Biserica Neagră

Pătrașcu Alexandra Maria

Prof. Ungureanu Petruța
Colegiul Național “Carol I” Craiova

,,Biserica Neagră’’ întruchipează un prototip literar, specific obscurului baconskian.

Axa optică a orizontului este definită de o tuşă deformată, ce reflectă unghiul din care autorul
reinterpretează conceptul cotidianului. Întregul ansamblu nu constituie altceva decât un
Rorschach al ororilor, clădite de un vid necunoscut, ascuns câteodată de tonurile stridente ale
ruinelor materiale.
Trebuie precizat că monumentul de o maximă spiritualitate este responsabil de
alinierea unor chakre demonice, ce generează fractura unui ţesut de echilibru cu dimensiunea.
Paragina în care se află Biserica Neagră reproduce sculptura morală a artistului. Gradul de
dificultate sporit al adaptării în cotidian devine, în acest caz, o teorie fundamentală,
confirmată de ciclul instabil al unei societăţi străbătute de o lacună masivă de umanitate.
Portretul fizic al acestor creaturi este bazat pe o schiţă decentă, ce va înfăţişa, treptat, o masca
a unor mecanisme bolnave, care par a fi influențate de energia emanată de sursă. Înmulţirea
subită a cerşetorilor desluşeşte genericul de tentative al ,,Ligii’’ de preluare a controlului
asupra omenirii. Cheiul posedă o simbolistică refugială, mai mult de retragere a sinelui dintr-o
realitate paralizată într-o monotonie bizară, apăsătoare.
Neclaritatea destinului este precedată de tehnica picturală, abordată în portretizarea
mediului maritim nocturn, acesta fiind surprins din profilul său clasic, enigmatic,
reprezentând, totodată, un iad cu flăcări stinse, Bastillia lui Poseidon. Intensitatea nopţii
ultraviolete devine tot mai pronunţată. Structura mintala este ,,injectată’’ de boreale miscibile,
de slabă saturație, provenite dintr-un întuneric abisal. Contextul spaţial general este dezvoltat
de un act iluzionist, apocaliptic. De asemenea, nelipsită este atingerea umană redată de o
vulgaritate proeminentă, în capitolul ,,Farul’’(,,Ma apropiai, aruncand o privire în urma ei,
mi-am dat seama că venise la ușă aproape dezbracată”). Baconsky recurge la o manevră
artistică impresionistă, analizând umbrele cele mai intime ale tabloului interior.
Pe lângă imaginea de ansamblu propriu-zisă, scenele concentrate asupra organizaţiei
secrete, ce poartă numele unei categorii sociale limitate, au la bază o substanţa poliţistă.
Acestea beneficiază de o execuţie dramatică, impecabilă, întrucât se poate resimţi o tensiune
specifică.
Venirea iernii reprezintă un amplificator al figurii funebre, atribuite acestei
dimensiuni, rezultat dintr-o concepţie metaforică, zăpada fiind cea care ,,ascunde mizeria și
urâtul orașului”.
Pulsul intrigant al întâmplărilor este generat de simțul intrapersonal dezvoltat, ce
asigură nuanțarea corespunzătoare a ipostazei protagonistului, fiind accentuată, astfel,
dezorientarea psihicului uman, cauzată de regimurile politice severe.
Complexitatea scriiturii se manifestă prin diversitatea ornamentelor apocaliptice, ce
alcătuiesc propagarea, în plan spiritual, a ființei într-un univers trecut printr-un filtru de
impurități semnificative, obiectivul artistului bazându-se pe procesul de hiperbolizare a
încălcării principiilor morale.