Educatia fizica in sistemul de invatamant

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1.         Importanta educatiei fizice în sistemul nostru de învatamânt

Educatia fizica, ca principala activitate de tip motric, este accesibila tuturor

vârstelor scolare, si nu numai, si are obiective - cadru (generale) si diferentiate
(specifice) pe fiecare subsistem.

Educatia fizica, ca proces instructiv - educativ în mod deosebit - dar si ca

autoeducatie fizica - este o activitate deliberat construita si desfasurata în vederea
perfectionarii dezvoltarii fizice si capacitatii motrice ale practicantilor exercitiilor
fizice, în functie de particularitatile de varsta si sex, cerintele de integrare sociala,
specificul unor viitoare profesii etc.

Educatia fizica are un caracter predominant formativ (în sensul ca, face
pregatire pentru "viata"), nefiind exclus - ba chiar recomandat, din ce în ce mai
mult - caracterul competitiv.

Educatia fizica beneficiaza de un foarte mare numar de exercitii fizice,

diferentiate si adaptate la toate subsistemele si variabilele. Ea presupune
practicarea sistematica si dupa reguli stiintifice a acestor exercitii. Necesitatea
practicarii sistematice a exercitiilor fizice, ca parte componenta a regimului de
viata, a capatat un caracter axiomatic pentru omul contemporan. În schimb,
punerea în practica a acestui concept are rezolvari diferite si, în foarte multe
cazuri, el nu depaseste stadiul de deziderat.

Acest obiect de învatamânt reprezinta subsistemul care este cel mai bine
organizat. La nivelul acestui subsistem exista: cadre specializate în predarea
educatiei fizice ca disciplina de învatamânt si, începând cu anul scolar 2007 -
2008, este predata de acest cadre, înca de la clasa I. Are programe specifice de la
clasa I si pâna la a XII-a. Exista, de asemenea, obligativitatea participarii la forma
organizatorica de baza (lectia) si posibilitatea de a beneficia de o serie de alte
forme bine statuate (gimnastica zilnica, mometul de educatie fizica, pauza
organizata, activitatea sportiva si turistica etc.). Evaluarea randamentului
subiectilor se face pe baza unor probe si criterii precise prin aplicarea "Sistemului
National de Educatie Fizica si Sport".

În alta ordine de idei, educatia fizica este constituita ca arie curriculara de

sine statatoare, fata de celelalte obiecte de învatamânt, care sunt înglobate în alte
arii curriculare. Mai trebuie amintit faptul ca numai educatia fizica si limba
româna sunt singurele discipline care sunt prezente în toate planurile - cadru de
învatamânt de la clasa I si pâna la a XII-a.

Disciplina educatie fizica are de îndeplinit obiective - cadru (generale), si

specifice, subordonate idealului si functiilor generale valabile pentru întregul
fenomen de practicare a exercitiilor fizice. Aceasta "misiune" nu poate fi realizata
decât prin conceperea si transpunerea în practica a unui proces desfasurat în timp
si dupa anumite reguli bine statornicite în sistemul de învatamânt. Procesul
respectiv impune, în primul rând, o activitate desfasurata în mod sistematic si, în
al doilea rând, condusa de cadre cu competenta profesionala.

Procesul de educatie fizica scolara este bilateral: aceasta afirmatie nu trebuie

limitata numai la cele doua aspecte pe care le implica, adica instruirea si educatia,
ci si la participarea activa la realizarea sa a celor doi factori implicati: cadrul de
specialitate (profesorul) pe post de emitator în raport cu informatia pe care o
edtine elevul, în postura de receptor. Important este sa nu delimitam strict
atributiile celor doi factori la cele doua roluri: "emitator" si "receptor". Pentru ca
sa functioneze eficient, procesul respectiv presupune o relatie corecta între cei doi
factori, o relatie adecvata la noile coordonate ale învatamântului modern.

Obiectivul general al disciplinei educatie fizica consta în dezvoltarea

aptitudinilor bio-psiho-motrice si la formarea capacitatii elevilor de a actiona
asupra acestora, în vederea mentinerii permanente a starii de sanatate, asigurarii
unei dezvoltari fizice armonioase si manifestarii unei capacitati motrice favorabile
insertiei profesionale si sociale.

Disciplina educatie fizica contribuie, în general, prin cunostintele, abilitatile si

atitudinile specifice, la toate domeniile de competente interpersonale,
interculturale, sociale si civice si "sensibilitate la cultura".

Detaliat, contributia educatiei fizice la aceste domenii poate fi prezentata

astfel:

-a învata sa înveti:
 -cunostinte: modelul bio-psiho-motric specific vârstei si sexului, metode
si mijloace specifice dezvoltarii fizice, capacitatii motrice si instruirii sportive,
tehnici de evaluare specifice a potentialului bio-psiho-motric personal;

-abilitati: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacitatilor

proprii si analiza valorii acestora, elaborarea autonoma a unor programe de
ameliorare a propriei dezvoltari fizice si a capacitatii motrice;

- competente interpersonale, interculturale, sociale si civice:

-cunostinte: notiuni despre starea de sanatate si despre igiena practicarii

exercitiilor fizice, forme de practicare a exercitiilor fizice si a sporturilor în
timpul liber, individual si în familie, comportamente acceptate si interzise în
diferite discipline sportive, institutiile specifice domeniului, olimpism, Charta
olimpica;

-abilitati: initierea si întretinerea de relatii interumane prin intermediul

practicarii exercitiilor fizice si a sportului, în vederea eliminarii oricarei forme
de violenta, medierea situatiilor conflictuale care pot aparea pe parcursul
activitatilor;

-"sensibilitate la cultura":

-cunostinte: cultura fizica - domeniu al culturii universale, repere

reprezentative ale culturii fizice, reflectarea sportului în creatia artistica,
influente ale creatiei artistice în sport (patinaj artistic, înot sincron, gimnastica
ritmica sportiva, dans sportiv, sport aerobic).

Iata, asadar, prin aceasta scurta prezentare, cât de importanta este, în

momentul actual, educatia fizica si sportul în sistemul nostru de învatamânt.
Nu este departe "ziua" când obiectul educatie fizica va "beneficia" de câte trei
ore pe saptamâna, la aproape toate treptele de învatamânt.

1.2.         Rolul jocului de handbal în educatia fizica scolara

Handbalul este unul dintre mijloacele de baza ale educatiei fizice si sportului
scolar, fiind mult practicat în cadrul lectiei de educatie fizica din scoala si din
activitatea sportiva de masa.

Aceasta disciplina se situeaza printre ramurile cu mare audienta în rândul

tineretului scolar si universitar, datorita accesibilitatii acestui sport care are la baza
exercitii naturale de alergare, saritura, pasare, prindere si aruncare a mingii
precum si datorita caracterului sau dinamic si spectacular si a efectelor multiple
asupra pregatirii fizice.

Aceste aspecte au determinat ca handbalul sa apara în programele de

învatamânt ale unitatilor scolare din învatamântul preuniversitar, precum si în
programele activitatilor institutiilor superioare de învatamânt.

În scoala, jocul de handbal trebuie sa aiba o structura simpla, usor de abordat

de catre elevi, fiind în strânsa corelatie cu particularitatile morfologice, functionale
si psihice ale acestora.

În mod logic deci, la clasele mici, tehnica si tactica jocului de handbal este
simpla si se limiteaza la un fond minim de deprinderi motrice specifice, iar pe
masura ce elevii promoveaza în clasele superioare, jocul devine mai complex.

Astfel, la finele unui ciclu sc 16416x2316q olar, elevii trebuie sa practice

handbalul în mod corespunzator, portivit modelului tehnico-tactic de joc prevazut
pentru lectiile de clasa si activitatile sportive din scoala.

Având o tehnica simpla, jocul poate fi învatat relativ repede, dând satisfactii
imediate, stimulând foarte mult pe cei care practica.

Regulile sunt simple si usor de retinut, putând fi aplicate chiar de la începutul

procesului de instruire, urmând ca mai apoi, pe o anumita treapta de perfectionare,
practicantii sa ajunga, darorita unei pregatiri fizice multilaterale si speciale, sa aiba
o viteza de deplasare si executie, o forta mai mare a bratelor si picioarelor,
rezistenta în regim de viteza, suplete, îndemânare.

Din punctul de vedere al influentei asupra organismului, pot fi amintite:

-         dezvoltarea fizica generala si întarirea sanatatii organismului elevului;

-         solicitarea, în egala masura, a tuturor segmentelor corpului, a principalelor

grupe musculare si a tuturor functiilor organismului datorita:

- alergarii naturale în viteza cu opriri si porniri, schimbari de directie,

ceea ce duce la pastrarea unui echilibru normal între cresterea si
scaderea frecventei respiratorii;
 - pasarii si aruncarii mingii ce dezvolta forta generala prin miscari
naturale;

- aruncarilor, sariturilor cu si fara minge, ce dezvolta musculatura

bratelor, trunchiului si picioarelor.

- necesitatea manevrarii mingii cu precizie si rapiditate în situatii neprevazute

dezvolta îndemânarea, capacitatea de a gândi rapid si de a lua decizii în cel mai
scurt timp, atât individual dar si în functie de alti factori:

- conditii de mediu;

- coechipieri;

- un anume moment al jocului;

- spectatori.

Recunoasterea caracterului formativ al jocului de handbal si oficializarea sa ca

mijloc al educatiei fizice în programele moderne, determina cadrele didactice,
profesorii de educatie fizica sa raspunda cu mai mult simt civic, profesional si
competenta în realizarea fondului motric specific, continut în cuprinsul
programelor, dar si depasirea acestora, atunci când posibilitatile biomotrice ale
copiilor o permit.

Se poate concluziona clar, în ceea ce priveste rolul jocului de handbal în

educatia fizica scolara, numai trecând în revista aceste repere favorabile integrarii
lui în programele de învatamânt ca un mijloc foarte important de dezvoltare fizica
a tuturor celor integrati în învatamântul de toate gradele.

1.3. Motivarea alegerii temei

Se stie ca institutia scolara reprezinta în orice tara principalul factor de

cultura si civilizatie a generatiei tinere ce este angrenata în amplul proces de
formare si instruire. Dupa cum se stie învatamântul românesc are o structura
normala instituita în perioada interbelica. Atunci, aceasta structura reprezinta o
achizitie de vârf în domeniul pedagogiei, fiind în sincronie cu sistemul de
învatamânt din multe tari europene. De atunci psihologia vârstelor în teoriile
învatarii au fost pasi uriasi în redefinirea si reconstruirea aspectelor
educationale ale vârstelor scolare.
 Din motive cunoscute, structura sistemului de învatamânt românesc
a tinut pasul cu evolutia fireasca a achizitiilor. Reintrarea în sincronie a
presupus o noua forma de organizare a demersului didactic.

În acest proces didactic alaturi de celelalte obiecte de învatamânt, o

importanta contributie este adusa si prin sistemul formelor de organizare a
practicarii exercitiilor fizice si sportului. Efectele acestei actiuni reprezinta
o oglindire a unei bogate experiente didactice ce a fost acumulata si
perfectionata de-a lungul anilor de catre corpul profesoral de specialitate,
constituit ca o componenta a sistemului educational scolar din tara
noastra.

Organizarea demersului didactic la educatie fizica si sport în

învatamântul preuniversitar, urmareste sa-si aduca aportul în formarea
structurala a acumularilor respectivelor cicluri de învatamânt, contribuind
astfel la actiunea organizata care vizeaza procesul somatotrofic, al celui
care urmareste cresterea capacitatii de efort precum si de dezvoltare
corecta si armonioasa psiho-somatica a organismului elevilor, largind si
adâncind continuu sistemul de competente, cunostinte, priceperi si
deprinderi motrice, perfectionând indicii de dezvoltare ai acestora. În baza
acestui deziderat, demersul didactic desfasurat în cadrul activitatilor de
educatie fizica si sport pâna la ultima "treapta" a învatamâtului
preuniversitar - ciclurile de aprofundare si specializare - trebuie sa
urmareasca anumite finalitati: 1. formarea capacitatii elevilor de a reflecta
asupra lumii, de a forma si de a rezolva probleme pe baza relationarii
cunostintelor din diferite domenii; 2. valorizarea propriilor experiente, în
scopul unei orientari profesionale pentru piata muncii sau pentru
învatamântul superior; 3. dezvoltarea capacitatii de integrare activa în
grupuri diferite: familie, mediu profesional, prieteni; 4. dezvoltarea
competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare,
gândire critica, luarea deciziilor, prelucrarea si utilizarea contextuala a
unor informatii complexe; 5. cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii în
scopul împlinirii profesionale si promovarii unei vieti de calitate; 6.
formarea autonomiei morale.

Mai concret, absolventul de liceu, pe linia educatiei fizice si sportului

trebuie sa dispuna de o capacitate motrica generala si specifica ramurilor
de sport, sa-si mentina starea de sanatate si cresterea capacitatii de
adaptare la conditii variate, sa-si stimuleze interesul pentru practicarea
independenta a exercitiilor fizice si sportului, sa-si dezvolte spiritul de
echipa si cel competitiv, în scopul integrarii sociale, sa poata analiza si
evalua concursurile sportive din perspectiva spectatorului, cât si
practicantului. Toate acestea cu scopul de a-si organiza independent
activitatea sa de destindere, compensare si preîntâmpinare a efectelor
daunatoare cauzate de activitatile sedentare si unilaterale specifice
societatii. El va trebui sa fie convins de necesitatea si utilitatea dar mai
ales obisnuinta de a actiona în sensul dorit.

În actuala structura a sistemului nostru de învatamânt, educatia fizica

si sportul sunt integrate în demersul didactic si se desfasoara sub
urmatoarele forme: lectii de educatie fizica si sport; activitatea din cadrul
ansamblului sportiv; activitatea sportiva de performanta (în cadrul claselor
sau unitatilor de învatamânt cu caracter sportiv).

Aceste forme s-au cristalizat si s-au consolidat de-a lungul anilor ca

urmare a activitatilor creatoare a personalului didactic si a cercetatorilor, a
experientei didactice dobândite si care au dus la fundamentarea unor
premise obiective, originale si eficiente, prin care se situeaza scoala
româneasca.

Prin continutul lor, formele mentionate urmaresc realizarea într-o

deplina armonie, atât a unui nivel optim de dezvoltare si pregatire fizica
generala, cât si învatarea si practicarea diferitelor ramuri de sport printre
care si handbalul, cultivarea înclinatiilor si a dorintelor de afirmare prin
sport a elevilor talentati.

În ala ordine de idei, introducerea handbalului în învatamântul liceal a avut

ca scop perfectionarea deprinderilor, priceperilor si cunostintelor dobândite în
clasele anterioare, însusirea de noi procedee tehnice si actiuni tactice, astfel încât
elevii sa poata practica jocul cu succes, fiind îndeplinit astfel scopul urmarit prin
introducerea handbalului în programele pentru educatie fizica si de activitati
sportive.

Practicarea handbalului va avea ca rezultat, pe lânga efectele de ordin

fiziologic, de trairi psihice, si hotarârea unora de a-l practica sub forma
activitatilor de masa, chiar si dupa terminarea scolii, dezvoltându-le dorinta de
competitie si de corectitudine, chiar si în viata de zi cu zi.

În activitatea didactica actuala a profesorului de educatie fizica si sport intra

si constituirea si pregatirea echipelor reprezentative ale unitatilor scolare în care
profeseaza. Aceasta activitate implica un mare volum de lucru, o pricepere de
nivel ridicat, o pregatire pe masura, o abilitate de atragere a copiilor si
adolescentilor, capacitate de convingere si multe alte aspecte importante.

Am facut aceste precizari pentru ca, în calitate de viitor absolvent al unei

institutii superioare de învatamânt pedagogic, este necesar sa am cunostinta de cât
mai multe aspecte legate de activitatea teoretica si practica din învatamânt, aceste
aspecte constituind si motivul principal al alegerii temei. Alte motive au fost:

-         am considerat întotdeauna jocul de handbal ca fiind unul dintre cele mai
spectaculoase si care metita sa fie practicate de catre copii si tineri si, de
aceea l-am practicat si eu;

-         îmbogatitrea ,,bagajului" de cunostinte de specialitate este o conditie

importanta a calitatii muncii mele viitoare;

-         tema, prin aspectul ei de ansamblu pare, la prima vedere, ca poate fi

realizata cu usurinta, dar întocmirea lucrarii necesita o implicare activa
din partea mea si de aceea, aceasta activitate mi se pare a fi, pentru mine,
o provocare.

1.4. Ipotezele cercetarii

Se recomanda ca profesorul de educatie fizica sa formeze prima echipa

reprezentativa scolara, în vederea realizarii unei continuitati în activitatea de
performanta. Aceasta poate fi condusa, în activitatea competitionala si chiar în
cadrul pregatirii de catre instructori special selectionati (capitani de echipa), dar
numai sub stricta supraveghere a profesorului.
Profesorul de educatie fizica poate sa îndrume în mai mare masura
activitatea echipei care urmareste o buna comportare în diferitele competitii.
Activitatea competitionala a acestor echipe poate fi favorizata de folosirea
unor competitii de handbal cu pastrarea timp îndelungat a componentei echipelor
în lectiile de educatie fizica si mai ales, prin organizarea unui campionat ,,de
casa" (al scolii) cu caracter permanent.
Participarea elevilor cu aceste echipe poate fi conditionata de obtinerea
unor note corespunzatoare si la celelalte discipline de învatamânt (neparticiparea
în prima formatie si chiar excluderea periodica din echipa).
În activitatea sportiva extrascolara a elevilor, de o mare importanta este
participarea la o serie de competitii sportive desfasurate la nivelul local si
national.
 Aceste competitii fac o frumoasa propaganda sportului si creeaza o
emulatie deosebita în rândul elevilor. De aceea este necesar ca în cadrul activitatii
din scoli sa existe preocupari specifice.
Exista, în momentul actual, mai multe competitii care se organizeaza la
nivelul liceelor:
1.      Campionatul National al Liceelor (în cadrul "Olimpiadei
Sportului scolar*");

2.  Diferite competitii desfasurate la diferite ocazii: zile ale tineretului,

ale liceelor, cupe, turnee etc.

