Sunteți pe pagina 1din 38

ASISTENŢA SOCIALĂ IN

SPITALE
(note de curs)

Dr. med. Aurora Carmen Barbat,


Dipl. Caritaswiss.
Introducere

In tarile cu traditie privind asistenta sociala clinica, terapeutii au observat ca


internarile in spital (statutul de ‘in-patient’) afecteaza starea emotionala, dinamica
familiala si relatiile psiho-sociale ale pacientului. In aceeasi masura, activitatea
asistentului social clinician a demonstrat faptul ca suportul familial si orice forma de
suport (social, spiritual, juridic, emotional) vor influenta evolutia medicala.
Observatia de mai sus nu pretinde a fi vreo noutate: orice medic generalist,
indiferent de generatie, dar si orice alt terapeut, rsepectiv orice persoana cat de cat
cunoscatoare intr-ale nevoilor omului in suferinta poate confirma aceste adevaruri.
Romania nu se afla in vreun top al tarilor cu traditie privinda sistenta sociala de tip
clinic. Ba mai mult, nici nu avem o specializare de acest gen. Incepand cu anul 1990,
niciun guvern perindat pe la Palatul Victoria nu a reusit realizarea unui sistem performant
privind sanatatea in Romania. Politica guvernantilor privind bugetul in sanatate,
reducerea drastica a personalului specializat si a veniturilor salariale din sistemul de stat
reprezinta cele mai importante cauze ale problemelor din sistemul de sanatate.
Alternativele clinicilor private si importurile de medicamente nu vor putea rezolva
niciodata nevoile medicale ale persoanelor cu venituri modeste, a celor neasigurati
medical, a persoanelor institutionalizate, a celor abandonati, dizabili, sau a celor aflati in
diferite crize existentiale. In special pentru aceste cazuri, suportul familial, sustinerea
unor ONG-uri profilate pe interventii in criza, interventiile unor echipe de voluntari,
mobilizarea apropiatilor/cunoscutilor si nu in ultimul rand suportul psiho-spiritual
(ne)specializat reusesc de multe ori sa contribuie la evolutii pozitive.
Putine spitalele din Romania isi onoreaza menirea terapeutica angajand asistenti
sociali specializati. Lipsa fondurilor salariale, a spatiilor, a mijloacelor de activitate,
colaborarea uneori dificila cu personalul medical, instalarea insatisfactiei profesionale si a
burnout-lui contribuie din plin la demisiile asistentilor sociali din sistemul de sanatate, dar
si la ‘recrutarea’ vocationala a celor care, onorandu-si locul de munca, reusesc sa schimbe
in bine multe destine frante. Liant si manager al unei echipe terapeutice, asistentul social
clinician poate fi implicat in activitati multiple: de la campaniile de preventie primara si
strangere de fonduri, pana la infiintarea si managementul echipelor de self-support,
consiliere & asistenta socio-juridica, reintegrare socio-profesionala dupa internare sau
dupa convalescenta de lunga durata s.a.
CUPRINS

Introducere

ASISTENTA SOCIALA CLINICA – generalitati

A. BOALA SI DIZABILITATEA. ELEMENTE DE PSIHOLOGIE


CLINICA. UNITATILE SPITALICESTI

B. ECHIPELE TERAPEUTICE (INTRASPITALICESTI SI


COMUNITARE). CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE ALE
BOLILOR NETRANSMISIBILE

C. SARCINILE ASISTENTULUI SOCIAL CLINICIAN. RAPORTUL


CNAS

ANEXE – doc. separat


A. SANATATE vs. BOALA SI DIZABILITATE. ELEMENTE
INTRODUCTIVE DE PSIHOLOGIE CLINICA. UNITATI
SPITALICESTI

SANATATE vs. BOALA SI DIZABILITATE

Catre sfarsitul anilor '40, O.M.S. considera sanatatea ca fiind o ‘stare’ de totala bunastare
fizica, mintala si sociala, si nicidecum starea caracterizata doar prin lipsa bolii sau a unor
infirmitati. De atunci, definitia O.M.S. a suferit reanalizari necesare, urmate de completari si
adjustari. Astfel sanatatea:

- este starea in care necesitatile sunt satisfacute in mod autonom;

- reprezinta ansamblul fortelor biofizice, afective, psihice si sociale, mobilizabile pentru


a infrunta, compensa si depasi o anumita boala sau dizabilitate;

- implica un anumit echilibru la diferite nivele (bio-psiho-social, cultural si spiritual),


manifestat sinergic si dovedit in starea de autonomie si de independenta a persoanei.

Ultimele decenii dovedesc realitatea ingrijoratoare a diversificarii patologiilor, urmate de


supraspecializarea ramurilor medicale, de coagulare a conceptelor terapeutice de tip holistic,
precum si de diversificare a asigurarilor de sanatate. Cu toate acestea, consecinta intrezarita
nu este de reducere a morbiditatilor sau de scadere a varstei debutului dezechilibrelor si de
instalare a bolilor. Luminita de la capatul tunelului este mult prea firava, iar sanatatea se
dovedeste a fi un ‘habitus’ si nicidecum un ‘status’ (Figura 1):
Figura 1. Sanatatea in ansamblul ei

Determinantii fiziologici ai binelui (sanatatii) fiziologice se poate urmari in figura de mai jos (Figura
2).

Figura 2. Relatiile intre determinantii starii de sanatate fiziologica

Nevoile fundamentale ale pacientului


Conform autoarei americane Virginiei Henderson (1897-1996), ar exista 14 nevoi umane vitale fara de care
existenta noastra ar avea de suferit, numite nevoi fundamentale:

1.) a respira şi a avea o bună circulaţie;

2.) a bea şi a mânca;

3.) a elimina;

4.) a se mişca şi a avea o bună postură;

5.) a dormi şi a se odihni;

6.) a se îmbrăca şi a se dezbrăca;

7.) a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;

8.) a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele;

9.) a evita pericolele;

10.) a comunica;

11.) a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, a practica religia;

12.) a fi preocupat în vederea realizării;

13.) a se recrea;

14.) a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

“Dupa conceptual Virginiei Henderson, scopul ideal al profesiunii de asistenta este independenta
persoanei in satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale. Independenta si dependenta in satisfacerea
nevoilor fundamentale. Ca sa-si mentina un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie sa atinga
un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.”1

Termenii care arata o schimbare in starea de sanatate, fiind frecvent folositi in intelegerea nevoilor
pesroanelor spitalizate sunt: alterarea, deteriorarea, deficitul, incapacitatea, diminuarea, dificultatea,
perturbarea, dependenta.

Dependenta. Clasificarea nivelurilor de dependenta

Nivelul 1 – cand persoana este independenta si autonoma ;

1
Fiinta umana si nursingul. 1. Nevoile fundamentale. (f.d.) Accesat in noiembrie 2017 la adresa
https://amgtratate.blogspot.ro/2016/04/fiinta-umana-si-nursing-ul-1-nevoile.html
Nivelul 2 – cand persoana prezinta o dependenta moderata ;

Nivelul 3 - cand persoana prezinta o dependenta majora ;

Nivelul 4 – cand persoana prezinta o dependenta totala Importanta practica a evaluarii nivelului de
dependenta foloseste ca instrument de masura pentru a ne orienta in procesul de ingrijire. Consemnarea si
urmarirea nivelului de dependenta ne permite aprecierea rezultatelor obtinute in urma tratamentului si
ingrijirilor acordate.

Tipuri de dependenţă : potenţială / actuală / descrescândă / permanenta

Dependenţa potenţială - atunci cand problema de dependenta este posibil sa apara din cauza unor
predispozitii, iar in acest caz trebuie planificata o interventie. (De ex: la un pacient subalimentat, imobilizat
la pat, pot aparea răni prin presiune, escarole de decubit;

Cauzele dependentei se pot regasi in factori de ordin fizic, de ordin psihologic, de ordin social, de ordin
spiritual s.a.

Sursele de informare ale asistentului social privind in managementul de caz sunt directe (pacientul) sau
indirect (familia, anturajul, echipa terapeutica pluridisciplinara).

ELEMENTE INTRODUCTIVE DE PSIHOLOGIE CLINICA

CARAUSU ELENA MIHAELA, SUPORT CURS 2013, INTRODUCERE ÎN SANATATE PUBLICĂ. PROBLEME
PRIORITARE DE SĂNĂTATE (schemele)

Psihologia medicală este partea psihologiei (şi nu a medicinei) care se ocupa cu psihologia bolnavului şi cu
atitudinea omului sănătos faţă de boală. Psihologia medicala nu este deci parte integranta a psihiatriei,
psihiatrul german Ernest Kretschmer (999- 1964) fiind unul dintre cei care au contribuit la delimitarea
conceptuala a psihologiei medicale si la diminuarea confuziei dintre cele domenii mai sus amintite. Metodele
ei de studiu sunt anamneza, studiul de caz, chestionarul, interviul, observatia participativa, ancheta sociala
s.a., metode care vor evidentia particularitatile dramei umane aflate in confruntarea cu boala si eventual cu
moartea.

