar fi, managementul simptomelor, efectele secundare ale
medicamentelor, problemele interpersonale, experiențele de succes si, să ofere sprijin la
rândul lor colegilor de grup. O parte din pacienți chiar ajung sa fie consultanți pentru colegii
lor, iar în numărate cazuri unii consumatori chiar au optat pentru reîntoarcerea în cadrul de
învățământ în scopul studiului psihologiei și ajutorarea pacienților/ colegilor de grup.

Abilitare și incluziunea
Abilitarea, autodeterminarea și controlul personal psihologic, sunt elemente importante în
procesul de recuperare. Acestea implică dezvoltarea independenței și încrederii în sine.
Realizarea incluziunii sociale este un proces îndelungat dificil și dur care este adesea însoțit
de stigmă socială și sentimente de respingere. În acest sens grupurile de suport și sistemul
social creează un sistem sigur și pacienții beneficiază de recuperare, care altfel ar fi fost
dificil de obținută într-un cadru solitar. Pacienții recuperați sunt încurajați în dezvoltarea
aptitudinilor sociale, recuperarea sau dezvoltarea unor noi aptitudini profesionale în scopul
integrării.
Chiar în cazurile în care angajatorii sunt dispuși sa ofere un loc de muncă indiviziilor ce
suferă de boli mentale, perioadele de șomaj sunt atât de mari încât indivizii sunt nevoiți să
învețe din nou o meserie. Acest din urmă fapt este esențial în integrarea socială a
pacienților.
Strategii de coping
Dezvoltarea unor strategii de auto ajutorare este extrem de importantă pentru indivizii
afectați. Aceasta include folosirea medicamentelor și a psihoterapiei, informarea corectă și
completă a individului cu privire la procesele desfășurate, efectele secundare ale medicației
și stabilirea comună a scopurilor tratamentului.
Găsirea unor modalității de tratament optim pentru individ este cheia succesului oricărei
intervenții psihologice și medicale.
Combinarea unui tratament medicamentos adecvat, cu o terapie individualizată croită
nevoilor pacientului reprezintă baza succesului recuperării.
În multe cazuri pacienții psihiatrici nu trăiesc nici o schimbare sau o diminuare a
simptomelor în urma tratamentului medicamentos, și sunt tratați ani la rând cu același
medicamente într-un sistem de terapie demodat și croit specializării terapeutului mai
degrabă decât nevoilor și personalității individului.
În procesul de recuperare, baza tratamentului presupune găsirea combinației ideale pentru
fiecare individ.
Terapiile în cadrul procesului de recuperare se axează pe dezvoltarea strategiilor de
management al simptomelor, depășirea situațională, strategiilor de rezolvare a problemelor,
și controlarea tendințelor și caracteristicile comportamentale negative, care sunt sau nu
sunt legate de boala psihica.
Acestea presupun ca individul se transformă în propriu expert asupra problemelor sale, cu
scopul identificării factorilor de stres și posibilelor puncte de criză .
În procesul de recuperare au fost identificate anumite faze ale progresului. Cei mai mulți
indivizi trăiesc la începutul procesului un sentiment intens de pierdere, de disperare de
supărare, acest punct este identificat ca un stagiu de doliu personal.
Individul este pregătit să înceapă procesul de recuperare după ce el mai întâi,acceptă boala
de care suferă, posibilele experiențe traumatice din trecut care au dus la apariția tulburării,
timpul pierdut și oportunitățile pierdute. Din acesta cauză acest proces începe printr-un
inițial stagiu de doliu personal.
Aceste realizări și confruntări personale pot fi dureroase și foarte intense. Mulți indivizi
trăiesc ani de zile cu diferite boli mentale pe care nu le acceptă și cu care se luptă zi de zi.
Procesul de acceptare a bolii mentale este la fel de dificil ca veștile oricărei alte boli
medicale permanente și presupune cel puțin tot atâtea schimbări de viată.

Semnificație
Dezvoltarea unui scop a unei perspective este cel mai important lucru în procesul de
susținere a recuperării împreună cu valorizarea principiilor unui sistem nou integrativ
funcțional și redescoperind principiile sociale, culturale politice și religioase.