Daca prima categorie se desfasoara cu etape pe plan local (pe clase, ani de
studii, scoli, licee), pe judet, pe zone geografice si etape finale, în cea de-a doua
categorie sunt desfasurate pe plan local, de obicei.
La nivelul liceelor, nivelul valoric al acestor competitii a crescut foarte mult
în ultima perioada, fapt ce determina acordarea unei importante majore acestor
activitati. Astfel, cadrele didactice trebuie sa aiba preocupari intense pentru
formarea la nivelul liceelor a unor echipe reprezentative puternice care sa poata
face fata cu succes acestor competitii. Echipele reprezentative trebuie pregatite la
un nivel cât mai ridicat, în asa fel încît sa practice un joc competitiv, cât mai
apropiat handbalului de performanta.
Pentru ca activitatea la nivelul echipelor reprezentative sa fie mult usurata
este indicat sa se foloseasca. în cadrul lectiilor de pregatire, o anumita orientare
în instruirea elevilor pentru jocul de handbal. În acest sens, în lectie, exista o serie
de aspecte care pot influenta pregatirea elevilor:

-      organizarea lectiilor de educatie fizica pe grupe, echipe stabile

pe o perioada mai lunga de timp (semestru, an scolar);

-      organizarea lectiilor de educatie fizica pe optiuni;

-      utilizarea unor forme de autopregatire si autocontrol;

-      efectuarea selectiei pentru echipele reprezentative în cadrul lectiilor

de educatie fizica;

Referitor la organizarea pregatirii, lectiile în care se desfasoara pregatirea la

echipele reprezentative sunt lectii de tip antrenament sportiv. Acestea se împart în
trei parti: a) încalzirea (generala si specifica); b) partea fundamentala; c)
încheierea.
 Durata unui antrenament este cuprinsa între 90-120 minute de lucru efectiv.

Numarul de antrenamente care se desfasoara saptamânal este în functie de

cadrul organizat de profesor. În perioadele de teze, este mai redus.

Ca tipuri de antrenamente: antrenamente tehnice; antrenamente tehnico-

tactice, de învatare, consolidare si perfectionare a actiunilor de joc; antrenamente
tactice de pregatire a jocurilor; antrenamente de pregatire fizica; antrenamente
mixte (tehnico-tactice + pregatire fizica); antrenamente tip competitii.

Metodele si procedeele metodice folosite în antrenament la echipa

reprezentativa sunt: demonstratia si explicatia; folosirea lucrului pe ateliere;
repetarea multipla.
Ţinând cont de aceste aspecte cercetarea a pornit de la urmatoarele ipoteze:
1.                            Daca în activitatea de pregatire a unei reprezentative de handbal
de liceu se efectueaza o programare si o planificare reala, care sa
tina cont de perioadele pe care le traverseaza echipa (de pregatire
generala, precompetitionala, competitionala, etc.), atunci
activitatea va avea un nivel mai ridicat, acesta concretizându - se
prin reultatele ei;
2.                            Aceasta actiune, implicând si utilizarea unor mijloace si metode
atractive, ar avea ca efect si ridicarea calitativa a pregatirii,
concretizata prin rezultatele obtinute de catre subiecti la probele
de control

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1 Particularitatile morfologice, functionale, motrice si psihice ale

elevilor din ciclul liceal

Daca etapa pubertara este dominata de maturizarea biologica a organelor

sexuale, etapa postpubertara, adolescenta desavârseste si încheie perioada de
crestere nu numai sub aspectul ei biologic dar si din punct de vedere social.
 Ca durata, etapa postpubertara variaza în functie de intervalul dintre
sfârsitul pubertatii si atingerea vârstei adulte. Datorita faptului ca si aceasta etapa,
vârsta fiziologica difera de cea cronologica, avansul vârstei fiziologice se va
mentine si în etapa postpubertara.

Fetele reprezinta un avans de 2-3 ani fata de baieti, câstigat în cea mai mare
parte în etapa pubertara; si în perioada postpubertara se va mentine ritmul mai
crescut de maturizare completa, a fetelor, astfel încât ele ating mai devreme vârsta
considerata la sfârsitul procesului de crestere si diferentiere.

SFERA SOMATICĂ

În etapa postpubertara procesul de dezvoltare biologica a organismului

continua sub aspectele sale esentiale - cresterea si diferentierea.

Între aceste doua laturi ale procesului unic de dezvoltare, cresterea si

diferentierea, exista relatii dialectice de interdependenta reciproca, ele evoluând,
în general, paralel. Aceasta relatie complexa nu este absoluta, procesul de
diferentiere a unor functii somatice, vegetative si psihice fiind însotit de cele mai
multe ori de stagnare a procesului de crestere.

Odata încheiata perioada furtunoasa a dezvoltarii somatice si vegetative din

etapa pubertara, în ultima parte a vârstei de crestere, în cea postpubertara, ritmul
devine din ce în ce mai lent, iar la sfârsitul ei organismul atinge stadiul de
maturizare somato-vegetativa.

Durata perioadei de crestere si dezvoltare postpubertara este destul de lunga,

ajungând pâna la 6-8 ani, uneori chiar mai mult, mai ales daca ne orientam dupa
criteriul încheierii complete a cresterii în înaltime.

SISTEMUL OSOS

Oasele îsi continua cresterea în lungime si în aceasta perioada, dar cu un ritm

lent, în special spre sfârsitul ei. În schimb, procesul de îngrosare, mai ales pe
seama compactei, este foarte intens în perioada postpubertara.

Procesul de osificare al coloanei vertebrale începe din regiunea toracica si

progreseaza spre cele doua extremitati, mai rapid în sens cranial.

Mobilitatea pasiva si activa a segmentelor coloanei vertebrale atinge valorile

maxime la începutul perioadei postpubertare dupa care se stabilizeaza sau se
reduce. Mobilitatea pasiva o depaseste pe cea activa în aceasta etapa a vietii în
medie cu 8º.

Dezvoltarea cutiei toracice în întregime este în strânsa corelatie cu

dezvoltarea plamânilor, a ficatului si cu adoptarea pozitiilor de stând si sezând.

Definitivarea osificarii scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor

corpului, dar aproape în toate ea continua de-a lungul perioadei postpubertare. În
cele mai multe cazuri, oasele si-au dobândit forma si dimensiunile lor definitive la
sfârsitul perioadei scolare, postpubertare, urmând ca sudarea centrilor de osificare
primari cu cei secundari sa aiba loc mai târziu, între 20-25 de ani.

Talia creste în special datorita dezvoltarii mai accentuate a trunchiului. Între

16-18 ani creste în medie doar 1-2 cm pe an, fata de etapa pubertara, când se
înregistreaza 4-6 cm pe an.

Deci, cresterea taliei, suprafetei si a greutatii corporale în etapa postpubertara

sunt asemanatoare cu celelalte modificari somato-vegetative, cresterea fiind
caracterizata în general prin încetinirea treptata a ritmului de crestere si dezvoltare.
La sfârsitul perioadei postpubertare modificarea acestor indici este abia sesizabila
de la un an la altul, cu exceptia greutatii corporale, care poate cunoaste variatii
relativ importante si dupa aceasta vârsta, corelate mai degraba cu regimul de viata
si cel alimentar, decât cu cresterea si dezvoltarea somato-functionala a
organismului.

SISTEMUL MUSCULAR

La elevii de vârsta postpubertara, musculatura scheletica este în plina

dezvoltare, mai ales sub aspectul îngrosarii fibrelor care capata treptat
caracteristicile morfologice, functionale si biochimice ale adultilor. Hipertrofia tot
mai pronuntata a muschilor contribuie la rotunjirea formelor diferitelor segmente
corporale, mai ales la fete, la care acest proces este însotit si de o depunere de
tesut gras subcutanat. La sfârsitul perioadei postpubertare, musculatura scheletica
apare bine dezvoltata din punct de vedere morfologic, însa din punct de vedere
functional privind forta musculara, ramân mult în urma adultilor.

SISTEMUL NERVOS sI ANALIZATORII

Dintre putinele modificari morfologice de la nivelul sistemului nervos

central, notam cresterea numarului de celule ganglionare din substanta alba a
emisferelor cerebrale.
 Din punct de vedere functional, SN al elevilor este caracterizat de un
echilibru dinamic mai stabil între excitatia si inhibitia corticala, ceea ce
favorizeaza formarea si pastrarea timp mai îndelungat a legaturilor temporare.

Analizatorii la elevii de vârsta postpubertara, se prezinta la un nivel de

maturizare apropiat de cel al adultului pe plan morfologic, însa inferior din punct
de vedere functional.

În concluzie, SNC si analizatorii în perioada postpubertara se prezinta atât

morfologic cât si functional, la un nivel apropiat de cel al adultilor. Echilibrul între
excitatia si inhibitia corticala este mult îmbunatatit, ceea ce favorizeaza formarea
si pastrarea timp îndelungat a legaturilor temporare necesare formarii
deprinderilor de miscare.

Mobilitatea functionala crescuta a proceselor nervoase fundamentale

favorizeaza dezvoltarea vitezei si a îndemânarii, în timp ce plasticitatea corticala
ridicata asigura o mare capacitate de imprimare e noilor engrame. Totusi, atât
SNC, cât mai ales analizatorii, sunt mai putin rezistenti la excitatii prelungite si
prea intense, oboseala centrala si periferica instalându-se mai usor la elevii de
vârsta postpubertara, în comparatie cu adultii.

SFERA VEGETATIVĂ

La nivelul organelor ce apartin sferei vegetative, în etapa postpubertara,

constatam o tendinta spre un echilibru dinamic. Modificarile sunt evidente, pe
plan fiziologic si biochimic deoarece pe plan morfologic, ele s-au încheiat în mare
masura, în perioada pubertara.

Cele mai favorabile si spectaculoase modificari se constata, însa, în

dezvoltarea capacitatii functionale a marilor aparate si sisteme vegetative, direct
interesate în efort, care reusesc catre sfârsitul perioadei postpubertare sa asigure un
suport biologic solid în vederea utilizarii eforturilor intense, nu numai în privinta
dezvoltarii vitezei si îndemânarii, ci si a rezistentei si fortei musculare. Astfel,
componenta vegetativa a organismului reuseste pentru prima data în ontogeneza sa
se ridice la un nivel sensibil egal fata de dezvoltarea sferei somatice, marcând prin
aceasta cresterea capacitatii de efort a organismului.

APARATUL CARDIOVASCULAR

Dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului cardiovascular se

accelereaza în unele privinte, ca, spre sfârsitul perioadei sa se încheie în linii mari.
 La fete, acest proces se termina mai repede în comparatie cu baietii.
Dezvoltarea morfologica a inimii si vaselor periferice se reflecta în cresterea
capacitatii functionale a întregului aparat cardiovascular.

Inima creste în volum, mai ales la fete, la care acest proces este chiar
intensificat catre sfârsitul acestei etape, realizându-se o apropiere de cel specific
baietilor (volumul inimii unei fete - 150 cmc, fata de 200 cmc al baietilor).

Paralel cu volumul musculaturii inimii creste si greutatea miocardului, mai

ales a celui stâng, care la 17 ani are de 3 ori grosimea celui drept.

Din punct de vedere functional, aparatul cardiovascular are o capacitate

sporita în privinta îndeplinirii principalelor sarcini - transportul gazelor si al
substantelor nutritive.

Cresterea capacitatii functionale se datoreaza în principal maririi volumului

sistolic, care are valori de 75ml la baieti si 55 ml la fete la 18 ani.

Debitul cardiac se apropie foarte mult de valorile adultilor (5l/min). La

varsta de 18 ani valorile sunt de 3,7 l/min la fete si 4,7 l/min, la baieti.

Frecventa cardiaca si tensiunea arteriala la elevii de vârsta postpubertara

prezinta valori apropiate de cele ale adultilor.

-         în clasa a X-a, valorile sunt:

-         FC repaus - 70 batai/min.

-         TA - 96/54

-         în clasa a XII - a, valorile sunt:

-         FC repaus - 64 batai/min.

-         TA - 102/58

Se observa pe plan functional o sporire continua a capacitatii functionale a

miocardului, o îmbunatatire a economiei functionale a întregului aparat
cardiovascular, principalii indici hemodinamici apropiindu-se mult de cei ai
adultilor tineri. Catre sfârsitul perioadei baietii prezinta valori functionale
circulatorii mai bune decât fetele; de asemenea, elevii care participa în afara
lectiilor de educatie fizica si la ore de activitati sportive au o economicitate
cardiovasculara superioara.

APARATUL RESPIRATOR

Desi în etapa pubertara dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului

respirator a fost impetuoasa, la începutul perioadei postpubertare el este înca
departe de a fi atins nivelul de adult.

Astfel, în perioada postpubertara are loc dezvoltarea predominant functionala

a aparatului respirator, la sfârsitul ei, factorii dimensionali si capacitatile
functionale respiratorii devenind aproape egali.

La sfârsitul perioadei vom constata un nivel relativ înalt al oxigenarii

tesuturilor în efort, apropiat de cel caracteristic adultilor.

Dezvoltarea morfologica a aparatului respirator continua, ducând la

amplificarea factorilor dimensionali si, în final, la marirea suprafetei de contact
dintre sângele capilar si aerul alveolar. Ritmul de dezvoltare anatomica la
începutul perioadei postpubertare este mai intens, devenind tot mai lent, odata cu
apropierea de stadiul definitiv morfologiei respiratorii.

Indicii fiziologici ai respiratiei extreme reflecta îmbunatatirea ventilatiei

pulmonare. Frecventa respiratorie are valori de 20-22 la fete si 18-20 la baieti.

Creste amplitudinea miscarii respiratorii, oglindita în marirea treptata a

volumului respirator curent pâna la 400-450 ml fata de 350 ml la 15 ani.

Capacitatea vitala (CV) creste paralel cu înaltimea si sporirea greutatii

corporale. De asemenea, ea depinde de fortificarea muschilor inspiratori în timpul
perioadei postpubertare.

Aceste îmbunatatiri sunt oglindite prin cresterea apreciabila a capacitatii

maxime de efort aerob, ceea ce face ca elevii de vârsta postpubertara sa faca fata
cerintelor impuse de eforturile bazate pe rezistenta. Totusi, indicii calitativi de
mare finete ai respiratiei interne - consumul maxim de O2 /min/kg corp precum si
O2 - plus maxim nu au atins înca valori foarte înalte si numai printr-un
antrenament sistematic bazat pe efort de rezistenta se va putea obtine, în câtiva
ani, capacitatea maxima de efort aerob. Etapa postpubertara ramâne perioada cea
mai favorabila dezvoltarii capacitatii de efort maxim aerob, componentele functiei
respiratorii (respiratie externa), transportul gazelor si respiratia tisulara fiind foarte
aproape de valoarea adultilor.

PARTICULARITĂŢI MOTRICE

Din punct de vedere motric, " vârsta scolara mare " este propice unei
cresteri logice a capacitatii de a se executa sarcini motrice cu indici crescuti ai
calitatilor motrice. Baietii au disponibilitati mai mari.

În privinta vitezei, se limiteaza suportul fiziologic (labilitatea functionala a

scoartei cerebrale) al dezvoltarii " vitezei de baza " (a vitezei " pure "), obtinându-
se, totusi, o usoara crestere a indicilor acesteia. Se pune accent pe viteza de
repetitie, de executie si de deplasare. Este favorizata, în ultima parte a perioadei, si
dezvoltarea vitezei în regim de rezistenta, prin alergari pe 200-400 m.

Se constata o îmbunatatire simtitoare a capacitatilor de coordonare, în

consecinta, cresterea nivelului de îndemânare. Pâna la 17 ani nu sunt diferente în
privinta îndemânarii între baieti si fete, dupa aceasta vârsta fetele devenind mai
îndemânatice. Apare posibilitatea limitarii mai precise a efortului pe anumite
segmente si grupe musculare, pe baza inhibitiei de diferentiere, mult îmbunatatita
la aceasta vârsta.

Mobilitatea articulara scade, mai pregnant la baieti.

Eforturile de rezistenta sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind mai
buni la baieti decât la fete.

Forta, pe baza hipertrofiei musculare (mai accentuata la baieti), poate fi

dezvoltata sub toate formele sale de manifestare.

Acum sunt prezente toate conditiile pentru formarea, consolidarea si

perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, indiferent de gradul lor de
complexitate si dificultate (nivel ridicat al tuturor calitatilor motrice, stadiu
avansat de dezvoltare a aparatului locomotor, suport metabolic solid, echilibru al
proceselor nervoase - cu indici crescuti ai inhibitiei de diferentiere). În general, la
fondul de deprinderi si priceperi motrice specific perioadei anterioare se adauga
indici calitativi de executie si noi procedee tehnice sau actiuni tactice specifice
ramurilor si probelor sportive abordate în învatamântul liceal si profesional, care
corespund acestei perioade de vârsta.
 Sub aspectul motricitatii s-a constatat un nivel mult mai scazut al fetelor fata
de baieti si un progres mai lent, uneori nesemnificativ, al performantelor motrice
si chiar o descrestere a lor în unele situatii (de exemplu alergarea de viteza).

PARTICULARITĂŢI PSIHOLOGICE

Perioada postpubertara cuprinde tineretea si maturitatea. Termenul de

"tinerete" este adesea utilizat pentru a desemna o categorie larga de oameni, de la
vârsta pubertatii, pâna la 25 de ani.

Daca adolescenta realizeaza în limitele sale definitorii profilul personalitatii

umane, fiind perioada încheierii studiilor de baza si începutul calificarii
profesionale, în etapa tineretii se realizeaza integrarea profesionala si sociala a
individului.

Tineretul a fost întotdeauna generatia receptiva la nou, preocupata de propria

situatie si devenire.

La vârsta tineretii se realizeaza unitatea dintre idealuri, nazuinte si aspiratii si

activitatea concreta, productiva, pusa în slujba lor, ca si concordanta dintre
aptitudini si interesele sociale majore. Tineretea este o vârsta a cautarii echilibrarii
personalitatii cu cerintele vietii sociale, cu marile responsabilitati ale viitorului. Ea
ramâne o perioada de trecere de la adolescenta la maturitate, nefiind scutita de
unele framântari si contradictii. Acestea provin din trasaturile psihologice proprii
vârstei - elan spre nou, aspiratii înalte, spirit revolutionar dar si o nedeplina
integrare profesionala si sociala, care poate crea multe stari de insatisfactie si chiar
conflicte.

Integrarea sociala deplina a tineretului se realizeaza odata cu întemeierea familiei,

procrearea si educarea copiilor. Casatoria marcheaza maturizarea sexuala si
echilibrarea erotismului specific vârstei. Latura sentimentala a vietii tânarului nu
este calma si chiar în casatorie în relatiile între soti pot interveni momente mai
încordate. Aparitia copiilor provoaca profunde restructurari în viata familiei tinere,
în mentalitatea si modalitatile de petrecere a timpului liber care urmeaza sa fie
structurat potrivit nevoilor de instruire, educare si îngrijire a acestora.

2.2. Aspecte generale privind programa scolara - ciclul liceal

 
 În momentul de fata, la nivelul învatamântului liceal, exista patru programe de
educatie fizica, câte una pentru fiecare an de studiu (ele au fost emise prin ordin al
ministrului).

Cele pentru clasele a IX-a si a X-a au urmatoarea structura:

-nota de fundamentare, elaborata în scopul prezentarii relatiei dintre

programele scolare pentru clasele a IX-a si a X-a si documentele de politica
educationala si curriculara pe care acestea se fundamenteaza;

-nota de prezentare, în care se detaliaza rolul disciplinei de învatamânt si

statutul specific al acesteia în cadrul curriculumu-lui national, precum si
contributia disciplinei de învatamânt la cele opt domenii de competente cheie
stabilite la nivel european;

-competente generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o

disciplina de învatamânt sau, dupa caz, pe o categorie de discipline de învatamânt,
pentru a evidentia achizitiile finale de învatare ale elevilor la sfârsitul
învatamântului obligatoriu si pentru a orienta pregatirea de specialitate a acestora;

-valori si atitudini, finalitati de natura axiologica, urmarite prin studiul

disciplinei, definite pentru învatamântul liceal;

-competente specifice - continuturi, nucleul functional al programei scolare,

definit pentru fiecare an de studiu;

-sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului

didactic adecvat competentelor, valorilor si atitudinilor prevazute în programele
scolare.

Cele pentru clasele a XI-a si a XII-a au aceeasi structura, mai putin nota de
fundamentare.

Pentru toate cele patru clase de liceu competentele generale sunt urmatoarele:

-         integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în actiuni

de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice proprii;

-         valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în

organizarea si în practicarea competitionala si/sau necompetitionala a
disciplinelor sportive;
 -         analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului;

Pentru toate cele patru clase de liceu valorile si atitudinile sunt

urmatoarele:

-         responsabilitatea fata de propria sanatate si dezvoltare fizica;

-         dorinta de autoperfectionare si perseverenta în atingerea obiectivelor

prestabilite;

-         spirit competitiv;

-         respect fata de: reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori;

-         disponibilitate pentru colaborare si pentru initierea si mentinerea relatiilor

interumane;

-         interes constant pentru fenomenul sportiv;

-         optiunea pentru o viata sanatoasa si echilibrata, prin adoptarea unui regim
de activitate care sa îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual,
solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber;

Pentu jocul de handbal continuturile programelor sunt urmatoarele:

Clasa a IX-a:

Procedee tehnice folosite în atac:

-prinderea si pasarea mingii de pe loc si din deplasare;

-driblingul simplu si multiplu, cu variatii de ritm si schimbari de directie;

-aruncarea la poarta de pe loc si din deplasare;

-structuri tehnice complexe;

-jocul portarului;

Procedee tehnice folosite în aparare:

-pozitiile si deplasarile specifice pe semicerc;

 -blocarea mingii aruncate de adversar;

-culegerea mingii de pe sol;

-scoaterea mingii din dribling;

-jocul portarului

Actiuni tactice folosite în atac:

- demarcajul;

-         patrunderea;
-         depasirea;
-         contraatacul direct si cu intermediar;
-         sistemul de atac cu un jucator pivot;
Actiuni tactice folosite în aparare:

-         replierea;
-         marcajul adversarului cu si fara minge;
-         interceptia;
-         sistemul de aparare 5 + 1;
Joc bilateral:

Regulile jocului: fault, pasi, calcarea semicercului, schimbarea de

jucatori, repunerea mingii în joc, semnalizarile arbitrilor.

Informatii din handbal

Clasa a X-a:

-         procedee tehnice folosite în atac;

-         procedee tehnice folosite în aparare;
-         actiuni tactice individuale si colective simple, folosite în atac;
-         actiuni tactice individuale si între doi jucatori, folosite în aparare;
-         un sistem de joc în atac;
-         un sistem de joc în aparare;
-         regulamentul de joc;
-         informatii locale, nationale si internationale, din handbal;

Clasa a XI-a:
 -         variante de procedee tehnice de finalizare;
-         variante de actiuni tactice individuale si colective, de atac si de
aparare;
-         sistemul de aparare 5 plus 1;
-         variante de contraatac;
-         sistemul de atac cu un pivot;
-         regulamentul de joc;
-         informatii locale, nationale si internationale, din handbal;

Clasa a XII-a:

-         variante de procedee tehnice de finalizare;

-         variante de actiuni tactice individuale si colective, de atac si de
aparare;
-         sistemul de aparare 5 plus 1;
-         variante de contraatac;
-         sistemul de atac cu un pivot;
-         regulamentul de joc;
-         informatii locale, nationale si internationale, din handbal;

2.3. Caracteristicile educatiei fizice în învatamântul liceal

Învatamântul liceal reprezinta o etapa superioara a sistemului nostru de

învatamânt, urmând firesc - dupa cea gimnaziala si fiind premergatoare celei
universitare. Este, sau ar trebui sa fie, etapa în care predomina calitatea procesului
de instruire (nu numai la educatie fizica), pe fondul unei apreciabile adaugiri, la
educatia fizica, de ordin cantitativ, consecinta a caracterului combinat "linear -
concentric" al programei de specialitate.

În momentul de fata, învatamântul liceal este structurat pe doua nivele: ciclul

inferior al liceului - ce cuprinde clasele a IX-a si a X-a - si ciclul superior - ce
cuprinde clasele a XI-a si a XII-a. La nivelul liceului, educatia fizica a fost
prevazuta dintotdeauna cu volum de doua ore pe saptamâna în planul de
învatamânt, la toate clasele. Acum, în contextul reformei Învatamântului de dupa
1996, problema educatiei fizice la licee este deosebit de surprinzatoare pentru o
tara care vrea sa se "alinieze" la Europa, dar care nu vrea sa vada cum stau
lucrurile pe acest plan.
 În planurile de învatamânt, disciplina educatie fizica apartine ariei
curriculare "Educatie fizica si sport". Alocarea orelor de educatie fizica în cadrul
filierelor, profilurilor si specializarilor ciclului inferior al liceului este urmatoarea:
doua ore în trunchiul comun (CD) la toate filierele, profilurile si specializarile
învatamântului liceal, cu exceptiile: 1) specializarea coregrafie, din cadrul filierei
vocationale, profilul artistic unde aceste ore sunt alocate curriculum-ului
diferentiat, respectiv educatiei artistice specializate; 2) profilul sportiv, din cadrul
filierei vocationale, unde aceste ore sunt alocate pregatirii sportive practice. O ora
în trunchiul comun (TC), la scoala de arte si meserii. Tot aici, dar în cadrul
curriculum-ului diferentiat: Zece ore (opt ore pregatire practica specifica fiecarei
discipline sportive si doua ore pregatire sportiva teoretica). O ora în curriculum-ul
diferentiat la filiera vocationala, profilul militar, specializarile liceelor MAI si
MAPN. si doua ore în curriculum-ul la decizia scolii (pregatire sportiva practica),
la profilul sportiv.

La nivelul ciclului superior al liceului lucrurile stau astfel: o ora pe

saptamâna în trunchiul comun (TC), la: filiera teoretica (toate profilurile si
specializarile), filiera vocationala (profil teologic, toate specializarile); filiera
vocationala (profil pedagogic, toate specializarile); filiera tehnologica (toate
calificarile profesionale). În curriculum-ul diferentiat (CD), la filiera vocationala
(profil artistic, specializarile muzica, arhitectura, arte ambientale, design, arte
plastice, arte decorative). Doua ore pe saptamâna în trunchiul comun TC), la
filiera vocationala (profil militar MAI, specializarea stiinte sociale); în curriculum-
ul diferentiat CD), la filiera vocationala (profil artistic, specializarea arta
actorului). Trei ore pe saptamâna, la filiera vocationala (profil militar MAPN,
specializarea matematica, repartizate astfel: doua ore în trunchiul comun (TC) si o
ora în curriculum-ul diferentiat (CD), pentru care a fost elaborata o alta programa
scolara, prezentata în document separat.

În afara acestor categorii de ore, planurile de învatamânt mai prevad si ore

de ansamblu sportiv, în numar de o ora pe saptamâna pentru o grupa constituita,
care intra în norma profesorului de educatie fizica si se poate realiza si în ziua de
sâmbata.

Daca elevii unei clase opteaza pentru a beneficia si de o ora din curriculum-
ul la decizia scolii si conducerea scolii o aproba, atunci aceasta ora se va organiza
cu precadere ca activitate cu caracter de aprofundare/extindere a capacitatilor si
competentelor elevilor de a practica o ramura - proba de sport. Activitatea se ve
realiza pe doua grupe constituite pe sexe si optiuni cuprinzând fiecare minimum
12 elevi. Aceasta activitate didactica nu poate fi organizata cu întreaga clasa,
deoarece nu este posibil ca toti elevii (fete - baieti) sa manifeste o singura optiune
care sa le satisfaca interesele si aptitudinile.

Predarea disciplinei educatie fizica la nivelul ciclului superior al liceului,

indiferent de filiera, profil si specializare, se centreaza pe urmatoarele directii:

-         consolidarea - perfectionarea - extinderea, dupa caz, a fondului de

deprinderi specifice diferitelor discipline sportive si a cunostintelor
aferente acestora;

-         perfectionarea capacitatii de practicare optionala, sub forma de întrecere -

concurs a disciplinelor sportive însusite;

-         continuarea dezvoltarii calitatilor motrice, cu precadere în forme

combinate de manifestare a acestora;

-         abordarea, dupa caz, a componentelor capacitatii motrice solicitate de

domeniul în care se specializeaza elevii;

-         asigurarea conditiilor de pregatire a probelor specifice incluse în

examenul de bacalaureat, pentru elevii interesati;

-         extinderea ofertei de continuturi cu discipline sportive dorite de catre

elevi, a caror practicare se poate continua si în activitatea independenta;

-         transmiterea catre elevi a unor programe cu exercitii de întretinere fizica

si a cunostintelor necesare aplicarii lor.

Modelul final de educatie fizica din învatamântul liceal trebuie sa reflecte

finalitatile acestui proces instructiv - educativ, având în vedere ca majoritatea
absolventilor nu mai urmeaza o alta forma de învatamânt si ca vor desfasura
activitatea în diferite sectoare ale vietii cultural - sociale si economice.
Componentele si structura acestui model final sunt asemanatoare, în general, cu
cele specifice modelului final si al celor intermediare (pe clase) specifice educatiei
fizice din învatamântul gimnazial. Difera, esential, aspectele de ordin cantitativ si
- mai ales - calitativ. Sintetizând, se poate afirma ca absolventul învatamântului
liceal trebuie sa aiba:

-         indici superiori de dezvoltare fizica corecta si armonioasa;

 -         calitati motrice de baza cu potente de manifestare eficienta a tuturor
formelor specifice;

-         sistem bogat si elevat de cunostinte teoretice de specialitate;

-         deprinderi si priceperi motrice de baza si utilitar - aplicative, corect

însusite si eficient valorificate;

-         deprinderi specifice probelor si ramurilor de sport prevazute de programa

si capacitatea de a le aplica (adica "pricepere") în conditiile solicitate de
viata (inclusiv cele necesare petrecerii utile si placute a timpului liber).

Obiectivele educatiei fizice, la acest ciclu de învatamânt, deriva din modelul

anterior. Acestea sunt:

1)      integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în

actiuni de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice
proprii;

2)      valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în

organizarea si în practicarea competitionala si/sau necompetitionala a
disciplinelor sportive;

3)      analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva

spectatorului.

Metodologia de realizare a obiectivelor la aceasta treapta de învatamânt nu

ridica probleme esentiale de diferentiere fata de treapta anterioara de învatamânt.
Majoritatea elementelor de continut sunt acum reluate, pe un plan superior ca
volum - intensitate - complexitate. Apar aspecte suplimentare pe planul
autoorganizarii, autoconducerii si autoaprecierii. Se manifesta, de asemenea, mai
pertinent respectarea optiunilor elevilor, mai ales pentru practicarea unor probe
sau ramuri sportive (motivate din punct de vedere al dotarii materiale specifice
sau, de "ofertele" locale. În aceeasi masura cresc rolul si ponderea temelor pentru
acasa, care vizeaza, cu precadere, dezvoltarea calitatilor motrice de baza, dar si
consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice. În cazul grupurilor scolare
industrale se pune problema necesitatii de a se folosi o metodologie care sa vizeze
- prioritar - dezvoltarea calitatilor motrice specifice exersarii meseriilor respective,
prevenirea aparitiei atitudinilor deficiente sau stabilirii deficientelor fizice pe care
le implica profesiile specifice si chiar consolidarea unor deprinderi si priceperi
motrice de baza sau utilitar - aplicative incluse în "fluxul tehnologic" specific. La
acest nivel, de mare valoare praxiologica sunt masurile pentru formarea reflexelor
de autoasigurare si de postura corporala corecta.

Ca forma organizatorica de baza, lectia de educatie fizica are tipologie si

structura asemanatoare cu cea de la învatamântul gimnazial. Predomina, totusi,
lectiile de tip "consolidare" sau chiar de "perfectionare", cele de tip "învatare" (sau
de initiere primara) fiind putine. Destul de frecvent, la colectivele (clasele) de
elevi deosebit de bune si omogene din punct de vedere al dezvoltarii indicilor
somatici si functionali, nu se mai face veriga a III-a din lectie, destinata integral
optimizarii dezvoltarii fizice. Întrecerea, mai ales sub forma de concursuri
regulamentare, deci pe baza prevederilor regulamentelor oficiale, capata pondere
mult sporita fata de ciclul anterior de învatamânt (gimnazial).

În lectii creste participarea elevilor la organizarea, conducerea si evaluarea

propriilor executii sau a executiilor colegilor de grup. Elementele de
autoorganizare si autoconducere (individuala sau în grup) sunt frecvente în multe
verigi ale lectiei. Important este ca sa se cuprinda - în aceste actiuni pedagogice -
cât mai multi elevi sau chiar toti; tehnicile de autoorganizare, autoconducere si
conducere a colegilor si - implicit - de autoevaluare, trebuie sa fie transferabile în
activitatea independenta din timpul liber al elevilor.

În lectii se lucreaza sau ar trebui sa se lucreze, mult sau chiar exclusiv pe

grupe de nivel valoric biomotric "deschise", în toate verigile (excluzându - le pe
prima si pe ultima). În acest grupe, de cele mai multe ori liderii (adica si
colaboratorii profesorului) trebuie sa fie alesi de catre colegi, cu toate ca în
realitate - în majoritatea cazurilor - sunt numiti de catre profesor. De ce pe grupe
valorice "deschise"? Pentru ca, în lectie, conform principiului accesibilitatii,
trebuie sa se modifice grupele în functie de temele abordate, cel putin!
Posibilitatile individuale ale fiecarui elev nu sunt la acelasi nivel pentru toate
temele abordate. si la verigile netematice se poate aplica aceasta tratare
diferentiata pe grupe valorice. Teoretic este corect; practica poate sa confirme sau
sa infirme.

Tratarea diferentiata în functie de sex, este o necesitate atât sub aspectul

dozarii efortului, cât si al continutului instruirii (mai ales pentru fete în
gimmnastica, dar si pentru baieti în fotbal sau rugby, etc.).

Temele pentru acasa se dau, aproape exclusiv, pe parcursul lectiei si nu în

ultima veriga.
 Creste, în lectie, preocuparea profesorului de a constientiza procesul de
efectuare a exercitiilor fizice, de a explica - în mod stiintific - efectele acestor
exercitii si necesitatea unei metodologii cât mai corecte si eficiente (ca dozare a
efortului fizic, formatii de lucru, refacere dupa efort, etc.).

Sunt necesare câteva sugestii metodologice privind activitatea didactica în

formele de organizare si realizare a educatiei fizice si sportului în liceu. Dat fiind
faptul ca în clasele a IX-a se formeaza colective cu elevi proveniti din medii
scolare diferite, având cunostinte si deprinderi diferentiate, practicând ramuri -
probe sportive diferite, principala sarcina a profesorului de educatie fizica si sport,
cel putin în primul semestru al acesti an de studiu, este aceea de a efectua
evaluarea predictiva a tuturor elevilor, depistarea si recuperarea lacunelor de
instruire, în scopul omogenizarii claselor si orientarii optiunilor elevilor pentru
ramurile - probele sportive oferite de liceu.

Daca la cele doua ore prevazute în planul de învatamânt se poate obtine la

fiecare clasa înca o ora din curriculum la decizia scolii, situatia instruirii devine
deosebit de avantajoasa. Având în vedere situatiile mentionate, profesorii de
educatie fizica si sport din liceu vor face demersuri insistente pentru obtinerea orei
din curriculum la decizia scolii la fiecare clasa, chiar daca pentru aceasta renunta
la o parte din orele prevazute în curriculum la decizia scolii, care ar urma sa li se
acorde claselor a X-a - a XI-a.

În acest caz, în ora de curriculum la decizia scolii se pot aborda, ca

optional, noi continuturi la disciplinele prevazute în trunchiul comun al programei
sau discipline noi, realizându-se, astfel, o instruire optima care sa-si puna
amprenta pentru tot ceea ce urmeaza sa se realizeze în ceilalti ani de studiu.

Desi programa scolara permite si predarea - învatarea unor ramuri - probe

sportive alternative, pentru a asigura o instruire corespunzatoare care sa poata crea
o mai mare diversitate de optiuni în clasa a X-a, se recomanda ca la acest an de
studiu sa se abordeze în mod temeinic perfectionarea continuturilor obligatorii
prevazute în programa.

La clasele a-X-a si a XI-a lectia de educatie fizica si sport prevazuta în

trunchiul comun pastreaza atât situatii de instruire si componente comune
(organizarea grupei/clasei, pregatirea organismului pentru efort si influentarea
selectiva a aparatului locomotor, revenirea organinismului dupa efort si încheierea
lectiei), cât si elemente care le diferentiaza substantial de la un an de studiu la
altul, cum ar fi:
 -         abordarea simultana a mai multor ramuri - probe sportive, potrivit cu
oferta educationala a profesorului si optiunile elevilor;

-         organizarea predarii - învatarii pe grupe stabile, pe durata unui ciclu

tematic;

-         stabilirea diferentiata a competentelor în functie de continut si de anul de

studiu;

-         sisteme de actionare diferentiate pe grupe, si dupa caz, pentru fiecare elev,
înlesnindu-le acestora realizarea traseelor individuale de pregatire;

-         instrumente si criterii de evaluare diferite.

La clasa a XII-a (a XIII-a), pe lânga ora din trunchiul comun, ora din
curriculum la decizia scolii poate deveni necesara pentru a se putea realiza eficient
contributia educatiei fizice si sportive la realizarea obiectivelor - cadru, cât si la
realizarea cadrului necesar recreerii si practicarii sportului potrivit optiunilor
individuale.

Documente specifice emise de M.E.C.T. precizeaza si responsabilitati

pentru factorii educationali: conducerea liceului, catedra de educatie fizica,
profesorul de educatie fizica si sport, elevii (ca practicanti si beneficiari).