Psihologia medicală analizeaza diverse probleme despre efectele particularităţilor psihice ale personalităţii
tuturor actorilor implicati în prevenirea, apariţia, evoluţia şi tratamentul afecţiunilor, precum si în
consolidarea şi păstrarea sănătăţii. Obiectivele si domeniile de studiu2 ale psihologiei medicale sunt:

- psihologia omului sanatos (dar si a celui bolnav) aflat in fata agresiunii somatice sau psihice a bolii;
- relatia bolnavului cu personalul medical, cu familia si apartinatorii, cu alti pacienti, cu intregul personal
terapeutic (psiholog clinician, asistent social, consilier spiritual, consilier juridic, voluntari s.a.) cu mediul
social propriu;

- relatia medic-pacient, inclusiv aspecte privind capacitatea de introspecţie a bolnavului şi intuiţia medicala
propriu-zisa;

- legăturile terapeutilor cu alte profesiuni conexe (biologi, chimişti, farmacişti)

- cresterea calitatii vietii pacientilor din spital si/sau aflati in diverse situatii de suferinta provocate de boala;

- gasirea unor solutii tehnice de specialitate (sociale, psihologice) pentru prevenirea imbolnavirilor si a
consecintelor bolii ;

- impactul pe care bolnavul şi suferindul le au asupra comunităţii;

- studiul tulburarilor de somatizare;

- problematica profesiunii medicale: (supra)solicitari, efectele activ. profesionale asupra intergritatii fizice si
psihice la personal terapeutic, rolul si statutul acestora, cauzele producerii de erori (malpraxis, abuzuri,
probleme de etica), fenomenele de transfer şi contratransfer în cadrul relaţiilor terapeutice ;

-inteferentele psihologice ale efectelor medicamentelor (placebo, noceb, efecte secunadre de natura psiho-
sociala);

- tehnicile si metodele psihologice de interventie si recuperare.

Importanta cunoasterii structurii de personalitate ca factor predictibil pentru (dez)echilibrul psihologic poate
fi inteles urmarind si analizand Figura 3.

2
Cf. Manea, M., Manea T. (2004). Psihologie clinica. Bucuresti: Editura Tehnica, pp. 11-12.
Figura 3. Personalitatea umana si sanatatea interioara

Psihologia medicala se afla asadar intr-un strans raport cu psihologia sociala, reprezentand intr-un fel un
subdomeniu al acesteia. Ea utilizeaza metode ale psihologiei diferenţiale care foloseste metodele
psihometrice, testologia şi psihodiagnoza, ca fiind esenţială în evaluare de tip holistic.

Determinatii sociali ai sanatatii si ai bolii pot fi analizati mai jos (Figura 4):
Figura 4. Modelul social al starii de sanatate

In continuarea demersului privind psihoogia medical se impune sa intelegem ca:

“Se adaugă psihologia morală care după Enăchescu C. (2002) are ca obiect atât Eul cât şi SupraEul,
concentrându-şi studiul său asupra cunoaşterii valorii morale, prin care persoana îşi construieşte
propriile sentimente morale, fiind complementară în acest sens, psihanalizei. Psihologia morală caută
să înţeleagă natura individului din punct de vedere sufletesc şi moral şi să-i răspundă dilemelor legate
de sensul vital şi destin. Ea reface unitatea dintre prezenţa corporală ca exterioritate şi interioritatea
reprezentată de cunoştinţă şi sentimentul moral.”3

3
Paşca, M.D. (2006). Noi perspective în psihologia medical. Targu Mures: Editura Ardealul, p. 34. Accesibil la adresa:
http://www.bjmures.ro/bd/P/001/11/P00111.pdf
Pentru terapeuti, o privire holistica privind abordarea pacientului/beneficiarului implica corelarea
caracteristicilor biologice si a comportamentelor cu mediul si serviciile de sanatate disponibile,
conform modleului Denver (Figura 5):

Figura 5. Modelul Dever al determinanţilor stării de sănătate

UNITATILE SPITALICESTI

Ce sunt spitalele?

Conform normelor juridice in vigoare, clasificarea unitatilor sanitare in care sunt tratati bolnavii, a
accidentatii si ranitii din Romania ar fi urmatoarea: publice, private si publice in care functioneaza si unitati
private. Se impune o lectura atenta a tipurilor de clasificari (conform Legii nr. 95/14.04.2006 (republicată)
privind reforma în domeniul sănătății, publicata in august 2015). Acelasi text stipuleaza normele finantarii
spitalelor, a conducerii, a organizarii s.a., norme utile pentru orice (viitor) terapeut care ar dori sa lucreze
intr-o astfel de structura.4

4
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (republicată) privind reforma în domeniul sănătății. Publicat în MONITORUL OFICIAL nr.
652 din 28 august 2015. Accesibil online in ianurie 2018 la adresa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/71139
“Titlul VII . Spitalele

Capitolul I. Dispoziții generale


Articolul 163
(1) Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează
servicii medicale.
(2) Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat. Spitalele de urgență se
înființează și funcționează numai ca spitale publice.
(3) Spitalele publice, prin secțiile, respectiv compartimentele private, și spitalele private pot furniza servicii
medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în condițiile stabilite în Contractul-cadru privind
condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, din alte tipuri de
asigurări de sănătate, precum și servicii medicale cu plată, în condițiile legii.
(4) Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paleative.
(5) Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.
Articolul 164
(1) Activitățile organizatorice și funcționale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate și
supuse controlului Ministerului Sănătății, iar în spitalele din subordinea ministerelor și instituțiilor cu
rețea sanitară proprie, controlul este efectuat de structurile specializate ale acestora.
(2) Spitalul poate furniza servicii medicale numai dacă funcționează în condițiile autorizației de funcționare,
în caz contrar, activitatea spitalelor se suspendă, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului
sănătății*).
Notă - A se vedea Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.232/2006 pentru aprobarea Normelor privind suspendarea activității
spitalelor care nu respectă condițiile prevăzute de autorizația sanitară de funcționare, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 865 din 23 octombrie 2006.

Articolul 165
(1) În spital se pot desfășura și activități de învățământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar și
postuniversitar, precum și activități de cercetare științifică medicală. Aceste activități se desfășoară sub
îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital. Activitățile de învățământ și cercetare vor fi
astfel organizate încât să consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacienților, a eticii
și deontologiei medicale.
(2) Colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ
medical, se desfășoară pe bază de contract, încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al
ministrului sănătății și al ministrului educației și cercetării**).
Notă - A se vedea Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr.
140/1.515/2007 pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ
superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21
septembrie 2007.
(3) Cercetarea științifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital și
finanțatorul cercetării.
4) Spitalele au obligația să desfășoare activitatea de educație medicală și cercetare (EMC) pentru medici,
asistenți medicali și alt personal. Costurile acestor activități sunt suportate de personalul beneficiar. Spitalul
clinic poate suporta astfel de costuri, în condițiile alocărilor bugetare.
Articolul 166
(1) Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a
infecțiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății***).
Notă - A se vedea Ordinul ministrului sănătății publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea,
dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007,
cu modificările și completările ulterioare.

(2) Spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de
cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor
cauzate pacienților.
Articolul 167
(1) Ministerul Sănătății reglementează și aplică măsuri de creștere a eficienței și calității serviciilor medicale
și de asigurare a accesului echitabil al populației la serviciile medicale.
(2) Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătății, Ministerul Sănătății propune, o dată la 3 ani, Planul
național de paturi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 168
(1) Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care
se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. După stabilizarea funcțiilor vitale, spitalul va
asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil.
(2) Spitalul va fi în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre,
atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză și este obligat să participe cu toate resursele la
înlăturarea efectelor acestora.
(3) Cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești, în cazurile prevăzute la alin. (2), se rambursează de la
bugetul de stat, prin bugetele ministerelor, ale instituțiilor în rețeaua cărora funcționează, precum și prin
bugetul unității administrativ-teritoriale, bugetele universităților de medicină și farmacie, ale universităților
care au în structură facultăți de medicină și farmacie acreditate, după caz, prin hotărâre a Guvernului, în
termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat.

