UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

PROGRAMUL DE STUDIU: EDUCAȚIE INTEGRATĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

DOMENIUL: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Învățământul Finlandez

Studente: Vandici Mădălina Ioana

Nicoruț Adela Teodora

 Cuprins

1. Educație și știintă

2. Înscriere

3. Program

4. Structură

5. Notare

6. Teme

7. Profesori

8. Comparație între învățământul romanesc și cel finlandez

9.Bibliografie

10. Concluzii
 Învățământul Finlandez
Educație și știință

Mare parte din învățământul preuniversitar este organizat la nivel local. Deși multe școli au
început ca școli private, astăzi doar circa 3% din elevi învață în școli private (mai ales în
Helsinki, cum ar fi SYK, mult mai puțin ca în Suedia și ca în majoritatea celorlalte țări
dezvoltate.

Finlanda are o lungă tradiție de educație a adulților, și până în anii 1980 un milion de finlandezi
beneficiau de educație de diferite feluri în fiecare an. 40% dintre ei iau cursuri din motive
profesionale. Educația adulților a apărut în mai multe forme, cum ar fi școli gimnaziale la seral,
instituții civice și muncitorești, centre de studiu, centre de cursuri vocațîonale și licee populare.
Centrele de studiu permit unor grupuri să urmeze planuri de studii alcătuite de ele, cu asistență
educațională și financiară asigurată de stat. Liceele populare(en) sunt o instituție specific nordică,
apărută în Danemarca secolului al XIX-lea și s-au răspândit în toată regiunea. Adulții de toate
vârstele pot sta acasă câteva săptămâni pentru a lua cursuri în domenii variate, de la meserii
manuale până la economie.

Înscriere

Înscrierea la școală se face în luna ianuarie. Școala a fost aleasă de noi, învățătorul nu se alege
de către părinți. Cei care nu sunt cetățeni ai țării sunt introduși în clase normale cu ceilalți copii,
doar că au ore extra de limbă – în cazul nostru limba finlandeză. Testează mereu copiii să vadă la
ce nivel au ajuns, iar dacă ei consideră că nu este cazul, nu se continuă cu orele de limbă extra.

Program

În clasele I-IV, programul este cam de 4 ore pe zi. O oră durează 45 de minute, celelalte 15 sunt
pauză. Pauza mare în care se mănâncă durează 45 de minute. Copiii mănâncă în clasă, unde li se
aduce zilnic mâncare caldă. Mâncarea se face în același loc pentru toate școlile și grădinițele din
Helsinki, meniul este același pentru toată lumea. În pauze se iese obligatoriu afară, indiferent de
vreme, iar copiii sunt supravegheați în permanență

Există afterschool unde copiii își pot face temele, dacă vor. Acolo se joacă, mănâncă o gustare,
fac diferite activități. De asemenea, pleacă la film sau la teatru. Există cursuri opționale. Unele
sunt gratuite, altele se plătesc. Dacă întârzie copilul, părinții trebuie să informeze școala. Nu
există absențe, pentru că este exclus ca această informare să nu aibă loc.
Comunicarea cu profesorul se face prin mesaje scrise, în cazul în care copilul lipsește sau
profesorul are ceva de comunicate părinților. La fiecare patru luni se face o ședință individuală
părinți-profesor, unde se discută despre evoluția copilului. La directorul școlii se ajunge doar
dacă sunt probleme sau dacă un copil dorește să schimbe școala sau materiile pe care le studiază.

Scoala incepe in general intre orele 9 si 9:45 dimineata si se incheie intre orela 14-14:50. Orele,
dar si pauzele dintre ele dureaza mai mult decat in restul tarilor occidentale. Cercetarile au aratat
in nenumarate randuri ca atunci cand scoala incepe prea devreme dimineata, starea de sanatate
fizica si emotionala a elevilor are de suferit.

Mai putin stres, mai putina constrangere inutila si mai multa grija aratata elevilor. Atat copiii, cat
si cadrele didactice se bucura de cateva pauze de 15-20 minute pe zi, in care au timp sa se
relaxeze, sa manance sau sa iasa la aer.