Evaluarea elevilor se face conform precizarilor actualului "Sistem National

de Evaluare la Disciplina Educatie Fizica si Sport". Pe baza unei conceptii unitare
de abordare a evaluarii, rezultate din dezbaterea colectivului de catedra, profesorii
trebuie, pentru fiecare clasa:

-         sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi

evaluati în anul scolar respectiv si sa realizeze repartizarea acestora de-a
lungul celor doua semestre;

-         sa elaboreze scale proprii pentru acordarea notelor 6 - 10 la probele

masurabile în sistemul de evaluare;

-         sa precizeze structura probelor de evaluare introduse în completarea celor

prevazute în sistemul national de evaluare si scale proprii pentru acordarea
notelor 1 - 10;
 -         sa determine criteriile de apreciere si notare pentru probele de evaluare
prevazute în sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt
masurabile;

-         sa prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare elaborat;

2.4. Continutul modelului de performanta (avansati)

A. OBIECTIVE

        cresterea indicilor calitatilor motrice de baza si trecerea la formele de

manifestare a acestora în jocul de handbal;

        consolidarea tehnicii de baza în conditii apropiate de joc si învatarea

procedeelor tehnice speciale;

        consolidarea cunostintelor de tactica individuala privind executiile tehnice si

alegerea acestora în functie de situatia ivita în joc;

        trecerea la specializarea pe grupe de posturi (6 m si 9 m ) si începerea însusirii

tehnicii de baza specifice postului pentru care elevul are aptitudini reale;

        însusirea conceptiei de joc privind subordonarea actiunilor individuale

cerintelor tactice ale echipei.

B.CERINŢE FIZICE

Somatice:

1. jucatorii de semicerc:

- baieti = 1,74-1,78 m

- fete = 1,64-1,68 m

2. jucatorii de 9 m:

- baieti = 1,80-1,85m

- fete = 1,68-1,73m
 3. portarul:

- baieti = 1,80-1,84m

- fete = 1,70-1,73m

Motrice:

1. jucatorii de semicerc:

- viteza - 30m plat cu start din picioare:

- baieti = 4"7

- fete = 4"8

- îndemânare - 30m dribiling printre jaloane:

- baieti = 6"2

- fete = 6"7

- rezinstenta - 2 x 400m:

- baieti = 1'5"

- fete = 1'40"

- forta - saritura în lungime de pe loc:

- baieti = 2,10 m

- fete = 1,70m

- aruncarea mingii de handbal la distanta:

- baieti = 38 m

- fete = 28 m

2. jucatorii de 9 m:

- viteza - 30m plat cu start din picioare:

 - baieti = 4"8

- fete = 4"9

- îndemânare - 30 m dribling printre jaloane:

- baieti = 6"4

- fete = 6"9

- rezistenta - 2x400 m:

- baieti = 1'25"

- fete = 1'40"

- forta - saritura în lungime de pe loc:

- baieti = 2,15m

- fete = 1,75m

- aruncarea mingii de handbal la distanta:

- baieti = 40m

- fete = 30m

3. portarul - ca jucatorii de 9 m.

C. CONŢINUTUL INSTRUIRII FIZICE

Viteza

1. Exercitii pentru dezvoltarea vitezei:

-         starturi din pozitii diferite: asezat, culcat dorsal sau facial, cu spatele spre
directia de alergare;

-         starturi precedate de alte actiuni specifice: deplasari în pozitie

fundamentala, fandari, sarituri de pe loc pe doua picioare cu bratele sus;
 -         sprinturi pe distante variind între 15-30 m cu starturi diferite, la semnale
sonore sau vizuale;

-         pase de pe loc (cu joc de picioare) în doi, în triunghi, în patrat, folosind
una si apoi doua mingi;

-         câte doi pe lungimea terenului, cu fata la una din porti: pase în patrundere
si retragere, executate în viteza mare, timp de 30", 45" sau 1';

-         deplasare laterala pe semicercul de 6 m, în pozitie fundamentala, sprint pe

diagonala mica a terenului, deplasare laterala pe linia de centru, sprint pe
cealalta diagonala mica a terenului;

-         pase din deplasare, în doi si în 3 jucatori cu schimb de locuri;

-         dribling multiplu pe lungimea terenului în viteza mare;

-         contraatac cu un vârf prin conducerea mingii;

-         contraatac direct cu unul si cu doua vârfuri (fara si apoi cu repliere).

Îndemânarea

1. Exercitii pentru dezvoltarea îndemânarii:

-         sarituri în lungime cu bataie pe un suport sau într-o zona delimitata

(mingi medicinale, banci, lazi, zona marcata);

-         jonglerii cu mai multe mingi;

-         dribiling executat alternativ, cu mâna stânga si mâna dreapta;

-         dribiling cu doua mingi conduse simultan cu ambele mâini;

-         câte doi fata în fata, cu o minge în fiecare mâna: pasarea simultana a
celor doua mingi si prinderea lor.

Rezistenta

1. Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei:

-         alergare pe teren variat;

 -         alergare pe teren plat cu intensitate variabila;

-         pase de pe loc si din deplasare (în 2 -3 jucatori, în triunghi, în patrat), cu

numar mare de repetari;

-         deplasari în pozitie fundamentala de aparator, urmate de pase si aruncari

la poarta;

-         deplasari în pozitie fundamentala de aparator, pase din alergare, aruncare

la poarta si repliere la locul de plecare;

-         aruncari succesive la poarta precedate de alte actiuni specifice: deplasari

în pozitie fundamentala, sprinturi scurte, pase în doi;

-         exercitii complexe de circulatie a jucatorilor;

-         200 m alergare usoara + 100 m mers + 200 m alergare usoara: 8'-10';

-         jocul "cine tine mingea mai mult" reprize de 2'-3'

Forta

1. Exercitii pentru dezvoltarea fortei:

-         din culcat dorsal, ridicarea trunchiului la verticala de 10-15 ori;

-         din culcat dorsal, ridicarea picioarelor la verticala de 10-15 ori;

-         din culcat dorsal, ridicarea si mentinerea picioarelor la 45 grade;

-         deplasarea cu pas saltat;

-         deplasarea cu pas sarit;

-         deplasari cu pas saltat legat cu pas sarit;

-         deplasari in pozitie fundamentala în toate directiile;

-         tractiuni cu benzi elastice, cu extensoare;

-         atârnat la scara fixa, ridicarea si coborârea genunchilor;

 -         sarituri peste obstacole, imitând miscarea de aruncare;

-         sarituri succesive pe un picior si pe doua picioare, pe trepte si la banca de

gimnastica;

-         sarituri în adâncime de pe lada;

-         aruncari la poarta de la distanta mare, cu trecere peste banca de

gimnastica;

-         aruncari la poarta de la distanta mare, cu bataie pe banca de gimnastica si

aterizare în partea opusa;

-         aruncarea la poarta de la distanta mare, cu trecere peste o frânghie asezata

la înaltimi diferite.

D. CERINŢE TEHNICE

Atac

1. Jucatorii de semicerc:

1.1. procedee tehnice de pasare (de baza si speciale), în viteza mare (de deplasare
si de executie) si în conditii de lupta cu adversarii la semicerc;

1.2. aruncari specifice de pe extreme:

-         aruncare din saritura de pe extrema stânga, cu aterizare pe piciorul drept;

-         aruncare din saritura de pe extrema dreapta (stângaci), cu aterizare pe

piciorul stâng;

-         aruncare din saritura de pe extrema dreapta (dreptaci), cu îndoirea

trunchiului spre stânga (aruncare cu evitare).

1.3. aruncari din plonjon, cu :

-         rostogolire;

-         cadere în fata;

-         cadere laterala (dreapta si stânga).

2. Jucatorii de 9 m:

2.1. procedee tehnice de pasare în mare viteza (de executie si deplasare);

2.2. sa cunoasca cel putin doua procedee de angajare la semicerc, dintre

cele prezentate mai jos:

-         pasa pe la spate;

-         pasa înapoi peste umar;

-         pasa din pronatie;

-         pasa din saritura;

-         pasa pe sub picior;

-         pasa cu pamântul;

-         pasa împinsa cu doua mâini;

2.3. procedee de aruncare la poarta:

-         din saritura peste adversari;

-         de pe picioare: de la nivelui soldului, pe la umar, cu evitare;

2.4. fente de pasare, urmate de pase sau aruncari la poarta;

2.5. fente de aruncare, urmate de angajari la semicerc.

Aparare

1. Atacarea adversarului aflat în posesia mingii:

-         cu o mâna;

-         cu ambele mâini;

-         cu pieptul;

2. Scoaterea mingii de la adversar:

 -         din dribling;

-         din interceptie.

3. Blocarea mingiilor aruncate la poarta:

-         cu doua mâini de deasupra capului;

-         cu o mâna din lateral;

-         cu doua mâini din lateral.

E. CONŢINUTUL INSTRUIRII TEHNICE

1. procedeele tehnice de pasare incluse în continutul jocului modern (pase de baza

si speciale):

1.1. exercitii pentru consolidarea paselor în conditii de mare viteza:

        pase în doi de pe loc si din deplasare, executate în mare viteza;

        pase în triunghi si în patrat:

- cu deplasare la coada sirului unde s-a pasat mingea;

- cu deplasare la coada sirului opus directiei de pasare a mingii;

        pase în trei:

- cu si fara schimb de locuri;

- cu încrucisare dubla - doi jucatori se deplaseaza pe o latura a terenului iar al

treilea pe latura cealalta;

        în suveica:

- dubla;

- dubla cu retragere;

- dubla cu încrucisare simpla, la mijlocul distantei de deplasare;

 1.2. exercitii complexe de circulatie în fata portii pentru consolidarea si
perfectionarea paselor în conditii apropiate de joc:

        câte trei-patru jucatori asezati pe urmatoarele posturi din atac - extrema
stânga, inter stânga, inter dreapta, extrema dreapta, mingea la extrema
stânga:

        circulatie de extreme cu pase la interul apropiat;

        circulatie de extreme, cu pase la interul opus;

2. procedee tehnice specifice postului de pivot; învatarea pasilor pivotului:

2.1. exercitii pentru învatarea demarcajului direct si indirect:

        din alergare usoara, la semnal, schimbare de directie;

        joc "cine tine mingea mai mult";

         pe perechi, fata în fata, pe lungimea terenului: din alergare la semnal,
jucatorul cu fata la directia de deplasare executa schimbari de directie si
încearca sa se demarce, în timp ce aparatorul se deplaseaza odata cu acesta;

        joc "om la om" pe tot terenul.

2.2. exercitii pentru învatarea paselor si aruncarilor la poarta, specifice postului

de pivot, în conditiile unor combinatii simple între pivot, inter si extrema:

        din coloana câte unul pe extrema dreapta, fiecare cu mingea: deplasare cu
dribling pe semicercul de 9m, ocolirea unui jalon si aruncarea la poarta din
saritura, cu bataie pe piciorul stâng;

        acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta si aruncare cu bataie pe

piciorul drept;
         acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta, dar aruncarea cu bataie
pe piciorul stâng;

        în coloana câte unul pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu

dribling pe semicercul de 9m pâna în dreptul jalonului, oprire pe piciorul
stâng, pivotare pe piciorul drept, bataie pe piciorul stâng si aruncare la
poarta;

        în coloana câte unul pe extrema dreapta, fiecare cu minge: deplasare cu

dribling pe semicercul de 9m pâna în dreptul interului stânga, oprire pe
piciorul stâng, bataie si aruncare la poarta din saritura.

3. procedee tehnice specifice posturilor de extreme:

3.1. exercitii pentru învatarea aruncarilor la poarta de pe extreme, precedate de

pase, fente de pasare si schimbari de directie:

        câte un sir de jucatori pe cele doua extreme, fiecare jucator cu minge:
dribling si aruncare la poarta din saritura;
        acelasi exercitiu, dar de data aceasta se pleaca din coltul terenului iar
dupa aruncare se executa plonjon;

        câte un jucator asezat pe urmatoarele posturi - extrema stânga, interul

stânga, centrul, interul dreapta si un sir de patru-cinci jucatori pe
extrema dreapta: de pe extrema stânga, pase în patrundere succesiva cu
finalizare de pe extrema dreapta.
3.2. exercitii pentru învatarea elementelor tehnice din continutul contraatacului:

        exercitii pentru startul rapid si alergarea de viteza:

- în linie pe doua rânduri: din mers, la semnal, start rapid si alergare 3-4-
6m;

- în linie pe doua rânduri: din alergare usoara la semnal, sprint si alergare

de viteza pe 6-8-10m;

        exercitii pentru prinderea mingii venita din urma:

- pase în scara;

- pase în formatie de "V" cu vârful în fata;

- pase în formatie de "V" cu vârful retras;

- câte 3-4 jucatori asezati pe urmatoarele posturi - extrema stânga, interul

stânga, interul dreapta, extrema dreapta, mingea la extrema stânga: circulatie de
extrema cu pasa la interul apropiat, reprimire de la aceasta si pasa la extrema
opusa.

- suveica dubla;
         exercitii pentru consolidarea driblingului:

- câte doi fata în fata pe lungimea terenului, la distanta de 6-8 m unul de

celalalt, fiecare pereche cu minge: dribling pe loc, la semnal, pasarea mingii la
coechipier;

- în linie pe un rând, pe lungimea terenului fiecare jucator cu minge:

dribling pe loc din stând, la semnal, trecere în dribling din ghemuit iar la
urmatorul semnal revenire la dribling din stând;

- câte doi fata în fata pe lungimea terenului, la distanta de 8-10 m unul de

celalalt, fiecare pereche cu minge: dribling pe loc, la semnal, deplasare cu
dribling, ocolirea partenerului, revenire cu dribling la locul de plecare si pâna la
partener, care executa la fel;
 - suveica simpla, cu dribling;

- stafete cu dribling;

3.3. exercitii pentru învatarea paselor de angajare a pivotilor, urmate de aruncari

la poarta:

- câte 4-5 jucatori asezati pe extrema stânga la 14-16 m de poarta, fiecare cu

minge: deplasare cu dribling spre semicerc, fenta de aruncare la poarta de pe
extrema si angajarea pivotului (venit de pe partea opusa dupa ce a ocolit jalonul),
care arunca la poarta;

- acelasi exercitiu, pe partea opusa;

 - câte 4-5 jucatori asezati pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu
dribling spre centrul terenului, ocolirea jalonului, fenta de aruncare din saritura si
angajarea pivotului (venit de pe partea opusa), care arunca la poarta;

- acelasi exercitiu, pe partea opusa.

3.4. exercitii pentru învatarea paselor de angajare si a aruncarilor la poarta, în

conditii de deplasare, în cadrul învaluirilor exterioare:

- câte 4-5 jucatori asezati pe extreme, câte un jucator pe interi, mingea la

extrema stânga: circulatie de extreme cu scoaterea lor la învaluire;

- câte 4-5 jucatori asezati pe extreme, fiecare extrema stânga cu minge:

deplasare cu dribling spre centrul terenului, ocolirea jalonului, pasa la extrema
dreapta, care arunca la poarta;
 - un sir de jucatori asezati pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu
dribling spre centrul terenului, ocolirea jalonului si aruncarea la poarta din saritura
peste banca de gimnastica;

4. Procedee tehnice specifice posturilor din linia de 9m:

4.1. exercitii sub forma de combinatii, cu jucatorii de semicerc, pentru

consolidarea paselor:

- câte un jucator asezat pe extrema stânga, inter stânga (cu minge), inter
dreapta, extrema dreapta si doi pivoti la semicerc (asezati în dreptul interilor),
mingea la interul stânga: pase între jucatori dupa traseul indicat;
 - câte un jucator asezat pe extrema stânga, inter stânga, inter dreapta, extrema
dreapta si doi pivoti la semicerc (asezati în dreptul interilor), mingea la interul
stânga: pase între jucatori dupa traseul indicat în figura;

4.2. exercitii pentru consolidarea procedeelor tehnice de aruncare la poarta,

precedate de combinatii simple cu jucatorii de pe posturile învecinate:

- câte un jucator asezat pe extreme (fiecare cu 5-6 mingi) si câte doi jucatori
pe interi: aruncari alternative de pe interi cu pase de la extrema opusa;
 - câte un jucator asezat pe extreme (fiecare cu 5-6 mingi), câte doi jucatori pe
interi si 5-6 jucatori pe centru: aruncari la poarta de pe centru cu pase venite
alternativ de pe extreme.

4.3. exercitii pentru învatarea fentelor de pasare si de aruncare la poarta, urmate

de alte executii tehnice - efectuate de catre jucatorii de semicerc.

5. Tehnica specifica jocului de aparare:

5.1. exercitii pentru învatarea miscarii în teren:

-din alergare usoara, la primul semnal, oprire în stând, la urmatorul semnal, se

continua alergarea;

-din alergare usoara, la semnal, oprie-întoarcere 180° si se continua alergarea;

-din alergare usoara, la semnal, oprire si retragere cu spatele la pozitia de

plecare;
 -din alergare usoara, la semnal, oprire-saritura cu întoarcere 180° si se continua
alergarea;

-din alergare usoara, la primul semnal, oprire-retragere cu spatele, la urmatorul

semnal, oprire si alergare usoara;

-din alergare usoara, la primul semnal, oprire, sarituri pe ambele picioare, la

urmatorul semnal, se continua alergarea;

-cu fata la tribuna, deplasare laterala cu pas adaugat pâna la centrul terenului,
întoarcere cu fata în partea opusa si continuarea deplasarii laterale cu pas adaugat;

-acelasi exercitiu dar deplasarea laterala se executa cu pas încrucisat.

5.2. exercitii pentru consolidarea scoaterii mingii de la adversar:

-în linie pe doua rânduri, pe latimea terenului, fiecare jucator din prima linie cu
minge: cei cu minge executa deplasare cu dribling, în timp ce jucatorii fara minge
încearca sa scoata mingea din dribling;

-doua siruri de jucatori asezati în semicercul de 6m, iar în cealalta jumatate de

teren se afla un aparator activ: pase în doi din deplasare, aparatorul având sarcina
de a realiza interceptia mingii;

5.3. exercitii pentru învatarea blocarii mingilor aruncate la poarta:

-din stând pe semicercul de 6m, sarituri usoare ca mingea cu bratele întinse

deasupra capului si imitarea blocarii mingilor aruncate la poarta;

-din alergare usoara, la semnal sarituri pe doua picioare cu imitarea blocarii

mingilor aruncate la poarta;
 -câte doi fata în fata, pe semicercul de 6m, cei din atac cu minge: atacantul imita
aruncarea la poarta din saritura, iar aparatorul imita blocarea mingii, punând
palmele pe aceasta;

-trei aparatori asezati pe trei coloane (inter stânga, centru, inter dreapta) la 12m
de poarta, fiecare cu minge si câte un aparator în fata fiecarei coloane la
semicercul de 6m: atacantii executa alternativ aruncarea la poarta din saritura iar
aparatorii blocarea mingilor;

-acelasi exercitiu, dar atacantii vin de la distanta mai mare cu dribling si arunca
la poarta din saritura iar aparatorii blocheaza mingile.

Elemente tehnice din continutul jocului portarului:

6.1. exercitii pentru învatarea pozitiei fundamentale:

-din asezat departat, ridicarea rapida si luarea pozitiei fundamentale;

-din ghemuit, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale;

 -deplasari între cele doua bare, în pozitie fundamentala;

-din stând cu spatele spre teren, saritura cu întoarcere 180° si luarea pozitiei
fundamentale;

-din culcat facial, la semnal, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale;

-acelasi exercitiu din culcat dorsal, capul spre linia de fund a terenului, ridicare
rapida si luarea pozitiei fundamentale.

