Îngrijirea pacienților cu depresie

Elev:Taras Madalina
Anul:IIIB
Depresia

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau
de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un
simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei,
depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra
capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.
Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o
perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul
in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi
continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in
cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a
deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie,
persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua
activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea
unui tratament sunt esentiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca
acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie
sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si
chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu
depresie severa.

Cauze
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata
stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un
dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la
aparitia depresiei.
Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau
steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau
suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau
nivelurile scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi

1
 - factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale
grave proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au
adeseori depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi
varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o
substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica, stresul, oboseala, nasterea recenta.

Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate
simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramata" sau descurajata,
plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de
energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut
ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.
Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi
cu zi.
Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul
ca orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.
In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o
perioada mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie
pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar
daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de
administrarea unui tratament.
In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la
copii - 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea
distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de
menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile
interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom
premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si
emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita
tulburare premenstruala disforica.

2
 Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale
care pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in
depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata
sexuala activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.
Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei
de mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune
interioara
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Tipuri de depresie

Depresie reactiva

Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este
declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt
rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o
perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele
variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de
pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de
timp, o pierdere grea sau un divort.

Depresia endogena

Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci
mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de
depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniaca

Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o
data in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita
de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot
timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare,
urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot
dura chiar si cateva luni la rand.De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si

3
halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de
depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.Ca si in cazul
celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de
ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din
parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.

Depresia post-natala

Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20%
dintre femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita
"baby-blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa
nastere. Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate
pentru cateva zile de la nastere. Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa,
care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce
face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru
mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip
de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.

Tulburari afective de sezon

Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de
lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea
serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de
nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca

depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul
oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau
cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni,
inainte de instalarea completa a depresiei.
Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de
pierdere a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a
sperantei, scaderea energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu
depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.
Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau
severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un
procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un
tratament de intretinere.

4
 Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua.
Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia
poate fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie
cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot
avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica
(depresie dubla).
In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o
perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece
depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un
tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere.

Investigatii
Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea
generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate
recomanda si efectuarea unor teste precum:
- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite
afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie
- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de
sanatate mentala (psihiatru)
- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.
Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata
persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente
idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva,
inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult,
medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai
usoare hipomaniacale, fac parte din tulburarea bipolara.
Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare,
de aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand
este consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom
care s-ar putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie
sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de
familie sa puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.

Tratament

Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive,

consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor
doua modalitati de tratament.

5
 Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau
moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul
initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.
Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui
suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane,
detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de
psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi
faca efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.
De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant
pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament.

Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere

terapeutica, se poate adauga un medicament antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de
medicamente la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.
La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente
antidepresive pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament
medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui
administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament
eficienta pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.
ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece
reaparitia simptomelor este frecventa.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana
respectiva sa discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum
boala arterelor coronare sau infarctul miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele
cu depresie mor prin suicid.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente

tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.

Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in
timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:

6
 - sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de
responsabilitate
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a
stabilit mai intai prioritatile
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei,
mutarea in alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa
se izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale
sau de alt tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa
consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la
aceeasi ora in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote
- sa nu faca exercitii fizice dupa ora 17.00
- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite
consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu
medicamentele antidepresive)
- sa aiba rabdare cu propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu
este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar
in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi
spuna, ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va
ameliora treptat, putin cate putin.

Optiuni de medicamente

Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu

depresie au nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot
indeparta simptomele depresive.
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.
Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft,
Fevarin, Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina)
sau Ludiomil (Maprotilina)

7
 - antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

Alte tratamente

Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii

complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei
vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata
depresiei.
Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua
medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie
severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se
hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.
Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum
sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se
comporta; acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie
ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare
- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe
problemele asociate cu acestea
- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se
confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme
- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Profilaxie
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de
depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor
prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori
depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat
asa cum a fost prescris de medicul psihiatru
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la
ameliorarea simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana
respectiva a inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor
depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul
medicamentos a fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca
acest tip de consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o
rata mai mica de recadere
- dieta alimentara echilibrata
- exercitii fizice efectuate cu regularitate
8
 - cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe
ca apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de
lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor
- mentinerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.
Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva
poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare.
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de
antidepresiv, trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de
medicul curant. Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este
important sa apeleze la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in
special daca episoadele depresive sunt de regula moderate sau severe.