Clasele din școlile finlandeze sunt organizate astfel încât să permită elevilor să se simtă în largul
lor în timpul cursurilor. Covoarele din săli, canapelele, fotoliile și pernele cu care sunt dotate le
oferă copiilor prilejul sa se așeze cum doresc și să acumuleze informațiile într-un cadru mai puțin
formal, relaxați și receptivi la tot ce li se spune.

Orele în Finlanda durează 45 de minute și sunt despărțite de pauze care se întind pe o durată de
15 minute, cea mai lungă din întreaga lume.

Structura

Curriculumul flexibil este stabilit de Ministerul Educației și de Comisia pentru Educație.

Învățământul este obligatoriu între 7 și 16 ani. După gimnaziu, absolvenții pot intra direct în
câmpul muncii, sau se pot înscrie la școli profesionale sau licee. Școlile profesionale pregătesc
elevi pentru a practica diferite meserii. Liceele sunt orientate academic și au criterii de admitere
mai stricte, ele pregătind elevii pentru examenul de Abitur și pentru învățământul universitar.
Absolvirea unei școli profesionale sau promovarea Abiturului califică un elev pentru admiterea
în învățământul superior.

La nivel universitar, există două sectoare destul de separate și neinteroperabile: politehnicile,

orientate profesional; și universitățile centrate pe cercetare. Educația este gratuită și cazarea este
acoperită în mare măsură de către guvern prin subvenții pentru studenți. În țară funcționează 20
de universități și 30 de politehnici. Universitatea Helsinki se află pe locul 75 în clasamentul
universităților pe 2010. Forumul Economic Mondial plasează învățământul universitar finlandez
pe primul loc în lume. Circa 33% din locuitori au absolvit cursurile universitare, cifră similară cu
celelalte țări nordice și mai mare decât majoritatea celorlalte țări membre ale OECD cu excepția
Canadei (44%), Statelor Unite (38%) și Japoniei (37%). Ponderea studenților străini este de 3%,
una dintre cele mai mici din OECD, iar la nivelul programelor avansate (masterat, doctorat etc.)
ponderea este de 7,3%, tot sub media OECD de 16,5%.
Peste 30% din absolvenții învățământului superior sunt în domenii științifice. Îmbunătățirile
forestiere, știința materialelor, științele mediului, rețelele neurale, fizica temperaturilor joase,
cercetările neurologice, biotehnologia, tehnologia genetică și comunicațiile sunt toate exemple de
domenii în care cercetătorii finlandezi au avut un impact important.

Structura după care funcționează școala în Finlanda este: clasele I-VI, apoi VII-IX, după care se
merge la liceu. În clasele I-VI au învățător, dar aproape la fiecare materie au și alți profesori ca
ajutor. În clasă sunt aproximativ 20 de copii.

Vacanța de vară durează aproximativ 2 luni și jumătate, iar cea de Crăciun are două săptămâni.
Mai este o vacanță de o săptămână de ski în luna februarie și o vacanță de Paște, care poate dura
și doar 3-4 zile. În timpul școlii, se iese foarte mult cu copiii în afara școlii. Se fac ieșiri la teatru,
la film, la operă sau se realizează tot felul de activități în afara școlii. Pentru aceste ieșiri, există
însă un sistem foarte interesant de colectare a banilor. De Crăciun sau alte sărbători, se
organizează câte un bufet la școală, unde fiecare părinte pregătește câte ceva, preparatele sunt
vândute, iar banii sunt colectați într-un fond al asociației de părinți a școlii. Părinții sunt
informați în permanență care este situația contului. Copiii mai pot face felicitări, pe care le vând
apoi și dau banii respectivului fond.

In Finlanda, exista o diferenta mai putin accentuata intre copiii care aleg sa mearga la facultate si
cei care aleg scolile profesionale. Ambele optiuni pot duce la cariere satisfacatoare. Copiii pot
alege sa frecventeze un „liceu” care ii pregateste pentru admiterea la facultate sau o „scoala
vocationala” care ii pregateste pentru diverse profesii, insa in urma careia pot da admitere si la
facultate, daca isi doresc

Uniforma este un concept inexistent în școlile din Finlanda. Elevii pot veni la școală în orice fel
de ținută doresc, cât mai confortabilă, chiar dacă este vorba despre pijamale. De altfel, copiii pot
fi vazuți deseori la ore descălțați de pantofi, doar în șosete și haine lejere. Poate suna puțin
extrem pentru cultura noastră, însă finlandezii privesc acest lucru ca fiind unul normal și benefic
copiilor.