6.2. exercitii pentru învatarea respingerii mingii cu bratele, picioarele si

trunchiul.

-din pozitie fundamentala la linia de 4m, respingerea cu palmele a mingilor

aruncate în dreptul fetei;

-din pozitie fundamentala în centrul portii, respingerea mingilor aruncate stânga

sus-dreapta sus;

-din pozitie fundamentala în centrul portii, respingerea mingilor aruncate stânga

jos-dreapta jos.

-din pozitie fundamentala cu fata spe poarta, la semnal, întoarcere 180° si

respingerea mingilor aruncate la colturi;

-din pozitie fundamentala pe mijlocul portii, respingerea mingilor aruncate la

poarta, de jucatorii aflati pe semicercul de 9m;

-din pozitie fundamentala lânga bara din dreapta, respingerea mingilor aruncate
la poarta, de pe extrema stânga;

-acelasi exercitiu, de pe partea opusa.

6.3. exercitii pentru învatarea recuperarii si degajarii mingii:

-antrenorul asezat la linia de 7m, cu mai multe mingi: din pozitie fundamentala
pe mijlocul portii recuperarea mingilor aruncate de antrenor în spatele portii si
pasarea lor la acesta;

-antrenorul asezat la linia de 7m, cu mai multe mingi: din pozitie fundamentala
pe mijlocul portii recuperarea mingilor aruncate de antrenor în spatiul de poarta si
pasarea lor la acesta;
 -din pozitie fundamentala în mijlocul portii, recuperarea mingilor aflate în lateral
lânga bara si degajarea lor la punct fix;

-acelasi exercitiu, dar degajarea mingii se face la un jucator care se deplaseaza

permanent pe linia de mijloc a terenului.

F.CERINŢE TACTICE

Tactica individuala

1. sa cunoasca si sa aplice, cu eficienta maxima, toate procedeele tehnice

cunoscute;

2. sa participe constient si eficient la realizarea tuturor actiunilor tactice

colective.

Tactica colectiva

1. sa fie pregatit sa participe la toate fazele de atac si aparare, ori de câte ori
este nevoie, pe durata unui joc;

2. sa cunoasca si sa participe eficient la sistemele de atac cu unul si cu doi

pivoti - pozitional si în circulatie;

3. sa cunoasca si sa se integreze functional în sistemele de aparare 6:0, 5+1

om la om.

G. CONŢINUTUL INSTRUIRII TACTICE

1. Tactica individuala în atac:

1.1. consolidarea si perfectionarea aspectelor tactice legate de executiile

tehnice;

1.2. consolidarea tacticii individuale specifice pentru fiecare post în parte:

-alegerea celor mai potrivite procedee tehnice;

-alegerea celor mai bune unghiuri si pozitii de aruncare la poarta;

-alegerea celui mai indicat moment de începere a actiunii;

 -alegerea celor mai indicate actiuni individuale în colaborarea cu
coechipierii apropiati.

1.3. consolidarea actiunilor de tactica individuala specifica demarajului direct

si indirect:

-folosirea fentelor simple si duble de pornire si a schimbarilor

simple si duble de directie, pentru realizarea demarajului direct;

-folosirea patrunderilor si plasamentului pentru a putea realiza

demarcajul indirect.

2. Tactica individuala în aparare:

2.1. consolidarea tacticii de atacare a adversarului aflat în posesia mingii:

-formarea deprinderii de anticipare a actiunii adversarului;

-formarea capacitatii si obisnuintei de a ataca adversarul pe bratul

cu minge;

-formarea deprinderii de a ataca adversarul cu corpul;

-formarea capacitatii de retragere la semicerc dupa ce s-a executat

atacul adversarului cu minge.

2.2. consolidarea aspectelor tactice legate de marcarea adversarului "om la

om" si la supraveghere:

-formarea capacitatii de supraveghere permanenta a adversarului

direct, folosind miscarea în teren si în situatii cerute de joc, marcarea strânsa a
acestuia pe ½ de teren sau pe tot terenul.

2.3. consolidarea actiunilor de marcare a pivotilor:

-însusirea marcajului la interceptie efectuat asupra pivotului prin

plasarea aparatotului în apropierea acestuia, astfel ca el sa poata intercepta mingea
ori de câte ori este nevoie.

3. Tactica colectiva în atac:

3.1. contraatacul direct si cu intermediar, cu unul si cu doua vârfuri:

 3.1.1. exercitii pentru consolidarea contraatacului:

-în linie pe un rând, pe latimea terenului la 4 m de poarta, fiecare cu

minge si un portar aflat în afara liniei de margine, la 10-12 m de linia de fund: la
semnal, primul jucator de lânga portar executa 2-3 actiuni de iesire-retragere apoi
paseaza mingea la portar, pleaca la contraatac, reprimeste mingea si arunca la
poarta; când primul executant a pasat la portar cel de-al doilea aparator începe si el
sa execute actiunea de iesire-retragere, dupa care pleaca pe contraatac, exercitiul
continuând pâna executa si ultimul jucator;

-pe perechi, unul la 6m, celalalt la 9m (cu minge) si cu spatele spre poarta:
la semnal, cel cu minge paseaza la portar si pleaca pe contraatac timp în care
jucatorul fara minge încearca sa împiedice realizarea contraatacului;

- câte un portar în fiecare poarta, câte un sir de 5-6 jucatori asezati pe fiecare
extrema stânga si o minge: jucatorul cu minge paseaza la portar, pleaca pe
contraatac, reprimeste mingea, paseaza la celalalt portar si se repliaza pe partea
opusa odata cu cealalta extrema, care executa contraatacul si care devine la rândul
ei aparator; exercitiul continua în acest mod pâna când toti jucatorii executa
contraatacul si replierea;

3.2. contraatacul sustinut sau faza a II - a:

3.2.1. exercitii pentru consolidarea contraatacului sustinut:

- la o poarta, jucatorii asezati în coloana câte doi, fiecare pereche cu minge si

antrenorul situat lateral în cealalta jumatate de teren: pase în doi din deplasare
pâna la centrul terenului, de unde jucatorul aflat în posesia mingii paseaza
antrenorului si devine aparator; celalalt jucator primeste mingea de la antrenor,
executa depasirea aparatorului si arunca la poarta;

-         la o poarta, jucatorii asezati în coloana câte trei, fiecare grupa cu mingea,
iar în cealalta jumatate de teren se afla antrenorul (situat lânga linia de
margine) si un aparator la 9m: pase în trei din deplasare pâna la centrul
terenului, moment în care, jucatorul aflat în posesia mingii da pasa la
antrenor si devine al doilea aparator; ceilalti doi jucatori reprimesc mingea
de la antrenor si rezolva situatia de "doi la doi", finalizeaza cu aruncare la
poarta.
 3.3. atacul pozitional, cu unul si cu doi pivoti:

3.3.1. exercitii pentru consolidarea atacarii succesive a portii:

- câte un jucator asezat pe urmatoarele posturi din atac - extrema stânga (cu
minge), interul stânga, centrul, interul dreapta, extrema dreapta: pase în patrundere
succesiva de la o extrema la cealalta si retur;

- pe linia de mijloc a terenului, câte 2-3 jucatori asezati pe urmatoarele posturi

- extrema stânga (cu minge), inter stânga, centru, inter dreapta, extrema dreapta:
pase în patrundere succesiva de la o extrema la cealalta, cu deplasare pâna la linia
de 9 m si retragerea la centru;
 3.3.2. exercitii pentru consolidarea mijloacelor tactice colective specifice
atacului pozitional (da si du-te, blocaje, plecari din blocaje, paravane).

3.3.3. exercitii pentru consolidarea combinatiilor tactice între inter, extrema si

pivot.

3.4. Atacul în circulatie, în sistemele cu unul sau cu doi pivoti:

3.4.1. consolidarea mijloacelor tactice colective din continutul atacului în

circulatie:

- sarjele;

- învaluirile;

- încrucisarile;

- blocajele;

- paravanele;

3.4.2. consolidarea aplicarii corecte si oportune a fazelor de atac.

4. Tactica colectiva în aparare:

4.1. consolidarea mijloacelor tactice colective în aparare:

- dublarea;

- schimbul de oameni;
 - alunecarea.

4.2. exercitii pentru consolidarea relatiilor de colaborare între aparatori

învecinati si între aparatori si portar:

- trei aparatori si doua siruri de atacanti: cei din atac ameninta poarta pe
culoar (fara minge), fac fenta de aruncare la poarta si se retrag la coada sirului iar
aparatorii se muta lateral pentru închiderea culoarelor;

- acelasi exercitiu, cu minge;

- trei aparatori asezati la semicercul de 6 m, într-un spatiu delimitat de doua

jaloane si patru siruri de atacanti la 12 m: atacantii executa alternativ patrunderea
pe culoar, cu imitarea aruncarii la poarta iar aparatorii se deplaseaza lateral pentru
închiderea culoarelor;

- acelasi exercitiu cu minge;

- un aparator asezat pe extrema si un sir de 5-6 atacanti în dreptul acestuia:

jucatorul din atac executa deplasare de pe o parte pe cealalta si încearca sa
patrunda în spatiul de 9 m, iar aparatorul se deplaseaza odata cu acesta,
impiedicând actiunea lui, dupa care revine pe extrema pentru a prelua urmatorul
atacant;

- câte un aparator asezat pe cele doua extreme si câte un sir de atacanti în

dreptul lor: primul jucator din fiecare sir executa deplasare de pe o extrema pe
cealalta si încearca sa patrunda în spatiul de 9 m, iar aparatorii se deplaseaza odata
cu acestia (alunecând unul pe lânga celalalt), încercând sa împiedice actiunea lor;

- acelasi exercitiu, dar aparatorul executa schimbul de oameni;

 4.3. exercitii pentru consolidarea sistemelor de aparare;

4.4. exercitii pentru consolidarea apararii în momente fixe de joc.

2.5. Programarea si periodizarea pregatirii echipei reprezentative

scolare

Prin planificarea antrenamentului se asigura desfasurarea procesului de

antrenament sub forma unui sistem de masuri, metode si mijloace, menite sa
realizeze modificari favorabile în organism, precum si însusirea si perfectionarea
unor deprinderi tehnico-tactice si educarea calitatilor psihice la sportivi.

Prin planificarea antrenamentului se urmareste ordonarea tuturor masurilor

care sa duca la educarea sportivilor, la ridicarea maiestriei lor si la îndeplinirea
obiectivelor de performanta propuse. Aceste documente sunt:

♦planul anual;

♦planul de etapa;

♦ciclul saptamânal de antrenament;

♦conspectul.
Forma sub care sunt întocmite nu reprezinta valoarea metodica intrinseca,
ci prin gradul de realizare a continutului acestor planuri, pentru nevoile reale de
antrenament ale echpei pentru care sunt facute.
 Operatiuni metodice facute de antrenor pentru întocmirea
documentelor de planificare:

a. Fixarea obiectivelor de performanta trebuie sa tina cont de

posibilitatea echipei, de situatia principalilor adversari, schimbari care pot avea loc
în echipa (plecari, veniri, întinerire, baza materiala, conditii de antrenament, etc.).
Aceste obiective trebuie sa fie mobilizatoare pentru echipa. Obiectivele sunt
ocuparea unui loc superior, de promovare, de câstigare a unor jocuri importante.

Se stabilesc obiective privind conceptia de joc a echipei, fara sa se abata de

la conceptia Federatiei Române de Handbal.

b. Analiza echipei. Operatiunea metodica foarte importanta fiindca de la

realitatile pe care le prezinta echipa trebuie sa plecam la fixarea obiectivelor de
performanta si de instruire. Criteriile de întocmire a analizei echipei sunt:

♦efectivul echipei, numeric si valoric analizat pe posturi, ideal ar fi un lot de 18

jucatori (3 portari, 6 jucatori de semicerc si 6 de 9 metri plus 3 jucatori de
perspectiva, pentru partea dreapta (inter-dreapta) sa avem cel putin cîte un
stângaci, iar fiecare post sa fie acoperit de doi jucatori;

♦starea sanatatii jucatorilor. Pentru reusita adaptarii la efort acest lucru se face
în colaborarea cu medicul;

♦dezvoltarea fizica. Pentru acest obiectiv este necesar sa se faca masuratori

antropometrice (talie, greutate, anvergura, deschiderea palmei, diametrele
biacromial, trohanterian);

♦pregatirea fizica speciala; viteza de executie, reactie, deplasarea cu procedee

tehnice specifice, forta în picioare pentru jocul de aparare, detenta pentru
aruncarea din saritura, îndemânarea cu mingea, rezistenta în regim de viteza si
forta;

♦pregatirea tehnica. Jucatorii vor fi analizati pe baza profilului tehnico-tactic de

baza. Pentru a putea colabora cu coechipierii în orice situatie de joc;

♦pregatirea tactica. Analiza echipei prin cunostintele de tactica individuala si

colectiva prin conceptia de joc stabilita fata de anumiti adversari; în functie de
potentialul tactic al echipei vor putea fi stabilite obiectivele si sarcinile reale de
antrenament;
 ♦pregatirea psihologica. Se va analiza comportarea jucatorilor la jocuri,
antrenamente, relatia cu coechipierii în afara vietii sportive;

c. Fixarea obiectivelor generale de antrenament.

Pe baza analizei echipei si a altor probleme ce trebuie rezolvate se fixeaza

obiectivele generale de pregatire.

În planul de perspectiva de 2-4 ani, obiectivele de antrenament trebuie sa fie

esalonate metodic, în mod progresiv, de la om la om, gradate rational pentru a
putea duce la progres, la cresterea maiestriei, marirea capacitatii de performanta a
echipei.

În planul anual obiectivele de antrenament se scriu mai detaliat decât în planul

de perspectiva.

d. Întocmirea graficului periodizarii antrenamentului.

Operatiunea metodica se face în graficul planului anual care este determinata de

calendarul intern si de cel international. Din acest grafic rezulta clar perioadele de
pregatire, competitionale si de tranzitie. Acest grafic trebuie sa tina seama de
competitiile oficiale:

     Stabilirea obiectivelor intermediare care revin diferitelor perioade de

antrenament. Aceste obiective se stabilesc în functie de scopul si sarcinile
perioadei de antrenament.

     Împartirea perioadelor de antrenament în etape de instruire. Perioadele de

antrenament sunt determinate de calendarul competitional si el se
desfasoara pe o perioada de 6 - 10 - 16 saptamâni, din acest motiv fiind
necesar sa fie esalonat pe mai multe etape mai scurte de instruire, de 2- 4
saptamâni.

     Stabilirea principalelor sarcini de etapa. Fiecare etapa de instruire are

anumite sarcini de rezolvat în functie de locul pe care îl ocupa în perioada
respectiva (de exemplu la începutul fiecarei perioade pregatitoare, etapa de
instruire are ca sarcina dezvoltarea rezistentei fizice generale si a revederii
procedeelor tehnice, iar la sfârsitul etapelor pregatitoare, numite etape
 precompetitionale, se va verifica potentialul de joc, alcatuirea formatiei de
baza, stabilirea unor cupluri de jucatori.

     Stabilirea normelor de control si a controlului medical. La începutul

perioadei pregatitoare planul de etapa pe 2-4 saptamâni satisface nevoile de
pregatire, cu acelasi lucru putând fi rezolvat la sfârsitul acestei perioade sau
în perioada competitionala. Din acest motiv apare ca necesara alcatuirea
ciclului saptamânal de antrenament.

Acest grafic cuprinde doua rubrici cu caracter organizatoric:

-ziua si data;

-locul si ora.

si trei rubrici de ordin metodic:

-caracterul antrenamentului;

-taria antrenamentului;

-durata antrenamentului;

În cadrul ciclului saptamânal avem sarcini pentru toata echipa si sarcini de

individualizare. Caracterul antrenamentelor (pentru usurare) poate fi Fi, Te, Ta sau
combinat: Fi+Te; Fi+Ta; Te+Ta; Fi+Te+Ta.

Repartizarea judicioasa a antrenamentelor in ciclul saptamânal, a lectiilor cu

diferite caractere pe factori de antrenament, dar mai ales combinat, permite
antrenorilor atacarea simultana a factorilor antrenamentului. În functie de etapa de
pregatire, de conditii, se poate lucra separat pe factori de antrenament (în tabere),
iar în perioada când nu este posibil acest lucru se lucreaza pe factori impreuna.

Taria antrenamentului F.T. depaseste, iar cel T. atinge valorile solicitarilor

jucatorilor din timpul jocurilor grele de mare raspundere. Antrenamentul moderat
este sub greutatea jocului, iar cel usor este atunci când repetam anumite
combinatii tactice.

Durata antrenamentului este un factor important în ciclul saptamânal, el

putând fi exprimat în minute si se refera la cantitatea de munca depusa de sportiv.
 Stabilirea caracterului, a tariei si a duratei antrenamentului se face tinând
seama de principiile fiziologice si pedagogice ale antrenamentului.

Conspectul de lectie este documentul cel mai operativ al antrenorului, el

fiind obligatoriu pentru toti antrenorii, fiind întocmit pe baza sarcinilor din ciclul
saptamânal de antrenament. El cuprinde o însusire metodica a mijloacelor,
exercitiilor, formatiilor, a dozarii precum si a indicatiilor metodice.