9
Aspecte ale ingrijirii pacientilor cu depresie

Culegerea datelor:

a) circumstantele de aparitie: factori de risc

- factori genetici
- afectiuni in timpul sarcinii
- traumatisme obstetricale
- traumatisme si infectii care produc leziuni ale creierului
- evenimente pe parcursul vietii ( decesul persoanelor dragi, divort, schimbarea locului
de munca, pensionare, soma)
- surmenaj intelectual
- perioade critice ale vietii
- boli metabolice, endocrine, neurologice, infectioase
b) manifestari de dependenta( semen si simptome posibile)
- tulburari ale dispozitiei - depresie
- tulburari afective - apatie, labilitate emotionala, plans
- tulburari de vointa - dificultate in luarea unei decizii
- tulburari deactivitate - diminuarea miscarilor, epuizare rapida dupa activitati usoare,
negativism
- tulburari de comportament instinctual - diminuarea sau exagerarea apetitului
alimentar, scaderea instinctului matern, al instinctului sexual
- diminuarea instinctului de conservare(tentative de autoagresiune, suicid)
- tulburari organice

DE RETINUT!

Se vor culege informatii despre:

- habitat: aspectul locuintei si starea de igiena, aranjament interior, decoratiuni
interioare
- familie - rolul pacientului in familie, calitatea relatiilor, existenta unor conflicte
trenante
- loc de munca - incadrare afectiva in colectiv, randament profesional, stari conflictuale
si motivele acestora
- starea de igiena a tegumentelor, aspectul vestimentatiei
- comportament in trecut
- modul de dezvoltare a personalitatii
- pentru a obtine informatii pertinente, in timpul interviului este necesar sa se castige
increderea pacientului prin:
- ascultare atenta
- examinare fara prezenta altor personae
- utilizarea unui vocabular accesibil
- evitarea comentariilor fata de pacient

10
 - neintreruperea expunerii
- examinari paraclinice.
Problema de ingrijire
1. Alterarea respiratiei:
dispnee (cauza -
anxietatea)
2 Pacientul nu consuma
suficient lichid si hrana,
ceea ce ar putea duce la
pericolul de slabire a
organismului sau de
pierdere in greutate
3. Pacientul este constipat
4. Pacientul are o gura
uscata si o senzatie de
sete
Obiective
- pacientul sa aiba o
respiratie normal, puls si
TA in limite normale
- pacientul sa fie linistit
- pacientul va consuma
hrana suficienta si variata
si lichide, stabilire
greutatii, prevenindu-se
slabirea corpului
- pacientul sa aiba scaun
normal in fiecare zi
- pacientul bea suficient si
isi clateste gura regulat,
ceea ce face sa nu mai
aiba gura uscata si
senzatie de sete
11
Interventii
- linistirea pacientului
- sa aiba postura adecvata
care sa faciliteze
respiratia
- efectarea ex. de relaxare
- se masoara pulsul si TA
- sa se ofere pacientului
cantitati mici de mai
multe ori pe zi
- sa servesti pe cat posibil
mesele impreuna cu
pacientul
- sa mentii pe cat posibil
echilibrul la mancare si
bautura
- sa intrebi pacientul
despre urina, scaun
- sa mentii o lista a
defecarii
- sa oferi pacientului
destula miscare; sa nu-l
lasi sa stea toata ziua in
pat; sa se faca o plimbare
zilnica (introdusa in
planul zilnic structurat)
- sa se ofere un laxative
de comun acord cu o
dieteticiana sau in acord
cu medicul
- sa se creeze conditii ca
pacientul sa poate sa-si
clateasca gura si sa bea
(sa se ofere cele necesare
de baut, bauturi in
frigider, sa se ceara
familiei sa se aduca 5. Refuzul de a se misca - sa duca o viata activa
bauturi suplimentare) si a participa la activitati - sa participle la activitati
- sa se ofere pacientului in
mod regulat de baut si sa
fie stimulat sa bea

6. Pacientul are problem - pacientul are un astfel

cu somnul (adoarme greu, de ritm de zi/noapte incat
doarme agitat, se scoala este vorba despre un
devreme) pentru ca sta echilibru intre activitate si
mult timp in pat in timpul odihna
zilei sau este
‘’prizonierul’’ propriilor
stari depresive

7. Dezinteres fata de - sa si exprime interesul

tinuta vestimentara pt a se imbraca
- sa-si aleaga vesminte
adecvate

12
- explica pacientului 8. Dezinteres fata de - sa-si faca singur
beneficiile miscarii masurile de igiena ingrijirile de igiena
- stabileste impreuna cu
pacientul nevoile de
exercitiu fizic, insoteste
pacientul la scurte
plimbari
- planifica un program de
activitati
- invata pacientul sa
foloseasca tehnici de
destindere si relaxare