Capitolul II Organizarea și funcționarea spitalelor


Articolul 169
(1) Spitalele se organizează și funcționează, pe criteriul teritorial, în spitale regionale, spitale județene și
spitale locale (municipale, orășenești sau comunale).
(2) Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de specificul patologiei, în spitale generale, spitale de
urgență, spitale de specialitate și spitale pentru bolnavi cu afecțiuni cronice.
(3) Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul proprietății, în:
a) spitale publice, organizate ca instituții publice;
b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;
c) spitale publice în care funcționează și secții private.
(4) Din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale, spitalele pot fi:
a) spitale clinice cu secții universitare;
b) institute.
(5) În funcție de competențe, spitalele pot fi clasificate pe categorii. Criteriile în funcție de care se face
clasificarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătății****).
Notă - A se vedea Ordinul ministrului sănătății nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei și a criteriilor minime obligatorii
pentru clasificarea spitalelor în funcție de competență, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 19 aprilie
2011, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 170
(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și noțiunile folosite au următoarele semnificații:
a) spitalul regional - spitalul clinic județean care deține competențele și resursele umane și materiale
suplimentare necesare, în vederea asigurării îngrijirilor medicale complete pentru cazurile medicale
complexe, mai ales în cazul urgențelor și al pacienților aflați în stare critică, pentru cazurile ce nu pot fi
rezolvate la nivel local, în spitalele municipale și orășenești, la nivelul județului respectiv, precum și pentru
toate cazurile din județele arondate, ce nu pot fi rezolvate complet la nivelul spitalelor județene, din cauza
lipsei de resurse materiale și/sau umane sau din cauza complexității cazului, în conformitate cu protocoalele
în vigoare;
b) spitalul județean - spitalul general organizat în reședința de județ, cu o structură complexă de specialități
medico-chirurgicale, cu unitate de primire urgențe, care asigură urgențele medico-chirurgicale și acordă
asistență medicală de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din județ care nu pot fi rezolvate la nivelul
spitalelor locale;
c) spitalul local - spitalul general care acordă asistență medicală de specialitate în teritoriul unde
funcționează, respectiv municipiu, oraș, comună;
d) spitalul de urgență - spitalul care dispune de o structură complexă de specialități, dotare cu aparatură
medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament și accesibilitate pentru teritorii extinse.
În structura spitalului de urgență funcționează obligatoriu o structură de urgență (U.P.U., C.P.U.) care, în
funcție de necesități, poate avea și un serviciu mobil de urgență - reanimare și transport medicalizat;
e) spitalul general - spitalul care are organizate în structură, de regulă, două dintre specialitățile de bază,
respectiv medicină internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie, chirurgie generală;
f) spitalul de specialitate - spitalul care asigură asistență medicală într-o specialitate în conexiune cu alte
specialități complementare;
g) spitalul pentru bolnavi cu afecțiuni cronice - spitalul în care durata de spitalizare este prelungită datorită
specificului patologiei. Bolnavii cu afecțiuni cronice și probleme sociale vor fi preluați de unitățile de
asistență medico-sociale, precum și de așezămintele de asistență socială prevăzute de lege, după evaluarea
medicală;
h) spitalul clinic - spitalul care are în componență secții clinice universitare care asigură asistență medicală,
desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații
contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditată. Institutele, centrele medicale și
spitalele de specialitate, care au în componență o secție clinică universitară sunt spitale clinice. Pentru
activitatea medicală, diagnostică și terapeutică, personalul didactic este în subordinea administrației
spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă;
i) secțiile clinice universitare - secțiile de spital în care se desfășoară activități de asistență medicală,
învățământ medical, cercetare științifică-medicală și de educație medicală continuă (EMC). În aceste secții
este încadrat cel puțin un cadru didactic universitar, prin integrare clinică. Pentru activitatea medicală,
diagnostică și terapeutică, personalul didactic este în subordinea administrației spitalului, în conformitate cu
prevederile contractului de muncă;
j) institutele și centrele medicale clinice - unități de asistență medicală de specialitate în care se desfășoară și
activitate de învățământ și cercetare științifică-medicală, de îndrumare și coordonare metodologică pe
domeniile lor de activitate, precum și de educație medicală continuă; pentru asistența medicală de specialitate
se pot organiza centre medicale în care nu se desfășoară activitate de învățământ medical și cercetare
științifică;
k) unitățile de asistență medico-sociale - instituții publice specializate, în subordinea autorităților
administrației publice locale, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale, precum și servicii sociale
persoanelor cu nevoi medico-sociale;
l) sanatoriul - unitatea sanitară cu paturi care asigură asistență medicală utilizând factori curativi naturali
asociați cu celelalte procedee, tehnici și mijloace terapeutice;
m) preventoriul - unitatea sanitară cu paturi care asigură prevenirea și combaterea tuberculozei la copii și
tineri, precum și la bolnavii de tuberculoză stabilizați clinic și necontagioși;
n) centrele de sănătate - unități sanitare cu paturi care asigură asistență medicală de specialitate pentru
populația din mai multe localități apropiate, în cel puțin două specialități.
(2) În sensul prezentului titlu, în categoria spitalelor se includ și următoarele unități sanitare cu paturi:
institute și centre medicale, sanatorii, preventorii, centre de sănătate și unități de asistență medico-socială.
Capitolul III Conducerea spitalelor
Articolul 176
(1) Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică.
2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie
absolvent al unei instituții de învățământ superior medical, economico-financiar sau juridic și să
îndeplinească una dintre următoarele condiții:
a) să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de
Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății;
b) să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ
organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii.
Articolul 185
(14) În unitățile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari și membri corespondenți ai
Academiei de Științe Medicale și ai Academiei Române, medicii primari doctori în științe medicale pot
ocupa funcții de șef de secție până la vârsta de 70 de ani, cu aprobarea managerului și cu avizul consiliului de
administrație al spitalului.
Articolul 186
(1) În cadrul spitalelor publice funcționează un consiliu etic și un consiliu medical. Directorul medical este
președintele consiliului medical.
(2) Componența și atribuțiile consiliului etic se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății.
(3) Consiliul medical este alcătuit din șefii de secții, de laboratoare, farmacistul-șef și asistentul-șef.
(4) Principalele atribuții ale consiliu
Articolul 187
(1) În cadrul spitalului public funcționează un consiliu de administrație format din 5-8 membri, care are rolul
de a dezbate principalele probleme de strategie, de organizare și funcționare a spitalului.
(2) Membrii consiliului de administrație pentru spitalele publice din rețeaua autorităților administrației
publice locale sunt:
(3) Pentru spitalele publice din rețeaua Ministerului Sănătății, cu excepția celor prevăzute la alin. (2),
membrii consiliului de administrație sunt:
a.) reprezentanți ai Ministerului Sănătății sau ai direcțiilor de sănătate publică județene sau a municipiului
București;
b.) un reprezentant numit de consiliul județean ori consiliul local, respectiv de Consiliul General al
Municipiului București;
Capitolul IV Finanțarea spitalelor
Articolul 190
(1) Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul
autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile
medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.
(2) Prin autonomie financiară se înțelege:
a) organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea
unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior
b) elaborarea bugetului propriu de venituri și cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar
și a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secțiilor și compartimentelor din structura
spitalului.
3) Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu
acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole și alineate, conform clasificației bugetare.
(4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cadrul ministerelor cu rețea sanitară proprie.
Articolul 193
(1) Spitalele publice din rețeaua Ministerului Sănătății și ale ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară
proprie, cu excepția spitalelor din rețeaua autorităților administrației publice locale, primesc, în completare,
sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale; […]
(7) Spitalele publice pot realiza venituri suplimentare din:
a) donații și sponsorizări;
b) legate;
c) asocieri investiționale în domenii medicale ori de cercetare medicală și farmaceutică;
d) închirierea unor spații medicale, echipamente sau aparatură medicală către alți furnizori de servicii
medicale, în condițiile legii;
e) contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau cu operatori
economici;
f) editarea și difuzarea unor publicații cu caracter medical;
g) servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea unor terți;
h) servicii de asistență medicală la domiciliu, acordate la cererea pacienților sau, după caz, în baza unui
contract de furnizare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul-cadru
privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate;i) contracte de cercetare;
j) coplata pentru unele servicii medicale;
k) alte surse, conform legii.
Articolul 208
(1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum și a celorlalte categorii de personal se
stabilește potrivit legii.
(2) Cuantumul cheltuielilor aferente drepturilor de personal stabilite potrivit alin. (1) este supus aprobării
ordonatorului principal de credite de către manager, cu avizul consiliului de administrație.
Articolul 214
Anual, ministrul sănătății va prezenta Guvernului situația privind:
a) numărul de spitale, pe diferite categorii;
b) numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori;
c) gradul de dotare a spitalelor;
d) principalii indicatori de morbiditate și mortalitate;
e) situația acreditării spitalelor publice;
f) zonele și județele țării în care necesarul de servicii medicale spitalicești nu este acoperit.”
Lectura textului juridic privind spitalele nu vorbeste explicit de un posibil rol al asistentei sociale. Urmarind
insa nevoile pacientului, dinamica convalescentei, nevoile membrilor familiilor (sau ale apartinatorilor) si
consecintele bolilor (asociate sau nu cu o dizabilitate) putem cu usurinta intelege de ce clinicile in care
functioneaza psihoterapeuti si asistenti sociali pot realiza intr-adevar un management de caz adecvat. In acest
scop propunem lectura viitoarelor capitole.
B. CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE ALE BOLILOR
NETRANSMISIBILE. ECHIPELE TERAPEUTICE
(INTRASPITALICESTI SI COMUNITARE).

CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE ALE BOLILOR NETRANSMISIBILE

In România modelele de morbiditate şi mortalitate au suferit modificări importante în ultimele


decenii, în sensul creşterii prevalenţei bolilor cronice şi a mortalităţii din această cauză, în contextul
creşterii ponderii populaţiei vârstnice, asociată cu acţiunea multiplă a factorilor de risc biologici, de
mediu, comportamentali şi cu influenţa condiţiilor socio-economice şi a serviciilor de sănătate.

“La momentul actual, România se confruntă cu dubla provocare reprezentată de


prezenţa atât a riscurilor tradiţionale cât şi a celor moderne. Pe de o parte, principalele
cauze de deces sunt reprezentate de bolile cardiovasculare, cancere şi boli digestive,
ceea ce apropie ţara noastră de profilul ţărilor dezvoltate, însă fără a fi parcurs complet
tranziţia epidemiologică a acestora. Pe de altă parte, România se remarcă printr-o
incidenţă înaltă a tuberculozei şi o mortalitate ridicată datorată acesteia, o prevalenţă
relativ înaltă a sifilisului, apariţia periodică a unor focare de boli transmisibile cum
sunt rubeola, rujeola, scarlatina, precum şi o rată înaltă a mortalităţii datorate unor
cauze situate în perioada perinatală, toate acestea reprezentând elemente ale unui
tablou mai degrabă tradiţional al bolilor.”5

Bolile cardio- şi cerebrovasculare reprezintă în România principala cauză de mortalitate. In


2004, aceste valori se situau cu mult deasupra mediei europene (de peste trei ori mai mare
decât media statelor membre UE). Principalele patologii sunt hipertensiunea arterială,
cardiopatia ischemică si bolile cerebrovasculare.

Tumorile canceroase reprezinta a doua cauză de deces în România, principalele tipuri sunt
localizarile la sân, col uterin, arborele bronhopulmonar, colon şi rect. Importanţa cancerelor
ca şi cauză de deces este în creştere, iar incidenţa unor tipuri de cancer (bronhopulmonar,
colon şi rect, sân, prostată) creşte paralel cu nivelul de dezvoltare economică. În general
cancerul se asociază cu statusul socio-economic, expunerea la principalii factori de risc fiind
mai mare în populaţiile cu nivel educativ scăzut. Primul factor incriminat în apariţia
cancerelor este tutunul, iar al doilea este dieta. În ultimii ani numeroase studii au evidenţiat
legătura dintre obezitate şi numeroase tipuri de cancer,în timp ce activitatea fizică regulată
pare să constituie un factor de protecţie faţă de apariţia cancerului de colon şi sân.

Bolile cronice ale aparatului respirator

[....] În structura bolilor aparatului respirator se constată scăderea ponderii deceselor prin boli respiratorii
acute şi creşterea deceselor prin boli respiratorii cronice, acestea determinând 50% din totalul deceselor. În

5
Precupetu. I., Pop, C.E. (2017). PENTRU O ABORDARE SOCIALĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII.
FACTORII STRUCTURALI AI DETERMINĂRII STĂRII DE SĂNĂTATE. In: CALITATEA VIEŢII,
XXVIII, nr. 3, p. 224.
România, cele mai importante cauze de morbiditate şi mortalitate prin boli respiratorii cronice sunt
considerate BPOC şi astmul bronşic, principalii factori de risc incriminaţi fiind fumatul pe termen lung,
fumatul pasiv, poluare atmosferică, expunerea profesională la diverşi iritanţi bronşici şi istoricul de infecţii
respiratorii repetate în copilărie.

Bolile aparatului digestiv

[....] Mortalitatea prin boli digestive în România a avut o tendinţă accentuată de creştere până în anul 1997,
după care a înregistrat o evoluţie cvasiconstantăCele mai importante cauze de morbiditate şi mortalitate prin
boli digestive sunt hepatitele cronice şi cirozele, principalii factori de risc fiind hepatitele de etiologe virală,
etilismul cronic, unele boli metabolice, diverse substanţe toxice.

Boli de metabolism şi nutriţie

Diabetul zaharat reprezintă o problemă de sănătate publică din ce în ce mai importantă, prin costurile directe
şi indirecte pe care le determină, prin prevalenţa şi complicaţiile asociate, fiind o cauză majoră de mortalitate
prematură, de accidente vasculare cerebrale, boli cardiace, suferinţe vasculare periferice, malformaţii
congenitale, de incapacitate pe termen lung şi de scădere a calităţii vieţii. În România, prevalenţa diabetului
zaharat a fost estimată prin anchete ala stării de sănătate la 471000 cazuri în 1989 şi respectiv 575000 în
1997. Mortalitatea specifică prin diabet zaharat a fost pentru anul 2004 de 10 cazuri/100000 locuitori,
reprezentând circa 1% din totalul deceselor. Costurile directe deteminate de diabet variază între 2,5 şi 15%
din bugetele naţionale alocate pentru sănătate, în funcţie de prevalenţa bolii şi de complexitatea tratamentului,
dar se estimează că cele indirecte (determinate de afectarea productivităţii) sunt cam de 5 ori mai mari.

O problemă majoră de sănătate publică o reprezintă creşterea alarmantă atât a prevalenţei cât şi a incidenţei
obezitaţii. Într-o ascensiune rapidă este şi obezitatea la copii şi tineri.În România nu există o evaluare a
fenomenului. Totuşi unele studii realizate de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului “Alfred
Russescu” în colaborare cu UNICEF indică o prevalenţă peste normal a greutăţii mari pentru vârstă.

Bolile psihice

Aceste boli reprezintă o problemă actuală de sănătate publică, deoarece incidenţa şi prevalenţa lor sunt în
continuă expansiune. Bolile psihice au o mare putere invalidantă, o evoluţie îndelungată, iar recuperarea
necesită eforturi considerabile şi timp îndelungat. Ele afectează atât individul, cât şi familia şi
comunitatea.Impactul asupra societăţii este, de asemenea, de natură economică, dar şi de natură juridică şi
medicală.

În România nu există o evaluare a prevalenţei acestor afecţiuni, înregistrările fiind limitate la cazurile aflate
în tratament. Pentru anul 2004 s-au înregistrat 911 decese prin boli psihice. Deşi situaţia reală nu este
cunoscută, contextul general al tranziţiei socio-economice, deteriorarea generală a stării de sănătate a
populaţiei, expansiunea abuzurilor şi a dependenţelor de substanţe psihoactive, creşterea ratei suicidului şi
suprasaturarea cu factori de stres a societăţii constituie factori predictivi pentru expansiunea bolilor psihice
în viitor.

A se vedea si suportul de curs de la As. soc. in boli terminale, pp. 9-22


ECHIPELE TERAPEUTICE INTRASPITALICESTI SI COMUNITARE

Echipele terapeutice din spitalele care asigura o asistenta complexa/holistica sunt formate din personal
medical (medici/cadre medicale medii), psihologi clinicieni/psihoterapeuti, asistenti sociali, capelani (preoti,
pastori), mediatori sanitari, asistenti medicali comunitari. In functie de specializarile clinicilor medicale se
mai pot intalni kinetoterapeuti, logopezi s.a. specialisti. Atat medicii, cat si psihologii sau asistentii medicali
necesita uneori colaborarea sau supervizarea colegilor specialistilor din ramurile proprii de activitate din
centre medicale/institute medicale, institute psihologice, organisme autonome de asistenta sociala (centre
profesionale private, colegii profesionale, practicieni cu experienta s.a.). In Romania, asistentul social
clinician din spital este angajat si platit de spitalul in care este angajat, iar DASPC nu supervizeaza in niciun
fel activitatea sa. De aceea colaborarea sa cu ceilalti specialisti este extrem de importanta. Desi nu are acces
la foile de observatie clinica, prin prezenta, observatia sa participativa si intreaga sa activitate, asitentul
social din mediul spitalicesc ajunge sa cunoasca suficiente date medicale despre pacientii care devin
beneficiari ai activitatii sale.