Portari

- Perioada pregatitoare 1:

Subetapa 1:

1.     Dezvoltarea rezistentei generale;

2.     Dezvoltarea fortei generale;

3.     Însusirea tehnicii de baza;

- Perioada competitionala 1:

Perfectionarea tehnicii de baza;

1.     Perfectionarea colaborarii cu apararea;

2.     Perfectionarea lansarii contraatacului;

- Perioada pregatitoare 2:

Dezvoltarea rezistentei generale;

1.     Dezvoltarea fortei membrelor inferioare;

2.     Dezvoltarea vitezei de reactie;

3.     Perfectionarea tehnicii de baza;

4.     Colaborarea cu aparatorii;

- Perioada competitionala 2:
 1. Perfectionarea blocarii aruncarilor de la 9 m;

2. Blocarea aruncarilor de la 6 m;

3. Lansarea contraatacului;

4. Colaborarea cu aparatorii.

Jucatori de 9 m

- Perioada pregatitoare 1:

Subetapa I:

1.     Dezvoltarea rezistentei generale;

2.     Dezvoltarea fortei generale;

3.     Însusirea tehnicii de baza;

Subetapa a 2-a:

1.     Perfectionarea vitezei de deplasare;

2.     Perfectionarea pozitiilor fundamentale (atac, aparare);

3.     Perfectionarea aruncarilor de la 9 m;

4.     Blocarea aruncarilor;

- Perioada competitionala 1:

1. Perfectionarea tehnicii de baza;

2. Perfectionarea colaborarii cu jucatorii de la semicerc;

3. Colaborarea în aparare;

4. Perfectionarea deplasarilor;

- Perioada pregatitoare 2:

1. Dezvoltarea rezistentei generale;

 2. Dezvoltarea fortei membrelor inferioare;

3. Dezvoltarea agilitatii;

4. Perfectionarea aruncarilor la poarta;

- Perioada competitionala 2:

1. Perfectionarea colaborarii inter-extrema si inter-pivot;

2. Perfectionarea aruncarilor cu sprijin pe sol;

3. Colaborarea în aparare;

Jucatori de semicerc

-         Perioada pregatitoare 1:

Subetapa 1:

1.     Dezvoltarea rezistentei generale;

2.     Dezvoltarea fortei generale;

3.     Însusirea tehnicii de baza;

Subetapa a 2-a:

1.     Perfectionarea vitezei de deplasare;

2.     Perfectionarea aruncarilor la poarta;

3.     Prinderea paselor de angajare;

4.     Dezvoltarea vitezei de reactie;

-         Perioada competionala 1:

1.     Perfectionarea tehnicii de baza;

2.     Perfectionarea colaborarii în aparare;

3.     Perfectionarea contraatacului direct cu un vârf;

 -         Perioada pregatitoare 2:

1.     Dezvoltarea rezistentei generale;

2.     Dezvoltarea agilitatii;

3.     Dezvoltarea detentei membrelor inferioare;

4.     Îmbunatatirea startului rapid pe contraatac;

5.     Perfectionarea aruncarilor de la semicerc;

- Perioada competitionala 2:

1. Perfectionarea elementelor tehnice în atac;

2. Perfectionarea deplasarilor;

3. Perfectionarea jocului în circulatie;

4. Perfectionarea aruncarilor la poarta.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA sI DESFĂsURAREA EXPERIMENTULUI

3.1.         Scopul si sarcinile experimentului

Munca de construire a unei echipe de handbal la nivelul scolii ramâne si

trebuie sa fie una dintre problemele de baza ale activitatii profesorilor de educatie
fizica din fiecare scoala, problema care, ca importanta, va trebui situata la acelasi
nivel cu actiunea didactica desfasurata la lectiile normale de educatie fizica.

În activitatile profesorului de educatie fizica intra si misiunea de informare

despre elevii dotati specific, de depistare a celor mai indicati pentru jocul de
handbal, elemente ce pot constitui acolo unde este cazul si obiectul unei dirijari
spre unitati sportive scolare de performanta.
 De asemenea, profesorul trebuie sa testeze elevii depistati în scoala, sa-i
supuna la un ansamblu de probe, alcatuite pe diferite criterii, pentru a-i selectiona
în echipa scolii pe cei mai indicati.

În urma acestor actiuni, profesorul de educatie fizica trebuie sa alcatuiasca

echipa si sa o pregateasca în vederea participarii la competitiile sportive prevazute
în calendarul sportiv competitional scolar.

Revenind la criteriile de selectie trebuie amintit faptul ca, profesorul de

educatie fizica - antrenor al echipei reprezentative de handbal a scolii, trebuie sa-si
propuna, sa aplice cele mai indicate criterii de selectie a jucatorilor (copiilor), sa
tina cont de faptul ca el lucreaza într-o unitate scolara normala (de retea) si nu
într-una de profil (specializata LPS sau CLUB SPORTIV sCOLAR). De aceea
criteriile de selectie pe care si le impune vor fi mai "blânde", dar vor pastra
"amprenta" si caracterul stiintific, iar calitatea pregatirii va fi asemanatoare cu cea
din antrenamentul sportiv.

Scopul lucrarii a fost acela de a cunoaste cât mai profund aspectele ce tin de
pregatirea unei echipe reprezentative de handbal, la nivelul învatamântului liceal.

Sarcinile de lucru au fost urmatoarele:

1. declansarea unei ample campanii de informare si documentare pentru

întocmirea unei bibliografii care sa contina profund stiintific tema aleasa.

2. emiterea ipotezelor de lucru;

3. stabilirea unitatii scolare si a esantionului;

4. pregatirea materialelor de lucru:

- cronometru, ruleta;

- tabele centralizatoare;

5. stabilirea probelor de control;

6. testarea initiala a copiilor;

7. parcurgerea programului de pregatire;

8. recoltarea finala a rezultatelor;

 9. analiza si interpretarea rezultatelor:

- reprezentarea lor iconografica;

10. formularea concluziilor si a recomandarilor;

11. tehnoredactarea lucrarii;

12. sustinerea lucrarii.

3.2. Desfasurarea experimentului

Studiul a avut loc la Grupul scolar de Industrie Alimentara din municipiul

Galati, care este una din cele mai mari unitati scolare liceale, având un numar de
24 clase.

Referitor la conditiile în care s-a desfasurat activitatea, baza sportiva si

tehnica materiala a scolii este compusa din:

- în aer liber:

-         teren de handbal 50x25m cu porti regulamentare si asfaltat;

-         teren handbal 36x18m, cu porti (asfaltat);

-         teren volei (9x18m) si stâlpi (asfaltat);

-         sector alergari: 2 culoare, 60m lungime;

-         groapa cu nisip pentru sarituri;

-         teren baschet;

-         în interior

-         sala de sport cu dimensiunile de 10x19m, cu urmatoarele dotari:

- vestiare cu instalatii sanitare;

                                                                          

- magazie materiale;
                                                                          

- birou (vestiar) profesori;

                                                                          
 - 8 scari fixe;
                                                                          

- 8 cadre metalice pentru tractiuni;

                                                                          

- 2 panouri de baschet regulamentare;

                                                                          

                                                                     -      instalatie rabatabila pentru jocul de

volei;

- 2 porti handbal;
                                                                          

- 2 biciclete ergometrice;
                                                                          

- 16 saltele;
                                                                          

- 14 banci fixe;
                                                                          

- 3 lazi pentru sarituri;

                                                                          

- 2 capre;
                                                                          

- 4 trambuline;
                                                                          

- ca materiale sportive, au mai fost utilizate :

- 20 mingi handbal;

- 10 jaloane;

- 1 cronometru;

- 1 ruleta;

- 10 mingi medicinale (2,5kg);

- 10 mingi oina.

Pentru buna desfasurare a experimentului a fost stabilit un esantion format din

toate cele paisprezece jucatoare. Componenta lotului (esantionului) a fost urmatoarea:
 NR. NUMELE sI DATA CLASA POSTUL ÎN
PRENUMELE NAsTERII ECHIPĂ
CRT
1.         IORDACHE IRINA 16.04.1992 XI PORTAR
2.         AVASILOAIE LUCIANA 15.10.1993 X PORTAR
3.         DONOSE GEORGIANA 08.07.1992 X CENTRU
4.         BURUIANĂ ANCA 18.12.1992 XI CENTRU
5.         GHEORGHIŢĂ ALINA 06.09.1992 XI EX. DR.
6.         PANAGATOS GABRIELA 12.03.1992 XI EX. DR.
7.         IFTIMIE MANUELA 19.08.1992 X EX. STG.
8.         COSTEA ALINA 10.05.1992 XI EX.STG.
9.         GHIONEA DANIELA 10.12.1992 X PIVOT
10.    MÂNZĂ FLORENTINA 21.07.1992 XI PIVOT

11.    BERCEA ANA MARIA 16.11.1993 X INTER DR.

12.    NICA LOREDANA 08.06.1991 XI INTER DR.
13.    JIGLĂU IULIANA 23.10.1993 X INTER STG.
14.    MIRON NICOLETA 04.05.1991 XI INTER STG.

Activitatea s-a desfasurat în cursul anului scolar 2007-2008 care a

avut urmatoarea structura:

-         semestrul I: 17 septembrie 2007 - 1 februarie 2008;

-         vacanta de Craciun: 22 decembrie 2007 - 6 ianuarie 2008;

-         semestrul al II-lea: 11 februarie 2008 - 13 iunie 2008;

-         vacanta de Pasti: 26 aprilie - 4 mai 2008.

Esantionul a fost compus din 14 eleve componente ale reprezentativei

scolare de handbal ce urmau un program, stabilit de profesorul de educatie fizica
si care au fost supuse cercetarii.

Activitatea de pregatire s-a desfasurat într-un program de doua

antrenamente pe saptamâna conform unei planificari întocmite de profesorul de
educatie fizica.

Continutul si mijloacele (sistemele de actionare), necesare pregatirii

reprezentativei scolare au fost stabilite conform particularitatilor de vârsta si
nivelului lor de pregatire, precum si în conformitate cu jaloanele metodologice
prescrise de teoria si metodica predarii handbalului în învatamânt.

Testarile initiale au avut loc în perioada 20 - 30 octombrie 2007, iar testarile

finale între 1 - 15 mai 2008, aceasta pentru a se putea rezolva si celelalte sarcini
stabilite pentru întocmirea prezentei lucrari.

Cum era si firesc, la începutul anului scolar, elevilor li s-a efectuat si un

control medical de catre cadrele sanitare ale cabinetului medical al scolii, în urma
caruia a fost stabilita starea de sanatate a fiecaruia dintre ei si, în final, toti elevii
au fost declarati apti pentru efortul din lectiile de educatie fizica si pentru
activitatile extraclasa. În afara de acest control, li s-a cerut sa aduca de la medicul
de familie o adeverinta care sa consemneze acest fapt.

Tot la debutul anului scolar, elevii au fost instruiti în ceea ce priveste

protectia lor în cadrul practicarii exercitiilor fizice în timpul lectiilor de educatie
fizica si-n afara orelor de clasa - în cadrul altor activitati sportive în care ei erau
implicati direct - în timpul lor liber, în urma caruia au semnat un proces verbal de
luare la cunostinta a acestor aspecte esentiale ale domeniului nostru de activitate.

3.3. Metode si tehnici de cercetare

A. Metoda studiului bibliografic

Nici o cercetare, nici cea mai concreta nu se poate dispensa de documentarea

corespunzatoare. O buna informare si documentare se realizeaza prin fondul de carti si
reviste aparute în tara si strainatate.

În acest sens au fost studiate o serie de carti manuale, tratate, îndrumare,

periodice, comunicari, culegeri de lucrari stiintifice care au tratat sau trateaza tema
abordata în cercetare.

B. Metoda observatiei

Cea mai veche metoda proprie stiintei in constituirea de la atitudinea de

observatie pasiva se trece la activizarea constienta (la activizarea) rationala si organizata
a observatiei. Observatia este definita ca proces al cunoasterii stiintifice constând în
contemplarea metodica si intentionala vizând un anume scop.
 Aspectele observatiei sunt urmatoarele :

             felul cum subiectul abordeaza situatia;

             cum stabileste contactul uman cu ceilalti;

             cum reactioneaza la sarcinile propuse;

             felul cum îsi organizeaza actiunile;

             felul cum se exprima prin cuvânt, mimica.

Conditiile observatiei :

             caracterul fundamental teoretic si metodologic;

             scopuri precis formulate;

             sarcini precis delimitate.

Înregistrarea observatiei :

             prin organe de simt, auz;

             prin intermediul sau cu ajutorul aparentelor instrumentelor adecvate.

C. Metoda testelor

Prin definitie testul este o metoda psihologica de investigatie constând din una sau
mai multe probe identice pentru toate persoanele examinate. Valoarea testelor ca metoda
de investigatie încearca sa fie un instrument de masurare nu numai de apreciere
subiectiva a unui oarecare parametru accesibil.

Testele sunt utile cu conditia sa respecte anumite reguli induse de operatiunea de

masurare sunt necesare urmatoarele obligatii fundamentale:

          sa compare o realitate cu alta de aceeasi natura care a fost luata ca etalon ;
           sa dispuna de o unitate fixa de masura divizibila în mod uniform;

          sa exprime rezultatele în termeni cantitativi.

Cât priveste fenomenul investigat acesta nu trebuie sa reprezinte o particularitate

individuala ci un model obtinut pe mai multi indivizi.

Masurarea fara a avea un etalon nu prezinta nici un fel de interes, fiind lipsita de
orice semnificatie. Se poate afirma cu certitudine ca etalonul sau modelul este cu
adevarat una dintre cheile succesului în activitatea de testare dar nu singura.

Locul testelor în sport

Existenta unor corelatii între unele variabile morfologice sau functionale nu

permite decât o estimare relativ exacta a capacitatii de efort a organismului. Eroarea care
se comite este ca specialistul acorda credit mai mare unui singur test. Acesta nu poate
evidentia decât un singur fenomen si nici acela în totalitatea sa.

Cercetarea multidisciplinara a demonstrat ca organismul uman pentru a fi mai

bine cunoscut trebuia supus unor baterii de teste. Folosirea testelor în domeniul educatiei
fizice si sportului nu poate fi discutata fara o prealabila clasificare a acestora pentru a
putea astfel orienta specialistul asupra tuturor profiluri pe care testarea le poate aborda.

Referitor la numarul subiectilor se cunosc:

        teste individuale;

        teste de grup ;

        teste colective.

În functie de continutul testului întâlnim:

        teste pentru cunostinte;

        teste psihologice;

         teste de personalitate;

        teste biomotrice.

O alta clasificare stabileste:

        teste de aptitudini;

        teste de dezvoltare.

Cercetarea în sport are obligatia de a-si extinde bateria de teste atât catre
personalitatea sportivului cât si catre domeniul sau de întelegere adica asupra
inteligentei. Trebuie precizat ca biometria nu poate fi conceputa în afara psihometriei sau
sociometriei. Ar fi poate util ca toate investigatiile care nu au ca rezultat o masuratoare
sa se numeasca examene sau probe iar cuvântul test sa fie pastrat numai pentru
investigatiile care exprima cifric rezultatele.

Este metoda cea mai palpabila care dovedeste fara putinta de tagada evolutia spre
valori superioare a unui copil si este un ajutor nepretuit în munca antrenorilor în
formarea si selectia celor mai talentati copii.

D. Metoda statistico - matematica

Furnizeaza o imagine mai concreta riguroasa despre fenomenele studiate.

Procedeul de prelucrare matematica reprezinta un vehicul cu continut exact al inductiei
sau duce la descoperirea unor legi generale.

Observatia statistica, comparatia si prelucrarea statistica au fost folosite în

prelucrarea si interpretarea rezultatelor reusite în cercetare.

E. Metoda grafica

Aceasta metoda reprezinta o metoda vizuala de evaluare a procesului de pregatire.

Afisând reprezentarea grafica pe diferite planse se pot vedea scaderile sau cresterile în
pregatire, pe baza probelor de control si a evaluarilor lor.
 Fiecare proba testata pe parcursul unui stadiu de pregatire reprezentat grafic da o
imagine mai completa stadiului valoric atins de sportiv, a progresului sau regresului
facut.

În sportul de performanta aceasta metoda este foarte importanta ea aratând

sportivul într-o anumita perioada de pregatire, saltul valoric, stagnarea sau regresul
performantelor sale. Pe baza metodei grafice pot fi prognozate unele rezultate aceasta
metoda fiind strâns legata de metoda testelor înregistrate, statistico - matematic. Metoda
grafica reprezinta imaginea tehnicilor de cercetare afisat ca un tablou finisat.

A. Masuratori si testari

a). Masuratori somatice

1.     Înaltimea a fost masurata cu taliometrul, între vertex (cel mai înalt
punct al corpului) si planul plantelor. Subiectul pozitionat în stând cu
spatele la perete; vertexul a fost marcat cu un echer; o cateta pe
vertex, unghiul drept la perete pe taliometru.

2.     Anvergura s-a masurat între punctele digitale (dactilion); subiectul

stând cu membrele superioare în abductie de 90 0 din umeri, coatele
extinse, palmele în pozitie intermediara.

3.     Lungimea palmei s-a masurat cu centimetrul sau rigla între mijlocul
pliului distal al încheieturii mâinii si dactilion (vârful degetului
mijlociu).

4.     Greutatea s-a masurat cu cântarul, subiectii în echipament sportiv.

5.     T - 100

b). Probe motrico - tehnice:

1.     Alergare 30 m plat. S-a executat în linie dreapta pe teren plat, s-a
cronometrat si a fost înregistrat timpul în secunde si sutimi de
secunda.
 2.     5 x 30 m (media). Se alearga în linie dreapta pe teren plat.
Cronometrul se porneste la miscarea piciorului din spate. Se
înregistreaza timpul realizat în secunde si zecimi de secunda.

3.     30m dribling printre 7 jaloane. Se executa în linie dreapta, distanta

între jaloane 3 m.

4.     Saritura în lungime de pe loc. Stând cu talpile usor departate

înapoia unei linii, elan cu bratele si saritura în lungime cu
desprindere de pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol. Se
înregistreaza lungimea sariturii.

5.     Aruncarea mingii de handbal la distanta, cu elan de trei pasi.

Mingea de handbal este aruncata la distanta cu elan de trei pasi. Se
executa de doua ori, înregistrându-se cea mai buna aruncare. Se
masoara lungimea aruncarii în metrii.

6.     Deplasare în triunghi (3 trasee) - (deplasarea în pozitie

fundamentala). Între cele doua semicercuri (de 6 si 9m) se deseneaza
pe sol 4 cercuri cu diametru de 0,50m, la distanta de 6m si respectiv
2,5m unul de celalalt (centrele cercurilor formând un dreptunghi cu
laturile de 6m si respectiv 2,5m). Subiectul se gaseste initial în cercul
(A) din stânga (la semicercul de 6m). La semnal se deplaseaza cu
pasi adaugati spre dreapta unde atinge cu piciorul cercul (B), apoi cu
viteza maxima oblic lateral stânga înainte la cercul (C), înapoi la
cercul (A), oblic lateral la cercul (D) si înapoi la cercul (B), cu pasi
adaugati lateral la cercul (A).

7.     Detenta - din stând lateral cu fata la perete cu umarul bratului

aruncator spre perete, elan de 3 pasi, bataie pe piciorul opus si
atingerea peretelui. Dupa aterizare se mai masoara înaltimea cu
bratul sus (tot pe perete), diferenta reprezentând detenta.

8.     Alergare 2 x 400m. Se executa pe teren plat. Pauza între repetari

este de 2'. Se înregistreaza timpul în minute si secunde.

Indicatori statistici folisiti

În vederea prelucrarii si interpretarii datelor s-a folosit metoda

statistico-matematica. Cifrele care reprezinta performantele realizate la
diferite probe au un caracter probabilistic, pentru ca în cadrul unui colectiv
sau grup, unele performante se pot repeta, fara sa se poata sti de câte ori
se vor produce, mai ales când investigatia este efectuata pentru prima
data. Analiza rezultatelor obtinute de catre subiecti la testarile initiale si
finale a fost efectuata pe baza calculelor pentru atingerea urmatorilor
indici:

Media aritmetica face parte din indicatorii tendintei centrale alaturi de

alti doi parametri, modulul si mediana. Media aritmetica este indicatorul
statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor recoltate si care se ia în
considerare în toate calculele ulterioare. De asemenea, ofera cea mai
precisa masura a tendintei centrale, supusa la trei genuri de influente,
exercitate de: valorile extreme maxime, valorile extreme minime si valorile
cu frecventa cea mai mare. Formula de calcul cea mai simpla este :

X=

Abaterea standard (S) este indicator utilizat în practica cercetarii si se

calculeaza dupa formula:

S= sau S=

Are întotdeauna semnul si reprezinta standardul cu care se poate abate

de la media aritmetica fiecare dintre valorile individuale. Cu cât dispersia
este mai redusa cu atât valoarea centrala este mai reprezentativa.

