Sunteți pe pagina 1din 2

I.

Decizia 36/R din 23.02.2015, accesibilă pe


https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-vrka5f4/

Părțile sunt reclamantul X , recurenta-chemată în garanție Y(instituție bancară) și pârâtul CMI


DR.Z. Obiectul cauzei este solicitarea de daune materiale și daune morale.

În fapt, la data de 02 februarie 2011, reclamantul s-a prezentat la cabinetul pârâtului pentru o
extracţie dentară şi apoi ulterior, deoarece locul extracţiei nu se vindeca, începuse să se
infecteze şi starea generală de sănătate a acestuia se deteriora accelerat, s-a prezentat din nou
în data de 7 şi apoi în 28 a aceleiaşi luni la acelaşi cabinet acuzând dureri. Văzând această
situaţie pârâtul l-a însoţit pe reclamant la doctor C.O., unde i s-a efectuat în acea zi o
intervenţie chirurgicală de curăţare şi coasere. Deoarece starea de sănătate a recurentului
reclamant continua să se agraveze, iar doctor C.O. se afla plecat în concediu, acesta a fost
internat de urgenţă la o clinică din Debrecen unde a fost tratat corespunzător. Abia în luna
august 2011 situaţia recurentului s-a stabilizat, a început să se simtă mai bine, a început să se
poată alimenta corespunzător, treptat durerile încetând.

Reclamantul a invocat că din cauza acestui incident a fost nevoit să suporte cheltuieli în
vederea recuperării sănătăţii sale în cuantum de 4500 lei reprezentând contravaloarea
spitalizării şi transporturilor pentru alte tratamente în Ungaria şi că nu s-a putut alimenta
corespunzător, fiindu-i afectată capacitatea de muncă, astfel că solicită suma de 45.000 lei cu
titlu de prejudiciu moral.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 şi urm. C.proc.civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381
Cod civil.

Pârâtul proprietar al cabinetului individual dr. Z a formulat cerere de chemare în garanţie a Y


invocând faptul că, dacă va fi admisă acţiunea să fie obligată chemata în garanţie să achite
despăgubiri, deoarece deţine o poliţă de asigurare de malpraxis până la concurenţa sumei de
37000 euro.
Pârâtul Z prin întâmpinarea a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca persoană
fizică, răspunderea civilă pentru malpraxis în măsura în care acesta ar putea fi dovedit de către
reclamant poate fi invocată de către acesta doar în raport cu CMI dr. Z.
Din răspunsul la interogatoriul pârâtului Z , instanţa de fond a reţinut că acesta recunoaşte că a
efectuat reclamantului o extracţie dentară, iar proba cu perforarea sinusului o apreciază ca
fiind negativă şi că operaţia de coasere a sinusului nu era în competenţa sa profesională şi că
recunoaşte că pacientul s-a prezentat la el în data de 07.02.2011 şi apoi la un interval de 3
săptămâni când simptomatologia era cu totul alta. Recunoaşte că a fost sancţionat cu mustrare
de comisia de disciplină în urma sesizării formulate de către reclamant, decizie pe care nu a
contestat-o şi că a îndrumat pacientul spre organele competente pentru o patologie medicală
care nu depindea de atribuţiile sale.
S-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori și expertiza medico-legală.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul identificat mai sus, deţinea o poliţă valabilă (de
malpraxias) la data producerii riscului asigurat şi în a cărui reglementare la art. 642 al titlului
XV din Legea nr. 95/2006 se prevede răspunderea persoanei pentru acţiunile comise din
culpă. S-a apreciat că în mod legal acesta a chemat în garanţie societatea de asigurare unde
deţinea poliţa, sens în care în baza art. 60 C.proc.civ. a admis ca întemeiată cererea de
chemare în garanţie .Instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii promovării acţiunii
invocate de către chemata în garanţie ca nefondată .
Faţă de probatoriul administrat în cauză, având în vedere actele medicale anexate,
interogatoriile părţilor, depoziţiile martorilor audiaţi, precum şi expertiza medicală efectuată
în cauză - care reţine o culpă în sarcina pârâtului CMI dr. Z ca urmare a complicaţiilor
survenite datorită extracţiei unui dinte reclamantului, cu deschidere sinusală şi care au creat
reclamantului dureri şi suferinţe -, raportat la art. 998 şi art. 999 Cod civil - incidente la data
promovării acţiunii care prevăd că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciau,
obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat să-l repare şi că omul este responsabil nu
numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi acela cea cauzat prin neglijenţa sau
imprudenţa sa -, instanţa de fond a admis ca întemeiată în parte acţiunea reclamantului
conform dispozitivului Sentinţei civile nr. 3572/2014.Împotriva acestei sentinţe au formulat
recurs, atât reclamantul, cât şi chemata în garanţie.
La art. 672 din actul normativ invocat, este statuat: „Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în
cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis. Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate,
inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice".

în speţa dedusă judecăţii, recurenta chemată în garanţie susţine că această procedură nu a fost
respectată faţă de asigurător - respectiv Y - decizia invocată nefiindu-i comunicată. Prin
aceasta desconsiderare a prevederilor legale apreciază că i-a fost adusă o atingere drepturilor
sale procesuale, prin faptul că i s-a negat dreptul de a formula apărări, la cercetarea efectuată
sub auspiciul acestei Comisii.

Astfel că, instanța a decis să admită recursurile declarate de recurentul-reclamant X şi de către


recurenta-chemată în garanţie Y, și să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a
pârâtului Z.