Putine clinici din tara realizeaza un post in organigrama proprie pentru un asistent social. (In perioada
comunista, potrivit mentalitatii timpurilor, nu era nevoie de asistent social nici in spitale, partidul unic de
atunci reprezentand garantul tuturor drepturilor cetatenilor care veghea la bunastarea oamenilor muncii.)
Majoritatea clinicilor care ofera activitati de asistenta sociala sunt clinicile de obstetrica-ginecologie, centrele
perinatale, clinicile pediatrice, centrele UPU, cele de profil neuro-psihiatric, clinicile de boli infectioase,
clinicile oncologice, centrele de ingrijire paliativa, unitatile de medicina interna, centrele de recuperare
medicala.

Intalnim asistenti sociali si in:

- clinicile private (indiferent de profil);

- in comunitatile terapeutice destinate toxicomaniilor;

- in centrele medicale destinate minoritatilor sau refugiatilor;

- in centre care ar necesita servicii sociale de tip specializat.

Activitatea directa a asistentului social clinician se opreste in general la externarea pacientului, putand
continua insa indirect prin colaborarea cu:

- colegii din centrele rezidentiale/zi,

- alti terapeuti (inclusiv cu medicii de familie),

- primariile,

- parohiile,

- membrii familiei si apartinatori,

- asociatiile de pacienti,

- grupurile de autosuport,
- unitatile de cercetare,

- instantele legale s.a.

In anumite cazuri insa, etapele managementului de caz nu se opresc la poarta clinicii, ci continua
prin anchetele sociale la domiciliu, vizite la apartinatori si vecini s.a.m.d.

Activitatile curente de asistenta sociala se refera in special la:

- asigurarile medicale,

- documente importante,

- verificarea existentei unui domiciliu,

- consilierea de specialitate si indrumarea catre serviciile/centre de asistenta sociala,

- cautarea familiei pacientilor abandonati,

- transferul catre alte centre terapeutice/rezidentiale,

- activitati specifice situatiei medicale respective.

In cele ce vor urma, se impune sa trecem in revista aspecte/realitati specifice activitatii in unitatile
spitalicesti, activitati care influenteaza luarea deciziilor si de catre asistentii sociali. In principal ne
referim la aspecte de etica medicala (autonomia si drepturile pacientului6, confidentialitatea datelor,
consimtamantul informat).

Drepturile principale ale pacientului deriva din legislatia in vigoare. Putem astfel enumera:
- Nediscriminarea;
- Accesul la informatiile medicale;
- A doua opinie medicala;
- Protectia pacientului;
- Conditii de inregistrare foto/audio/video;
- Autonomia pacientului.

6
A se vedea si Figura 6. Figura preluata de pe site-ul Minidterului Sanatatii, resp. de la adresa:
Figura 6. Drepturile pacientilor7

Portalul de mai sus recomanda si analiza altor documente precum:


- LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului, cu modificările și
completările ulterioare;

- NORME din 12 decembrie 2016 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.


46/2003;

- ORDIN nr. 1.410 din 12 decembrie 2016 privind aprobarea Normelor de aplicare
a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003;

- ORDIN nr. 50 din 23 ianuarie 2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii
de bolnavi pentru tratament în străinătate, cu modificările și completările ulterioare;

- Legea asistenței medicale comunitare.

http://www.ms.ro/pacienti/.
Printre drepturile pacientilor se numara si accesul la promovarea educatiei pentru sanatate.
Site-ul Ministerului Sanatatii ofera un ghid online exhaustiv, capabil sa ofere pe scurt
informatii de specialitate8

Lectura Legii nr. 95 din 14 aprilie 2006 (republicată) privind reforma în domeniul sănătății
(publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 august 2015) va ofera informatiile
legate de cele mentionate in paragrafele de mai sus.

8
“Info-sanatate.ro
Ghidulpacientului.ro - Creat de medici pentru o informare corecta si moderna a pacientilor.
Traieste sanatos cu Simona Balanescu - Arhiva de emisiuni Antena 2
Educatie medicala continua http://www.emcb.ro/
Informatii medicale - Portal de informare medicala. Adrese si numere de telefon a spitalelor si cabinetelor
particulare din Romania. Evenimente medicale. Informatii medicale.
Enciclopedia Medicala Online. Dictionar de medicamente, dictionar medical online, boli, simptome,
interventii, analize medicale, tratamente naturiste, sarcina si nasterea (www.emedonline.ro).
Agenda Medicala electronica cu informatii despre medicamente, producatori de medicamente, spitale, farmacii,
laboratoare si cabinete medicale cu actualizari zilnice prin internet (www.documed.ro).
Sfaturimedicale.ro - cel mai complet portal de sanatate si sfaturi medicale. Lexic de boli, dictionar medical,
calculatoare, ghid de prim ajutor si multe altele (www.sfaturimedicale.ro)
Portal de informatie medicala (www.medicalxxl.com)
Medicina moderna (http://www.medicinamoderna.ro)
Medicina.ro Centru de documentare medicala (www.medicina.ro)
Articole despre alimentatie, antrenamente, steroizi, sport, slabire, dieta, fitness, culturism (www.steroids.ro)
Hep.ro - Grup de sutinere pentru persoanele afectate de hepatita, bolnavi si familie, informatii despre afectiunile
hepatice, discutii, forum hepatita, noutati, articole sanatate, despre tratament, prevenire.
Primul ajutor - GHIDUL MEDICAL care te invata sa acorzi PRIMUL AJUTOR in peste 50 de urgente
medicale. Daca tu sau cineva apropiat tie s-ar lovi de o situatie de urgenta, ai sti sa acorzi corect primul ajutor ?
Prezervativ - HIV, SIDA, infectii cu transmitere sexuala, metode de prevenire a transmiterii HIV, sifilis,
gonoree (www.prezervativ.ro)
Educatie sexuala Site informativ despre educatie sexuala pentru toate varstele. Articole despre contraceptie,
menopauza, ejaculare, boli cu transmisie sexuala si multe altele. Va asteptam!
Viatasexuala.com - Portal de educatie sexuala Femei si Barbati. Articole, Pozitii sexuale, Horoscop Sexual,
Forum viata sexuala, Medicamente pentru viata sexuala, Dictionar sexual.
Infertilitate.ro - site de informatii medicale in domeniul infertilitatii si sarcini (www.infertilitate.ro)
Pentru familie - Site pentru promovarea valorilor familiale, pentru educatia si sanatatea copilului, precum si a
familiei.
Biogenis.ro - Informatii celule stem, sange ombilical, banca de sange din cordonul ombilical, transplant de
celule stem, depozitare, analize.
Forumul Antidrog din Romania. O mana de ajutor in lupta antidrog din romania.
Antinicotina.ro - Fumatul si renuntarea la fumat-Metode de renuntare la fumat cu ajutorul plasturilor
antinicotina. Optim plast forte, easy. Optim plast forte prezinta schema de tratament.Fese elestice, genunchiere
Arterita.ro - Site pentru informarea pacientilor cu arteriopatii periferice (arterita).
Boala Lyme - Informarea pacientilor privind boala Lyme”. Accesibil online la adresa:
http://www.protectiapacientilor.ro/educatia-pentru-sanatate.html
C. SARCINILE ASISTENTULUI SOCIAL CLINICIAN, RAPORTUL
CNAS.

D.

Atragem atentia cititorului asupra posibilelor implicatii ale asistentului social clinician
(angajat al unor unitati spitalicesti) in ceea ce priveste:

1.) Co-organizarea programelor nationale de sanatate publica

(TITLUL II Programele naţionale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale ART. 48 (3)


Programele naţionale de sănătate se adresează domeniilor de intervenţie în sănătatea publică după
cum urmează: a) programe naţionale de sănătate publică, care au drept scop: (i) prevenirea,
supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile; (ii) monitorizarea stării de
sănătate a populaţiei; (iii) promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos; (iv) monitorizarea
factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă; (v) asigurarea serviciilor de sănătate publică
specifice; (vi) asigurarea tratamentului specific pentru TBC şi HIV/SIDA; (vii) realizarea
procedurilor de transplant de organe, ţesuturi sau celule; b) programe naţionale de sănătate
curative care au drept scop asigurarea tratamentului specific în cazul bolilor cu impact major
asupra sănătăţii publice, altele decât TBC şi HIV/SIDA şi transplant de organe, ţesuturi şi celule.

ART. 50 (3) În situaţii de risc epidemiologic, persoanele prevăzute la alin. (3), precum şi
persoanele aflate în tranzit pe teritoriul României beneficiază de programele naţionale de sănătate
publică care au drept scop prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile. ART. 51
(1) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea
CNAS, iar derularea acestora se realizează distinct, după cum urmează: a) de către Ministerul
Sănătăţii pentru programele naţionale de sănătate publică; b) de către CNAS pentru programele
naţionale de sănătate curative.)