Coeficientul de variabilitate (Cv) este exprimarea în procente a

înmultirii dintre abaterea tip si media aritmetica. Reprezinta o masura a
gradului de omogenitate, valoarea acestuia este invers proportionala cu
omogenitatea. Formula este:

Cv =

Statistica recomanda pentru interpretare urmatoarele trepte de

apreciere:

-         0 - 10% omogenitate mare;

-         10 - 20 % omogenitate medie;
 -         peste 20% lipsa de omogenitate;

Valorile coeficientilor de variabilitate pot fi influentate de unii factori ca:

numarul de cazuri, de distributia rezultatelor.

3.4. Jocuri de miscare, exercitii si structuri de exercitii folosite în

cadrul experimentului

VITEZA

1.     Alergarea cu schimbare de directie la stimul sonor; 2 x 45", pauza 15".

2.     Alergare uniform accelerata 4 x 20 m; pauza 30".

3.     Starturi:

-         din picioare;

-         din ghemuit;

-         din ghemuit cu spatele catre directia de deplasare; 4 x 15 m; pauza 15".

4.     Alergare cu genunchii sus; 4 x 30 m; pauza 45''.

5.     Joc de glezne; 4x30 m; pauza 30 ''.

6.     Alergarea de viteza (cu start din picioare); 4x30 m;pauza 45 ''.

7.     Alergare de viteza 3x50 m; pauza 30''.

8.     Alergare de viteza; 4x50 m; pauza 1'.

9.     Alergare de viteza, atingerea unui reper, întoarcere,40m; 4x50 m; pauza

între repetari 1'.

10. Deplasarea rapida cu pas adaugat pe semicercul de 6m, stânga.

11. Alergare cu accelerari la intervale de 15 m, 8x; pauza 45''.

ÎNDEMÂNAREA
1. Atinge mingea daca poti; 2x3'; pauza 1'.

2. Ocheste tinta miscatoare (cercul rostogolit); 2x4'; pauza 20''.

3. Dribling printre jaloane; 4x20m; pauza 20''.

4. Dribling în slalom cu ambele mâini; pauza 30''.

5. Dribling cu 2 mingi simultan cu ambele mâini;4x40m;pauza 1'.

6. Trecerea mingiei printre picioare 1',8x;pauza 30''.

7. Jonglerii cu mingea de hanbal; 1'; 8x; pauza 30''.

REZISTENŢA

1. Alergarea cu schimbarea tempoului din 300 în 300 m; 900m; 2x; pauza

activa 1'.

2. Alergarea în tempo uniform; 2x3'; pauza activa 1'.

3. Alergare în tempo ¾; 2x400m; pauza activa 30''.

4. Alergare în tempo uniform; 2x500m; pauza activa 30''.

5. Alergare pe teren variat; 2x3'; pauza activa 1'.

6. Alergare în tempo variat; 2x3'; pauza activa;

7. Cross (alergare pe teren variat) 1000m; 3x; pauza 3-5'.

FORŢA

1. Genoflexiuni cu ridicare pe vârfuri 4x15 repetari; pauza 30''.

2. Sarituri succesive peste banca de gimnastica; 4x20''; pauza 30''.

3. Pas saltat; 4x25m; pauza 15''.

4. Pas sarit 4x30m; pauza 30''.

5. Mersul piticului; 4x25m; pauza 15''.

 6. Dansul Cazacilor; 4x30''; pauza 30''.

7. Flotari cu sprijinul palmelor pe perete; 4 serii x 10 repetari; pauza între

serii 30''.

8. Tractiuni la scara fixa; 6 serii x 4 repetari; pauza 30''.

9. Flotari din culcat facial cu bataia palmelor; 4 serii x 4 repetari; pauza 30''.

10. Roaba distanta 20m; 4x; pauza 30''.

11. Pase de pe loc si din deplasare cu mingea medicinala de 1 kg; 4 x 40m;

pauza 30''.

12. Aruncarea la distanta cu mingea medicinala înainte cu 2 mâini deasupra

capului; 20x; pauza 10''.

13. Aruncarea la distanta înapoi, cu 2 mâini de deasupra capului, cu mingea

medicinala; 20x; pauza 10''.

14. Culcat facial cu bazinul în sprijin pe banca de gimnastica, palmele la

ceafa, îndreptarea si extensia spatelui; 4 serii x 8 repetari; pauza 15''.

15. Stând departat, cu mingea de 2 kg tinuta deasupra capului, aplecari

înainte si ridicari; 4 x 10 repetari; pauza 30''.

Mijloace tehnico-tactice utilizate în procesul instruirii

     Miscarea în teren (Mt)

Mt1. Deplasarea în pozitie fundamentala de-a lungul semicercului de 6 m;

Mt2. Deplasarea în pozitie fundamentala, iar la semnal auditiv alergare cu

schimbari de directie pe lungimea terenului de handbal, pâna la poarta din
terenul opus.

Mt3. Joc de miscare "Cine tine mingea mai mult în dribling".

Mt4. Joc de miscare "Leapsa pe perechi cu atingerea gleznei partenerului".

Mt5. Joc de miscare "Apara cetatea".

Mt6. Joc de miscare "Cine tine mingea mai mult".

Mt7. stafeta cu porniri, alergari, întoarceri, opriri, alergari cu fata si cu

spatele spre directia de alergare, sarituri, schimbari de directie; 4 x 30 m;
pauza activa 30''.

Mt8. Alergare cu pasi adaugati si cu pasi încrucisati; 6 x 30 m, pauza 1'.

Mt9. Galop lateral, înainte, înapoi, 4 x 30 m; pauza 45''.

Mt10. Pozitia fundamentala de aparare: deplasari înainte, înapoi, lateral

stânga-dreapta, 6 x 30''; pauza 20''.

     Prinderea si pasarea mingii(P)

P9. Pase în 2 si 3 jucatori de pe loc 3x5 min., pauza între serii.

P10. Pase în triunghi cu iesire la minge 6x3 min., pauza 40 sec.

P11. Pase în zig - zag 6x3 min., pauza 30 sec.

P12. Pase în patrat 6x3 min., pauza 30 sec.

P13. Pase în stea 6x3 min., pauza 30 sec.

P14. Pase în alergare 2, 3, si 4 jucatori 6x25 m, pauza 30 sec.

P15. Suveica simpla (la distanta de 3 m) 4x5 min., pauza 30 sec.

P16. Suveica dubla (la distanta de 4 m) 2x 10 min., pauza 45 sec.

P17. Patratul miscator (cu 2 mingi) 4 x 4 min., pauza 45 sec.

P18. Pase speciale: lansate, din pronatie, cu pamântul, 3x10 min., pauza 45
sec.

P19. Pase speciale pentru angajarea pivotului.

P20. Pase speciale în atacul în potcoava 2x10 min., pauza 45 sec.

     Aruncarea la poarta(AP)

AP9. Concurs de aruncari la distanta cu mingi de oina, tenis, 4x2 min.,
pauza de 30 sec.

AP10. Aruncare la poarta de pe loc 2x10 min.., pauza 45 sec.

AP11. Aruncare la poarta împartita în 9 patrate, 2x10 aruncari, pauza 1 min.

AP12. Aruncare la poarta precedata de pase, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP13. Aruncare la poarta precedata de dribling, 2x15 min., pauza 1 min.

AP14. Aruncare la poarta din încrucisare simpla si dubla, 2x15 min., pauza
45 sec.

AP15. Pase în potcoava, urmate de aruncari la poarta, 2x15 min., pauza 45

sec.

AP16. Aruncare la poarta cu pasi adaugati, 2x15 min., pauza 1 min.

AP17. Aruncare la poarta din saritura precedata de pase, 3x10 min.

AP18. Aruncare la poarta din saritura peste banca de gimnastica, 3x5 min.,
pauza 45 sec.

AP19. Aruncare la poarta de la 7 m, 4x2 aruncari, pauza 20 sec.

     Driblingul(D)

D5. Dribling multiplu de pe loc, alternativ cu mâna stânga si dreapta, 4x45

sec., pauza 30 sec.

D6. Dribling cu alergare în linie dreapta, 6x30 m, pauza 30 sec.

D7. Suveica simpla cu dribling, 4x2 min., pauza 45 sec.

D8. Dribling printre jaloane, 4x 30 m, pauza 30 sec.

D9. stafeta cu dribling (în linie dreapta si printre jaloane), 5x30 m.

D10. Dribling în viteza 15 m, urmata de pasa lunga, 6x15m, pauza 20 sec.

D11. Dribling-pasa-dribling-aruncare la poarta, 2x10 min., pauza 1 min.

      Atacarea adversarului(AA)

AA1. Deplasari în oglinda în perechi, 4x45sec., pauza 20 sec.

AA2. Din deplasare în pozitie fundamentala de aparare, pe perechi,

atingerea umerilor partenerului, 4x45 min., pauza 15 sec.

AA3. Deplasare laterala în pozitie fundamentala pe semicerc, cu iesirea si

atingerea unor jaloane, 6 x 45 sec., pauza 30 sec.

AA4. Joc scoala 3:3, 4:4, 6:6, lucru 4x5 min., pauza 2 min.

     Scoaterea mingii de la adversar(Sm)

Sm1. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling, celalalt încearca sa scoata

mingea (din deplasare pe tot terenul), 2x4 min., pauza 30 sec.

Sm2. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling din alergare în linie dreapta,

celalalt din lateral - încearca sa-i scoata mingea, 4 x 30 m, pauza 30 sec.

Sm3. Pe perechi, (saltarea) mingii tinuta în palma, 4x2 min., pauza 45 sec.

Sm4. Joc scoala (scoaterea mingii), 2x10 min., pauza 1 min.

     Blocarea mingilor aruncate la poarta (Bm)

Bm1. Jocuri: "Apara cetatea", "Fereste-te de minge", 2 x 5min., pauza 45

sec.

Bm2. Pe perechi, blocarea mingilor aruncate la poarta de partener, 4x4

min., pauza 30 sec.

Bm3. Blocarea mingii "Prastie", 2x45 sec., pauza 10 sec.

Bm4. Blocarea mingilor aruncate alternativ de cei doi interi, 4x4 aruncari,
pauza 20 sec.

     Marcajul si demarcajul (MD)

Md9. Joc 2:2, 4x3 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).

MD10. Joc 3:3, 4x4 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).
Md11. Joc 4:4 pe tot terenul, 4x5min., pauza 2min.

     Angajarea pivotilor si extremelor (Ape)

Ape1. Accentul cade pe continutul tactic al angajarii: surpriza, eficienta,

risc. Joc 2x10 min., pauza 2 min.

Ape2. Joc 4:4 cu tema, 2x5min., pauza 45 sec.

Ape3. Lucru pe unitati de joc: inter-centru-pivot; extrema-inter-pivot; inter-

pivot-inter, 3x10min., pauza 3 min.

Ape4. Joc scoala cu angajarea pivotului si extremelor, 2x15min., pauza

2min.

     Paravanul (Pv)

Pv1. Pe perechi, jucatorul asezat la semicercul de 9 m, paseaza

coechipierului care vine si arunca la poarta din saritura, peste partener, 4x4
min.

Pv2. Pase între 2 jucatori din alergare, jucatorul care este mai avansat
paseaza si se retrage în paravan, 4x2 min., pauza 45 sec.

Pv3. Paravan de 2 jucatori la 9 m, cu aparatori semiactivi, 2x5 min., pauza

45 sec.

Pv4. Joc scoala (cu tema); paravan de 2 si 3 jucatori cu adversari activi (se
insista mai ales pentru aruncarile de la 9 m), 2x15 min., pauza 2 min.

     Circulatia de minge (Cm)

Cm1. În atacul cu un pivot, pase cu 2 mingi astfel; extrema-centru-extrema,

inter-pivot-inter, 2x5min., pauza 1 min.

Cm2. Circulatie în opt la semicercul de 9 m, 4x2 min., pauza 1min.

Cm4. Pase în triunghi, cu deplasarea jucatorului înapoia sirului opus (fata

de cel la care paseaza), 4x2 min., pauza 30 sec.

Cm5. Pase rapide în "patrat" cu deplasarea jucatorului unde a pasat, 4x2

min., pauza 30 sec.
Cm6. Pase cu circulatia rapida a jucatorilor pe semicerc, 4x3 min., pauza 45
sec.

Cm7. Joc scoala (cu tema), circulatie de minge si jucatori, 2x5 min., pauza
45 sec.

     Atacul în momente fixe (Amf)

Amf1. La lovirea de la colt, 2x5 min., pauza 30 sec.

Amf2. La aruncarile de 9 m, 2x10 min, pauza 45 sec.

Amf3. La aruncarile de la 7 m, 2x10 min, pauza 1 min.

Amf4. Joc cu tema, 2x20 min., pauza activa 5 min.

     Replierea (Re)

Rel. Alergare cu spatele spre directia de deplasare, 6x15 m., pauza 20 sec.

Re2. Pe perechi, un jucator executa dribling, celalalt se retrage, 4x3 min.,

pauza 45 sec.

Re3. Contraatac (faza I), cu repliere rapida, 6x30 m, pauza 1 min.

Re4. Joc cu tema - repliere rapida, 2x15 min., pauza activa 3 min.

     Apararea 6:0 - Zona (Az)

Azl. La o poarta, atac-aparare, 2x5 min., pauza 45 sec.

Az2 Contraatac-repliere rapida-asezare în 6:0, 4x4 repetari, pauza 20 sec.

Az3. Joc cu tema, 2x15 min., pauza activa 5 min.

     Schimbul de oameni în aparare (SOA)

SOA1. Pase în patrundere la 9 m, pe doua siruri, cu deplasarea jucatorilor la

sirul opus, în aparare câte 2 jucatori preiau si predau adversarul, 2x10 min.,
pauza 30 sec.
 SOA2. Acelasi exercitiu, pe 3 siruri, cu dubla încrucisare la 9 m si 3
aparatori, 2x10 min.

SOA3. Schimb de oameni în conditii de joc 5:5, 2x5 min., pauza 45 sec.

SOA4. Joc scoala cu accent pe schimbul de oameni în aparare, 2x10 min.,

pauza 2min.

CAPITOLUL 4

REZULTATELE CERCETĂRII sI INTERPRETAREA LOR

4.1. Analiza rezultatelor obtinute la masuratorile somatice

1.     Înaltimea

Media aritmetica a jucatoarelor a fost 166,50 cm., o medie buna care

caracterizeaza un nivel de dezvoltare somatica bun. Abaterea standard (S) a fost
de ± 5,80, ceea ce denota ca valorile individuale se abat de la valoarea centrala cu
un etalon de 5,40. O dispersie relativ mica a rezultatelor. Coeficientul de
variabilitate denota omogenitate mare a rezultatelor (între 0 - 10 %), deci ele au o
dispersie mica, nu exista diferente majore între jucatoare. (ANEXA 2).

Mediile aritmetice ale jucatoarelor pe posturi sunt urmatoarele:

-         portari = 164,00 cm.

-         jucatori de 6m = 163,50 cm.

-         jucatori de 9 m = 173,75 cm .

Comparativ cu modelul somatic pentru esalonul de copii de performanta

situatia se prezinta în felul urmator: înaltimea celor doi portari (164,00 cm.) este
sub limita inferioara a modelului (165,00 - 172,00 cm.); jucatoarele de 6 m cu
media de 163,50 cm. sunt si ele (ca medie) sub limita modelului respectiv (168,00
cm.), iar jucatoarele de 9 m (ca medie) se afla, la fel, sub limita modelului
(ANEXELE 2 sI 4, GRAFICUL 1).
 2. Anvergura

Rezultatele masuratorii au relevat o medie de 168,42 cm. Abaterea standard

(S) indica o dispersie a rezultatelor, relativ mica, deci o dispersie pe masura.
Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0 -
10 %), deci o dispersie mica, buna (ANEXA 2).

Mediile aritmetice ale jucatoarelor, pe posturi, au fost:

-         portari = 166,00 cm.

-         jucatoare de 6 m = 165,37 cm.

-         jucatoare de 9 m = 173,75 cm .

În comparatie cu modelul somatic pentru esalonul de copii de performanta

(junioare III) situatia este: anvergura portarilor (166,00 cm.) este sub nivelul
modelului somatic; media înaltimii jucatoarelor de 6 m (165,37 cm.) este sub
nivelul modelului, la fel si media jucatoarelor de 9 m (173,75 cm.) sub nivelul de
177,00 cm. al modelului somatic (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 2).

2.     Lungimea palmei

Au fost masurate palmele si media jucatoarelor a fost: 17,39 cm. Abaterea

standard (S) a fost ± 0,84cm., ceea ce ne arata o dispersie mica a rezultatelor
pentru ca valoarea lor centrala este mai reprezentativa. Coeficientul de
variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10 %), adica au o
dispersie mica (ANEXELE 2).

Mediile aritmetice ale jucatoarelor pe posturi au fost urmatoarele:

-         portari = 16,90 cm.

-         jucatoare de 6m = 17,00 cm.

-         jucatoare de 9 m = 18,42 cm .

Comparativ cu modelul somatic pentru junioare III situatia este urmatoarea:

media portarilor 16,90 cm. este cu putin sub limita modelului (17,00 cm.), media
aritmetica a jucatoarelor de 6 m este peste nivelul modelului, iar media
jucatoarelor de 9 m este peste model (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 3).
 3.     Greutatea

S-a constatat o medie aritmetica de 62,85 kg. Abaterea standard (S) indica o
dispersie relativ mica a rezultatelor, la fel si coeficientul de variabilitate (Cv), care
indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10 %), adica o dispersie mica
(ANEXA 2).

Pe posturi mediile greutatii corporale au fost:

-         portari = 58, 50 kg.

-         jucatoare de 6 m = 61,25 kg.

-         jucatoare de 9 m = 68,25 kg. (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 4).

4.     Raportul T- 100

Media aritmetica a echipei a fost 1,08. Abaterea standard (S) indica faptul ca
valoarea centrala este foarte reprezentativa, deci datele au o dispersie mica, iar
coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10
%), deci o dispersie mica (ANEXA 2).

Mediile aritmetice pe posturi au fost:

-         portari = 1,12

-         jucatoare de 6 m = 1,06

-         jucatoare de 9 m = 1,10

Comparativ cu modelul somatic pentru junioare III situatia este urmatoarea:

media portaritelor 1,12 este mai mare ca modelul (1,06 - 1,07), media jucatoarelor
de 6 m corespunde modelului (1,06), iar media jucatoarelor de 9 m (1,10) este
mult mai mare ca a modelului (1,06 - 1,07) (ANEXELE 2 sI 4, GRAFICUL NR.
5).