Notare

Sistemul de notare până în clasa a IV-a este cu calificative, apoi primesc note. Temele sunt
foarte foarte puține. La început au, de exemplu, 2 rânduri la limbă maternă, unul, maximum 2
exerciții la matematică și eventual un text mic de citit. Sunt încurajați să citească. Încă din clasa
I, fiecare copil are card la bibliotecă, unde poate să meargă să închirieze cărți. În weekend nu
există teme. Aici se spune că timpul liber se petrece în familie și pentru activități sportive,
nicidecum făcând teme. Există consiliere psihologică permanentă în școli, iar copiii sunt testați
periodic prin diferite metode, pentru a descoperi dacă există probleme. Există o asistenă în
școală, la care copiii se pot duce pentru absolut orice problemă.
Copiii cu nevoi speciale merg și în clase cu ceilalți copii, dar au și clase speciale, în funcție de
specificul afecțiunii pe care o au. Există și copii violenți, care sunt supravegheați mai atent.

Nu exista teste standardizate. Singurul examen standardizat pe care il dau elevii finlandezi este
examenul national de matriculare (National Matriculation Exam), care este optional, dat la
sfarsitul liceului. De-a lungul anilor scolari insa, copiii sunt evaluati in mod individual, in functie
de obiectivele lor personalizate de invatare.

Sistemul de invatamant finlandez nu se bazeaza pe sisteme de evaluare artificiala, nefiind nevoie

de clasificari de scoli sau profesori de top. In loc de competitie, scolile pun accentul pe
cooperare, atat in randul cadrelor didactice, cat si in randul elevilor.

Sistemul de notare în Finlanda conține 10 puncte. Până în clasa a 3-a, însă, elevii nu sunt evaluați
prin note. Din clasa a 3-a și până în clasa a 7-a, se acordă calificative de la “se poate mai bine”
până la “perfect”. Notele și calificativele sunt confidențiale, nu sunt utilizate pentru a crea
ierarhii sau a fi motive de mustrare, ci exclusiv pentru a-i motiva pe elevi să-și îmbunătățească
aptitudinile și cunoștințele.

Profesorii finlandezi acționează pe baza dictonului “Un om trebuie să fie pregătit fie pentru viață,
fie pentru examene. Noi alegem prima variantă”. Din acest motiv, examenele lipsesc din sistemul
lor de învățământ. Testele se dau elevilor după propriile reguli stabilite de dascăli. Există o
singură examinare obligatorie pe care o susțin toți elevii la vârsta de 16 ani, la absolvirea ciclului
gimnazial

Teme

Elevii finlandezi au mai putine teme pentru acasa decat elevii din alte tari, petrecand in medie o
jumatate de ora pe zi pentru a-si pregati lectiile acasa. De asemenea, nu au nevoie de meditatii.
Cantitatea redusa a temelor pentru acasa este explicata prin faptul ca invata tot ce au de invatat la
scoala si nu sunt presati sa obtina rezultate exceptionale, deoarece nu este incurajata competitia

Profesorii din Finlanda consideră că elevii au nevoie de odihnă și de timp de calitate în familie
după cursuri. De aceea, temele sunt puține și necesită o perioadă foarte scurtă de timp pentru a fi
realizate. Cerințele temelor sunt și ele ieșite din comun. De pildă, o temă la istorie poate să ceară
elevului să realizeze un scurt interviu cu bunicii săi, prin care să evidențieze diferențele de trai
din perioada anilor 50, comparativ cu anul 2017.

Sistemul de învățământ finlandez nu pune deloc accent pe memorarea informațiilor, ci pe

lucrurile practice pe care copiii le învață la cursuri. Pentru documentare există acum internetul,
așadar nu își mai are rostul învățarea pe de rost. Însă este foarte important ca elevii să știe să
realizeze proiecte și mecanisme, să-și creeze singuri un site web sau să surprindă printr-un
proiect inovator care ar putea ajuta la conservarea mediului natural.

