Curs 18

SISTEME DE EDUCAŢIE ŞI FORME DE COMUNICARE

Educația nonformală

Educația nonformală cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara
sistemului formal al educației (extrașcolare, parașcolare, perișcolare). Din perspectivă adițională, această
formă de educație a fost percepută a fi în raport de complementaritate cu educația formală - sub raportul
finalităților, a conținutului, dar și a modalităților concrete de realizare.
Trăsături caracteristice:
- Deține o mare varietate și flexibilitate în generarea de situații educaționale;
- Promovează un caracter opțional, facultativ;
- Realizează diferențierea conținuturilor și a modalităților de lucru, în funcție de interesele și
capacitățile participanților;
- Valorifică întreaga experiență de învățare a participanților;
Aceste tipuri de activități se realizează într-un mediul socio-cultural, prin intermediul unor mijloace
de divertisment sau de odihnă active și sub îndrumarea cadrelor didactice. O mare parte a acestor
mijloace instructive-educative vizează educația adulților (acțiunile parașcolare, acțiuni de reciclare, sau
de reorientare profesională).

Educația informală sau incidentală include totalitatea influențelor neintenționate, eterogene și

difuze, prin care fiecare persoană dobândește cunoștințe, abilități și aptitudini din experiențele sale
zilnice.
Trăsături caracteristice:
- spontaneitatea contextului, în care experiența educațională se realizează, generează un efect
discontinuu și nesistematic al acestora;
- atractivitatea și diversitatea stimulilor educaționali, potențează impactul formativ, evidențiindu-
l ca fiind relevant și semnificativ pentru subiect;
- absența restricțiilor sau a standardelor, care stimulează nevoia de cunoaștere autonomă, și liberă
a persoanei;
- varietatea conținutului informațional, acoperind toate domeniile de cunoaștere;
- caracterul dominant al valorilor promovate, determinat de specificul socio-cultural al
comunității, de apartenența subiectului educațional, dar și de aspirațiile morale și spirituale ale
acestuia;
- efectele acestor experiențe educaționale pot fi pervertite, atunci când sunt în contradicție cu
valorile promovate de educația formală.
 Cele trei forme ale educației contribuie la dezvoltarea personalității tinerilor și pot
contribui la dezvoltarea durabilă a societății numai prin intercondiționare și interdependență, în
contextual educației permanente. Acest lucru i-a determinat pe unii teoreticieni contemporani ai
educației, să adopte o concepție holistică în abordarea problematicii educației.
Potrivit holisticii, între cele trei tipuri de educație exista relații de interdependență și
întrepătrundere. Astfel educația formală are de câștigat dacă reușește să integreze, în mod creativ,
multe dintre influențele specifice educației nonformale și informale.
Pe de altă parte, acumulările educației formale pot contribui la dezvoltarea și eficacitatea
celorlalte două modalități: nonformală și informală.

Exerciții de Autoevaluare:
1. Realizați un tabel în interiorul căruia să evidențiați avantajele și dezavantajele celor trei forme
ale educației: formală, nonformală, informală.
2. Concepeți un rebus cu întrebări specifice conținuturilor celor trei forme de educație.

Bibliografie:
1. Albu, G., 2002, În căutarea educaţiei autentice, Editură. Polirom, Iaşi;
2. Bunescu,G. ,1998, Şcoala şi valorile morale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
3. Cristea, S., 2003, Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Editura
Literă, București;
4. Cerghit I., Neacşu I, 2001, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi;
5. Cristea, S., 2005, Teorii ale învăţării, Modele de instruire, EDP, Bucureşti;
6. Cucoş, C., coordonator, 2011, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi.