Matinalul autumnal

de Alexandra Maria Patraşcu

O boare nestatornică colinda prin gradină… Cadavrele razelor de soare

de asta vară acopereau prispa cu a lor funingine.

Plecarea păsarilor nomade catre alte meleaguri era acompaniată de un

descăntec resemnabil de clopot bisericesc. Întreaga fiinţă într-un repaus
dominical… Miile de stoluri se organizau solemne pe fronturile cerului. Străjerii
boltei prevesteau sumbra ameninţare ce va avea loc. Un bubuit prelung apasă
trăgaciul conştiinţei… Întregul ansamblu străbătut de un crescendo fabulos.
Apele revoltate muşcă asurzitor din scoarţa pământului. Scâncetul porţilor de
fier atingea ultima octavă. Urletele duioase ale caninităţii pomeneau recolte
avariate. O frântură de soare mângâia crucea turlei, scurgându-se pe vitraliile
multicolore.

În aer se înălţa un parfum funerar vegetal…