2.) Ajutorul dat asistentei medicale primare

(CAPITOLUL IV Serviciile furnizate în cadrul asistenţei medicale primare ART. 76 Cabinetul de


medicină de familie furnizează servicii medicale către pacienţii: (a). asiguraţi, înscrişi pe lista proprie sau a
altor cabinete; b) neasiguraţi. ART. 77 Cabinetul de medicină de familie poate desfăşura următoarele
activităţi: a) intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale, precum şi în afecţiunile
acute; b) activităţi de medicină preventivă; c) activităţi medicale curative; d) activităţi de îngrijire la
domiciliu; e) activităţi de îngrijiri paliative; f) activităţi de consiliere; g) alte activităţi medicale, în
conformitate cu atestatele de studii complementare; h) activităţi de învăţământ în specialitatea medicină de
familie, în cabinetele medicilor instructori formatori; i) activităţi de cercetare ştiinţifică; j) activităţi de
suport; k) acordarea de consultaţii prevăzute la lit. a) înregistrate prin sistemul naţional de urgenţă, în afara
programului normal de lucru al cabinetelor de medicină de familie.)

3.) Colaborarea in termenii legali (si in functie de nevoile sociale ale beneficiarului) cu
personalul medical9;

4.) Cunoasterea si posibila implicare in obtinerea consimtamanului informat (in special la


pacientii-cazuri sociale);

(TITLUL XVI Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi


servicii medicale, sanitare şi farmaceutice CAPITOLUL III Acordul pacientului informat

ART. 660 (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de
risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă,
conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris. (2) În obţinerea
acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să
prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a
acestuia. (3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului,
riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi
consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

ART. 661 Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii
îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele
cazuri: a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar
minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află; b)
situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive,
la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

ART. 662 (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin
consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia
cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai
apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă. (2) Atunci când reprezentantul
legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot
solicita autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul

9
TITLUL XVI Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii
medicale, sanitare şi farmaceutice CAPITOLUL I Răspunderea civilă a personalului medical ART. 653 (1) În
sensul prezentului titlu, următorii termeni se definesc astfel: a) personalul medical este medicul, medicul
dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale;
acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în
pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.)

5.) Implicarea privind legalizarea/obtinerea/recunoasterea calitatii de asigurat


medical (prin asigurari obligatorii dar si voluntare)

(TITLUL VIII Asigurările sociale de sănătate

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale

SECŢIUNEA 1 Constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

SECŢIUNEA a 2-a Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

CAPITOLUL II Cardul european de asigurări sociale de sănătate

CAPITOLUL III Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

TITLUL X Asigurările voluntare de sănătate)

6.) Asistenta medicala transfrontaliera

(TITLUL XIX Asistenţă medicală transfrontalieră CAPITOLUL I Dispoziţii generale


ART. 901

(1) Prezentul titlu stabileşte cadrul general de facilitare a accesului la asistenţă


medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi promovează cooperarea în
domeniul asistenţei medicale între România şi statele membre ale UE. 248 (2)
Prezentul titlu se aplică serviciilor de asistenţă medicală acordate pacienţilor, fără a
ţine seama de modul de organizare, de furnizare şi de finanţare a furnizorilor de
servicii de asistenţă medicală. (3) Prezentul titlu nu se aplică: a) serviciilor în
domeniul îngrijirii pe termen lung al căror scop este asistenţa acordată persoanelor
care au nevoie de ajutor pentru îndeplinirea sarcinilor zilnice, de rutină, după cum
urmează: 1. tratamentul bolnavilor care necesită izolare sau internare obligatorie şi
tratamentul persoanelor private de libertate pentru care instanţa de judecată a
dispus executarea pedepsei într-un penitenciarspital; 2. îngrijiri medicale la
domiciliu şi îngrijiri paliative la domiciliu; b) alocării de organe şi accesului la
organe în scopul transplantului de organe; c) cu excepţia cap. V din prezentul titlu,
programelor de vaccinare a populaţiei împotriva bolilor infecţioase, care sunt
exclusiv menite să protejeze sănătatea populaţiei şi care fac obiectul unor măsuri
specifice de planificare şi implementare.)

7.) Contributia la veniturile Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

(TITLUL VIII Asigurările sociale de sănătate CAPITOLUL I Dispoziţii generale

CAPITOLUL III Servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate

CAPITOLUL V Finanţarea serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale


SECŢIUNEA 1 Constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate)

8.) Asistenta socio-medicala la domiciliu

(TITLUL VIII Asigurările sociale de sănătate SECŢIUNEA a 4-a Servicii medicale de


îngrijiri la domiciliu şi alte servicii speciale ART. 245 (1) Asiguraţii au dreptul să primească
unele servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, inclusiv îngrijiri paliative la domiciliu,
acordate de un furnizor autorizat şi evaluat în condiţiile legii. (2) Condiţiile acordării
serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se stabilesc prin contractulcadru. ART. 246
Asiguraţii au dreptul la transport sanitar, necesar pentru realizarea unui serviciu medical, în
cazurile prevăzute în contractul-cadru.)

9.) Rambursarea costurilor

CAPITOLUL IV Rambursarea costurilor

10.) Colaborari cu cu managerii unitatii spitalicesti/ministeriali in vederea


dezvoltarii unor retele international de referinta

(CAPITOLUL VII Reţelele europene de referinţă ART. 919 Ministerul Sănătăţii sprijină
dezvoltarea reţelelor europene de referinţă prin: a) conectarea furnizorilor de servicii medicale
şi a centrelor de expertiză adecvate de pe teritoriul naţional şi asigurarea diseminării
informaţiilor către furnizorii de servicii medicale şi centrele de expertiză adecvate de pe
teritoriul naţional; b) stimularea participării furnizorilor de servicii medicale şi a centrelor de
expertiză la reţelele europene de referinţă.)

11.) E-sanatatea

(CAPITOLUL IX e-Sănătatea ART. 921 257 Ministerul Sănătăţii şi CNAS cooperează şi


participă la schimburi de informaţii cu alte state membre ale UE care operează în cadrul unei
reţele voluntare ce conectează autorităţile naţionale responsabile de e-sănătate desemnate de
statele membre ale UE.)

12.) In actiunile socio-medicale comunitare din asistenta medicala primara


dar si de specialitate, in colaborare cu personalul medical si respectand codul
deontologic al asistentilor sociali :

Exemplificam in acest sens implicarea in campanii de interes public – de constientizare,


de promovare a sanatatii, de vaccinare, campanii (antidrog, BTS, dieta, igiena (orala) etc.),
respectiv participarea la proiecte de cercetare cu universitatile de medicina si D.S.P.
(Directiile de Sanatate publica).

In acest sens, asistentii sociali din spitale pot colabora cu organisme precum COPAC.
Coalitia Organizatiilor Pacientilor cu Afectiuni Cronice din Romania (COPAC) este cea
mai reprezentativa organizatie de pacienti din Romania, a carei misiune este promovarea
si apararea drepturilor pacientilor. COPAC e membru al Forumului European al
Pacientilor. Printre principalele obittcive ale COPA regasim:

“a.) Coalitia Organizatiilor Pacientilor cu Afectiuni Cronice din Romania va face


demersuri in vederea dobandirii statutului de partener de dialog cu drept de decizie in
forurile legislative si administrative la nivel national si local (Comisiile de Sanatate
Parlamentul si Guvernul Romaniei, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Casele
Judetene de Asigurari de Sanatate, precum si in institutiile cu regim special, spitalele care
deruleaza programe nationale, etc.).
b) Sustinerea intereselor pacientilor cu afectiuni cronice in fata organelor abilitate ale
statului, cu propuneri privind initierea si/sau modificarea cadrului legislativ la nivel
central si local urmarindu-se astfel:
- asigurarea continua si fara restrictii financiare a medicamentelor si tratamentelor
adecvate pacientilor ce sufera de boli cronice;
- eliminarea discriminarilor de la locul de munca, scoala , sprijinirea pentru pastrarea in
comunitate a pacientilor care sufera de boli cronice, precum si asigurarea dezvoltarii
educationale si sociale a copiilor ce sufera de boli cronice;
- lobby si advocacy pentru accesul la servicii psihologice, sociale si medicale de calitate
- sustinerea si promovarea ingrijirilor paliative la nivel institutional
- sustinerea si asigurarea asistentei juridice in procesele de malpraxis si altele
- sustinerea de programe de preventie si depistarea timpurie a bolilor cronice;
c) Imbunatatirea accesului la informatie a pacientului cu boli cronice;
d) Afilierea la organizatii internationale similare;
e) Monitorizarea implementarii si derularii programelor nationale.”10