Profesori
 In Finlanda, profesorii trebuie sa atinga asemenea standarde de calitate incat nu este nevoie de
un sistem riguros de evaluare a cadrelor didactice. Astfel, cadrele didactice nu sunt trase la
raspundere pentru rezultatele obtinute deoarece exista un nivel ridicat de responsabilitate si
constiinciozitate asumate de catre profesori. Cadrele didactice trebuie sa obtina o diploma de
master inainte de a putea profesa, iar programele de formare didactica sunt printre cele mai
riguroase si selective programe din tara. Cadrele didactice finlandeze stiu ca atunci cand nu au o
performanta buna este datoria lor sa ia masuri in aceasta privinta, nefiind nevoie de interventia
unui sistem birocratic care sa ii evalueze.

Elevii finlandezi pot avea acelasi profesor pentru o perioada de pana la 6 ani de scoala. Aceasta
durata mai lunga de interactiune cu acelasi cadru didactic ii ajuta pe elevi sa stabileasca o relatie
apropiata cu acesta, iar pe cadrul didactic il ajuta sa isi cunoasca mai bine fiecare elev in parte.

Concurența pentru un loc la Universitatea Helsinki, la Facultatea de Pedagogie și Științele

Educației, este de 20 de candidați pe loc. Pentru un post de profesor se luptă 10 absolvenți.
Salariul mediu cu care sunt remunerați dascălii este de 3500 de euro.
Profesorii se bucură de un prestigiu deosebit în societate, iar acest lucru se observă în calitatea
predării și în rezultatele obținute cu elevii. Nu există o programă fixă, iar în fiecare clasă există și
un asistent, care observă ce se întâmplă, asistă predarea și ajută copiii să-și ducă la bun sfârșit
sarcinile.

Comparație între învățământul romanesc și cel finlandez

În Finlanda, şcoala e un teren de joacă pentru copii: elevii nu au uniforme, stau desculţi, învaţă în
curte şi nu sună niciun clopoţel. Râd, vorbesc tare, neîntrebaţi şi nimeni nu îi ceartă. Profesorii
sunt parteneri de joacă, nu îi evaluează şi nu le pun note.

„În Finlanda, copiii merg la şcoală cu plăcere. În clasele primare ziua este scurtă, cu pauze la
fiecare 45 de minute şi o pauză mai lungă sau siesta în care copilul primeşte o masă caldă. Sunt
învățați să nu risipească mâncarea. Temele sunt puţine şi de multe ori sunt sub forma unor
experimente pe care elevul le face acasă. La liceu se munceşte. În broşura fiecărui liceu scrie că
liceul nu este obligatoriu iar atunci când vii la liceu îţi iei responsabilitatea învăţării. Elevii de
liceu au câteva materii obligatorii iar restul le aleg în funcţie de interese. De exemplu,
Bacalaureatul în limba engleză are cel mai ridicat nivel de dificultate din Europa”, afirmă Bianca
Biro, profesoară în Finlanda.

În România, elevii au 5 examene naţionale în 12 ani de şcoală. Primul, în clasa a II-a, altele în
clasa a IV-a, a VI-a şi a VIII-a, şi marele test, Bacalaureatul. Nu e de mirare că mulţi copii
români își iau diplome în afară.

„În China, la sistemul internaţional, aveam 6 materii plus o materie obligatorie, Teoria
Cunoaşterii, pe care nu ţi-o alegeai, trebuia să o faci oricum. Se zice că sistemul internaţional de
Bacalaureat este unul dintre cele mai grele din lume, de asta sunt foarte bucuroasă că l-am dat și
am reușit să trec peste el cu brio și chiar mi-a plăcut”, povestește o elevă care a fost la liceu în
China.

„Ceea ce îmi displace la şcoală este că există perioade în care nu primeşti niciun test, nu este
nimic de învăţat şi apoi urmează două săptămâni în care ai teze, teste şi ascultări pe bandă
rulantă”, afirmă un alt elev.

În Finlanda, elevii pleacă toţi cu aceeaşi şansă la educaţie indiferent din ce familie provin.
Primesc o masă caldă în fiecare zi, sunt încurajaţi şi responsabilizaţi. La finalul anilor de studii,
ştiu şi ce le rezervă viitorul. Aşa se face că abandonul şcolar nu prea există, iar finlandezii şi-au
adus copiii să studieze acasă.

„Dacă nu am fi avut acest sistem de educaţie de calitate, am fi forţat oamenii să plece. În 1970,
Finlanda suferea de un fenomen al migrării. Mulţi finlandezi s-au mutat în Suedia, le-a fost mai
bine atunci. Iar la începutul anilor 1970 s-a decis să se facă această reformă majoră în educaţie.
Desigur, economia s-a dezvoltat în aceaşi timp, iar majoritatea oamenilor s-a întors înapoi în
Finlanda. Ştiu că în acest moment aproximativ 11% din PIB se duce către educaţie, iar asta vă
spune multe. Chiar am creat un slogan în Finlanda, este printre cele mai repetate: Cea mai bună
investiţie pentru ca o societate să prospere în viitor este să educi toţi copiii ei”, afirmă Paivi
Pohjanheimo, ambasadorul Finlandei în România.

Prin comparaţie, România investeşte puţin peste 3% din PIB în educaţie, deşi Legea prevede un
procent dublu.

Fără bani, fără materiale didactice, fără tehnologie, profesorii români se bazează pe talentul
oratoric pentru a-i captiva pe elevi. Cu atât mai mult cu cât la orele de biologie de pildă nu vin
doar cei pasionaţi de domeniu, ci toţi copiii. Obligatoriu.

În Finlanda meseria de dascăl e una din cele mai respectate, alături de cea de doctor sau de
avocat. Toţi profesorii au cel puţin un masterat, subvenţionat 100% de stat. Competiţia e dură.
Doar 10 la sută dintre absolvenţi ajung la catedră. Şi continuă să înveţe. Profesorii merg la
cursuri de dezvoltare personală două ore pe săptămână.

În timp ce noi am schimbat legea educaţiei de 61 de ori în 28 de ani, finlandezii au un plan clar:
lucrează la marea reformă pentru a-şi pregăti tinerii pentru cerinţele anului 2050.

„Nu putem compara România cu Finlanda sau alte state europene. Noi avem o elită extraordinară
şi am văzut rezultatele la olimpiadele şi concursurile naţionale. În acelaşi timp, nivelul mediu al
absolventului de şcoală trebuie crescut. Şi aici trebuie să luăm măsurile necesare sistemului de
educaţie. Şi asta pleacă de la: 1. curriculum naţional, ce învaţă copilul la şcoală şi 2. cine îl face
pe copil să înveţe, deci pregătirea cadrelor didactice. La ambele componente astăzi eu zic că
suntem înaintea multor ţări din Uniunea Europeană”, afirmă Liviu Pop, senator PSD, fost
ministru al Educației. Şi totuşi România a fost mai mereu în urma ţărilor dezvoltate.
Concluzii

Bibliografie
1. https://pisicapesarma.ro/invatamantul-in-lume-scoala-in-finlanda/?
fbclid=IwAR1IeSPwvWwi9Zai29ShK8Wod_VuIEIGoDp1fkdWIYsmZ-EmO2v50fG92ig

2. https://www.suntparinte.ro/stiri/sistemul-de-invatamant-finlandez?
fbclid=IwAR2SMU_Ip5rRARn28OipCssRSNoWtiuFLuW8mmWyNC1Hx8-pyZgTQ3Nkw_U

3. https://www.aletheea.ro/11-lucruri-minunate-din-scolile-finlandeze-care-ne-inspira/?
fbclid=IwAR2WFm0joOmDlHo2UFDrKaGTzSD8ze6F1kYW4JUe4xw9qVyyAeobhQS52G4

4. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/diferentele-enorme-dintre-sistemul-de-invatamant-
finlandez-si-cel-romanesc-941570?fbclid=IwAR1bK44w-7hZcRCL79tiSqka-
T63vD8qFKqN0kyjZ2Wkdqsxppe5efwByi4

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda#Educa%C8%9Bie_%C8%99i_%C8%99tiin%C8%9B%C4%83