Concert simfonic

“Turiști in vacanță”
Actul 1: Tabloul cu marea sau Submarinul galben
Crâmpeie de scoică icnesc de atâta strălucire de lună. Marea imensă respiră greu, aura albă
cuprinzătoare e o respiratie. (Încep a se deslusi acompaniamente vagi de orgă in numărul de
flaut). Valuri înrobite caută eliberare pe țărmul înzăpezit de atâta lună, cu chip de progenitură
extraterestră. (Orga se pronunță tot mai mult, acoperind aproape in întregime celălalt
instrument,cu o cântare,mai degrabă, întortocheată,decât melodică) . Cu pleoapele încet
ridicându-i-se, cu privirea-i de pește mort sparge sticlozitatea deja tremurândă. Din acvariul
distrus evadează necontenit bancuri cu cozi repezi ,înotând in marea cerească, imitate de
scuturarea insistentă a unei tamburine. Stelele s-au ascutit precum migrenele.(Repriză. Flautul
din introducere,fara ascensiuni nervoase, ce îngroapă,nu foarte adânc,celălalt instrument). Marea
gâfâie precum o nimfă bătrână, scuipând tumultos schelete de scoici, clăntanind pe nisipul sărat.
(Intră orga haotică). Rază subțire bătând in ochi de pește precum o undița in verdele gol prăfuit.
Un submarin galben trece nepăsător…
Actul 2: Festival in port
(Saxofon de calmă întindere)
Sub pigmentul oranj glasuri de scoici se topeau…ce se văd acum la suprafața precum pojghițe
de aur. Pe nisip se prelinge spuma apei ca pe paharul de șampanie (Instrumentul atinge sublim o
treaptă mai sus). Cerul moale,de un roz ușor sângeriu, ca de carne se îneacă in duhuri de țigări.
Corăbiile sunt legănate de unduirea leneșă a mării. Râsete cochete sau de înalțimi exagerate
(interpretate de tamburină) se întrepătrund într-o ploaie de nestemate, iar palmierii sunt de
alamă…Valurile portocalii, molatice strălucesc precum mierea (Emisia sonoră îmbracă tot mai
multă căldură și eleganță). Oameni care stau de vorbă, răspândesc zvonuri la o cafea, la un
trabuc.(atmosfera cotidiană este reprodusă de un pian vesel, pierdut apoi în contopirea
saxofonului cu acordurile de chitară). Bolta se dilată, iar când o pasăre zboară prea jos, parcă i-ar
cădea o geană în valuri.(Corzile ciupite produc sunete usor strâmbe). Umbrele se evaporă sau se
sfâșie in cioburile de scoică rămase in castelele copiilor abandonate.(Intră pașnic orga tot mai
haotică).
Actul 3: Descoperirea
In adâncuri, liniște.(Orga care încheie actul precedent se oprește brusc. De acum, atmosfera
este plăsmuită de o orgă prelungită difuz, dar la fel de disonantă și tulburătoare) Exploratorii
înaintează hotărât în pustietatea apăsătoare, totuși cu un dor înflăcărat pentru lumina zilei și
pentru petrecerile de la asfințit, la malul mării. Mediul subacvatic tăcut este analog unei
conștiințe încărcate.(orga tensională este presărată cu vocalize ciudate). Se mai percep gemete
aparținând unor diverse creaturi știute sau neștiute.(Se deslușeșc, însă, bătăi de tobe, crescând
treptat. Bătăile devin tot mai dese și mai alerte, ) Exploratorii continuă cercetarea. (Instrumentul
de percuție dominator se întrepătrunde cu flautul din ce în ce mai viu, acoperind fiorul pustietății
și pregătind intrarea glorioasă a saxofonului). Insula de atoli se înfățișase în toată splendoarea ei
multicoloră. Printre bogata vegetație subacvatică, freamătă viață din plin. Câte bancuri cu cozi
repezi înotând de jur-imprejur! ( Insă, intensitatea întregului ansamblu scade pe nesimțite) Un
submarin galben rămas în adâncurile neștiute…(registru minor) La suprafață, radiatiile selenare
sunt nemiloase și reci…(orgă disonantă, cu ascensiuni nervoase)