Sunteți pe pagina 1din 2

Migraţia ciorilor.

Între ştiinţă şi
mitologie
Unul dintre marile fenomene ale lumii păsărilor este adunarea unui număr mare de
zburătoare într-un singur grup pentru a dormi împreună. Astfel de „dormitoare”, unităţi
hoteliere, sunt cunoscute sub numele de croncăneală. Păsările se cocoaţă noaptea în
acelaşi pom. Astfel de obicei îl practică toamna şi iarna, când nu sunt în perioada de
reproducere. În timpul zilei pleacă să-şi caute hrana. Seara se întorc la culcuş. Când
sunt mii, oamenii devin furioşi.

Primarul oraşului Timişoara a deschis largi consultări publice privind soluţiile


pentru îndepărtarea ciorilor din Parcul Central. Nu putea să aducă vânătorii
pentru că ar fi ţipat organizaţiile de protecţie a păsărilor. A încercat cu instalaţii
de ultra-sunete. Niciun efect. Cea mai ingenioasă idee a fost sterilizarea acestora.
Să se caute o soluţie pentru ca ciorile să nu se mai înmulţească. Dar ele trăiesc o
sută de ani.

Legendele cu ciori
Legendele scandinavilor vorbesc despre două ciori, cocoțate pe scaunul lui Odin: Hugi,
spiritul și Munnin, memoria. Ele simbolizează principiul creației. În același mod, aceste
păsări sunt însoțitorii lui Wotan ( “Dumnezeu cu cioara”)

La celţi, cioara era sacră. Simboliza rana de pe câmpul de luptă. Pentru că mânca
mortăciuni, poeţii celţi aveau să descrie apariţia morţii prin metafora: “când ghiara te
străpunge.” Ei credeau că soarele este însoţit noaptea de ciori, în drumul către iad. Deci
era un simbol al răului, contrar lebedei, un simbol al purităţii.

ru greci, cioara era prea bârfitoare. De aceea, Atena, a înlocuit-o cu bufnita. I-a trimis-o
lui Apollo, care a teleportat-o în lumea acvatică, pentru a aduce apa înapoi. Cioara a
descoperit un smochin ale cărui roade nu erau coapte încă, așa că a așteptat să se
coacă pentru a mânca smochinele. A stat în loc să-şi îndeplinească misiunea. A fost
pedepsită pentru nesupunere. Appolo a aşezat-o în constelaţii, dar hidra i-a luat paharul
de apă, condamnând-o la sete.

În Babilonia, cioara era numele celei de-a treisprezecea luni din calendar. Avea o
simbolistică negativă.

În Biblie, cioara este “trimisul” lui Noe în căutarea pământului după potop. Dar cioara
nu s-a întors să-i spună lui Noé că potopul s-a terminat. Deci, ea este considerată un
personaj egoist. Sfântul Golowin credea că, în Paradis, ciorile aveau aripi multicolore.
Dar după alungarea lui Adam și Eva din paradis, corbii a început să mănânce hoituri.
Așa că au fost înnegrite la pene. La sfârșitul timpurilor, se spune în Biblie, ciorile îşi vor
regăsi frumusețea de la început și vor cânta armonios pentru a-l lăuda pe Dumnezeu.

Încă din Evul mediu, se credea că apariţia lor prevestesc răul.

În India, Mahâbhârata vorbeşte despre ciori ca “vestitorii” morţii. Cu apa murdărită de


ciori, în Laos nu se pot efectua ritualuri de purificare.

 În China și în Japonia, simbolizează dragostea și gratitudinea. În acord cu legendele


chinezeşti, zece ciori roșii cu trei labe au zburat departe spre Arborele de mure pentru a
aduce lumină lumii. Rele fiind, au adus o căldură insuportabilă pe pământ. Yi,
dumnezeul, a ucis nouă dintre ele și a salvat lumea. Ultima cioară de atunci este acum
în Soare, astfel cioara a ajuns un simbol solar. Ea reprezintă principiul creator.

Croncoterapia

Nu râdeţi. Păsările au fost întotdeauna legătura omului cu cerul. Ţi-a tăiat calea vreo
cioară? Zboară deasupra maşinii tale? Persistă în a te sâcâi noaptea? Ai răbdare. Până
în ziua când îţi va lăsa o pană. Nu o arunca. Pune-o într-un loc de sacrilegiu. E semn că
divinitatea te-a ales pe tine pentru a-ţi transmite ceva. Un dar.

Toţi avem darul vederii. Când o pasăre te îndeamnă să priveşti ceva, e semn  că ai un
mesaj din lumea spirituală. Ascultând notele croncănitului, aşezat noaptea în pat, poţi
deschide chakre noi, pentru a te descoperi pe tine. E o terapie de vindecare prin tine
însuţi. Totul e să vibrezi energetic, în acord cu universul pulsatil al micro cosmosului de
lângă tine.