Un alt exemplu de colaborare necesara ar fi cu ONG-uri precum Asociaţia Naţionala pentru


Protecţia Pacienţilor.11

“Asociaţia este o organizaţie nonguvernamentală, de drept privat, fără scop lucrativ,


independentă, apolitică, cu patrimoniu distinct şi indivizibil, înfiinţată prin voinţa de asociere a
membrilor fondatori, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26 din 2000, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 246 din 18 iulie 2005. Asociaţia funcţionează în baza
înscrierii în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor.
Asociaţia este persoană juridică, reprezentativă, ce apără şi promovează drepturile pacienţilor
din România, promovează programele de sănătate publică, produsele şi serviciile de sănătate
realizate în România şi în Uniunea Europeană.
Asociaţia va acţiona pentru crearea unui climat propice care să asigure o protejare reală a
intereselor legitime ale pacienţilor şi o promovare optimă a strategiilor şi programelor de
sănătate publică, precum şi a produselor şi serviciilor de sănătate performante realizate în
România şi în Uniunea Europeană. Asociaţia are autonomie funcţională, organizându-se la
nivel naţional şi judeţean, respectiv al mun. Bucureşti, funcţionând şi prin filialele judeţene şi
a municipiului Bucureşti.”12

In ceea ce priveste asistenta sociala in cadrul Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia


Pacienţilor:

“Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor acţionează prin mijloace legale pentru
acordarea unor facilitaţi de ordin social pacienţilor aflaţi în dificultate. Asociaţia Naţională
pentru Protecţia Pacienţilor, prin partenerii săi sau direct, acorda asistenţă socială oferind
unele servicii sau bunuri, direct sau prin subcontractare, din cadrul activităţilor conexe actului
medical, precum şi a ale servicii ce vin în sprijinul pacienţilor în general - activităţi economice
directe cu caracter accesoriu, în stransă legătură cu scopurile şi obiectivele sale. Asociaţia

10
Coalitia Organizatiilor Pacientilor cu Afectiuni Cronice din Romania (2012). Accesibil online la adresa
http://www.copac.ro/misiune/
11
Asociaţia Naţionala pentru Protecţia Pacienţilor. Accesibil online la adresele:
http://www.cdep.ro/informatii_publice/ong.chest_aprobate?f_idc=1395 /
http://www.protectiapacientilor.ro/statut-anpp.html

12
Ibidem. Accesibil online la adresa: http://www.protectiapacientilor.ro/reprezentare-pacienti.html
promovează şi apără dreptul la asistenţă religioasă şi crează facilităţi privindaccesul la
serviciile religioase pentru pacienţii aflaţi în îngrijire intraspitalicească sau ambulatorie. De
asemenea, acţionarea prin mijloace legale privind aplicarea procedurilor Europene în vigoare
referitoare la rambursarea serviciilor de sănătate transfrontaliere, pentru a permite pacienţilor
să compare şi să aleagă cel mai potrivit tratament şi sprijinirea pacienţilor pentru a acţiona în
justiţie pe cei care se fac vinovaţi de încălcarea acestor proceduri.”13

13.) Colaborarea cu psihoterapeutii si capelanii in sustinerea actiunilor de


psihoterapie si de asistenta spiritual-religioasa14

14.) In actiunile socio-medicale comunitare din urgente, calamitati, dezastre


s.a.m.d.
15.) Preluarea si rezolvarea apelurilor umanitare.

Prin toate aceste activitati, va creste calitatea ingrijirilor de sanatate centrate pe pacient si vor
putea fi identificate nevoile sociale mai putin vizibile ale pacientilor.

In clinicile private, unde procentul internarii unor cazuri sociale datorate saraciei este aproape exclus,
asistentul social poate fi angajat, direct sau indirect, uneori doar prin indrumarea catre alti specialisti in
activitati precum:

- Brosura pacientului;

- Ghidul de utilizare al spitalului15;

- Medierea unor serviciilor necesare pacientilor (brutării, restaurant, magazine, bancă şi


bancomate, serviciile poştale ale spitalului, parcarile spitalului);

- Organizarea vizitelor pacientilor;

13
Ibidem. Accesibil online la adresa: http://www.protectiapacientilor.ro/asistenta-sociala.html
14
In acest sens, se impune si (re)cunoasterea faptelor milei trupesti si a celor sufletesti conform catehismului
crestinesc. Astfel, faptele milei trupesti sunt urmatoarele: A da de mâncare celor înfometați / A da de băut
celor însetați / A îmbracă pe cei goi / A-i găzdui pe cei străini / A-i vizita pe cei bolnavi / A-i vizita pe cei
închiși / A-i îngropa pe cei morți . Faptele milei trupesti ar fi: A-i sfătui pe cei în îndoială / A-i învață-i pe
cei neștiutori / A-i dojeni pe cei păcătoși / A-i mângâia pe cei mâhniți / A ierta pe cei ce te-au supărat / A
suferi cu răbdare nedreptatea / A te ruga pentru cei vii și cei morți.
15
Informarea prin harti de indrumare (servicii de taxi, mijl. de transport, aeroport), accesul pentru scaune cu
rotile – lifturi speciale etc., politica privind fumatul, puncte acces Internet, s.a.
- Organizarea petrecerii timpului liber al pacientilor in clinica;

- Indrumarea catre serviciile religioase;

- Asigurarea serviciilor pt. cei cu probleme de auz sau vaz;

- Asigura legatura cu medical curant, sau cu supraveghetorul pacientului (supervizorul


cazului), precum si cu profesionaliştii colaboratori – fizioterapeuţi, terapeuţi,
voluntari, logopezi s.a.);

- Coordonarea grupurilor de terapie prin arta;

- Coordonarea unor grupuri de autosuport din clinica, rsepectiv mentinerea legaturii cu


celelate grupuri de autosuport (ale pacientilor cu diagnostice asemanatoare sau cu
diagnostice diferite);

- Programarea la saloanele de cosmetica si de frizerie/coafura ale spitalului;

- Cazarea vizitatorilor pacientilor (in locatiile proprii spitalului sau in cele recomandate);

- Coordoneaza terapia cu animale;

- Servicii de traducere si legalizare;

- Legatura cu anumite servicii economice si juridice (transferuri, tutele, testament,


declaratii oficiale s.a.);

- Pregatirea pt. externare si/sau transferuri in alte clinici, centre rezidentiale, la domiciliu;

- Consilierea apartinatorilor (inclusiv cea din doliu, impreuna cu psihologul clinician);

- s.a.

A se vedea si suportul de curs de la As. soc. in boli terminale, pp. 36-37, 80-82

Clinical social workers are psychosocial care experts who provide interventions that aim to
address the emotional, relational, financial, and logistical challenges that arise throughout

-idei diferite pentru cei care lucreaza cu in sau out-patients


RAPORTUL DE ACTIVITATE AL CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.
Date privind anul 2016
O analiza sumara a raportului CNAS de acum cativa ani ne poate evidentia inclusiv tipul si preocuparea
guvernamentala pentru nevoile de asistenta sociala ale (ne)asiguratilor si a celorlalte categorii vulnerabile.
Vom schita cateva tabele si figuri menite sa prezinte realitatile principale. Creditele bugetare aprobate,
respectiv plăţile efectuate din bugetul FNUASS (Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate) în
anul 2016 se prezintă astfel (in mii lei) (Tabel 1):

(Pe site-ul CNAS puteti urmari ceel mai recente date.)