 
  

GRAFICUL NR. 1

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE

PERFORMANŢĂ

ÎNĂLŢIMEA

(JUNIORI III)
 GRAFICUL NR. 2

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE

PERFORMANŢĂ

ANVERGURA
 (JUNIORI III)

GRAFICUL NR.3

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE

PERFORMANŢĂ
 (JUNIORI III)

LUNGIMEA PALMEI

GRAFICUL NR. 4

VALORILE MEDII PE POSTURI

GREUTATEA
 GRAFICUL NR. 5

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE

PERFORMANŢĂ

(JUNIORI III)

RAPORTUL T - 100

G
 4.2.         Evaluarea rezultatelor obtinute la testarile fizice si tehnice

1.     Alergare 30 m plat

La testarea initiala cel mai bun rezultat a fost înregistrat la G.A. (5"12) iar cel
mai slab la A. L. (5" 71). Aceeasi stare de lucruri si la testarea finala: cel mai bun
rezultat la G.A. (0"12). Toate rezultatele finale au fost superioare celor initiale.
(GRAFICUL NR. 6)
 2.     5 x 30 m

Din analiza rezultatelor individuale s-au constatat: cel mai bun rezultat la
testarea initiala l-a obtinut G.A. (5"23), iar cel mai slab M.N. (5"88). La testarea
finala doua eleve au avut rezultate bune D.G. si P.G. (5"21) iar cel mai bun , eleva
P.G. (5"20) cel mai slab a fost constatat la N.L. (5"53). Cel mai mare progres a
fost realizat de A.L. (0"47). Rezultatele finale sunt superioare, în totalitate, celor
initiale (GRAFICUL NR. 7)

3.     30m dribling printre jaloane

Cel mai bun rezultat al testarii initiale a fost cel al elevei G.A. (7"71) iar cel
mai slab a fost constatat la I. I. (8"36). La testarea finala rezultatul cel mai bun tot
la G.A. (7"40) si cel mai slab tot la I.I. (8"36). Cel mai mare progres a fost
constatat la I.I. (0"36) si la B.A. (0"36). Cel mai mic progres a fost constatat la
C.A. (0"13). Absolut toate rezultatele finale sunt superioare celor initiale
(GRAFICUL NR.8).

4.     Saritura în lungime de pe loc

Analiza testarii initiale a constatat ca cele mai bune performante au fost

obtinute de I.M. si M.I. (1,90 m) iar cea mai slaba a fost constatata la B.A.
(1,75m). Cea mai buna performanta la testarea finala a fost realizata de M.I. (1,95
m) iar cea mai slaba, de catre elevele G.A. si B.A. (1,83m). Diferenta mare de la o
testare la alta a fost constatata la eleva B.A. (0,10m) iar cel mai mic progres, la
N.L. (0,02m) (GRAFICUL NR.9)

5.     Aruncarea mingii de handbal

La aceasta proba, la tastarea initiala, cel mai bun rezultat a fost înregistrat la
C.A. (28,00m), iar cel mai slab, la J.I. (23,00 m). La testarea finala, doua eleve au
avut performanta cea mai buna: C.A. si M.F. (31,50 m), iar cea mai slaba a fost
constatata tot la eleva J.I. (26,00m).Progres evident la M.F. (4,50 m), iar cel mai
mic progres I.I. (0,50m). Rezultatele finale sunt superioare, în totalitate, celor
initiale. (GRAFICUL NR. 10)

6.     Deplasarea în triunghi (3 trasee)

Dupa mentinerea acestei probe, la testarea initiala au fost constatate

urmatoarele: cea mai buna performanta a fost înregistrata de D.G. (23"72) iar cea
mai slaba de J.I. (25"73). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a obtinut tot
D.G. (23"15), iar P.G. (0"87). Dar cel mai mic M.I. (0"18). Rezultatele finale sunt
mult superioare celor initiale. (GRAFICUL NR.12).

7.     Detenta

Au fost constatate urmatoarele aspecte: la testarea initiala cel mai bun rezultat
l-a obtinut N.L. (39 cm) iar cel mai slab la I.I., P.G. si C.A.(29 cm). La testarea
finala, cel mai bun rezultat l-a avut tot N.L. (41 cm) iar cel mai slab I.I. (31 cm).
Progrese evidente la P.G. , C.A. si G.A. (4 cm), iar cea mai mica diferenta, la J.I.
(1 cm). Rezultatele finale sunt mai bune decât cele înitiale, la toate elevele
(GRAFICUL NR. 12).

8.     2 x 400 m

S-au constatat urmatoarele: la testarea initiala cel mai bun rezultat l-a realizat M.F.
(2´15") iar cel mai slab J.I. (2´ 30"). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a
obtinut P.G. (2´09") iar cel mai slab J.I. (2´ 28"). Progres mare a fost constatat la
G.A. (0´10"), iar cel mai mic la M.F. (0´02"). Rezultatele finale sunt, în totalitate,
superioare celor initiale (GRAFICUL NR. 13).
 GRAFICUL NR.6

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

ALERGARE 30 m PLAT

GRAFICUL NR.7

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

5 X 30 m
 GRAFICUL NR.8

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

30 m DRIBLING PRINTRE JALOANE

GRAFICUL NR.9
EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC

GRAFICUL NR. 10

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL

 GRAFICUL NR. 11

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

DEPLASARE ÎN TRIUNGHI (3 TRASEE)

GRAFICUL NR. 12

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

DETENTA
 GRAFICUL NR. 13

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

2 X 400 m
 4.3.         Interpretarea datelor si reprezentarea grafica

1.     Alergare 30 m plat

Valorile mediilor aritmetice au fost 5"45 (T.I.) si 5"15 (T.F.). Se constata un

progres de 0"30. Abaterea standard (S)a avut urmatoarea evolutie: ± 0,18 (T.I.) si
± 0,09 (T.F.). Se constata ca valoarea centrala a rezultatelor finale este mai
reprezentativa, deci au o dispersie mai mica . Coeficientul de variabilitate (Cv)
indica omogenitate mare a ambelor testari (între 0-10 %) , cu valoare mai mica la
testarea finala, unde si dispersia este mai mica. Comparativ cu modelul motric
pentru copii de performanta (juniori III) mediile celor doua testari sunt inferioare
acestuia (4"90). (ANEXA 3, GRAFICUL NR.13).

2.     Alergare 5 x 30 m (media)

Rezultatele au avut urmatoarele medii aritmetice: 5"64 (T.I.) si 5"36 (T.F.).

Abaterea standard (S) a avut urmatoarea tenta: ±0,18 (T.I.) si ±0,10 (T.F.) ceea ce
indica o dispersie mai mica la testarea finala pentru ca valoarea centrala a sirului
este mai reprezentativa. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare
a rezultatelor ambelor testari , mai ales la cele finale, unde si dispersia este mai
mica (buna). Mediile aritmetice ale celor doua testari sunt inferioare modelului
motric pentru grupele de copii de performanta (juniori III)(5"20) (ANEXA 3,
GRAFICUL NR.17).

3.     30 m dribling printre jaloane

Mediile aritmetice au fost urmatoarele: 7"89 (T.I.) si 7"63 (T.F.). A fost

constatat un progres de 0"26. Abaterea standard (S) a avut urmatoarele valori: ±
0,18 (T.I.) si ± 0,10 (T.F.), deci dispersii mici, mai ales la rezultatele finale, unde
rezultatele individuale se abat cu mai putin de la valoarea lor centrala.
Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor la ambele
testari, mai ales la cele finale. Mediile aritmetice ale testarilor sunt inferioare
modelului motric pentru copii de performanta (juniori III). (7"30). (ANEXA4,
GRAFICUL NR.16).

4. Saritura în lungime de pe loc

Valorile mediilor aritmetice au fost: 1,82 m (T.I.) si 1,88 (T.F.). abaterea

standard (S) indica dispersii foarte mici mai ales la tastarea finala, unde valoarea
centrala a valorilor individuale este mai reprezentativa. Coeficientul de
variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (0 - 10 %) la ambele
tastari, dar cu valoare mai mica la cea finala, unde si dispersia este mai mica, deci
cele doua medii aritmetice ale testarilor sunt inferioare modelului motric pentru
copii de performanta (juniori III) (1,90 m) (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 17)

5.Aruncarea mingii de handbal

Valorile mediilor aritmetice au fost: 28,89 (T.I.) si 29,07 (T.F.). A existat un

progres de 0,18 m . Abaterea standard (S) indica dispersii mici la ambele siruri dar
cu valoare mai buna la rezultatele finale. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica
omogenitate mare a rezultatelor la ambele testari (între 0-10 %). Comparativ cu
modelul motric pentru juniori III ambele valori ale mediilor sunt inferioare dar nu
cu mult. (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 18)

6.Deplasare în triunghi (3 trasee)

Rezultatele la cele doua testari au avut urmatoarele medii aritmetice: 24"42

(T.I.) si 24"04 (T.F.) si un progres de 0"38. Abaterea standard (S) indica dispersii
mici la ambele testari, mai ales la cea finala, la fel si coeficientul de variabilitate
(Cv) care indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10 %) fata de modelul
motric pentru juniori III. Mediile sunt inferioare, dar nu cu mult (ANEXA 3,
GRAFICUL NR.19).

7. Detenta

Valorile medii au fost 33,35 cm (T.I.) si 35,85 (T.F.)cm (T.F.)relevându-se

astfel, un progres de 2,50 cm. Abaterea standard (S) indica dispersie mica ale
ambelor siruri de rezultate, pentru ca valorile nu se abat de la cele centrale cu
mult, mai ales la testarea finala. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica
omogenitate mare a rezultatelor la ambele testari (între 0-10%). (ANEXA3,
GRAFICUL NR.20)

9.     Alergare 2x400 m

Mediile aritmetice ale rezultatelor au fost : 2´23"(T.I.) si 2´16" (T.F.). S-a

relevat un progres general de 0´07". Abaterea standard(S) indica dispersii mici si
egale la ambele siruri. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mica
(între 0-10 %) la ambele testari, deci dispersii mici ale sirurilor (ANEXA 3,
GRAFICUL NR. 21).
 GRAFICUL NR. 14

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ALERGARE 30 m PLAT

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR.15

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

 ALERGARE 5 x 30 (MEDIA)

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 16

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

30 m DRIBLING PRINTRE JALOANE

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR. 17

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 18
 EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR. 19

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

DEPLASARE ÎN TRIUNGHI (3 TRASEE)

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 20

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

 DETENTA

GRAFICUL NR. 21

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ALERGARE 2 x 400 m
 CONCLUZII

1. La anumite nivele ale învatamântului preuniversitar exista

posibilitatea cresterii numarului orelor de educatie fizica pe saptamâna, la cele
doua ore din trunchiul comun, existente în planul de învatamânt, putând fi
adaugata înca una prin curriculum-ul la decizia scolii (C.D.S.). Fata de cele
existente, aceasta ora în plus poate "îmbraca" forma de extindere, pentru
practicarea handbalului.
 2. De asemenea la nivelul învatamântului gimnazial exista posibilitatea
acordarii a una , doua ore saptamânal pentru instruirea si pregatirea echipelor
reprezentative scolare.

3. Cercetarea efectuata a evidentiat faptul ca, acolo unde exista

posibilitati si pasiune, se poate desfasura un demers didactic orientat spre
periodizarea unei echipe de handbal, dar cu conditia ca sa tina cont de anumite
jaloane metodologice, de un program specific, de particularitatile de vârsta, sex
si nivelul motric ale copiilor.

4. De asemenea trebuie sa se tina cont de faptul ca, la aceasta vârsta sunt

indicate a fi aplicate atât jocurile dinamice cât si sisteme de actionare
complexe, marea majoritate a actiunilor trebuind sa aiba un caracter de
întrecere. La aceasta se mai adauga si faptul ca trebuie sa existe un grafic de
pregatire, de periodizare a pregatirii cu mari accente pe lunile din toamna si din
primavara - vara.

5. Planificarea efectuata a tinut cont de conditiile existente la unitatea

scolara, de programul (orarul) elevelor, de conditiile geo-climaterice si de
faptul ca în scoala exista o traditie în acest sens.

6. În cazul de fata periodizarea instruirii poate fi axata pe urmatoarele

etape:

-         perioada pregatitoare I ;

-         perioada competitinala I ;

-         perioada pregatitoare II ;

-         perioada competitionala II.

Aceasta în functie de structura campionatului respectiv.

Probele de control alese au fost bune pentru ca au vizat aspecte ale dezvoltarii
fizice a elevelor, nivelul de dezvoltare a indiciilor calitatilor motrice si nivelul
deprinderilor specifice handbalului.

7. Rezultatele înregistrate de catre eleve au relevant ca ele sunt

dezvoltate normal si, din acest punct de vedere sunt sub limitele modelului
somatic pentru vârstele de 14-16 ani.

8. Rezultatele obtinute de catre ele la probele motrico - tehnice, au aratat

ca, la unele dintre ele valorile mediilor aritmetice sunt inferioare net nivelelor
modelului motric pentru juniori III. Totusi progrese evidente au existat, si
acestea datorate continuitatii si periodizarii pregatirii.

9. Ipotezele au fost validate pentru ca dezvoltarea fetelor a fost normala

pentru aceasta vârsta, pentru ca nivelul de dezvoltare al bagajului de cunostinte,
deprinderi si priceperi specifice jocului de handbal a fost în crestere.

10. Cercetarea a demonstrat ca în unitatile scolare unde exista traditie în

practicarea jocului de handbal, la nivelul reprezentativei scolare de handbal,
exista posibilitatea de a desfasura o activitate bogata si cu rezultate evidente.

RECOMANDĂRI METODICE

1. Activitatea trebuie coordonata de profesorul de educatie fizica, în mod

nemijlocit de la începutul perioadei de pregatire si pâna la sfârsitul ei, dar
activitatea nu se opreste niciodata, ea este continua si uniforma.

2. De o deosebita importanta este actiunea de selectie a elevelor care

poseda aptitudini pentru jocul de handbal si, care, ar putea sa faca parte din
reprezentativa scolii; ele pot sa constituie "echipa a II-a", de perspectiva, la o
unitate scolara care se respecta.

3. Întocmirea programului de pregatire a echipei reprezentative scolare

de handbal trebuie sa tina cont de urmatorii factori:

- structura anului scolar, de perioadele de învatamânt si de vacante;

- de structura campionatului de handbal inclus în "Olimpiada Nationala a

Sportului scolar";

- de perioadele mai "încarcate" ale elevelor, pentru pregatirea unor

sarcini strict scolare: lucrari practice, teze, extemporale, etc.

- de problemele fiziologice specifice sexului lor;

3. Planificarea mijloacelor de pregatire trebuie sa tina cont de nivelul la

care se lucreaza si este recomandat sa se utilizeze sisteme de actionare conform
posibilitatilor lor fizice, accesibile nivelului lor de pregatire si în concordanta
cu un anumit model recunoscut de metodica jocului de handbal.

4. Pentru ridicarea calitativa a nivelului de pregatire se pot organiza

competitii. Aceste activitati sunt necesare pentru a "roda" echipa. Competitiile
pot fi de "casa" sau inter scoli cu caracter de antrenament si verificare, dar si
competitii organizate la nivelul claselor mici (a IX-a - a X-a), pentru a avea o
viziune cât mai clara asupra potentialului fetelor ce ar putea face parte, în
viitor, din reprezentativa scolara.

BIBLIOGRAFIE
1.Badiu, Toma - ,,Didactica educatiei fizice", Editura Fundatiei
Universitare ,,Dunarea de Jos", Galati, 2001;

2.Badiu, Toma, Mereuta, Claudiu, Talaghir, Laurentiu,-Gabriel

- ,,Metodica educatiei fizice a tinerei generatii", Editura ,,Mongabit", Galati,
2000;

3.Badiu, Toma - ,,Teoria si metodica educatiei fizice si sportului", Editura

Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos", Galati, 2001;

4.Badiu, Toma si colectiv - ,,Strategii didactice de tip algoritmic si euristic

folosite în educatie fizica scolara", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de
Jos", Galati, 2003;

5.Bastiurea, Eugen - ,,Caiet de lucrari practice în handbal", Galati, 1996

(multiplicare interna);

6.Bastiurea, Eugen, Sîrbu, Dumitru, Stan, Zenovia - ,,Handbal pas cu pas",

Editura ,, Evrica", Braila, 2001;

7.Bastiurea, Eugen - ,,Handbal", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de

Jos", Galati,2002;

8.Bompa, O., Tudor - "Teoria si metodologia antrenamentului sportiv -

Periodizarea", Editura "ExPonto", Constanta, 2001;

9.Bota, Ioan - ,,Handba. Modele de joc si pregatire", Editura ,,Sport-Turism",

Bucuresti, 1984;
10.Bota, Maria, Bota, Ioan - ,,Handbal -500 de exercitii pentru învatarea
jocului", Editura ,,Sport-Turism", Bucuresti, 1990;

11.Cercel, Paul - ,,Handbal - Exercitii pentru fazele de joc", Editura "Sport-

Turism", Bucuresti, 1980;

12.Cercel, Paul - ,,Handbal - Antrenamentul echipelor masculine", Editura

"Sport-Turism", Bucuresti, 1980;

13.Csudor, Gavril - "Handbal. Instruirea echipelor scolare", Editura "Sport-

Turism",Bucuresti, 1986

14.Dragnea, Adrian - "Antrenamentul sportiv. Teorie si metodologie", vol. I si

II, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1993;

15.Dragnea, Adrian - ,,Masurarea si evaluarea în educatie fizica si sport",

Editura ,,Sport-Turism", Bucuresti, 1984;

16.Dragnea, Adrian; Bota, Aura - ,,Teoria activitatilor motrice", Editura

Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1999;

17.Ghermanescu,-Kunst, Ioan (coordonator) - ,,Teoria si metodica

handbalului", Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1983;

18.Gogâtlan, Valeriu - ,,Instruirea copiilor si juniorilor în handbal",

Editura ,,Stadion", Bucuresti, 1983;

19.Hostiuc, Nicolae - "Teoria antrenamentului aportiv", Editura "Altius

Academy", 2001;

20.Pacuraru, Alexandru - "Teoria antrenamentului sportiv", Editura

Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos", Galati, vol. I, 2000, Vol. II, 2001;

21.Scarlat, Eugeniu, Scarlat, Bogdan, Mihai - ,,Educatie fizica si sport -

învatamânt liceal", Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 2003;

22.Sîrbu, Dumitru; Bastiurea, Eugen - ,,Curs optional de handbal", 1997

( multiplicare interna);

23.siclovan, Ion - ,,Teoria educatiei fizice si sportului", Editura ,,Sport-

Turism", Bucuresti, 1979;

24. X X X - "Programe scolare pentru ciclul inferior al

liceului.Clasele a IX-a si a X-a", M.E.C., C.N.C.,2004;
25. X X X - "Programe scolare pentru ciclul superior al
liceului.Clasele a IX-a si a X-a", M.E.C., C.N.C.,2006;

26. X X X - ,,Ghid metodologic de aplicare a programei de

educatie fizica. Învatamânt liceal", M.E.C, Bucuresti, 2002.

ANEXE