- nu-l lasa pe pacient sa

stea mult in pat in timpul 9. Pacientul este agitat
zilei; ofera-I activitati; pentru ca este “hartuit” de - pacientul se poate
stimuleaza-l sa se ridice ganduri si sentimente concentra asupra
din pat( inclus intr-un depresive activitatilor sale si este in
program structurat pe zi) stare sa-si manifeste
- invata pacientul cum sa sentimentele si ideile
execute tehnici de depresive
relaxare
- apeleaza eventual si la
alte terapii/indrumare de
activitate( terapie
creative, terapie prin
miscare, terapie prin
muzica, etc.)
- pacientul primeste
deseori somnifere; ai grija
ca sa le ia si observa si
efectul, legat de acuze.

- incurajeaza pacientul
- explica legaturile dintre
tinuta vestimentara si
stima de sine
- solicita pacientului sa se
imbrace, vorbindu-I clar,
dinstinct, cu respect
- aseaza hainele in camera
in ordinea folosirii lor

13
- ajuta pacientul sa-si
schimbe atitudinea fata de
aspectul sau fizic si fata
de ingrijirile igienice
- identifica impreuna cu
pacientul cauzele si
motivatia preocuparii pt
aspectul fizic si ingrijirile
igienice
- constientizeaza
pacientul in legatura cu
importanta mentinerii
curate a tegumentelor,
pentru prevenirea
imbolnavirilor
10. Pacientul are idei de
suicid spunand ca vrea sa-
si ia viata. Nu este nevoie
ca pacientul sa-si exprime
aceasta intentie
intotdeauna
- pacientul este in stare sa
exprime
ideile/sentimentele
suicidare
- pacientul se afla intr-o
asemenea situatie incat nu
ar putea face o incercare
de sinucidere
- sa se faca ideile si
sentimentele suicidare ale
pacientului discutabile asa
incat sa se poata aprecia
in ce masura acestea joaca
un rol

- sa se indrume pacientul
in mod structurat in
activitatile sale zilnice
(acestea sa fie incluse
intr-un program structurat
de zi)
- sa se stabileasca un
contact cu pacientul prin
intreprinderea activitatilor
impreuna cu pacientul; sa
se lege nefortat o discutie
cu pacientul, doar daca
pacientul simte nevoia
- apreciaza care este
efectul discutiei despre
idei/sentimente; daca
pacientul se “ingroapa” si
mai mult prin aceasta in
depresia lui, nu continua
discutia ci stimuleaza
pacientul in activitati
concrete

14
- in cazul pericolului acut 11. Pacientul nu este in - pacientul este in stare sa
de sinucidere se ia stare sa lege sau sa lege si sa intretina relatii
masurile adecvate; intretina relatii, pentru ca si contacte cu altii si-si
ingrijire in sectia inchisa; nu se mai simte valoros si considera contributia ca
sa te informezi regulat nu vrea sa fie o povara fiind valoroasa
despre starea pacientului - pentru altul
controleaza daca se iau
medicamentele
- sa se consulte doctoral
daca se iau sedative; sa se
observe efectul acestora
- sa se discute despre
sinucidere cu pacientul;
sa nu existe nimic secret
despre asta
- daca pacientul nu se
exprima despre sinucidere
sa se urmareasca
activitatea sa non-
verbala , de ex tendinta de
a se izola
- sa se tina contact regulat
cu pacientul, sa nu fie
evitat
- daca se iau antidepresive
sa se tina pacientul sub
observatie pentru ca
atunci cand activitatea
pacientrul se intensifica,
dar dispozitia este inca
sumbra, pericolul de
sinucidere este mare

15
- preintampina ca
pacientul sa se izoleze
complet de activitatea
(sociala) de grup;lasa-l sa
participle la mese orele de
ceai/cafea; implica
eventual ceilalti pacienti
in ingrijirea pacientului
- se se indrume vizitele
familiei; sa se observe
atat relatiile pacientului
cat si ale familiei
- sa se raspunda la
intrebarile familiei dar sa
se stimuleze ca familia sa
ramana in contact cu
pacientul si sa fie posibil
ca familia sa se implice in
ingrijirea lui directa
- sa nu se confirme
sentimentele pacientului
prin a-l evita; chiar
prezenta poate fi un
semnal; recunoaste
propriul sentiment de
neputinta dar nu-l lasa se
te atraga in sentimentele
depresive ale pacientului
sau la ruperea contactului;
sprijiniti-va si in cadrul
echipei in acest caz.

16