Tabel 1. Situatia creditelor si a platilor efectuate din bugetul FNUASS, in 201616

Denumire indicator Credite bugetare Plaţi efectuate (%) Plaţi efectuate an 2016 / credite
2016 2016 bugetare an-2016
Cheltuieli pentru Asigurări si Asistenţă 1.647.520 1.647.498 100,00%
Socială, din care:

16.) Asistenţă socială în caz de boli 952.970 952.960 100,00%

17.) Asistenţă socială pentru familie si copii 694.550 694.538 100,00%

Unităţi de recuperare-reabilitare a sănătăţii 62.271 61.975 99,53%


Asistenţă medicală în centre medicale 102.456 102.443 99,99%
multifuncţionale (servicii medicale de recuperare)
Îngrijiri medicale la domiciliu 56.744 56.463 99,50%
Asistenţă medicală stomatologică 80.832 80.811 99,97%
Plățile efectuate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2016
comparativ cu plăţile efectuate in anul anterior (in mii lei) sunt :

Tabel 2. Situatia comparativa a platilor efectuate din bugetul FNUASS 17

Plăti Plaţi Procent de realizare


efectuate efectuate (2016 faţă
2015 2016 2015)

Cheltuieli pentru Asigurări si Asistenţă 1.476.755 1.647.498 111,56%


Socială
Unităţi de recuperare-reabilitare a sănătăţii 53.930 61.975 14,92%
Asistenţă medicală in centre medicale 95.549 102.443 6,10
multifuncţionale (servicii medicale de recuperare)
Unităţi de recuperare-reabilitare a sănătăţii 53.930 61.975 14,92%
Proiecte cu finanţare din fonduri externe 86 0
nerambursabile (FEN) postaderare
Asistenţă medicală stomatologică 80.018 80.811 0,99%

16
http://www.cnas.ro//theme/cnas/js/ckeditor/filemanager/userfiles/Rap_act/RAPORT_ACTIVITATE_2016_.pdf, p. 19
17
Ibidem, p.20
Nu apare pe tabelul initial insa nicio statistica raportata dsepre plata ingrijirilor medicale la
domiciliu. Pe statistica graficului lunar al plaţilor pentru serviciile medicale, medicamentele si
dispozitivele medicale în perioada ianuarie-decembrie a anului 2016, plăţile pentru îngrijiri la
domiciliu reprezinta 0,24% din totalul platilor.

Dinamica temporara a platilor ingrijirilor medicale la domiciliu este vizibila in Figura 6:

Figura 6. Situatia platilor ingrijirilor medicale la domiciliu, anul 201618

Comparativ cu aceeaşi perioada a anului 2015, plăţile pentru acest domeniu de asistenţă medicală
sunt mai mici cu 1,92%. Din suma totală de suportata de FNUASS pentru concedii şi indemnizaţii –
persoane fizice a fost utilizata suma de 16.886,75 mii lei, repartizata conform tabelului de mai jos
(Tabel 3):

Tabel 3. Repartitia situationala a indemnizatiilor si a concediilor19

Tip de asistenta Suma


indemnizaţii pentru incapacitate temporară
i. 27,68%
de muncă
indemnizaţii pentru prevenire îmbolnăvire
ii. 0,00%

indemnizaţii pentru sarcină şi lăuzie iii. 69,46%

indemnizaţii pentru îngrijire copil bolnav


iv. 0,68%

18
Ibidem, p. 47.
19
Ibidem, p. 14
indemnizaţii risc maternal v. 2,19%

Desi Hotărârea nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru


care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a
dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-
2017 prevede in Pachetul minimal de servicii servicii de prevenție (art. 1.5), se poate vedea ca
nu au fost finantate de CNAS. (A se vedea si Anexele)

“Cheltuielile pentru Asigurări şi Asistenţă Socială aprobate în perioada ianuarie-


decembrie a anului 2016 sunt în sumă de 1.647.520 mii lei. Realizările aferente pentru
aceeaşi perioada a anului 2016, la acest capitol, sunt în sumă de 1.647.498 mii lei. […]
Cheltuielile pentru Asigurări şi Asistenţă Socială s-au realizat astfel:

- asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi în sumă de 952.960 mii lei,

- asistenţă socială pentru familie şi copii în sumă de 694.538 mii lei.”20

Principalele obiectivele urmărite la nivelul caselor judetene de asigurări de sănătate au fost


următoarele:
“1. Activităţile de elaborare, aprobare şi execuţie a bugetului (procesul bugetar);
2. Activităţile financiar – contabile;
3. Activitatea de achiziţii publice;
4. Managementul resurselor umane;
5. Activitatea juridică;
6. Activitatea IT;
7. Activitatea referitoare la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate;
8. Activitatea de evaluare a furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi
dispozitive medicale;
9. Activitatea de contractare a serviciilor medicale, a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale, inclusiv a celor din programele naţionale de sănătate curative;
10. Activitatea de validare şi decontare a serviciilor medicale, a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale, inclusiv a celor din programele naţionale de sănătate curative;
11. Activitatea de control şi monitorizare a modului de derulare a programelor
naţionale de sănătate curative;

20
Ibidem, p. 4.
12. Activitatea de control a furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi
dispozitive medicale;
13. Activitatea desfăşurată în domeniul acordurilor/documentelor internationale cu
prevederi în domeniul sănătăţii.”21

Relatile CNAS cu asiguratii si cu presa

“În perioada 1 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2016, activitatea Serviciului Relaţii cu


Asiguraţii, Presă şi Purtător de Cuvânt a asigurat comunicarea instituţiei cu publicurile ţintă,
respectiv cetăţenii, asiguraţi şi neasiguraţi, reprezentaţii media, jurnaliştii. Activitatea de
comunicare cuprinde atât relaţia directă cu cetăţenii, cât şi informarea acestora prin telefon,
prin intermediul site-ului şi a mijloacelor mass- media. Serviciul Relaţii cu Asiguraţii Presă şi
Purtător de Cuvânt a desfăşurat următoarele activităţi:

18.) Realizarea Revistei presei centrale o Realizarea lunar a analizei imaginii


CNAS în presă;

19.) Organizarea conferinţelor de presă;

20.) Menţinerea relaţiei cu jurnaliştii şi furnizarea constantă de informaţii la


solicitarea acestora; o Menţinerea relaţiei cu asiguraţii pe liniile telefonice şi prin
acordarea de informaţii la sediul CNAS;

21.) Formularea răspunsurilor la solicitările scrise (e-mail-uri şi petiţii) ale


cetăţenilor şi transmiterea lor în termenul legal22;

21
Ibidem, pp. 177-178.
22
Exemplu de petitie publica online privind deblocarea fondurilor destinate cosntruirii a100 centre de
îngrijire paliativă (update ianuarie 2018)

“Către: Doina Tănase, director Direcția management și structuri unități sanitare din cadrul Ministerului Sănătății
Cc: Florian Bodog, ministrul Sănătății

Doamnă Doina Tănase, Domnule Florian Bodog,


Vă solicităm să deblocați procedura de construire a celor 100 de centre de îngrijire paliativă acum! Știm că aveți
banii, știm că proiectul este gata și mai știm că de un an și jumătate acesta așteaptă un simplu “da” din partea
dumneavoastră.
Au trecut 4 ani de când România a primit de la Banca Mondială, prin contractul nr. 8362-RO, suma de 250 de
milioane de euro pentru “reformarea sistemului de sănătate”. De atunci și până în prezent abia s-au cheltuit 10
milioane de euro. Între timp, proiecte care ar putea salva sau alina viețile bolnavilor adună praf în sertarele
ministerului dumneavoastră. Situația prezentă este inacceptabilă și inumană.
Domnule ministru, doamnă director, este nevoie de un minim efort din partea dumneavoastră pentru a debloca
regulamentul de avizare a celor 100 de centre și pentru a-l pune în transparență decizională. Zeci de mii de
bolnavi și familiile lor depind de decizia dumneavoastră.
22.) Înregistrarea şi transmiterea răspunsurilor la cererile formulate în baza Legii
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;

23.) Semnalarea periodică a necesităţii actualizării datelor de pe site-ul CNAS şi


siteurile caselor judeţene;

24.) Elaborarea Sintezei naţionale a audienţelor, petiţiilor şi apelurilor


TELVERDE, pe baza raportărilor efectuate de casele judeţene de asigurări de
sănătate.”23

Suntem o țară cu o populație de peste 19 milioane de oameni și doar 425 de spitale care să ne țină sănătoși. Din
aceste spitale, aproximativ jumătate se află în condiții precare.
40.000 de copiii mor de cancer în România în fiecare an și foarte puțini dintre ei ajung în centrele de îngrijire
paliativă ce i-ar putea ajuta. Asta în timp ce Ministerul Sănătății are deja banii, dar tărăgănează proiectele ce ar
putea alina suferința a mii de bolnavi în fază terminală.
Îngrijirea paliativă este ceea ce rămâne atunci când nu mai rămâne nimic de făcut. Centrele de îngrijire paliativă
se adresează celor mai vulnerabile categorii sociale - bătrâni, copii bolnavi de cancer, oameni aflați în stadii
terminale ale celor mai necruțătoare boli. Pentru ei și familiile lor aceste centre oferă consiliere, dar și
tratament.”

Update, 25 ianuarie 2018: Regulamentul de avizare a trecut de transparența decizională. Următorul pas este
publicarea lui în Monitorul Oficial, înainte de aprilie 2018. În aprilie se va semna Contractul Cadru între medici
și CNAS. Pentru ca banii să poată fi folosiți, iar centrele și ambulatoriile paliative să fie construite, prevederile
regulamentului de avizare trebuie să fie incluse în Contractul Cadru.” Acesibil online la adresa:
https://facem.declic.ro/campaigns/scoateti-sanatatea-de-la-sertar
23
Ibidem, p. 185.